Aptitudinile1) Defini ție. 2) Ereditatea și mediul în dezvoltarea aptitudinilor. 3) Felurile aptitudinilor și structura lor. 4) Inteligența ca aptitudine. 5) Nivelul dezvoltării aptitudinilor 6) Formarea aptitudinilor.

1) Definiție.”Aptitudinile reprezintă un complex de procese și însușiri psihice individuale, structurate intr-un mod original, care permite efectuarea cu succes a anumitor activități."( M. Zlate )Aptitudinile reprezintă însușiri fizice și psihice relative stabile care conferă activităților eficiență,fiind suportul psihologic al randamentului înalt și al realizării cu succes a activităților.

Aptitudinile fiind particularități individual psihologice ale personalității,corelează cu toate sferele existenței și dezvoltării ei.”Aptitudinile sunt subsisteme operaționale ale personalității care mijlocesc performanțele supramedii in activitate; ele explica diferențele dintre oameni referitoare la posibilitățile acestora de așsi insusi anumite cunoștințe, priceperi și deprinderi.” (Cosmovici)

2) Ereditatea și mediul în dezvoltarea aptitudinilor.

Disputa dintre cercetătorii care susțin primatul dispozițiilor ereditare și cei care accentuează rolul mediului in dezvoltarea aptitudinilor a furnizat argumente favorabile fiecărui punct de vedere. Dificultatea tranșării acestei diferențe rezidă in faptul că, analizând performanțele unui individ este, practic, imposibil să diferențiem intre aportul ereditatii si cel al mediului. Ca in multe cazuri, adevarul se afla undeva la mijloc.Informatiile ereditare cu care se naște omul asigură premisele tuturor acțiunilor specific umane, dar aceste informații sunt potențialități care se transforma in realități numai sub influența stimulativă si modelatoare a mediului social. Exista o intercondiționare intre aptitudini si profesii. Unele aptitudini au aceleasi denumiri ca unele profesii, astfel incat disparitia profesiilor si aparitia altelor conduc la disparitia si aparitia aptitudinilor corespunzatoare.

FELURILE APTITUDINILORDupă gradul de complexitate

Elementare Complexe

Au un suport de tip omogen de operare și funcționare.Se include toate proprietățile sensibilității: acuitate vizuală, auditivă,etc. ”Mijlocesc acțiunile și condiționează eficiența în anumite puncte sau pe anumite laturi ale activității.” Leontiev.

Se situează pe o treaptă mai superioară interacționând cu cele simple,se îmbină uneori, completându-se reciproc și evoluând global.

După specificul activităților solicitateGenerale Specifice

Sunt utile în toate domeniile de activitate. Nu pot substitui pe cele special,ci doar le pot compensa într-o oarecare măsură.( Spiritul de observație,memoria…) Sunt cele care implică un effort intellectual și de care depinde succesul unui nr. mare de activități.

Sunt structuri instrumentale simple ale personalității,care asigură obținerea unor informații mai sus de medie în anumite sfere de activitate profesională. Aptitudini simple : orientare în spațiu-desen,alegerea gamei cromatice…E categoria care mijlocește eficiența activității într-un anumit domeniu ( dans ,picture,limbi străine)

Structura aptitudinilor.Dpdv genetic delimităm în structura unei aptitudini următoarele 3 tipuri de componente:1)Componente ce țin de ereditate.2)Componente ce țin preponderent de mediu.3)Componente ce țin de interacțiunea ereditate-mediu. Un alt criteriu: Structura aptitudinilor din perspectiva aptitudinilor complexe e creată de domeniile de activitate:

Aptitudini științifice, Artistice Organizaționale Tehnice Pedagogice

Aptitudinile didactice Academice Perceptive Verbale Organizatoric și Comunicative

4)InteligențaDefiniție: Inteligența este o aptitudine generală care contribuie la formarea capacităților și la adaptarea cognitivă a individului la situații noi.

Inteligență lingvistică Inteligență kinestezică-corporală

Inteligență logostico-matematică Inteligență spațială Inteligență intrapersonală Inteligență muzicală cu deprinderi muzicale Inteligență interpersonală

5)Nivelul dezvoltării aptitudinilor

Experiența arată că în funcție de gradul de dezvoltare și de complexitate aptitudinea poate trece în forme superioare. Prima formă superioară pe care o îmbracă aptitudinea este talentul.

Talentul este acea combinație a unor aptitudini care dă individului posibilitatea de realiza o activitate într-un mod nou, original, creator. Persoana talentată face ușor ceea ce alții fac greu.

Nivelul extrem al formelor de dezvoltare aptitudinală este geniul. Geniul este o complexă sinteză de aptitudini ce realizează saltul de la condiția normalității la condiția anormalității în activitate realizând ceea ce predecesorii nu putuseră realiza, adică noul absolut. Geniul creează paradigme adică modele noi neexistente până la el în activitatea în cauză.

6)Formarea aptitudinilor

Tipuri de inteligență

Sunt evidențiate 3 stadii de formarea a aptitudinilor: Stadiul de strucurare și maturizare Stadiul de optim functional Stadiu de regresie.

Factorii care condiționează dezvoltarea aptitudinilor

Înclinațiile individului- orientarea spre un anumit tip de activitate.

Interesul specific stabil

Motivația

Atitudinea

Învățarea

Etapele dezvoltării aptitudinilor Au un caracter imitativ ,reproductiv.

Apar elemente creatoare în activitaea independent,în punerea și rezolvarea problemelor.

Autodezvoltarea și autoeducarea aptitudinilor.