Universitatea Vasile Alecsandri BacauFacultatea de inginerieProgram de studiu: IPMI

PROIECT LA ERGONOMIE

Profesori coordonatori : Student:Prof. Univ. Dr. Ing. Nedeff Valentin Tamaş R. Simona Asist. Univ. Dr. Ing. Tomozei Claudia Grupa 342 B

2013

1

CUPRINS

1. Definiţia ergonomiei şi noţiuni generale2. Scurt istoric a bicicletei3. Bicicleta ergonomică

3.1. Părţi componente3.2. Caracteristici3.3. Avantaje

4. Benefiicile bicicletei ergonomice5. Concluzii

2

1. Definiţia ergonomieiTermenul de ergonomie vine din limba greacă (ergos=muncă şi nomos=lege,

normă). Acesta a fost folosit pentru prima dată în anul 1857 de biologul polonez Wojciech Zostryebowski în studiul său. Perspectivele ergonomiei ca ştiinţă a muncii, dar în limbajul comun de specialitate, vor fi lansate mult mai târziu, în anul 1949, de psihologul englez K.F.H. Murrell.

Ergonomia este aplicarea ştiinţelor biologice, umane, în corelaţie cu ştiinţele tehnice, pentru a ajunge la o adaptare reciprocă optimă între om şi munca sa, rezultatele fiind măsurate în indici de eficienţă şi bună stare de sănătate a omului.

Ergonomia este o ştiinţă cu un caracter federativ, care pe baza interdisciplinarităţii integrează aportul tehnicii, fiziologiei, psihologiei, sociologiei, economiei şi al altor ştiinţe sociale, având ca obiect orientarea creării tehnicii contemporane la nivelul posibilităţilor psihofiziologice normale ale omului şi utilizarea raţională a acestor posibilităţi în condiţiile de mediu, sociale şi culturale cele mai favorabile care pot fi asigurate de societate, în vederea realizării reproducţiei forţei de muncă de la o zi la alta.

În concluzie, ergonomia este o ştiinţă complexă care sintetizează anumite principii ale unor ştiinţe precum: ştiinţele medicale, economice, tehnice, antropometrie, psihologia muncii, sociologia muncii în scopul aplicării acestora la proiectarea echipamentelor, a uneltelor, a mobilierului şi la găsirea tuturor măsurilor care să ducă la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, precum şi la formarea executanţilor (fig. 1). Cu toate acestea, ergonomia nu trebuie confundată cu nici una dintre ştiinţele care o compun.

Fig. 1. Ştiinţe participante la constituirea ergonomiei

Ergonomia, fiind o ştiinţă, dispune de un obiect de studiu, de metode şi de tehnici de cercetare proprii.

3

ERGONOMIE

Ştiinţe medicale

Ştiinţe tehnice

Ştiinţe economice

Antropometrie

Sociologie muncii

Alte ştiinţePsihologia muncii

Obiectul de studiu al ergonomiei îl constituie organizarea activităţii umane în procesul muncii prin optimizarea relaţiei din sistemul om-maşină-mediu, având drept scop creşterea eficienţei tehnico-economice, optimizarea condiţiilor satisfacţiei, motivaţiei şi rezultatele muncii, concomitent cu menţinerea bunei stări fiziologice şi favorizarea dezvoltării personalităţii.

În anul 1959 s-a constituit la Oxford ‘Asociaţia internaţională de Ergonomie’. În 1967 s-a ţinut primul ‘Simpozion internaţional de Ergonomie’, organizat la Praga, unde s-au definit principalii factori care au determinat apariţia şi dezvoltarea ergonomiei ca ştiinţă a muncii. Prezentaţi sintetic, aceşti factori sunt :

Progresul tehnic şi tehnologic - a determinat schimbări fundamentale în conţinutul muncii, ceea ce impune adaptarea tehnicii la om şi a omului la tehnică;

Evoluţia concepţiei omului despre muncă - cresc exigenţele privind calitatea vieţii şi confortul la locul de muncă ;

Evoluţia ştiinţelor tehnice, umane, economice şi sociale, care au putut furniza cunoştinţe cu privire la studiul activităţii omului în procesul muncii.Având în vedere diferitele tendinţe manifestate, se poate desprinde concluzia

că, în centrul problematicii ergonomiei toţi autorii aşază omul, care s-a bucurat de prea puţină atenţie din partea organizatorilor producţiei şi muncii din perioadele anterioare.

Factorii ergonomici

Factorii ergonomici care afectează performanţa umană în condiţiile producţiei moderne, se împart în trei mari grupe :

a)Factori care depind de organismul uman :- caracteristicile aparatului locomotor în muncă;- condiţionarea capacităţii de muncă;- gradul de adaptare prin antrenament;- dezorganizarea funcţională prin oboseală;- regimul raţional de activitate şi odihnă;- ritmul de muncă;- particularităţile sferelor senzoriale, perceptuală, mintală, emoţională;- caracteristicile termoreglării;- starea de sănătate.

b)Factori care depind de condiţiile de muncă :- organizarea procesului de muncă;- microclimatul (zgomotul, vibraţiile, iluminatul);- relaţii psihosociale.

4

c)Factori care depind de condiţiile generale de viaţă, de calitatea vieţii- alimentaţia;- condiţiile de locuit .

2. SCURT ISTORIC A BICICLETEI

O bicicletă poate fi definită în general ca fiind un vehicul rutier cu două roţi aşezate în linie una în spatele celeilalte, pus în mişcare prin intermediul a două pedale acţionate cu picioarele. Se estimează că mersul pe bicicletă este de trei ori mai eficient din puncte de vedere energetic decât mersul pe jos, iar viteza este de trei - patru ori mai mare.

Fiind inventate în Europa seculului 19, bicicletele sunt acum în număr de peste un miliard, asigurând în multe regiuni mijlocul principal de transport. Ele sunt de asemenea foarte populare ca mod de recreatie, şi au fost adaptate pentru folosinţă în multe alte domenii ale activităţii umane cum ar fi cel al jucăriilor, fitness, aplicaţii militare, servicii de curierat şi sportul numit ciclism.

Forma şi configuraţia de bază a cadrului, roţilor, pedalelor, şezutului şi a ghidonului au suferit doar mici schimbări din 1885, când a fost construit primul model cu lanţ, cu toate că multe detalii importante au fost înbunătăţite, în special odată cu apariţia materialelor moderne de fabricaţie şi a proiectării asistate de calculator. Acestea au permis răspândirea modelelor speciale pentru cei ce practică un anume tip de ciclism.

Bicicleta a influenţat istoria în mod considerabil, atât în domeniul cultural cât şi în cel industrial. În anii de început, construcţia bicicletelor s-a inspirat din tehnologiile deja existente; dar în ultima vreme bicicleta a contribuit la rândul ei la dezvoltarea tehnologiilor atât în vechile domenii cât şi în altele noi.

Pedalatul iţi asigură o bună funcţionare a inimii, deci o ameliorare a circulaţiei periferice şi o îmbunătăţire a metabolismului. Este un bun exerciţiu pentru îmbunătăţirea funcţionării inimii, plămânilor, articulaţiilor de la genunchi şi glezne, muşchilor. Este un exerciţiu aerobic eficace, recomandat pentru prevenirea osteoporozei.

Se spune cã în 1690, un francez a inventat prima bicicletă care avea 2 roţi de metal, aşezate liniar şi prinse cu un cadru de lemn, fără bare pentru ţinerea mâinilor. Se stătea pe o pernă ataşată de cadru şi bicicleta era pusă în mişcare

împingând cu picioarele în pământ. În 1816, un nobil german a adus în atenţia lumii prima bicicletã cu un sistem de condus, care avea ghidon, prins de roata din faţă, astfel încât sã permită virajul.

Baronul von Drais a inventat o maşinã de mers cu

5

ajutorul căreia se putea deplasa prin grãdinile regale cu viteză sporită. Cadrul care unea cele două roţi avea o şa. Toatã maşinãria era din lemn. Propulsia se realiza prin mişcarea picioarelor pe sol. Datorită asemãnãrii cu un cal, vehiculul a primit numele dandy-horse sau hobby-horse. Acest mecanism a fost îmbunătăţit mai târziu de alţi inventatori francezi, germani şi englezi.

În 1839 s-au adăugat pedalele. Sistemul pedalier a fost conceput iniţial cu aplicare directã pe roata din faţă. Datoritã materialelor folosite, în principal lemnul, acest strămos al bicicletei purta numele de bone-shaker (scuturătorul de oase). Trei decenii mai târziu, dimensiunea roţilor a crescut, astfel că o turaţie a pedalelor permitea parcurgerea unei distanţe mai mari.

Abia în 1880, englezul James Starley a început sã fabrice biciclete în modele apropiate de cele de azi. La sfârsitul secolului al XIX-lea, este realizat sistemul de angrenare prin care forţa este transmisă din pedale la roata din spate prin intermediul unui lanţ. Roţile pneumatice au fost utilizate la bicicletă pentru prima dată de către un medic veterinar irlandez. Numele sãu era Dunlop. Astfel, la finele secolului al XIX-lea, bicicleta ajunsese un vehicul foarte popular. Au inceput sã apară primele forme instituţionalizate de asociere a bicicliştilor. Germanul Ignaz Schwinn emigreazã în Chicago, unde pune bazele unei companii de biciclete, care va avea un aport deosebit de însemnat la dezvoltarea bicicletei, ca mijloc de locomoţie şi ca activitate sportivă. Îmbunătăţirea calităţii bicicletelor a continuat pe parcursul secolului al XX-lea.

Diverse descoperiri şi principii utilizate în industriile auto ori moto au fost aplicate la biciclete. În anii 1960, s-au dezvoltat primele biciclete cu mai multe viteze (prima oarã 3, apoi 10). La începutul anilor 1970 se dezvolta o bicicletă robustă, mai joasă, adaptată drumurilor grele: acest model va fi cunoscut drept mountain bike, bicicleta de munte. Acum, există pe piaţă numeroase tipuri de biciclete: mountain bike, BMX, city, cursiere, tandem, hibrid. Milioane de oameni merg pe bicicletă, la serviciu, în vacanţe, pe şosea sau pe drumuri de munte, amatori şi sportivi. Există reţele de drumuri speciale pentru biciclisti, iar bicicleta s-a impus atât ca mijloc de locomoţie, similar maşinilor ori motocicletelor, cât şi ca mijloc de agrement.

3. BICICLETA ERGONOMICĂ

6

Exercitiul fizic obţinut din mersul pe bicicletă este în general asociat cu sănătatea şi cu o stare de bine general. Organizaţia mondială a sănătăţii estimează că lipsa activităţii fizice este pe locul doi (după fumatul de tutun) ca şi factor de risc în ţările dezvoltate.

Cei mai solicitaţi muşchi sunt bicepsul şi cvadricepsul femural, iar ca efect secundar este contractată şi musculatura genunchilor şi a gambelor. Acest tip de efort aerob este preferat deoarece nu solicită excesiv încheieturile şi nu forţează musculatura gambelor

O condiţie fizicã bunã înseamnã un stil sãnãtos de viatã.Starea de bine pe care o capeţi în urma unui efort susţinut în minim 30

de minute va avea beneficii extraordinare asupra sãnãtăţii.Numeroasele beneficii ale exerciţiilor fizice, de la prevenirea bolilor

cardiologice pânã la sporirea încrederii în forţele proprii, sunt greu de ignorat. Prin stimularea unor centri nervoşi ai creierului, mişcarea îmbunãtãţeste starea de spirit, reduce stãrile de anxietate şi depresie şi combate bolile cronice.

Un program regulat de exerciţii ajutã la prevenirea şi controlarea hipertensiunii, osteoporozei şi a anumitor tipuri de cancer. De asemenea, întãreşte inima, deoarece ţesuturile sunt mai bine oxigenate şi hrãnite, ceea ce duce la îmbunãtãţirea întregului sistem cardiovascular.

3.1. Părţi componente:

7

Rama principală

Baza frontală de echilibru

Baza dorsală de echilibru

Bara dreaptă de asamblare

Bara stângă de asamblare

Bara dreaptă a pedalei

Bara stângă a pedalei

Mâner drept

Mâner stang

Carcasă de protecţie

Scală

Pedala dreaptă

Pedala stângă

Manivelă

Material spongios pentru mânere

Calculator

Cablu

Cablu pentru calculator

Opritor pentru baza de echilibru dorsală

Opritor pentru baza de echilibru frontală

Piuliţe

Bolţuri

Şuruburi

8

Curea de rezisteţăa

Mâner de oprire

3.2. Caracteristici:

- pedale confortabile chiar fără încăltăminte;

- ergonomie perfectă: şa reglabilă ( orizontal, vertical şi înclinare ), ghidon ( vertical şi ânclinare ), monitor ( înclinare );

- măsurarea precisă a pulsului cardiac;

- consolă motivantă, cu ecran color de 4 inch;

- furnizează o simulare realistă a mersului pe bicicletă în mediul exterior;

- programe multiple cu opţiuni provocatoare de antranament, inclusiv programe cu control al pulsului cardiac;

- structură foarte puternică şi solidă, recomandată pentru antrenamentul intensiv;

- frâna electromagnetică asigură o pedalare lină.

Bicicletele ergonomice au fost iniţial concepute de oamenii de ştiinţă care se ocupă de exerciţiile de sport pentru a dezvolta o mişcare care, pe cât posibil, să nu mai aibă impactul şi stress-ul cu care sunt asociate formele mai convenţionale de exerciţii, cum ar fi alergatul, sau folosirea bicicletelor de exerciţii şi alte aparate de aerobic. Pe lângă protejarea articulaţiilor de încordarea muşchilor, de accidente cum ar fi frecarea picioarelor şi comprimare, aceste aparate sunt concepute şi pentru ca orice mişcare să presupună o coordonare minimă, implicând o proporţie maximă a grupelor de muşchi din partea de jos a corpului pentru a promova efectele benefice de fitness şi arderea eficientă a grăsimilor. Ele au venit cu ceva nou, şi anume cu o mişcare de tip eliptic, în care picioarele (văzute din lateral)

9

descriu o mişcare de elipsă, al cărei ax lung se aliniază aproximativ paralel cu solul.

Bicicleta eliptică a apărut în formă iniţială, iar cu adăugarea mânerelor pentru partea de sus a corpului pentru a antrena şi muşchii spatelui, pieptului şi braţelor, a evoluat rapid în noua bicicletă eliptică. Astăzi, bicicletele eliptice pentru folosirea în casă sunt aproape la fel de populare ca şi benzile de alergare, cu posibilităţi multiple de a alege modele.

3.3. AVANTAJE:

se poate monta şi demonta usor;

ocupă puţin spaţiu;

poţi pedala în propria ta casă, fără a fi nevoie să pedalezi prin vânt şi ploi;

antrenarea muşchiului cardiac;

îmbunătăţirea circulaţiei ţi respiraţiei;

viteza se poate regla;

lucrarea tuturor muşchilor la un nivel scăzut de intensitate;

afişarea kilometrilor parcurşi;

poţi urmări emisiunea ta preferată în timp ce pedalezi;

afişează timpul parcurs;

poţi face multe activităţi cum ar fi: cititul, vorbitul la telefon în timp ce pedalezi;

are trepte de dificultate;

consumul de energie;

afişeaza numărul de calorii pierdute.

De exemplu la un kilometru parcurs poţi pierde 25 calorii, la doi kilometri parcurşi poţi pierde 45 de calorii, la trei kilometri parcurşi poţi

10

pierde 68 de calorii, la patru kilometri parcurşi poţi pierde 90 calorii, aproximativ 600 grame.

La cinci kilometri parcursi poţi pierde 110 calorii, iar la şase kilometric parcurşi poţi pierde 135 calorii, aproximativ 700 grame.

Bicicleta medicinală este "o ustensilă" care iţi permite să faci mişcare atunci când ai un program încărcat, iţi este mereu la îndemână şi nu iţi solicită toată concentrarea. În plus, ciclismul "între patru pereţi" te fereşte de poluare, trafic sau vreme nefavorabilă, conferă fermitate coapselor, abdomenului, posteriorului şi este un mod excelent de a arde calorii.

O bicicleta medicinală este investiţia optimă pe care o poţi face pentru silueta şi tonusul tau.

4. Beneficiile bicicletei ergonomice medicinale Pedalatul este un exerciţiu excelent de fitness, dar în aceeaşi măsură şi aerobic. Poţi varia programele bicicletei în funcţie de rezultatul pe care vrei să-l obţii - să-ţi întăreşti muşchii sau să dai jos câteva kilograme. Desigur... poţi alterna programele sau poţi alege unul care iţi conferă ambele avantaje.

Cel mai mare beneficiu al bicicletei medicinale este că iţi poţi controla programul de pedalat în aşa fel încât să obţii cele mai bune rezultate în cel mai scurt timp... toate astea în timp ce asculţi muzica preferată sau vizionezi un film.

Câteva sfaturi pentru a te simţi confortabil pe bicicletă

Asigură-te că scaunul este destul de confortabil. Reglează poziţia bicicletei şi înălţimea scaunului.

Spre deosebire de bicicleta clasică, cea pentru fitness are pedale care se fixează pe picior, în caz că pierzi ritmul, să nu "zbori" de pe ea.

Bicicleta este uşor de mutat dintr-o cameră în alta, însă pentru a petrece cât

11

mai mult timp pe ea, creează-ţi o ambianţă plăcută. Aşeaz-o în faţa unei ferestre sau în faţa televizorului şi poartă ceva foarte confortabil.

Înainte de a te urca pe bicicleta

Înainte să te apuci serios de lucru, fă o vizită medicului tău generalist şi asigură-te că starea fizică iţi permite un pedalat eficient.

Pentru cele mai bune rezultate, cere sfatul unui instructor de fitness înainte să-ţi organizezi un program "al tău".

Ai o alimentaţie sănătoasă? Indiferent de numărul de ore pe care le vei petrece pe bicicletă, nu vei beneficia de rezultate vizibile dacă ai mesele dezorganizate sau mănânci la fast-food-uri.

În pauzele de pedalat, bea multă apă. Efortul fizic te va extenua şi rişti să te dezhidratezi dacă nu consumi lichide.

Înainte de a te urca pe bicicletă, fă câteva exerciţii uşoare şi câteva întinderi pentru încălzire.

De câte ori pe săptămână ar trebui să pedalezi?

Cu ajutorul bicicletei, nu trebuie să te extenuezi pentru a obţine rezultate vizibile. Este suficient dacă practici acest exerciţiu fizic de trei sau patru ori pe săptămână, iar pentru început este suficient să pedalezi pentru 20-30 de minute. Dacă vei fi constantă în pedalatul tău, cu timpul, atât mersul cu bicicleta cât şi orice altceva ţi se va părea mai uşor!

12

5.Concluzii

După părerea mea această bicicletă este foarte bună şi vorbesc din experienţă pentru că deţin o astfel de bicicletă şi chiar o folosesc cam o dată sau de două ori pe săptămână.

Pentru mine este foarte utilă şi este o investiţie bună. După o zi obositoare la serviciu sau când simţi că ai mâncat cam mult în ultimele zile e benefic să pedalezi cam jumătate de oră şi te relaxezi şi în acelaşi timp lucrează şi toţi muşchii.

Pentru mine principalul avantaj îl reprezintă că afişează caloriile pierdute care iţi dă un elan mult mai mare de a pedala în continuare. Şi poţi face şi alte activităţi în timp ce pedalezi.

Este bine să ai o astfel de bicicletă în casă pentru că poţi pedala indiferent de vremea de afara şi nu trebuie să suporţi aglomeraţia sălilor de fitness.

13