Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RominieiEckhart, JohannesBenedictus Deus (tratate gi predici) / Meister Eckhart; trad.lucr.:

Dan Dumbriveanu gi Victoria Comnea (Tratatele), Stela Tinney(Predicile). Ed. a2-a. Bucuregti: Herald, 2019

ISBN 97S-973-rrt -7 47 -8

I. Dumbrlveanu, Dan (trad.)Il. Comnea, Victoria (trad.)III.

Tinney, Stela (trad.)

2

Pentru noutefi gi comenzi:www.edituraherald.rooffice@edituraherald. ro

TeL 021.319.40.60, 021.319.40.61

Far 021.319.40.59, 021.319.40.60

Mob: 0744.888.388, 077 1.664.320

Predicile gi tratatele scrise in germani au fost editate de Franz Pfeiffer:

Deutsche Mystiker das XIV lahrhunderts, t'ol ll,Leipzig,1857 '

Operele redactate in limba latini au fost publicate de Hans Denifle:

Meister Eckharts lateinische Schiiften und die Grundanschauut g

seiner Lehre (Arh. ftir Lit., vol. II, 1886).

lTlersfen €ckhapt

Eenedlctuspeus(tratat e ,i preJici)

Edilia a II-a

Traducerea lucririlor:

Dan Dumbriveanu Ei Victoria Comnea (Tratatele)

Stela Tinney (Predicile)

EDrruRA $[ unneroBucureqti

Cuvint-inainte, note introductive:

RaduDuma

Redactare:

MihaiLild

Viziune grafrclgi DTP:

Codrul Radu

Corector:

DuSa Udrea-Boborel

Noti asupra edifiei:

Benedictus Deus pteia in mare parte tratatele gi predicile lui Meister

Eckhart cuprinse in edilia din anul 2000 a lucririi Consolarea divind,

apiruti la Editura Herald. La acestea s-au adiugat doulzeci de predici

noi, precum qi Bula Papei Ioan XXII /n Agro Domini.

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cirli nu poate fi repro-

dusi sau transmisi sub nicio formi gi prin niciun mijloc, electronic sau

mecanic, inclusiv fotocopiere, inregistrare sau prin orice sistem de sto-

care a informaliei, fbri permisiunea editorului' Editie in limba romani

publicatd de Editura Herald. Copyright @ 2019

Cuprins

Cuvint-inainte

TRATATE

invifituri spirituale (REDEN DER UNTERWEISUNG)

1. Despre adevirata supunere

2. Despre cea mai infocati ruglciune

gi despre lucrarea cea mai nobild

3. Desprq cei care nu se abandoneazi, plini de voinli proprie

4. Despre folosul abandonului ce trebuie implinit

induntru gi in afari

5. Ia aminte in ce fel devin bune firea gi temeiul omului

6. Despre detagarea gi despre posesialui Dumnezeu

7. Cum trebuie si-gi implineasci omul lucrarea sa intr-un mod citmai rational

8. Despre rdvna neincetati in cea mai inaltd creqtere

f. in ce fel aplecarea spre picat

poate fi oricAnd folositoare omului

10. in ce fel vointa poate totul, gi in ce fel toate virtufile

se afli in voin{i, citi vreme aceasta este dreaptd

11. Despre ceea ce omul trebuie si faci atunci cAnd este

lipsit de Dumnezeu sau carr-d Dumnezeu se ascunde

19

2l

23

24

26

27

28

32

34

35

37

41

12. Despre picate. Cum trebuie sd se poarte cineva

cind este in picat

13. Cele doul feluri de ciin!6

14. Despre adevirata incredere gi despre nidejde

15. Despre cele doui feluri de incredinfiri

cu privire la viafa vegnici

16. Despre adevdrata nevoinfd gi despre viala preafericiti

17. Despre felul in care omul trebuie si-gi pistreze liniqtea,

cdnd nu se simte indemnat citre lucrarea pe care Hristos

gi mulli sfinli au implinit-o, gi despre cum trebuie

s5-l urmeze pe Dumnezeu

18. ln ce fel trebuie omul si primeasci, dupi imprejurlri,

bucate alese, veqminte bogate gi tovardgi veseli,

spre care-l imping obiceiurile firegti

19. De ce uneori Dumnezeu ingiduie ca oamenii cu adevirat

buni si fie impiedicali sd-gi sivirgeasc{ lucririle lor bune

20. Despre trupul Domnului nostru care trebuie

si fie primit adeseori, in ce fel gi cu ce cucernicie

21. Despre rAvni

22.Despre cum trebuie si-l urmezi pe Dumnezeu

gi despre felul drept de a lucra

23. Despre lucrlrile din liuntru gi despre cele din afari

Cartea Consolirii Divine(DAS BUCH DERGUTTLICHEN ?ROSTUNG)

IIIIII

Despre Omul Nobil (voM EDLEN MENSCF/EN)

Despre detaqare (voN ABEGESCHEIDENHEIT)

44

46

48

49

51

1

56

58

59

64

69

72

79

81

86

116

120

t32

PREDCI

Noti introductivd l4g

L lntravit Iesus in templum et coepit eicere

' vendentes et ementes... 153

2. Intravit Iesus in quoddam castellum et mulier quaedam,

Martha nomine, excipit illum in domum suam 160

3. Nunc scio vere, quia misit Dominus angelum suum 166

4. Omne datum oPtimum et omne donum

perfectum desursum est

5. Iusti vivent in aeternum

6. Poputi eius qui in Te est, misererebis

7. Quasi stella matutina in medio nebulae

et quasi luna plena in diebus suis lucet et quasi sol

refulgens, sic iste refulsit in templo dei

8. Qui audit me

9. Surge illuminare Ierusalem

L0. Homa quidam nobilis abiit in regionem

longinquarn accipere regnum et reverti

ll. Quasi vas auri solidum ornatum omni lapide pretioso

L2. Qui odit animam suam inhoc mundo".

13. Adolescens, tibi dico: surge

14. Sta in porta domus domini et loquere verbum

15. Unus Deus et Pater omnium

16. Ave, Gratia plena...

17. Iesus hiez sine jilngern ufgan in ein schifelin

und hiez sie varn ilbern die wuot

18. Sant Paulus sprichet: .intuot iui inniget iu Kristum

19. Mulier venit hora et nunc est, quando tteri adoratores adorabunt

patrem in spiritu et veritate

20. Praedica verbum, vigila, in omnibus labora

21. Ecce ego mitto angelum meu

169

t75

181

184

191

198

202

207

2r2

216

2r9

223

228

234

239

243

248

253

22. Consideravit semitas domus suae

23. Sancti per fidem vincerunt regna

24. Gaudete in domino, iterum gaudete

25. Si consurrexistis cum Christo, quae sursum sunt...

26. Stetit lesus in medio discipulorum et dixit: Pax...

27. Vir meLts, servus tuus mlorfus est...

28. Justus in perpetuum vivet

et apud dominum est merces eius

29. ,"Blibet in mir!"

30. Qui sequitur iustitiam, diligetur a domino. Bearti, qui

esuriunt, et sitiunt iustitiam: quoniam ipsi saturabuntur

3t. Adolescens, tibi dico: Surge!

32. Beatus est, Simon Bar lona...

33. Haec este vita aeterna...

34. Spiritus domini replevit orbem terrarum

35. Beatus venter, qui te portavit, et ubera, quae suxisti

36. Misit dominus manum suam et tetigit os meum

et dixit mihi.. . Ecce constitui te super gentes et regna

37. IJnser herre underhuop undhuop von unden i'tf siniu ougen

38. Maria Magdalena venit ad monumentum

39. Vidi civitatem sanctam Jerusalem novam

descendentem de caelo a Domino

40. Qui mihi ministrat, me sequatur et ubi ego sum,

illic et minister meus erit

41. Daniel der wissage sprichet: .wir wolgen dir nach"

42. Rodul faptelor tale bune...

43. Beati pauperes sPiritu, quoniam ipsorum est

regnum caelorum

ANEXE

Bula Papei Ioan al XXII-lea: In Agro Domini

Bibliografie selectivi

256

262

264

267

27t

274

278

282

286

292

297

301

304

308

3L7

32t

326

330

335

339

345

350

360

366

CuvAnt-tnainte

Q on"nrres Eckhart, supranumit Meister Eckhart, s-a nlscut in

\ tZeO in localitatea Hochheim, lingi Gotha, in Turingia, 9i a

. -9

murit in anul L3?7laAvignon.

% Documentele referitoare la viafa lui sunt rare. Descendent

diir familia nobiliari Hochheim, Eckhart a intrat inci de la o vArstd

fragedi in ordinul dominicanilor din Erfurt. Dupd ciliva ani de studii

de teologie, filosofie, logici gi retorici, este trimis si-gi desivArqeasci

educafia la Koln - la,celebra gcoald fondati de Albert cel Mare -, apoi

la Strasbourg gi Paris.

i*re l294gi 1298 este numit prior provincial al ordinului domi-

nican al Saxoniei givicar-general in Turingia. in perioadal302-1304,

Eckhart pleaci in Franfa, unde obline titlul academic de magister

sacrae theologiae qi devine titular al catedrei universitifii din Paris. ln

anii urmatori el ocupl diferite funcfii in cadrul ordinului dominican

din Germania; astfel, in 1307 devine vicar-general al Boemiei, fiind

imputernicit si se ocupe de reformarea ordinului dominican 9i de

administrarea nenumiratelor ministiri aflate in subordinea sa; cu

acest prilej, el infiinteazi trei noi ministiri. ln anul 1311 este propus

s6 devina superior general al intregii Germanii, insi consiliul superior

al ordinului nu confirmi aceastd numire.

Reputalia lui Eckhart cregte neincetat 9i din acest motiv este

trimis pentru a doua oari la Paris (1311-1314) pentru a prelua ca-

iwvnTnruRr SPIRITUALE(REDEN DER UNTERWEI5UNC)

[Noti introductivi. lnci din primele rinduri ale tratatului aflem

c[ acesta a fost scris de ,,fratele Eckhart, din ordinul dominicalilor,pe vremea cind era vicar de Turingia gi prior de Erfurt", deci intre

aniiL294 gi 1298, dupi ce se intorsese de la Paris. Aflim totodati qi

scopul pentru care'a fost scris: limurirea unor chestiuni de ordin

practic Ai spiritual spre folosul tinerilor novici din ministire.

Tratatul, redactat in limba germani, este scris la vremea de-

plinei maturitiJi a lui Eckhart, cdnd liniile principale ale doctrinei

sale fuseserl deja conturate. Cu toate acestea, tratatul se deosebegte

de toate celelalte scrieri ale sale prin aceea ci Eckhart folosegte aici

pedagogia, care li permite abordarea unei problematici extinse, fbrla face lnsi obiectul unor expuneri exhaustive. Spafiul restrins, va-

rietatea aspectelor vizate gi nivelul interlocutorilor sii nu ii permit

ample dezvolteri doctrinare, accentul cizind indeosebi pe elemente

practice gi de ritual.

De semnalat ci inci de pe acum apar temele favorite pe care le

va expune pe larg in toate celelalte tratate gi predici. ln primul rAnd

este vorba despre relalia omului cu Dumnezeu Ei termenii in care

Eckhart lnplege si o formuleze:

,Cend omul iese din el insuqi prin supunere gi se abandoneazl,

Dumnezeu este constrdns si pitrundi in el, cdci, daci acest om nu

vrea nimic pentru sine, Dumnezeu trebuie s[ vrea pentru acest om

20 BrNnorctus Dsus

in acelaqi fel ca gi pentru sine insuqi. Atunci cdnd mi lepld de voinla

mea pentru a md incredinfa superiorului meu;i cind nu mai doresc

nimic pentru mine insumi, Dumnezeu trebuie se vrea pentru mine,

cici, dac[ El md nesocoteqte, se nesocoteqte pe Sine insuqi".

Calea directi prin care omul poate accede la totala abandonare de

sine,la completa extincfie a ego-ului, este rugiciunea fierbinte qi nein-

cetat[. Abandonarea de sine este condilia sine qua non a abandonLrli

tuturor celorlalte lucruri: faimi, bogilie etc. Oamenii, spune Eckhart,

n-ar trebui si gdndeasci atdt de mult la ceea ce fac, ci ar trebui s[ cu-

gete la ceea ce sunt. inlelegerea fiinfei qi a naturii omeneqti este cheia

inlelegerii raporturilor omului cu lumea 9i cu Dumnezeu.

Aga cum spuneam, in tratatul de fa{i Eckhart nu iqi propune sd

abordeze chestiuni doctrinare sau mistice, ci mai degrabd de naturl

ascetic[. Deslvirgirea spirituall este un lucru care cere timp 9i multl

osteneali. Ea presupune parcurgerea unor etape care includ nevoinfe,

renunfiri, penitenfe, incerciri de tot felul gi, mai presus de orice,

participarea la ritualul liturgic:

,,Numai in Sfintele Taine gi niciieri in altl parte glseqti intr-ade-

v6r harul: puterile tale trupeqti se adunl 9i se unesc cu nobila putere

aprezenleitrupegti a Domnului nostru, in aga fel incAt toate gindu-

rile tale imprigtiate se adun5, 9i se unesc in spiritul tdu 9i, deqi erau

despirfite gi indreptate spre cele de jos, se regisesc indreptate 9i se

infbligeazi dupl cuviinli in fala lui Dumnezeu. $i prin Dumnez'eul

care locuiegte in ele, te invefi cu ceea ce este lluntric ai te dezvefl de

piedicile trupegti pe care le pun lucrurile vremelnice, ca degrabl si

te incredinfezi lucrurilor divine'i

Jelul ultim al acestei ascensiuni este abandonarea voinfei proprii

qi unirea cu Dumnezeu, sursa unei nesfArqite beatitudini:

,Adevdrata fericire, spune Eckhart, nu o posedi decdt acela a

cirui voinli este in intregime uniti cu voinfa lui Dumnezeu 1]

Acestea sunt cuvintele pe care fratele Eckhart din

ordinul dominicanilor, vicar de Turingia gi stare{

de Erfurt, le adresa copiilor care-i puneau multe

intreberi in timp ce se aflau adunali pentru cin6.

-l4

Durpru aJevdrata supunere

devirata gi perfecta supunere este o virtute care le intrece

pe toate celelalte gi nicio lucrare, oricit de mare ar fi ea, nu

poate fi inceputi Ei nici implinitd fbri aceasti virtute; 9i'

icAt de neinsemnatd ar fi o lucrare, daci va fi indeplinitl

adeviratl supunere - fie ci rostegti sau asculli liturghia, fie c[

te rogi sau te cufunzi in contemplare sau in gdnduri -, ea va fi cu

atet mai deslvirqiti. Pe de alti parte, de orice lucrare te-ai apuca,

oricAt de miruntl ar fi aceasta, adevlrata supunere o face mai no-

bili qi mai buni. Supunerea implineqte intotdeauna mai bine orice.

Adevirata supunere nu gregegte gi nici nu impiedici vreodati ceva,

cici ea nu lasi deoparte nici cel mai mic bine pe care-l poate face.

Supunerea nu trebuie si fie nicicind insoliti de tulburare, cici ea

implinegte totul fXri cusur.

Cind omul iese din el insugi prin supunere qi se abandoneazL'

Dumnezeu este constrAns si pltrund[ in el, cici' dac[ acest om nu

vrea nimic pentru sine, Dumnezeu trebuie s[ vrea pentru acest om

in acelaqi fel ca gi pentru Sine insuqi. Atunci cind m[ lepnd de vointa

BsNnprcrus Dnus

mea pentru a mi incredinfa superiorului meu gi cind nu mai doresc

nimic pentru mine insumi, Dumnezeu trebuie se vrea pentru mine,

c6ci, dac| El mI nesocotegte, se nesocote$te pe sine insuqi.

$i aga este cu toate lucrurile: atunci cdnd eu nu vreau nimic pen"

tru mine insumi, Dumnezeu vrea pentru mine. Fifi cu luare aminte!

Dar ce vrea El pentru mine, daci eu nu vreau nimic pentru mine

insumi? Daci eu mi abandonez, Dumnezeu trebuie sI wea pentru

mine tot atat cat wea gi pentru Sine - nici mai mult, nici mai pufin -gi in acelaqi mod in care wea pentru Sine insugi. $i, dacl Dumnezeu

n-ar lucra in numele Adevirului care este Dumnezeu, El n-ar mai

fi drept qi n-ar mai fi Dumnezeu, 9i nu gi-ar mai putea manifesta

natura gi esenla Sa.

in adevirata supunere nu existi: ,,Eu vreau cutare gi cutare lucru,

asta sau cealaltil ci o totald renun{are la ceea ce i{i aparfine. Iat[ de ce

ruglciunea cea mai buni pe care o poate face omul nu trebuie sd fie:

,,Doamne, dd-mi aceasti virtute sau acest fel de a fi" sau: ,,Doamne,

diruiegte-mi-Te sau dl-mi viafa vegnicf', ci: ,,Doamne, di-mi numai

ceea ce wei qi ceea ce faci Tu, ceea ce wei Tu gi felul in care vrei Tu'.

Aceasti rugiciune depigeqte orice limitl, intrucdt numai cerul

stipAnegte pdmdntul. Cel care se roagi cum se cuvine se roagi astfel

incAt iese cu totul din sine insuqi pentru a merge la Dumnezeu intr-o

adeviratl supunere. $i, dupi cum cel aflat intr-o adeviratl supunere

nu trebuie si spuni: ,,Eu vreau asta", tot astfel nu trebuie niciodati

si spuni: ,,Eu nu vreau asta", cdci ,,Eu nu weau astd' este adevlrata

otravd a oricirei supuneri.

Acelagi lucru vrea si spuni gi Sfintul Augustin [in rostirea]:

,,Sluga credincioasi nu cere si i se spuni sau sd i se dea ceea ce i-ar

plicea lui si audi sau si vadd, cici prima gi cea mai inalti indatorire

este de a a:ozi ceea ce ii place mai mult lui Dumnezeu".

2Duroru cea tnai infocat5 ruqaciunegi Jespre lurruru^ cea rnai l"tita

ugiciunea cea mai fierbinte este cu adevirat cea mai

potriviti qi mai puternici pentru a dobandi orice lu-

cru, iar cea mai nobili dintre toate lucrdrile este cea

zimisliti de un spirit care se abandoneazi' Cu cXt spi-

ritul se mai mult, cu atit rugiciunea gi lucrarea sunt

mai puternice, nobile, folositoare, vrednice de laudi 9i desivirqite.

Spiritul care se abandoneazi poate totul.

Dar ce este un spirit care se abandoneazdi Un spirit care se

nbandoneazi este acela care nu se tulburl de nimic, care nu este legat

de nimic, care nu gi-a legat binele sdu suprem de nimic altceva, care

nu ia cituqi de pufin in seami ceea ce este al siu, care este complet

r:ufundat in voinla divini qi ieqit din sine insugi. Nimeni nu poate

indeplini vreodati o lucrare, oricAt de umili ar fi aceasta, daci nu

primegte de acolo putere gi tirie.Omul trebuie si se roage atAt de infocat, incit si doreasci nespus

cil toate membrele, toate puterile sale, ochii, urechile, gura, inima qi

toate simfurile sale sd-gi dea osteneala in rugiciune 9i nu trebuie siinceteze rugiciunea mai inainte de a simli cum se uneqte cu Cel care

cste prezent gi la care se roagi: Dumnezeu.

n1

Durpru cei care nu seI, Iptini de voinf5

rt".,Jo. eazdrproprie

1i

amenii spun: ,,Ah, ce n-ag da si fiu plicut lui Dum-nezeLt, si am tot atdta cucernicie gi si fiu impiLcat cuDumnezeu aga cum sunt alli oameni, gi ag dori si fie gi

El tot astfel in mine sau si fiu sirac ca si ei". Sau chiar:

,,Nu voi fi mulpmit sl mi gtiu colo sau dincolo qi fhcAnd asta sau

cealalti, ci va trebui si vieluiesc printre strdini, intr-un loc singura-

tic sau intr-un schit".

La drept vorbind, toate acestea te inftligeazi pe tine insufi, gi

nimic altceva. Sunt propria ta voin{i, chiar dacd nu gtii acest lucrusau nu crezi; nicio nemu\umire nu se iveqte in tine care sd nu vinidin propria ta voinfi, fie ci iti dai seama de asta sau nu. Atunci cdnd

gdndeqti ci ar trebui si fugi de ceea ce este aici qi si caufi ceea ce

este in alti parte, nu sunt vinovate bunurile, oamenii, felul de a trdi,poporul sau lucrurile, ci tu insufi eqti vinovat ci te impiedici in ele

qi nu te porli aga cum se cuvine.

Iati de ce trebuie si incepi cu tine insuli gi sd te abandonezi.

De fapt, daci nu fugi mai intAi din tine insufi, oriunde vei alerga veiintdlni aceleagi piedici gi aceeagi nelinigte. Cei care cauti pacea inlucruri din afarl sau locuri, in oameni sau fapte, in liri indepdrtate,

in s[rdcie sau umilinfi, oricdt de mari ar fi aceste lucruri, toate aces-

tea nu inseamnl totugi nimic Ai nu le aduce pacea. Cei care cautd in

DEspnE cEI cARE NU sE ABANDoNEAZA...

acest fel cauti cAt se poate de nepotrivit: cu cit se indepirteazl, cu

atdt mai pufin vor gisi ceea ce cautl. Ei pot fi asemuifi cu cel care a

rit[cit drumul cu cdt se indepirteazdmaimult, cu atit se pierde.

Atunci ce trebuie sd faci un om? Trebuie mai intAi sd se abando-

neze pe sine insugi gi, in acest fel, va abandona toate lucrurile. Dacl

un om renunli la o impirdfie sau chiar la lumea intreagi, dar se

plstreazi pe sine insugi, el n-a pirisit nimic. Dar, daci un om se

abandoneazi pe sine insugi, chiar dacl igi pistreazi bogitia, cinstea

sau oricare alt bun, el va abandona toate lucrurile.

Despre cuvintele sfAntului Petru: ,Vezi' Doamne, cl arn aban-

clonat totul". - cu toate c[ el iqi abandonase doar mreaja 9i barca

sa - un sf6nt spune: ,Cel care abandoneazi de bunivoie [chiar 9i]

lucrurile neinsemnate nu le abandoneazi doar pe acelea, ci tot ceea

ce oamenii pot si dobdndeasci, ba chiar tot ceea ce ei ar putea dori"-

lntrucAt acela care 9i-a abandonat voinfa [proprie] Ei pe sine insuqi

a abandonat, intr-adevlr, toate lucrurile, ca gi cum le-ar fi posedat

gi le-ar fi avut in deplind stipdnire. Cdci de ceea ce nu wei si ai te-ai

lepidat intru totul gi l-ai plrisit pentru Dumnezeu' Iati de ce Dom-

rrul nostru spune: ,,Fericifi cei slraci cu duhuf] adici in voinfa lor.

$i nimeni nu trebuie si se indoiasci; daci un alt chip de a lucra ar fi

lilst mai folositor, Domnul nostru nu ar fi spus' aqa cum a spus: ,,Cel

cc vrea s[-Mi urmeze, si se lepede mai intdi de sine insuqi"... Totul

(ine de asta. Vegheaz[ asupra ta qi, acolo unde te afli, abandoneazd-te,

clci asta este mai presus de orice.

' Cf. Matei t9 .27 . (N. red.)

'" Cf Matei 16.24. (N. red.)

25

4Duroru fotorrl rt"r,Jor, uI* ce treLuie,r-t-ptinrt

tnduntru 9i tn a[ar5

u trebuie sd gtii ci nimeni nu s-a abandonat vreodatd

atdt de mult incAt sd nu poati si se lepede de sine inci gi

mai mult. intr-adevir, pufini sunt cei care iau seama la

lucrul acesta, trudind intru implinirea lui. El inseamni

un schimb drept gi un negof cinstit: in misura in care tu piriseqtitoate lucrurile, ln aceeagi misuri - nici mai mult, nici mai pufin -Dumnezeu pitrunde in tine cu tot ceea ce are. incepe, agadar, siplitegti in felul tiu, atdt cdt ifi sti in putinfd. Astfel vei gisi adevirata

pace acolo unde te afli, gi nu in alti parte.

Oamenii n-ar trebui si cugete atAt de mult la ceea ce fac, ci ar

trebui s6'cugete la ceea ce sunt. Daci oamenii sunt buni in felul lor de

a fi, faptele lor sunt virtuoase. Dacd egti drept, toate lucrlrile tale sunt,

de asemenea, drepte. Nu gAndi ci sfinlenia se intemeiazi pe lucriri, ci

intemeiazi-li sfinlenia pe fiinli, cici nu lucrlrile sfinfesc, ci noi sfin|iru

lucririle. OricAt de sfinte ar fi lucririle, ele nu se sfin{esc prin ele insele

gi, in misura in care fiinla gi natura noastr[ sunt sfinte, in aceeaqi m6-

sur[ sfintim toate lucrbrile noastre, fie c[ este vorba despre a minca, a

dormi, a veghea sau altceva. Faptele sivArgite de cei care nu au o naturielevat6, oricare ar fi acestea, nu prefuiesc mare lucru. Prin asta caut si-fiarit rdrma ce trebuie diruiti ca si devii bun, nu pentru ceea ce faci, nu

prin natura lucrurilor, ci prin temelia lucririlor.

5Ia amlnte tr, .u ful

flruu gl temeiulJevin trr,uomului

a{iunea care face ca atdt firea, cdt qi temeiul omului

si fie bune intr-un sens foarte nobil qi ca lucririle lgi

si fie bune, este ca spiritul lui si fie cu totul intors

citre Dumnezeu. lndreapti toati osteneala ta spre

mlre{ia lui Dumnezeu gi toati strddania gi toati rAvna ta sd fie doar

pentru El in toate lucririle tale qi in abandonul tiu. lntr-adevir, cu

cAt te vei purta astfel, cu atat mai bune vor fi faptele tale, oricare ar fi

tcestea. Daci te atagezi de Dumnezeu, tot binele se va ataqa de tine'

Cauti-l pe Dumnezeu qi 1l vei afla pe Dumnezeu 9i tot binele.

lntr-adevir, lntr-o asemenea stare de spirit, chiar de vei cilca pe o

platril, va fi o lucrare cu mult mai divini decit aceea de a te gdndi

lo tlne lnsuli qi a te ataga de tine insuli atunci cAnd primeqti trupul

l)omnului nostru. Cici Dumnezeu qi toate virtuiile se ataqeazi de

cel care se alipegte de Dumnezeu' $i ceea ce cdutai inainte te cauti

tcum, ceea ce urmireai inainte te urmeazi acum 9i ceea ce doreai si

rtungi lnainte se indepirteazi de tine acum. Iati de ce toate lucrurile

dlvlne se atageazi de cel care se alipeqte in chip nobil de Dumnezeu,

;l tot ce este departe qi striin de Dumnezeu se indepirteaz| de el'

7

Durpru Jetagarea gr Jespreposesia lur Dumn ezeu

i s-a pus aceasti intrebare: ,,[Jnora le-ar pldcea si se in-depdrteze cu totul de ceilalli gi si rimAnd singuri; pacea

lor depinde de aceasta gi de a fi in biserici. Este acesta

un lucru bun?" Rispunsul meu este nu, gi iatl de ce. Cel

este aga cum trebuie si fie se simte cu adevdrat bine oriunde qi

impreund cu oricine. Dar cel care nu este aga cum trebuie si fie nu se

simte bine niciieri gi cu nimeni. Cel care este a$a cum trebuie si fie ilare cu adev[rat pe Dumnezeuaproape gi cel care il are cu adevirat pe

Dumnezeu Il are pretutindeni qi cu oricine, tot atdt de bine pe stradi,in bisericd, in singurdtate sau in odaia sa. DacI il are cu adevirat qi

numai pe Dumnezeu, nimic nu-i mai sti in cale.

De ce?

Pentru ci el il are numai pe Dumnezeu gi scopul s[u este doar

Dumnezeu gi toate lucrurile sunt pentru el doar Dumnezeu" Acest

om'11 are pe Dumnezeu in toate faptele sale gi pretutindeni gi intoate lucririle acestui om numai Dumnezeu este cel care lucreazi.

Cici lucrarea aparfine mai curdnd celui care a pricinuit-o decdt celui

care o implinegte. Prin urmare, dac[ telul nostru este numai gi numai

Dumnezeu, atunci El trebuie si lucreze in faptele noastre qi nimicnu-L poate impiedica, nici mulfimea lor, nici locul. ln calea unuiastfel de om nimeni nu poate sta, pentru cd el nu crede, nu cautl gi

l)rrspnn DETA9AREA $I DESIRE posESrA rur Duuwrznu

rru iubegte nimic altceva decdt pe Dumnezeu, pentru ci s-a unit cu

lil in toate nidejdile sale. $i, dupd cum nicio multiplicitate nu-l poate

tlistrage pe Dumnezeu, tot astfel nimic nu-l poate distrage qi risipi pe

ncest om, el fiind unu in Unul, in care orice multiplicitate este una,

lrrr Unul este nonmultiplicitate.

Omul trebuie si-L vadl pe Dumnezeu in toate lucrurile qi si se

rleprindi si-L aibi fbrd incetare prezent pe Dumnezeu in spiritul, inlirptele gi in iubirea sa. Gindeqte-te care sunt ndzuintele tale in fafa

Itri Dumnezeu, fie ci egti la biserici, fie in odaia ta. Pistreazi o stare

tlc spirit cit mai potrivit5; pistreaz-o [chiar gi] printre oameni, inlurnultul gi mullimea lor.

$i, aqa cum am spus adeseori, cind se vorbegte despre egalitate,

sil nu se infeleagi cumva ci toate lucrurile, toate locurile gi toate

liinfele trebuie si fie prefuite in acelagi fel. Ar fi cu totul greEit, cici alc ruga este o lucrare mai buni decit a toarce, iar biserica este un loc

rnai nobil decAt strada. lnsi in lucriri tu trebuie si ai mereu aceeaqi

slare de spirit, aceeagi incredere, aceeagi dragoste pentru Dumnezeul

lilu gi s[ creziinEl cu aceeagi tirie. intr-adevdr, daci toate lucrurilerrr'fi astfel egale pentru tine, nimeni nu va mai pune piedici la ceea

t c faci in numele lui Dumnezeu.

lnsi cel care nu este locuit cu adevdrat de Dumnezeu, cel care

Il cauti pe Dumnezeu in afara lui, intr-una sau alta, care il cauti pe

I )umnezeu in diversitate, in lucriri, in oameni sau in locuri, nu il are

;rc Dumnezeu. $i acest om se izbegte cu ugurinfd de piedici, pentru cirrrr ll are pe Dumnezeu, nu il cauti numai pe El, nu il iubeqte numai

Pe El, nu crede numai in El; iati de ce nu numai riufbcitorii, ci chiar

1i cei buni ii stau in cale, gi nu numai strada, dar gi biserica, nu numai

r rrvintele gi faptele rele, ci gi cuvintele sau faptele bune, clci stavila se

;rllii in el, intrucAt Dumnezeu n-a devenit totul pentru el. Cici, daciIrrcrrurile ar sta in felul acesta, el s-ar simfi bine pretutindeni gi cu tolioirmenii, c[ci L-ar avea pe Dumnezeu cu sine gi nimeni nu i L-ar putea

lrra, qi nimeni nu L-ar putea impiedica si-gi implineascd lucrarea.

Ce inseamni, prin urmare, aceasti adeviratd posesie a lui Dum-rrezeu, in aga fel incAt omul s6-L posede cu adevirat?

29