36
Contents Argument............................................................. 3 Noţiuni introductive................................................. 3 I. ROLUL ŞI IMPORTANŢA COMUNICĂRIIIN AFACERI.........................6 II. REGULILE DE BAZĂ, ELEMENTELE, NIVELURILE ŞISTILURILE COMUNICĂRII IN AFACERI.......................................................... 13 2.1. Semnificaţia şi importanţa comunicării........................13 2.2 Factori generali ai blocajelor de comunicarea sau diferenţe de personalitate......................................................19 2.3 Obstacole specifice comunicării organizaţionale................20 2.4. Tipologia comunicării organizaţionale.........................21 III. CONFLICTE ORGANIZATIONALE......................................23 BIBLIOGRAFIE........................................................ 25 1

Atestat Bumbar Roxana

Embed Size (px)

Citation preview

ContentsArgument3Noiuni introductive3I. ROLUL I IMPORTANACOMUNICRIIIN AFACERI6II. REGULILE DE BAZ, ELEMENTELE, NIVELURILE ISTILURILE COMUNICRII IN AFACERI132.1. Semnificaia i importana comunicrii132.2 Factori generali ai blocajelor de comunicarea sau diferene de personalitate.192.3 Obstacole specifice comunicrii organizaionale.202.4. Tipologia comunicrii organizaionale21III. CONFLICTE ORGANIZATIONALE23BIBLIOGRAFIE25

ArgumentNoiuni introductive

La nceputul mileniului III, ntr-o micare global care consolideaz dominaiacomunicriiiatehnologiilorinformatice,firmeleromnetiseconfrunticuprovocareadeproporiipecareoreprezintschimbareaparadigmeidecomunicarei informaionale.Aceastproblemnuesteuna teoretic i nici ipotetic. n economia de comand, comunicarea era considerat ofuncieminor.Dinpunctdevederepoliticnueraagreat.Practic, ntreprinderile comunicau deopotriv intern i extern n structuri definite iriguros controlate. Sistemul de planificare (dublat de supravegherea politic)desena traiectoria i intensitatea fluxurilor de comunicare peorizontal,lanivelulrelaiiloreconomiceinstituite.Nicinueranevoiedepreamultcomunicareattavremectninteriorulntreprinderilorstructurileorganizatorice erau rigide i tipizate, iar relaiile cu mediul extern erau stabile;modificrile ce puteau surveni aveau caracter planificat, iar ntreprinderile tiaucam totul despre partenerii de afaceri. n aceti ani de tranziie multe unitieconomice au prsit scena. Altele sunt sufocate, multe se zbat n incertitudine. Au aprut, ns, i noi actori economici, n ramuri tradiionale sau n noicmpuri de activitate. Muli dintre acetia dovedesc o capacitate superioar deadaptare ntr-un mediu n care comunicarea i informaia urc vertiginos nierarhia argumentelor concureniale. Fr a ine seama de comunicare n toateactivitile desfurate n interiorul i n exteriorul firmelor, acestea nu ar fieficiente i nici productive, deoarece n economia de pia situaia este totalopus fa de cea existent n economia centralizat. n economia de pia, firmele nu exist fr s comunice, fr a se face cunoscute i fr a ti despre ceilali actori.Pe plan personal, comunicarea permite formularea i nelegerea corectamesajelor,ctigareacooperriicelordinjur,detensionareaunorstritensionale, etc. Pe plan managerial, comunicarea este un instrument cu ajutorulcruia managerul transmite i primete informaii i decizii, accept sau respingeanumite soluii, planific, organizeaz, antreneaz, controleaz, pregtete iimplementeaz schimbarea.Orice organizaie nu se definete numai prin produsele i/sau serviciilesale ci i prin abilitatea de a comunica a angajailor si i a echipei manageriale.Pentrumanagerul desuccescomunicareaeste ostarede spirit iun instrument;elpetrece7595%dintimpvorbind,ascultnd,scriindicitind,decicomunicnd. Cu ct poziia managerului n structura ierarhic este mai nalt, cuatt acest timp este mai lung. i nu numai att, nsi urcarea managerului pe treptele ierarhice ale profesiei sale, fapt care confirm succesul, este determinate abilitatea lui de a comunica eficace i eficient. Comunicarea managerial esteun factor de competitivitate i unavantaj strategic al unei organizaii.Organizaiile sunt percepute n lumea contemporan ca entiti ce semanifest la toate nivelurile societii, fie c ne referim la familie,stat,instituii,firme,asociaii,partidesaualtemodalitideinteraciune uman.Avnd,caracterdeinstrumentestrategice,orientatespreobiectivecarenupotfirealizate de indivizi acionnd singuri, aceste entiti au structuri complexe ieterogene care dezvolt procese i capabiliti dinamice pentru realizarea unorperformane manageriale i organizaionale.Comunicarea eficace i eficient este singura cale prin care oamenii ipotcorelanmodsinergiceforturilepentruarealizaobiectiveleorganizaieipentruperformane.Laniveluloricreistructuriorganizaionalemanagerii desfoar o serie de activiti care in de management tradiional: planific,organizeaz, iau decizii, controleaz; de asemenea, ei administreaz i conducresursa uman: motiveaz, ndrum,sftuiesc,soluioneaz conflicte, angajeaz,perfecioneaziinstruiescpersonaluldin subordine;formeazintrein relaii,cupersoanedininteriorulidinexteriorulorganizaiei:seinterconecteaz,comunic. Procesul i produsele comunicrii manageriale au la baz concepte,principii,standardeiregulicaracteristiceimbracformespecificedegenulunor instrumente de lucru.Comunicarea managerial eficace i eficient constituie un factor de competitivitate, un avantaj strategic al organizaiei. Comunicarea devine unelementcriticnecesarnperioadeledeschimbrievoluionarenviaa organizaiilor,eafiindinstrumentuldeimplementareaschimbrii,are proiectrii proceselor interne, a noilor strategii ale organizaiei. n perioada deschimbri majore, aa cum parcurge Romnia n tranziia la economia de pia liber, la o societate democratic, comunicarea managerial capt valene noi imai mult ca oricnd, mbrac formeleunei arte.Orice schimbare major presupune o schimbare radical de atitudine iaceasta este cel mai dificil de realizat. Fr o comunicare deschis, permanent,precisisuportivlanivelorganizaional(intra,inter,extra)imanagerial,rezultatdintr-ogndirestrategic,respectivaschimbaredeatitudineeste imposibilderealizat.Numeroaseleproblemesocio-umane,manageriale,organizaionale cu care se confrunt lumea de astzi, sub form de conflicte icrize diverse, sunt exemple de comunicare ratat cu efecte nefaste n ntreagaviaeconomic,socialipolitic.nmajoritateasituaiilorproblemacomunicrii este tocmai faptul c nu ne dm seama c exist aceast problem.n acest context, impactul pe care l are activitatea de comunicare asuprantregii activiti din cadrul firmei precum i n relaiile acesteia cu exterioruleste covritor. Modalitile prin care poate fi mbuntit comunicarea ncadrul unei firme sunt numeroase. O modalitate concret de mbuntire aprocesului de comunicare o reprezint schimbul optim de informaii i orientareanspre client a SC ELECTRICA S.A. Aceast companie include n structura sa 8filialeiarecaobiectprincipaldeactivitatedistribuiaicomercializareaenergiei electrice ceea ce o face s fie foarte important la nivel naional.1. Definiia comunicrii Cutarea unei definiii pentru comunicare, pentru aciunea de a comunica ntmpin serioase dificulti, datorate probabil complexitii fenomenului i unghiurilor diferite din care poate fi privit una i aceiai realitate. Vom enumera numai cteva din numeroasele variante ntlnite n literatura de specialitate. ncepem cu definiia DEX2: COMUNIC, comnic, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut, a da de tire; a informa, a ntiina, a spune. Intranz. (Despre oameni, comuniti sociale etc.) A se pune n legtur, n contact cu...; a vorbi cu... 2. Intranz. A fi n legtur cu..., a duce la... Cmara comunic cu pivnia. Din fr. communiquer. COMUNICRE, comunicri, s.f. Aciunea de a comunica i rezultatul ei. 1. ntiinare, tire, veste; raport, relaie, legtur. 2. Prezentare, ntr-un cerc de specialiti, a unei contribuii personale ntr-o problem tiinific. V. comunica. Dar NODEX3 spune: A COMUNIC comnic 1. tranz. (tiri, veti, informaii) A aduce la cunotina publicului larg; a transmite; a relata; a anuna; a emite; a difuza. 2. intranz. (despre persoane, comuniti sociale) A ntreine relaii permanente; a fi n legturide prietenie. /