I1. Si pentru ca nici unul dintre iudei n-a vrut sa-si spele
minile nici Irod, nici judecatorii - Pilat s-a ridicat n
picioare.2. Atunci regele Irod a poruncit sa-l ia pe Domnul
zicndu-le: "Faceti totul precum v-am zis!".II3. Acolo se afla si
Iosif din Arimateea, prietenul lui Pilat si al Domnului. Stiind el
ca au de gnd sa-l rastigneasca, s-a dus la Pilat si a cerut trupul
Domnului, ca sa-l ngroape.4. Pilat a trimis la Irod sa-i ceara
trupul.5. Si Irod i-a zis: "Frate Pilat, daca nu l-ar fi cerut
nimeni, noi nsine l-am fi ngropat, caci se apropie ziua sabatului
si n Lege sta scris ca soarele nu trebuie sa apuna peste vreun
cadavru". Asadar l-au ncredintat poporului iudeilor cu o zi nainte
de sarbatoarea azimilor.III6. Iar acestia, lund pe Domnul, l tot
nghionteau n fuga si ziceau: "Sa-l schingiuim pe Fiul lui Dumnezeu,
caci toata puterea lui este acum n minile noastre!".7. Dupa aceea
l-au mbracat n purpura si l-au asezat pe scaunul judecatorului
zicndu-i: "Sa judeci cu dreptate, Rege al Israelului!". 8. Cineva a
luat o cununa de spini si a pus-o pe capul Domnului. 9. Si unii
care se aflau acolo l scuipau n ochi, altii l loveau peste fata,
iar altii l tot mpungeau cu o trestie ranindu-i trupul. Ctiva l
biciuiau zicnd: "Asta-i cinstirea ce i se cuvine Fiului lui
Dumnezeu!".IV10. Apoi au luat doi raufacatori si i-au crucificat
de-o parte si de alta a Domnului. Iar Domnul tacea, ca si cum n-ar
fi simtit nici o durere. 11. Si ridicnd crucea n picioare au scris
pe ea: "Acesta este regele Israelului!".12. I-au pus vesmintele n
fata crucii, apoi le-au luat unul cte unul si le-au tras la
sorti.13. Dar unul dintre cei doi raufacatori a strigat la ei
certndu-i: "Noi suferim chinurile mortii pentru relele pe care
le-am facut; cu ce v-a gresit nsa Mntuitorul oamenilor?".14. Atunci
au prins si mai cumplita ura pe El si au poruncit sa nu i se
zdrobeasca picioarele, ca sa moara n chinuri.V15. Era n miezul
zilei cnd ntunericul a cuprins Iudeea. Atunci s-a strnit o mare
zarva si toti se temeau sa nu apuna soarele, caci Isus traia nca.
Doar n Lege sta scris ca soarele nu trebuie sa apuna peste un
cadavru.16. Atunci unul dintre ei a zis: "Dati-i sa bea fiere cu
otet!". Si dupa ce le-au amestecat i-au dat sa bea.17. Au savrsit
de toate si s-au umplut pna peste cap de pacate.18. Multi umblau cu
faclii aprinse creznd ca s-a facut noapte.19. Si Domnul a strigat:
"Puterea mea, puterea mea, acum m-ai parasit!". Zicnd acestea a
fost ridicat la cer.20. Atunci catapeteasma Templului s-a rupt n
doua. VI21. Dupa aceea au smuls cuiele din palmele Domnului si i-au
asezat trupul pe pamnt. Iar pamntul s-a cutremurat si spaima mare
s-a facut.22. Cnd a iesit soarele au vazut ca era ceasul al
noualea.23. Iudeii s-au bucurat foarte tare si au dat trupul lui
Iosif din Arimateea, ca sa-l ngroape. Acesta vazuse tot binele pe
care l-a facut Isus.24. Lund pe Domnul l-a spalat, l-a nfasurat
ntr-o pnza de in si l-a astrucat n propriul lui mormnt cunoscut sub
numele de Gradina lui Iosif".VII25. Atunci iudeii, batrnii si
preotii, dndu-si seama ce rau si-au facut singuri, au nceput sa se
loveasca cu pumnii n piept si sa se tnguie: "Vai de pacatele
noastre; iata, se apropie judecata si sfirsitul Ierusalimului!".26.
Eu sufeream laolalta cu ai mei, dar ne tineam ascunsi, cu toata
durerea din inima noastra. Caci eram cautati ca raufacatori si ca
unii care vroiau sa dea foc Templului.27. Dupa aceea am tinut post,
ne-am asezat si am jelit toata ziua si toata noaptea pna la
sabat.28. Atunci s-au adunat doctorii, fariseii si batrnii caci
auzisera ca poporul murmura si se loveste cu pumnii n piept zicnd:
"Daca la moartea lui s-au ntmplat attea minuni, sa stiti ca e un
mare sfint".29. nspaimntati, batrnii s-au dus n graba la Pilat si
l-au rugat: 30. "Da-ne ctiva soldati care sa pazeasca mormntul
aceluia, pentru ca nu cumva ucenicii lui sa vina si sa-i fure
trupul iar poporul sa creada ca el a nviat din morti si sa se
razbune pe noi".31. Pilat l-a trimis pe centurionul Petronius
mpreuna cu mai multi soldati, ca sa pazeasca groapa. Doctorii si
batrnii iudeilor i-au nsotit. 32. Toti cei de acolo, mpreuna cu
centurionul si soldatii, au rasturnat o piatra uriasa peste
intrarea mormntului.33. Apoi au lipit pe ea sapte peceti si
ncropindu-si un adapost au ramas de straja.IX34. n ziua sabatului,
dis-de-dimineata, o multime de oameni din Ierusalim si din
mprejurimi a venit sa vada mormntul pecetluit.35. n noaptea de
dinaintea duminicii, pe cnd soldatii faceau de straja cte doi, s-a
auzit un glas puternic n cer.36. Si au vazut cerurile
deschizndu-se, iar doi barbati stralucitori ca soarele au cobort
din ele si s-au apropiat de mormnt.37. Si piatra care fusese
asezata la intrare s-a dat singura la o parte; atunci,
descoperindu-se mormntul, cei doi tineri au intrat n el.X38. Vaznd
soldatii una ca asta s-au dus si i-au trezit pe centurion si pe
batrni.39. Tocmai le povesteau ce vazusera, cnd iarasi se arata, de
data aceasta trei barbati iesind din mormnt - doi dintre ei
sprijinindu-l pe al treilea - si-n urma, nsotindu-i, o cruce,40.
iar capetele primilor doi ajungeau pna la cer n timp ce capul
Aceluia pe care-l tineau de mini trecea dincolo de ceruri.41. Si au
auzit un glas de sus zicnd: "Ai dus vestea celor adormiti?". 42.
"Am dus-o", a venit raspunsul dinspre cruce.XI43. Atunci toti cei
de fata au nceput sa se sfatuiasca ntre ei daca sa mearga sa-l
nstiinteze pe Pilat.44. Si pe cnd discutau ei, iata ca din nou se
deschid cerurile si un om coboara si intra n mormnt.45. ndata cei
din preajma centurionului au parasit mormntul pe care-l pazeau, au
alergat n toiul noptii la Pilat si i-au povestit tot ce vazusera.
Iar la sfrsit au zis cu glas cutremurat: "ntr-adevar era Fiu al lui
Dumnezeu".46. Si raspunzndu-le Pilat a zis: "Eu nu m-am patat cu
sngele Fiului lui Dumnezeu. Voi singuri ati hotart asa".47. Dupa
aceea s-au apropiat cu totii si l-au rugat staruitor sa porunceasca
centurionului si soldatilor sa nu vorbeasca despre ce-au vazut, 48.
"caci, ziceau ei, mai degraba sa avem de ispasit un pacat mare n
fata lui Dumnezeu dect sa cadem n minile iudeilor si sa fim omorti
cu pietre".49. Iar Pilat a poruncit centurionului si soldatilor sa
nu vorbeasca.XII50. n zorii zilei de duminica Maria Magdalena,
ucenica Domnului care nu facuse la mormntul Domnului cele ce faceau
de obicei femeile n amintirea mortilor dragi, si asta numai de
frica iudeilor 51. a luat cu ea cteva prietene si s-a dus la locul
unde a fost asezat trupul lui Isus.52. Dar se temeau ca nu cumva sa
le vada iudeii si ziceau: "Daca n-am putut plnge si jeli n ziua cnd
l-au rastignit, macar s-o facem acum, la mormnt.53. Cine nsa ne va
da la o parte piatra de pe gura mormntului, pentru ca noi, intrnd,
sa putem sta lnga el si mplini cele de cuviinta? 54. Caci uriasa
mai era piatra aceea si ne temem sa nu ne vada careva. Daca nu vom
reusi s-o urnim din loc, macar sa punem la intrare tot ce-am adus
ntru pomenirea lui si sa bocim lovindu-ne cu pumnii n piept pn-o
trebui sa ne ntoarcem la casele noastre".XIII55. Si cnd au sosit au
gasit mormntul deschis. S-au apropiat si privind cu luare-aminte
nauntru au vazut n mijlocul mormntului un tnar minunat la
nfatisare, mbracat ntr-un vesmnt stralucitor, care le-a zis:56. "De
ce-ati venit? Pe cine cautati? Pe Cel care-a fost rastignit? A
nviat si s-a dus. Iar daca nu credeti, aplecati-va si vedeti ca nu
mai este pe locul unde a fost ntins. Caci a nviat si s-a ntors
acolo de unde a fost trimis".57. Atunci femeile au fugit
nspaimntate.XIV58. Sosi si ultima zi a azimilor. Multi ncepura sa
se ntoarca la casele lor, caci sarbatoarea era pe sfirsite.59. Noi,
cei doisprezece ucenici ai Domnului, plngeam si eram tristi. Ne-am
ntors acasa zdrobiti de cele ntmplate.60. Iar eu, Simon Petru, si
fratele meu, Andrei, am luat navoadele si ne-am ndreptat spre mare.
Cu noi se afla si Levi, fiul lui Alfeu, cel pe care Domnul...
(continuarea s-a pierdut)
