APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA )/&$1 ... · racului isteţ: / - Bine, facem noi unire, / C-am fi rude amândoi, / Doar că mergem în neştire / Eu-nainte, tu-napoi!”

Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XIV, august 2018, nr. 137 * Redactor [ef: Petru Scutelnicu

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

În acest număr:

Răspunderea pentru opiniileexprimate revine în exclusivitate

autorilor

Bac

ăul d

e al

tăd

ată-

imag

ini d

in c

ole

cția

„MIH

AI C

EU

CĂ

” A

dm

inis

traț

ia F

inan

ciar

ă

Revista PLUMB aparecu sprijinul Consiliului

Municipal Bacău și al Primăriei Bacău

pagina 3

Charles Baudelaire - Omul și poetul - (4)

Refugii în boemă și-n paradisuri artific

iale

(Grigore Codrescu)pagina 4

În întâmpinarea bicentenaruluiALECSANDRI ŞI BACĂUL

(Liviu Chiscop)pagina 5

Ioan Țicalo în plenitudinea sa(Alexa Pașcu)

pagina 7Anton Dumitriu

Fişe pentru medalion(Ionel Necula)

pagina 11

ION APOSTU sau POETUL

RĂTĂCIND PRINTRE IUBIRI*

(Lucian Strochi)

pagina 14

CRUCEA VECHE(Eugen Verman)

pagina 12

Un semnal de alarmă, cu privire la prezentul și viitorul omenirii

(Romulus - Dan Busnea

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 137

BÂLCIULDEŞERTĂCIUNILOR

Motto„De aproape două mii de ani ni se

predică să ne iubim, iar noi nesfâşiem”

Mihai EMINESCU

Recunosc: sub asediul perma-nent al „bombelor” din politicaromânească nu mai avem timpul, şinici liniştea, să ne ocupăm şi de lu-crurile mai puţin importante; de celede lângă inimă şi tâmplă. Cum ar fi,de exemplu, Centenarul Unirii. Ofac, în schimb, maghiarii în loculnostru, dar în interesul lor. Pentru căaltele ne sunt, de fapt le sunt, politi-cienilor noştri, „cestiunile arzătoarela ordinea zilei”: cum să-şihrănească orgoliile şi ambiţiile, cumsă le dea la gioale adversarilor, cumsă-i anihileze şi să-i treacă pe liniamoartă în timp ce se bat cu putereîn piept spre a-şi convinge supuşiicât de patrioţi sunt ei şi ce sacrificiifac în fiece clipită pentru Ţară.Nedându-şi seama, ori prefăcându-se că nu pricep cât de mare şi degăunos le este fariseismul. Încer-când astfel să se hrănească şi să seîmbete cu dezmăţatele scene demasă ale acestui bâlci aldeşertăciunilor, pe care-l regizeazăcu un talent ieşit din comun şi oneobrăzare vecină cu nesimţirea.Made in Romania. Centenară. Şipentru că orice spectacol se com-pune din acte, scene şi replici rostiteîn decoruri schimbătoare, daţi-mivoie să pun stop-cadru la câtevadintre ieşirile la rampă ale aleşilornoştri. Să transfocăm, aşadar, pen-tru câteva momente, scena dinPiaţa Tricolorului, din Capitală, undese desfăşoară ceremonialul militarconsacrat Zilei Drapelului Naţional.Eveniment de suflet, cu semnificaţiideosebite, de adâncă trăire şivibraţie românească. Gardă deonoare. formaţiuni militare, sute debucureşteni. Atmosferă festivă. Doarcă onorul la drapel nu este dat deşeful statului. Preşedintele nostrueste prezent la un alt evenimentpentru a-l onora; mai important, înaccepţia Excelenţei Sale, ce sedesfăşoară doar câteva sute demetri mai încolo: plecarea caravaneibicicliştilor spre Alba Iiulia, capitalaistorică a făptuirii Unirii. Cunoscutăfiindu-ne pasiunea prezidentuluinostru pentru sportul cu pedale neapare, deci, lesne de înţelesopţiunea pentru această scenă.Constatăm, totodată, şi absenţaselectă de la festivităţile dedicateTricolorului şi a celorlalte înalteoficialităţ i a le s ta tu lu i : pr imulmin istru, preşedinţii celor douăCamere ale Parlamentului, miniştri,parlamentari. Noroc de plebe, carede fiecare dată la astfel de momenteştie că trebuie să se înghesuie şisă-şi joace rolul în scenele de masăcu figuranţi entuziaşti. Aşa cum, dealtfel, s-a întâmplat şi doar o lunămai târziu, de Ziua Imnului Naţional,onorată cu aceeaşi augustă absenţăde înaltele noastre oficalităţi. Nu ştiuce va să se întâmple peste numaicâteva luni, de 1 Decembrie, daravem pildele anilor trecuţi cu

mărturisitoarele lor demonstraţii dearmonie patriotică într-o perfectă ex-primare de dizarmonie selectă.

Dar poate că toate acestemanifestări ce se abat de la firesculconsacrat evenimentelor solare aleistoriei şi existenţei noastre nu suntatât de vinovate încât să facem dinele ţinte ale reverberaţiilor de res-pingere. Pentru că, nu-i aşa,conducătorii dau tonul iar noi, coriştiitrebuie să ne modulăm vocile dupăsunetele diapazonului lor. Recte,după atitudinile şi faptele pe care nile servesc. Cu efecte alemimetismului în plină creaţie, con-form preceptului „dacă înaltele feţeîşi permit, noi de ce să nu ofacem?!”

Şi iată ce ne este dat să maivedem: spre a-şi aduce omagiuleroilor Patriei, altfel decât cu gărzide onoare şi muzici militare, unorspirite întreprinzătoare le-a venitideia de a-şi ferici apropiaţii orga-nizându-şi petrecerile de nuntă subbolţile Arcului de Triumf din Capitală.Veselie mare, urări de viaţă lungă şicasă de piatră, muzică lăutărească,manele, mirese furate şi ascunse pedupă boscheţi, cerşetori, socri marişi socri mici, mulţi ani trăiască.Grătarele nu s-au încins, încă, dareste timp şi pentru asta, în schimbau pocnit, ca nişte adevărate cano-nade ale victoriei, dopurile sticlelorde şampanie. În sănătatea tinerilorînsurăţei şi a tuturor celor prezenţi,inclusiv în memoria eroilor omagiaţiprin simbolurile monumentuluiomagial.

Aşadar, ne trăim cu frenezieanul aniversar în pur stil românesc,după principiul „vine fiecare cu cepoate, şi dacă poate” şi, la urmă,mai vedem noi ce o ieşi. Guvernanţiiau rezolvat toate treburile ţării şi-acum au timp berechet să-şi poarteluptele personale. Războiul orgoliilorşi al revanşelor înregistrează notedintre cele mai stridente şi rău-voitoare.

Opoziţia se ţine de moţiunile decenzuiră şi de plângerile penale îm-potriva adversarilor politici şialimentează focurile mişcărilor destradă, doar-doar îşi vor potoli ceva-ceva din setea de accedere laputere. Ţinându-şi, în tot acest timp,dreapta pe stânga inimii atuncicând e să-şi declare ataşamentul şipreţuirea faţă de valorile şi sim-bolurile naţionale. Cu toţii, nişte ac-tori-cabotini pe care nu-i aplaudănimeni şi-i răsplătesc, cel mai ade-sea, cu huiduieli. Şi-atunci, când sămai ai timp şi pentru Centenar?!Vine, trece şi se duce, Dar noi, adicăei, rămân spre a-şi purta mai de-parte războaiele fratricide. Recitiţimotto-ul din titlu şi aveţi răspunsul latoate cele ce se întâmplă. Încheindcu morala conaţionalului nostru LicăPavel, pe care şi-a intitulat-oFABULA UNIRII: „Racul, observândodată, / Că şi crabu-i crustaceu, / I-a venit ideea-ndată / Să-l invite ladineu, / Pentru a-l face să-nţeleagă,/ Evident, la un pahar, / Că pe amân-doi îi leagă / Un destin comun şi clar./ Mai pe scurt, gândise racul, / "Cadoi brazi într-o tulpină" / Pot să-nfrunte lesne veacul / Prin unirea lordeplină. / Dar mai mult, râul şimarea, / Unde ei trăiesc, normal, /Prin unire-or umple zarea / Cu unstat fenomenal. / Crabul, ascultândfireşte / Planul simplu şi măreţ, /Ciocnind un pahar frăţeşte / I-a spusracului isteţ: / - Bine, facem noiunire, / C-am fi rude amândoi, / Doarcă mergem în neştire / Eu-nainte, tu-napoi!” E fabula pe care o văd a ficea mai potrivită pentru starea despirit a naţiei în arcul centenaruluisău modern.

România sub aura Centenarului Unirii

Mih

ai B

uzn

ea

Anunţat încă din anul 2017,bicentenarul naşterii poetului (14iunie 1818, Bacău) a fost marcatparţial la a doua ediţie a „Alec-sandriadei” şi plenar în cadrulunor manifestări organizate înluna iunie a.c. Din motive despaţiu, reproducem comunicatelede presă ale celor trei evenimenteşi un scurt dialog tematic cu pic-torul Ilie Boca.

*Consiliul Judeţean Bacău

Reuniunile Culturale „Alecsandriada” (23-26 mai 2018)

Autoritatea judeţeană, în cola-borare cu alte organisme culturale,şcolare şi administrative, a giratacest eveniment, pus de managerulde proiect, Dumitru Brăneanu,preşedintele Filialei Bacău a UniuniiScriitorilor din România, sub semnulCentenarului Marii Uniri. În Sala deconferinţe a Bibliotecii Universităţii„Vasile Alecsandri” din Bacău, Gri-gore Codrescu a susţinut prelegerea

„A-ul şi B-ul literaturii române, iviteîn Bacău”, avându-i în atenţie pebăcăuanii Vasile Alecsandri şiGeorge Bacovia, şi au fost prezen-tate volumul „Casa din cuvinte... –pro Alecsandri” (documentar, antolo-gie şi interviuri de Ioan Dănilă) şi an-tologia poeţilor şi dramaturgilordebutanţi, de către Daniel Nicolescuşi, respectiv, Dumitru Brăneanu. Auurmat un panoramic editorial şi pu-blicistic, cu cărţi şi reviste din ţară şidin ţinuturile locuite de români, şi odezbatere: „Dramaturgia româ-nească contemporană, încotro?”

La Colegiul Naţional „VasileAlecsandri” din Bacău, s-a ţinut o re-uniune „Alecsandriada”, iar apoi, înfaţa statuii poetului, din Piaţa Trico-lorului, au fost ascultate „Voci deAED pentru AlEcsanDri”. Specta-colul „De la Mioriţa, la Andrii Popa”,de pe scena Teatrului Municipal „Ba-covia”, al elevilor băcăuani de laColegiul Naţional „Vasile Alecsan-dri”, Palatul Copiilor, „Şcoalasteluţelor”, dar şi al celor de la LiceulTeoretic „Vasile Alecsandri” Chişinăuşi al profesorului Gheorghe-JanIscu, a continuat cu reprezentaţiaactorilor de la Teatrul Municipal „Ba-covia” cu piesa lui Vasile Alecsandri„Piatra din casă”. S-au acordaturmătoarele premii:

Creaţie literară (pentru tineri,nedebutaţi în volum):

Dramaturgie: I. Dana Zetu; II.Mihai Zota (ambii, din Bacău);Poezie: I. Andreea-Elena Chiriac(Suceava), II. Emilia Nedelcov (Iaşi),III. Daniel Sascău (Bacău)

Premii specialePremiul de excelenţă Opera

omnia „Vasile Alecsandri”: MirceaMartin (Bucureşti); Premiul deexcelenţă „Vasile Alecsandri” –poezie: Nicolae Dabija (Chişinău);Premiul de excelenţă „Vasile Alec-sandri” – critică şi istorie literară:Ioan Holban (Iaşi); Premiul deexcelenţă „Vasile Alecsandri” –proză: Grigore Crigan (Cernăuţi);Premiul de excelenţă „Vasile Alec-sandri” – dramaturgie: DumitruCrudu (Chişinău);

Premiul „Centenarul Unirii” –unităţi de învăţământ: Liceul Teoretic„Vasile Alecsandri” Chişinău, Şcoaladin Mahala (regiunea Cernăuţi) şiColegiul Naţional „Vasile Alecsandri”Bacău;

Premiul de excelenţă „VasileAlecsandri” – reviste de cultură: „Ac-tualitatea literară” (Lugoj), „Spaţiiculturale” (Râmnicul Sărat), „Mărturiiculturale” (Satu Mare), „Tecuciulliterar-artistic” (Tecuci).

*Universitatea

„Vasile Alecsandri” din Bacău

Bicentenarul naşterii

Având în vedere menţiunea dinmitrica de naştere aflată la ServiciulJudeţean Iaşi al Arhivelor Naţionale(„Vasilică este născut la 14 iunie1818, în târgul Bacăului” – Vasile

Alecsandri, tatăl; cf. Gh.Ungureanu, „Câteva dateinedite despre familia şivieaţa poetului VasileAlecsandri”, în „CetateaMoldovei”, Iaşi, mai 1943,pp. 254-268) şi legiti-marea acestui adevăr decătre Academia Română(portretul din Cabinetul destampe al Bibliotecii Aca-demiei Române şidicţionarele literaturiiromâne din 1979 până în2016), de Uniunea Scriito-rilor din România, prinsăptămânalul „Românialiterară”, precum şi de

către istorici literari recunoscuţi(Eugen Simion, Nicolae Manolescu,Alexandru Piru, Georgeta An-tonescu, Florin Faifer ş.a.), instituţiade învăţământ superior care îipoartă numele – Universitatea„Vasile Alecsandri” din Bacău – a or-ganizat evenimentul BICENTENARVASILE ALECSANDRI.

În ziua de 14 iunie 2018, auavut loc: inaugurarea bustului scri-itorului (în holul Facultăţii de Litere,Corpul C, parter – str. Spiru Haret,nr.8; sculptor, Mihai Bejanariu), înprezenţa acad. Eugen Simion şi asecretarului de stat în Ministerul Cul-turii şi Identităţii Naţionale, Gheor-ghe Popa; colocviul ştiinţific„Alecsandri, băcăuanul” (Amfiteatrul„Dumitru Alistar”), cu participareacelor doi invitaţi şi a unor specialiştide la Serviciul Judeţean Iaşi alArhivelor Naţionale, Muzeul Naţionalal Literaturii Române Iaşi şi de la In-stitutul de Filologie Română „A.Philippide” Iaşi; comunicarea „CasaAlecsandri din Bacău, spre o certitu-dine” (Direcţia Judeţeană pentruCultură Bacău, despre Programul„2018 – Anul European al Patrimo-niului Cultural”) şi expoziţia de carteşi documente în care aparemenţiunea „Vasile Alecsandri, n. 14iunie 1818, Bacău”.

Parteneri au fost SocietateaCultural-Știinţifică „Vasile Alecsan-dri” Bacău (iniţiatoarea evenimentu-lui) şi Primăria municipiului Bacău.Au colaborat instituţii administrative,de cercetare ştiinţifică, de cultură,artă şi învăţământ din ţară şi dinRepublica Moldova.

(Continuare în pag. 15)

De trei ori Alecsandri

Ioan

Dăn

ilă

PLUMB 137

pagina 3revistă de atitudine

Este greude imaginat oadolescență cuadulți mai ostili,ori chiar lipsițide tact, decâtcea parcursăde viitorul poet:un tată adoptivcu mentalitate

și comportamente cazone,concepție de ofițer trecut de laregimul napoleonian la cel adusde restaurație, care instituieasupra odraslei soției o cenzurănotarială severă, ce-i suprave-ghează cheltuielile și ieșirile pu-blice. Spiritul viitorului poetsuportă greu această captivitate,iar proiectul unei călătorii îi pare osalvare spre Calcutta, doar că peInsulele Mauritius remediereaunor avarii ale pachebotuluidurează prea mult după niște fur-tuni. Rugămintea tânărului pentrua se repatria e ascultată decăpitanul vasului, căci în 1839Aupick fusese promovat general.Clubul consumatorilor de hașiş dininsula Saint-Louis îl fascinează șiva închiria un atelier „spaţios şifrumos” în hotelul Pimodan. Ges-turi de rebel mai fuseseră, când, în1839, fusese exmatriculat de lacolegiu și, cu greu, obținuse ba-calaureatul. Acum însă, după ce laşaisprezece ani fusese remarcatla Concursul general pentrupoeme scrise în limba latină, esteperioada în care scrie primelepoezii rămase în posteritate. În1840 o cunoaște pe cea pe care onumește mai târziu ma female -Jeane Duval.

Nori grei alunecă pe cerulParisului. Tânărul C.B. scrie „alt-fel”, cercurile în care se mișcă el,exprimându-și abrupt opiniile,parcă își micșorează numărul demembri, nu-i sunt aproape deinimă nici chiar Hugo și Musset.Tentaţiile unor refugii îi apar totmai insistent; le va căuta, cusperanță, în paradisuri artificiale.Eseurile sale, pe această temă,sunt niște investigații de mare ra-finament și expresivitate. În 1851apare Despre vin și hașiș. Psi-hologia, vibrația poetică șicunoașterea naturii umane suntinegalabile, mai ales că umorul seinterferează cu luciditatea, precumși cu specificul creativității îndiferitele arte: muzică, poezie,plastică.

Vinul - scrie C.B., procură oa-menilor curajul și veselia. Muzi-cianul conștiincios, după Hoffman,trebuie să bea șampanie pentru ascrie o operă comică; astfel obțineo veselie spumoasă și vioaie.„Muzica religioasa cere însă vinde Rhin”. Muzica eroică cere vinulde Burgundia. „Vinul e asemeneaomului: nu vom ști niciodată pânăla ce punct poate fi stimat șidisprețuit, iubit și urât, și nici decâte acțiuni sublime sau nelegiuirimonstruoase este capabil” (p. 15).

Vinul compune cântece șipoeme; „... oamenii care nu beauniciodată vin, din necunoaștere oriconvingere, sunt imbecili sauipocriți” (p. 22), scrie poetulfrancez care, apoi evocă unturneu cu doi instrumentiști spa-nioli care, după ce „beau vârtos” laceremonii funebre, apoi reușescsă cânte amândoi, deși numaiunul din ei era muzicant, celălaltfiind pietrar: „Bachus în delir tăindpiatră cu un fierăstrău”...„Deodată, o melodie energică șisuavă, capricioasă și constantătotodată, înăbuşă, învăluie,

potolește, acoperă hărmălaiațipătoare. Chitara cântă atât detare, încât vioara nu se mai aude.Şi, cu toate acestea, este chiarmelodia, melodia beată de vin pecare o începuse pietrarul. Chitarase exprimă prin sonorități enorme:flecăreşte, cântă, declamă cu overvă înspăimântătoare și cu osiguranță, o puritate nemaiauzităa dicțiunii. Chitara improviza ovariațiune pe tema viorii orbului.Se lăsa condusă de ea și strălucitmatern îmbrăca nuditatea piți-găiată a sunetelor ei (...) anumitebăuturi posedă facultatea de amări peste măsură personalitateaființei gânditoare și de a crea, casă spunem așa, o a treiapersoană, operație mistică, în careomul primitiv și vinul, zeul animalși zeul vegetal, joacă rolul Tatăluiși al Fiului din Sfânta Treime; eizămislesc cu Duhul Sfânt, omulsuperior, cel ce izvorăștedeopotrivă din amândoi”... „Vinul

preschimbă cârtița în vultur”.Hașișul - este un „decoct de

cânepă indiană, unt și o cantitatemică de opiu” - explică minuțiospoetul, care, deducem, a cunoscuthașișul pe propria piele. Fericireaeste sub forma unei înghițituri dedulceață; „organele fizice nu suntgrav atinse. Poate că voința va fislăbită”; poți „să-l diluezi în cafeaneagră fierbinte și să-l iei penemâncate”. Hașișul provoacăîn om o „exasperare apersonalității și în același timp unsentiment foarte viu acircumstanțelor și al mediului”...„Orice bucurie, orice stare de binefiind supraabundentă, oricedurere, orice angoasă estenemăsurat de profundă”... „Nuface decât să dezvolte pestemăsură personalitatea umană încircumstanțele reale în care esteplasată... e nevoie de un aparta-ment frumos sau de un peisaj fru-mos... și un pic de muzică”...explică autorul. Este un fel deveselie vlăguită, o maladivă bu-curie; apoi veselia crește foartemult până la ridicol. În a doua fazăvine o intensă senzație de răcire aextremelor (mâini, picioare).Simțurile devin de o finețe și acui-tate extraordinare. Ochii străpunginfinitul, iar urechea percepesunete insesizabile altfel;obiectele exterioare iau aparenţemonstruoase. A treia fază este cao beție incomensurabilă; este o„beatitudine calmă și imobilă”. Sepoate spune că acel consumatorare sentimentul că a trecut înDumnezeu. Ceva îți spune că„Eşti superior tuturor oamenilor”.Devii însă incapabil de muncă șide energie în acțiune; parcă ţi-aiaruncat personalitatea în celepatru puncte cardinale și n-o mai

poți aduna.Este de observat că vinul

exaltă voința, în timp ce hașișul oanihilează. Un om rațional, scriepoetul francez, n-ar trebui săapeleze la mijloace artificiale,dacă vrea să ajungă la beatitudinepoetică; entuziasmul și voința îisunt suficiente pentru a atingeexistența supranaturală.

Capitolul următor este dedi-cat OPIULUI, iar celebritatea vinede la mărturisirile unui opiomancelebru și anume De Quincey.Capitolul acesta, probabil cel maipatetic, dintr-o carte ce a făcutepocă, începe cu niște precauțiioratorice, cu elogii aduse opiuluipentru că aduce „balsam alinătorîn sufletul săracului și al bogatu-lui”, pentru că dezarmează„hotărârile mâniei” și „dăruiește vi-novatului speranțele tinereții” (p.89). Sunt invocați Fidias și Prax-itele, Babilonul și Hakatompylospentru arta de a da omului comoriși chei ale paradisului. Este dreptcă, lucid, Baudelaire așază, maiîncolo, față în față, două subcapi-tole cu titluri ireconciliabile:Voluptățile opiului și alături Chi-nurile opiului, toate pentru poporulmisterios al opiomanilor alcătuițidin „profesori, filozofi, un lord și unsubsecretar de stat”; îi știe bineautorul Florilor răului. El preiainformații cum că „numărul amato-rilor de opiu este imens”. DeQuincey fusese un spirit rafinatîncă de copil, orfan la șapte ani; adovedit aptitudini literare, la treis-prezece ani scria în greacă, la cin-cisprezece compunea metri lirici înaceeași limbă antică moartă; ca șiC.B.

Voluptățile opiului s-au arătatîntâi pentru alinarea durerilor, pen-tru deplorabile aventuri dintinerețe, reînnoirea unor voluptățimisterioase, sau pentru disparițiaunor dureri; opt-zece ore rămâneo plăcere acută, apoi devinecronică. Comparând opiul cuvinul, se poate observa că vinul dăo energie extraordinară, pe cândopiul „comunică facultăților senti-mentul profund al disciplinei și unfel de sănătate divină”; vinulrisipește energia intelectuală, întimp ce opiul „liniștește ceea ce afost răscolit”, acționând ca un nar-cotic; primele efecte sunt de „stim-ulare și exaltare a omului”, caredurează circa opt ore. Cartea luiDe Quincey arată convingător mi-rifica putere a opiului pentruplăcere ca și pentru durere.

Pagini frumoase, lirice șiemoționante evocă apoi copilăriaochii opiomanului englez. Undevaconsemnează cinstit că infor-mațiile pe care le are despre pa-radisurile artificiale, ca șiaprecierile psihologice și moraledin text, s-au amestecat atât deintim cu cele ale englezului încâtnu le mai poate separa.

Cartea poetului francezreprezintă o sursă de primă mânăpentru cunoașterea puterii pozitiveși daunelor puternice pe care lepot trăi cei care vor fi robiți de pu-terile vinului, hașișului și opiului.Autorul Florilor răului era inițiat,le cunoștea bine, iar paginile saleseamănă cu ale unui pilot devânătoare ce vrea să inițieze pecei tentați de experimente noialături de el. Charles Baudelairetoată viața a experimentat, fiindcăavea convingerea că „Dintre oa-meni, mari sunt numai poetul,preotul și soldatul” (Jurnale in-time, p. 83).

(Va urma)

Charles Baudelaire - Omul și poetul - (4)

Refugii în boemă și-n paradisuri artificiale

Gri

go

re C

od

resc

u

De-a babaoarba

în jurul casei lui Vasile

AlecsandriEste lăudabilă strădania cu care o seamă de

cărturari și literați băcăuani încearcă să impunăopiniei publice, mai cu seamă autorităților locale,ideea de a organiza o casă memorială dedicatămarelui patriot, literat și om politic Vasile Alecsan-dri, născut pe plaiuri băcăuane în iulie 1818. Lafel de imperios se impunea atribuirea numeluimarelui poet patruzecioptist unei străzi dinBacău (amintind că încă din anii ’50-60, numelelui Alecsandri figura pe o stradă din preajma ac-tualei Case de Cultură, care, de asemenea,poartă numele poetului). Dovada că locul fosteicase a familiei Alecsandri era acolo unde figurastrada cu numele poetului. În prezent, Casa deCultură este căpușată cu restaurante, bufete,baruri, buticuri, sedii de partid, terasă-berărie,birouri de turism și publicitate. Cine mai știe căse numește încă formal Casa de Cultură „VasileAlecsandri”? Iar faptul că statuia poetului se aflăacolo, între mesele cu cheflii care înjură șivorbesc vulgarități mi se pare o blasfemie. Darcine mai ia în seamă asemenea amănunte? Ime-diat după 1990, s-a format pe lângă Primărie ocomisie cu sarcina de a readuce rețeaua stradalăla denumirile dinainte de 1944. M-am număratprintre membrii acelei comisii. Comisia era o for-malitate pentru ca în momentul întrunirii într-oședință, cei din Primărie deja puseseră numeleunor străzi numai de ei știute. Strada de la Casade Cultură nu s-a mai numit Vasile Alecsandri, ci

Strada Erou Pintea,iar Vasile Alecsandria devenit Strada Eli-berării. Când amobiectat că strada cupricina trebuia sărevină la denumireade Strada GeneralAverescu cum a fostînainte de regimulcomunist mi s-a con-traargumentat că s-aatribuit numele poe-tului acestei străzipentru ca așa senumește liceul situataici. Precizez că

strada respectivă nu a avut nicio legătură cu nu-mele poetului atâta timp cât s-a numit StradaGeneral Averescu din 1922 până în 1948, cânda devenit Strada I.C. Frimu. Și încă ceva: celegătură are denumirea liceului cu strada pe careeste situat? După această logică ar fi trebuit caStrada Oituz să se numească Al. I. Cuza, pentrucă acolo se află școala cu numele domnitoruluiUnirii.

Dar să revenim la chestiunea cu Casa Alec-sandri. Urmăresc cu interes pledoariile susținutede Prof. Univ. Dr. Ioan Danilă, Prof. Liviu Chis-cop, autor de studii despre poet, dramaturgul șiromancierul Viorel Savin, și alții. Este de lăudat

osârdia pe care o dovedesc în a pleda în fața or-ganelor locale: Primărie, Consiliu Județean,eventual Prefectură sau organe centrale în ademonstra că e dreptul Bacăului să aiba o CasăMemorială „Vasile Alecsandri”, cum, de bine derău, este o Casă Memoriala „Nicu Enea” sauCasa Memorială „George Bacovia”. Numai căpoetul nu s-a născut în casa despre care sespune că ar fi aparținut lui Alecsandri, ci așa cumspune G. Călinescu în Istoria LiteraturiiRomâne de la Origini până în Prezent, mamalui Alecsandri l-ar fi adus pe lume sub căruța cucare călătoreau, căutându-și adăpost din caleaZaverei către Munții Moldovei.


Trai

an V

aler

iu

Foto 1

PLUMB 137

pagina 4 revistă de cultură

Mai recent, cerce-tătorul Liviu Chiscop furni-zează informația cum cănașterea poetului s-ar fisăvârșit pe teritoriul satuluiValea Budului, la circa 10km. de Bacău. Oricumdatele se dovedesc nesi-gure și în privința loculuinașterii și în privința dateiacesteia. Unii susțin că s-arfi născut în 1821; alții că arfi vorba de 1818. Dacăavem în vedere că a fosttrimis la studii la Paris în1834, se naște întrebarea:cum se putea trimite uncopil de 13 ani, fie și fiu demare boier, și însoțit dedascălul francez Cuenim,la studii în străinătate, ca la1840, după un voiaj deaproape un an prin Italia(vezi Buchetiera dela Florența) să seîntoarcă în țară cuBacalaureatul înLitere și cu douăfacultăți începute,Drept și Medicină,la numai 19 ani? Șiîn acelaș i t impsă fie numit în Tri-umviratul DirecțieiTeatrului Naționaldin Iași alături de C.Negruzzi și M. Kogălni-ceanu. Mult mai sigur estecă s-a născut în 1818 și nula Bacău, căci Bacăul nuputea fi loc de refugiu dincalea Zaverei, ci în drumulcătre munte, urmând caleaBacău-Moinești-Tg. Ocna,unde vornicul Alecsandriavea moșii, conform pre-cizarilor Prof. Liviu Chis-cop. Să revenim însă laelementul esențial al dez-baterii cercetătorilor maisus pomeniți: casa dinBacău a familiei Alecsandri.Casa despre care sevorbește că ar trebui sădevina muzeu, privind din-spre Prefectură este multmai la dreapta față de fostacasă a familiei Alecsandri.Aceasta casă este pozițio-nată cu spatele față destrada pe care se afla Pre-fectura, pe când casa Alec-sandri era poziționată cufața spre Prefectură (pevremea aceea nu existaPrefectura, dar era stradaaxiala a orașului, care stră-bătea, ca și acum, orașulde la Nord la Sud). CasaAlecsandri era paralelă cusediul actualei prefecturi, șise afla poziționată cam pelocul jumătății de Est aCasei de Cultură și a uneipărți din parcarea actuală.Casa bănuită a fi fost casalui Alecsandri, cum estepoziționată, și la distanța lacare se află de adevăratafostă casă Alecsandri, areaceeași arhitectură careeste mult mai mică decâtera casa Alecsandri. Cuaeeași arhitectură, cucoloane în stil ionic, înprezent mai sunt trei caseîn Bacău. Una în care a in-trat și poetul se află peStrada Cuza Vodă, casa încare a poposit și viitoruldomn al Unirii, Al. I. Cuza,la cel puțin o adunare a Di-vanului Ad-Hoc, în preajmaUnirii din 1859. Mai suntdouă în același stil peStrada Oituz.

Ca să nu ne mai jucamde-a baba oarba căutândceea ce în mod cert nu maiexistă de când zona a fostsistematizată, prin anii ’60-’64, să propunem celor îndrept o reconstituire înbaza modelelor amintiteexistente încă în oraș, șiamplasarea ei pe loculparcării din spatele Caseide Cultura Alecsandri șistrada să revină la numelepoetului. Astfel s-ar facedreptate și GeneraluluiAverescu, ca Strada VasileAlecsandri să redevinăStrada General Averescu.

Oficialii băcăuani s-armândri cu un edificiu de omare semnificație culturalăși mai ales istorică, mar-cându-se în felul acesta

marele act al Unirii Princi-patelor Române și al Cen-tenarului Unirii când s-arealizat România Mare.

Pentru implinirea dezi-deratului cărturarilor băcă-uani pomeniți, care, sprelauda lor, depun eforturi deani pentru realizarea uneiCase Memoriale VasileAlecsandri, ar fi laudabilăpeste timp fapta culturală aoficialilor băcăuani în anuljubiliar al nașterii poetului,o adevărată mândrie aorașului Bacău. O ctitoriede acest fel ar fi o mărturiea temeiniciei epocii postdecembriste pe care o tra-versam, un model deprețuire a trecutului pen-tru generațiile viitoare.

Notă

Într-un interviu acordatd-lui profesor dr. IoanDănilă, doamna MagdaCârneci, pledând pentrucasa memorială „VasileAlecsandri”, susținea vari-anta casei dn spateleBăncii de Investiții, afir-mând că nu mai există înBacău o altă casă în stilulacesteia.

Sunt în cunoștiință decauză și, probând cu fo-tografiile alăturate, că maisunt încă în picioare treiconstrucții asemănătoare,cea din Cuza Vodă (foto 1)fiind chiar din epoca în cares-a născut Alecsandri. Înaceastă casă a poposit șiCuza Vodă de cel puțindouă ori: o dată la un divanAd-hoc în preajma Unirii și,se știe precis, a făcut unpopas în drumul, de la Iașila București, după scrutinuldin București, la 24 ia-nuarie 1859. De aceea știmunde se află această casă,se numește „str. CuzaVodă”. Celălalte două, fărăimportanță istorică, se aflăpe strada Oituz, foarteaproape una de alta.

De-a baba oarba în jurul casei ...(Continuare din pag. 3)

Referindu-se la situația deatunci a medelnicerului, G. C.Nicolescu, spune, între altele,că „un al doilea copil eraașteptat”,(5) convins fiind căacest „al doilea” nu putea fialtul decât viitorul poet. În re-alitate, cum am spus, dupăCatinca a urmat Thodosâia, de-spre care biograful nu aveaștiință. Existența ei, înainte denașterea poetului, esteconfirmată, indirect, chiar descriitor, care spune în Su-venirurile... sale că, în iulie1821, „țara fiind pe atunci înprada eteriştilor greci și aienicerilor, părinții mei furănevoiți a se adăposti în codri,cu copiii lor [s. L.C.] și cu câțivaservitori credincioşi”.(6) El nefi-ind născut încă în momentulplecării familiei în bejanie, elimpede că prin „copii” trebuiesă înțelegem că e vorba despreCatinca și Thodosâia. Din„schița genealogică” întocmită,în 1846, de Dumitrachi Cozoni,bunicul matern al poetului,rezultă că după Vasile, viitorulpoet, s-au mai născut încădouă fete în familia sa -Smaranda și Prohira - care, deasemenea, au pierit la vârstefoarte fragede...(7)

Sfârșitul etapei băcăuane.Revenirea în Iași

Așa cum precizase poetulînsuși în 1865, în Suvenire dinviața mea, în vara anului 1821erau „vremuri de bejanie” înMoldova, locuitorii ei fugindpeste graniță sau ascunzându-se în munți, în codri, sau înlocuri mai îndepărtate de itine-rariile ienicerilor și deconfruntările acestora cueteriștii lui Ipsilanti. Conformunor cercetători avizați ai trecu-tului istoric și cultural alBacăului, familia viitorului poetfuge „înspre munții Bacăului”,unde, la Valea Budului, la 10km. de oraș, în locul numit„Izvorul Rece”, se va nașteprimul băiat al medelniceruluiAlecsandri, la 21 iulie 1821... Şiîntrucât, în eseurile din prezen-tul volum, vom reveni asupracircumstanțelor dramatice - șiromantice! - ale ivirii pe lume aviitorului scriitor, vom încerca,pentru moment, să stabilim aicio punte de legătură între etapabăcăuană și etapele ulterioareale biografiei poetului. Așa cumam încercat a sugera și prin ti-tlul acestei secvențe, va fivorba, în cele ce urmează, deepilogul etapei băcăuane și deprologul celei ieşene din viațafamiliei Alecsandri, care vadebuta în toamna anului 1821.

Să vedem mai întâi ce s-aîntâmplat cu familia Alecsandridupă întoarcerea din bejanie şibotezul viitorului poet la biser-ica Precista din Bacău...

În toamna lui 1821, îndatădupă lichidarea zaverei şi alun-garea eteriştilor din ţară, turciiîntreprind o serie de măsuri ad-ministrative îndreptate îm-potriva grecilor „haini“, adică

trădători. De altfel, încă din 29martie 1821 – când Ipsilanti, cuoastea sa, tocmai ajunsese laBucureşti – domnitorul MihaiŞuţu, care se alăturase Eteriei,este înlăturat de turci dinscaunul Moldovei.

Timp de mai bine de unan, până la 6 iunie 1822, ţarava fi cârmuită de caimacani(locţiitori de domn) numiţi deÎnalta Poartă. Acum, după în-frângerea Eteriei, din poruncaSultanului, se confiscaseră înfavoarea visteriei veniturile gre-cilor şi, mai cu seamă, cele alemănăstirilor închinate. Astaface ca Visteria Moldovei săaibă nevoie de un număr sporitde funcţionari. Pe de altă parteînsă, penuria de buni slujbaşiera accentuată şi de faptul căfuncţionarii greci, mari şi mici,sunt scoşi din slujbe sau pleacăei singuri de frica represaliilor.„În lipsa de buni funcţionari cese creează astfel – scrie G. C.Nicolescu –, cineva şi-a adusaminte de tânărul priceput şiîntreprinzător de la Bacău. Şi eleste chemat la Iaşi.*8) Cine săfi fost acel „cineva“ care şi-aamintit de medelnicerul Alec-sandri de la Bacău? În Arhon-dologia Moldovei, C. Sion îşiarogă meritul de a-l fi adus peAlecsandri-tatăl la Iaşi, şi iatăcum. „La 1821, în vremeaienicerilor – spune C. Sion –,fiind lipsă de scriitori în vistierie,şi eu fiind cu el cuscru, l-amchemat la Iaşi, au intrat învistierie. Atunce, dupăîmpărătească poruncă, luându-să moşiile monăstirilor greceştişi a tuturor grecilor în socotealavistieriei, pe Vasile Alecsandril-au rânduit samiş venituriloracelora şi au ţinut sămeşia pănla 1827, când s-au dat moşiileiarăşi înapoi grecilor.”(9) Iarăşinu avem nici un motiv să ne în-doim de spusele arhondologu-lui, al cărui frate era însurat –după cum ştim – cu o soră aElenei Cozoni, soţia medel-nicerului Alecsandri. Aşadar, nu„Domnul cel nou, Ioan SanduSturza îi dădu controlul,sămeşia asupra acestui izvor alVisteriei“(10) – cum greşit credeIorga – fiindcă „noul Domn“ vafi instalat exact cu un an maitârziu, în septembrie 1822...Cert este că, sosit la Iaşi în oc-tombrie 1821, medelnicerulAlecsandri îşi ia în primire nouaslujbă, pe care o va îndepliniexemplar, spre marea mulţu-mire a superiorilor săi. Era re-tribuit, fireşte, cu o leafă bună,pe lângă care va fi avut şi alteavantaje, căci iată ce ne spuneacelaşi memorialist: „Dinsămeşia aceea şi dintovărăşiile ce avea cu cei maimulţi posesori au făcut marestare; şi-au cumpărat moşiaMirceştii de la postelnicul An-drei Milu, şi-au făcut case mariîn Iaşi, s-au făcut şi spatar şisamiş de vistierie, pe care auţinut-o păn la 1840.“(11)La Iaşia venit singur, fără familie, înprima fază, locuind în caseleunchiului său Iordache Alec-sandri, care rămăsese laChişinău după 1812, când ruşiirăpiseră Basarabia. Casele cupricina, care aparţinuserămedelnicerului Alexandru Alec-sandri, bunic după tată alsameşului venit de la Bacău, seaflau pe strada „Sf. Ilie“, înzona centrală a CapitaleiMoldovei. Ele vor fi cumpărate,

peste un deceniu, de tatăl poe-tului şi vor rămâne în posesiaacestuia din urmă...

Să revenim însă la 1821,când Alecsandri-tatăl reveniseîn Iaşi – oraşul copilăriei şiadolescenţei sale – după oabsenţă de vreo doisprezeceani. Cunoscând deopotrivă„carte elinească“, dar şi carteromânească, i se deschidea ocarieră însemnată la visteriaStatului, unde va ajunge, la unmoment dat, un fel de adjunctal ministrului de finanţe. Ceeace ne interesează aici e faptulcă medelnicerul Alecsandri şi-aadus familia de la Bacău –adică soţia şi cei trei copii –abia în vara lui 1822, când va fifost sigur de slujba sa şi cândva fi asigurat condiţiile propicede locuit pentru toţi ai săi.Aşadar, viitorul poet a locuitefectiv în Bacău doar în primulan de viaţă: 1821-1822...Relaţiile sale ulterioare cuBacăul vor fi numeroase şidestul de strânse de-a lungulîntregii sale existenţe.

La 23 iulie 1822, PoartaOtomană decide să numeascădomni pământeni pe tronulMoldovei şi Ţării Româneşti,care vor fi instalaţi însă abia întoamnă. La Iaşi, în septembrie1822, după 111 ani de domniifanariote, e înscăunat IoanSandu Sturza, care, apreciindcalităţile şi prestaţia medel-nicerului Alecsandri, îl ridică larangul de paharnic. Un an maitârziu, la 10 iunie 1823, pahar-nicul Alecsandri e înălţat la ran-gul de căminar. Tot acum, învara lui 1823, se naşteSmaranda, a treia dintre celepatru fete ale căminarului Alec-sandri şi Elenei Cozoni. Ca şiThodosâia, născută în 1820,Smaranda se stinge din viaţă lavârsta copilăriei. La fel se va în-tâmpla şi cu Prohira, născută în1828, cea de-a patra dintrefetele căminarului Alecsandri.La 3 ianuarie 1826, căminarulAlecsandri devine spătar, dem-nitate care îl apropie de ran-gurile înalte ale boierimii. Înacelaşi an, la 30 decembrie, senaşte Iancu, penultimul dintrecei şase copii ai spătaruluiAlecsandri. Un an mai târziu, în1827, spătarul Alecsandri estenumit sameş la „DepartamentulFinansului“, adică un fel de ad-junct al ministrului de finanţe(marele vistiernic) al Moldovei.Leafa lui era acum de 675 leivechi pe lună (după statul deplată al Visteriei). Ar fi multe despus referitor la înfăptuirilespătarului (şi, mai apoi, vor-nicului) Alecsandri, atât în planprofesional, cât şi în plan cul-tural sau social. O vom face,poate, într-unul din celelaltedouă volume pe care ne-ampropus a le consacra lui Alec-sandri. Deocamdată, pentru anu ne suprapune volumelor ul-terioare, ne oprim aici.

Câteva concluzii

Așa cum am arătat înpaginile anterioare, tânărulAlecsandri, venit de la Bender,unde fusese sameș în vama deacolo (desființată în 1812), valocui în Bacău până în 1822,deceniul respectiv constituindu-se drept una dintre etapele celemai faste din întreaga saexistență. Aici va ocupa funcțiiimportante, va face avere, îșiva cumpăra case și moșii, seva însura și se vor naște trei dincei șase copii.


În întâmpinarea bicentenarului

ALECSANDRI ŞI BACĂUL(Continuare din numărul

136)

Liv

iu C

his

cop

PLUMB 137


Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:VIOREL DINESCU, DORU CIUCESCU,

DAN SANDU, ELENA PÂRLOG, PETRUȘ ANDREI,

MIHAELA BĂBUȘANU, ALEXANDRU DUMITRU,GHEORGHE UNGUREANU,

TINCUȚA HORONCEANU-BERNEVIC

prezentare grafică: IOAN BURLACU

Corectur\: MIHAI BUZNEA, EUGEN VERMAN

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u: E-mail: [email protected]

telefon: 0234 578 602Ilustrații revistă: Mircea Nour, Radu Mihai

CRISTINA ȘTEFAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Toader Titi ROZNOVANU

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARU

VIOREL SAVIN

GHEORGHE NEAGU

GRIGORE CODRESCU

ION TUDOR IOVIAN

Așa încât, prin sintagma Alecsan-dri și Bacăul nu trebuie săînțelegem doar interferențele bi-ografiei poetului cu urbea de laconfluența Bistriței cu Siretul, ci șievenimentele biografiei tatălui săuîn intervalul 1812-1822 când alocuit efectiv aici, sau poate chiarpână la sfârșitul vieții sale (1854),întrucât în 1852 încă e menționat,într-un document, ca avândproprietăți în centrul orașului. Deasemeni, nu trebuie să omitemfaptul că Elena Cozoni, mama po-etului, aparținea unei vechi familiiboierești de pe meleaguribăcăuane, de la Tg. Ocna. Însfârșit, iarăși puțini sunt aceia careștiu că părinții PaulineiLukassiewicz, soția poetului, autrăit la Bacău și că atât Paulina,cât și fiica lor Maria s-au născut înBacău. Maria - devenită Bogdanîn a doua căsătorie - se va re-trage la moșia Borzești, moștenităde la părinți, în conacul care existăși astăzi, sub numele de „castelulAlecsandri-Bogdan”. Aici MarieBogdan va trăi în ultima parte avieții, alcătuind volumul de memo-rii și corespondență intitulat Autre-foi et aujourd’hui (1923) și totaici va fi înmormântată în 1939…De aceea, atunci când spunemAlecsandri și Bacăul trebuie săavem în vedere nu doar persoanapoetului, ci și pe ceilalți membri aifamiliei sale - bunici, părinți, unchi,mătuși, veri, nepoți și verișoare,soția și fiica etc. - care s-aunăscut, au trăit sau au activat ovreme pe meleaguri băcăuane.Oricum, interferențele biograficeale celor din familia poetului cuBacăul și cu localitățile din ținutulBacăului ar merita, credem noi, afi rememorate de la statura ceasu-lui de-acum, într-o cercetareconsacrată exclusiv acesteiteme…

Note

1. G. C. Nicolescu, Viața lui VasileAlecsandri. Ediția a III-a, Buc., Edi-tura „Eminescu”, 1975, p. 8.

2. Vezi Sever Zotta, La centenarullui Vasile Alecsandri. 1821-1921,Iași, Editura Muzeului Municipal,1921, anexa 15.

3. Constantin Sion, ArhondologiaMoldovei. Amintiri și note contim-porane. Boierii moldoveni, Buc.,Editura „Minerva”, 1973, p. 9.

4. G. Călinescu, Vasile Alecsan-dri, Buc., Editura Tineretului, 1965, p.5.

5. G. C. Nicolescu, op. cit., p. 10.6. Vasile Alecsandri, Suvenire

din viața mea, în Opere. Vol. IV,Chișinău, Editura „Hyperion”, 1992, p.690.

7. Cf. Sever Zotta, Trei surori ne-cunoscute ale lui Alecsandri, în Re-vista Arhivelor, vol. I, nr. 1-3,1924-1926, pp. 139-140.

8. G. C. Nicolescu, op. cit., p. 9.9. Constantin Sion, op. cit., p. 9.10. N. Iorga, Istoria literaturii în

secolul XIX, vol. II, p. 51.11. Constantin Sion, op. cit., p. 9.

ALECSANDRI ŞI BACĂUL

(continuare din pag. 4)

Cred că acestaeste unul dintre ti-tlurile potrivite pentruun comentariu cuprivire la realizărilede până acum ale luiIoan Țicalo - un omîmplinit întru toate

cele ale vieții, atât în domeniul căsnicieiși al profesiei de bază, cât și în dome-niul literaturii, dat fiind faptul că avemde-a face cu un prozator, publicist șicritic literar talentat și extrem de harnic,care dă impresia că nu are de gând sălase pana din mână vreodată. Și bineface.

În susținerea argumentelor sub-semnatului vine cea mai recentă carte„Trei destine astrale: Eminescu,Creangă, Veronica - interviuri cu IoanȚicalo” (184 pagini), apărută la EdituraGeeea din Botoșani, iunie 2018, subsemnătura Elenei Condrei, care scrieprintre altele în prefața cărții: „Cu obiobliografie impresionantă, cu cercetăricritice pertinente și cu un acut simț alromânismului, Ioan Țicalo are interesuldeopotrivă al specialiștilor și al citito-rilor”. Parcurgând paginile cărții intrămmai întâi în „Constelația Eminescu,Creangă, Veronica”, un interviu amplucare se întinde pe 65 de pagini, de undecititorul n-are cum să iasă altfel decâtmai bogat în cunoștințe privind destinelecelor trei. Lucru minunat, căci ElenaCondrei știe cum să-l tragă de limbă peIoan Țicalo, punându-i întrebări ce ținde Poetica instrumentelor muzicale înopera lui Eminescu, despre fațeteledorului în relațiile de prietenie dintreEminescu și Creangă și în iubirea sapentru Veronica Micle, la care acestaîi dă răspunsuri argumentate măiestrit,demne de un împătimit și buncunoscător al vieții și operei lui MihaiEminescu.

Și nici că se putea altfel, odată ceargumentele împricinatului suntsusținute printr-o temeinică citare dinoperele granzilor care l-au cunoscut peEminescu: Titu Maiorescu, GeorgeCălinescu, Lucian Blaga, Zoe Du-mitrescu Bușulenga, Iacob Negruzzi,Ioan Slavici ș.a.

Instrumentele muzicale ce apar înpoezia eminesciană și asupra cărora seface vorbire în interviu, plecând de lacartea Poetica instrumentelor muzi-

cale, sunt: lira (...Și cânturi nouă smulgetu din lira-mi), (h)arpa (Eu sunt o arpămuiată-n vânt,/Tu ești un cânt.), buciu-mul (Tânguiosul bucium sună,/ L-ascul-tam cu-atâta drag), cornul (Mai suna-veidulce corn,/ Pentru mine vreodată?,toaca și clopotul (Sara pe deal). Dincâte știu, până la Ioan Țicalo n-a maifost nimeni care să se intereseze de in-strumentele muzicale din poeziaeminesciană.

Este bine știut că muzica șirugăciunea ne leagă cu astralul, ne facsă fim mai buni.

Din păcate, timpul și spațiul nu-mipermit să mă intind mai mult asupratemei de mai sus.

De aceea, cred că este potrivit săînchei acest prim subiect citându-l peIoan Țicalo: „O remarcă finală ar fi căversurile eminesciene, tainic-muzicale,captivează de fiecare dată ființa în în-tregul ei și, pe lângă aceasta, seprezintă cu o tentație irezistibilă de aretrăi starea vibratorie a cosmosului...”.

În cel de-al doilea interviu,„Bisericuța din suflet. Familia și satul”,cititorul are posibilitatea să cunoascăaspecte din viața scriitorului Ioan Țicalo(născut în ziua de 16 aprilie 1945, înSinăuții de Jos, sector Vamă, comunaMihaileni, jud.Botoșani), despre vitregi-ile acelor timpuri, când crude nedreptățiistorice s-au abătut asupra locului săude baștină, cât și ceea ce s-a petrecutîn conștiința, gândirea și modul de viațăal oamenilor după aflarea adevărului is-toric. Tot aici găsim aspecte ce țin de fa-milia lui Ioan Țicalo, cât și despreevoluția sa ca dascăl și ca scriitor.

În partea a treia a cărții, „Biobibli-ografia scriitorului Ioan Țicalo”, suntprezentate într-o formă succintă cele 19cărți pe care le-a scris din anul 2002până în anul 2017, cea de față fiind adouăzecea, apoi cele peste cincizeci deproze scurte publicate în diverse revisteliterare, teatru scurt - două piese, oselecție de 161 de articole și cronici lit-erare, precum și trei prefețe de carte.

Cea de-a patra parte a cărții,„Repere critice (selectiv)”, ne oferă prile-jul să cunoaștem părerile câtorva criticiînsemnați, care au avut în atenție operalui Ioan Țicalo, printre care: EvaDamian, Theodor Codreanu, GeorgeBodea, Ioan Dănilă, Adrian Voica,Zenovie Cârlugea, Emil Baltag, Sabina

Fânaru, Ion Filipciuc, Domnița Neaga,Nicolai Tăicuțu și Grigore Codrescu.Dau doar trei exemple: „Meritul lui IoanȚicalo constă în a găsi punctele deconvergență a ideilor, în coroborareadatelor informației, în a se bucura cândconstruiește eșafodajul proprieidemonstrații sau când asistă lapolemică și e gata să se implice în eacu intelegența și bunul simț pe care levădesc ceea ce a scris în prezent.”(George Bodea, „Mihai Eminescu - po-etul neamului românesc”, „Asachi”, sep-tembrie 201, nr.10 (246), p.20-21).

„Discursul lui Ioan Țicalo e al unuifilolog bogat în lecturi, topite însă înmagma propriei conștiințe.”- IoanDănilă, Dor de Eminescu, „Ateneu”,anul 50, februarie 2013, p.13).

„Ioan Țicalo conservă intact ethosularhaic popular dintr-o perspectivăcreștină. Altminteri, și acțiunea esteplasată în spațiul tradițional bucovinean,într-o ordine umană și cosmicăamenințate cu destrămarea pe fonduldegradării omenescului.” - Theodor Co-dreanu, „Blestemul”, „Revista nouă”,Anul II, nr. 8 (17), august 2005, p.17-18). Fie și numai din aceste câteva as-pecte, putem să ne dăm seam că IoanȚicalo trăiește scriitura într-un mod câtse poate de plenar.

În penultima parte a cărții suntprezentate câteva pagini cu cele mai re-cente scrieri ale autorului, un eseu,„Libertatea Poetului”, și un fragment deroman, „Unora li se trag multe de lacrâșmă” (tilul provizoriu al romanului înlucru fiind „Alte istorii”).

Încântătoare sunt și paginile din fi-nalul cărții „Vârstele seniorului”, unadevărat album, unde fotografii în alb-negru sau color ni-l prezintă pe IoanȚicalo în diferite ipostaze, din tinerețe șipână în ziua de azi, singur, împreună cufamilia sau cu prietenii, precum și cărțilepe care domnia sa le-a scris.

Concluzionând, pot spune că amavut în față o carte care m-a captivat dela un capăt la altul, fapt pentru carelansez tuturor îndemnul: Luați și citițiaceastă carte, căci n-o să vă pară rău!

Fără a avea pretenția că am rea-lizat cel mai bun comentariu la o cartepe care eu o consider deosebit deinteresantă, închei și transmit sincerelemele felicitări atât doamnei Elena Con-drei cât și domnului Ioan Țicalo.

Și, de ce nu, la cât mai multeasemenea cărți!

Ioan Țicalo în plenitudinea sa

Ale

xa P

așcu

Col. (r) CONSTANTIN ZAVATI

LA 95 DE ANI

S-a născut pe 7 iulie 1923 înBacău și colonelul în rezervă Constan-tin Zavati este, încă, un scriitor prolifical Bacăului. Deunăzi l-am vizitat și m-asurprins plăcut vivacitatea cu care mi-a arătat și dăruit cele mai recente vo-lume ale domniei sale: “Satulcopilăriei mele”, Ed. Docucenter,2018 și ”Memoriile unui pensionar înperioada de tranziție”, Ed, Singur,2017.

Ambele volume sunt istorii fo-tografiate, cărțile fiind bogat ilustrate cufotografii de epocă, adevărate docu-mente de cultură ale orașului Bacău.Din 2015 când a debutat cu volumulMemoriile unui ofițer de artilerie,Editura Ateneul Scriitorilor, 2015, a mai

publicat volumele:-Coincidențe, ed. Singur, 2015-Memoriile unui ofițer de arti-

lerie, reeditat la editura Tritonic,București.

-Memorii din copilăria mea, edi-tura Singur, 2015.

-Memoriile unui profesor dechimie în comunism, editura Singur,2016.

Șase volume ilustrate, amintiri,reflecții, istorii ale familiei Zavati, dar șiale orașului Bacău și ale satelorjudețului de care este legat prin rudenieautorul. Scrise dinamic, cu un anumefler didactic, expunerile au darul de ane trimite în timpuri apuse, cu farmecullor inconfundabil, interbelic, al târguluinostru precum și tradițiile rurale deatunci. Aleg din ultimul volum tipărit,„Satul copilăriei mele”, ultimul capitolal cărții: „De-atâtea ori am trecut pelângă casa VASILE ALECSANDRI”;este o reconstituire și a spațiului în careîși ducea traiul această clădire, azi

controversată, dar și dovada implicăriiprofesorului Zavati în prezentul nostrucultural: “...iar la două case mai încoloera casa Dr. General Dumitru Badiu.Zilnic treceam de două ori pe lângăaceasta, înainte și înapoi de la liceu.(despre o școală primară evreiascăaflată lângă Casa Alecsandri- spuneautorul). Nu mai vedeam pe nimeni îngrădină. Primăvara și vara, când fere-strele erau deschise, auzeam eleviirepetând în cor în limba ebraică. Îmidau seama acum, că în realitate tre-ceam pe lângă o casă ce lebră,Casa Vasi le Alecsandr i . ( . . . )

În ultimul timp, am aflat că se aflăîntr-o stare de degradare și că s-a por-nit o adevărată cruciadă pentru sal-varea și transformarea ei într-un lăcașde cultură. Mă alătur și eu celor care aupornit această bătălie. Voi fi și eu fericitsă știu că Alecsandri e din nou acasă.”

Cristina Ștefan, 6 iulie 2018 (Continuare în pag. 6)

PLUMB 137


Să ne amintim despre...

GELLU NAUMLa început de gustar, în anul

1915, la exact un an după ce Germa-nia declarase război Rusiei, într-unBucureşti aflat în neutralitate, darparadoxal, în fierbere, poziţionat întreciocan şi nicovală, se naşte alşaptelea copil al familiei Naum-Gellu.După tată aromân, în atitudini, demer-suri şi simţiri un român adevărta.Fugiţila începutul secolului al XIX-lea defrica turcilor din Macedonia, strămoşiiaromâni ai poetului au mers pe josalături de oile lor până în România,unde şi-au găsit adăpăost. Tatăl luiGellu, poetul Andrei Naum a fost în-cadrat de critică în ramura „proletară”a simbolismului. În 1915 se înroleazăvoluntar şi este repartizat la Regimen-tul 63 Infanterie primind gradul decăpitan în rezervă. Doi ani mai târziumoare eroic în bătălia de la Mărăşeşti,în ziua de 18 august, zi în care îm-plinea 42 de ani, lăsând orfani şaptecopii. Jertfă supremă pentru idealulde veacuri al românilor, Unirea! Dupăabsolvirea liceului, Gellu urmează cur-surile Facultăţii de Litere şi Filosofie aUniversităţii din Bucureşti, iar în anultrei este arestat după ce fusese sur-prins scriind pe ziduri texte cu tentăsubversivă. Debutează cu poezie înrevista „Cuvântul”. A făcut parte dinmişcarea studenţească antifascistă şia editat revista „Tânăra generaţie”.În1938, ajutat de prietenul său, pictorulsuprarealist Victor Brauner, pleacă laParis unde devine bursier la Sor-bona.Îşi pregăteşte teza de doctoratdespre Pierre Abélard (filosof, logicianşi teolog francez-1079-1142), cel carea scris „Historia calamitatum <<Istorianenorocirilor mele>>”, şi a apăratcredinţa pe bază de logică. La Parisvine în contact cu grupul suprarealistal lui André Breton, fondator al curen-tului cultural suprarealist alături dePaul Eluard, Luis Buñuel şi SalvatorDalí.

Tot în această perioadă împreunăcu André Breton şi Victor Braunerpublică în faimoasa revistă a anilor ’30„Minotaur”. Printre nenumăratele arti-cole consacră un număr întreg„demonialităţii obiectelor”. Întors înţară este mobilizat ca ofiţer de cava-lerie şi trimis pe frontul de Est. În tim-pul războiului se căsătoreşte cumarea lui iubire Lyggia Alexandrescu,care avea deprinderi de invidiat.Întinsă pe pat, tinând creionul în gurăLyggia desena cu mare precizie într-un întuneric perfect, şi de aicinaşterea acelor exerciţii suprarealistede orbire voluntară. În 1941 înfiinţeazăgrupul suprarealist român care îi aveaîn componenţă şi pe Gherasim Luca,Virgil Teodorescu, Dolfi Trost şi PaulPăun. Grupul are o activitateefervescentă între anii 1945-1947,ceea ce l-a făcut pe André Breton săspună că: „Centrul lumii (suprareal-iste) s-a mutat la Bucureşti”. După1947, odată cu apariţia realismuli so-cialist grupul se dezmembrează. Pânăîn 1947 scrie poezie, proză şi teatru înstil suprarealist de la „Drumeţul incen-diar” (1934),„Libertatea de a dormi peo frunte” (1937), „Vasco da Gama”(1940) şi până la „Culoarul somnului”(1944):

„Sânii tăi într-o mână părul tău întoate buzunarele şi/ vântul nu maiexistă”.

Pentru Gellu Naum poezia a fostprecum o stare de veghe, un răspunsneechivoc la stările letargice când:„prin ceaţă umblau păsărileameninţătoare ale somnului”. Prozasa şi a colaboratorilor săi este sută lasută suprarealistă până în 1947, de la„Imaginea prezentă în minte”(publicată în exemplar unic la Paris în1939), „Teribilul interzis”, „Critica miz-eriei”, „Spectrul longevităţii. 122 de ca-davre”, „Castelul orbilor”, până la„Elogiul Malombrei” (1947-în colabo-

rare cu Gherasim Luca, Paul Păun,Virgil Teodorescu şi Dolfi Trost). Cutoate că susţinuse mişcarea de stânga(ca toţi suprealiştii) în 1947 îşi pierdedreptul de semnătură şi de aici încolonu mai poate publica. Considerat catoţi suprarealiştii formalist şi cos-mopolit, devine indezirabil. Nu-şigăseşte niciun loc de muncă, şi atuncicând se îmbolnăveşte (1950) nu i seaprobă spitalizarea pe motiv că nueste încadrat în câmpul muncii. Cădoar era fiu de erou naţional, nu? Totîn acest an scrie piesa de teatru„Florenţa sunt eu” în colaborare cupictorul suprarealist Jules Perahim(Iuliş Blumenfeld) jucată la Costineştiîn 1956 şi la Sighişoara în 1958, dupăunii autori publicată şi jucată mult maitârziu. Piesa, un joc între realitate şificţiune, între trecut şi prezent inva-date de fantasme, cu personaje carese comportă ca nişte sisteme absurdetrecând dintr-o identitate în alta, dintr-o viaţă în alta făcând confesiuni dintrecele mai neaşteptate, şochează.Rebel interior, dar modest şi retras,Naum îşi ascunde latura suprarealistămai bine de două decenii,repoziţionându-se pentru a existafizic. De voie de nevoie se alăturăcurentului proletcultist, scriind „Filonul”(1952), şi „Tabăra dinmunţi” (1953). Dupăaceastă perioadă degrave compromisuri sehotărăşte să publicenumai traduceri şiliteratură pentru copii.Traduce mult şi bine din:Balzac, Diderot, Stend-hal, Alexandre Dumas,Th. Gautier, Victor Hugo,J.Prevert, J. Verne,Samuel Beckett, M.Şolohov şi alţii. În pe-rioada 1956-1959 scrieliteratură pentru copii:„Aşa-i Sanda”, „KicsiSari”, „Cel mai mare Gul-liver”...şi „Cartea cuApolodor” (va urma „Adoua carte cu Apolodor”)un veritabil tratat delimba română, o superbă carte pentrucopii, dar şi o deschizătoare de noipoteci interpretative pentru părinţi.

„La circ, la Târgul moşilor,Pe gheaţa unui răcitor,Trăia voios şi zâmbitorUn pinguin din Labrador.

-Cum se numea?-Apolodor.-Şi ce făcea?-Cânta la cor.Deci, nu era un scamator,Nici acrobat, nici dansator;Făcea şi el ce-i mai uşor:Cânta la cor. (Era tenor.)

Ulterior, în 1988 publică şi„Amedeu, cel mai cumsecade leu”.Oficial nu, dar în secret scrie poemesuprarealiste, precum „Heraclit”(1958):

„Noaptea cocoşii aveau creste deţipăt

răsuflarea lumii îmi aburea geamulşi eu îl ştergeam cu un prosop curatdu-te careva de vezi câinele ăstaapoi o femeie foarte frumoasă îmi

dădea laptepoate avea foarte multe lămpi nu

mai ştiuvorbeam încet să nu-i sfâşii cămaşaea îmi dădea lapte şi pâine şi

pornea desculţă pe drum spre vestspre surd spre mort”.

În lupta sa cu „nenorocitul” com-promis este învins şi în 1960recidivează cu literatură propa-gandistică, „Soarele calm” şi „Poemdespre tinereţea noastră”. Dar cine nedă nouă dreptul de a judeca şi terfelipe cine vrem şi când vrem? Suntemnoi în măsură să ne dăm cu părerea,aşa de dragul scandalului şisenzaţionalului, când cei mai mulţidintre noi nici nu am trăit practic în

acea epocă, şi cunoaştem (dacăcunoaştem, dar, vai, dacă e dinauzite!) totul din documente saumărturiile altora, mai mult sau maipuţin veridice. Dar ce, oamenii suntdocumente sau obiecte? Fiecare cutrăirile şi manifestările sale. Vorba luiNaum: „Probabil că totul este o ne-bunie. Crezi ce vrei. E şi ăsta un modde a trăi”. Din 1968 începe să-şi pu-blice literatura de sertar, volumul„Athanor” urmate de „Copacul ani-mal”, „Tatăl meu obosit”, volume careîl aduc în prim planul criticii literare.Despre teatrul lui Naum s-ar puteaspune cam aşa: În „Insula” pe care seafla „Ceasornicăria lui Taus” se ştia ce„Poate Eleonora” pentru că toate sepetreceau „Exact în acelaşi timp”.Odată cu apariţia volumului „Parteacealaltă” în 1980, discursul poeticcapătă o altă expresivitate, care secontinuă în „Focul negru”: „(acolounde limba îşi decanteazămâlul/leoiaca nopţii mele îmiaşternuse patul)”;

Şi în „Sora fântână”:„Stau singur şi mă uit pe o stradă

pustiestau singur cu buzunarele pline

de câinistau singur şi ascult foşnetul

oaselor.................................................şi eu mort de mult cu o piatră de

moară de pieptam hotărât în sfârşit să plecsă pornesc de pildă dintr-un grajd

înecat în aburisă merg aşa până la un crâng

(tufiş) unde mă aşteaptă sora Fântânăsă mă reazem de prăbuşirea ei”.Lovitura o dă în 1985 la vârsta de

70 de ani, vârstă la care unii erau dejade „partea cealaltă”, cu romanulZenobia „un fel de iubire totală întreexperiment literar şi tăcere” care în-cepe fulminant: „Prea multe lucruri nesolicită şi, dat fiind mecanismulechivoc al solicitării, prea multe cu-vinte se îngrămădesc să le cuprindă,să le ascundă în labirintul lor inutil şiînşelător- de aceea poate că, pealocuri, am să spun ce nu trebuiaspus; oricum sunt convins că fiecareva medita mai mult asupra sur-plusurilor lăsând la o parte starea încare plutesc, pe dedesubt, ca unînotător subacvatic, de exemplu. Darmai există şi vuietul acela şi capaci-tatea fiecăruia de a-l percepe...”. O„carte -fetiş a suprarealismului româ-nesc”- aşezată pe acelaşi palier cu ro-manele „Nadja” şi „L’amour fou” ale luiAndré Breton. Şi dacă unii chiar nu l-au înţeles de nicio „culoare” au dat dingură că e cum nu s-a mai văzut şi în-tâmplat. Şi pentru că erau incapabilisă detecteze esenţa nu au sesizatnici atacurile fine împotriva sistemu-lui: „Nu vezi ce nenorocit sunt, înbeznă şi în noroiul ăsta? Unde edragostea lumii, unde e dragostea ta?Nu vezi că plasticul ăla împuţit cu careeşti îmbrăcată e rece şi nici nu măiubeşti măcar, dacă m-ai iubi ai face şitu ceva ca să termin cu nervii raţiunii

şi cu neîncredere asta, m-ai scăpa descorbură, am sta şi noi, ca oamenii,lângă un calorifer încălzit, ne-amplimba cu liftul sau am intra într-unmagazin luminos, mi-aş cumpăratutun irlandez, pentru pipă, nu aşa înmizerie, cu cizmele sparte şi cu cio-rapii uzi şi îngheţaţi, nu vezi?”.„Somnabulica plimbare a Lyggiei prinel” l-a făcut celebru. S-au iubit totaldupă cum mărturisea Lyggia „...eu l-am iubit pe Gellu, făceam minuni”. Şidin această iubire s-au amalgamat şiliterele. Prenumele lor împrumutându-şi fiecare câte o literă din prenumeleceluilat, de aceea Gellu cu doi „L” şiLyggia cu doi „G”. Considerat ultimulreprezentant major al suprarealismuluieuropean şi mare poet suprealistromân, Gellu Naum s-a salvat înepoca societăţii socialiste multilateraldezvoltate-prin iubire-căci după cumrotund declara: „pentru mine, de cândmă ştiu pe lume, dragostea a fostnecesitatea care mi-a ocupat punctulcentral al existenţei, şi pe care, sper,am realizat-o cel mai deplin”. Premiatpentru prima oară în 1958 de cătreUniunea Scriitorilor pentru literaturăpentru copii, urmează a fi premiat laintervale inegale de timp, de 10, 7, 11sau 6 ani, apoi din 1992 este premiatla intervale de doi sau trei ani. În 1986este onorat cu premiul european pen-tru poezie „Münster”. În anul 2000Centurul PEN (Poeziei, Eseurilor şiRomanului) din România –organizaţie internaţională fondată în1921 care militează pentru pro-movarea literaturii şi dezvoltareasocietăţii umane oriunde pe glob, prinrecunoaşterea rolului scriitorului -preşedinte Ana Blandiana -îl propunela Premiul Nobel pentru Literatură, darcomitetul suedez pentru decernareapremiilor în domeniu motivează că nua fost înscris. Şi dacă pe vremea cândera în viaţă, ba l-au adulat, ba l-au în-jurat, Naum a fost cât se poate deîmpăcat cu sine şi cu lumea ce i-a fostnu de puţine ori potrivnică, fiind EL, al-tfel decât l-ar fi vrut alţii: „eu sunt in-tact, şi asta îmi este egal”. Şi.. .într-ozi bogată de septembrie din primul anal mileniului III îşi încheie socotelile cuviaţa asta luminoasă, debordantă,fascinantă, dar şi nedreaptă-nedesluşind în totalitate „Situaţialumii”.

Mircea Bostan

Col. (r) CONSTANTIN ZAVATI

Cu bucurie reiau ce spuneamîn 2015, la recenzarea volumului dedebut;

Constantin Zavati este un omîmplinit şi mulţumit de viaţă.Conchide exemplar:

„Sper să-mi menţin sănătateacât mai mult. Mă bucur de orice clipăca pe vremea când am fost copil.Viaţa are părţi frumoase dacă ştii săle apreciezi. (...) pe lângă muncăserioasă a fost şi devotamentul faţăde Patrie.” Memorialul de faţă, delocal durerii, a avut o echipă bună de

realizare înscurt timp,date fiind do-cumentele şiamintirile pro-f e s o r u l u ipăstrate in-t a c t e ,adaugându-sememorialisticiide război, dinpăcate, puţinstudiată şipromovată. Pelângă valoarea

documentaristică, lectura acesteicărţi este o lecţie despre demnitateavieţii.” Îi dorim La mulți ani! Sănătatedeplină și noi realizări în ale scrisuluimemorialistic!


PLUMB 137

Peste cevatimp, mai exact înmai 2020 se vorîmplini 125 de ani

de la naşterea filosofului A n t o nD u m i t r i u şi-mi fac nădejdi căevenimentul nu va fi ignorat sau trecutcu vederea şi cei interesaţi nu vorpierde ocazia de a-l reciti într-o nouăcheie şi de a-l readuce în atenţiepublică. Sper ca momentul să consti-tuie un nou prilej de omagiere a gân-ditorului pentru care nu s-a construitîncă soclul pe care îl merită şi o nouăocazie de asumare epistemică aoperei sale, încă insuficient exploratăşi aşezată într-un cadru optim deevaluare şi de omologare holistă.

Nu ştiu dacă acestea au fost con-siderentele perspectivante avute învedere de Editura Tribuna, de-a editaaceastă bijuterie de carte, Jurnal deidei (Editura Tribuna, Cluj-Napoca,2014), dar volumul are, orice s-arspune, menirea de a întregi imagineanoastră despre f i losofu l AntonDumitriu - pierdut o vreme din atenţiaeditorilor, a exegeţilor şi a comentato-rilor. A urmat, probabil, modelul luiNoica, şi el autorul unui Jurnalfilosofic, publicat în anul 1944, dar,fireşte, problemele abordate sunt al-tele şi nu sunt expediate schematic şilapidar până la condiţia de aforism, depanseu ci au o anumită desfăşurare.Modelul lui Anton Dumitriu, dacă aexistat unul, n-a fost Noica, ci maidegrabă Schopenhauer, care la fel, înaforismele sale prefera să-şiprelungească gândul până laepuizarea problemei puse în discuţie.

Cartea, ne încredinţează prefa-ţatorul cărţii Mircea Armean, este unveritabil laborator al ideilor şirăsfrânge cea de a treia etapă dincreaţia filosofului – perioada mariloranalize metafizice asupra teoriei cul-turii şi asupra celei a mentalităţilor.Cartea despre care ne-am propus săvorbim în aceste rânduri reproduceJurnalul ţinut de filosof într-o agendăcu coperţile învelite în piele, scris înîntregime cu stiloul sau pixul iardificultăţile de descifrare devin majoreatunci când citatele sunt trunchiatesau când, din cauza fugii ideilor,scrisul devine grăbit, prescurtat, iar ci-tatele sunt, uneori, date din memorie.Titlul, ne mai avertizează prefaţatorul,a fost dat de el, de Mircea Arman, nude Anton Dumitriu, iar textul a fostîncredinţat tiparului abia după 25 deani de stagiu în sertarul prefaţatoruluicare îl primise direct de la filosof pen-tru a-l publica atunci când va consi-dera oportun.

Şi mai amintim, măcar fugitiv şisuccint că Anton Dumitriu a fost omare personalitate a gândirii filosoficeromâneşti interbelice, că s-a născut laBrăila unde a urmat renumitul liceuNicolae Bălcescu, c-a fost un adver-sar al celuilalt filosof brăilean, NaeIonescu şi c-a fost, într-o vreme asis-tentul lui P. P. Negulescu la Universi-tatea din Bucureşti. A refuzat să cearăprimirea în Uniunea Scriitorilor, aşacum a refuzat şi primirea în Acade-mia Română.

Se spune despre Anton Dumitriuc-a avut o biografie complicată, ceeace se înţelege uşor dacă avem învedere frământările politice prin caretrecea ţara în acei ani de ocupaţiebolşevică. Anul 1945, bunăoară,poate fi considerat crucial pentru des-tinul său politic şi intelectual. Eraasistent universitar, conduceasăptămânalul Democraţia, reprezentaorganizaţia liberală prahoveană în

Parlamentul României şi era adminis-trator unic la Creditul Minier. Înaceastă ultimă calitate este acuzat deideologul partidului comunist, LucreţiuPătrăşcanu de fraudă şi spionaj înfavoarea anglo-americanilor. Şi pen-tru ca denunţul să fie complet şi cuurmări imediate, cere ridicareaimunităţii parlamentare a filosofului şicercetarea lui juridică. Deocamdată,denunţătorul era pe val şi nimic nuvestea că peste puţin timp va sfârşi şiel în faţa plutonului de execuţie.

Aşadar, începe calvarul, iar lacapătul lui filosoful va fi gratulat cu 12ani de închisoare. A fost un procespolitic sau de drept comun? Nici azinu se poate da un răspuns exact, darcare proces din acea perioadă tulbureşi încrâncenată nu era politic? Decurând, în 2017, harnica scriitoarebrăileană Maria Cogălniceanu a pu-blicat dosarul filosofului de la CNSAS– cu declaraţiile filosofului şi cu noteleinformative semnate de cei puşi să-lurmărească şi să dea informaţii de-spre el. Nu sunt documente inchizito-riale clare, dar filosoful şi-a purtatcalvarul prin mai multe lagăre comu-niste şi-a îndurat cu un stoicism,amintind de virtutea vechilor elini,toată teroarea, foametea şi umilinţarezervată celor consideraţi caduşmani ai poporului. Nu era singurulcărturar interbelic supus acestui trata-ment de exterminare, dar era poatecel mai puţin îndreptăţit să treacă prinastfel de cazne. Se-nţelege că stig-matul de duşman al poporului serăsfrângea nu numai asupra lui, dar şiasupra familiei rămase într-o libertaterelativă, cea impusă de noul regim co-munist. Soţia sa, Adalgiza, născutăPopovici divorţează şi, împreună cufiica sa, Claudia, după ce vinde celedouă apartamente de care dispunea,

se mută la o soră a ei. Nici Claudia nuare o soartă mai fericită. Căsătorită cucolonelul MAI, Szoke este nevoită sădivorţeze şi încearcă să-şi refacăviaţa în străinătate, spre disperareatatălui care era avid după veşti de ladânsa.

O vreme, după eliberarea dindetenţie, a fost numit cercetătorştiinţific principal, apoi şef al sectoruluilogică clasică la Centrul de logică alAcademiei Române, de unde sepensionează în 1971. A încetat dinviaţă la 8 ianuarie 1992, când era dejarecunoscut ca istoric al logicii şi camare personalitate a gândirii filosoficecontemporane.

Cum era de aşteptat, dupărevenirea în libertate, în 1954, îşi reiavechile sale apetenţe pentrucercetările de filozofie, de logicămatematică şi de istorie a logicii.

Revenim însă la carte. Ce pro-bleme pune în dezbatere AntonDumitriu în acest manuscris publicatpostum? Am numărat toatesecvenţele şi am văzut că sunt 83 deidei, probleme şi concepte asupracărora filosoful se pronunţă cu binecunoscuta sa dispoziţie logică şi cu ocompetenţă infailibilă. Multe dintre

temele abordate sumar, oarecumtelegrafice şi circumscriu probleme delogică, dar nu lipsesc nici problemeleuzuale, curente, de cultură şi de isto-rie a cunoaşterii, care învolburauveacul şi interesau omenirea. Dac-arfi să credităm mărturisirea prefa-ţatorului Mircea Armean, jurnalul luiAnton Dumitriu, dincolo de ideilemetafizice puse în circulaţie oferă şi ocheie pentru înţelegerea lucrărilorsale: Aletheia, Orient şi Occident,Culturi eleate şi culturi heracliticesau Homo universalis

Nu ne-am propus, desigur, săinsistăm în aceste comentarii mar-ginale asupra tuturor celor 83 de ideişi concepte analizate de filosof, darne vom opri numai asupra celor careprezintă un interes mai pronunţat pen-tru filosofia şi cultura românească.Unul dintre eseuri re-aduce în discuţiedualitatea Sincronism-Protocronismîn înţelegerea culturii româneşti şi aevoluţiei sale în contextul deveniriiuniversale. Se ştie că ideea de Pro-tocronism a fost propusă de EdgarPapu pentru a desemna primatulizvodirilor şi a iniţiativelor româneşti îndiferite domenii ale cunoaşterii. Lavremea respectivă, dar şi ulteriordupă momentul decembrist, ideea aavut puţină trecere printre cărturariiromâni, considerându-se că este oprelungire caducă a proletcultismuluide care tocmai ne vindecasem sau căidealizează aptitudinea creatoare aromânului, din care a făcut un fel deburic al pământului

De multe ori, realizările noastreprotocronice au rămas circumscriseexclusiv realităţii româneşti, n-au fostproiectate în universalitate şi n-auavut o circulaţie mai largă în geografialumii, dar asta nu înseamnă că n-auexistat sau că trebuie trecute cuvedere. De altfel, nici filosoful nu uităsă avertizeze că nu trebuie să neexaltăm aşa cum se exalta Unamunocând în prezenţa unor realizări spa-niole de la începutul acestui secol,visa la liberalizarea culturală aEuropei. Ideea de protocronism,conchide autorul trebuie sădeclanşeze în noi dorinţa îndârjită dea avea opere care să fie înaintemergătoare protoi în lume fiindcăavem această posibilitate incontes-tabilă. Din nefericire scriitorii şi filosofiinoştri se mărginesc la a fi sincronicicu propria noastră cultură şi nimic maimult.

O altă problemă supusă decor-ticării eseistice readuce în discuţieMiracolul grec – problemă largdezbătută în filosofia universală, darAnton Dumitriu nu se apleacă decâtasupra cărţii lui Raymond de Saus-sure, La miracle grec; etudiepsichanalitique sur la civilisationhelenique şi a celei semnate deGilberte Aigrine, Psichanalyse de laGrece antique – amândouă ex-plicând fenomenul prin recursul laacţiunea unor factori subconştienţi.Toată problema acestor autori – şi aaltora – este să descopere factoriisubconştienţi care au provocat gândi-rea mitologică şi apoi să determinecauzele subconştiente care au făcutposibilă trecerea la strălucitulraţionament grec. Evident, autorul nuîmpărtăşeşte această explicaţie, bachiar o amendează cu douăobservaţii: mai întâi că o asemeneacercetare este supusă criteriilor şi sis-temului de valori ale epocii noastre şiapoi că nu-i drept să se considere căstarea sufletească a grecilor este ostare primitivă faţă de aceea a omuluimodern. Evoluţia omenirii nu trebuieprivită liniar, de la simplu la complex,ea poate fi privită şi involutiv întrucâtstarea sufletească a grecilor,caracterizată prin simplitate şi unitate,era superioară a omului modern, carecochetează cu decadenţa şi se com-place într-o dezordine multiplă şiinexplicabilă. Dar ceea ce aici estetratat economicos, redus la esenţialva fi dezbătut pe larg în lucrările sale

referenţiale, cu precădere în Culturieeleate şi culturi heraclitice

O altă reflecţie eseistică serevendică din Deuteronomul biblic,cartea legilor lui Moise. În această di-viziune biblică Moise comunicăpoporului lui Israel legile primite peMuntele Sinai şi enumără blestemelecumplite de care vor avea parte cei cele vor încălca sau nesocoti. Culmeaeste că istoria a confirmat celeprevăzute de Moise şi prin asta afăcut loc iraţionalului în destinulumanului. Credinţa că Dumnezeu –adică o forţă din afară – a determinat,ca pedeapsă, toate aceste eveni-mente din istoria Israelului este foartegreu de acceptat pentru minteanoastră, conchide autorul care nu-idispus să creadă în întâmplare.

Un eseu succint şi de mare rafi-nament este consacrat raportului din-tre Eros şi Pteros (Dragoste şiînaripare) unde discursul porneşte dela înţelesul elen al noţiunii de Eros,care nu înseamnă doar Amor, ci şiforţă de ascensiune către perfecţiune,către adevăr, frumos şi bine, deciavea şi un înţeles kalokagathonic.Ştia ceva Goethe când afirma că eter-nul feminin ne duce spre cer. Ceea cepentru om este Eros, pentru zei estePteros ceea ce înseamnă cădragostea dă aripi şi prin aceastaduce tot mai sus, către regiunealocuită de zei. Nu degeaba a fostasumată ca materie primă de poezieşi de poeţi, care ştiu că trebuie săhălăduiască mai înainte prin ceruripentru a da seama de ceea ce se pe-trece pe pământ.

Am mai reţinut micro-eseul inti-tulat Galaxia Gutemberg, niştemeditaţii extrem de actuale şi perti-nente despre dihotomizarea culturii înorală şi scrisă, vizuală. Problema eamplă, dar filosoful coboară discursulla origini, la dialogurile lui Platon,care, se ştie, conferea amintirii,reminiscenţei o funcţie fundamentală.Discursul eseistic este continuat cuproblemele tehnice ale receptării unuimesaj scris sau vizualizat, darcumpăna celor două forme de re-ceptare, în zilele noastre, este seriosaplecată spre imagine, spre mesajultelevizat în detrimentul cărţii şi almesajului scris. Galaxia Gutembergtrece prin încercări grele şi mulţi oconsideră caducă, desuetă, ana-cronică. Din nefericire, televiziunea aconfiscat definitiv interesul omului şi-a devenit principalul mijloc defurnizare a ştirilor trebuincioase omu-lui. Cultura profundă şi serioasă a fostdislocuită definitiv de surogatul eivizual. Care vor fi consecinţele? Mise pare că n-a venit încă timpulformulării de concluzii.

Anton Dumitriu nu s-a număratprintre cei care s-au entuziasmat defilosofia cartesiană, care îngăduiafiecărui individ dreptul democratic dea-şi adjudeca adevărul şi teoria sa.De vreme ce s-a proclamat ca dreptnatural îndoiala, trebuia, în pandantsă se recunoască şi consecinţele ei,nevoia ca locul rămas gol să fieumplut cu ceva, cu ceea ce crede decuviinţă fiecare. Predominant laDescartes devenise nu premiza unuiadevăr unanim acceptat, sau postu-latul principiilor prime, ci actulcugetării şi îndoielii.

Sentinţa sa dubito ergo cogito;cogito ergo sum nu ducea însă lascepticism, ci la nevoia uneimetodologii, a unui îndreptar de regulicare să posibilizeze adevărul. Aces-tea toate le proclamase Descartes, seîntreabă autorul în eseul Alternativala poziţia carteziană, mai există şialtă alternativă la poziţia gânditoruluifrancez? Doar dacă admitem căadevărul a fost deja descoperit înepocile foarte îndepărtate şi efortul in-dividului în momentul actual nuconstă în a scoate o nouă potrivire deidei ci de a se apropia de adevărulcelor antici. E un punct de vedere.


Anton DumitriuFişe pentru medalion

Ion

el N

ecu

la

PLUMB 137


SCRIITORI DIN FILIALA BACĂU A U.S.R.

Membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia din anul 2009

Debut editorial -1980 Revista „Ori-zont”- Braşov

Anul naşterii: 15 februarie 1955; Lo-calitatea: Bacău;

CĂRŢI PUBLICATE:

Sabia cu lunetă, poezii, Ed. Pan-teon, Iaşi, 2000,

Dimineaţa adormiţilor, poezii, Ed.Princeps Edit, Iaşi, 2001,

Alb umed, poezii, Ed. CrigaruxChirurgia cuvintelor, poezii, Ed. Ars

Longa, Iaşi, 2004, Cu Dumnezeu înainte şi dracu’-n

cârcă…, poezii, Ed. Crigarux, Hamlet la psihiatru, poezii, Opera

Omnia, Ed.Tipo Moldova, Iaşi, 2011;Evadat din carcera nopţii, poem,

Ed. Ars Longa, Iaşi, 2014;Proprietarul de fericire, poezii, Ed.

Pim, Iaşi, 2016;Dezmeticirea întregului, poezii,

Editura ePublishers, Bucureşti, 2018Poveştile de la Bojdeucă, volum

colectiv, cu povestea „Ţara lui Bun-Simţ”, Ed. Junimea, Iaşi, 2002 ;

Poveştile de la Bojdeucă, volumcolectiv, cu povestea ,,Împăratulpovestitor”, Ed. Sagittarius Libris, Iaşi,2004 ;

Ştefan cel Mare şi Sfânt (1457-1504) – eseu- în colecţiile BiblioteciiPublice ,,A. Donici” ,Orhei şi ale Bi-bliotecii Judeţene ,,G.T. Kirileanu”,Neamţ, 2004.

Despre poezia lui Mircea Bostan: „Place donquijotismul acestui autor,

felul său de a se război cu morile devânt ale tranziţiei, schimbând «colţii»sau măştile pentru a justifica asprimealimbajului”.

Cristian Livescu

***

Academia de plâns

când muşcai din vânt nisipuls-a redechis cursul de îngeri în noaptea dracului reinventat de râspândeau după perdeaua vremiicohorte de minciuni organizate

în legiunişi lacrimi desluşeau războiulla-nalte academii de plânsmult prea devreme ca într-un visai dispărut ca TroiaElenăA nesăbuitului Paris.

Lupul ecumenic

urlam secat de lacrimişi lup rănitcerşeam din gheare dreptul de a plângemă retrăgeam strategicmult în spatesimţind

în nări miros de moarteiar liniştea făcută ţăndăriinocula în blanăcuibul friciişi ca la cursele de cailup hăituitîn trapprin rai.

Ochii în ham

mi-au căzut ochii în hamcând zburam din ram în ramşi-mi căzu mâna beteagăpe cireşul din ogradăşi-am urlat cu dinţii-n sângedupă dorul de a plângeperpelită când prin fiere când prin miereşi vagabondând prin steleinima-mi şcolită-n relebate-n sistole tembeleritmul dragostei nebuneschimbătoare şi nocturnemi-a căzut degetul mic într-o gaură buricdeşirându-se din unghiidrumuri secidestine sumbremi-am scos din degetul marea piciorului cărareşi veninul strâns din stepemi se strecură prin pietremi-a căzut floarea din nasde miros chel am rămasşi rulat pe axa cruciim-am jertfit ca mameluciimi-am sculptat băşici în palmăaşteptând rodul din ranăşi orbecăind prin rammi-am găsit ochii în ham.

Perisabilitatea îndemnului

păşea în dorul leliică o ciocănise mă-sa la capnecontenitmişcă-ţi hoitul, fă!că râde lumea de noişi se întoarce tată-tu în mormântcă el tare le drămuia pe toate om mai harnicmai rar fă paşi, fă!că intru în gura hoaştelorca acum trei ani în urmăla o zi după parastasul de nouă zile a lu’ ăl bătrâncând veni Cupidon a lu’ Frumuşanu să ia sare de la mineşi după capul menopauzatelorrămăsei grea ia-o la picior, fă!că ne-or lua la ochişi nu e de bine... eaîşi mânca din buzecu ochii în lacrimişi liniştea-n crucefăcându-şi planuri de ducă...era acasă la eaplină de tihnăşi cu pântecele rotunjitîn semicerc de mamăculegând convallaria majalismirosind a Rai...du-te, fă! O plesnea îndemnulcă te ajunge amiazaşi năpădesc burienilehrana cea de toate zileledu-te,fă!că iar ne prinde iarnacu podul golşi tigaia sleităfugi, fă!că râde Uniunea Europeană de lenea noastrăînălţată-n catargul virtuţilorşi ea...călca a lehamite...echilibrându-şi hoitul în visinhalând cu nesaţ miros deconvallaria majalis...

MIR

CE

A B

OS

TAN

ACTIVITATE LITERARĂ:

Debut publicistic:1993 – proză scurtă – “Şotronul”

şi “Nedumerire” Revista “Catedra”Bacău;

Debut editorial:1995 – proză scurtă – Volumul

“Speranţe într-un zâmbet” – Editura“Plumb”, Bacău;

Volume publicate: 1995 Proză: “Speranţe într-un

zâmbet” – Editura “Plumb” – Bacău;1998 Proză: “Scrisori pentru Dim-

itria” – Editura “Plumb” – Bacău; 2002 Proză (poveşti): “Sepia şi

Elefantul” – Editura “Plumb” –Bacău;

2002 Proză: “Decembrie I989”-(document istoric),Editura “Plumb”Bacău; 2002 Proză scurtă: “Cân-tecul nesfârşitului” – Editura “CorgalPress” – Bacău;

2002 Poeme: “Alb în fereastră” –Editura “Opera Magna” – Iaşi;

2006 Proză (poveşti), “Viaţa … opoveste!”- Editura “Casa Scriitorilor”– Bacău;

2007 Poeme Haiku şi Tanka “Du-minici la porţi”- lirică niponă, Ed.Corgal Press-Bacău;

2008 Întâlnire pe o nalbă – ediţiede lux- Ed. ErcPress Bucureşti ;

2008 Răcuşor şi Brotăcica-ediţie de lux- Ed. ErcPressBucureşti;

2009 Respiraţia trupului- carte delirică japoneză, Ed. Opera Magna-Iaşi;

2012 (nov.-dec. 2012), apariţiaRomanulu i Pecinginea, EdituraJunimea, Iaşi

2015 -Povara tăcerii – micro-poeme, Ed. Junimea Iaşi;

2017- Pe aripi de poveste – Edi-tura Ateneul Scriitorilor, Bacău;

2017 -În luntrea nopţii- liricăniponă, Editura Artbook, Bacău;

2018 – Sepia şi elefantul, EdituraEPublisher Bucureşti (Coresi), ediţierevizuită şi adăugită, în limbaromână;

Tăcerea cailor *

(poem în proză)

Am cunoscut tăcerea stelelor,tăcerea oraşului adormit, am simţitputerea fulgerului, a tunetuluislobozit din tăria cerului, am cunos-cut tăcerea urii...a iubirii...şi cea maimare tăcere a înfrângerii şi a neîn-frângerii; toate mi-au lăsat răniadânci sau mai puţin adânci;tăcerea din mine a fost cea maiadâncă, dar tăcerea cailor a rămascea mai profundă; plină de taine;ascultare, supunere oarbă faţă deom; faţă de cel care i-a mângâiat cupalmele crupa asudată; i-a sărutatochii şi i-a dat libertatea să pascăfirul de iarbă; cel cu care a mers încăutarea destinului; a trecut prin focşi prin sabie înroşind pământul; a în-fruntat furia valurilor şi a trecut

munţii; tropotul s-a contopit custrigătul, bucuria cu plânsetul, victo-ria cu înfrângerea...!

Cine poate să ne spună? undesunt martorii? doar pământul carele-a dăruit ţărâna ca acoperământ

Cal şi om cu aceleaşi gânduri;aceleaşi dorinţe; cuvinte puţineamestecă amintiri în despicăturazorilor cu ciocârlii în cântec deprimăveri credinţă şi devotament;

Şi... chiar pe când eu mă uitamdin creştetul frunzelor după caii ceşi-au lăcut coama în argint strecuratprin lună, iar liliacul îşi căutarădăcinile prin ţărâna moartă şipăsările începeau să ciuguleascădin încăierarea crengilor cu viaţa, auînceput să apară dihoniile cenuşii;atunci am simţit că nu mai eram eu,fata aceea simplă, neştiutoare; de-venisem dintr-odată mai înţeleaptă;începeam să văd altfel; încercamsă aflu adevărul sau o altă faţă a lui;adevărul cailor; al cailor fără nume;al cailor însinguraţi, semănaţi pecâmpuri fără lumânări aprinse; doarpăsări negre cu ciocuri ascuţite; bo-turi căscate; însângerate; cu ochiisticloşi, neplânşi...!

Unii cu alţii, unii după alţii,trecuţi în somnul prelungit alveşniciei; nimeni nu-i caută nu lestrigă numele...nu-i îngroapă...nu leaduce onoruri...nu-i trece în cronici,în înscrisuri de epopee, nu le ridicămonumente din piatră...dinmarmură...! E lupta lor...a omului?războiul lor... al omului? născuţi pen-tru om... pentru viaţa lor...?

Un dans continuu... al vieţii...almorţii? de-avalma cu omul...caii,învingători sau învinşi? cine pe cinealeargă? cine pe cine înfrânge? caresunt eroii? Răniţii se strâng...caiirămân; morţii se îngroapă, caii, ful-gere-vii împânzesc câmpurile,macină praful morţii; din fructe devinsâmburi; intră în pământ... îi iauizvoarele ca să renască fluvii ama-zoniene; răsuflarea lor înmugureşteadâncurile; odihna de dincolo denoi; o amplifică şi se transformă învis; visul firului de iarbă îmbrobonatcu rouă; muşcat cu aceeaşi gură cuzăbala în spumă; sărutat cu aceeaşipatimă, cu aceeaşi dorinţă de a-şicuceri viaţa din ei...! Om şi cal sezidesc împreună până se aşternetăcerea; tăcerea nopţilor botezate,înfoiate ca penele de pasăre;sfioase ca şoaptele izvoarelor încăutarea clipei eterne;

Viaţa, un joc de-a baba oarba;un mister cu greşeli şi căutări; cândse dezbracă se sfârşeşte înimperfecţiune;

Privesc caii în galop, dar maiales pe cei stând în picioare; caut sătrişez simţurile amestecate cândlumea se naşte şi moare în trupulmeu; caii vin spre noi, cresc pe dru-murile noastre ca plopii; să ne aratedirecţia în care mergem; răsar dinape; de sub stânci, să neamintească viforul prin care au tre-cut; prin care am trecut; La urmaurmei iubirea cailor poate fi oprostie, dar ea nu poate fi ştearsă,pentru că vine din rădăcini, iarrădăcinile nu pot putrezi; sunt udatecu sânge...!

Privesc caii; pe cei nărăvaşisau cuminţi... caii dimineţilor albas-tre, ai nopţilor însingurate, ai urilor,dar mai ales pe cei ai iubirilor...caii,care topesc uitarea pe sânii copţ ia i mări lor ş i aduc depărtarea maiaproape de suflet!

**********

*Din vol. Povara tăcerii, EdituraJunimea

MA

RA

PA

RA

SC

HIV

revistă de atitudine pagina 9

PLUMB 137

SCRIITORI DIN FILIALA BACĂU A U.S.R.

Mioara Bahna: născută înTeleorman, absolventă a Școlii Centraledin București, apoi a Facultăţii de Limbaşi Literatura Română, din cadrulUniversităţii Bucureşti, profesoară laColegiul Naţional „Alexandru Vlahuţă” dinRâmnicul Sărat; sute de cronici lite-rare,eseuri, mai ales despre literatura străinăşi română contemporană, publicate în di-verse reviste: Poesis, Cronica, Dilemaveche, Cultura, Convorbiri literare, Dacialiterară, Urmuz, Cafeneaua literară, Re-vista Nouă, Feed Back, Oglinda literară,Bucureştiul Literar şi Artistic, Plumb, Sin-tagme literare, Spaţii culturale, Axis Libri,Antares, Impact, Acolada Pleiade, Algo-ritm literar, Sensul Râmnicean, Fereas-tra, Argeș, ECreator, Detectiv Cultural,Actualitatea literară, Revista Cenaclul dela Păltiniș, Revista Luceafărul de seară,Regatul cuvântului, Glasul Mara-mureșului, Caligraf, Singur, Glas râm-nicean etc. despre cărţi ale unor scriitori,între care: Gabriela Adameșteanu,Daniela Albu, Radu Aldulescu, AdrianAlui Gheorghe, Ştefan Agopian, PaulAretzu, George G. Asztalos, CostelAvram, Angela Baciu, Ioana Baetica Mor-purgo, Laurenţiu Belizan, Adriana Bittel,Lucian Blaga, Mihaela Roxana Boboc,Hanna Bota, Ani Bradea, DumitruBrăneanu, Nicolae Breban, AlexandruŞerban Bucescu, Aurel M. Buricea, LeoButnaru, Maria Calciu, Firiță Carp,Mircea Cărtărescu, Ruxandra Ceserea-nu, Gabriel Chifu, Ciprian Chirvasiu,Radu Ciobanu, Florin Ciocea, LiviusCiocârlie, Radu Cârneci, Vasile I. Ciu-tacu, Ion Cocora, Lina Codreanu,Theodor Codreanu, Andrei Codrescu,Coniţa Lena, Daniel Corbu, RaduCosaşu, Calistrat Costin, Sorin Cotlar-ciuc, Cristina Crețu, Angi MelaniaCristea, Stan V. Cristea, Tudor Cristea,Adi Cristi, Stelian Cucu, Nichita Danilov,Ştefan Doru Dăncuş, Ioan Dumitru Den-ciu, Virgil Diaconu, Simona-Grazia Dima,Viorel Dinescu, Florin Dochia, DumitruAugustin Doman, Gellu Dorian, DanielDrăgan, Rodian Drăgoi, Marius Du-mitrescu, Alexandru Ecovoiu, EugenEvu, Ioan Vintilă Fintiș, Dan Fripis, Cor-nel Galben, Horia Gârbea, OvidiuGenaru, Gabriel Gherbăluță, Ştefan IonGhilimescu, Remus Valeriu Giorgioni,Magda Grigore, Gheorghe Grigurcu,Ioan Groşan, Dan Herciu, Niu Herişanu,Marian Ilea, Zanfir Ilie, Mircea Radu Ia-coban, Vasile Ionac, Ion Toma Ionescu,Gheorghe Istrate, Nora Iuga, VasileLarco, Ion Lazu, Valentin Leahu, Con-stantin Telu Leonte, Cleopatra Lorinţiu,Emil Lungeanu, Adrian Lungu, DanLungu, Norman Manea, DumitruManolache, Constantin Marafet, CarmenAntoaneta Marcean, Emilian Marcu,Muşata Matei, Lucian Mănăilescu, Nico-lae Grigore Mărăşanu, Mihai Merticaru,Nicoleta Milea, Victoria Milescu,Speranța Miron, Ștefan Mitroi, Traian Mo-canu, Andrei Mocuţa, Ioan T. Morar, Iu-lian Moreanu, Herta Mȕller, AdrianMunteanu, Monica Mureşan, IonMurgeanu, Ion Muscalu, Gheorghe An-drei Neagu, Ionel Necula, Mircea Nedel-ciu, Lucia Olaru Nenati, Maria Nicolai,Vali Niţu, Ştefania Oproescu, Ioan Ouatu,

Virgil Panait, Theodor Parapiru, MirceaPetean, Iuliana Paloda-Popescu, PetruţPârvescu, Cezar Paul-Bădescu, OlinaPetrov, Nina-Elena Plopeanu, PetrachePlopeanu, Nicolae Pogonaru, EugenPohonțu, Cristinel C. Popa, Liliana Popa,Coca Popescu, Cristian Popescu, Du-mitru Radu Popescu, Florentin Popescu,Petru Popescu, Grigore Postelnicu, IoanPrăjişteanu, Sorin Preda, Valentin Pre-descu, Nicolae Prelipceanu, Adrian DinuRachieru, Titu Rachieru, Codruţ Radi,Iulia Raclaru Ralia, Viorica Răduţă,Theodor Răpan, Mariana Rogoz Stratu-lat, Romeo Ioan Roșiianu, Nicolae Ro-taru, Liliana Rus, Marian Ruscu, DoinaRuşti, Camelia Manuela Sava, MihaiSălcuțan, Al. Săndulescu, NicolaeScheianu, A. G. Secară, Dan Siderman,Alexandru Sihleanu, Nicolae Silade, Va-leriu Sofronie, Octavian Soviany, Ca-ssian Maria Spiridon, Valeriu Stancu,Delia Stăniloiu, Liviu Ioan Stoiciu, VictorSterom, Lucian Strochi, Adrian Suciu,Daniel Șontică,Valentin Talpalaru, NicolaiTăicuţu, Valeria Manta Tăicuţu, MirceaTeculescu, Constantin Trandafir, DianaTrandafir, Laurenţiu Ciprian Tudor, VasileTărâţeanu, Aurel Udeanu, AlexandruVakulovski, Valeriu Valegvi, Ovidiu RaulVasiliu, Nicolae Vălăreanu Sârbu, Mari-ana Vârtosu, Matei Vișniec, AlexandruVlad, Radu Voinescu, Varujan Vosgan-ian, Ileana Vulpescu, George Vulturescu,Mihai Zamfir, Daniela Zeca, Horia Zilieruetc. şi străini: Isabel Allende, AntónioLobo Antunes, Paul Auster, Saul Bellow,Nina Berberova Pierre Boulle, PascalBruckner, Charles Bukowski, Dino Buz-zati, Italo Calvino, J. M. Coetzee, WilliamGolding, Laurent Graff, Gűnter Grass,Knut Hamsun, Kazuo Ishiguro, JeromeK. Jerome, Ismail Kadare, Julia Kristeva,Milan Kundera, Jean-Marie Gustave LeClézio, Mario Vargas Llosa, AndreïMakine, Gabriel García Márquez, PatrickModiano, Toni Morrison, Haruki Mu-rakami, Amélie Nothomb, Alberto On-garo, Jan Otčenášek, Amos Oz, OrhanPamuk, Cesare Pavese, Zoran Pe-jkovski, Raymond Queneau, ValentinRasputin, Alain Robbe-Grillet, Juan JoséSaer, Françoise Sagan, José Saramago,Eric-Emmanuel Schmitt, Michel Tournier,Yasunari Kawabata, Boris Vian, Mo Yanetc.

Cărţi:

1. Aventura lecturii. Scriitori străini,Editura Valman, Râmnicul Sărat, 2012

2. Aventura lecturii. Poezie românăcontemporană, Editura Pim, Iaşi, 2013

3. Aventura lecturii. Proză românăcontemporană, Editura Junimea, Iaşi,2013

4. Sensuri, Editura Junimea, Iaşi,2014

5. Construcţia apozitivă în limbaromână contemporană, Editura Pim,Iaşi, 2014

6. Zigzag prin literatura lumii, Edi-tura Junimea, Iaşi, 2015

7. Aventura lecturii. Domenii conexeliteraturii artistice, Editura Rafet, Rm.Sărat, 2016

8. Dintre sute de femei… Prezențefeminine în scrisul românesc actual,Editura Tipo Moldova, Iași, 2016

9. Addenda la o aventură a lecturii.Poezie română contemporană, EdituraDetectiv Literar, București, 2016

10. Dublin – miracolul normalității,Tipo Moldova, Iași, 2017

11. Zidiri. Scriitorul Emilian Marcu șicărțile lui, Editura Rafet, Rm. Sărat,2017

12. Paradigme poetice actuale, Edi-tura Detectiv Literar, București, 2018

În curs de apariție:1. Addenda la o aventură a lec-

turii. Proză română contemporană2. Trepte în lut

MIO

AR

A B

AH

NA

Data şi locul naşterii: 4aprilie 1941 în Borzeşti, jud.Bacău.

Părinţi: Emil Savin, învăţător;Sofia Savin (Bibire), învăţătoare.Membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia

Debut: „Sticla”, proză, Pre-miul I al Casei Centrale a Creaţiei,1962.

Debut publicistic: „Contra-punct”, proză, „Ateneu”, nr. 9,1969.

Debut scenic: „Proprietateadv.”, regizor Gh. Teaşcă -Teatrul Popular de Comedie dinSlănic Moldova, 1973.

Debut editorial: „Ovidiu laTomis”, în volumul „Teatru – dincreaţia dramaturgilor amatori”, Ed.Eminescu, Bucureşti, 1979, pag.15 - 87.

Elegie la Luncani

am plecat pe-un drum pierdutpe sub buruieni scălâmbe…

sufletu-mi prea mult durutde orânduieli ce-s strâmbeprăvălit pe-un colţ de piatrăstă şi-aşteaptă amărâtulcâtă vreme alţii-l latrăîngerii să-i dea sfârşitul.

sfâşiat de uri şi sfadăde durere făcut zgurăobosit de cum se-nnoadărele vorbele la gurăsă renunţe-ar vrea / cu minte!/ la coşciugul cel de carne.

să se piardă-n cer fierbinte trupu-n ţărnă să-şi întoarne…!

Strigăt (9)

!mi-a scris încă de la naştere

moartea în sânge

locul unde şi când urma să nuntim - dar eu am uitat

şi acum iată:

vă tulbur căutându-mi mireasa

în voi!

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Cu câtă bucurie…!

umbrele duşilor mei / disperate

încearcă cu lumeade-acord să mă pună.

mamacu gesturi din secolul trecut

îmi mângâie frunteatata îmi spune glume deocheate -

ca să arate că totuleste o porno-comèdie cu puţine carate

bunicul Grigore blestemă bunicul Ştefan la calmmă îndeamnă bădia Gică / fratele mamei / mă asigură că este foarte important cum păşeştiînspre moarte bunica Albertina îmi face semne să nu-l ascult.

sora tatei / tanti Maria mignonă / ca un gogoşarîmbrăcatăîn roşu şi verde râde în hohoteşi-mi cântă sprinţar:

„Dragul meu află de la mine că este rău când omul o duce foarte bine…!”

încearcă în trecut rătăciţi duşiimei să mă împace cu lumea / frisonat le simt neliniştea în sânge!

inspir adânc / mă reculeg / însă…

ca de fiecare dată când împăcat sunt gatasă iert tot ceea ce niciodată voi nu mi-aţi iertat o piatră străbate umbrele lor şi mă loveşte în piept.

Doamne,cu câtă bucurie o ridic!...

Ura

îmi bate cu picioarele în uşă nerăbdătoare zgreapţănă la fereastra din stânga meseide lucru se tăvăleşte bezmetică în vorbe născute din vorbe pe ecranul tv gâlgâie răguşit cu ton coborât în telefon / se târăşte lipicios-împuţităprintre foile cotidianelor

tabloidelor revistelor dedicate tuturor viciilorîncercând să ajungă la mine.

îmi sare gardul dinspre vecini scurmă întărâtată pe sub zidurile casei de ţară înălţată special să apere oameni ca mine.

vicleană îmi face mari semne de prietenie şi mă roagă să o las să se întindă în faţa mea pe goala foaie de hârtie măcar cât zborul întors al pietrei ce nedrept m-a lovit!

dar eu am aflat deja că în lume hârtia de-ar fi rămas imaculată semenii meiar fi fost fericiţi!

VIO

RE

L S

AV

IN

PLUMB 137


În umbra luminiiUn titlu care ar putea, în-

trucâtva, să explice micidrame existenţiale, o vizu-alizare radiografică, în carepulsaţiile se derulează fărăspasme periculoase, dar care,totuşi, amprentează o golici-une ipochimenică, realitatecenuşie la graniţa dintre douăetape ale istoricului românesc.În planul central al acţiunii nise prezintă – pe de o parte, uncuplu de „bunici” însoţiţi de onepoţică „sprinţară”, iar înplanul, nu tocmai opus, enig-matica Olguţa lui Toader Ape-trei din Joseni. Deşi, în primulmoment, Olguţa lasă impresiade introvertire, şi fără a nemira prea mult, ea se va lăsadestul de repede cucerită dejocul de-a „spovedania”, pro-pus de cei doi bătrâni,etichetaţi drept „certăreţi”, darcărora le descoperim vizibilemutaţii în comportamentul lor(nu generate de fondul lor ge-netic, binecunoscut din moşi-strămoşi), ci datorită timpuluipe care-l traversează, a timpu-lui pe care-l dăruiesc

vizualizării, excesiv, a unui an-umit tip de talk show, acolounde dezbrăcarea de caracterse doreşte… artă. Şi sub pre-textul întârzierii unui tren, peun peron oarecare, scriitorulGheorghe Ungureanu formu-lează cititorilor săi… invitaţiade a urca într-un altfel detren… cel al spectacolului detip talk show… Iar cea care seprinde, cu sau fără voie, înacest „joc” este chiar… Olguţa– un personaj, cu un diminutivcare ne izbeşte printr-o sonori-tate nu tocmai agreabilă… deapelativul „a lui Toader”, – daraş crede, gândit special, pen-tru a-i defini trecutul spumosde alambicat. Şi iată-ne invitaţiîn faţa unui anume ecran tv.imaginar, acolo unde des-golirea se aşteaptă a fisavurată. Dar, avem încre-dinţare, judecata cititorului, aprezumtivului cititor, la un durexamen de conştiinţă fi-vasupus! E drept, pătrunzând înintimităţile Olguţei, ni sedezvăluie şi caracterul celordoi bătrâni, ba şi infiltrarea, laun moment dat, a unui „pas-tor”, curburi ale existenţialului– cât cuprinde! Mai dificilrămâne acest exerciţiu-joc aldezvăluirilor, în cazul cupluluide oameni foarte în vârstăcare, pare-se, nu cunosc niciiubirea, nici respectul, darcare… se lasă curtaţi de spec-tacol, deşi maturitatea, ştiamnoi cândva, împodobea – po-zitiv, era model demn deurmat! Cât priveşte penepoţica (nesupravegheată şieducată în stilul acestui secol,din păcate!), ne întrebăm cumva evolua? Posibil, va devenişi aceasta un alt specimen, în-

rudit… cu un Ionel Popescusau Dl. Goe, bineînţeles, cufiţele specifice acestui secol!Însă, lecturând un prim pasajdin roman, care vorbeşte de-spre anii de şcoală ai Olguţei,la „silvicultură” şi viaţa de inter-nat cu multele-i confruntări,gândul mi-a fugit către scri-itorul băcăuan, foarte cunos-cut, foarte îndrăgit – şi ca om,ca preot slujitor, ca scriitor, darpe care lumea literară evită –nu neapărat să-l elogieze, deşiar merita pe deplin, ştiind cămanuscrisele sale lâncezescnepermis uitate într-o arhivă(ba, mai multe), ci pur şi sim-plu să-şi amintească de el.

Se pare, lui GheorgheUngureanu nu-i este străinăopera scriitorului Constantin R.Crişan/Toma Spătaru. Poves-tea Olguţei pare desprinsă dinmanuscrisul romanului inedit,cu un titlu nedefinit, în maimulte variante, Zootehniştii…Un roman-confesiune a uneiadolescente, în care găsimconsemnată, în detaliu,evoluţia Janei Podaru, din mo-mentul în care este selectatăpentru a urma, gratu i t ,cursurile unei şcoli de califi-care, conform cerinţelor noiisocietăţi de democraţiepopulară, respectiv şcoala dezootehnie, cu o durată de treiani. Privit, ex abrupto, acestroman are mai mult valoaredocumentară (detalii în mono-grafia: Cartea dragosteicreştine, Editura DOXOLO-GIA, Iaşi, 2015, p. 237-445).Scriitorul Constantin R. Crişan(1902-1985) fixează, cu ochide cronometru, evoluţia uneigeneraţii postbelice, în for-mare. Ei bine, între Jana Po-daru (protagonista creată deConstantin R. Crişan) şiOlguţa lui Toader Apetrei dinJoseni (personajul lui Gheor-ghe Ungureanu) există simili-tudini vizibile. Şi Jana, şiOlguţa se asemănă – printemperament, prin vârtejulclipelor de melancolie, prinambiţia de a se realiza. DacăJana are inteligenţa nativă săînfrunte neprevăzutul, Olguţaeste experimentată şi sofi-sticată, mânuieşte „puşca, bal-tagul, cuţitul de vânătoare”,plus anume tehnici deautoapărare.

În concluzie, lecturândromanul În umbra luminii, citi-torul primeşte invitaţia de arecunoşte fapte şi atitudini, încea mai mare parte, neorto-doxe, pentru a înţelege cumse conturează, astăzi, invo-luţia în sânul unei familii, cumse conturează un timp în carenoi înşine, vrem sau nu, să de-venim actorii. Fără a aveapretenţia de a fi surprins toatecheile naratologicului necon-flictual, ci doar derulat peverticală, cu un stilet care taieadânc în acest prezent, m-aş opri asupra unei singureimagini (subtilă cheie nara-tologică!), moment dureros,prezenţa unui „marfar” care-şipoartă vagoanele încărcatecu „aurul verde şi alte bogăţiiale munţilor noştri, călătorindu-le către zări necuprinse”,secvenţă care nu maişochează, ci sângerează!... Şitotul, astfel rotunjit, cusubînţeles, final, pentru casupărarea să atingă paroxis-mul, prin formularea-blestem:„Trenule, n-ai avea parte, deşuruburile toate, şi de şina desub roate”!...

Livia CIUPERCĂ

O vară capricioasă,fistichie, plângăcioasă șizurbagie. Plină de nazuri, arăsturnat toate prognozelemeteorologilor privind evo-luția vremii. S-a prognozat ovară fierbinte și secetoasă șievenimentele au demonstratcontrariu. Sângele veriiclocotește ca un tsunami, fur-tuni zgomotoase, inundații,grindină, fenomene meteoro-logice extreme. Se pare căanul acesta Sf. Ilie a fostfoarte nervos și caii lui de focproaspăt potcoviți au aprinscerul de la o margine la altaa continentului. N-a fostregiune din patria noastrădragă care să nu fie afectatăde ploile diluviene.

Fenomenul a fost ampli-ficat și de despăduririle ma-sive și inconștiente, chiardacă cei de la mediu vor săne convingă că totul estelegal. Legal sau nu prindespăduriri masive pământulde pe înălțimi a fost cărat deape în talvegul văilor, col-matându-le. Volumul marede apă acumulat din bazinelehidrografice, ieșind din matcacolmatată a măturat tot ce agăsit în cale: case, mașini,poduri, drumuri, oameni șidobitoace, căi ferate etc.Ploile au realizat și un lucruinteresant: au igenizat toatepâraile de gunoaie și peturi.Că acestea s-au adunat înmarile acumulări hidro-grafice, în special la baraje,este o altă problemă. Pânăuna alta, aceste acumulăripot deveni provizoriu gropide gunoi-apoase. Am puteapatenta procesul ca oinvenție tipic românească!Să aduni gunoaiele de lasuprafața apei costă mult maiieftin decât să transporți zil-

nic zeci de tone de gunoaiedin așezările umane laimense gropi de gunoi careriscă într-o zi să ne sufoce!Tot răul spre bine - spune ovorbă de duh românească.Că au fost distruse mii dehectare de culturi, mai alesde legume și grâne care aîncolțit în spic este oproblemă gravă, dar s-arefăcut rezerva de apă dinsol la parametri optimi. Darcum o nenorocire nu vinesingură au apărut și focarelede pestă porcină care riscăsă lase România fără porcide Crăciunul mult lăudat. O fiblestemul lui Nefertiti! De alungul veacurilor codrul a fostfrate cu românul fiindcă laadăpostit de năvălirile bar-bare și chiar l-a ajutat în în-

frângerea dușmanilor cuarmele sale. Astăzi românula devenit dușmanul codrului,decimându-l fără milă, maiales pentru interesele celorcare mai ieri erau dușmaniinoștri.Pe cine nu-l lași sămoară nu te lasă să trăiești!ne avertizează înțelepciuneapopulară. Mare adevăr! Dupălungi meditații și grele lecturidin limba română în ceanemțească, întâiul penal alțării s-a hotărât să o demităpe zeița Nefertiti. O fi fostinițiativa dânsului?! Gurilerele bârfesc pe la colțuri căstăpânii coloniei, sătui deatâta scandal și probe cu izstalinist, s-au hotărât să deaundă verde în aplicarea șiîn colonia noastră aConstituției. Vezi Doamne,și-au amintit că avem oConstituție care trebuierespectată! Noi spunem deluni de zile acest lucru! Dar laBruxelles și la Washington se

aude mai greu din cauzabruiajului rusesc. Schim-barea șefilor, bucuria ne-bunilor! Unii naivi cred că seva schimba ceva în bine înjustiția noastră. Sistemulstatal paralel (statul paraleleste format din persoanenumite de către cei aleși,dar care folosesc instru-mentele statului pentru a-șiexercita puterea în folospropriu și pentru sine) e cao hidră, care chiar dacă îi taiunul sau mai multe capete

se refac imediat laloc. Dacă tai o hidrăîn bucăți, fiecare bu-cată își va refacepartea lipsă. Așa eși cu sistemul. Cu ofloare nu se faceprimăvară, iar lupulîși schimbă blanadar năra-vul din fireba! Sistemul e capirul, cu cât îl tai maimărunt se înmulțe-ște mai intens. Doar

printr-o ierbicidare totală șidupă aceea repopulat cu vițenoi, neatinse de filoxeră săputem vorbi de o adevăratăschimbare în bine. Oricecârpeală sau petic va rupesacul vechi, practicile stalin-iste vor continua şi bătăliilepentru putere se vor duce cutot armamentul din dotare.Puterea e ca un drog caredezumanizează! Vom aveaîncontinuare vinovaţi fărăvină, doar că aşa vreamuşchii unora, cu sentinţe deachitare şi vieţi distruse fărăca nimeni să dea socoteală.Trăiască democrația noastrăoriginală! Trăim într-o lumedin ce în ce mai dezu-manizată și sălbatică. Junglaurbană pare a fi maipericuloasă decât cea

naturală. Deja ne întoarcemîn veacurile depravate aleantichității. Cei care susțin căacest curs este firesc într-osocietate secularizată, audreptate. O libertate fărăfrontiere poate duce speciaumană la un dezastru ge-netic și social, întoarcerea lasocietățile tribale comba-tante, dar în același timp la oviață de maxime plăceri șitrăiri palpitante! Un iad cufațadă de rai!. Pentru ceicare cred că protocolul de laToronto este doar o utopie, lereamintim un fragment dinacesta: „eliberarea sexuală"va reprezenta calea finală pecare vom avea posibilitateade a face să dispară din„conștiința populară" oricereferire la Bine și Rău.Prăbușirea acestei barierereligioase și morale ne vapermite să realizăm procesulfalsei „Eliberări a omului detrecutul său” care însă este o

formă de sclavie ce vafi profitabilă pentru„Planurile Mondia-liste". Ce ne priveștepe noi? La noi e linișteși pace! Fals! Iatăcâteva realizări dinacest proiect, aflate înplină desfășurare:adulterul este permisîn Africa de Sud. Ger-mania tocmai a sem-nat o lege care

declară că nu mai există in-cest – se pot căsători frate cusoră, mamă cu fiul ei sau tatăcu fiică... .Canada a autorizatbestialitatea, sexul între oa-meni și animale. În Spaniafilmele pornografice sunt per-mise în liceu și universități.U.S.A. au confirmat că toatețările lumii pentru a avearelații bune cu marile puteri,trebuie să accepte căsătoriilehomosexuale. Orașul Miamieste orașul unde se poatecumpăra sex public pe drum,în biserică, piață, teren defotbal etc. Se cere deja deunele asociații autorizareaprostituției minorilor. În pro-gramele școlare din unelețări occidentale s-a introdusdeja disciplina cu privire laprocedee sexuale, predatede „specialiste ale sexului” înparalel cu educația parien-tală. Până și triburilepapuașe sunt invidioase peaceastă cultură a sexului.Crede cineva că toate acestefacilități sunt pentru per-soanele adulte s-au învârstă?! Cu siguranță că eleprivesc tinerile generații. Lacele de mai sus să adăugămîncurajarea consumului dedroguri și alcool, renunțareala cultura indentitară și culti-varea subculturii internați-onale. Atunci putem vorbi deglobalizarea tinerii generațiiprin ștergerea indentității șimanipulare tehnologică. Varaavem ocazia să vedem câtde goi suntem! Oameniiîmbrăcați sunt altceva, darcând îi vezi la plajă pe țărmulmării sau piscine nu te poțiabține să nu exclami: ce,,urâte maimuțe suntem".Avea dreptate Darwin!.

Până la v i i toarea în-tâlni re f i ț i opt imișt i !

DE LA UN GÂND LA ALTUL

De la comunism la globalizare (globalizarea tinerilor)

Du

mit

ru B

răn

ean

u

PLUMB 137


(Continuare din pag. 7)

Două dintre micro-eseurile filoso-fului sunt consacrate lu i MihaiEminescu – fie pentru a sublinia in-teresul poetului faţă de folclorul româ-nesc, fie pentru a evalua legăturile luicu gândirea indiană. Pentru a dezvăluiinfluenţele filosofiei sanscrite în operalui Eminescu autorul apelează la lu-crarea Amitei Bhosh, Eminescu şiIndia şi subscrie la opinia sa că Emi-nescu nu a vrut să arate lumii chipulsău de filosof, în sensul european alcuvântului, de aceea el şi-a îmbinattoată gândirea filosofică cu imaginaţiapoetică creând o operă literară careidentifică într-un tot sublimul meditaţieiumane şi al sensibilităţii prin verb.Eminescu a îmbrăţişat filosofiasanscrită nu pentru că răspundeanevoilor sale de cunoaştere, ci dorinţeide a conferi versurilor sale savoare,sensibilitate şi afectivitate. Chiar apelulla ideea de Arheu răspundea mai multimperativului poetic decât curiozităţiiintelectuale. Dacă Eminescu a fostsau nu filosof, este o problemă care adivizat exegeţii între ei, dar dacă ad-mitem că într-adevăr a fost, printre al-tele, şi filosof atunci trebuie săînţelegem termenul de filozofie într-oaltă cheie decât ne-a obişnuit Occiden-tul. El n-a făcut speculaţie filosofică însensul curent al cuvântului, ci a plonjatdirect în esenţa problemelor abordate,

acolo undesubiectul şio b i e c t u lc o n c u r ădeopotrivă nula asumareagnoseologicăa lumii, ci laasumarea eie m p a t i c ă ,pasională şipătimaşă, iaracestea nui m p l i c ănegreşit de-

mersul filosofic, ci reclamă fantezia,imaginaţia, dispoziţia fabulatorie, caresunt cerinţe ale imaginarului poetic. Deunde se vede că Eminescu a fostînainte de toate poet, iar filosofia l-a in-teresat doar în măsura în care con-ferea versului substanţă, adâncime şigreutate.

Un eseu mai dezvoltat consacrăautorul Vicisitudinilor filosofiei, încare constată că deşi înţelesul şiconţinutul disciplinei filosofice a suferitde-a lungul timpului destuletransformări, numele ei a rămasnemodificat, acelaşi dintotdeauna. E oproblemă pe care filosoful a dezbătut-o pe larg în volumul Philosophiamirabilis din 1974, dar aici, în acestmicro-eseu urmăreşte atitudinea faţăde ceea ce grecii înţelegeau prinsophia şi dezvoltarea pe care acăpătat-o în doctrinele filosofice ulte-rioare. Conchidem. Jurnalul lui AntonDumitriu este o carte eclectică şi plinăde înţelesuri, de învăţături fundamen-tale, o carte necesară tocmai prin vari-etatea subiectelor abordate şi aprofunzimii conferite de autor. Eacompletează imaginea filosofului cu oipostază nouă – aceea de a fi pus la în-demâna învăţăceilor un instrument delucru util şi doxat, cum n-au făcut-oprea mulţi gânditori din generaţia sa.Abia atunci, când se va scrie o istoriea ideilor filosofice se va vedea cât defolositor este demersul filosofuluibrăilean şi ce importanţă pot căpătaabordările sale, chiar dacă sunt ex-puse succint, telegrafic şi economicos.Lecturate în paralel cele două jurnalefilosofice semnate de Noica şi deAnton Dumitriu oferă cititoruluirăspunsuri secvenţiale, dar şi posibili-tatea de a le continua pe cont propriu,sub forma unor dezvoltări personale.

Anton DumitriuFişe pentru medallion

ION APOSTU sau POETUL RĂTĂCIND

PRINTRE IUBIRIIon Apostu este poet al iubirii,

un anacreontic, (un Anacreon care afost „tradus” prin poeții Văcărești, darmai ales prin Costache Conachi),plin de ofuri și ahuri, cu o poezieinterjecțională, cantabilă, ce așteaptăparcă să fie cântată de un trubadursau de un cobzar autohton.

Noutatea vine însă din intensi-tatea sentimentului din concentrareaextraordinară a câmpurilor seman-tice, cum ar fi cel al focului: „Ah, cumurlă-n tine focul, ce mai jar, ce maiscântei,/Ce căldură-mbătătoare…cemai plasmă de culori!/Cum știi ca sădai iubirea… și cum dragostea s-oiei,/Ah, cum urlă-n tine focul, cum mă-nvii și mă omori!// Of, ce magicăvăpaie, ce mai rug ce-mi ardetrupul,/Și cum știi să arzi în mine, cumștii să te faci făclie!/ Ce sălbaticălupoaică… ce-și aruncă-n focuri…lupul,/Of, ce magică văpaie, ce-ntâmplări aștept să-mi fie!// Vai, ceflacără imensă… ce mai faclă…cemai pară/Și ce spectru de culori…curgi în val incandescent!/ Cum facitotul cu ardoare și faci timpul… sătresară/ Vai, ce flacără imensă… ne-murirea-ntr-un moment!// Ah și of,cum arde iadul, cum arzi paceaclaustrală,/ Ce incendiu măcuprinde… cum mă ții învâlvătaie!/Cum mă înfierbânți dintălpi…până-n glanda pineală,/ Ah șiof…cum arde raiul…cum arzi sfinții-npălălaie.” AH ȘI OH pp11-12

Să concentrezi, într-un singurtext, termeni precum: foc (3), jar,scântei, căldură, plasmă, văpaie, rug,arde (6), făclie, pară, incandescent,ardoare, flacără (2), faclă, înfierbânți,pălălaie, incendiu - 35 de cuvinte dinaceeași sferă semantică în doar treistrofe! mi se pare o performanțăunică, greu de egalat.

Uneori poetul cultivă versul lung,imposibil pentru literatura românăcare acceptă versuri de până la 16silabe, cu cenzură, după model emi-nescian (cel din Scrisori). În cazulnostru e vorba de versuri și de 17-19silabe, (cum scriau doar un Mi-nulescu sau un Adrian Maniu); de aiciși dificultatea de a găsi o pauză logicăsau de respirație. Intervine, pentruechilibru, anafora: „Acolo unde batevântul… și supraviețuiește neaua,/Acolo unde numai creasta își pierdecapul printre nori,/Acolo mi-aș trimitedorul, să-l lumineze numai steaua/Care-a-nțeles dorința-mi vie, scăl-dată-n ochii doritori.” ACOLO p.9

Poetul uzează de multe trucuripentru a-și face poezia cantabilă șiinteresantă e folosirea tehnicii „roțiidințate” folosindu-se alternativ ver-surile a ști și a fi, primul folosit la im-perfect (timp durativ), al doilea laprezent: „Tu…unde ești, acum?Știam că ești prin mine,/Știam că-miești… prin vene, fluidă și fierbinte…/Știam că-mi ești culoarea…dorințelor sangvine,/Știam că ești însuflet… știam că ești în mine!”MINȚIM CĂ NU NE DOARE p. 52

Sunt prezente inflexiuni emine-sciene și/sau folclorice: „Cerule as-cuns de ochii-mi… galbenă frunză peducă,/Bate-un vânt rece și trist…toate-mi sunt ca o nălucă./Pe la gea-muri se sparg picuri, verde-i pădureade pin,/Mi-i că fuge doru-n lume, mi-e că nu mai pot să-l țin.” MI-I CĂFUGE DORU-N LUME p.51

Adesea anafora e despletită,multiplă, generând o poezie de vir-tuozitate plină de pronume sau ad-verbe relative (ce, cum, care): „Cefaci și ce-mi vei face…ce grații-mi puiîn cale,/Ce patimi, ne-nțelese, sunt

gata să se-ntâmple?/Ce socoteli ab-stracte…se-abat prin căi mentale,/Ceforță stă s-apese, pe timpul meu dintâmple?//Cum se mai gustă buza, cegust mai are mierea,/Cum se maifrâng mijlocuri, ce gust mai areviața?/Cum se mai coc atingeri, cegust mai dă durerea,/ Cum se maisting apusuri, ce-nseamnă dimi-neața?///Cum socotești abstractul…prin amplu-ți debușeu,/Care pro-nume-ți place… atunci când nusunt…eu?” CARE PRENUME-ȚIPLACE p.24…Sau de adjectivepronominale demonstrative de identi-tate, su-gerându-se complinirea, uni-tatea: „Mai simt aceleași frământări…aceleași clipe arzătoare,/Mai simtaceleași mângâieri, aceleași… adieriușoare./ Același timp, c-al său par-fum, același iz de altădată,/Aceeașivreme de romanță…același timp caniciodată. ///Același timp, cu-al săuparfum, același iz de altădată,/Aceeași vreme de romanță… acelașitimp ca niciodată./ Aceleași întâlniri,în taină, ș-aceleași vrerimistuitoare,/Aceeași umbră, în tan-dem, c-un trecător ș-o trecătoare.” C-UN TRECĂTOR Ș-O TRECĂTOAREpp.27-28 (Ultimul vers este minules-cian: „…un bătrân și o bătrână /Douăjucării stricate/merg ținându-se demână.”). Poetul poate fi galant, an-titeza fiind doar formală: „Să mă ridicila rang înalt, de prinț sau chiar derege/Sau să mă pui la colț de stradă,ca să cerșesc un ban,/Nu știu ce-mieste cel mai bine, nu știu ce voialege/De nu găsesc acolo chipu-ți!De nu ești tu, e-n van!” RÂVNESCDOAR O IUBIRE p.64

Alteori e solemn, aproape de unmarș nupțial, anunțând revenirea launitatea androgină: „Femeie, treceanul… pășim spre altul nou /Păstrează vie vraja de sângerândăroză./Nu îngropa prezentul într-un -de plumb – cavou, /Învață de la viațăce-nseamnă simbioză!” CALDĂ p. 8-9

Jocul poate fi tandru, cu perso-naje antitetice sau în oglindă: „Eu nuștiu ce ți-a fost… dar știu ce-a fost cumine,/Poate-o poveste tristă… saupoate-un basm nebun!/ Tu știi c-aufost prea multe, eu știu c-au fostpuține/Acele vorbe-alese… și-aș vreași-acum să-ți spun…” EU ȘTIU C-AUFOST PUȚINE p.37

Un poet inteligent precum Ion

Apostu nu poate scăpa de ironie (saupoate că nici nu își dorește acestlucru!): „Mai știi de strada pietruită, deacea stradă cu castani?/Treceai pe-acolo, ca domniță, cu ochii strălucinda rouă!/Aveai din toate… tot frumosulși le erai dragă la băcani,/Dar cine nute îndrăgea? Poate vreo fată, poate…două!” DIN STRADA MARILOR IU-BIRI p.31

Să remarcăm însă faptul că iro-nia nu este una agresivă, cinostalgică. Alteori ironia setransformă în autoironie: „Ademenitde chipu-ți blând, de frumusețea-țiînnăscută, / Mi s-a schimbat gându-ndorință și te-oi cânta în poezii. /Dorința îmi cuprinde trupul și toamnaasta…mohorâtă, / Mi-ndemnă sufletulsă strige: „Pe unde ești, de ce nu vii?””DE CE NU VII? p.30

Sau: „Mă pierde dintre amintiri,nu-ți scotoci nicicum memorii,/ Mă

pierde ca pe-un pierde-vară…unrătăcit neînsemnat./ Mă pierde ca pe-un vechi hrisov – pierdut de lumi și deistorii! - / Mi-e dor de-un chip deprimăvară, acum, când totu-i întom-nat.” CUM NOUĂ-I ASTĂPRIMĂVARĂ p.26

A pune în antiteză un pierde-varăcu un hrisov este desigur surprinzătorși edificator.

Poezia lui Ion Apostu nu e lipsităde enumerații sugestive, timpul fiind„Călău, gâde, asasin, un ucigaș”. CEGÂDE-I TIMPUL p.25

Enumerațiile pot fi și emine-sciene, lucru care nu deranjează,dimpotrivă: „Eu știu că ești doar ofantomă,/O stea căzândă-n miezulnopții./ Buchet de flori, plin dearomă,/Ce se-ofilește mâna sorții.//Eu știu că ești doar o nălucă,/O astrăcare-ți lasă cerul./O floare care-o săse ducă,/Să parfumeze doar mis-terul.//Eu știu că ești doar o clipită,/Un fulger printre deșii nori./ O floareplină de ispită,/Ce-ți dă petala multorsori.//Eu știu că ești doar o scânteie/Ce-aprinde focul și se duce./Un visprecar, ce n-o să steie,/Un vis cemulți vor să-l apuce.” O FLOARECARE-O SĂ SE DUCĂ pp.54-55

Repetițiile au efect stilistic sigur,inducând un efect de monodie: „Sesting visele trăite, se sting visenenăscute,/Se sting lumânări deceară, s-a stins miezul focului/Moartea zarea cea albastră, se stingepe nevăzute,/Pe un sloi tăcut șirece… plânge chipul dorului.”ÎMPREUNĂ NE VOM STINGE p.42

Antiteza poate avea savoarea șieleganța tensonului: „Ești dorul meuși eu ți-s dorul… părtași egali într-unîntreg,/ De ochii tăi sunt viu…întruna,sunt…adiere și sunt boare./Tu, măculegi de printre timpuri…eu, dintrestele… te culeg,/ Ești nemurireastrânsă-n mine, eu ți-s sărutul de pefloare.” EȘTI VINA MEA ȘI EU ȚI-SVINĂ p.35. O hiperbolă augmentativăpoate desființa un chiasm, pro-ducând un vers memorabil: „Umplut-am mările cu lacrimi, când ce iubeamnu se-arăta,/Eu nu am fost, vreodată,mie… tu nu ai fost nicicând a ta!” EUNU AM FOST VREODATĂ MIE p.37

Deseori, expresia e modernă,soluțiile găsite sunt inedite, adjectivuleste insolit: „Mă uit spre tinerețeaascunsă-ntr-un sertar,/Și inima mă-ndeamnă… să recitesc scrisori./Cerneala-i mai bătrână, doar izu-i pu-bertar,/Am fost destinatarul ce-n plicprimea fiori.” GÂNDESC CĂ AI UNSCRIN p.40 Mărturisesc că nu am în-tâlnit forma „pubertar”, dar nu măderanjează.

Propunerile pot fi și ele inedite,sintagmele oximoronice, brutalechiar: „Aș rătăci prin timpuri, povesteas-o trăiesc, / Să-mi rugineascăvârsta…. În zile de demult./Aș am-puta prezentul chiar dacă nu-ifiresc,/De mi-ar vorbi trecutul… așvrea să îl ascult.” M-AȘ DUCE CA-NTR-O VREME p.47. E vorba de-sigur de un „prezent amputat”…

Versurile par „retro”, dar din cândîn când poetul scapă (intenționat) cu-vinte sau expresii noi, în contrast cualtele mult mai vechi (șarm, voroavă).Iubita devine rimă, vers și poem,adică o „idealitate goală” la care arrenunța în favoarea unei existențeconcrete: „Mă-ncumet, dară, iar a-țispune, ce ți-am mai spus de mii deori,/ Rămas-am neschimbat la toate,sunt tot același… cel ce-am fost!/Sunt poate… mult mai înțelept, nici n-am pierdut… dintre culori,/Te știucum te-am pictat odată… ca pe-unpoem spus pe de rost.// Tu îmi eștiversul ce-mi dă pacea, la toate-miești precum o rimă,/Ești versul caldce-mi izvorăște.../din trup, din suflet

* IUBIRI ȘI NOSTALGII, EdituraSalonul literar, 2017.

Lucian Strochi(Continuare în pag.13)


PLUMB 137

Deși apărută în anul 2009,,,Sclavii fericiți. Lumea văzută dinSilicon Valley”, cartea scriitorului,profesorului și criticului social românOvidiu Hurduzeu (doctor în Știinteumaniste al Universității Stanford, sta-bilit de peste 20 de ani pe tărâmamerican), rămâne una extrem deactuală, prin modul său de analiză ex-trem de obiectiv, bine documentat,dar și vizionar, cu privire la marileprobleme ale omenirii. Cu toate aces-tea, în România s-a vorbit și s-a me-diatizat prea puțin o asemeneaimportantă lucrare.

De ce să citim și să recitim oasemenea carte? Pentru că, în tumul-tul vieții, agasați și acaparați de grijilezilnice, nu mai acordăm atențiacuvenită unor fenomene și procesecomplexe care se petrec și sederulează în jurul nostru, care neinfluențează și ne dezordoneazăviața.

Nepăsarea noastră, care semanifestă tot mai pregnant în maitoate sferele de activitate, dar și înfața marilor provocări, face casubiecte sau teme de maximăimportanță insuficient dezbătute șilămurite, să treacă pe lângă noi,pierzându-se în umbra ignoranței,consecințele unor astfel de atitudinifiind însă, dintre cele mai nefasteasupra viitorului nostru…

Un subiect care ne privește petoți deopotrivă, constituindu-se într-oprovocare de proporții și fără prece-dent, atât prin implicații cât și prin di-mensiuni, este, fără îndoială,globalizarea.

Sceptici sau optimiști, mulți dintrenoi se întreabă care vor fi efectele pecare le vom resimți în urma extinderiifenomenului globalizării ce cuprindeîntr-un mod tot mai agresiv întreagaplanetă. Mult așteptata eră de opti-mism și speranță care se prefigura săfie inaugurată după căderea comunis-mului în 1989 a fost stopată rapidchiar din 1991, de războiul din Golf șide conflictul iugoslav. Acestea au fostevenimentele care au avertizatasupra recrudescenței conflictelor et-nice și religioase, culminând cusângeroasele atentate teroriste din 11septembrie 2001.

Astfel, crearea unei societățiglobale a prosperității economice pecare încearcă să o promoveze adepțiiunei noi ordini mondiale, mai umaneși mai drepte, și-a redus elanul și adevenit mai puțin credibilă. Glo-balizarea, care în principiu este unfenomen pozitiv întrucât duce lacreșterea competitivității între state,având la bază revoluția informaționalăce are ca finalitate promovareacomunicării între oameni, estesusținută și promovată însă, de ide-ologia ultraliberalistă a pieței globalelibere (ce nu este deloc liberă, fiind,,produsul unei inginerii sociale și fi-nanciare”) și a multiculturalismului cecreează un haos universal dirijat,nimicitor al ,,unicității spirituale a indi-vidului și a libertăților sale fundamen-tale”.

În esență, globalizarea a dus lainstalarea unei ere a dezordinii mon-diale, în care totul se complică fărăsens, într-o lume plină de incertitudiniși angoase. O lume în care, potrivitunor recente studii sociologice, ocincime din umanitate deține 80% dinresursele planetei, iar o altă cincime,în fapt cea mai săracă, doar 0,5% ; în

care doar 500 de milioane de oamenitrăiesc decent, în timp ce 4,5 miliardese zbat în sărăcie și nevoi. Glo-balizarea piețelor de capital, a celorde produse comerciale, aparițiafirmelor multinaționale și a organis-melor financiare internaționale caBanca Mondială și FMI, care încearcăși reușesc în mare parte să con-troleze prin împrumuturi economiiletuturor statelor (dar nereușind săimpună global politicile mondialiste),toate acestea denotă că s-au făcutpași importanți spre globalizarea eco-nomică.

Economiile tradiționale, ca cea aRomâniei, au fost conduse spre fali-ment, industriile și agricultura dezor-ganizate și privatizate fraudulos, mulțioameni s-au trezit peste noapte lalimita subzistenței, iar categorii întregide profesii sunt pe cale de dispariție.Pentru a-și vinde marfa, a avea asi-gurate piețe de desfacere, firmeletransnaționale occidentale au

condus lucrurile spre transfor-marea țărilor fără putere financiară, înimportatoare de produse, de cele maimulte ori de categorie îndoielnică, darmult mai scumpe decât cele indigene.

În plan uman, omul recent glo-balizat, redus la imediat și la necesi-tate, a rămas singur, fără apărare șisprijin atât împotriva manipulărilortehno-economice, cât și a forțeloroarbe ale instinctelor, agresivității șiviolenței. Poate că cel mai mare peri-col care ne paște pe toți este dezu-manizarea, al cărei val ne înghite purși simplu. Cucerită de piață șicontrolată de consumism, dopată demass-media, sport sau internet,lumea globalizată trăiește în acelașitimp pe fondul unei crize generale asensurilor vieții, un dezastru culturalși educațional global.

Omul globalizat, golit de cultură,conștiință, religie și orice tran-scendență, a ajuns deja să trăiascănumai pentru producție și consum, iarmarea problemă, după cum spunescriitorul Ovidiu Hurduzeu, este că,,această globalizare e monopolizatăde niște forțe pe care le-am numitGLOBALISM și care vor să unificetotul, să controleze totul; un fel de im-periu bazat pe un nou tip de identi-tate, care promovează culturavictimei, a minorităților de tot felul, aincorectitudinii politice, având caarmă multiculturalismul”.

Că vrem sau nu, că ne opunemsau nu, globalizarea, cu a sapericuloasă coadă de cometă numităde astroumaniști și astrospiritualiști,globalism, se pare a fi un proces ire-versibil. Poate că o fi prea târziu să neopunem în vreun fel, dar măcar deam putea dobândi orientarea și viz-iunea care să ne ajute să-i fructificămoportunitățile, dar și să-i sesizăm peri-colele pentru a atenua efectele. Și-ntot ce facem, să nu uităm de valorilecare au stat la baza civilizației noas-tre, fără de care nu există identitate șicontinuitate istorică: credința, tradiția,familia, iubirea de semeni…

Continuând în aceeași cheiediscuția despre globalizare și globa-lism, care încearcă să explicefenomenele complexe ce neacaparează viața, modificându-ireperele, pozițiile și atitudinileaproape în totalitate, potrivit viziunii luiOvidiu Hurduzeu ,,confruntarea mile-niului trei nu va fi între comunism șicapitalism, nici între `civilizații`, cumsusține Samuel Huntigton, ci întreforțele globalizării și agenții globalis-mului”.

Am amintit de diferențierea pecare o face autorul volumului Sclaviifericiți între globalizare, definită caun „proces de modernizare a viețiieconomice mondiale prin răspândireamijloacelor de producție și de comu-nicare la nivel planetar”, ceea ce are

ca efect stimularea competiției dintreagenți economici și statele lumii carepot deveni ,,participante active și re-sponsabile în arena economiei mon-diale”, și „forțele globalismuluireprezentate de elitele trans-naționale”, cele care ,,privesc în jurullor prin ochelarii de cai ai `macro-eco-nomicului`, `deficitelor bugetare` și`unificării` (legislativă, socială,culturală)”.

Aceste forțe, cele ale„cămătarilor internaționali”, impun oserie de politici monetare austere co-ordonate de FMI și Banca Mondială,prin înglodarea țărilor în datorii, re-ducerea nivelului de trai al cetățenilorprintr-o tot mai accentuată restrân-gere a activității și deteriorarea sis-temelor de salarii, pensii și sănătate,rezultatul dorit fiind acela al „unificăriieconomice și politice sub stindardulglobalismului corporatist financiar,însoțită de omogenizarea spirituală și

revenirea gândirii unice”. În fapt, corporatismul trans-

național înclină balanța de partea sa,prin punerea în practică a celei maioribile politici economice: cea a con-sumismului. Căci, scopul final și pla-nificat al economiei mondiale aflată lacheremul corporațiilor internaționaleeste înainte de toate producerea debunuri de consum, banii fiind asigurațiîn cea mai mare parte din împrumu-turi, munca la negru în străinătate șio industrie de ,,asamblare”. Acestaeste din păcate scopul suprem de-clarat și nu cel al asigurării sănătății,educației sau siguranței transpor-turilor, sustenabilității sau justiției…

Au existat două etape care au,,revoluționat” consumismul la scarăplanetară și l-au ridicat la rang depolitică de stat, respectiv perioada dedupă cel de-Al Doilea Război Mondialși cea de după prăbușirea comunis-mului în Europa de Est, atunci când,„eliberați de cușca totalitarismului, es-ticii au echivalat libertatea cu liber-tatea consumatorului de a-și alegemarfa pe care și-o dorește;democrația cu nivelul de trai la `stan-darde occidentale`; drepturile omuluicu dreptul de a munci pe `bani buni`,oriunde în Occident” (Ovidiu Hur-duzeu).

În genere, în țările cele mai dez-voltate consumul este o forțăproductivă, deoarece creșterea con-sumului impulsionează producția, iarmărirea producției duce la scădereașomajului și implicit la creștereaveniturilor populației în mod real, deși,veți vedea din analiza și cifrele de maijos, că fenomenul consumismuluieste mai mult decât unul periculospentru întreaga planetă și locuitorii ei.

În România, ca și în alte țărifoste comuniste sau în țările slab dez-voltate ale lumii, lipsa unui climat decompetiție și a unui sistem judiciar efi-

cient a dus la o serie de practici anti-sociale, determinând creștereaexcesivă a importurilor, pe fondul unuiconsum exacerbat, nesusținut însăde creștere economică.

Potrivit celor afirmate de OvidiuHurduzeu, obsesia universalistă, decreare a unei federații mondiale, deunificare a lumii sub umbrela statuluiuniversal (considerată de către unii„ultima etapă a declinului civilizațieimoderne înaintea prăbușirii totale”)nu este nici pe departe una singularăsau nouă: ,,Dincolo de toate acestea,cred că ar fi oarecum greșit să vedemîn proiectul Noii Ordini Mondiale doaro sete bolnavă de putere și control afinanțelor și corporațiilor mondiale.Problematica unei noi ordini care săguverneze omenirea are la bază oveche viziune asupra lumii datată dinEpoca Luminilor, în care o civilizațieuniversală poate fi construită dintemelii pe baza legalistă a unorabstracțiuni transcendente (naturăumană, drepturile omului), carerămân aceleași oriunde și oricând”.

Mai mult ca oricând, se grăbeşteastăzi unificarea lumii şi uni-formizarea conştiinţelor; se producdiscordii care să transforme radicaloamenii, încât la final, bine ,,pregătiţi”şi spălaţi pe dinăuntru de credinţă şide convingerile naţionaliste, Antihris-tul să-i unească şi să-i aducă în faţasa, în cel mai suspus mod cu putinţă.Se împlinesc astfel (iar exemplelesunt cu sutele) toate semnele pe carele-a arătat Dumnezeu pentru a urmărivremurile din urmă ale neamului ome-nesc.

Asistăm astfel la crearea ,,omuluimasificat”, al „omului-ca-mijloc”, masi-ficarea însemnând ,,despuierea omu-lui de calitățile sale divin-umanepentru a fi transformat într-o entitateabstractă și interșanjabilă, masifi-carea devenind inevitabilă într-o soci-etate dominată de producția pe scarălargă și de marile organizații, etatistesau private, aferente ei” (Ovidiu Hur-duzeu); asistăm (tot mai neputincioși,evident!) la implementarea diverselorforme de cultură promovate tot maiagresiv prin intermediul mass-mediade adepții globalizării, care se sprijinăîn mod special pe valorile vieții prac-tice; asistăm la subminarea căutărilorşi reperelor spirituale ale oamenilorde pe întreg pământul, prin substi-tuirea falselor valori celor tradiţionale,prin standardizarea modului de viaţă,a tradiţiilor şi a raporturilor deexistenţă, totul urmând a fi concentratîntr-un model, ceea ce va implica uni-formizarea tuturor modelelor actuale.

Criza economico-finaciară, răz-boiul, bolile infecțioase tot mai graveși mai răspândite în întreaga lume(pandemia), ideologiile ,,Corectitu-dini i po l i t ice” ( inc luzând a ic imulticulturalismul, feminismul, homo-sexualismul și lesbianismul, ecologis-mul radical ș.a.) sunt fiecare și luateîmpreună, arme eficiente în luptadusă de noii oameni ai globalismuluipentru edificarea unui stat totalitarmondial, pentru transpunerea în viațăa unei singure societăți globale.

Am extins ceva mai mult citareaunor fragmente din această carte toc-mai pentru relevanța opiniilor scri-itorului, pentru o mai bună înțelegerea fenomenului globalist, pentru adovedi (și cred că am făcut-o într-oanumită măsură) că, în ultimeledecenii se fac auzite tot mai multevoci autorizate care trag un real sem-nal de alarmă cu privire la prezentulși viitorul omenirii.

Și că nu toate ce se petrec îm-potriva voinței noastre îmbracă strictosensu formele manipulative ale teorieiconspirațiilor.

O carte pe care v-o recomand cumultă căldură, iar ca o continuare, văpropun o alta, la fel de atract ivăși provocatoare: „CorectitudineaPolitică. `Religia` marxistă a NoiiOrdini Mondiale”…

Un semnal de alarmă, cu privire la prezentul și viitorul omenirii

Ro

mu

lus-

Dan

Bu

snea

PLUMB 137


Acum, la final de veac şi mileniu,s-ar cuveni să încercăm a reflectaasupra unei faţete tragice a condiţieiumane - totalitarismul. Ca modalitatede organizare socială, totalitarismuls-a dovedit păgubos pentru major i -tate, ofer ind sat isfacţ ii exagerateunei elite dominante. Ar fi poate binesă căutăm izvoarele acestui fenomensocial, să-i urmărim avatarurile peparcursul timpului. În ce constă şi prince se deosebeşte societatea totalitarăde cea pluralistă? O comunitateumană este de tip totalitar dacă are ocomandă unică, absolutistă, iar masasubordonată se prezintă omogen,având un accentuat grad de stan-dardizare a conduitei, fiind deci exce-siv încorsetată de norme. Aici seconstată un control riguros exerci-tat de sus în jos, liderul şi camarilaanexată lui având puteri discre-ţionare peste supuşi. De regulă, masaaservită este depersonalizată, redusăla starea de conglomerat. Se spunecă ar caracteriza-o unitatea me-canică, silnică, de unde şi eticheta„unitate monolitică“. Dacă masaanonimă renunţă la identitate, fiind unfundal cenuşiu, la polul opus sporeştegrandoarea liderului, a charismei înunele cazuri, a despotului dur în al-tele. La origine, s-ar părea că totali-tarismul se sprijină pe instinctul deconservare al speciei, pe tendinţagregară comună speciilor animale dincare omul provine şi căreia îi este tri-butar. Probabil că în formaţiunileumane arhaice a predominat aspectulmonolitic, fondat pe comportamentprevalent emoţional. E firesc să existeo coeziune rigidă, cu conduităşablonizată pe prima treaptă aevoluţiei umane, raţiunea fiind abia innuce, individul nefiind capabil asupravieţui pe cont propriu într-unmediu primejdios. Treptat însă, or-dinea monolitică apare ca un modelsocial elaborat, statuat în cutume,tradiţii şi apoi într-un cod juridic. Ceeace la început era o necesitatedeterminată de stadiul evoluţieiumane, treptat se perimează,frânează progresul social, se resimteca „o pedeapsă a zeilor“ pentru masaîmpilată. E de la sine înţeles că im-periile totalitare antice au fost creaţiaunei evoluţii social-economice fireşti,inevitabile, nu premeditate în toateamănuntele. Lumea a mers astfelpentru că altă cale n-a găsit în aceavreme. Deşi evenimentele istorice parsă fie totdeauna acte voluntare, decele mai multe ori sunt obiectiv deter-minate, dar factorii sociologici suntadesea travestiţi în manifestări psiho-logice aparent voluntariste. Ce-i drept,nu putem ignora cazurile cândpersonalităţi psihopate se implică înmersul evenimentelor şi le imprimă uncaracter aberant, fie şi temporar. Labaza dinamicii istorio-sociale a statnevoia de mijloace de subzistenţă,niciodată suficient satisfăcută, la cares-a adăugat teribila sete de glorie aliderilor. Deseori războiul era justificatcu argumente aparent obiective, cândde fapt era consecinţa poftei decuceriri, jaf etc.

Aşadar, tendinţa expansionistă agrupurilor umane este ancestrală, ea

a luat amploare odată cu sporul de-mografic şi a dat imperiile monoliticeantice care s-au metamorfozat în im-perii feudale pe continentul nostru, cași în Asia dealtfel. Dar structuri de tiptotalitar se pot vedea şi în ţări mici, nudoar în imperii. Se spune că acestfenomen social ar fi benefic la scarăde masă căci asigură mobilizareaforţelor cu uşurinţă pentru înfăptuireaunor obiective majore. Astfel, s-a pre-supus că egiptenii n-ar fi izbutit săclădească niciodată piramidele dacănu ar fi existat comandă unică, la fels-ar fi întâmplat cu zidul chinezescetc. Evident, noi avem altă viziuneasupra condiţiei umane decât lumeaantică ori medievală. E limpede căpentru noi contează omul, persoanareală, ei operau cu un construct ab-stract, cu imaginea tip şi nu aveaimportanţă ce se întâmpla cu fiinţelevii care erau vizate prin model.Reminiscenţe ale acelei mentalităţigăsim la Napoleon Bonaparte, cândafirmă că pentru el nu contează unmilion de ostaşi, doar este general, şiîl interesează numai victoria. E un cazpilduitor de gândire totalitară, în carescopul obsedant scuză mijloaceleimorale. Astfel au gândit dictatorii dinorice epocă şi dacă au înfăptuit lucruricolosale, pe seamavieţilor umane le-aufăcut. De regulă, ei aufost paranoici, au im-primat timbrul acesteimaladii pe realizărilelăsate în istorie. Ceeace poate apare dreptun bine la dimensiuniale timpului istorie esteo „vale a plângerii“pentru lumea caresuportă asemeneapoveri, fiind silită a sejertfi. Putem admira pi-ramidele faraonice, elene mărturisesc asupra nivelului atinsde ştiinţe acum 5 000 de ani. Deci nusunt opere complet absurde, dar neînfiorăm gândindu-ne la sutele de miide robi care au fost istoviţi, din caremulţi au pierit muncind sub lovituri debici (mai este şi altă variantă, potrivitcăreia piramidele, ca lăcaşuri sacre,morminte pentru faraoni, s-au con-struit prin muncă plătită, folosindu-seo tehnică admirabilă). Rămâne ideeacă sistemul totalitar are capacitateade a concentra forţe umane conside-rabile în timp oportun, iar persoanaeste devalorizată, contând doarscopul general, străin de aspiraţiile in-divizilor siliţi a-l executa. De fapt, indi-vizii de rând sunt scutiţi a cugeta şi alua decizii de interes general. Risipade energie umană este aşa de marecă până la urmă orice regim monoliticsucombă. Destrămarea provine dininterior, ca o boală inerentă naturii ar-tificiale a sistemului, greutatearedresării fiind de regulă insur-montabilă. Uneori sistemul intrat îndescompunere se sfărâmă sub lovi-tura unui agresor exterior, cum s-a întâmplat cu Imperiul Roman şidupă un mileniu, cu Imperiul Bizantin.Acum se desface în bucăţi, subprivirea noastră, colosul sovietic scle-rozat, nefiind nevoie de „ajutor“ străinpentru grăbirea decesului. Convulsiiles-au agravat destul ca să facăiminentă prăbuşirea definitivă.

Orice tip de regim totalitar sedovedeşte ineficient după o primă şiscurtă perioadă de avânt, prăbuşindu-se, lăsând ruine şi victime în urmă.Lumea ce supravieţuieşte dezastruluitrece la pluralism politic, trageînvăţăminte şi uneori nu reiterează

răul întocmai, atenuează asprimeavieţii. Specific ideologiei totalitare îieste expansionismul, năvălirea în în-tâmpinarea vieţii particulare, alterareaculturii, dominarea gândirii prin slo-gane simpliste, ignorarea realităţii, in-ocularea credinţei oarbe în„adevăruri“ eterne şi imuabile, Ea seimpune ca un panaceu ce oferăpseudo-soluţii vieţii reale. Este otranspunere automată în plan ideatica practicii şablonare, voluntariste şiagresive. Are caracter imperativ, dic-tatorial şi misterios.

Orice deviere de la „linie“ esteprompt sancţionată prin blam moral,juridic sau poliţienesc. De obicei,statul este poliţienesc, justiţia fiindmulată pe schemele ideologiei rigide,sacrosancte. Birocratizarea vieţii iaamploare anihilantă, instituţiile facserviciul puterii mistificate şi oprimăorice dizidenţă. În lumea europeanăcunoaştem patru variante de totali-tarism care s-au impus de la cădereaImperiului Roman:

a) sistemul inchizitorial medieval,expresie a colaborării regimului feudalcu biserica creştină catolică, cândpractica terorii se întemeiază ideo-logic pe mistica cristică;

b) mafia, ca reacţie violentă,

instituţionalizată, a lumii sărace dinsudul peninsulei italice;

c) fascismul, ca politică agresivăfondată pe prejudecata urii de rasă;

d) comunismul, ca practicăpolitică bazată pe doctrina luptei declasă. Sigur că aceste forme de tota-litarism au ceva comun dar vădesc şideosebiri de suprafaţă. De pildă, toatetind spre universalizare, au caracterutopic şi deci iraţional, se bizuie peviolenţă şi comandă fără comentariu.Dar dacă Inchiziţia, Statul Fascist şiStatul Comunist au reuşit să se lega-lizeze temporar, căpătând un soi delegitimitate istorică,

Mafia a rămas într-o perpetuă„ilegalitate“, fiind în război cu orice felde regim politic. Ea a proliferat în-deosebi în sistemul social capitalist,care prin caracterul său democratic îioferă câmp da acţiune criminală, sub-minându-l și rivalizând necontenit cuinstituţiile de drept. A ajuns orga-nizaţie criminală internaţională, supra-statală şi se pare, imposibil deextirpat. Are caracter pragmatic, nuagreează utopiile, se justifică în faţaei însăşi ca revanşă îndreptăţită faţăde proasta organizare a lumii.

De fapt, se bizuie pe un „cod“ alonoarei primitive a decăzuţilor careacceptă provizoratul ca mod de trai iarcrima ca gest „firesc“. Cu regimul fas-cist a făcut bună casă atât timp câti-a recunoscut superioritatea şi legi-timitatea. Regimul comunist, mai ex-clusivist decât fascismul, n-otolerează deloc. S-ar putea concludecă totalitarismul este acum o regresiespre primitivism, deci o involuţie asocietăţii umane moderne, contrarenormalităţii.

Scopul obsedant scuză mijloacele imorale

Co

nst

anti

n

Vo

rnic

easa (Continuare din pag. 11)

și din minte!/ Cu șarmul tău îmbracitot gândul și simt voroave… cum se-animă,/ Îmi ești poemul scurs dinpană… mi-e dor ca mâna-ți să m-aline.” MULT TE-AȘ IUBI, DIN VARĂ-N VARĂ p.53

Există și cochetărie masculină,un joc grațios al nuanțelor, declarațiade dragoste s-ar vrea „impersonală”scrisul devine un fals păcat:

„Să nu mă uiți, aleasă doamnă…în slovă-s eu și-adevărat,/Un adevărtârziu și-albastru, ce nu l-am scris cuușurime./Să știi că nu am nicio vină,chiar de-s blamabil… de păcat, /Păcatu-mi e că te-am iubit și că ți-amspus-o doar în rime.” SĂ NU UIȚI p.66

Jocul dragostei și al întâmplăriiconține și o îndoială nedreaptă, pecare poetul o recunoaște…bărbătește: „Te-am exilat din suflet,orbit… de bănuială,/N-am să mă iertnicicând, nu merit să mă iert,/Un judescos din minți, cu ochii stinși deboală,/Ce mi-am ucis povestea, mă-ntreb …ce mai aștept?” RĂPUS DEÎNDOIALĂ pp.63-64

Caracteristic pentru acest volumde dragoste este permanenta schim-bare a tonului și a perspectivei, în-cepând cu ideea primei narațiuniasumate și mitizate: „Suntem opoveste cu faptele noastre, / Ne sun-tem poveste cu vorbele-n cânt,/Amfost o poveste prin timpurialbastre,/Vom fi o poveste… cu pro-priul descânt.” POVESTENEINTERESANTĂ p.62

Povestea de dragoste trebuieînsă consemnată „trecută prin con-dei”, un joc dintre efemer și etern:„Hai… s-ascultăm un lăutar, cumcântă o poveste veche, / Un lăutar cuochii-n lacrimi, trecut prin foculdragostei. / Te-oi ține, delicat,aproape, șopt indu- ț i tandru, laureche, / Cuvinte spuse din simțire,ce-o să le trec și prin condei!” SĂ-ȚISORB AROMA ȘI CULOAREA p.69

Poezia și muzica compun undecor de basm, poetul întâlnindu-secu o cenușăreasă enigmatică și careacceptă un vals romantic, grațios,complice: „Iubito, ne-ntâlnim la bal?Trimit caleașca să te-aducă,/Să-ți ieicondurii, de poveste, în noaptea astavom valsa!/Încondura-te-voi până-nzori, te-oi săruta … de-i fi năucă,/ Or-chestra-mi e deja complice, al nostruvals… îl voi bisa.” ȚI-O SPUNE UNROB p.84

Șotios și amuzat, Ion Apostu seprezintă iubitei și cititorului într-oipostază practică, cu o soluție ironică:„M-am frământat, arzând în iad, că n-am un franc… că-i viața grea,/Și-amhotărât să-ți scriu o strofă, gândindu-mă că poate-nseamnă/Mai mult decâtun trandafir… care, oricum, se vausca!/O strofă plină de iubire ș-un „Lamulți ani!”, frumoasă doamnă.” UNTRANDAFIR SAU UN RĂVAȘ p. 90

IUBIRI ȘI NOSTALGII este unvolum matur, ce impune un poetsurprinzător prin prospețimea stilisticăpe care o asigură prin mijloace ne-ortodoxe, prin contraste puternice al-ternând cu nuanțe de sonuri și culoriabia perceptibile.

Deși „iubire” este la plural întoate volumele, poetul este unmonogam; mai mult, dialogul cu unicaiubire devine un tenson nu lipsit dedramatism.

ION APOSTU sau

POETULRĂTĂCIND

PLUMB 137

revistă de culturăpagina 14

…Crucea Veche, sat de răzeşi,îşi strânge casele sub poala DealuluiŞoimului, ca într-un căuş. DealulŞoimului – înalt şi semeţ ca un soldatcare veghează satul cu straşnică vite-jie - a fost pavăză, din cele mai vechitimpuri , pe când hoardele deduşmani veneau să cucerească şi săprade avuturile oamenilor, căci sus şiîn ascunzişurile sale stăteau, zi şinoapte, la vreme de restrişte, fiii ceimai viteji ai aşezării care seînchegase aici. Ocupaţia de bază alocuitorilor din această parte de ţarăeste agricultura, cu tot ce înseamnăea, dar – pentru că satul e străbătutde calea ferată, iar la marginea din-spre răsărit a fost construită o garămare, cu peron şi anexele detrebuinţă, mulţi dintre oamenilucrează la CFR, sunt ceferişti dintată-n fiu, fără a-şi fi uitat, însă, „pro-fesia” originară, aceea de truditor alcâmpului şi crescător de animale...Asta e notat în docummente vechi, şitot aceste documente, folosite şi deînvăţătorul Ionel Cobuz, care a scris,chiar, o monografie a locului, dar carea rămas, din păcate, între hârţoagelesale, aceste documente, deci,vorbesc şi despre faptul că vreo patrusau cinci schivnici au aşezat, înpartea de Răsărit a dealului, întrenişte stejari făloşi, o Cruce, dintr-unlemn special, adus tocmai de pe laMuntele Athos, pe care au înfipt-o

temeinic între stânci şi pe care auscrijelit, adânc, în chirilică, patru cu-vinte: „Iisus este cu noi”. Au bătut-oatât de bine, încât vânturile şi ploileşi ninsorile n-au putut s-o smulgă şi s-o frângă, după cum n-au putut face lu-crul acesta nici puterea atee care s-ainstaurat după 47 şi care, în cele dinurmă, a abandonat „lupta”, mai alescă această cruce era chiar simbolulsatului – Crucea Veche. Povestea emult mai lungă, stufoasă şi plină detot felul de întâmplări chiar miracu-loase, cică însuşi Mântuitorul ar fi tre-cut pe-acolo şi ar fi binecuvântat-o.Dar cine ştie câte nu s-or fi întâmplatpe acolo şi prin împrejurimi? Şi cinear putea să le ţină răbojul? Niciînvăţătorul Cobuz nu mai este, a muritde bătrâneţe, iar documentele le-ar fiîngropat într-un loc ştiut numai de el...Să revin... În şes, Râul Mare, mai alesprimăvara şi toamna, îşi împrăştieapele ieşite din matcă până înapropierea gospodăriei familieiCalara. Bătrânul Vasile Calara a fostagent sanitar, mai mult autodidact,meserie nobilă la începutul veaculuiXX, el era, în fapt, " doctorul " satului,dar şi al satelor apropiate, Ţepoaia şiBalaia. Era un om citit, avea bibliotecăbogată, cu vreo două sute de volume,ca preotul Costache şi învăţătorulCobuz, de altfel, pe cei trei îi lega şi oprietenie veche, de pe vremea cânderau tineri şi abia-şi înjghebaserăfamiliile. T

oţi se trăgeau, din moşi-strămoşi,din Crucea Veche, iar dacă satul eracunoscut, cu pământuri bune, cucrescători de animale pricepuţi, astase datora şi exemplului celor trei oa-meni, care nu uitaseră nici o clipă cămunca pământului e rodul vieţii,muncă pe care o făceau cot la cot cuceilalţi din sat…

-Se aude că vin ruşii peste noi.Cică au spart frontul la Iaşi, în două,în trei zile îs aici, zise, vădit îngrijorat,

preotul Costache. Era spre seară, o seară de sfârşit

de august călduroasă, iar dinspreRăsărit se auzeau, ca o părere,tunete înfundate, semn că frontul nuera prea departe. Îngrijorareapărintelui Costache nu era singulară,toată lumea din sat trăia sub tensi-unea apropierii inamicului, iarzvonurile, întrebările, frica secuibăriseră temeinic în sufletele oa-menilor.

Unii luaseră drumul pădurii, alţiifugiseră în Sudul ţării, pe la Strehaiasau Bârca, se spunea că pe acolo nuvor ajunge trupele. Dar cei mai mulţirămăseseră în sat, fie ce-o fi, n-ormânca oameni ruşii ăştia ! Ne-orocupa şi vom trăi şi vom vedea!Filosofie simplă, de viaţă şi demoarte.

-Eu zic să le ieşim înainte, pedrumul dinspre Războieni, cu flori şicu steaguri albe, propuse VasileCalara.

Cu vreo jumătate de an în urmă,primise scrisoare de la Alistir, singurullui fecior, care era prizonier undeva,dincolo de Moscova, îi scria că s-a în-rolat în Divizia românească « TudorVladimirescu », după ce fusese in-struit în lagăr, jurase pe viaţa lui sălupte împotriva « fiarei fasciste » şi săelibereze, împreună cu Armata Roşie,România… Adevărul e că nu preaînţelese ce-i scrise fecioru-su, asta şipentru că îl copleşise marea bucuriecă băiatul era viu, nu mai primise veştide la el de multă vreme…

-Dumneata spui să le ieşimînainte cu steagul alb şi cu flori, zisepreotul… Dar uiţi un lucru, şi anumecă armata roşie e foarterăzbunătoare, se zice că pe unde autrecut soldaţii ruşi au făcut prăpădulde pe lume… Civili împuşcaţi, fete şifemei violate…

-Ei, nu-i dracu’ atât de negru,încercă să liniştească lucrurile

învăţătorul Cobuz. Eu spun că-i binecum a zis Calara. Şi, ca să fie treabaşi mai bună, tot e mâine duminică,părinte, poate n-ar fi rău să le spui şioamenilor la ce ne-am gândit noi…

- La urma urmei, gândi, cu glastare, preotul, aşa se scrie istoria. N-avem ce face… Politica o fac politi-cienii, iar dacă e de suferit, suferăpoporul… Câţi tineri n-au murit înacest război care nu se mai termină…Cine ştie ce va urma dacă ne ocupăsovieticii… Cine ştie ce se va întâm-pla cu biserica noastră…

Toţi trei tăcură. Doar canonadarăzbătea, de departe, ca o veste rea.Camera, din spate, a caseiînvăţătorului Cobuz, unde seîntâlniseră cei trei, era mică precumchilia unei mănăstiri, dar primitoare,prietenoasă.

Masa din mijloc ţinea loc debirou, la ea lucra învăţătorul carescrisese şi monografia satului, bib-lioteca, din scândură de brad lăcuită,era ticsită de cărţi, mai alesbeletristică din clasicii români, in-vitându-te, parcă, la tihnă şi lectură.Dar numai la asta nu se gândeau ceitrei.

Privirile preotului şi învăţătoruluise îndreptară spre « doctor ».

-Cred că domn’ Vasile are drep-tate, spuse, din nou, învăţătorul. Tre-buie să facem ceva…

-Dumnezeu n-o să ne lase,adăugă preotul. Iar dacă o fi şi o fi săfie rău, înseamnă că e pedeapsaCelui de Sus… Cum ai spus, domnuleînvăţător, mâine dimineaţă, la slujbă,o să discutăm, la urmă, cu enoriaşiimei…

-Da, părinte, aşa să facem, credcă e bine cum am stabilit, încheiediscuţia învăţătorul satului…

Au stat mai puţin de vorbă ca deobicei. Calara şi preotul Costache îşiluară rămas bun de la gazdă şiplecară.

Eu

gen

Ver

man

CRUCEA VECHE(fragment dinpovestirea - revăzută și adăugită- ZĂPEZI

MURDARE)

De ce Iran, ca destinație turistică?Aceasta a fost întrebarea pusă demine și, cu siguranță, de ceilalți turiștiromâni din grup, care aproape auumplut toate locurile unui autocar"Oghab", fabricat în Iran, după licențasuedeză "Scania", mai ales că, pe deo parte, prețul excursiei s-a ridicat laechivalentul unei treimi din cel alcumpărării unui autoturism de clasămică, și, pe de altă parte, riscurileexistente pentru cetățenii din Româniaale unui traseu de peste 1.000 de kilo-metri, parcurs pe rețeaua rutieră dintrenordicul Teheran și sudicul Șiraz, într-o țară musulmană sub embargouinternațional impus de Națiunile Uniteși Uniunea Europeană, mai ales înzilele premergătoare și în cele imediaturmătoare denunțării de cătreadministrația Donald Trump a acordu-lui nuclear cu Iranul.

Pentru mine, care am trăit opt aniacordând asistență didactică în țări cureligie oficială musulmană sunnită, treiîn Oran, oraș-port al Algeriei la MareaMediterană, și cinci la Casablanca,oraș-port al Marocului la Oceanul At-lantic, un interes deosebit l-areprezentat Iranul și pentru faptul căreligia oficială este musulmană șiită. Înaceastă țară am sperat să înțeleg maibine această mare schismă a religieimusulmane, mai ales că în programulexcursiei au fost prevăzute vizite lapeste o jumătate de duzină demoschei șiite din Șiraz, Kașan, Isfahanși Iazd. Așteptările mele în acest sensau devenit în mare parte realitate. Ast-fel, am constatat că moscheile șiite audouă minarete, cum am văzut lamoscheea Agha Bozorg din Kașan, întimp ce moscheile sunnite au, în ge-neral, doar unul. Totuși, moscheilesunnite pot avea mai multe minarete,în funcție de mărimea lor, cum este, deexemplu, Marea Moschee din Mecca,la care numărul minaretelor este șase.

O surpriză a fost moscheea șiită ȘeicLoftallah, din piața Nakș Jahan, dincentrul Isfahanului, care... nu areminarete, motivul acestei ciudățeniifiind faptul că șahul Abbas I, care adomnit în perioada 1 octombrie 1588 -19 ianuarie 1629, a ordonatconstrucția ei ca un locaș de cult pri-vat, doar pentru familia lui. Am mai ob-servat că, indiferent de numărulminaretelor, muezinul urcă doar într-unul pentru a chema musulmanii larugăciune. O altă constatareinteresantă a reprezentat-o chemareașiită la rugăciune, care, spre deosebirede aceea sunnită, adaugă dupăpropoziția "Eu mărturisesc că Muham-mad este trimisul lui Allah" propoziția"Eu mărturisesc că Ali este viceregen-tul (n.a. în persană cu litere arabe,în engleză, "wali", pronunțat ,"ىلو""uali") lui Allah".

De asemenea, o vizită în Iran per-mite realizarea unei imagini maiapropiate de adevăr despre modul încare le este permis femeilor să se îm-brace după Revoluția Islamică din pe-rioada 7 ianuarie 1978 - 11 februarie1979, care a dus la răsturareamonarhiei cu o vechime de peste2.500 de ani și transformarea Iranuluiîn republică islamică, altfel spus, s-aînlocuit autocrația monarhilor cuteocrația ayatolahilor. Întrebareastringentă, care aștepta răspuns pen-tru mine era: sunt ori nu obligate fe-meile iraniene să poarte celebrul și, înacelași timp, odiosul articol vestimen-tar pentru femeile creștine, veșmântcare acoperă complet corpul, de cu-loare neagră, lăsând pentru orientareavizuală doar un petec dreptunghiularde țesătură străvezie (n.a. în persană,cu litere arabe, "عقرب", pronunțat"burka")? Un răspuns parțial l-amprimit chiar în avionul cursei Istanbul -Teheran, când pasagerele din Iranerau îmbrăcate cu o tunică neagră,

lungă până la genunchi (n.a. înpersană, cu litere arabe, "شوپور",pronunțat "rupuș"), și pe cap o eșarfăspecială (n.a. în persană, cu literearabe, "يرسور", pronunțat "rusari"),care acoperea părul și gâtul, ori un felde batic enorm, mare, conformdeclarației unei românce măritate cuun iranian, cât un cearșaf, care aco-perea capul și restul corpului până laglezne, lăsând vederii doar fața (n.a.în persană, cu litere arabe, "رداچ",pronunțat "ceador"). O excepționalăatracție o reprezintă istoria

multimilenară a Iranului, cu dovezile eiarheologice, ca, de exemplu, orașelePasargade și Persepolis, fondate deCirus II cel Mare, rege al Persiei în pe-rioada 559 - 549 î.Hr. și împărat al Im-periului Persan în perioada 549 - 530î.Hr., după ce a cucerit Imperiul Medic,respectiv, de Darius I cel Mare,împărat al Imperiului Persan în pe-rioada 522 - 486 î.Hr. Un aspect delocde neglijat este că ambele situri arhe-ologice, incluse pe lista PatrimoniuluiMondial UNESCO, au fost jefuite șidistruse în mare parte de armata luiAlexandru Macedon (n.a. născut pe 20iulie 356 î.Hr., decedat pe 10 iunie 332î.Hr), după bătălia de la Gaugamela,de lângă actuala localitate Mosul, dinIrak, desfășurată pe 1 octombrie 331î.Hr., când a fost înfrântă decisiv ar-mata persană, condusă de Darius III,împărat al Imperiului Ahemenid înperioada 336 - 330 î.Hr.

Turiștii vin în Iran atrași fiind și deMuzeul Național al Bijuteriilor, situat îninteriorul Băncii Naționale a RepubliciiIslamice a Iranului, unde, de exemplu,este expus "Marea de lumină" (n.a. înpersană, cu litere arabe, "رون ایرد",pronunțat "daria nur"), faimosul dia-mant de 182 de carate, piesa cea maiimportantă a tezaurului bijuteriilorcoroanei iraniene. Ca o altăparanteză, trebuie făcută precizareacă bogăția cea mai mare din Iran nueste reprezentată de producția de aursau de diamante, ci de petrol, careocupă locul cinci în lume, după Rusia,Arabia Saudită, Statele Unite și Irak.

Un interes aparte îl reprezintă mau-soleele din Șiraz, dedicate poețilorHafez (n.a. în persană, cu litere arabe,și Saadi (n.a. în persană, cu ("ظفاح"litere arabe, "يدعس"), precum și cel dinNișpur, dedicat poetului Omar (n.a. înpersană, cu litere arabe, "رمع")Khayyam (n.a. în persană, cu literearabe, "مايخ"). Acest interes a fost ac-centuat pentru mine de lectura cărții"Zidul și iedera" (Cartea Românească,București, 1978), cu impresii decălătorie în cinci continente, scrisă deMircea Malița, care doar în acestemausolee a observat că "poeziile auluat locul citatelor din Coran în deco-rarea clădirilor". Nu în ultimul rând,Iranul este interesant mai ales pentrucei care au plăcerea de a cumpăra înmirosuri, sunete și culori exotice,oferta fiind relativ generoasă, nu atâtcalitativ, ci mai mult cantitativ, reco-mandate fiind bazarurile din Șirazși Isfahan.

În final, pentru turistul împătimit,Iranul este o țară de vizitat, ca oricarealta, deoarece, făcând încă o datăreferire la cartea lui Mircea Malița,"frumusețea nu stă în lucruri, ci înmintea care le contemplă".

Doru Ciucescu***************************Textul face parte din volumul în lucru

"Iran, de la autocrația monarhilor lateocrația ayatolahilor".

De ce Iran, ca destinație turistică? *


PLUMB 137

PROȘTI

Diferendul dintre cei doiNu prea cred că înceteazăFiindcă sunt proști amândoiȘi niciunul nu cedează!

INSISTENȚĂ DE PROȘTI

Mulți se freacă și se-ndeasăȘi se fac luntre și punte,Deși anonimi, să iasăCa păduchele în frunte.

PROSTUL

Ține să se împopoțoneze,S-arate bine, indiferent de cost,Fără, însă, să realizezeCă, oricum, rămâne tot așa de prost.

PENTRU MEDITAȚIE

V-amintesc zicala, cu tristețe,

Că, azi, mulți nu mai țin cont de ea:Câinele moare de bătrânețeȘi prostul de grija altuia.

TOT MAI MULȚI PROȘTI

De lipsă crasă de modestieSuferă, azi, mulți inși șterși, anoști,Se dau mari, afișează trufie,Dar se comportă ca niște proști.

CURIOZITATE DE PROST

Un prost trântește-n baltă un pietroi,Pleacă și s-ascunde, că se poartă,Neobservat, să vadă mai apoi,Câți deștepți se chinuie să-l scoată.

RomicăC.

Ghica

Vremea trece, vremeavine... și astfel iată-neînmănuncheați sufletește înAnul Centenar al MariiUniri, în parcursul căruia nevom reaminti cu mândriecâteva nume, datele, viața șiactivitatea unor maripersonalități românești,afară de creatorii operelorliterare despre care s-a făcutvorbire în paginile prece-dente:

* George EnescuCompozitor, violonist,

pianist, dirijor şi pedagog,unul dintre cei maiproeminenţi muzicieni de lasfârşitul secolului al XIX-leaşi din prima jumătate a se-colului XX, creatorul com-poziţiilor „Poema română",„Suita nr. 1 pentru orches-tră", „Simfonia concertantăpentru violoncel şiorchestră", „Simfonia decameră pentru 12 instru-mente soliste", „Uverturapentru concert", „Uverturatriumfală", poemul simfonic„Vox Maris"; creatorul "Rap-sodiilor române” şi operei„Oedip"- dedicată MarieiRosetti-Tescanu - S-anăscut la data de 19 august1881, în fosta comunăLiveni-Vârnav din judeţulBotoşani. A decedat la datade 4 mai 1955, la Paris.

* I.C. Brătianu

Omul de stat, cel care ajucat un rol de primăimportanță în Marea Uniredin 1918 și în viața politicădin România modernă, adeținut funcția de președinteal Partidului Național Liberal,născut la data de 20 august1864 în localitatea Ștefă-nești, Argeș, a decedat ladata de 24 noiembrie 1927,în București.

* Marin Preda

Scriitor, director al edi-turii „Cartea Românească",fervent opozant al regimuluicomunis t , c reatoru l o-pere lor „Viața ca opradă”, „Moromeții”,„Delirul”, „Marele singuratic”și „Cel mai iubit dintrepământeni”, s-a născut ladata de 5 august 1922 în

comuna Siliștea Gumești,Teleorman. A decedat ladata de 16 mai 1980, înMogoșoaia.

* Ion I. Nistor

Istoric și militant union-ist bucovinean, membru alcomitetului de organizare aAdunării Naționale de laCernăuți, care a hotărâtunirea cu România, încadrul căruia a redactat„Actul Unirii”, profesor laUniversitățile din Viena, pro-fesor și rector al Universitățiidin Cernăuți, profesor uni-versitar la București, mem-bru și director al BiblioteciiAcademiei Române, fostministru de stat, reprezen-tând Bucovina, ministru allucrărilor publice, al muncii,al cultelor și artelor, s-anăscut la data de 4/17 au-gust 1876 în localitateaBivolărie, Vicovu de Sus,județul Suceava. A decedatla data de 11 noiembrie1962, în București.

* Traian Vuia

Inventator român, pio-nier al aviației mondiale, celcare la 18 martie 1906 a re-alizat primul zbor auto-propulsat cu un aparat maigreu decât aerul, s-a născutla data de 17 august 1872,în Surducu Mic - Bujoru,județul Timiș. A decedat ladata de 3 septembrie 1950,în București.

* Toma Caragiu

Actor cu activitatebogată înteatru, televiz-iune și film, celcare a interpre-tat cu precădereroluri de come-die, dar a jucatși în drame, s-anăscut la data

de 21 august 1925 în loca-litatea Aetomilitsa, Grecia. Adecedat la data de 4 martie1977, în timpul cutremuruluidin București.

*Regretăm faptul că,datorită spațiului restrâns avutla dispoziție suntem puși însituația de a enumera doar,spre știința și respectul ce îldatorăm și altor maripersonalități ale neamului,născute în această lunăcalendaristică, a căror viață șiactivitate au fost dedicate slu-jirii și afirmării spiritului româ-nesc, unirii sub aceluiașistindard tricolor, a tuturorprovinciilor noastre istorice:George Pop de Băsești,Iancu Flondor, PantelimonHalippa, Aurel Lazăr și alțiiasemenea lor.

MARIPERSONALITĂȚI

Gh

eorg

he

Un

gu

rean

u

ACEST FAUSTAm ajuns la Sibiu trecând

munţii Făgăraş, aşa, ca întinereţe, pornind după meşteriiartelor. Acum, nu pentru vreunconcert, ci pentru Faust. NuFaust, acea operă de CharlesGounod cu premiera la„Théâtre Lyrique” din Paris în19 martie 1859, ci Faust-ul luiSilviu Purcărete.

Textul acesta i-a ocupatlui Goethe vreo 60 de ani şicând l-a isprăvit a exclamat,zice-se: “De-acum pot săprivesc restul zilelor mele purşi simplu ca pe un dar, şi înfond n-are nici o importanţădacă am să mai creez ceva şice anume”.

Ce lume! Cu câtă răbdareo disecă Goethe, lăsând ma-tricea să inspire pe ThomasMann în Dr. Faustus, pe Mi-hail Bulgakov în Maestrul şiMargareta, pe Oscar Wilde cuPortretul lui Dorian Gray. Dar

vezi şi măiestritele traduceri: alui Lucian Blaga sau ceapreferată de regizor, a luiŞtefan Augustin Doinaş.

Ia uite, pornesc la drumsă aflu Faust-ul imaginat de unregizor pe care l-am admiratîntr-o altă călătorie, cu ani înurmă, Silviu Purcărete. Atunciera “Romeo şi Julieta” deWilliam Shakespeare, laTeatrul Tineretului din PiatraNeamţ.

În anii ăştia am avutrevelaţii mari, certitudini mici,am pus rămăşag că n-o să mărisipesc aiurea, am fostbinecuvântată cu cea mai depreţ iubire, dar nu am reţinutcuvintele lui Goethe: “Facemprea multe pregătiri pentru atâtde puţină viaţă”.

M o n u m e n t a l ă ,memorabilă, impresie vie, în-tâlnirea cu acest Faust, cuMiklós Bács, Ofelia Popii(Mefisto), cele opt Margarete,cu toată armata de no name,asemeni unei orchestre, cumuzica lui Vasile Şirli şi nelip-sitele ecouri ale micilor coruri,decorul lui Helmut Stürmer şicostumele Liei Manţoc, sce-nariul şi regia, aceeaşibaghetă magică, SilviuPurcărete, te fac să pleci deacolo singur, mai singur şi să-ţi repeţi: “Vreau ca aceastăclipă să nu se termine

niciodată”.Când glezna îţi este

prinsă în capcană fină, cândtimpanele-ţi sunt decibelizatela maximum de ritm frenetic,când cupa de otravă eaproape şi morţii conştiinţei îşiridică lemnul, când eşti purtatîntr-un cortegiu luminat de ar-tificii, într-un periplu cândgrotesc, când dătător depanică, întoarcerea la locul tăue dintr-o dată dincolo de hotar,iar propria identitate nu sepoate regăsi decât în oglindacelorlalţi.

Să-ţi vinzi sufletul, asistatde plus-minus 120 de fiinţe, laFabrica de cultură, într-o halăindustrială dezafectată, e, înadevăr, imaginea irepetabilă şideprimantă a încercării de a-ţiduce mai departe bruma deviaţă.

Am adunat de pe podeabucăţi de ziar… infinitezimal,le cérémonial du drame,démon du jeu, Mozart, lemonde est bien fait?, j’ai ob-serve, ésperons…je me suischoisi quelques indécisions.

Nu ştiu cum, fără termende comparaţie pot spune aşa,dar o voi face: Faust-ul luiPurcărete, Bács, Ofelia,Teatrul Naţional Radu Stancadin Sibiu, este un punct dereferinţă. Magnific. Mer-veilleux, maître!

Oza

na

Kal

mu

ski

Zar

ea

(Continuare din pag. 2)

Societatea Cultural-Știinţifică

„Vasile Alecsandri”Bacău

Bicentenarul botezului

„Vasilică este născut la 14iunie 1818 în târgul Bacăului,botezat în lege pravoslavnicăde preotul Ioan de la bisericanumită Precista din Bacău; iarnănaş i-au fost moşul său Mi-halache Cozoni. Părinţi:spatarul Vasile Alecsandri,mama spătăreasa ElencoAlecsandri, născută Cozoni.”

(Însemnare olografă a luiVasile Alecsandri – tatăl poe-tului– pe versoul Mărturiei demitrică eliberate de MitropoliaMoldovei, la 12 iulie 1835;apud Gheorghe Ungureanu,ibidem, p. 262. Notaţia esterezumatul mărturiei de mitrică,în care se precizează căbotezul lui Vasilică „s’ausăvârşit de preotul Ioan de labiserica Precista din arătatultârg, la 22 a aceleiaşi luniIunie” – ibidem.)

La această biserică, înziua de 22 iunie 2018, a avutloc evenimentul cultural-reli-gios prin care s-au celebrat

două secole de la încreş-tinarea viitorului poet VasileAlecsandri. Au colaboratArhiepiscopia Romanuluişi Bacăului, ProtopopiatulBacău, Parohia „Precista”Bacău, Universitatea „VasileAlecsandri” din Bacău,Primăria municipiului Bacău,filiala locală a Uniunii Scriito-rilor din România ş.a. Auprezentat mărturii istoriceDaniel Pavăl şi MihaelaChelaru, directorii serviciilorjudeţene Neamţ, respectivBacău ai Arhivelor Naţionale,iar preotul paroh, Mihail To-mozei, a expus cărţi religioasedin secolul al XIX-lea şiobiecte de cult din aceeaşiperioadă (inclusiv o cristelniţă).

*

Ilie Boca: „Să nestrăduim să obținem ce semai poate obține”

– Maestre Ilie Boca, clădireacunoscută în Bacău dreptCasa „Alecsandri” trebuie sărămână monument istoric saunu?

Ilie Boca: – Normal că tre-buie să rămână! În Bacău șiașa s-au demolat foarte multeclădiri, încât n-o să mai avem

cu ce mărturisi ce a fostînainte vreme. Cine o să vinăo să creadă că pe-aici a fostașa, un fel de câmp cu nişteșoproane, nu clădiri cu oameniînstăriți, cu o civilizație a unuioraș care a dăinuit atâta timp.Sunt atâtea personalități cares-au născut la Bacău! Ar trebuisă ne gândim la ele și să lerefacem niște locuri memori-ale.

– Avem nevoie de simboluri,pentru că nu neapăratdiscutăm despre Casa „Alec-sandri”, ci despre o casă dinsecolul XIX…

Ilie Boca: – … cu careBacăul trebuie să semândrească. Trebuie să se in-venteze, ch iar dacă n-arexista. S-a întâmplat atunci, îniureșul acela comunist: s-audemolat pe rupte tot felul decase, din ce aveam maiprețios și mai important. Deasta trebuie să tragem cutoate puterile noastre spre amenține, a păstra ce maiavem. Să ne străduim săobținem ce se mai poateobține.

– Vă mulțumesc.

Dialog de Ioan Dănilă

Transcriere: stud. Ionel Do-breanu, Facultatea de Litere aUniversităţii „Vasile Alecsan-dri” din Bacău; activitate încadrul practicii de specialitate.

De trei ori Alecsandri


137-plumb APROAPE DE CER plumb-137

MESAJEROMÂNEŞTI

PE CRESTE DEGIGANŢI

Motto

„Sunt unele lucruri pentru careoamenii nu sunt făcuti.

Iar eu... o să mor neştiutor.”.

Adrian LAZA

Ascensiuni spre Lumea de lângă Cer

El este globe-trotterul româncare calcă munţii lumii în piciuoare.Dar cine eşti dumneata, domnuleAdrian Laza?

Până acum a avut parte doar devictorii. Fiindcă a ştiut să-şi arbitrezecompetiţiile. Are 55 de ani, este dinPiatra Neamţ, aşadar om al munteluicăruia i s-a consacrat şi prin profesiade inginer silvic. Căsătorit. Dublărezidenţă – în ţară şi în Canada.Acasă vine pentru a-şi pregătiexpediţiile, după care revine spre ase odihni pentru următoarea.Deţinător al unui palmares ce pareimposibil la prima vedere: cu ascen-siuni în România încă din anii liceului,continuate cu cele din perioadastudenţiei, Au urmat adevărateleprobe de anduranţă între 2000 şi2012 cu escaladări în MunţiiStâncoşi: pe Muntele Baker la alti-tudinea de 3286 m, urcând treptat la3429 m în Munţii Hood, la 4392 m înMunţii Rainier. Urmate de traver-sarea, de unul singur, a MunţilorStâncoşi cu o lungime de 182 km,într-o adevărată aventură insolită cea durat 6 zile. Un an mai târziu, în2013, a abordat Muntele Blanc –4810 m, Monte Rosa – 4634 m, MeraPeak – 6476 m, Island Peak - 6189m (în Nepal). În 2014 a urcat peMuntele Hood – 3429 m, şi peMuntele Rainier – 4392 m, ambii dinStaele Unite ale Americii. Au urmat,în 2015 - Muntele Blanc – 4810 m,din Franţa, în 2016 - Cho Oyu – 8201m, din Tibet, în 2017 - Lobuche –6119 m, din Nepal, Everest - până laSouth Peak - 8700 m, şi Elbrus -5642 m, din Rusia. Anul acesta, înnumai cinci luni de zile, a atacat şi în-genuncheat - Aconcagua 6962 m, dinArgentina, şi Makalu – 8481 m, înNepal, şi pe al cărui vârf flutură acumtricolorul românesc. Îmi mai spune: afost o expediţie-ascensiune doar cumine însumi, fără acompaniamentromânesc, însoţit numai de şerpaşişi de porteri nepalezi.

Dar atracţia pentru masiviimuntoşi ai lumii nu se opreşte aici.Anul viitor și-l propune să fie la fel debogat. Încă de acum pregăteșteexpediţiile cu ascensiuni în MunțiiCordilieri din Chile, în luna Februarie,apoi în Himlung – 7129 m, Everest -8848 m, Lhotse 8516 m, toţi dinNepal, în lunile Aprilie şi Mai.

În toate aceste locuri, fiţiconvinşi, va flutura şi tricolorul româ-nesc. Fixat în granitul stâncilorîncărcate de gheaţă de aceleaşimâini ale conaţionalului nostru AdrianLaza.

JURNAL DE ACONCAGUA (1)AVENTURAS PATAGONICAS

În principiu, o expediţie peAconcagua durează în jur de 21 dezile; expediţia noastră e o invenţiede-a lor, pe care au numit-o „Aven-turas Patagonicas”, în sensul în careforţezi aclimatizarea cu corturile hy-poxice (corturi ce simulează alti-

tudinea prin scăderea concentraţieide oxigen din atmosferă) şi dureazănumai 10 zile. La intrarea în parc, înCamp Confluencia (3400 m) şi înbasecamp Plaza de Mullas (4200m)doctorii care ne-au verificat tensi-unea, pulsul şi concentraţia de oxi-gen din sânge au spus că nu cred înmetoda asta de aclimatizare, că nusunt suficiente studii ştiinţifice care săateste acest lucru. Noroc că eu amavut o concentraţie bună de oxigenîn sânge (98% în Confluencia, 95%în Plaza de Mullas)...

Suntem patru în echipă: Patrick- 47 ani, de profesie medic, originardin South Carolina, Collin - proaspătinginer constructor din Toronto - 24de ani, Alex - la fel proaspăt inginerconstructor din Toronto - 25 ani, eu şi,în plus, ghidul nostru Carlos dinChile, arhitect - 40 ani, dar care nuprofesează, ci face mountain guidingvara şi schi monitor iarna.

Expediţia noastră este, aşadar,o versiune concentrată a uneia lungi.

20 Ianuarie: formalităţi de înre-gistrare, cerere către Parc, platataxei, eliberarea permisului de ascen-siune, verificarea echipamentului şicompletarea acestuia, dacă estecazul;

21 Ianuarie: plecare din Men-doza la 9 dimineaţa, cu maşina; dru-mul durează cam 3 ore până laPenitentes, unde îndeplinimformalităţile de intrare în parc, dupăcare punem duffel bags pe catâri, iarnoi pe jos, pornim spre camp Conflu-entia, cam 2 ore de mers. Peisajmuntos, cu râul Mendoza pe parteastângă - râu aluvionar cu apa de cu-loare roşie din cauza particolelorantrenate de apa ce se topeşte dingheţari. Munţii sunt coloraţi în roşu,gri, galben din cauza straturilor suc-cesive de cenuşă vulcanică. Vârfurileau rămas stâncoase întrucât cenuşaa fost spălată de ape şi vânt de-a lun-gul timpului.

Campăm la Camp Confluentia –3400 m. Dormim la cort. Primim cinaşi micul dejun de la firma Grajales, cucare Aventuras Patagonicas aincheiat un contract de catering pen-tru câteva zile. A doua zi, doctorul ne

verifică tensiunea, ne înscrie dateleîn permis şi apoi plecăm spre Plazade Mullas;

22 Ianuarie: ajungem în Plazade Mullas pe la 5 după-amiază.Acelaşi peisaj cu munţi de încreţire şicare încă mai cresc în înălţimedatorită tensiunilor dintre plăcile tec-tonice din zonă. Am văzut un condorşi tare m-am bucurat! Mulles, catârii,sunt foarte rapizi şi câteodatăaleargă de nebuni şi dau josîncărcătura de pe ei, spre disperareamulleters -paznicii/ conducătorii lor.Arată bine hrăniţi şi îngrijiţi. Ghidul nespune că lucrurile s-au schimbat înultima vreme, la presiunea organi-zaţiilor de protecţie a animalelor. Cuceva vreme în urmă administraţiaparcului a interzis ca asinii să fiebătuti şi a impus că trebuie să fie bineîngrijiţi. Până la aceste măsuri erau

bătuţi cu pietre şi erau şi foarte slabi.Şi alpiniştii au avut un cuvânt greu despus, ceea ce a mărit presiunea peadministraţie.

Plaza de Mullas are cortulrangerilor, cortul sanitar, corturile demasă Grajales, dar sunt şi alte com-panii care oferă servicii de catering,porteri etc. Este destul de mare şibine aşezată. Corturile de masă tipdom sunt mari şi în ele încap în jur de10 oameni la micul dejun, la prânzsau cină. Grajales are 5 corturi demasă, unul de odihnă, un cortbucătărie, un cort-magazie şi locuriamenajate pentru cazarea a 30-40alpinisti. Celelalte companii sunt maimari, sau mai mici, dar oferă, în prin-cipiu, aceleasi servicii: transport cucatârii, masă, cazare în cort, porteri.În total se află în tabără în jur de 250-300 de oameni, incluzând personalul,porteri şi rangeri.

În medie, în fiecare an seeliberează 3000 de permise pe toatecele 3 trasee de ascensiune peAconcagua - Plaza de Mullas,Ameghino Valley şi Polish Glacier, in-clusiv persoanelor care merg numaipână în basecamp. Şi tot în medie1000 de persoane ajung pe vârf, într-un sezon - Noiembrie - Martie.

Plaza de Mullas este deschisăde la mijlocul lui Noiembrie până lamijlocul lui Martie, adică pe perioadaverii de aici. De regulă, iarna - Aprilie– Octombrie - nu se fac ascensiuni.Dacă sunt solicitări, per-misele sunt foarte scumpe,astfel încât să descurajezealpiniştii în intenţia lor de aescalada vârful pe timp deiarnă.

Plaza de Mullas îşischimbă locul în fiecaresezon, căţărându-se tot maisus pe piciorul muntelui, înspecial mergând după sursade apă - un pârâu care curgedin gheţar; apa e plină dealuviuni, dar cumva estefiltrată prin nişte bucăţi detextile şi lăsată să se sedi-menteze în butoaie mari deplastic, apoi se fierbe şi se bea.

23 Ianuarie: ascensiune încamp Canada, la 5000 m; am dus o

parte din echipamentul personalşi o parte din alimente, gaz pen-tru primus, primusuri.

Coborâm înapoi în base-camp, luăm cina şi dormim încort. Altitudinea de 4200 m sesimte: trebuie să te mişti mailent, nu respiri şi nu dormi cumtrebuie, e friguţ şi trebuie săfacem faţă unor temperaturi de- 5 - 8 grade.

Am făcut planul pe zile -unde urcăm, cât stăm, în cecamp, când facem vârful. Asta,în timp ce stăm cu ochii pe prog-noza meteo, care nu arată binedeloc în următoarele zile: tem-

peraturi foarte scăzute şi vânt puter-nic. Dacă vântul trece de 60-70 km/hnimeni nu urcă, întrucât sunt porţiunide trecere pe creste sau traverseunde te poţi dezechilibra şi cădea înprăpastie. În general, pentru unmunte de 7000 m trebuie să iei înconsiderare cel puţin 3 zile în care săpoţi atăca vârful; în cazul nostru, n-am putut decât să ne mulţumim cu osingură zi. Bazat pe experienţapersonală, am evaluat şansele de es-caladare a vârfului la aproximativ10%. La sfârşitul expediţiei, ghidulne-a mărturisit care fusese şi pronos-ticul lui: 1%. Bine că n-a făcut-o dela început, pentru că ne-ar fi descu-rajat pe toţi.

Am angajat şi un porter care acărat corturile şi o parte din echipa-mentul comun: greutate maximă – 20kg (o cu totul altă “poveste” faţă deHimalaya).

24 Ianuarie: zi de odihnă, întâl-nire cu doctorii din tabără, care i-auluat la rost pe canadieni şi americaniîn privinţa aclimatizării în corturilehipoxice; eu am scăpat mai uşorfiindcă aveam numerele bune, dar tots-au îndoit de faptul că vom reuşi săurcăm într-un timp aşa de scurt. Într-un fel au dreptate, întrucât intervin nunumai lipsa de oxigen, ci şi efortul,frigul, vântul, lipsa de somn, ceea ceţine de psihic, de pregătirea fizică,plus angoasele…

25 Ianuarie: ne luăm cala-balâcul - corturi, saltele, saci de dor-mit, haine groase, bocancii de 7000m în picioare (cu toate că nu erazăpadă) şi pornim spre camp 1.Ajungem în vreo 3 ore, aşezăm cor-turile, cărăm apă din gheţar,mâncăm cina şi ne culcăm pe la 8seara. Când se ascunde soareledupă munţi temperatura scade cu 20de grade. Cei doi canadieni şi amer-icanul dorm într-un cort, iar eu,împreună cu ghidul şi cu bucătăria/blidele, ne instalăm într-un alt cort.

Ziua e destul de cald, poţi sta întricou (sigur, nu chiar cu mânecăscurtă), dar noaptea se lasă un frigpătrunzător. Diferenţa de tempe-ratură între zi şi noapte e undevaîntre 30-35 de grade Celsius.

Am discutat, preţ de vreo oră, cuun alpinist italian aflat la a douaîncercare de escaladare a vârfului:

anul trecut nu a reuşit, întrucât a fostfoarte frig, dar anul acesta speră săaibă mai mult noroc. A escaladatpână acum 62 dintre cele 84 de vâr-furi peste 4000 m care se află înEuropa. Impresionant! Ne-am strânsmâinile şi ne-am urat succes.

26 Ianuarie: am cărat echipa-mentul personal şi echipamentulcomun în camp 2 - Nido de Con-dores: tabăra este aşezată pe pi-ciorul muntelui, la altitudinea de 5500m. Beneficiem din nou de ospitali-tatea firmei Grajales, care are un cortmare acolo şi care ne-a servit dreptbucătărie în ziua următoare. Amcoborât din nou în camp 1 şi am dor-mit peste noapte.

Starea de nelinişte creşte, vre-mea se arată potrivnică. Realizăm,cu o certitudine ingrijorătoare, căpractic avem numai o zi de vârf: dacăvremea ne e potrivnică, trebuie să neîntoarcem fără să facem vârful.Încercăm în fel şi chip să facem pla-nuri în sensul în care să mai facemrost măcar de o zi în plus. Ipoteze: săurcăm direct din tabăra 2, astaînsemnând o diferenţă de nivel de1500 m. O scoatem din calcul. Săurcăm în camp 3, să pornim de-vreme – la ora 3 dimineaţa, aşa încâtsă putem coborî în aceeaşi zi.Rămânem la stadiul de ipoteză.Ghidul nu prea se implică. Îl sus-pectez că nu e foarte interesat deplanurile noastre. Probabil că le arepe-ale lui. Sau cel puţin aşa sper.

(sfârşitul primei părţi)

Selecţie şi adaptare: Mihai BUZNEA

Documents

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA )/&$1 ... · racului isteţ: / - Bine, facem noi unire, / C-am fi rude amândoi, / Doar că mergem în neştire / Eu-nainte, tu-napoi!”