Embed Size (px)
DESCRIPTION
Lucrare de Licenta
Citation preview
UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” DIN ARAD
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, PSIHOLOGIE ŞI
ASISTENŢĂ SOCIALĂ
PROGRAMUL DE STUDIU:PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: cu frecvenţă
LUCRARE DE LICENŢĂ
ÎNDRUMĂTOR ŞTINŢIFIC:
Lect. Univ.drd. Mirela Ciolac
ABSOLVENT :
Don V Felicia Florica
ARAD
2011
1
UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” din ARAD
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, PSIHOLOGIE ŞI
ASISTENŢĂ SOCIALĂ
PROGRAMUL DE STUDIU: PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: CU FRECVENŢĂ
AUTISMUL
TULBURARE DE DEZVOLTARE,
RELAŢIONARE ŞI COMUNICARE
ÎNDRUMĂTOR ŞTINŢIFIC:
Lect. Univ.drd. Mirela Ciolac
ABSOLVENT :
Don V Felicia Florica
ARAD
2011
2
CUPRINS
I.
1.Intoducere..................................................................................................................
2.Scurt Istoric................................................................................................................
3. Cum definim autismul..............................................................................................
4.Generalităţi................................................................................................................
5.Diagnosticarea atutismului.......................................................................................
6.Instrumente de evaluare pentru copii cu tulburări din spectrul autist.........................
7.Etiologie………………………………………………………………………………
8. Simptome principale ale autismului…………………………………………………
9. Cât de des apare autismul............................................................................................
10. Activitatea Psihică la Copii cu Autism......................................................................
11. Evaluarea comportamentului în Autism....................................................................
12.Profilaxie.....................................................................................................................
13.Intervenţii psihopedagogice în autism........................................................................
14.Tratarea persoanelor autise..........................................................................................
15.10 principii în Framautism..........................................................................................
16.Terapii folsite în autism..............................................................................................
17.Integrarea copiilor cu autism......................................................................................
18.Autismul în România..................................................................................................
II. CERCETAREA EXPERIMENTALĂ
1. Prezentarea problemei cercetate...................................................................................
3
2.Sinteză asupra stadiului cercetării....................................................................................
3.Prezentarea ipotezelor.......................................................................................................
4.Obiectivele cercetării..................................................................................................
5.Metodologia Cercetării................................................................................................
6.Perioada de cercetare:.................................................................................................
6.1Locul:
6.2Etape şi subetape
7.Eşantionarea.................................................................................................................
8.Variabilele – dependente şi independente...................................................................
9.Desfăşurarea experimentului.......................................................................................
10.Concluzii....................................................................................................................
11.Anexe.........................................................................................................................
4
AUTISMUL
TULBURARE DE DEZVOLTARE, RELAŢIONARE ŞI COMUNICARE
1.Intoducere
Mergem în fiecare zi grăbiţi spre facultate, avem emoţii la examene. Plângem la eşecuri,
râdem cu prieteni, ne fixăm idealuri.Suntem morocănoşi, nemulţumiţi şi revoltaţi, considerând
adesea că am fost nedreptăţiţi.Dar v-aţi imaginat vreodată cum ar fi fost viaţa voastră dacă toate
acestea ar dispărea? Dacă nu a-ţi simţi emoţiile, dacă nu a-ţi putea plânge sau râde, dacă nu a-ţi
reuşi să vă exprimaţi nemulţumirea, sau dacă nu a-ţi şti cum e să ai un ideal? Există printre noi
persoane pentru care aceste lucruri nu există. Este vorba despre cei care suferă de autism,un
sindrom care face emoţiile ce definesc natura umană să dispară.
2.Scurt Istoric
Termenul de autism , etimologic vorbind , provine din grecescul „AUTOS” , care
inseamna „pentru sine insusi”. Acest termen a fost introdus pentru prima oara in psihiatrie in
anul 1911 de catre E. Bleuler , in lucrarea sa „Grupa schizofrenicilor”.
Autismul a fost descoperit ca si o patologie aparte relativ recent .Întâia descoperire a 11
copii care prezentau particularităţi specifice cu totul deosebite de tot ceea ce se înregistrează
până la aceasă dată îi aparţin psihiatrului american Leo Kanner.
În 1943 acesta a descris pentru prima dată 11 copii care deşi păreau a avea un aspect fizic
normal manifestau dezinteres pregnant faţă de relaţiile interpersonale şi chiar faţă de
interacţiunile cu mediul ambiant, având tendinţa de a se refugia în preocupări solitare, adesea cu
un caracter stereotip, bizar. (C.B. Buică, Bazele defectologiei, pag 239)
În 1944 în Europa Hans Cristian Aspenger a studiat şi el şi a descris într-un articol, rămas
aproape necunoscut până în ani 1980, un grup de băieţi cu probleme sociale specifice. Aceste
5
prime teorii sugerau şi anumite anomalii emoţionale, cercetările ulterioare demonstrând însă
disfuncţionalităţi de natură organică care sunt responsabile pentru comportamentul autist.
Deşi acestea sunt cunoscute ca fiind primele articole oficiale despre autism, totuşi există şi
alte însemnări apărute înainte de 1940 cum ar şi însemnarea despre Victor, băieţelul sălbatic din
Aveyron, considerat acum ca fiind un copil cu autism abandonat de părinţii lui.
Mulţi practicieni sau organizaţii de părinţi preferă termenul de ,, tulburare din spectrul
autist” celui de ,,tulburări pervazive de dezvoltare” întrucât acesta din urmă este mult mai vag şi
mai lipsit de înţeles. (din licenţa lu Mimi B)
3. Cum definim autismul
Definim autismul ca find un sindrom ce constă în izolarea psihosocială, în închiderea în
sine patologică şi în indeferenţă faţă de orice tip de comunicare, ca urmare a autoconcentrării
extreme a întregi activităţi psihice a individului. ( M.Ciolac, O. Moldovan, Elemente de
logopedie, pag 95).
Autismul este un sindrom manifestat prin repliere totală asupra universului psihic propriu
şi prin mod de gândire necritică axată pe subiectivism şi detaşare de realitate, dominată de
revenire şi fantazare. ,, Subiectul refuză contactul cu persoanele şi obiectivele externe şi se
refugiază în lumea sa lăuntrică în care î-şi satisface dorinţele în plan imaginativ, se compensează
afectiv prin fantasme care în cazuri patologice pot duce până la delir halucinatoriu.” (Popescu-
Neveanu, Dicţionar de psihologie, pag 76).
În autism se constată o ,, decuplare” a eului de la realitate concomitent cu introvertirea
extremă a acestuia.Autismul poate fi interpretat şi ca o formă atipică de narcisism, conţinutul
gândirii autiste fiind de natură endrogenă (M.Ruter, E.Schopler , Autism: A Reappraisal of
Concepts and Treatment, pag 11).
4.Generalităţi
Autismul este o tulburare pervazivă de dezvoltare caracterizată de scăderea capacităţii de a
interacţiona pe plan social şi de a comunica,comportament stereotip şi repetitiv,cu simptome care
6
se manifestă de obicei înaintea vârstei de 3 ani.Aproximativ 75% din indivizi afectaţi manifestă
handicap mintal. (w.w.w. kids shop. ro/ autismul _un _fenomen _în _creştere.htm - 41k - )
In complexitatea spectrului de manifestari caracteristice pentru sindromul autistic ,
psihanalista engleza F. Tustin propune trei grupe de clasificare ale acestuia, si anume( Monica
Delicia Avramescu , „Defectologie si logopedie”,pag.247) :
1. autismul primar anormal;
2. autismul secundar cu carapace;
3. autismul secundar regresiv.
Autismul primar anormal se caracterizeaza prin faptul ca la sugar nu exista o diferentiere
intre corpul sau si cel al mamei sale si de asemenea nu exista o delimitare a suprafetei sale
corporale , si tocmai de aceea functionarea mentala a acestuia este organizata in jurul unor
senzatii deosebit de primitive. Este in fapt o prelungire anormala a autismului.
Autismul secundar cu carapace are o denumire care exprima in sine esenta acestui tip
aparte de afectiune si consta in într-o „barieră autistică destinată să interzică accesul la <non-eul>
terifiant, copilul în acest caz fiind rigid, insensibil, fugind de contactul fizic. Activitatea
fantasmatică este saracă, centrată în jurul anumitor procese corporale, iar actul de gândire
inhibat.”. Psihanalista declara aceasta forma ca fiind „crustacee” şi subliniază rolul important al
hipersensibilitatii copilului la depresia mamei şi la stimuli senzoriali în general .
Autismul secundar regresiv reprezintă de fapt corespondentul schizofreniei infantile.
Aici, dupa o evolutie aparent normala, apar manifestari regresive, copilul retragându-se într-o
viaţă fantasmatică părând absent, centrat pe senzaţiile corporale. Copilul este confuz privind
diferenţierea de mama sa, proces întărit de mecanismul identificării proiective cu mama.
În diagnoza autismului se vehiculează alte două tipuri de autism: cel înalt funcţional, în
care copilul nu prezintă carenţe foarte mari şi afecţiunea este mai puţin severă. Subiectul prezintă
caracteristici, simptome clare care determină înscrierea acestuia în tabloul clinic al autismului,
însă nu sunt foarte multe ca număr si nici extrem de grave. Al doilea tip este cel grav, sever
asociat şi cu o formă de retard congenital, şi de asemenea se regăsesc mult mai multe simptome
din tabloul clinic al autismului în moduri mult mai accentuate. Prognosticul în cel de-al doilea tip
este cu mult mai sumbru decat în primul.
7
În autismul de tip schizofrenic. ,, materialul sau conţinutul gândirii derivă de la subiectul
însuşi, aspectul unor idei onirice, fantezii, frânturi derilante, halucinaţii etc. (C.Enăchescu, Tratat
de psihopatologie, pag 179)
Este important de menţionat diferenţa dintre autismul schizofrenic şi cel infantil,
deoarece dacă în cazul din urmă producţia imaginativ fantasmatică lipseşte în cel dintâi este
intensă şi compulsivă. (M.Ruter, E.Schopler , Autism: A Reappraisal of Concepts and
Treatment,pag 16).
Părinţi sunt de obicei, cei care observă primi comportamentul diferit al copilului lor. De
multe ori, copilul pare a fi diferit încă de la naştere: nu reacţionează la persoane sau jucării, î-şi
fixează privirea pe un obiect, o lungă perioadă de timp.Dar comportamentul diferit al copilului
poate apărea şi după o perioadă de dezvoltare normală, când părinţii realizează că ceva nu este în
regulă, ,,ceva nu merge”.
La naştere copilul este aparent normal, fără anomalii fizice sau neurologice.
Antecedentele lui sunt nesemnificative. Dacă debutul este precoce, spre luna a -4-a, a-8-a de
viaţă se remarcă la aceşti copii, lipsa mişcărilor anticipatorii atunci când sunt luaţi în braţe
precum şi lipsa zâmbetului ca răspuns la zâmbetul mamei. Progresiv devine evidentă apatia,
dezinteresul pentru cei din jur,copilul retrăgânduse parcă într-o lume interioară în care jocul
ritualizat ocupă un loc important. (Radu Gheorghe, Psihopedagogia şcolariloc cu handicap
mintal, pag 21).
STĂRI ÎNRUDITE
Încă de la prima descriere a autismului făcută de Kanner,au fost observate anumite boli
care sunt similare cu autismul dar diferă în prezentare.Împreună cu autismul, aceste boli
(sindromul Rett, sindromul Aspenger, dezvoltarea pervazivă ,,children desintegrative disorder”
etc ) sunt categorizate sub numele de boli pevazive de dezvoltare (PDD – pervasive
developmental disorders ).
Ultimele două boli fac parte din categoria PDD , ,, Children desintegrative disorder ” şi
sindromul Rett sunt mult mai puţin întâlnite decât celelante 3 boli din acceastă categorie.
„ Children desintegrative disorder ” este diagnosticat la copii după 2 sau mai mulţi ani de
dezvoltare aparent normală şi care au o regresie marcată şi ulterior manifestată
8
comportamentului asociat autismului. În cazul copiilor cu această boală este foarte important să
se excludă orice altă boală care poate fi identificată. (de exemplu ,, metachromatic
leucodistrophy” ) şi care ar putea fi cauza simptomelor manifestate.
Diagnosticarea sindromului Rett se face la copii de 5 luni cu o dezvoltare normală la care
apar mişcări stereotipe ale mâinilor, o slabă coordonare, limbaj îngreunat şi încetarea creşteri
corpului. În cazul autiştilor se manifestă o continuă dezvoltare a îndemânărilor şi diminuarea în
timp a unor caracteristici anormale doar la indivizi diagnosticaţi cu „ children desintegrative
disorder ” şi sindromul Rett ele se înrăutăţesc în timp.
Pe lângă retardarea mintală, autismul apare în conjunctură cu alte dificultăţi în
comportament cum ar fi hiperactivitatea şi agresivitatea către propria persoană sau de către cei
din jur la un nivel atât de ridicat încât necesită intervenţii adiţionale celor menite să lupte cu
boala propriu – zisă.(Wing.L, The Relationship betwen Aspenger W s Szndrome and Kanner W s
Autism, pag 93-97)
5.Diagnosticarea atutismului
Este foarte important ca diagosticarea să fie făcută din timp încă de la primele simptome
care apar ca să poată să atingă un potenţial maxim.
Testele de screening ale dezvoltării, cum ar fi chestionarul pe vârste şi etape de
dezvoltare ale copilului ca ATEC (anexă) sau E23 Rimland (anexă) sau PORTAGE (anexă) pot fi
de mare ajutor la evaluarea comportamentului. Pot fi utilizate şi testele psihologice.
Conform DSM IV (1994) prezintă o serie de criterii în diagnosticarea autismului:
A. Un total de 6 puncte (sau mai multe) articole de la (1),(2),(3) şi câte cel puţin 2 de la (1) şi
câte unul de la (2) şi (3);
(1).impedimente în interacţiunea socială, manifestată sub forma a cel puţin 2 din următoarele:
a) impedimente marcate în utilizarea unor comportamente nonverbale cum ar fi privitul în ochi,
expersiile faciale, poziţia corpului;
b) eşecul în dezvoltarea unei relaţii caracteristice nivelului de dezvoltare;
c) lipsa dorinţei de a împărtăşi plăcere, interese sau alte persoane (de exemplu nu sunt arătate sau
aduse obiecte de interes de către persoanele autiste);
d) lipsa reciprocităţii sociale sau emoţionale
9
(2). Impedimente în comunicare, manifestate sub forma a cel puţin uneia dintre următoarele:
a)întâlnirea sau lipsa totală a limbajului verbal(fără a fi însoţită de încercarea de a compensa
această lipsă prin moduri alternative de comunicare cum ar fi gesturile sau mimarea);
b)la indivizii cu un limbaj potrivit apare un impediment în abilitatea de a iniţia sau a susţine o
conversaţie cu ceilanţi;
c)limbaj stereotip sau repetitiv sau limbaj idiosincratic;
d)lipsa jocului variat şi spontan sau a jocului social imitativ potrivit varstei;
(3)comportamente, interese şi activităţi reduse, repititive şi stereotipe manifestate sub forma a cel
puţin uneia din următoarele:
a)interes redus şi anormal în intensitate sau concentrare;
b)aderenţa aparent influienţabilă pentru un ritual specific şi nefuncţional ;
c)maniere stereotipe sau repetitive (de exemplu:fâlfâierea sau răsucirea mâini sau a degetului,
sau mişcări complecte ale întregului corp.
d)preocupări, interese pentru părţi ale obiectelor
B.Întârzieri sau funcţionări anormale într-unul din următoareledomenii:
1)interacţiunea socială
2)limbaj asemănător cu cel din comunicarea socială
3)joc simbolic sau imaginativ (Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, Ediţia a
– IV-a , Editura Asociaţiei Psihiatrilor liberi din România, Bucureşti 2005).pag.......
În anul 1961, Creak prezintă 9 puncte definitorii în diagnosticarea autismului:
1. Existenţa unor bariere accentuate şi constante în relaţiile emoţionale cu cei din jur;
2. Apartenenţa lipsită de voinţă în structurarea propriei identităţi;
3. Preocuparea patologică faţă de anumite obiecte sau catacteristici ale acestora, dar fără
preocupare faţă de funcţionalitatea lor
4. Rezistenţa accentuată la schimbările mediului său de viaţă şi preocuparea exagerată
pentru refacerea şi conservarea caracteristicilor iniţiale ale mediului respectiv;
5. Experienţa preceptuală anormală (fără existenţa unor tulburări de natură organică);
6. Anxietate acută, excesivă şi aparent ilogică;
7. Vorbirea poate fi pierdută sau neînsuşită sau poate degenera până la un nivel specific
copilul mic;
8. Evidenţierea unor distoesiuni în modele de mobilitate care i-au fost oferite.
10
9. Evidenţierea unor „ insule ” de funcţii intelectuale normale, aparent normale sau
excepţionale, pe un fundal de retardare mintală.
Diagnosticarea autismului este foarte dificil de stabilit, în fixarea lui fiind interesate şi
simptome specifice altor categorii patologice. (Alois Gherghuţ, Sinteze de psihopedagogie
specială, pagina 237, 238).
6.Instrumente de evaluare pentru copii cu tulburări din spectrul autist
Următoarele instrumente sunt utilizate de specialişti în vederea evaluării copiilor ce sunt
suspecţi a avea o tulburare pervazivă de dezvoltare sau au fost deja diagnosticaţi. Instrumentele
din lista de mai jos oferă posibilitatea evaluării diverselor arii de dezvoltare şi funcţionare. Unele
dintre ele sunt utilizate pentru a urmări în timp evoluţia copilului, progresele sau răspunsul la
problemele educaţionale.
AUTISM DIAGNOSTIC INTERVIW – REVISED (ADI - R)
ADI – R este un interviu semi structurat, aplicat părinţilor sau îngrijitorilor copiilor ce
sunt suspectaţi a avea o tulburare pervazivă de dezvoltare determinând în ce măsură criteriile
DSM sunt întrunite sau nu pentru această tulburare.
AUTISM DIAGNOSTIC OBSERVATION SCHEDULE (ADOS)
ADOS este un instrument de evaluare semistructurat ce poate fi folosit acolo unde este
structurată orice formă de autism, de la copii mici până la adulţi, de la copii fără limbaj fluent.
ADOS constă în diverse activităţi ce permit observarea comportamentului social şi al
comunicării asociate diagnosticului de Tulburare Pervazivă de Dezvoltare. Aceste activităţi oferă
contexte standardizate în care interacţiunea se poate produce.
ADOS cuprinde 4 module, administrarea fiecăruia durând 35-40 minute. Copilul/ adultul
este evaluat prin aplicarea unui singur modul, ales în funcţie de nivelul limbajului expresiv şi
vârsta cronologică.
11
Modulul I se foloseşte pentru copii fără limbaj expresiv, modulul II pentru cei ce
utilizează limbajul, însă nu fluent, modului III pentru copii cu limbaj flent, modulul IV pentru
adolescenţi şi adulţi cu limbaj fluent.
Există o singură categorie din tulburarea din spectrul autist la care ADOS nu poate fi
aplicat, şi anume, la adolescenţi şi adulţi non – verbali.
AUTISM SCREENING INSTRUMENT FOR EDUCATION PLANNING (EDIŢIA A 2) ASIEP – 2
ASEIP – 2 (Krug, Arick & Almond,1993) este revizuită celui mai popular instrument de
evaluare individuală a subiecţilor ce au caracteristici de comportament autist. Standardizat şi
cercetat în numeroase centre de diagnostic din lume, AISEP 2 utilizează 5 comportamnete pentru
a oferii informaţii despre comportamentul persoanelor de la 18 luni până la viaţa
adultă.Segmentele AISEP examinează 5 arii: senzorial, relaţionare, utilizarea propriului corp şi a
obiectelor, limbaj, autonomie personală.
AISEP 2 evaluează comportamentul verbal, interacţiunea şi comunicarea şi determină
gradul de învăţare.
ANALYSIS CF SENSORZ BEHAVIOR INVENTORY(ASBI)
ASBI – R (Morton & Wolford, 1994) înregistrează informaţii despre comportamentul
copilului în relaţie cu stimuli senzoriali.Sunt evaluate 6 sisteme senzoriale: vestibular, tactil,
proprioceptiv, auditiv,vizual şi gustativ – olfactiv.
În cadrul fiecărui sistem evaluat se pot înregistra atât hipersensibilităţi cât şi
hiposensibilităţi. Informaţii obţinute cu ajutorul acestui instrument pot fi utile în analiza unui
comportament şi în conceperea unor strategii de intervenţie.
CHECKLIST FOR IN TODDLERS (CHAT)
CHAT este un instrument de screening utilizat pentru a detecta trăsăturile esenţiale ale
autismului în vederea intervenţiei precoce, sub 18 luni.
12
CHAT oferă posibilitatea diagnosticării autismului la copii mici, astfel încât, programele
terapeutice pot începe mult mai devreme, cu luni sau chiar ani, înainte ca majoritatea
simptomelor să devină evidente. Chat nu trebuie folosit ca un instrument de diagnostic, însă
poate atrage atenţia specialiştilor ce i-au contactat cu copii mici (sub 18 luni ) pentru a – i referi
pe aceştia din urmă către servicii specializate.
CHILD BEHAVIOR CHECKLIST (CBCL)
Sistemul Achenbach al evaluării cu baza empirică (ASEBA) oferă posibilitatea evaluării
fucţionării adaptative şi maladaptative. Numeroase studii demonstrează asocierea dintre scorurile
ASEBA şi categoriile diagnostice DSM –IV -. Există o variantă aplicabilă copiilor mici (1½ - 5
ani) şi una pentru copii mai mari (6 -18 ani).Chestionarele sunt complectate de părinţi, educatori
sau îngrijitori ce cunosc bine copilul.
CBL şi C – TRF (varianta pentru educatori/profesori) pun în evidenţă actuale paternuri şi
probleme pe care copilul le are.Acestea sunt clasificate în 2 mari scale:
o Scala de simptome: reactivitate emoţională , anxietate/depresie, probleme somatice, retragere
socială, probleme de somn, probleme de atenţie, comportament agresiv.
o Scala de sindroame( corelate DSM – IV -):tulburări afective, tulburări anxioase tullburări
pervazive de dezvoltare, ADHD, tulburări de tip opoziţionist, tulburări de conduită.
CHILDHOOD AUTISM RATING SCALE (CARS)
CARS a f ost dezvoltat de către specialişti programului TEEACH (Treatment and
Education of Autistic and Related Communication Handicapped Children) în Carolina de Nord,
pentru a monitoriza observarea comportamentului copiilor de – a lungul zilei.Este o scală
compusă din 15 itemi ce surprind diverse comportamente, menite să identifice copii cu autism şi
să-i diferenţieze pe cei cu diferenţe pe cei cu deficite în dezvoltare, dar care nu sunt autişti.Este o
scală scurtă, uşor de aplicat şi potrivită în a fi folosită pentru orice copil cu vârsta mai mare de 2
ani. CARS face mult mai uşoară recunoaşterea şi clasificarea copiilor cu autism. Fiecare item
este centrat pe o anumită caracteristică, abilitate sau complement.
13
GILIAM AUTISM RATING SCALE (GARS)
Conceput pentru a putea fi utilizat de către părinţi, profesori şi specialişti, GARS (Gilliam
& Jannes, 1995) este util în identificarea şi diagnosticarea autismului înjtre 3 şi 22 de ani şi în a
estima severitatea problemei. Itemi sunt grupaţi în 4 subteste: comportamentele stereotipe,
comunicare, interacţiune socială şi perturbări developmentale.
PERVASIVE DEVELOPMENTAL DISORDERS SCREENING TEST (PDDST)
PDDST (Siegel, 1996) este conceput pentru a fi administrat acolo unde există o
suspiciune de autism. Esdte utilizat ca test de screning, şi care constă într-un chestionar aplicat
părintelui. Nu constituie însă, o descriere clinică complectată a semnelor precoce ale autismului,
dar surprinde acele semne timpurii ce i-au îngrijorat pe părinţi care mai târziu s-au dovedit a fi
corelat cu diagnosticul.
PSYCHOEDUCATIONAL PROFILE – REVISED (PEP – R )
PEP – R (Schopler, Reicher, Bashford, Lansing & Hareus, 1990 ) oferă o abordare
developmentală în cadrul evaluării copiilor cu autism sau tulburări developmentale.Testul este
ceva conceput pentru a fi utilizat cu copii de nivel preşcolar ca funcţionare şi cu vârsta
cronologică cuprinsă între 6 luni şi 7 ani. PEP–R oferă informaţii despre funcţionarea
următoarelor arii developmentale:imitaţie, percepţie, motricitate fină/grosieră, coordonare ocular
motrică, cognitiv performantă, cognitiv verbal. De asemenea, PEP-R identifică grade diferite ale
deficitului în relaţionare şi afectivitate (cooperare şi interesul pentru materiale, răspunsuri
senzoriale, limbaj).
Testul conţine un set de jucării şi materiale ce sunt prezentate copilului în cadrul unor
activităţi structurate. Examinarea observă, evaluează şi înregistrează răspunsurile copilului în
timpul testării. Scopurile obţinute redau profilul copilului pe 7 arii developmentale şi 4
14
comportamentale. Scala developmentală oferă informaţii despre funcţionarea copilului în
comparaţie cu ceilanţi, în timp ce itemi scalei comportamentale se evaluează separat şi identifică
răspunsuri şi comportamente specifice autismului.
AAPER (Adolescent and Adult Psycoeducational Profile) este varianta pentru adolescenţi
şi adulţi a PEP- R ului.
VINELAND ADAPTATIVE BEHAVIOR SCALES (VABS)
VABS (Sparow, Balla & Chcchetti, 1984) este administrat prin intervenirea părinţilor,
profesorilor sau celor ce îngrijesc copilul.
Scalele sunt concepute pentru vârste cuprinse între 0 – 19 ani şi cuprinde ariile:
comunicare, autonomie personală, socializare, motricitate grosieră şi comportamente
maladaptative.
THE AUTISM TREATMENT EVALUATION CHECKLIST (ATEC)
Scala de evaluare a terapiei în autism (ATEC) a fost dezvoltată de Bernard Rimland şi
Stephan M. Edeson de la Autism Resarch Institute. Scopul este de a măsura evoluţia terapiei în
autism.
ATEC – ul este o scală de o pagină destinată părinţilor şi educatorilor; conţine 4 subteme:
I. Limbaj/Comunicare
II Social
III Senzorial/Cognitiv
IV Sănătate/ Motricitate (www.autism.com)
PORTAGE
Testul Portage face parte din “Setul de Instrumente Psihologice pentru Expertizarea şi
Evaluarea Copiilor/Elevilor în Vederea Orientării Şcolare”, aprobat prin hotărârea Guvernului nr
218 din 7 martie 2002. Prin testul Portage putem evalua motricitatea şi psihomotricitatea copiilor
mici (cu vârste de până la 6 ani) şi poate fi de ajutor în două mari direcţii :
15
a) are avantajul că prin întrebări ne poate crea o idee asupra aptitudinilor şi stadiului la
care ar trebui să se afle copilul la o anumită varstă şi unde anume este copilul în mod real în
momentul evaluării
b) a doua direcţie este evaluarea efectivă a copilului la o anumită varstă, ceea ce ne poate
da o imagine destul de exactă asupra zonelor pe care copilul nu le acoperă şi unde acesta are
mare nevoie de ajutor.
Această evaluare ne va crea un mare avantaj în timp astfel încat, daca îi vom face o
evaluare la fiecare 2-3 luni, vom avea o imagine mult mai exacta despre evoluţia copilului. De
cele mai multe ori un părinte are tendinţa să spună “copilul meu evoluează” …problema apare
atunci când părintele este întrebat: cât/cum a evoluat ?
Există două concepte pe care orice test de evaluare, inclusiv testul Portage, le ia în
considerare : vârsta cronologică a copilului, care reprezintă vârsta biologică, şi, cel de-al doilea
concept, vârsta mentală a copilului sau vârsta la care este copilul din punct de vedere al
dezvoltării în momentul evaluării. În general, toţi copiii au anumite cunoştinţe şi o anumită
dezvoltare în câteva zone, proprii fiecarei vârste. De aici pleacă conceptul de “varstă mentală”,
care reprezintă în fapt un cumul al tutor cunoştinţelor / aptitudinilor / comportamentelor /
limbajului pe care un copil le are la o anumită varstă.(revista Info Autism an I nr 2, Martie 2004)
7.Etiologie
Până în prezent nu sa descoperit o cauză specifică a autismului. .(Gheorghe Swartz –
Fundamentele Psihologiei Speciale, pag 199).
Etiologia autismului este guvernată de ipoteze. De exemplu, incidenţa mult mai mare a
acestuia la subiecţi de sex masculine decât la cei de sex feminin.(4 la 1) (C.B. Buică, Bazele
defectologiei, pag 242)
Cauzele care determină apariţia acestor tulburări nu sunt clar precizate, dar se presupune
că poate exista fie o predispoziţie ereditară, fie un complex de factori ceare determină o serie de
afecţiuni la nivelul creierului. Cea mai important descoperire din ultimii 25 de ani în cercetarea
autismului a fost concentraţia crescută de serotonină descoperită la o treime din indivizii autişti şi
faptul că, la unii dintre aceştia, în urma administrări unor medicamente care inhibă serotonina, s -
16
a ameliorat în mod semnificativ comportamentul. Alte studii mai recente privind patogeneza
autismului şi – au îndreptat atenţia spre anumite deficite imunologice care, correlate cu
concentraţia anormală a unor substanţe chimice din creier (serotonina), pot avea un rol important
în dezvoltarea anormală a creierului persoanei cu autism. (Alois Gherghuţ, Sinteze de
psihopedagogie specială, pagina 231).
Teoriile referitoare la etiologia autismului pot fi clasificate în 3 mari categorii, şi anume:
Teorii organice (substratul tulburării datorându-se unor factori genetici,
biochimici ori structural cerebrali)
Teorii psihogene (curând în prim plan alinierea social şi retragerea psihologică)
Teorii comportamentale (pseudoautism datorat constituirii unor seturi de
comportament învăţate, consecinţă a unor serii de recompensării şi sancţionării
aleatorii de lunga durată de timp, ce vor întâlniri comportamentale dezadaptative
ulterioare). (C.B. Buică, Bazele defectologiei, pag 242)
,, Aşa se produc şi se consolidează crizele de furie, autostimulările etc. care, prin
interacţiune cu mediul, pot devein un fel de necesitate a manifestărilor. De cele mai multe ori, la
baza acestor simptome stau aberaţii în educarea copiilor, existenţa unor anomalii la copii ce sunt
exacerbate de atitudinea şi comportamentul pathologic al părinţilor”. (Emil Verza, Revista de
Educaţie Specială,2, pag 6)
Referitor la factori organici numeroase studii evidenţează anomalii genetice, respectiv
dobândite (somatic şi funcţionale) care ar sta la baza autismului. (Cf. Lorna King, Diagnosis,
Epidemiology, Etiology in Early Chidhood Autism, pag 8)
Diverse afecţiuni cerebrale, leziuni subcorticale, disfuncţii ale S.R.A.A. (sistemul
reticulat activator ascendent), anomalii biochimice (nivel ridicat de serotonină, dopamină etc.)
pot fi incriminate, fără a putea fi însă a fi considerate cauze determinante, deoarece ele sunt
întâlnite şi în multe alte tipuri de afecţiuni. (C.B. Buică, Bazele defectologiei, pag 243)
Etiologia psihogenă include sursa esenţială a apariţiei acestui sindrom trebuie căutată în
atitudinea familiei şi a copilului nou - născut.
8. Simptome principale ale autismului
17
Severitatea simptomelor variază semnificativ de la o persoană la alta. Totuşi, toate
persoanele cu autism au anumite simptome principale:
În primele săptămâni:
- Corp flasc sau rigid la ridicarea în braţe
- Pare diferit la alţi copii
- Absenţa privirii ochi în ochi
- Indiferenţa faţă de îngrijirii, ţipă atunci când cineva se ocupă de el
- Are tulburări ale somnului
- Tulburări alimentare: supt defectuos, lent, refuzul biberonului, regurgitări frecvente
- Anomalii fizice minore
1-3 luni
- Copil hipotonic (î-şi ţine greu capul)
- Cuminţenie neobişnuită
- Anomalii ale privirii
- Facies inert
- Deficit de atenţie faţă de personae
- Nu zâmbeşte sau zâmbeşte foarte puţin
- Nu este sensibil la voci
- Tulburări alimentare: anorexie, vomă, indiferenţă în timpul suptului
- Tulburări ale somnului
3-6 luni
- Copil excesiv de potolit sau irtabil
- Hipotonie sau hipertonie
- Întârzâiere în menţinerea poziţiei capului, poziţia şezând
- Absenţa sau întârzâierea atitudini anticipatoare
- Absenţa sau deficitul de ajustare postural
- Absenţa sau raritatea râsului
- Puţine expresii faciale
18
- Anomalii ale privirii (contact visual deficitar, privire goală, strabism)
- Indiferenţă faţă de sunete sau hipersensibilitate la anumite sunete
- Absenţa sau întârzâierea gânguritului
- Sărăcia comportamentului afectiv faţă de persoane
- Copil excesiv de potolit sau iritabil
- Dispoziţie sumbră, iritabilă, ţipete, furie
- Absenţa expresiei de bucurie
- Interes special penru mâini
- Ignorarea jucăriilor
- Tulburări ale somnului, insomnia agitată sau calmă
- Dificultăţi de alimentaţie
- Tulburări digestive, constipaţii precoce
- Anomalii ale curbei termice
6 luni – 1 an
- Hipotonie
- Întârzâierea ajustări postural
- Deficit al contactului visual (nu se uită la personae, nu fixează obiective, uneori dă impresia
de cecitate, dar poate fi interest de detalii)
- Expresivitate facial redusă
- Absenţa gesturilor simbolice
- Absenţa imitaţiei
- Indiferenţa faţă de lumea sonoră şi / sau reacţii paradoxale la sunete, interes special pentru
muzică dar poate avea indiferenţă faţă de alte sunte
- Gângurit slab, necomunicativ
- Izolare afectivă
- Cuminţenie particular sau furie
- Dezinteres pentru personae
- Ignoră jucăriile sau le utilizează în mod neobişnuit
- Balansării, jocuri cu degetele şi cu mâinile în faţa ochilor
- Absenţa agnoasei de separare
19
- Absenţa reacţiei în prezenţa unui străin
- Reacţii de frică neobişnuite
- Tulburări ale somnului de tip insomnia sau hipersomie
- Dificultăţi de alimentare: refuzul linguriţei, al alimentelor noi, anorexie
- Absenţa interesului pentru pentru pregătirea mesei, gusturi particulare
Între 1 şi 2 ani
- Întârzâierea sau oprirea mersului
- Mers şi motricitate particulare: mers pe vârfuri, balansări, rotiri
- Deficit al ajustări postural
- Slabă coordonare visual manual
- Hipoactivite – fără scop, deficit de explorare a mediului
- Stereotipii, balansări
- Anomalii ale privirii, deficit al atenţiei vizuale, privire bizară, fixarea detaliilor
- Anomalii ale percepţiei auditive, interes pentru muzică
- Expresii faciale sărace, absenţa gesturilor simbolice
- LIMBAJUL – este absent sau perturbat, cuvânt sau sunet lipsit de sens, ecolalie
- Deficit al contactului cu alte personae
- Relaţii affective sărace sau extreme
- Furie, anxietate, frică
- Jocuri sărace sau steretipe, absenţa jocurilor imitative
- Interese particulare faţă de surse luminoase, jocuri de umbre, reflectări ale luminii, obiecte
care se învârtesc
- Evitarea unor senzaţii
- tulburări ale somnului
- tulburări alimentare (refuzul unor consitenţe sau ale unor gusturi).
- Absenţa interesului sau opoziţie faţă de tentativele de impunere ale igienei
- Sunt extreme de conservatorii. (cursuri – Defectologie şi Logopedie – Mirela Ciolac )
În perioada adolescenţei
20
Comportamentul se modifică. Mulţi adolescenţi câştigă abilităţii, dar rămân totuşi cu un
deficit în capacitatea de a relaţiona şi înţelege pe ceilanţi.
Pubertatea şi sexuaitatea se pot trăi cu mai multă dificultate la adolescenţi cu autism decât
la cei sănătoşi de aceeaşi vârstă.
Adolescenţi au un anumit risc uşor crescut de a dezvolta tulburări depresive, anxietate sau
epilepsie.
La vârsta adultă
Uni adulţi cu autism pot fi capabili să aibă o profesie şi o viaţă independentă. Gradul în
care un adult cu autism poate duce o viaţă autonomă poate depinde de inteligenţa şi de abilitatea
de a comunica. Aproximativ 33% sunt capabili să aibă cel puţin o independenţă parţială.
Alţi adulţi cu autism au mare nevoie de a fi ajutaţi, în special cei cu inteligenţa scăzută,
care nu pot vorbi. Supervizarea parţială (part time) sau totală (full time) poate fi asigurată prin
programe terapeutice la domiciliu.
La celălant capăt al spectrului tulburării autiste, adulţi cu autism înalt funcţional au
adeseori succes în prfesia lor şi pot trăi independent, deşi în mod tipic ei continuă să aibă unele
dificultăţi în relaţionare cu ceilanţi oameni. Aceste personae au, de obicei, o inteligenţă medie
sau peste medie.
Alte simptome
Aproximativ 10% dintre persoanele cu autism au anumite forme de abilităţi savant,
talente deosebite, special, dar limitate, cum ar fi memorizarea unor liste, calcularea datelşor
calendaristice, desenul sau talentul musical.
Multe persoane cu autism au percepţii senzoriale neobişnuite. De exemplu, ei pot descrie
o atingere uşoară ca fiind apăsarea profundă o pot începe ca fiind o senzaţie liniştioare. Alţi
adulţi pot să nu simtă deloc durerea. Uni pot avea preferinţe sau din contră repulsii puternice faţă
de unele alimente şi preocupări nefireşti. ( http: // www. mssm. Edu / psychiatry /autism)
9. Cât de des apare autismul
21
În trecut autismul era considerat o tulburare rară. Acum este aceptat faptul că această
tulburare nu este atât de rară (autismul apare mai des decât sindromul Down sau paralizia
cerebrală de exemplu). În întreaga lume 5 din 10.000 de persoane au ,, autismul clasic ” ,
autismul lui Kanner , iar 20 % din 10.00 de persoane au tulburări din cadrul întrgului spectru al
autismului, după Wing şi Gould (1970).
La congresul internaţional Autism Europe de la Lisabona – 2003, cercetătorul canadian
Eric Fombonne, vorbea de o prevalenţă exprimată la:
- 10/10.000 pentru autismul clasic
- 60 – 70/10.000 pentru înregul spectru al tulburărilor autismului (Autism, Sindromul Rett,
tulburare desintegrativă a copilăriei, sindrom Aspenger şi tulburări globale de dezvoltare –
nespecificate altfel PDDNOS)
Iar Ami Klin, expert în autism,clinician developmentalist la centrul pentru studiul
copilului Yale (Yale Child Studz Centre) vorbea despre o prevalenţă de 1/250 pentru
autismul ,,clasic” şi aproximativ 3/10.000 pentru sindromul Aspenger.
Prevalenţa la băieţi este de 4 ori mai mare decât la fete. Tulburare apare în aceeaşi
măsură în familii aparţinând tuturor culturilor, claselor şi condiţiilor sociale, indiferent de nivelul
de instruire a părinţilor.
Studii recente arată o creştere dominantă a ratei de incidenţă a cazurilor de tulburări din
cadrul spectrului autismului.De exemplu Marea Britanie, deşi cel mai recent studiu al consiliului
de cercetare medicală (Medical Resarch Cocil) (2001) din această ţară a determinat că prevalenţa
este de 1 la 166 din totalul populaţiei, semnalând o altă creştere de la 1600% doar în ultimi 10
ani, Societatea Naţională pentru Autism (Naţional Atistic Society - NAS) estimează prevalenţa
tulburărilor din cadrul spectrului autismului la nivelul întregii populaţii ca fiind de 1 la 110 (în
ani 1980, rata diagnosticului de tulburare din spectrul autist este estimată la 1/2500).
67% dintre profesorii din şcolile obişnuite şi şcolile speciale din Marea Britanie care au
participat la un sondaj organizat de NAS consideră că acum există mai mulţi copiii cu care ei
lucrează care au tulburări din cadrul spectrului autismului, iar 1 din 152 din copii din şcolile lor
au diagnosticul formal de tulburare din cadrul spectrului autismului, mult mai mult decât
prevalenţa oficială.
22
În SUA, potrivit statisticilor Institutului Naţional al Sănătăţii (2001) şi Centrul pentru
Control şi Prevenire a Bolilor prevalenţa este de 1 la 250 de naşteri. Iar un raport din anul 1999
al Departamentului Educaţiei Statelor Unite spune că între 1990 şi 2000, la o creştere de 13% a
populaţiei a existat o creştere de 16% a tuturor dizabilităţilor şi de 172% a autismului (în
California chiar de 273%) rata anuală de creştere fiind de 10-17%.
Autism Society of America consideră că atât studiile din ţară cât şi cele din lume,
demonstrează faptul că este vorba de o criză naţională şi internaţională de sănătate.
În România nu există nici o statistică care să arate numărul de persoane cu autism
prevalenţa sau rata de incidenţă, iar adulţi cu autism, potrivit legii, şi anime potrivit ,, Criteriilor
Medico – Sociale pentru încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap (adulţii) nu există.
Copii care, după ,, Criteriile generale medico – psihosociale de identificare şi încadrare a copiilor
(0-18ani) cu deficienţe şi handicap sunt diagnosticaţi cu autism (,,tulburări pervazive de
dezvotare”), însă la capitolul ,, Tulburări psihice” şi nu neurologice/ neurobiologice sunt
încadraţi la ,,Afecţiuni Psihice”,de data aceasta la psihoze; iar autismul, după cum bine se ştie, nu
este o boală psihică.(www.învingeautismul.ro)
10. Activitatea Psihică la Copii cu Autism
Încercând o sistematizare a simptomelor caracteristice sindromului autistt, se constată că
cele mai importante dintre ele se referă la limbaj şi comunicare, învăţare şi dezvoltare, percepţie
şi relaţionare, activitate şi comportament, disfuncţionalităţile constate cuprinzând, în fapt, întreg
spectrul vieţii psihice.
Sfera limbajului şi a comunicării
Se remarcă dificultăţii majore atât în echiziţia vorbirii, cât mai ales în întrebuinţarea ei
firească.Copii răspund cu întârzâiere (adesea recurgând la stereotipuri verbale) sau ignoră
comenzile verbale, se referă la propria persoană folosind inadecvat pronumele personal. Alţi
autişti nu î-şi însuşesc limbajul verbal sau neverbal, menţinându – se într-o stare generală de
recluziune, punctată de onomatopee stridente şi repetate. La cei care totuşi î – şi însuşesc
vorbirea se pot observa imitaţii fidele ale voci unor adulţi, lipsa elementelor ce dau expresivitatea
23
vorbirii cum ar fi accentul tonul sau melodicitatea , deficienţe de pronunţie, agramatism.Un alt
fenomen tipic este ecolalia, însoţită adesea de ecopraxie. Repertoriul mimico – gestual este redus
şi inadecvat. Mulţi autişti evită contactul vizual sau au o privire inexpresivă, absentă.
Sfera limbajului şi a dezvoltării
Capacitatea de învăţare şi de dezvoltare psihică este extrem de greu de evaluat; uni sunt
incapabili să numere dar pot face înmulţirii; nu rezolvă corespondenţe logice de tip 1:1, însă, în
anumite momente, pot realiza clasificări complexe, după două sau trei criterii. Aceste fenomene
lasă impresia unor ,,insule” de inteligenţă normală sau chiar peste medie, în contextul
simptomatologic al unei debilităţi mintale.Progresele obţinute în activităţiile recuperatorii cu
copii cu autism uşor dovedesc faptul că ei sunt,în general, capabili să înveţe, dacă materialul
respectiv are sens şi este structurat logic, în conformitate cu interesele lor.
Sfera perceptuală şi relaţionară
Diferiţi cercetători au remarcat la copii autişti anomalii ale senzorialităţii. Ei evită orice
tip de atingere sau de mângăiere, fiind parcă exxesiv de sensibili.S-au constatat reacţii
neobişnuite şi la alţi stimuli sau insensibilitatea copilului la durere.Sunt autişti care reacţionează
cu plăcere la muzică, dar în general se constată reacţii ce denotă fie hipoestezie, fie hiperestezie.
În domeniul afectiv – relaţional, fenomenul cel mai izbitor este cel al absenţei calităţii
empatice. Dacă ipoteza conform căreia copilul autist este incapabil să stabilească ,, punţi”
afective între eul propriu şi eul altei persoane se adevereşte, atunci am putea explica multe din
comortamentele defensive ale autiştilor, inclusiv evitarea contactului ocular, vorbirea
impersonală sau indiferenţa faţă de fenomenele, obiectele şi fiinţele din jur.Nu trebuie să omitem
faptul că mulţi dintre ei dezvoltă ataşamente puternice şi nejustificate faţă de anumite obiecte şi
animale, din motive greu de înţeles. Deşi, uneori par a nu reţine figurile celor din anturaj,
dovedesc o memorie fidelă a locurilor, sesizând modificările efectuate.
Sfera acţională şi comportamentală
24
Ceea ce ne frapează este, în primul rând, caracterul bizar, ritual şi inadecvat al majorităţii
actelor şi comportamentelor autiştilor.Acestea pot să meargă până la cazuri extreme de
automutilare (prin lovituri repetate cu capul de perete sau prin autoagresiuni cu pumnii sau cu
diferite obiecte dure).Reacţiile circulare domină prin comportamente stereotipe.
Tot în această sferă un aspect se remarcă mişcări de autostimulare (kinestezică: prin
legănat stereotip înainte şi înapoi; tactilă:prin percuţii ale coapsei sau zgârieturi cu unghia;
auditivă: prin emiterea unor sunete monotone, uneori cu intensitate mare; vizuală: fixarea privirii
asupra unui obiect sau asupra unui fascicol luminos). Sunt însă şi copii care nu suportă
deplasarea cu vehicule sau ascensoare.
Un alt aspect interesant este toleranţa scăzută la schimbare. Copiii autişti sunt, de regulă,
extrem de conservatori în ceea ce priveşte modificările programului zilnic, variaţiile alimentare,
reamenajările ambientale.
Ansamblul proceselor, însuşirilor şi funcţiilor psihice
O etiologie particulară este imposibil de precizat.Prin urmare, putem observa tulburări
grave ale motivaţiei, cogniţiei,afectivităţii, comunicării şi conduitei concretizate în paternuri
dintre cele mai diverse; Deci desprinderea sindromului autist de manifestările autiste secundare
din alte handicapuri presupune o prognoză corespunzătoare şi elaborarea unor programe
educaţional – recuperative adaptate la specificul acestui handicap complex, dificil şi cu o
siptomatologie variată. (Emil Verza ,Unitatea dintre personalitate şi comportament pe fondul
diversificării formelor comunicaţionale la handicapaţi ,pag 8 – 13 ).
Iată câteva dintre diferenţele comportamentale dintre bebeluşi care prezintă autism şi cei
normali:
Copii cu autism Copii normali
COMUNICARE
25
- Evită contactul vizual
- Par surzi
- Încep dezvoltarea limbajului, apoi, brusc,
se opresc din vorbit
- Studiază faţa mamei
- Sunt uşor de stimulat prin sunete
- Î- şi dezvoltă vocabularul şi competenţele
gramaticale progresiv
RELAŢII SOCIALE
- Se comportă ca şi cum nu ar fi conştienţi
de venirea sau de plecarea persoanelor din
jur
- Atacă şi rănesc fizic pe cei din jur fără
provocare
- Inaccesibil, ca şi cum ar trăi într-o
cochilie
- Plâng când mama părăseşte camera şi
sunt anxioşi în prezenţa străinilor
- Devin supăraţi când le este foame sau
sunt frustraţi
- Recunosc feţele familiale şi zâmbesc
EXPLORAREA MEDIULUI
- Rămân fixaţi pe un singur obiect sau
activitate
- Practică activităţii stranii, cum ar fi
legănatul sau lovitul palmelor
- Sunt interesaţi de proprietăţile senzoriale
ale jucăriilor (le ling, le miros)
- Nu arată sensibilitate la arsuri sau răni şi
au acţiuni auto- mutilate, cum ar fi
scoaterea ochilor
- Absenţa jocului simbolic
- Se deplasează de la un obiect la altul sau
de la oi activitate spre altele
- Î – şi utilizează conştient propriul corp
pentru a atinge şi a obţine obiecte
- Explorează şi se joacă cu jucăriile
- Caută plăcerea şi evită durerea
26
(Letiţia Baba, Claudia Nan,Elena Petrică,Daniela Bacoş,Carmen Mircea, Ioana Dârjan,
Delia Hajas, Nina Palici, copilul cu Autism – Dincolo de uşile închise ale sufletului, ,pag 23-24)
11. Evaluarea comportamentului în Autism
Profesionişti din domeniu pot folosi o serie de ghiduri şi chestionare pentru a determina
tipul specific de întârzâiere în dezvoltarea copilului pentru a putera determina tipul specific de
întârzâiere în dezvoltarea copilului respectiv. Aceste ghiduri cuprind:
Istoricul medical. În timpul efectuării interviului desprer istoricul medical,
psihiatrul pune întrebări generale în legătură cu dezvoltarea copilului, ca de
exemplu, dacă ea sau el arată cu degetul părinţilor diferite obiecte.
Copii mici cu autism, adeseori arată spre obiecte pe care le doresc, dar nu artă părinţilor
clar un obiect anume şi nu verifică să vadă dacă părinţii se uită la obiectul pe care ei l-au
indicat.
Ghiduri de diagnostic pentru autism. Aceste ghiduri conţin criteriile principale de evaluare
ale autismului şi au fost stabilite de specialişti. Ele sunt concepute pentru copii de vârsta de
trei ani sau mai mult.
Alte chestionare despre comportament. Testele suplimentare de diagnostic se pot aplica la
copii mai mici de trei ani.
Observaţii clinice. Psihiatrul poate dori să observe copilul cu întârzâiere în situaţii diferite.
Părinţii pot fi întrebaţi dacă anumite comportamente sunt obişnuite la copilul lor în acele
circumstanţe.
Teste de evaluare şi dezvoltare a dezvoltării şi a inteligenţei.
Se recomandă testele de evaluare a întârzâierii în dezvoltare a copilului şi cum afectează
capacitatea lui sau a ei de a gândi sau de a lua decizii
Evaluare somatică
Examene de laborator.Alte teste pot fi utilizate pentru a se determina dacă poate fi vorba de o
cauză fizică care ar putea da aceste simptome.
Aceste teste includ:
27
- Examinarea fizică, inclusiv măsurarea circumferinţei capului, greutăţii şi înălţimii, pentru a
se determina dacă acest copil are o creştere normală
- Teste de audiometrie, pentru a se determina dacă afecţiunile din sfera ORL (probleme de
auz) pot fi cauza (www.autismromânia.com)
12.Profilaxie
Până în prezent, experţii nu au găsit încă nici o metodă de a preveni autismul.
Au persistat mult timp ipoteze care au susţinut ideea unei asocieri între autism şi
vaccinurile făcute în timpul copilăriei. Totuşi, numeroase studii efectuate, nu au reuşit să
demonstrreze clar că ar exista o legătură între autism şi vaccinul anti- rubeolă, oreion şi rujeolă.
Dacă se evită imunizarea copiilor, aceştia şi alţii din comunitate în care trăiesc ei vor fi supuşi
riscului de a face boli severe, care pot duce la afecţiuni serioase şi chiar la deces.
(www.autismromânia.com)
13.Intervenţii psihopedagogice în autism
Rita Jordan şi Stuart Powell atrăgeau atenţia asupra faptului că ceea ce putem face este
doar să descriem autismul,, din propria noastră perspectivă neautstă.Tindem să – l interpretăm în
termeni de genul cum ar fi viaţa noastră dacă am fi lipsiţi de anumite tipuri de înţelegere (de
exemplu, lipsa abilităţii de a înţelege intenţiile altora). Acesta este, în mod necesar, o perspectivă
limitată şi rămâne astfel, motiv pentru care noi nu ne putem da seama din interior cum i se
înfăţişază lumea persoanelor cu autism”.( Rita Jordan şi Stuart Powell, Understanding and
Teaching Children with Autism, pag 8-9).
Acest lucru se răsfrânge în mod esenţial asupra oricărui tip de intervenţie terapeutică,
chiar dacă programele precum TEEACH se străduiesc să creeze medii confortabile pentru copilul
cu autism(C.B. Buică – Bazele defectologiei, pag 255).
Pentru Rita Jordan şi Stuart Powell este crucială înţelegerea dificultăţilor fundamentale
existente la nivel psihologic atunci când se încearcă elaborarea unui curriculum adecvat
necesităţilor educative şi recuperatorii ale copilului autist. (Rita Jordan şi Stuart Powell,
Understanding and Teaching Children with Autism, pag 5-6).
28
Programul terapeutic complex conţine următoarele sarcini: învăţarea limbajului, sporirea
bagajului de cunoştinţe formarea deprinderilor motorii corespunzătoare, corectarea şi
ameliorarea comportamentului, integrarea socio – afectivă. (Muşu.I, Vrăşmaş E, Stănică C,
Terapia Tulburărilor de limbaj. Intervenţii logopedice, pag 318).
În fucţie de vârsta copilului şi de severitatea tulburării, se pot obţine rezultate
promiţătoare în urma:
o Ludoterapiei
o Meloterapiei
o Artterapie
Stimularea prin presiune profundă (strângeri în braţe sau împachetări în pături) se
dovedeşte calmantă în unele cazuri, în timp ce în alte se recomandă destabilizarea tactilă. (Sirian
V, Dinescu C, Autismul infantil – Psihoterapie şi educaţie, Revista de educaţie specială, 1-2 ,pag
78).
Terapeutul trebuie să respecte ideosincraziile copilului, încercând să-i obţină cooperarea
şi nicidecum să i-o forţeze. De pildă, va evita contactul ocular sau adresarea directă dacă
copilului îi displace această abordare. Referinţele vor fi făcute către obiecte, acţiuni sau sitaţii,
chiar dacă ele privesc, în fapt subiectul autist. Vor fi respectate cât posibil, sterotipiile acestuia
deoarece încercarea interpensivă de a le destructura dă naştere la reacţii negative puternice care
fac inutil orice program terapeutic. Eficienţa redusă a programelor corectiv- recuperatorii mai
multe cauze, printre care etiologia incertă, severitatea tulburărilor şi volumul redus al datelor
privind dinamica vieţii psihice a autiştilor sunt cele mai importante.Aceste programe sunt
concepute în virtutea unor ipoteze despre ceea ce este autismul, însă adevărata natură a acestuia
însă adevărata natură a acestuia încă scapă cunoaşterii ştiinţifice.
A recunoaşte limitele concepţiile noastre referitoare la autism şi, mai ales, a rămâne
permeabili la noile paradigme înseamnă în primul rând a evita capcana acelor patternuri
stereotipe de gândire şi activitate ce seamănă, curios de bine, cu rutinele circulare, obsesive şi
autosuficiente ale copilului autist. (C.B. Buică – Bazele defectologiei, pag 255-256).
29
14.Tratarea persoanelor autise
Deşi pot apărea ameliorări, până în prezent nu se cunoaşte nici o cale de „vindecare”.
Trebuie acceptat faptul că autismul durează toată viaţa, un copil autist va deveni un copil autist şi
că va necesita o supraveghere şi îngrijire permanentă.Familia şi toţă cei din jurul persoanei
autiste trebuie să accepte şi să trăiască cu acceastă idee. (Letiţia Baba, Claudia Nan,Elena
Petrică,Daniela Bacoş,Carmen Mircea, Ioana Dârjan, Delia Hajas, Nina Palici, copilul cu Autism
– Dincolo de uşile închise ale sufletului, ,pag 37).
Noile cercetări arată că o intervenţie făcută devreme în modul de comportare al
pacientului poate avea un rol important în tratamentul autismului. Se încearcă să se descopere
care aspecte ale tratării timpurii a comportamentului sunt mai importante şi care indivizi autişti
ar putea beneficia cel mai bine de aceste intervenţii. S-a încercat creearea unor dispozitive care
să poată identifica la timp prezenţa acestei bolii. ,, The Checklist for Autism in Toddlers”
(CHAT) este un aparat utilizat de medicii primari pentru detectarea autismului la copii de 18
luni. The Autism Diagnostic Interview (ADI) şi algoritmul de diagnosticare ce îl acompaniază
pot stabili prezenţa autismului la copii în vârstă de 2 ani.
Deşi nu există tratament pentru autism totuşi medici au ajuns la un consens:un tratament
adecvat are un impact asupra bolii.Ţinta tratamentului este: să faciliteze dezvoltarea socială a
limbajului;să scadă din problemele comportamentale (comportament ritualistic, agresivitate sau
hiperactivitate); să determine dezvoltarea unor aptitudini pentru funcţionarea independentă; să
ajute familiile să facă faţă bolii. Intervenţiile comportamentale care se pare că au avut rezultate
diferă de la unele simple, cum ar fi antecedentele (prevenirea unor schimbări care sunt pe cale să
apară, pentru a limita traumele ce rezultă în urma unor schimbări abrupte) până la încercarea de a
învăţa pacientul comportamentele alternative care să le înlocuiască pe cele aberante existente (să
dea mâna în loc să atingă pe cineva într-un mod nepotrivit atunci când îl salută). Antrenamentul
pentru aptitudinile sociale este destul de folositor pentru copii care deja pot vorbi, adolescenţi şi
30
adulţii cu autism. Rezultatele importante s-au obţinut şi în încercarea de a oferi şi menţinie un
adult autist într-un loc de muncă plătit.
Se pare că şi anumite medicamente au un efect benefic în problemele de comportament,
cum ar fi cele care inhibă serotonina;acestea descresc numărul comportamentelor repetitive,
ritualistice şi stereotipe precum şi agresivităţii. Şi alte medicamente au fost folositoare în tratarea
unor comportamente care nu sunt trăsături definitorii ale bolii(stimulanţi ai hiperactivităţii,
neuroleptice pentru agresivitate şi antidepresive pentru schimbări episodice de stări, somn, poftă
de mâncare, nivel al energiei şi grad de iritabilitate despre care se crede că refectă o boală
afectivă). (www.învingeautismul.ro)
Chiar dacă la această dată autismul este considerat o condiţie pe întreaga viaţă, nu poate
fi vindecat, nu înseamnă că nu se poate face nimic pentru persoanele cu autism, că acestea
sunt ,,irecuperabile” condamnate fiind la o viaţă izolată şi ternă. Diagnosticarea şi intervenţia
timpurie, urmate de tratament specific şi individualizat pot face ca persoanele cu autism să
progreseze, să atingă maximul potenţialului lor şi să trăiască o viaţă demnă şi mulţumitoare. O
mică parte din cei ce au autism înalt funcţional pot să înveţe şi să funcţioneze într-un mod care să
nu se distingă de la „normă”, chiar dacă ei trebuie să depună eforturi considerabil mai mari decât
noi, cei „normali” pentru a duce o existenţă normală.
15.10 principii în Framautism
..............................................................................
.............................................
............................................
................................................
...........................................
...............................................
..............................................
31
................................................
...................................................
..............................................
16.Terapii folsite în autism
Există metode de tratament şi educaţie extrem de variate şi de bine documentate pentru
copii cu autism. Spre exemplu aceştia învaţă mai uşor pe cale vizuală, motiv pentru care
educatorii folosesc imagini intuitive şi alte elemente vizuale în procesul educaţional. Un element
extrem de important în procesul de educaţie a copiilor cu autism este faptul că aceştia nu dispun
de capacitatea de a generaliza; astfel, se va încerca creearea unui microunivers real din care copii
să înveţe anumite situaţii care sunt valabile şi în societate. Asimilarea informaţiilor în cadrul unui
univers artificial nu aduce cu sine acele tipare pe care autişti să se bazeze şi să le pună în aplicare
în societate, după ce le-au deprins. Materialele folosite pentru copii cu dificultăţi de învăţare care
asimilează informaţia pe cale vizuală ajută de foarte multe ori; în acest sens educatorii folosesc
materialele Montessori, explorând foarte mult simţul tactil.
Noile cercetăti arată că intervenţia timpurie în modul de comportare al subiectului poate
avea un rol important în tratamentul autismului. Experienţa practică demonstrează că terapia
autismului se bazează în primul rând pe educaţie; este important de ştiut faptul că, fără nici un fel
de terapie sau intervenţie, un copil cu autism va „absorbi” mult mai puţină informaţie şi mai
puţine cunoştinţe din mediul înconjurător decât un copil obişnuit. Un copil obişnuit începe să
vorbească între 1,5 şi 2 ani, aproape fără nici un azutor din partea părinţilor sau a altor persoane,
învaţă în jur de 6 cuvinte noi pe zi şi are un vocabular pasiv de aproximativ 10.000 de cuvinte în
jurul vârste de 6-7 ani. Un copil cu autism poate ajunge să vorbească mult mai târziu şi va avea
un limbaj sărac şi abilităţi sociale reduse, dacă nu beneficiază de un program terapeutic adecvat.
Cel puţin într-o primă fază, copilului trrebuie să i se asigure posibilitatea achiziţionării unor
cunoştinţe de bază şi a unor deprinderi fundamentale, adică să înveţe vorbirea, limbajul şi
comportamentul potrivit vârstei.
32
Scenariul terapeutic trebuie adaptat fiecărei persoane în parte, în funcţie de simptome şi
nevoi, deoarece fiecare autist prezintă particularităţiile proprii. Tratamentul poate include:
- Terapia comportamentală – pentru a ajuta persoana să se adapteze condiţiilor sale de
viaţă şi să aibă un anumit grad de autonomie personală (să se îmbrace singură, să mănânce
singură, să folosească toaleta etc.);
- Educaţie specială – în cazul copiilor autişti, presupune învăţare, dezvoltarea aptitudinilor
sociale, motorii, în locuri publice sau semiinstituţionalizate (centre de zi specializate), separarea
totală sau integrarea parţială într-un mediu cu copii obişnuiţi;
- Programe de integrare şi socializare – care ajută subiectul să se adapteze lumi
înconjurătoare pe cât posibil (socializarea);
- Asigurarea unui mediu organinzat de viaţă (este foarte important să urmeze o rutină a
activităţilor zilnice);
- Terapia audiovizuală pentru a-l ajuta în comunicare (pentru persoanele cu autism la care
comunicarea verbală este absentă, se vor căuta metode alternative de comunicare, cum ar fi
comunicarea nonverbală: gesturi, imagini etc.);
- Controlarea regimului alimentar (spre exemplu, sa constatat că uni dintre ei mănâncă
foarte multă pâine) şi administrarea de vitamine şi minerale în diferite doze/cantităţi care au
efecte favorabile asupra evoluţiei copilului.
- Farmacoterapia – în funcţie de simptomatologie, medicul pedopsihiatru poate recomanda
utilizarea unor medicamente care să diminueze hiperactivitatea şi/sau care să elimine simptomele
de agresiune sau depresie;
- Terapia fizică – pentru al ajuta să-şi controleze stereotipiile (spre exemplu multora le
place le place foarte mult apa şi uni înoată foarte bine);
- Terapia limbajului – prin activităţi logopedice
- Terapia de fiecare zi – este o metodă apărută şi dezvoltată în Japonia, dar folosită în SUA; ea
include elemente des întâlnite în educaţia copiilor autişti, dar acordă o deosebită atenţie
exreciţiului fizic (se spune că în anumite cazuri a dat rezultate extraordinare, pontajul de
recuperare fiind de peste 80%).
33
- Picture exchange comunication sistem – este o metodă de comunicare prin care copii autişti
sunt învăţaţi să ofere o fotografie a obiectului pe care-l doresc în schibul acelui obiect pe care-l
doresc în schimbul acelui obiect. Este considerată o metodă de dezvoltare a abilităţilor
comunicare.
- Meyer Johnson picures - fotografiile lui Meyer Johnson, constituie un set de fotografii folosit
pentru comunicarea în cadrul terapiei copiilor autişti; este considerată, de asemenea, o modalitate
de dezvoltare a capacităţii de comunicare a copiilor cu probleme.
- Mileu trainig – este o metodă de învăţare a limbajului şi de dezvoltare a abilităţilor de
interacţiune socială pentru copii cu probleme. (A.Gherguţ – Sinteze de psihopedagogie specială
– Ghid pentru concursuri şi examene de obţinere a gradelor didactice, pag 240 - 241).
- Analiza Aplicată a Comportamentului – ABA (Aplied Behavioral Analiysis) – este un model
de terapie pentru copii cu Autism creat de Dr. Ivaar Lovaas în ani 70, centrat pe ideea că anumite
comportamente ale copiilor apar sau nu apar în funcţie de mediu.Bazate pe teoriile
comportamentale, ABA demonstrează că schimbând anumite condiţii în comportamentele
copiilor se schimbă în consecinţă.( Michael D Powers, Children With Autism, A ParentW s Guide,
pg 11)
- Tratamentul şi Educarea Copiilor cu Autism şi Alte Tulburări de Comunicare Asemănătoare
(TEACCH – Treatment and Education of Autistic and Related Comunication Handicapped
Children).
Programul TEACCH a fost creat în Carolina de Nord, de Erich Schopler şi
colaboratorii săi şi a fost dezvoltat timp de peste 20 de ani pentru a acoperi cele mai multe
dintre aspectele serviciilor legate de autism. El include programele de intervenţie individuală
centrate pe limbaj şi comportament.
Presupune, de asemenea, colaborarea cu părinţi prin încurajarea consilierii şi
traning-ului parental şi/sau facilitarea unor grupuri parentale de suport.Această activitate a
fost evaluată în Statele Unite, unde s-au relevat rezultate deosebite, rezultate care s-au regăsit
în diverse grade şi în „Programul de Tratament la Domiciliu” dezvoltat de Patricia Howlin şi
Michael Rutter în Londra, care oferă terapie comportamentală şi suport familial.
34
Programul TEACCH combină, de asemenea, tratamentul cu metodele de
diagnosticare şi evaluare.
Metoda este foarte bine structurată şi se bazează pe imagini şi pe un mediu
educaţional. Ea poate fi folosită atât acasă, cât şi în centre sau şcoli de masă. Se poatefolosi
atât când se lucrează individual cât şi în activităţi colective.
Cu ajutorul imaginilor se explică copilului:
Orarul zilnic (ce se va întâmpla în ziua respectivă)
Ce aşteptăm noi de la el
Imaginea este o metodă bună de comunicare, chiar şi pentru copiii ce nu au
limbaj, în acelaşi timp oferind copilului sentimentul că poate contola ceea ce face.
Orarele vizuale
Se folosesc imagini pentru fiecare activitate ce copilul o desfăşoară, se semnalează câte
activităţi sunt şi in ce ordine se vor desfăşura
35
precum şi începutul şi sfârşitul fiecărei activităţi şi se asociază imaginii expresii
verbale: ,,ÎNCEPEM” şi se arată imaginea respectivă, sau ,,GATA AM TEMINAT” când luăm
imaginea la sfârşitul unei activităţi;
36
De fiecare dată când o activitate se termină, se va lua imaginea respectivă, copilulul
putând şti ce mai are de făcut în continuare;
După un timp se asociază imaginii cuvântul, pentru a se putea face legătura între cuvânt
şi imagine.
37
Toaleta
Este foarte important ca orarul să fie afişat la vedere şi să se folosească întodeauna
aceeaşi ordine de sus în jos sau de la stânga la dreapta; trebuie să fie folosit acelaşi sistem
atât acasă cât şi la şcoală.
Trebuie să existe şi o zonă de tranziţie, alta decât cea în care se desfăşoară activitatea,
unde:
- Sunt depozitate materialele de lucru în cutii ce au aceaşi culoare cu cele pentru obiectul
respective (de exemplu materialele pentru matematică sunt roşii şi vor fi aşezate în cutie roşie,
cele pentru română sunt de culoare albastră şi vor fi aşezate în cutie albastră); astfel că copilul
îşi pregăteşte singur materialele pentru activitatea ce urmează şi vaa consulta împreună cu
adultul orarul afişat. (Letiţia Baba, Claudia Nan, Elena Petrică, Daniela Bacoş, Carmen Mircea,
Ioana Dârjan, Delia Hajas, Nina Palici, copilul cu Autism – Dincolo de uşile închise ale
sufletului, ,pag 49-52).
38
Alte terapii folosit sunt: atrterapia, meloterapia, lodoterapia etc.
17.Integrarea copiilor cu autism
Aceasta este una din întrebările aflate în centrul dezbaterilor actuale despre autism. Copii
cu sindrom Aspenger sau autism înalt funcţional sunt separaţi de copiii cu autism jos funcţional
în ceea ce priveşte discuţia şcolarizării, pentru că discuţia despre prima categorie se pune altfel:
„Şcoli normale sau şcoli speciale?”. Deci, în momentul de faţă, se consideră necesară
şcolarizarea acestor copii, cu adaptarea stilului educaţional potrivit particulariţlor acestor copii.
„În şcolile normale, ei pot fi văzuţi ca excentrici sau singuratici, dar atâta timp cât
cerinţele lor educative rămân în pragul normalităţii şi comportametul lor nu atrage prea mult
atenţia, atunci ei vor fi toleraţi”. (Gillian Taylor, Autism – Professional Perspective and
Practice”, pag 79.)
Dr. Lovaas transformă întrebarea: „Şcoli normale sau şcoli speciale?” în ,, copii mai
avansaţi sau copii cu capacităţi mai reduse decât copilul în cauză?”. Aceasta consideră dr.Lovaas
ca fiind reala problematică a integrării copilului cu autism într-un colectiv:,,Încercaţi să includeţi
copilul într-o clasă în care sunt mai mulţi copii normali sau o mixtură de copii, unii mai avansaţi
alţii nu”. (Ivar Lovaas, Teaching Developmentally Disables Children”).
Ceea ce sugerează Lovaas este să oferim copilului cu autism un cadru „normal”,
normalitatea fiind privită din punct de vedere statistic, în care există o diversitate de interacţiuni,
fiecare conflict dintre colegi fiind o şansă de a-l învăţa pe copilul autist să facă faţă problemelor
reale şi să lege prietenii.
Integrarea în şcoală trebuie să aibă punctul de plecare coeficientul de inteligenţă/vârsta
mentală a copilului şi nu vârsta cronologică. Simptomele autiste nu se referă la ceea ce ştie să
facă copilul, ci coeficientul de inteligenţă/vârsta mentală sunt indicatoare care reflectă acest
lucru.Simptomele autiste se pot combina cu toate tipurile de coeficient de inteligenţă. Vârsta
mentală şi severitatea simptomelor autiste sunt indicatori pe baza cărora se pot face prognoze
asupra integrării în şcoală. Cu cât vârsta mentală este mai mare şi simptomele autiste sunt mai
39
uşoare, cu atât şansa integrării este mai mare. Pentru cei cu vârsta metală mică se pune mai
degrabă problema integrării în centre de reabilitare.
18.Autismul în România
,, Dacă un copil nu poate învăţa în felul în care îi predăm, atunci trebuie să îi predăm în
felul în care el poate învăţa”. (Ivar Lovaas)
Copiii cu autism în România reprezintă un segment important al populaţiei datorită
incidenţei mari, şi de altfel în creştere.Părinţii, în general, trebuie informaţi pentru a observa din
timp simptomele autismului şi apoi să se adreseze mai departe specialiştilor, medicii pediatrii şi
de familie reprezintă un alt segment de bază pentru diagnosticarea din timp, prin metode relativ
simple, la fel sunt şi educatorii, care pot trage semnale de alarmă, iar medici neuropsihiatrii,
logopezii, psihoterapeuţii, psihologii etc., trebuie informaţi atât asupra metodelor de
diagnosticare cât şi acelor de intervenţie eficiente.
În primul rând este necesară o schimbare a mentalităţii întregii populaţii cu privire la
autism. Până de curând se considera că aceşti copii care până la vârsta de 2-3 ani păreau perfect
normali, nu au şanse de recuperare, şi astfel singurul lucru pe care îl putem face era să îi tolerăm
aşa cun sunt.
Acum însă lucrurile stau altfel, însă din păcate mai sunt multe persoane, chiar şi de
specialitate, care încă nu cred în posibilitatea recuperării.
Ne lovim de mentalităţile învechite şi de piedici inclusiv în momentul în care ajungem cu
recuperarea copiilor cu autism la un nivel înalt, după multă intervenţie intensivă şi costisitoare şi
ajungem la etapa în care copilul trebuie inclus într-o formă de învăţământ, sau alte grupuri cu
scopul integrării sociale. Terapia are ca scop final această integrare în societate, iar acest lucru nu
se poate întâmpla decât dacă cei de care depinde acest lucru au deschiderea necesară şi acceptă
aceşti copii şi recomandările celor care cunosc şi au lucrat cu aceştia.
Cu toate acestea se întâlnesc din fericire şi persoane deosebit de deschise la nou şi
dispuse să coopereze întru totul pentru transformarea copiilor cu autism în membrii funcţionali şi
adaptaţi societăţii.Cred însă că lururile se vor schimba, asistând oricum la schimbări majore în
40
ajutorarea copiilor cu autism în ultimii doi ani, însă contează şi cât de repede se întâmplă acest
lucruru, recuperarea nefiind posibilă în acelaşi procent şi la o vârstă mai mare. De aceea este
deosebit de important să milităm pentru diagnosticare şi intervenţia precoce.
II. Cercetarea Experimentală
1.Prezentarea problemei cercetateE greu să fi înconjurat de tot ce e frumos, de oameni care te iubesc, de copii care vor să se
joace cu tine şi să poţi să-I înţelegi, să nu poţi să le explici cum eşti tu şi de ce nu le semeni
decât fizic. E greu să fi altfel, fără voia ta;într-un cuvânt nu e uşor să ai elemente de autism.
O mare dificultate întâmpină şi părinţi copiilor aflaţi în această situaţie, pentru că, pe de-o
parte, boala necesită multă îngrijire şi e dureros, iar pe de altă parte, societatea nu vede cu ochi
prea buni aceste persoane.
E drept că astăzi există anumite asociaţii care asigură support copiilor cu autism şi
familiilor acestora; Consider că este foarte greu,şi de asemenea, este un process îndelungat, să
poţi ca părinte să te detaşezi de acester griji permanente şi să te poţi relaxa, dar este foarte util,
atât pentru mediul în care trăieşte copilul cât şi pentru copilulul în cauză.
Aşa cum au arătat şi studiile nu se poate fugi din faţa acestor tragedii şi mai
înspămăntător este faptul că nu există şanse de vindecare.
2. Sinteză asupra stadiului cercetării
Autismul este o tulburare pervazivă de dezvoltare caracterizată de scăderea capacităţii de
a interacşiona pe plan social şi de a comunica, comportament stereotip şi repetitive, cu simptome
care se manifestă înaintea vârstei de trei ani.
Din cauză că acest sindrom este tot mai des întâlnit lucrarea de faţă î-şi propune în
această parte de cercetare să ajute la integrarea copiilor cu autism în societate prin aplicarea
terapiei Teacch în cadrul Fundaşiei Creştine RCE Speranţa Copiilor la Centrul Educaţional
Şcoala ,, Raza de Soare ” Arad unde acţionez ca voluntar din 2008.
41
Am avut fericita oportunitate de a căpăta cercetarea prezentată şi experienţa mea proprie,
această încercare reuşită de ajutorare a copiilor autişti şi de a beneficia de informaţii de ultimă
oră din materialele de specialitate oferite cu generozitate de către organizatori fundaţiei.
Am putea să spunem că doar copii nu ştiu, nu cunosc manifestările şi nu pot respinge un
copil cu autism, dar ne înşelăm: ei văd uşor diferenţele, comportamentele acestora, ţipetele
necorespunzătoare sau refuzurile repetate şi …râd. Şi nu o fac pentru că vor, ci pentru că nu-şi
dau seama, dar … asta doare chiar şi venind de la nişte copii.
Este tragic că ne purtăm astfel cu copii cu nevoi special într-o lume în care am putea, cu
toţii, să ne bucurăm de razele de soare, de lumina stelelor şi de zâmbetele copiilor care ne fac
fericiţi.
3. Prezentarea ipotezelor
,, Ipoteza este anticiparea unui răspuns posibil de la o întrebare pe care şi-o pune
cercetătorul; ea reprezintă o afirmaţie ipotetică, o idée provizorie, o supoziţie sau o presupunere
referitoare la două sau mai multe variabile.”
Ipotezele cercetării sunt patru la număr datorită faptului că s-au urmărit mai multe aspect
ale terapiei Teacch asupra subicţilor în perioada desfăşurări cercetării. Acestea sunt următoarele:
1) După patru luni de parcurgere a terapiei Teacch, IQ – ul subiecţilor depistat la testare va
creşte.
2) În urma parcurgeri de patru luni a terapiei Teacch ponderea ajutorului acordat de către
tutore pentru achiziţia de noi deprinderi a subiecţilor se va reduce.
3) Dacă voi aplica timp de patru luni a terapiei Teacch se va accelera mai tare ritmul de
achiziţionare a noilor abilităţi a copiilor integraţi în familie faţă de cel al copiilor
instituţionalizaţi.
4) În urma parcurgerii de patru luni a terapiei Teacch se va observa o ameliorare
comportamentală:
- Achiziţia de comportamente adecvate
- Reducerea de comportamente negative
42
- Transformarea comportamentelor inadecvate negative în comportamente adaptative.
4.Obiectivele cercetării
Obiectivele particulare în această cercetare, care duc sau nu la confirmarea ipotezelor
sunt următoarele:
- Stabilirea temei de cercetare, a problemelor psihologice, respective a autismului şi
modalitatea de ameliorare a acestuia prin intermediul terapiei, în special a terapiei
Teacch
- Selectarea bibliografieie în vedera documentării. Am selecţionat atât material pur
teoretice, statistice cât şi rapoartele unor studii de caz pe aceaşi temă elaborate de
specialişti.
- Documentarea proriu – zisă atât din materialele selectate cât şi din experienţa
dobândită de copii autişti.
- Selectarea unui instrument de evaluare. Am selectat testul Portage, ca şi instrument
recomandat în lucrul cu copii autişti de către superspecialişiti care au supervizat
activitatea, şi eficace din cauza faptului că se pot observa foarte uşor laturile cu
deficitul cel mai mare pe care este necesar să se lucreze mai mult.
- Observarea permanentă atât a subiecţilor, cât şi a părinţilor şi a personalului centrului
de bază, lucrul practice cu aceştia şi a şedinţelor săptămânale
- Notarea săptămânală atât a itemilor, sarcinilor nou introduce, cât şi a celor verificate
sau considerate ca fiind învăţate, dar şi starea generală a subicţilor.
- Prima evaluare cu testul portage şi interprtetarea rezultatelor obţinute.
- Parcurgerea de programe în ritmuri diferite, în funcţie de potenţialul, vârsta şi
nevoile fiecărui subiect în parte.
43
- A doua testare cu portage a subiecţilor şi interpretarea rezultatelor acestuia.
- Selectarea programului de ,,Receptive instruction” ca etalon
- Interpretarea şi prelucrarea datelor obţinute
5.Metodologia cercetării
Perioada de cercetare:
4 luni: 1 noiembrie 2010 – 1 februarie 2011
Locul :
Cercetarea experimentală sa desfăşurat la Centrul Educaţional Şcoala ,, Raza de Soare ”
Arad.
Şcoala ,, Raza de Soare ” fucţioneză în cadrul Fundaţiei Creştine RCE Speranţa Copiilor.
Această şcoală a luat fiinţă în ianuarie 2002 când sa dorit educarea organizată a copiilor
de la casele de tip Darius (un alt proiect al fundaţiei care constând într-un centru rezidenţial
pentru copii cu dizabilităţii ).
Până în toamna anului 2004 şcoala a funcţionat într-un spaţiu închiriat şi era frecventată
de cei 8 copii de la casele Darius şi de 4 copii din comunitate-
În septembrie 2004 a fost inaugurată noua clădire a şcoli care cuprinde:
6 săli de clasă cu baie
1 cabinet de logopedie
1 cabinet de Kinetoterapie
1 bucătrie
1 sală de mese.
Numărul copiilor a crescut la 36 cuprinşi în 6 clase. La fiecare clasă este un învăţător şi
un asistent educaţional.
44
Programul cuprinde: educaţie, recuperare şi socializare. Solicitările din comunitate şi din
alte centre de plasament, fiind mai mari cu timpul, activitatea sa estins. La ora actuală şcoala
funcţionează cu un efectiv de 44 de elevi repartizaţi în 7 clase.
Din septembrie 2009, şcoala a fost autorizată de ministerul Educaţiei, Cercetări,
Tineretului şi Sportului şi se află în process de acreditare.
Etape şi subetape:
ETAPA PRE TEST
1 noiembrie 2010 – 10 noiembrie 2010
- selctare lotului de subiecţi
- selectarea grupului experimental şi a grupului martor
ETAPA POST TEST
11 noiembrie 2010 – 15 noiembrie 2010 – prima testare a eşantionului cu testul Portage
15 noiembrie 2010 – 15 ianuarie 2011 – aplicarea terapiei propriu – zise pe grupul experimental
ETAPA RE TEST
15 ianuarie 2011 – 20 ianuarie 2011 – a doua testare a celor două grupe:grupa experimentală şi
grupa martor.
20 ianuarie 2011 – 23 ianuarie 2011 - Prelucrarea datelor cercetării
23 ianuarie 2011 – 30 ianuarie 2011 – interpretarea rezultatelor şi stabilirea modalităţii de
valorificare a cercetării.
6.Eşantionarea
Eşantionul este parte dintr-un întreg, selectată după criterii ştinţifice, pe care se realizează
o cercetare, determinându - se, verificându – se sau atestându – se anumimte caracteristici ale
întregului.
45
Lotul experimental este format din 5 copii care au fost diagnosticaşi cu autism sau
elemente din spectrul autist.
Datorită faptului că eu personal ca şi student nu am experienţa practică cid oar teoretică
s-au selectat subiecţii care au îndeplinit cele mai multe dintre următoarele condiţii stabilite:
Să nu aibă şi alte afecţiuni asociate exceptând retardul mintal, acesta fiind prezent
în procent de 75 % din cazuri
Ambi părinţi să dorească acest lucru şi să fie dispuşi să coopereze în aplicarea şi
susţinerea terapiei
Să aibă IQ peste 35;
Să nu aibă medicamente la active exceptând dozele mici de Ripsolet pentru cei
care sunt hiperkinetici;
Să nu fie violenţi cu cei din jur sau cu ei înşişi
Vârsta cronologică să nu depăşască 10 ani
7.Variabilele independente şi variabilele dependente
O variabilă este o anumită caracteristică (o calitate, un atribut, o propritetate) care variază
de la un subiect la altul, iar o constant este o caracteristică identică pentru toţi membri grupului
investigat.
Prin variabilele dependente se înţeleg efectele, rezultatele produse de acţiunile
variabilelor independente.
VARIABILELE DEPENDENTE (posibile)
- Îmbogăţirea vocabularului
- Dezvoltarea niveleuli de inteligenţă
- Stimularea limbajului şi a capacităţii comunicative
Prin variabilele independente se înţeleg fenomenele care reprezintă cauze, factori sau
condiţii;
46
Variabilele independente sunt reprezentate de orice stimul care poate avea o influenţă
relevantă (cauzală) asupra unor prestaţii sau comportamente, care devin variabile dependente.
VARIABILELE INDEPENDENTE
- Abilităţi de comunicare reduse
- Comportament inadecvat
- Grad de inteligenţă scăzută
8.Desfăşurarea experimentului
Cercetarea a avut loc aşa cum am mai menţuionat anterior într-un centru relative nou
deschis în Arad şi anume : Fundaţia Creştină RCE Speranţa Copiilor, Centru Educaţional ,,
Şcoala ,, Raza de Soare ” Arad.
În terapia teacch, se lucrează aşa cum am mai precizat, atât individual cât şi intensive
astfel încât limita de spaţiu fizic a impus şi o limită de copii care să poată fi incluşi în program.
Consider compensate acest lot de subiecţi datorită faptului că studiile de caz se întind pe
o perioadă maqi lungă de timp, iar observarea şi monitorizarea acestora sa făcut într-un mod
extreme de minuţios, cu însemnări zilnice şi riguroase la fiecare program eu însu-mi aplicând
terapia pe fiecare subiect, intrând astfel în contact săptămânal cu toţi subiecţii şi cu unul câte
unul.
Tocmai de aceea cercetarea capătă un aspect calitativ datorită pe de o parte noutăţii
temei şi captarea acesteia de la început, prin importanţa dezvăluirii şi a încurajării metodelor noi
de abordarer a autismului şi nu în ultimul rând prin prezentarea unor date cât se poate de
obiective şi minuţioase care se întind pe o perioadă lungă de timp, şi care sper să aibă un impact
la nivelul societăţii civile pentru informarea acesteia cu date noi, încercarea părinţilor şi a
profesioniştilor de a lua iniţiativa de a încerca metode mai noi, care şi-au dovedit eficienţa în
repetate rânduri, dar şi de ce nu să înveţe din erorile făcute pe tot parcursul terapiei în Centrul
Şcoala ,, Raza de Soare ” astefel încât să perfecţioneze metoda.
Cercetarea în sine prezintă cazurile a cinci copii autişti pe care sa aplicat terapia Teacch
în central menţionat mai sus, rezultatul cercetării fiind evoluţia acestora şi modul în care sa
aplicat terapia. În cazul tuturor subiecţilor vorbim de o perioadă de studiere de 4 luni.
47
PREZENTATAREA SUBIECŢILOR
În continuare voi prezenta pe scurt câteva date despre subiecţi, după cum urmează:
1. BAA
DATA NASTERII: 19. 06. 2003
SEX: F
Mama:BS
Ocupaţia:operator IT
Tata:BD
Ocupaţia:administrator
Diagnostic: Autism
2.MŞB
DATA NASTERII:11.09.2002
SEX: M
Mama:DB
Ocupaţia: profesor
Tata:VB
Ocupaţia:inginer
Diagnostic:elemente din spectrul autist
3.CT
48
Data naşterii:06.10.2002
SEX: M
Mama:CC
Ocupaţia:Asistent personal
Tata:CŞE
Ocupaţia:Turnător
Diagnostic:Autism Infantil, Retard Psihomotor, Retard psihic sever la nivel de 24 de luni,
Tulburări de limbaj la nivel de 18 luni.
4.TDA
Data naşterii:06.10.2002
SEX: M
Mama:TL
Ocupaţia:bucătar
Tata:TDI
Ocupaţia:funcţionar public
Diagnostic:Autism
5.ZE
Data naşterii:28.09.2004
49
SEX: M
Mama:ZD
Ocupaţia:casnică
Tata:ZN
Ocupaţia:şofer
Reprezentant:BL
Diagnostic: Elemente din spectrul autist
9. Analiza statistică şi interpretarea datelor
După prima aplicare a testului Portage subiecţi au avut următoarele rezultate:
Grup experimental
Subiect Rezultatul în urma
testări numărul 1
Subiect 1 40
Subiect 2 42
Subiect 3 41
Subiect 4 43
Subiect 5 40
50
Grup martor
Subiect Rezultatul în urma
testări numărul 1
Subiect 1 38
Subiect 2 40
Subiect 3 43
Subiect 4 41
Subiect 5 42
Rezultatul în urma testari numărul 1
51
După ce am efectuat prima testare cu testul portage am aplicat pe o perioadă de 4 luni
terapia propriu – zisă şi în cadrul terapiei pe această perioadă am încercat pe cât sda putut de
mult să le stimulez limbajul prin exerciţii logopedice, să-I ajut să se adapteze pozitiv mediului în
care trăiesc prin socializare o dată pe săptămână, să-şi achiziţioneze un comportament adecvat
faţă de cei din jur.
După 4 luni de aplicare a terapiei am aplicat din nou testul Portage care a dat următoarele
rezultate:
Grup experimental
Subiect Rezultatul în urma
testări numărul 2
Subiect 1 55
Subiect 2 57
Subiect 3 56
Subiect 4 58
Subiect 5 55
52
Grup martor
Subiect Rezultatul în urma
testări numărul 2
Subiect 1 38
Subiect 2 40
Subiect 3 43
Subiect 4 41
Subiect 5 42
53
După cum se vede şi în rezultatele repretentate mai sus se vede că ipotezele se confirmă;
subiecţii pe care sa aplicat terapia şi cu care sa lucrat după o perioadă de 4 luni sa observant o
ameliorare comportamentală, s-au achiziţonat comportamente adecvate, s-au redus
comportomantele negative, s- au îmbunătăţit limbajul şi IQ – ul subiecţilor a crescut.
10.Concluzii
Ca viitor psihopedagog consider că cele 5 cazuri studiate pot să fie integrate în societate
care le accept dizabilitatea încurajându-i. Rolul meu de psihopedagog constă tocmai în a ajuta
aceşti copii. De asemenea consider că aceste programe educaţionale intens utilizate facilitează
creşterea posibilităţii gradului de acceptare a copilului într-o familie adaptativă.
Utilizarea acestei metode educaţionale a avut succes însă acest succes este în strânsă
legătură cu o bună evaluare a copilului deoarece metodele sunt aplicate în funcţie de nevoile şi
capacităţile acestuia.
54
Dezavantajul utilizării unei singure metode educaţionale este că aceasta ar putea să nu
acopere total nevoile subiectului şi de aceea întodeauna terapiile educaţionale, merg mână în
mână, educarea fiind o muncă în echipă.
Limitele cercetării ar fi numărul prea mic de subiecţi. Reprezentanţii la acest studiu nu
poate să constituie un eşantion reprezentativ din populaţia general.
Avantajul principal al metodei abordate este dat de o rată a succesului semnificativă în
rândul rezultatelor obţinute în cazul subiecţilor abordaţi. Bineînţeles timpul de aparişie a unor
rezultate, progrese ale copilului sunt date şi de apariţia dizabilităţii acestuia de capacitatea sa de
învăţare şi de interacţionare.
Prin urmare programul utilizat poate fi concluzionat precizând o îmbunătăţire
semnificativă în dezvoltarea aptitudinilor sociale şi a celor communicative, în alimentarea
comportamentelor care interferează cu învăţarea şi împiedică experienţele normale în creşterea
calităţi vieţii atât a copilului autist cât şi a familiei acestuia.
55
Anexe
FISA
de dezvoltare psihomotrica Portage
V.M. 0-6 ani
LIMBAJ
1. Repetă sunetele făcute de alte personae.
2. Repetă aceeiaşi silabă de 2-3 ori.
3. Răspunde la gesturi cu gesturi.
4.Îndeplineşte comenzi simple însoţite de gesturi.
5. Încetează activitatea 75% din cazuri cînd i se spune : NU!
6. Răspunde prin gesturi la întrebări simple.
7. Combine doua silabe diferite în jocul vocal.
8. Imită intonaţia vocii altuia.
9. Foloseşte un cuvânt cu sens ca sa denumească o persoană sau un obiect.
10. Vocalizează ca raspuns la vorbirea altei persoane.
11. Spune cinci cuvinte diferite (poate folosii acelaşi cuvânt pentru obiecte diferite).
12.Poate cere "mai mult" .
13. Spune:"Gata/Nu e".
14. Execută comenzi simple fară a i se da indicaţii prin gesturi.
15. Poate da sau arăta la cerere (cînd i se spune: dă-mi sau arată-mi).
16.Arata 12 obiecte familiare când sînt numite.
17. Indică 3-5 imagini dintr-o carte, când acestera sînt denumite.
18. Arată 3 parti ale propriului corp.
19. Işi spune la cerere numele sau porecla (diminutivul).
20. Răspunde la întrebarea: "Ce e asta?"- denumind obiectul.
21. Combină cuvintele şi gesturile pentru a-şi face cunoscute dorinţele.
56
1-2 ani
22. Numeşte alţi membri din familie, inclusiv animalele preferate.
23. Numeşte 4 jucarii.
26. Pune întrebări folosind o intonatie urcătoare la sfârşitul cuvântului sau a propoziţiei.
27. Numeşte 3 părţi la o păpuşă sau o altă persoană.
28. Raspunde afirmativ sau negativ la întrebări care cer răspunsuri tip DA/NU
2-3 ani
29. Alătură un substantiv şi un adjectiv sau două substantive în propoziţie de 2 cuvinte (mingea
mea)
30.alătură un substantiv şi un verb în propoziţia de două cuvinte (tata pleacă).
31. Foloseşte un cuvant anumit pentru nevoia de a merge la toaleta.
32. Alatură un verb cu un substantiv cu acolo sau aici în propoziţia de două cuvinte:“Scaunul
aici”.
33. Alatură două substantive ca să exprime posesia (maşina tatălui).
34. Foloseşte NU în vorbirea spontană.
35. Răspunde la întrebarea: ce face? Pentru activităţi spontane.
36. Răspunde la întrebarea: “unde este?”.
37. Numeşte sursa unor sunete familiare din mediu.
38. Dă cel mult un obiect când i se cere folosind pluralul (cuburi).
39. În vorbire se referă la sine prin numele proprii.
40. Indică imaginea unui obiect uzual descris prin imaginaţia lui.
41. Arată pe degete câţi ani are.
42. Îşi spune sexul cînd este întrebat (baiat-fata).
43. Îndeplineşte două comenzi legate între ele.
44. Foloseşte forma continuă (limba romana).
45. Foloseşte forma obijnuită a pluralului (cub-cuburi).
46. Foloseşte câteva verbe neregulat la trecut (a fost; aplecat; a facut).
47. Pune întrebarea: “ce e asta?”.
57
48. Îşi controlează volumul vocii 90% din timp.
49. Foloseşte “Asta” şi “Aia” în vorbire.
50. Foloseşte “este” şi “e” în afirmaţia: “asta e mingea”.
51. Foloseşte mai mult “eu: sau “al meu” decât numele propriu.
52. Indică un obiect care nu este: “nu este o minge”.
53. Răspunde la întrebări cu : “cine?” indicând numele.
54. Foloseşte forma de posesiv: “a lui tata”.
55. Foloseşte articolul hotărât şi nehotărât în vorbire pentru masculin şi feminin.
56. Foloseşte câteva substantive care desemnează categorii (animale, mâncare, jucarii).
57. Foloseşte uneori “Pot” şi forme de viitor.
58. Poate descrie lucruri ca fiind “închis” sau “deschis”.
62. Îşi spune numele întreg cînd I se cere.
63. Răspunde la întrebări simple de tip “cum”, “când”.
64. Foloseşte trecutul verbului.
65. Povesteşte despre lucruri care i s-au întâmplat recent.
66. Spune la ce folosesc obiectele uzuale.
67. Exprimă ce se va întâmpla folosind formula “Vreau” , “doresc să”.
68. Schimbă ordinea cuvintelor în modul adecvat pentru a pune întrebări:”Pot să merg la?”.
69. Foloseşte câteva substantive.
70. Relatează două evenimente în ordinea întâmplării lor.
4-5 ani
71. Îndeplineşte o serie de comenzi legate între ele.
72. Demonstrează înţelegerea propoziţiilor:”Iată că a fost lovită de băiat”.
73. Poate alege o pereche de obiecte sau imagini la cerere.
74. Foloseşte verbe la opţiune (condiţional-operativ: “Aş dori, etc).
75. Foloseşte fraze: “Am lovit mingea şi a sărit în stradă.”
76. Poate găsi partea de jos şi de sus a diferitelor obiecte.
77. Poate să sesizeze şi să indice absurdităţile din imagini.
58
78.
79.Foloseşte cuvinte: “soră”, “frate”,”bunic”,”bunică”.
80. Spune cuvintele corespunzatoare care lipsesc:”fratele baiat”,”sora este…?”
81. Poate spune o poveste familiară fără ajutorul imaginilor.
82. Numeşte o imagine care nu se încadrează într-o anumită categorie.
83. Spune dacă două cuvinte rimează sau nu.
84.Foloseşte propoziţii complexe: “ea vrea ca eu să intru pentru că…”
5-6 ani
85. Poate să spună dacă un sunet este tare sau încet.
86. Poate indica unde sânt câteva, multe, sau mai multe obiecte.
87. Îşi spune adresa.
88. Işi spune numărul de telefon.
89. Spune glume simple.
90. Poate să-ţi indice unde sânt puţine, mai multe sau câteva obiecte.
91. Poate să relateze întîmplări din experienţa sa zilnică.
92. Descrie poziţia sau mişcarea folosind propoziţii: “Prin”, “de la”, “către”, “peste”, “departe”.
93. Răspunde la întrebarea :”de ce?” cu o explicaţie.
94. Aşează în ordine 3-5 imagini reprezentând o poveste şi poate spune povestea.
95. Defineşte cuvinte.
FISA DE DEZVOLTARE PSIHOMOTRICA PORTAGE
V.M. 0-6 ani
SOCIALIZARE
1. Urmăreşte persoane care se mişcă în faţa sa.
2. Zâmbeşte ca un răspuns la atenţia acordată.
59
3. Vocalizează ca un raspuns la atenţia acordată.
4. Priveşte la propriile mâini ,zâmbeşte şi vocalizează.
5. În cercul familiei, zâmbeşte, vocalizează şi încetează plânsul.
6. Zâmbeşte şi vocalizează la imaginea din oglindă.
7. Zâmbeşte la expresia facială de adult
8. Bate şi trage (păr, nas, ochelari) cînd este în braţe.
9. Ajunge la obiectele oferite.
10.Ajunge la persoanele cunoscute.
11.Ajunge sau bate în oglindă cînd vede imaginea unui copil.
12.Ţine şi examinează obiecte primite (1 minut).
13.Scutură obiectele din mână făcând zgomot neintenţionat.
14.Se joacă nesupravegheat 10 minute.
15.Caută contactul ochilor 2-3 minute.
16.Se joacă liniştit langă adult timp de 15-20 minute.
17.Vocalizează când i se dă atenţie.
18.Imită jocul Bau-Bau.
19.Bate din palme – imitaţie.
20.Face din mână pa-pa – imitaţie.
21.Ridica mâinile “aşa mare” – imitaţie
22.Oferă jucării, obiecte, hrană, dar nu întodeauna le eliberează.
23.Îmbrăţişază, sărută persoane cunoscute.
24.Răspunde la propriul nume privind sau întinzând mâinile.
25.Scutură obiecte pentru a face zgomot.
26.Manipulează jucării sau obiecte.
27.Oferă jucării la adulti şi le eliberează.
28.Imită mişcările unui copil în joc.
1-2 ani
29. Imită adultul în simple obiceiuri (scuturarea hainelor).
30. Se joacă cu alt copil fiecare făcînd o activitate separată.
60
31. I-a parte la jocuri, împinge o maşină, aruncă o minge la alt copil (2-5 minute).
32. Acceptă absenţa părinţilor continuîndu-şi jocul.
33. Activ, vrea să cunoască împrejurările.
34. I-a parte la jocuri de manipulare – împinge, întoarce mâinile cu alte persoane.
35. Imbrăţşază sau cere păpuşi sau jucării noi.
36. Repetă acţiuni care produc risc şi atenţie.
37. Ţine cartea adultului să o citească sau trage de el.
38. Trage de o persoană pentru a-i arăta o acţiune sau un obiect.
39. Retrage mâna, spune :nu: când este langă un obiect interzis.
40. Aşteaptă să fie luat de pe un scaun în altul.
41. Se joacă cu 2-3 copii.
42. Împarte obiecte sau hrană când I se cere.
43. Salută egalii, sau adulţii familiari cînd sînt cunoştinţe.
44. Cooperează cu părinţii 50% din timp.
2-3 ani
45. Poate aduce sau lua obiecte sau gasi persoana din alta camera.
46. Asculta muzica sau povesti 5-10 minute.
47. Spune “te rog” – multumeste cand i se aminteste, i se cere.
48. Incearca sa ajute parintii cu sarcini, facand o parte din munca.
49. Se joaca de-a imbracatul cu hainele adultului.
50. Face o alegere cind e intrebat: “Pe cine iubesti?”.
51. Intelege sentimentele prin verbalizare : dragoste, tristete, ris.
3-4 ani
52. Respecta reguli de joc imitand actiunile altor copii.
53. Saluta adulti din familie fara a i se aduce aminte.
54. Respecta reguli din joc condus de adulti.
55.Cere voie sa foloseasca o jucarie cu care se joaca alt copil.
61
56. Spune “te rog” si “multumesc” fara sa i se aminteasca in 50% din cazuri.
57. Raspunde la telefon, cheama adultul sau o persoana cunoscuta.
58. Asteapta sa-i vina randul.
59. Respecta reguli de joc in grup condus de un copil mai mare.
60. Indeplineste cerintele formulate de adulti in 75% din cazuri.
-3-
61. Sta in zone delimitate de curtea spitalului, cresei, casei.
62. Se joaca alaturi si vorbeste cu alti copii timp de 30 minute.
4-5 ani
63. Cere ajutor cand intimpina greutati.
64. Contribuie la conversatia parintilor.
65. Repeta versuri, cantece sau danseaza pentru altii.
66. Lucreaza independent la o sarcina de rutina timp de 20 minute.
67. Isi cere scuze fara a i se aduce aminte in 75% din cazuri.
68. Isi asteapta randul intr-o activitate de grup de 8-9 copii.
69. Se joaca pe rand cu 2-3 copii timp de 20 minute.
70. Foloseste comportamente asociale d.p.d.v. social cand e de fata public.
71. Cere voie sa foloseasca obiecte care apartin altora in 70% din cazuri.
5-6 ani
72. Numeste sentimente pe care le incearca: suparare, furie, fericire, dragoste.
73. Se joaca cu 4-5 copii cooperand intr-o activitate fara sa fie supravegheat.
74. Explica altora regulile unui joc, ale unei activitati.
75. Imita roluri de adult.
76. Participa la conversatii in timpul mesei.
77. Isi consoleaza prietenii de joc cand acestia sint suparati.
78. Isi alege singur prietenii.
79. Proiecteaza si construieste folosind obiecte simple: plan inclinat.
62
80. Isi fixeaza singur obiectivele si le duce la bun sfarsit.
FISA DE DEZVOLTARE PSIHOMOTORIE PORTAGE
V.M. 0-6 ANI
AUTOSERVIRE
0-1an
1. Suge si inghite lichide
2. Mananca alimente l;ichefiate (fulgi pentru copii, etc)
3. Vara si apuca biberonul.
4. Mananca alimente strecurate.
5. Tine biberonul fara ajutor timp de 1 minut.
6. Controleaza miscarea biberonului-il apropie sau il departeaza de la gura.
7. Mananca alimente facute piure gata de parinti.
8. Bea din ceasca tinuta de parinti.
9. Mananca alimente semi-solide date de parinti.
10. Se hraneste singur cu degetele.
11. Bea lichide din ceasca tinind-o cu ambele maini.
12. Duce ajutat la gura lingura umpluta cu mancare.
13. Intinde mainile si picioarele atunci cind il imbracam.
1-2 ani
14. Mananca independent la masa , folosind lingura.
15. Tine ceasca cu mana si bea din ea.
16. Introduce mainile in apa si isi pune mainile ude pe fata in semn de
spalare – imitatie.
63
17. Sta pe olita sau pe scaun de toaleta timp de 5 minute.
18. Pune palariuta sau caciulita pe cap si si-o scoate.
19. Isi scoate sosetele.
20. Introduce mainile in maneci si picioarele in pantaloni.
21. Isi scoate pantofii cind sireturile sint dezlegate, slabite.
22. Isi scoate haina cind este descheiata.
23. Isi scoate pantalonii cand sint descheiati.
24. Inchide si deschide fermoare mari fara sa actioneze inchizatorul.
25. Foloseste vorbe sau gesturi prin care indica nevoia de a merge la baie.
26. Se hraneste singur folosind lingura sau ceasca (varsa putin continutul).
2-3 ani
27. Ia prosopul de la parinti, isi sterge mainile si fata.
28. Suge, inghite din pahar sau ceasca.
29. Foloseste furculita.
30. Mesteca si inghite numai substante comestibile.
31. Isi sterge mainile fara ajutor cind i se da prosopul.
32. Cere sa mearga la toaleta chiar daca este tarziu pentru a evita accidentele.
33. Isi controleaza scurgerea salivei din gura.
34. Urineaza sau are scaun la olita, de 3 ori pe saptamana atunci cand e asezat pe ea.
35. Isi pune pantalonii, se incalta.
36. Se spala pe dinti imitand adultul.
37. Isi scoate hainele simple care au fost descheiate.
38. Foloseste toaleta pentru scaun, un singur accident pe saptamana.
39. Ia apa de la robinet fara ajutor, atunci cind este pus la dispozitie un scaun sau o treapta.
40. Se spala pe maini si pe fata folosind sapunul, cand adultul ii potriveste temperatura apei.
41. Cere sa mearga la baie in timpul zilei pentru a evita accidentele.
42. Isi aseaza haina intr-un cuier pus la inaltimea sa.
43. Mananca incet in timpul somnului de dupa-amiaza.
44. Evita pericolul, cum ar fi colturile de mobilier intilnite, scarile deschise
64
45. Foloseste servetelul atuncicand i se aminteste.
46. Infige furculita in alimente si le duce la gura.
47. Toarnă dintr-un ibric intr-un pahar fara ajutor.
48. Desface capsa de la imbracaminte fara ajutor.
49. Se spala singur pe maini si pe picioare atunci cand este imbaiat.
50. Isi pune sosetele.
51. Se imbraca cu haine, jachete, camasa.
3-4 ani
52. Mananca singur inteaga masa.
53. Se imbraca ajutat, cu pulover peste cap si se incheie singur.
54. Isi sterge nasul cind i se aminteste.
55. Din sapte dimineti se trezeste uscat doua dimineti.
56. Baietii urineaza la toaleta stand in picioare.
57. Incepe si termina imbracatul cu exceptia inchizatorilor in 75% din
cazuri.
58. Incheie haina cu capse si copci, isi sufla nasul.
59. Evita pericolele comune (sticla sparta) isi pune hainele pe umeras si
umerasul, pe o bara joasa la indicatia adultului.
60. Se spala pe dinti cand i se dau indicatii verbale.
61. Isi pune manusi cu un deget, deschide nasturii mari la jacheta pusa pe o platforma pentru
invatare.
62. Isi incalta ghetele cu ajutor.
63. Isi incalta ghetele fara ajutor.
4-5 ani
64. Curata locul unde a varsat ceva, luandu-si singur carpa, evita otravurile si substantele
periculoase.
65. Isi descheie hainele singur.
65
66. Isi incheie singur hainele.
67. Curata locul la masa si poate inchide un fermoar, se spala pe maini si fata.
68. Foloseste tacamurile pentru a manca.
69. Se trezeste din somn noaptea pentru a folosi toaleta.
70. Isi sterge si isi sufla nasul in 70% din cazuri fara sa i se aduca aminte, se spala singur cand
face baie cu exceptia gatului si a spatelui.
71. Foloseste cutitul pentru a unge unt sau gem pe paine, inchide si deschide catarama la haine.
72. Se imbraca singur complet, se serveste la masa din castron cu polonic (castronul tinut de
adult).
73. Ajuta la pusul mesei folosind corect farfuriile, servetelele.Se spala pe dinti, merge la toaleta
la vreme, se dezbraca, se sterge si se imbraca fara ajutor.
74. Se piaptana sau se perie daca are parul lung.
75. Poate merge in vecinatatea casei fara sa fie supravegheat permanent.
76. Insira sireturile la pantofi si ii leaga.
5-6 ani
77. Este responsabil pentru o sarcina gospodareasca, una pe saptamana si o indeplineste la
cerere.
78. Isi alege imbracamintea potrivita in functie de timp si ocazie.
79. Se opreste la colt, se uita in ambele parti si traverseaza strada fara indicatii verbale.
80. Se serveste la masa si da mai departe platoul.
81. Isi prepara singur mancarea simpla (Fulgi de ovaz cu lapte, etc).
82. Este responsabil pentru sarcina gospodareasca zilnica (dusul gunoiului din casa sau alta
sarcina).
83. Isi poate potrivi temperatura apei pentru baie sau dus si isi poate pregati singur o tartina.
84. Merge la scoala, gradinita sau magazin la distanta de cel mult 2 strazi.
85. Incearca sa taie alimente mari cu cutitul (banane, cartofi fierti), gaseste toaleta potrivita cu
sexul in locuri publice.
86. Deschide o sticla cu lapte.
87. Poate lua, duce si aseza cu putin ajutor tava, in cantina cu autoservire.
66
88. Isi poate incheia sireturile la gluga si-si poate incheia centura de siguranta la masina.
FISA DE DEZVOLTARE PSIHOMOTRICA PORTAGE
V.M. 0-6 ANI
Comportament cognitiv (108 items)
0-1an
1. Isi indeparteaza de pe fata o panza care-I acopera vederea.
2. Cauta un obiect care a fost indepartat de linia directa avederii.
3. Poate indeparta un obiect dintr-un container deschis.
4. Plaseaza un obiect intr-un container deschis.
5. Plaseaza un obiect intr-un container la comanda verbala.
6. Scutura o jucarie sunatoare agatata pe o sfoara
7. Poate pune trei obiecte intr-un container.
8. Poate transfera un obiect dintr-o mana-n alta.
9. Lasa sa cada o jucarie si o ridica.
10.Gaseste un obiect ascuns intr-un container.
11.Face un tren din trei cuburi si apoi il impinge.
12.Se poate juca cu un cerc pe o ata.
13.Poate pune o piesa cilindrica in planseta cu orificii.
14.Executa gesturi simple la cerere – bate din palme.
1-2 ani
15.Scoate unul cate unul sase obiecte dintr-un container.
16.Poate indica o parte a corpului.
17.Suprapune trei cuburi la cerere.
18.Asociaza obiecte asemanatoare.
19.Mazgaleste cu creionul.
67
20.Arata spre sine cind este intrebat.
21.Pune cinci obiecte cilindrice in planseta cu orificii.
22.Asociaza obiectele cu imaginea lor.
23.Indica o imagine numita.
24.Indica paginile din carte 2-3 odata.
2-3 ani
25.Gaseste o anumita carte de copii la cerere.
26.Completeaza un incastru de trei figuri.
27.Numeste imagini ale unor obiecte asemanatoare pana la patru.
28.Deseneaza o linie verticala imitativ.
29.Deseneaza o linie orizontala imitativ.
30.Copiaza un cerc.
31.Asociaza materiale dupa textura.
32.Indica obiecte mari si mici la cerere.
33.Deseneaza o cruce imitativ.
34.Asociaza trei culori.
35.Plaseaza obiecte ”in”, “pe”, “sub”, la cerere.
36.Numeste obiecte ce produc sunete.
37.Pune cuburi unu intr-altul, dupa marime.
38.Numeste actiunea din imagine.
39.Asociaza forme geometrice cu imagini ale formelor.
40.Aseaza pe un baston inele sau discuri in ordinea marimii.
3-4 ani
41.Numeste obiecte mari si mici in numar mare.
42.Indeca zece parti ale corpului la comanda verbala.
43.Indica un baiat si o fata la comanda verbala.
44.Poate spune de un obiect ca e mai usor sau mai greu.
68
45.Alatura doua parti ale unei forme pentru a face un intreg.
46.Numeste doua evenimente sau doua personaje familiare din povesti.
47.Repeta jocuri cu degete saucu mainile, cu cuvinte sau actiuni.
48.Asociaza cate una, pana la trei sau mai multe obiecte.
49.Indica obiecte lungi sau scurte.
50.Spune care obiecte sau categorii de obiecte se potrivesc.
51.Numara pana la trei imitativ.
52.Aranjează obiecte pe categorii.
53.Deseneaza o linie diagonala de la un colt la altul al unui patrat cu latura de 10 cm.
54.Deseneaza o linie in forma de v imitativ.
55.Numara zece obiecte imitativ.
56.Construieste un pod din trei cuburi (imitativ).
57.Realizeaza un sir de culori sau margele, respectand o secventa.
58.Poate sa copieze o serie de linii frante unite.(vvvvv)
59.Adauga un picior sau o mana la un desen incomplet.
60.Completeaza un joc din sase culori fara incercari sau erori.
61.Numeste obiecte care sint lafel si diferite.
62.Deseneaza un patrat imitativ.
63.Numeste trei culori la cerere.
64.Numeste trei forme geometrice (cerc, patrat, triunghi).
4-5 ani
65.Ia un numar specificat inainte la cerere.
66.Numeste tipuri de texte.
67.Copiaza un triunghi la cerere.
68.Isi aminteste patru obiecte dintr-o imagine.
69.Numeste timpul de zi asociat cu anumite activitati.
70.Repeta rime familiare.
71.Spune ca un obiect este mai greu sau mai usor cu diferenta de 500 grame.
72.Spune ce lipseste cind se indeparteaza un obiec dintr-un grup de trei.
69
73.Numeste opt culori.
74.Numeste trei monede diferite: 1 leu, 5 lei, 10 lei.
75.Asociaza simboluri, litere si numere.
76.Spune culoarea obiectelor denumite.
77.Reda 5 fapte importante dintr-o poveste auzita de 3 ori.
78.Deseneaza un om: un cap, un trunchi si 4 membre.
79.Canta cinci versuri dintr-un cantec.
80.Construieste o piramida din 10 cuburi.
81.Numeste obiecte lungi si scurte.
82.Plaseaza obiecte in spate, langa si dupa.
83.Asociaza seturi egale de la 1 la 10 obiecte.
84.Numeste sau arata o parte, lipsa imaginii unui obiect.
85.Numara de la 1 la 20.
86.Numeste propozitiile: prima, cea de la mijloc si ultima.
5-6 ani
87.Numara pana la 20 obiecte si spune cite sint.
88.Numeste 10 numere scrise.
89.Numeste stanga si dreapta raportat la propriul corp.
90.Spune literele alfabetului in ordine.
91.Isi scrie numele cu litere de tipar.
92.Numeste 5 litere ale alfabetului scrise.
93.Aranjaza obiecte in secventa dupa latime si lungime.
94.Numeste litere mari ale alfabetului.
95.Pune numere de la 1 la 10 in secventa adecvata.
96.Numeste pozitiile obiectelor: primul, al doilea, al treilea.
97.Numeste literele mici ale alfabetului.
98.Asociaza literele mari cu literele mici ale alfabetului.
99.Arata numere numite de la 1 la 25.
100. Copiaza un romb.
70
101. Completeaza un labirint simplu.
102. Numeste zilnic adunari si scaderi.
103. Poate face adunari si scaderi cu numere pana la 3.
104. Isi poate spune ziua si data nasterii.
105. Recunoaste 10 cuvinte scrise.
106. Poate face unele prevederi,inlegatura cu ce se va intimpla.
107. Arata obiecte intregi si jumatati.
108. Poate numara de la 1 la 100.
FISA DE DEZVOLTARE PSIHOMOTORICA PORTAGE
V.M. 0-6 ANI
COMPORTAMENT MOTOR
0-1 an
1. Intinde mana dupa un obiect la 15-20 cm.
2. Apuca un obiect suspendat in fata sa la 7-8 cm.
3. Se intinde dupa obiecte suspendate in fata sa si le apuca.
4. Intinde mana dupa un obiect preferat.
5. Introduce un obiect in gura.
6. Se sprijina pe brate in timp ce sta pe abdomen.
7. Sustine capul si pieptul sus cu sprijin pe un brat.
8. Pipaie si cerceteaza obiectul cu gura.
9. Se intoarce pe abdomen pe o parte si isi mentine aceasta pozitie 50% din timp.
10.Se rostogoleste de pe burta pe spate.
11.Inainteaza pe burta pe o distanta egala cu lungimea corpului.
12.Se rostogoleste de pe spate pe o parte.
13.Se intoarce de pe spate pe burta.
14.Sta in pozitie sezanda cind apuca degetele adultului.
71
15.Intoarce capul nestingherit cind corpul este sprijinit.
16.Isi mentine 2 minute pozitia sezanda.
17.Da jos din mana un obiect pentru a se intinde dupa altul.
18.Ridica si lasa sa cada un obiect intentionat.
19.Se tine pe picioare cu sprijin maxim.
20.Salta in sus si-n jos fiind sprijinit sa stea in picioare.
21.Merge deabusilea pentru a lua obiecte de la o distanta egala cu lungimea lui.
22.Sta singur sprijinit.
23.Din pozitia sezanda se intoarce in pozitia de mers de-a busilea.
24.Se ridica de pe burta.
25.Sade fara sa se sprijine cu mainile.
26.Arunca obiecte la intimplare.
27.Sprijinit pe genunchi si coate se leagana inainte si inapoi.
28.Transfera un obiect dintr-o mana-n alta fiind in pozitia sezand.
29.Retine doua cuburi cu latura de 2,5 cm intr-o mana.
30.Se ridica singur in pozitia pe genunchi.
31.Se ridica singur in picioare.
32.Foloseste penseta pentru a lua un obiect.
33.Se taraste.
34.Apuca cu o mana din pozitia titire.
35.Sta in picioare cu minimum de sprijin.
36.Isi linge mancarea din jurul gurii, cand se murdareste.
37.Sta singur in picioare un minut.
38.Indeparteaza un obiect dintr-un container.
39.Intoarce paginile unei carti mai multe odata.
40.Incearca sa ia mancare singur cu lingurita.
41.Pune obiecte mici intr-un container.
42.Se coboara singur din pozitia in picioare in pozitia sezanda.
43.Bate din palme.
44.Merge cu minimun de ajutor.
45.Face cativa pasi fara ajutor.
72
1-2 ani
46.Urca scarile deabuselea.
47.Se ridica singur in picioare din sezand.
48.Rostogoleste o minge imitand adultul.
49.Se urca singur pe un scaun de adult si incearca sa se aseze pe el.
50.Poate pune inele pe un suport metalic.
51.Scoate piese cilindrice cu 2,5 cm din planseta cu orificiu.
52. Pune piese cilindrice cu 2,5 cm in planseta cu orificii.
53.Face un turn din trei cuburi.
54.Face semne cu creionul.
55.Merge independent.
56.Coboara scarile deabuselea cu picioarele inainte.
57.Se aseaza singur intr-un scaun de copil.
58.Se aseaza pe vine si se ridica din aceasta pozitie in picioare.
59.Impinge si trage o jucarie in timp ce merge.
60.Se da intr-un balansor.
61.Urca scarile cu ajutor.
62.Se apleaca de la mijloc ca sa ridice obiecte fara sa cada.
63.Imita o miscare circulara.
2-3 ani
64.Insira patru margele mari in 2 minute
65.Rasuceste butoane, apasa pe clanta.
66.Sare pe loc cu ambele picioare odata.
67.Merge cu spatele.
68.Coboara treptele cu ajutor.
69.Arunca o minge adultului la o distanta de 1,5 m.
70.Construieste un turn din 5-6 cuburi.
73
71.Intoarce paginile una cite una.
72.Despacheteaza un obiect mic.
73.Indoaie o jumatate de hartie in scop imitator.
74.Desface si imbina jucarii.
75.Monteaza si demonteaza jucarii ce intra una in alta.
76.Da cu picioarele intr-o minge ce sta pe loc.
77.Face bilute din plastelina.
78.Apuca creionul intre degetul mare si aratator,sprijinind-ul pe degetul mijlociu.
79.Poate face tumba inainte cu ajutor.
80.Loveste cu ciocanul 5 cuie din 5.
3-4 ani
81.Taie cu foarfeca.
82.Poate pune doua papusi fata in fata sa se sarute.
83.Sare la o inaltime de 20 cm.
84.Da cu piciorul intr-o minge care vine inspre el.
85.Merge pe varfuri.
86.Alearga 10 pasi cu miscari coordonate alternand bratele.
87.Pedaleaza pe tricicleta.
88.Se da in leagan daca este balansat initial de adult.
89.Se urca si isi da drumul pe topogan.
90.Se da tumba inainte fara ajutor.
91.Urca scarile alternand picioarele.
92.Merge in pas de mars la comanda.
93.Prinde o minge cu ambele maini.
94.Traseaza dupa sabloane.
95. Taie dealungul unei linii drepte lunga de 20 cm cu abatere de 6 mm in medie.
74
4-5 ani
96.Sta intr-un picior 4-5 secunde.
97.Alearga schimband directia.
98.Merge in echilibru pe o scandura lata.
99.Sare intruna de 10 ori.
100.Sare peste o sfoara ridicata la 5 cm inaltime.
101.Sare inapoi de sase ori.
102.Loveste si prinde o minge mare.
103.Face forme de plastelina si le pune impreuna cate 2-3.
104.Taie de-a lungul unei linii curbe.
105.Poate sa insurubeze un obiect fixat pe un filet.
106.Coboara scarile alternind picioarele.
107.Pedaleaza pe tricicleta si face intoarcere la colt.
108.Sare intr-un picior de 5 ori.
109.Decupeaza un cerc cu diametrul de 5 cm.
110.Deseneaza masini, case, pomi.
111.Decupeaza si lipeste imagini simple.
5-6 ani
112.Poate scrie litere de tipar mari separate pe hartie.
113.Merge pe o scindurica lata inainte, inapoi, lateral.
114.Poate sa faca diferite sarituri.
115.Se da in leagan imitand si mentinind miscarea.
116.Desface degetele si isi atinge fiecare deget cu degetul mare.
117.Poate sa scrie litere mici.
118.Urca scari cu trepte sau treptele unui topogan, inalt de 3 metri.
119.Bate un cui cu ciocanul.
120.Dribleaza migea cu directie.
121.Coloreaza in interiorul unui contur (forme), 90% din desen.
75
122.Poate decupe poze din reviste la 0.5 cm de contur.
123.Foloseste ascutitoarea de creioane.
124.Poate face unele desene mai complicate.
125.Rupe din ziare figuri simple.
126.Impatureste ziarul de 2 ori pe diagonala pentru a face un patrat.
127.Prinde o minge cu o mana.
128.Poate sari coarda.
129.Loveste mingea cu o paleta sau un bat.
130.In timp ce alearga ridica de jos obiecte.
131.Poate sa patineze 3-4 m.
132.Merge pe tricicleta.
133.Se da pe gheata (derdelus) cu sania.
134.Merge sau se joaca in bazinul de inot inalt pina la talie.
135.Conduce un carucior avansand cu un picior.
136.Sare si se invarte intr-un picior.
137.Isi poate scrie numele pe o hartie gata liniata.
138.Sare de la inaltime de 20 cm si aterizeaza fara sa cada.
139.Sta intr-un picior fara ajutor cu ochii inchisi 10 secunde.
140.Se tine de o bara orizontala 10 secunde, sprijinindu-si greutatea pe un brat.
76
Bibliografie
1. Creierul social.Autism, neuroştinţe, terapie – Otilia Secară, Ed Trans arte, Bucureşti, 2009
2.Autismul infantil. Structuri psihopatologice şi terapie complexă – Cristina Mureşan, Ed Presa
Universitară, Cluj – Napoca, 2004
3.Info Autism – revista electronică , anul I, Numărul I, februarie 2004
4. Info Autism – revista electronică , anul I, Numărul II, martie 2004
5.www.autism.com
6.www.nustadeoparte.ro
7.www.terapiafamiliei.ro
8.www.autismromânia.ro
9.C.B.Buică – Bazele defectologiei – Editura Aramis Print , Bucureşti, 2004
10.Alois Gherguţ , Sinteze de psihopedagogie specială – Editura Polirom, Iaşi, 2007
11. Gheorghe Swartz, - Fundamentele Psihologie Speciale – Editura Universităţii Aurel Vlaicu,
Arad, 2009
12.Olga Domnica Moldovan, Mirela Ciolac – Elemente de logopedie – Editura Universităţii Arel
Vlaicu, Arad, 2007
13. ( http: // www. mssm. Edu / psychiatry /autism)
14. (Cf. Lorna King - , Diagnosis, Epidemiology, Etiology in Early Chidhood Autism, pag 8)
15. Emil Verza, - Revista de Educaţie Specială, - 2- , 1993)
16. Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, Ediţia a – IV-a , Editura Asociaţiei
Psihiatrilor liberi din România, Bucureşti 2005).
17. Radu Gheorghe, Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal,Editura Pro Humanitate,
Bucureşti, 2000
18. M.Ruter, E.Schopler , Autism: A Reappraisal of Concepts and Treatment,........
19. C.Enăchescu, Tratat de psihopatologie,........
20. Monica Delicia Avramescu , „Defectologie si logopedie”,.............
21. w.w.w. kids shop. ro/ autismul _un _fenomen _în _creştere.htm - 41k –
22. M.Ruter, E.Schopler , Autism: A Reappraisal of Concepts and Treatment................
77
23. Popescu-Neveanu, Dicţionar de psihologie.....
24. Emil Verza ,Unitatea dintre personalitate şi comportament pe fondul diversificării formelor
comunicaţionale la handicapaţi ,Editura Universităţii din Bucureşti, 1990
25.Jordan Rita, Powel Stuart, Understanding and Teaching Children with Autism,ed.........,1995
26. Michael D Powers, Children With Autism, A ParentW s Guide,Bucureşti, Editura Woodbine
House
78
Declaraţie
Subsemnata Don Felicia Florica declar pe propria mea răspundere că sunt autorul lucrării,
am preluat informaţiile bibliografice, iar elaborarea textului îmi aparţine.
79
![AUTISMUL VIRTUAL - ortodoxinfo.roortodoxinfo.ro/wp-content/uploads/2018/01/Flyer-A5_pt-bt-nou.pdf · cu celelalte tipuri de senzaţii; vestibulare[2], tactile, de miros, de gust,](https://img.pdfslide.tips/doc/110x75/5a90d8667f8b9a78648e3fd9/autismul-virtual-celelalte-tipuri-de-senzatii-vestibulare2-tactile-de-miros.jpg)
