Biodiversitate si bioconservare

Andrea Tilda Csutak Efectul crizei economice asupra biodiversității din Romania

Cuprins

Introducere........................................................................................................................2

Partea I. STUDIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL STRICT AL TEMEI ABORDATE

1.1 Biodiversitatea.....................................................................................................31.2 Politica de mediu în Uniunea Europeană............................................................91.3 Strategia națională de acțiune pentru conservarea biodiversității....................13

Partea II. MATERIAL SI METODA

2.1 Obiective urmarite.............................................................................................212.2 Materialul și metoda de studiu..........................................................................302.3 Efectuarea observațiilor și determinărilor.........................................................302.4 Modul de prelucrare și interpretare a datelor....................................................30

Partea III. REZULTATELE PRIVIND BIODIVERSITATEA DIN CELE ȘAPTE

AREALE DE STUDIU.

3.1 Rezultatele obținute în umra calculării indicilor ecologici……………………37

Partea IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI.........................................................47

BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................48

1


INTRODUCERE

Biodiversitatea – varietatea tuturor formelor de viață, sau diversitatea biologică, este

actorul principal ce oferă societății cotidiene o gamă largă de servicii ale ecosistemelor, de care

pionii socio-economici depind în totalitate. Hrana sau apa potabilă reprezintă puținele beneficii

oferite prin natură de elementele biodiversității, însa aceasta din urmă este totuși în criză.

Conform Strategiei UE pentru Biodiversitate pentru 2020 amenințările speciilor animale

si vegetale cu dispariția este la un nivel ridicar. Majoritatea ecosistemelor sunt din ce în ce mai

degradate, acest lucru prezentând pierderi din punct de vedere economic si socio-cultural1.

Efectele crizei financiare globale are repercusiuni asupra mediului, precum și asupra

economiei. Cu toate acestea, se pare că multe dintre intențiile de a investi în economia ecologică

pe termen lung rămân valabile, chiar dacă exista unele întârzieri în demararea proiectelor.

Dezvoltarea generală a marilor actori cotidieni este strâns legată de resursele natural,

având implicații importante asupra mediului. Cererile la nivel mondial au depășit puterea de

regenerare a resurselor natural, mediul degradându-se îngrijorător de repede.

În lucrarea de față doresc să prezint efectul crizei economice mondiale asupra

biodiversității, mai ales în România. Motivația alegerii acestei teme o constituie atragerea

atenției asupra problemelor semnificative ale biodiversităţii şi ale serviciilor de mediu,

biodiversitatea în lume pierzându-se, în unele zone chiar într-un ritm accelerat. Am ales această

temă, deoarece viitorul omenirii depinde de atitudinea fiecăruia dintre noi faţă de natură şi

protejarea ei.

PARTEA I. STUDIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL STRICT AL

TEMEI ABORDATE

1 http://ec.europa.eu/

2


BIODIVERSITATEA

1.1 DEFINIREA BIODIVERSITĂȚII

Biodiversitatea a fost definit pentru prima dată, în cadrul Summit-ului Pământului

UNCED din 1992 de la Rio de Janeiro2. Varietatea tuturor formelor de viață reprezintă definiția

biodiversității, aceasta fiind caracterizată prin: diversitatea ecosistemelor, diversitatea speciilor,

diversitatea genetică şi diversitatea etnoculturală3.

Conservarea biodiversității este principiul după care viața cotidiană se bazează după noile

directive europene. Cauzele care au dus la nevoia conservării biodiversității sunt reprezentate de

schimbările care se produc în habitatul natural. Sitemele de producție intensive, exploatările,

contrucțiile datorită schimbărilor climatice la nivel global reprezintă necesitățile unei conservări

durabile ale biodiversității. Stabilirea unui obiectiv pentru conservarea biodiversităţii arată că,

fără eforturi politice suplimentare semnificative, este puţin probabil ca obiectivul să fie atins.4

Serviciile de mediu, reprezentative pentru mediul natural dar și pentru cel social,

contribuie la îmbunătățirea întregii biodiversități Aceste servicii sunt clasificate prin diferite

regulamente, suport, furnizări socio-culturale.

1.2. POLITICA DE MEDIU IN UNIUNEA EUROPEANA

1.2.1. CONVENȚII INTERNAȚIONALE

Necesitatea unei dezvoltări durabile a biodiversității, dar și a conservării acesteia este

necesară pentru creșterea productivității alimentare și a unui trai de viață satisfacător populației

mediului înconjurător.

Raportat la activitățile umane, biodiversitatea este într-o continuă degradare. La nivel

internațional s-au adoptat diferite legi, directive, tratate pentru prevenirea degradării continue a

diversității biologice. Aceste convenții, acorduri au fost semnate și puse în practică de

majoritatea statelor europene, în dorința unei conservări cât mai durabile a biodiversității.

2 SESTRAS R., BOTU I., BOTU M – Biodiersitate si bioconservare, Ed. AcademicPress, 2004

3 Idem

4 http://www.eea.europa.eu/ro/themes/biodiversity/policy-context

3


Conform Legislației Uniunii Europene, Tratatul Comunității Europene este principalul

act care stabilește principiile generale ale politicii de mediu, în vederea apărării diversității

biologice de dispariții nedorite.

Impelentarea Strategiei UE, în ceea ce privește conservarea biodiversității, a oferit o serie

de rezultate pozitive, însa si deficiențe.

1.3. STRATEGIA NAȚIONALĂ DE ACȚIUNE PENTRU CONSERVAREA

BIODIVERSITĂȚII

În prezent, la nivel de Uniune Europeană sunt adoptate diferite strategii pentru

conservarea biodiversității:5

Dezvoltarea durabilă. Protecția biodiversității și necesitatea acesteia pentru introducerea ei

într-un program de dezvoltare durabilă este necesara nevoilor societății, dar și ecomoniei.

Abordarea ecosistemică

Pentru ca biodiversitatea sa fie mai cunoscută, iar problema ei să fie rezolvată trebuie

promovată prin diferite metode culturale. Astfel valorificarea ecosistemelor prin cunoașterea

problemelor acestora, poate soluționa degradarea continuă a diversității

Prioritizarea biodiversităţii – Diversitatea biologica trebuie integrată în politicile sociale și

economice ale societății cotidiene, marii actori fiind nevoiți să prioritizeze conservarea

biodiversității, pentru o dezvoltare durabilă de calitate.

Conform directivelor si strategiile internaționale, Romania și-a propus și ea anumite scopuri

țintă pentru redobândirea unei biodiversități cât mai curate:6

Ţinta 1: Stoparea declinului diversităţii biologice reprezentată de resursele genetice, specii,

ecosisteme şi peisaj şi refacerea sistemelor degradate până în 2020.

Ţinta 2: Integrarea politicilor privind conservarea biodiversităţii în toate politicile sectoriale

până în 2020.

5 www.madr.ro/pages/cercetare6 www.madr.ro/pages/cercetare

4


Ţinta 3: Promovarea cunoaştinţelor, practicilor şi metodelor inovatoare tradiţionale şi a

tehnologiilor curate ca măsuri de sprijin pentru conservarea biodiversităţii ca suport al

dezvoltării durabile până în 2020.

Ţinta 4: Îmbunătăţirea comunicării şi educării în domeniul biodiversităţii până în 2020.

PARTEA II. MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU

2.1 OBIECTIVE URMĂRITE

Discuțiile cotidiene, fie ele despre economie, politică, sau dezvoltare durabilă, toate au de

câțiva ani un numitor comun, criza financiară. Dorind să se analizeze în ce măsură această criză a

5


afectat biodiversitatea din România, s-a efectuat un studiu de caz pe mai multe areale, în ani

diferiți.

Realizarea unei analize și o evidenta a speciilor componente a fost obiectivul studiului de

fata. Se doreste demonstrarea necesitatii aplicării unor strategii bine definite pentru conservarea

biodiversității

În anul 2009 a fost evaluată diversitatea vegetației la sol și a biodiversității ecosistemelor

forestiere prin programul european FutMon, prin intermediul caruia s-a determinat compoziția

floristică în șapte loturi (Ștefănești – arboretul stejar, Ploiești – arboretul stejar, Câmpina –

arboretul gorun, Predeal – arboretul molid, Fundata – arboretul fag, Stâna de Vale – arboretul

molid și Mihăiești – arboretul gorund). Conform programului s-au folosit 35 de unități de

eșantionare de 100 metrii pătrați fiecare, pe patru straturi verticale ( iarbă, arbuști, arbori). În

total au fost evaluate 92 de specii diferite, din care 18,27% arbori, 11,80% arbuști, și 60,25%

ierburi7.

FOTO 2.1

Sursa: Google Earth.

2.1.1 ARBORETUL DE STEJAR – ȘTEFĂNEȘTI

2.1.1.1 Poziția geografică

Arboretul de stejar se afla în județul Ilfov, la 44°30’34’’ latitudine Nordica și 26°10’38’’

longitudine Estică.

7 http://www.revistapadurilor.ro/(1)Colectia-pe-ani/(16714)anul-2011/(16738)nr-3-4-2011/(16744)Variatia-diversitatii-vegetale-in-suprafetele-de-monitorizare-intensiva-din-reteaua-proiectului-FutMon.

6


FOTO 2.2

Sursa: Google Earth

Limitele arealului sunt definite astfel: în partea de Nord și Nord-Est zona este delimitată

de râul Sabar (afluent al râului Argeș), în partea de Sud și Sud-Vest de pădure, în partea de Est se

poate observa teren agricol, iar în partea de Vest a zonei găsim pășune. Suprafața arealului este

de 0.05 ha. Accesul în zona se face pe drum de pământ, care se intersectează cu drumul județean

401D8.

FOTO 2.3 Sursa: Google Earth

2.1.1.2 Topografia suprafeței

8 http://bolegweb.geof.unizg.hr/deims1/site/LTER_EU_RO_007.

7


Forma de relief ce definește zona este câmpia, având o altitudine de aproximativ 100 m.

Hidrografia zonei este reprezentată de râul Sabaru, afluent al râului Argeș9.

2.1.1.3 Climatul zonei

Zona este definită printr-un climat continental, având temperaturile medii anuale de

10,5°C. Temperatura minima anuală este de -2,9°C, iar temperature maximă este de 22°C. Suma

precipitațiilor anuale este de 550 mm10.

2.1.2 ARBORETUL DE STEJAR – PLOIEȘTI


Arboretul de stejar, sau pădurea Berceni se află în județul Prahova, aproape de municipiul

Ploiești, pe coordonatele 44°54’ latitudine Nordică și 26°06’ longitudine Estică.

FOTO 2.3 Sursa: Google Earth

După cum se poate observa, zona este delimitată în majoritate de terenuri agricole,

excepție făcând limita de Est și Sud-Est, unde se află satul Cătunu. Suprafața arealului de studiu

este de 0,25 ha, iar accesul în zonă se face pe drumul județean 13911.

9 Idem.

10 Idem.

11 POPA I., LECA S., CRĂCIUNESCU A., SIDOR C., BADEA O. – Dendroclimatic Response of Quercus species in the Romanian Intensive Forest Monitoring Network, Ed. AcademicPress, p.327.

8



Forma de relief ce definește zona este câmpia, având o altitudine de aproximativ 150 m,

iar cel mai apropiat râu fiind râul Teleajen, aflat la aproximativ doi kilometric de areal12.


Zona este definită printr-un climat continental, având temperaturile medii anuale de

10,5°C. Temperatura minima anuală este de -2,9°C, iar temperature maximă este de 22°C. Suma

precipitațiilor anuale este de 550 mm.

2.1.3 ARBORETUL GORUN – CÂMPINA


Arboretul de gorun se află situate în județul Prahova pe coordonatele 45°06’ latitudine

Nordică și 25°42’ longitudine Estică. Suprafața arealului este de 0,25 ha, fiind delimitat, după

cum se vede în imaginea de mai jos (FOTO 2.3), de pădure în partea de Nord-Est, Est, Sud-Est

si de pașune în rest13.


Forma de relief ce definește zona este una de deal, având o altitudine de aproximativ 520

m. Solurile întâlnite pe sit sunt podzolice și soluri brune de pădure14.

12 http://www.acad.ro/sectii2002/proceedingsChemistry/doc2010-3/art11Badea.pdf.

13 POPA I., LECA S., CRĂCIUNESCU A., SIDOR C., BADEA O. – Dendroclimatic Response of Quercus species in the Romanian Intensive Forest Monitoring Network, Ed. AcademicPress, p.327

14 http://www.cjph.ro/upload/files/PJGD_Cap_2__Prezentarea_SITUATIEI_EXISTENTE.pdf.

9


FOTO 2.4

Sursa: Google Earth


Zona este definită printr-un climat continental, având temperaturile medii anuale de 9°C.

Temperatura medie a lunii Ianuarie este de -1,9°C, iar temperature medie a lunii Iulie este de

19,6°C. Precipitațiile medii anuale sunt de 700 mm, iar viteza medie a vântului în zonă este de

4,7 m/sec15.

2.1.4 ARBORETUL DE FAG – FUNDATA


Arboretul Fundata se află lângă comuna Fundata, județul Brașov, pe coordonatele

45°43’31” latitudine Nordică și 25°26’97” longitudine Estică. Suprafața arealului este de 0,05 ha

și este delimitată astfel: în partea de Nord, Vest și Est pășune, iar în pardea de Sud, pădure16.

15 Idem.

16 http://data.lter-europe.net/ilter_deims/site/LTER_EU_RO_009-1.

10


FOTO 2.5

Sursa: Google Earth


Forma de relief ce definiește zona este una montană, arealul de studiu aflându-se la o

altitudine de 1304 m. Solurile sunt de tip podzolic, sărăcăcioase și subțiri, ceea ce face ca seceta

să se instaleze repede în conditiile în care nu plouă câteva săptămâni17.


Arealul Fundata este caracterizat printr-un climat alpin. Temperaturile medii anuale sunt

de 4,3°C, iar precipitațiile medii anuale fiind de 804,00 mm/an18.

17 http://bolegweb.geof.unizg.hr/deims1/site/LTER_EU_RO_009-1.

18 Idem.

11


2.1.5 STÂNA DE VALE – MOLID


Situată în județul Bihor, în munții Vlădeasa, la circa 70 de km de Oradea, pe DN 76, pe

coordonatele 46°41’31” latitudine Nordică și 22°38’10” longitudine Estică.


Forma de relief ce definiește zona este una montană, arealul de studiu aflându-se la o

altitudine de 1102 m. Solurile sunt de tip podzolic.

2.1.5.3. Climatul zonei

Arealul de la Stâna de Vale este caracterizat printr-un climat alpin. Temperaturile medii

anuale sunt de 4,3°C, iar precipitațiile medii anuale fiind de 800 mm/an.

2.1.6 MIHĂEȘTI – GORUN

2.1.6.1. Poziția geografică

Arboretul de gorun Mihăești se află în județul Argeș, delimitată de localitățile Livezeni

și Valea Mănăstirii, pe coordonatele 45°02’88” latitudine Nordică și 24°99’58” longitudine

Estică19.


Forma de relief ce definește zona este una colinară, având o altitudine medie de 405 m.


12


FOTO 3.6

Sursa: Google Earth

2.1.6.3. Climatul zonei

Arboretul de gorun de la Mihăești este plasat în zona climatului continental.

Temperaturile medii anuale sunt de 8,10 °C, iar precipitațiile medii anuale sunt de 730 mm/an20.

2.1.7 ARBORETUL MOLID – PREDEAL


Predealul este așezat pe Valea Prahovei, lângă trecătoarea cu același nume din Carpații

Meridionali, la altitudinea de 1.060 m, într-o trecătoare între Muntenia și Transilvania.

Localitatea are ca delimitări râurile Prahova la Sud și Timiș la Nord. Zona este delimitat de 3

masive: Postăvarul, Piatra Mare și Bucegi. Arealul de studiu este poziționat pe coordonatele

45°50’69” latitudine Nordică și 25°58’92” longitudine Estică21.

20 Idem.


13

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_Bucegi

https://ro.wikipedia.org/wiki/Masivul_Piatra_Mare

https://ro.wikipedia.org/wiki/Masivul_Post%C4%83varul

https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Timi%C8%99,_Olt

https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Prahova

https://ro.wikipedia.org/wiki/Transilvania

https://ro.wikipedia.org/wiki/Muntenia

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_Carpa%C8%9Bi

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_Carpa%C8%9Bi

https://ro.wikipedia.org/wiki/Valea_Prahovei


FOTO 2.7

Sursa: Google Earth


Arboretul de molid se află situate la altitudine de 1185 m, forma de relief ce definește

zona de studiu fiind evident una montană.


Arboretul de molid de la Predeal este plasat în zona climatului continental. Temperaturile

medii anuale sunt de 5 °C. Media temperaturii minime anuale este de -4,40 °C, iar maxima

medie anuala este de 14,5 °C. Aflându-se într-o zonă montană, precipitațiile medii anuale ce cad

în această zona sunt de 1050 mm/an22.

22 Idem.

14


2.2. MATERIALUL ȘI METODA DE STUDIU

Materialul de studiu a fost reprezentat de speciile lemnoase şi ierboase existente în cadrul

pieţelor de probă alese în cele șapte zone (FOTO 3.1). Metoda de studiu s-a bazat pe inventarieri

directe realizate în teren și observații efectuate în situ-rile alese (piețe de probă, sau suprafețe de

probă). Pentru realizarea experienței, s-au luat în studiu șapte piețe/suprafețe de probă pentru

speciile lemnoase și speciile ierboase. Acestea au avut formă circulară, cu raza de cinci metri

fiecare, rezultând o arie de 100 m2. Pentru alegerea suprafețelor de probă s-a procedat în felul

următor: câte o suprafață de probă s-a ales pe direcția estică, vestică, sudică și nordică, iar în

funcţie de altitudine, s-au ales suprafeţe cu altitudini diferite, amplasate pe versant de deal sau pe

şes. În acest fel, s-a încercat ‘acoperirea’ cât mai completă a zonelor, precum și a biodiversității

speciilor vegetale prin prisma amplasării lor în areal.

2.3. EFECTUAREA OBSERVAȚIILOR ȘI DETERMINĂRILOR

Inventarierea speciilor s-a efectuat pe 2 suprafețe distincte: suprafețe dominate de arbori

unde s-au calculate indicii ecologici pentru speciile lemnoase și ierboase și pe suprafețe

dominate de arbuşti unde s-au identificat, la fel ca pe suprafețele arbustive, speciile lemnoase și

ierboase.

2.4. MODUL DE PRELUCRARE ȘI INTERPRETARE A DATELOR

Există mai mulți indici de diversitate utilizați în ecologie, fiecare dintre aceștia având

puncte forte și puncte slabe. Un indice ideal ar discrimina în mod clar și precis probele, nu ar fi

foarte afectat de diferențele de dimensiune a eșantionului și, în plus, ar trebui să fie relativ simplu

de calculat. În biologie și silvicultură se folosesc adesea combinații de mai mulți indici, pentru a

se valorifica cât mai bine punctele forte ale fiecăruia, iar în acest fel să se obțină date cât mai

relevante și obiective, care să permită o înțelegere mai completă a structurii comunităților de

plante.

15


2.4.1 Constanţa (C) ilustrează continuitatea apariţiei unei specii într-un anumit areal. În

ecologie, în studiile observaționale ale ecosistemelor, constanța este utilizată pentru a descrie

sistemele vii care pot rămâne neschimbate. Acest indicator structural al biocenozei reflectă

proporţia unei anumite specii într-un anumit biotop. Cu cât valoarea indicatorului este mai mare,

cu atât se consideră că specia dată este mai bine adaptată la condiţiile oferite de biotop.

Constanţa se estimează cu ajutorul relaţiei:

unde:

CA – constanţa speciei A ;

npA – numărul probelor în care se găseşte specia A;

Np – numărul total de probe examinate.

În funcţie de valoarea acestui indicator, speciile se distribuie în următoarele clase:

C1 accidentale, prezente între 1-25 % din probe;

C2 accesorii, prezente între 25,1-50% din probe;

C3 constante, prezente între 50,1-75 % din probe;

C4 euconstante, prezente între 75,1-100 % din probe.

3.4.2. Dominanţa (D) ilustrează în ce relaţie se găseşte efectivul unei specii faţă de suma

indivizilor din celelalte specii cu care se asociază, exprimând abundenţa relativă. În ecologie,

dominanța reprezintă gradul în care un taxon este mai numeros ca număr de indivizi decât

concurenții săi dintr-o comunitate ecologică, sau constituie cea mai mare pondere din biomasa

totală. Cele mai multe comunități ecologice sunt definite de speciile lor dominante. Ex. în multe

păduri umede din vestul Europei, arborele dominant este arinul (Alnus glutinosa); în mlaștinile

din zona temperată, vegetația dominantă este de obicei reprezentată de specii de mușchi

16


(Sphagnum) etc. Prin urmare, dominanţa este un indicator al productivităţii, deoarece indică

procentul de participare al fiecărei specii la realizarea producţiei de biomasă din biocenoză.

Se calculează cu ajutorul indicelui de dominanţă:

unde:

DA – dominanţa speciei A;

nA – numărul total de indivizi din specia A, găsiţi în probele examinate;

N – numărul total de indivizi al tuturor speciilor prezente în probele examinate.


D1 subrecedente (sub 1,1%);

D2 recedente (între 1,1-2%);

D3 subdominante (între 2,1-5%);

D4 dominante (între 5,1-10%);

D5 eudominante (peste 10%).

3.4.3. Indicele de semnificaţie ecologică (W) reprezintă relaţia dintre indicatorul

structural (C) şi cel productiv (D), ilustrând mai bine poziţia unei specii în biocenoză:


W1 cu valori sub 0,1% (specii accidentale);

W2 cu valori între 0,1-1% (specii accesorii);

W3 cu valori între 1,1-5% (specii accesorii);

W4 cu valori între 5,1-10% (specii caracteristice cenozei date);

17


W5 cu valori peste 10% (specii caracteristice cenozei date).

3.4.4. Indicele de afinitate cenotică (q) evidenţiază afinităţile existente între speciile unui

grup dintr-o biocenoză dată, stabilite în baza preferinţelor comune pentru condiţiile aceluiaşi

mediu de viaţă. Indicele evidenţiază speciile cu afinitatea cea mai mare pentru o anumită

biocenoză.

Indicele de afinitate cenotică se calculează cu ajutorul coeficientului lui Jaccard (q), după

cum urmează:

q= c/(a+b)-c*100

unde:

a – numărul probelor în care se găseşte specia A, indiferent dacă este sau nu şi B;

b – numărul probelor în care se găseşte specia B, indiferent dacă este sau nu şi A;

c – numărul probelor care conţin ambele specii.

Pentru cuantificarea biodiversităţii într-un habitat sunt utilizaţi indicii de caracterizare a

biodiversităţii, de exemplu: indicele de biodiversitate (IB), indicele de diversitate Simpson,

indicele de diversitate Shannon, echitabilitatea.

Indicii de biodiversitate reprezintă măsura matematică a diversităţii speciilor într-o

comunitate. Capacitatea de a cuantifica diversitatea prin intermediul indicilor constituie un

instrument important al biologilor de a înţelege şi compara structura unei comunităţi23.

3.4.5. Indicele de diversitate Shannon

Indicele de diversitate Shannon este un parametru comun utilizat în caracterizarea

diversităţii speciilor dintr-o comunitate. Acesta se bazează atât abundenţa, cât şi pe

echitabilitatea distribuţiei speciilor. Calcularea acestui indice se efectuează cu următoarea

formulă:

23 Sestraș A (2013). Ecologie și protecția mediului - suport de curs. Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca.

18


unde:

H - indicele de diversitate Shannon;

s - numărul total de specii dintr-o comunitate;

p - proporţia fiecărei specii dintr-o comunitate.

3.4.6. Echitabilitatea reprezintă măsura abundenţei relative a diferitelor specii şi se

calculează prin împărţirea lui H la Hmax, unde Hmax este lnS.

Indici ai bogăției de specii

Bogăția de specii este cea mai simplă măsură a biodiversității, reprezentând numărul de

specii diferite dintr-o anumită zonă. Aceasta este dependentă de dimensiunea de eșantionare.

3.4.7. Indicele de diversitate Margalef:

3.4.8. Indicele de diversitate Menhinick:

Unde:

N = numărul total de indivizi din eșantion;

19


S = numărul de specii înregistrate.

Indicii de diversitate Margalef și Menhinick pot juca un rol util în investigarea diversității

biologice, însă sunt puternic influențați de efortul de eșantionare, cu toate eforturile de a corecta

dimensiunea eșantionului.

3.4.9. Indicele Simpson este folosit adesea în ecologie pentru a cuantifica biodiversitatea

unui habitat. Acesta ia în considerare numărul de specii dintr-un habitat (areal), precum și

abundența fiecărei specii.

Prin urmare, indicele Simpson ilustrează proporţia indivizilor dintr-o specie într-un

anumit areal și importanța acestei specii pentru diversitatea arealului respectiv. Indicele de

diversitate Simpson se calculează cu formula:

2ipD

în care:

D - indicele de diversitate Simpson;

pi - proporţia fiecărei specii din comunitate;

ni – numărul de indivizi ai speciei;

N - numărul total de indivizi ai tuturor speciilor.

Indicele Simpson poate avea valori de la zero, până la valoarea numărului total de specii.

Valoarea D = 1 înseamnă ca toți indivizii aparțin unei singure specii, iar valoarea D = S (numărul

total de specii) presupune ca fiecare individ aparține unei specii diferite.

Derivați din indicele Simpson sunt:

-Indicele de diversitate Simpson 1-D;

-Indicele reciproc Simpson 1/D.

20


Indicele Simpson este important întrucât ia în considerare atât numărul speciilor, cât şi

proporția fiecăreia. De la elaborarea sa de către Simpson, în anul 1949, în publicațiile de

specialitate se utilizează prin cele trei variante: Indicele Simpson (D), Indicele de diversitate

Simpson (1 – D), Indicele reciproc Simpson (1/D). Indicele Simpson (D) măsoară probabilitatea

ca doi indivizi extrași aleator dintr-o probă să aparțină aceleiași specii.

PARTEA III

REZULTATELE PRIVIND BIODIVERSITATEA DIN CELE ȘAPTE AREALE

STUDIATE

3.1. REZULTATELE OBȚINUTE ÎN URMA CALCULĂRII INDICILOR ECOLOGICI

3.1.1. Rezultate privind calcularea indicilor ecologici la speciile din stratul arborescent

Biodiversitatea reliefează bogăţia unui habitat prin compararea numărului de specii şi al

numărului de indivizi. Printre cei mai des folosiţi indici de biodiversitate se numără indicii

21


Margalef, Menhinick, Simpson, Shannon-Wiener, Echitatea şi McIntosh. În cele ce urmează se

vor prezenta indicia ecologici calculați pe stratur arboreșcent a celor șapte areale.

Tabel.3.1

Nr.Crt SpeciiȘtefănesti

PloieștiCâmpina

Predeal

Fundata

Stâna de Vale

Mihăești

Total

1 Abies alba 4 42 Acer campestre 2 1 3

3Acer pseudoplatanus

1 1

4 Acer tataricum 1 15 Carpinus betulus 5 3 86 Fa gus sylvatica 3 4 5 3 2 177 Fraxinus excelsior 2 28 Larix decidua 1 19 Picea abies 4 5 910 Prunus cerasifera 1 111 Quercus petraea 5 5 1012 Quercus robur 5 5 1013 Tilia tomentosa 5 2 714 Ulmus minor 5 5Total 17 15 13 13 6 8 7 79

22


Fig. 3.1 Poderea speciilor din stratus arborescent indentificate în cele șapte areale de studio

Inventarierea, evaluarea și monitorizarea vegetaţiei în condițiile monitorizării factorilor

ecologici, a permis calcularea principalilor indici de caracterizare a biodiversităţii, precum și

identificarea speciilor cu valoare bioindicatoare ridicată, reprezentative pentru habitatul analizat,

a căror pondere și rol trebuie perpetuat. Valoarea indicilor de caracterizare a biodiversităţii

utilizați pentru cuantificarea biodiversității în arealul studiat sunt prezentați în Tabelul 4.2.

Tabel 3.2

Indicele Margalef (DMg) 2.98Indicele Menhinick (DMn) 1.58Indicele Simpson D 0.12Indicele de diversitate Simpson 1-D 0.88Indicele reciproc Simpson 1/D 8.42Indicele Shannon-Weaver 2.31Echitatea 0.88Indicele McIntosh 0.74Coeficientul Gleasson 6.85

23


Indicele Margalef

(DMg)

Indicele Menhinick

(DMn)

Indicele Simpson

D

Indicele de diversi-

tate Simpson

1-D

Indicele reciproc Simpson

1/D

Indicele Shannon-Weaver

Echitatea Indicele McIntosh

Coeficien-tul Gleas-

son

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

2.98

1.58

0.12

0.88

8.42

2.31

0.88 0.74

6.85

Series1 Series2 Series3

Fig. 3.2 Rezultate obținute în urma calculării principalilor indici ecologici

Comparându-se valoarea indicilor de biodiversitate prin intermediul Indicelui Margalef

(DMg), acest indice nu are nici o valoare limită și prezintă o variație în funcție de numărul de

specii. Se poate observa că indicele Margalef a fost de 2,98, iar indicele Menhinick a înregistrat

valoarea de 1,58. Acest indice care suferă de o dependență între diversitatea speciilor și numărul

de indivizi din cadrul eșantionului, rămâne un indice utilizat pe scară largă în analizarea

diversității existente subliniind bogăția de specii. Indicii de diversitate din arealele studiate au

relifat că valoarea indicelui Shannon (H) a fost de 2,31, acest fapt ne ilustrează un echilibru mai

mediu și condiții de habitat satisfăcătoare.

De obicei, indicele Shannon în ecosisteme reale variază între 1,5 și 3,5, valoarea acestui

indice rar depășește 4 (Margalef, 1972). Indicele Shannon a fost conceput pentru a oferi în mod

eficient un mesaj cu privire la bogăția de specii și uniformitatea acestora într-un anumit

ecosistem. Indicele accentuează că pe măsură ce numărul de specii crește, distributia speciilor

devine mai mare, respectiv o biodiversitate mai ridicată.

24


Indicele McIntosh poate lua valori între 0-1, in studiul de față se observă o valoare de

0,74. O valoare căt mai apropiată de 1 conturează o omogenitate ridicată, adică distribuția au fost

mai aproape de 1.

Indicele Simpson poate lua valori între 0-1, astfel valoarea 0 scoate în evidență o

diversitatea infinită iar valoarea 1 ilustrează o diversitate scăzută, cu cât este mai mare valoarea

indicelui Simpson D, cu atât este mai mică diversitatea. În arealul analizat se poate observa că

valoarea indicelui Simpson a fost de 0.12, acest rezultat ne prezintă o diversitate mare.

La indicele Simpson 1-D, valoarea variază de asemenea între 0 și 1, dar în acest caz în, cu

cât este mai mare valoarea indicelui, cu atât este mai mare diversitatea probei evaluate. Indicele

are o valoare de 0,88.

Index Simpson 1/D, valoarea acestui indice începe cu 1, în cele mai multe cazuri. Această

cifră ilustrează o comunitate care conține doar o singură specie. Cu cât valoarea este mai ridicată

cu atât mai mare diversitatea arealului evaluat. Valoarea maximă este numărul de specii din

eșantion. Se poate observa că valoarea indicelui reciproc Simpson 1/D este de 8.42.

De asemenea se poate observa că coeficientul Gleasson a înregistrat o valoare de 6,85.

Gleason este un indice simplu luând în considerare numai numărul de specii (S) și logaritmul

(baza 10 sau natural) din numărul total de indivizi analizați.

3.1.2. Rezultate privind calcularea indicilor ecologici la specii din stratul arbustiv

În tabelele și figurile ce urmeaza se vor prezenta indicia ecologici ai speciilor aflate pe

suprafața arbustivă, din cele șapte areale de studiu.

Tabel 3.3

Nr.Crt Specii Ștefănești Ploiești Câmpina PredealFundata

Stâna de Vale

Mihăești

Total

1 Abies alba 5 52 Acer campestre 3 4 7

3Acer

pseudoplatanus5 5

4 A cer tataricum 1 15 Carpinus betulus 4 4

25


6 Cornus sanguinea 3 5 87 Corylus avellana 2 2

8Crataegus monogyna

5 4 1 10

9 Daphne mezereum 1 110 Fagus sylvatica 2 4 4 1 1111 Fraxinus excelsior 3 312 Hedera helix 1 1

13 Ligustrum vulgare 3 2 1 6

14 Lonicera xylosteum 5 5

15 Picea abies 2 2

16 Quercus robur 1 1

17 Rosa canina 1 2 318 Rubus hirtus 4 5 4 1 14

19 Rubus idaeus 2 5 2 9

20 Sorbus aucuparia 5 1 621 Tilia tomentosa 4 422 Ulmus minor 4 4

23Vaccinium myrtillus

2 2 4

Total 11 24 26 37 1 14 3 116

26


Fig. 3.3 Poderea speciilor din stratus arbustiv indentificate în cele șapte areale de studiu

Inventarierea, evaluarea și monitorizarea vegetaţiei în condițiile monitorizării factorilor

ecologici, a permis calcularea principalilor indici de caracterizare a biodiversităţii, precum și

identificarea speciilor cu valoare bioindicatoare ridicată, reprezentative pentru habitatul analizat,

a căror pondere și rol trebuie perpetuat. Valoarea indicilor de caracterizare a biodiversităţii

utilizați pentru cuantificarea biodiversității în arealul studiat sunt prezentați în Tabelul 4.3.

Tabel 3.3

Indicele Margalef (DMg) 4.62Indicele Menhinick (DMn) 2.13Indicele Simpson D 0.04Indicele de diversitate Simpson 1-D 0.96Indicele reciproc Simpson 1/D 27.94Indicele McIntosh 0.89Coeficientul Gleasson 10.64

Fig. 3.4 Rezultate obținute în urma calculării principalilor indici ecologici

27


Comparându-se valoarea indicilor de biodiversitate prin intermediul Indicelui Margalef

(DMg), acest indice nu are nici o valoare limită și prezintă o variație în funcție de numărul de

specii. Se poate observa că indicele Margalef a fost de 4,62, iar indicele Menhinick a înregistrat

valoarea de 2,13. Acest indice care suferă de o dependență între diversitatea speciilor și numărul

de indivizi din cadrul eșantionului, rămâne un indice utilizat pe scară largă în analizarea

diversității existente subliniind bogăția de specii

Indicele McIntosh poate lua valori între 0-1, in studiul de față se observă o valoare de

0,89. O valoare căt mai apropiată de 1 conturează o omogenitate ridicată, adică distribuția au fost

mai aproape de 1.

Indicele Simpson poate lua valori între 0-1, astfel valoarea 0 scoate în evidență o

diversitatea infinită iar valoarea 1 ilustrează o diversitate scăzută, cu cât este mai mare valoarea

indicelui Simpson D, cu atât este mai mică diversitatea. În arealul analizat se poate observa că

valoarea indicelui Simpson a fost de 0.04, acest rezultat ne prezintă o diversitate mare.

La indicele Simpson 1-D, valoarea variază de asemenea între 0 și 1, dar în acest caz în, cu

cât este mai mare valoarea indicelui, cu atât este mai mare diversitatea probei evaluate. Indicele

are o valoare de 0,96.

Index Simpson 1/D, valoarea acestui indice începe cu 1, în cele mai multe cazuri. Această

cifră ilustrează o comunitate care conține doar o singură specie. Cu cât valoarea este mai ridicată

cu atât mai mare diversitatea arealului evaluat. Valoarea maximă este numărul de specii din

eșantion. Se poate observa că valoarea indicelui reciproc Simpson 1/D este de 27,94.

De asemenea se poate observa că coeficientul Gleasson a înregistrat o valoare de

10,64. Gleason este un indice simplu luând în considerare numai numărul de specii (S) și

logaritmul (baza 10 sau natural) din numărul total de indivizi analizați.

4.1.3. Gradul de acoperire medie în suprafetele monitorizate

Pentru a deduce pierderile comparative în anii 2007 și 2009 în tabelul 4.4 se află

sintetizată ponderea vegetației în fiecare dintre arealele de studiu. Nu se poate preciza cu

exactitate dacă întradevăr criza economică a afectat biodiversitatea, însă se poate preciza cu

exactitate conform proiectului international FunMon, ca biodiversitatea este în scadere.

28


Tabel 3.4.

Nr. crt. Suprafaţa Anul StratulNr. de specii

Acoperirea (%)

1 5. Ştefăneşti - stejar

2007

Arborescent 4 81,00Arbustiv 7 12,30Ierbaceu 22 91,92Muşchi şi licheni

0 0

Total 33 185,22

2009


0 0

Total 24 (18) 158,06

2 6. Ploieşti – stejar

2007


0 0

Total 28 182,06

2009


0 0

Total 27 (15) 145,203 7. Câmpina – gorun

2007


1 0,60

Total 36 84,202009


1 0,60

29


Total 39 (32) 132,96

4 9. Predeal – molid

2007


6 16,20

Total 56 187,90

2009


6 10,40

Total 47 (41) 173,32

5 11. Fundata – fag

2007


2 0,70

Total 26 120,50

2009


2 0,70

Total 21 (19) 128,04

612. Stâna de Vale – molid

2007


3 14,60

Total 23 189,20

2009


2 13,00

Total 21 (16) 140,0013. Mihăeşti – gorun 200

7Arborescent 2 55,00Arbustiv 2 5,40Ierbaceu 21 70,40Muşchi şi 2 8,60

30


licheniTotal 27 139,40

2009


2 0,56

Total 29 (24) 142,90

În conformitate cu tabelul anterior se poate observa că în decursul celor doi ani de studiu,

2007 și 2009 suprafețele de vegetație studiate pe areale arboreșcente, arbustive sau ierboase

difera de la o zonă la alta și de la un an la altul. Dacă în anumite zone procentul vegetatiei în

zonele arborescente a scăzut, în altele a crescut. Astfel aflăm de exemplu ca în arboretul de la

Ștefăneși vegetația din stratul arboreșcent a scăzut cu patru procente din anul 2007 până în anul

2009. De asemenea observăm același lucru și la arboretul studian de la Predeaș unde vegetația

din spațiu arboreșcent a scăzut cu un procent.

Se poate observa diversitatea speciilor si a numarului de specii în fiecare dintre arealele

studiate. După cum se observă arboretul de la Fundata are cea mai mare acoperire de vegetație,

fiind urmată de zona Mihăiești.

31


CAPITOLUL IV

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Pe baza rezultatelor obţinute se observă ca în toate suprafețele studiate exista suprafețe

vegetale bogate din punct de vedere al diversității vegetale. Acoperirea arealelor forestiere este

una intensă, cu toate că după instaurarea crizei economice au aparut unele goluri.

În conformitate cu rezultatele obținute se mai poate spune că țara noastră are o diversitate

biologică semnificativă. Rezultatele obținute au demonstrat adaptabilitatea și preponderența unor

specii tipice pentru arealele studiate. Ponderea speciilor studiate este diferită de la o zonă la alta,

diversitatea speciilor fiind foarte mare. Aceasta precizează faptul că biodiversitatea României are

o pondere destul de mare.

Indicii de diversitate calculați din arealele sutdiate ale speciilor întâlnite în aceste zone

constituie o măsură a gradului de diversitate structurală. Planuri de management, adoptate de țara

noastra, trebuie să asigure ecosistemele și sa prepetueze grupurile vegetale și biodiversitățile

locale.

Prin calcularea indicilor de diversitate ecologică ne cream idee despre ce au de oferit

arealele României, reușind să se creeze diferite planuri si directive în obținerea unei conservări a

biodiversității corecte. Intervențiile antropice, schimbările bruște de climă, dar și dezinformarea

populației asupra mediului conduc la degradări majore în viața ecosistemică a României.

32


BIBLIOGRAFIE

1. SESTRAS R., BOTU I., BOTU M – Biodiersitate si bioconservare, Ed. AcademicPress, 2004

2. Cogălniceanu Dan, Managementul capitalului natural, Editura Ars Docendi, 1999

3. Marcian Bleahu, Arca lui Noe în sec.XXI.Ariile protejate și protecția naturii, Editura

Național, 2004

4. Mihai Enache, Impactul factorilor de mediu asupra biodiversității, Editura Academiei

Române, 2010

5. Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editura ALL Beck,București, 2003

6. POPA I., LECA S., CRĂCIUNESCU A., SIDOR C., BADEA O. – Dendroclimatic Response of

Quercus species in the Romanian Intensive Forest Monitoring Network, Ed.

AcademicPress

7. Sestraș A (2013). Ecologie și protecția mediului - suport de curs. Ed. AcademicPres, Cluj-

Napoca.

8. http://ec.europa.eu/

9. www.natura2000.ro

10. http://www.eea.europa.eu/ro/themes/biodiversity/policy-context

11. http://biodiversitate.mmediu.ro/convention

12. www.pronatura.ro/legi/ramsar

13. http://rosilva.ro/arii/legi/decret_187_90_anexa.pdf

14. http://mmediu.ro/protectia_naturii/sesiunea_atribuire4.html

15. http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?

uri=CONSLEG:1992L0043:20070101:RO:PDF

16. www.madr.ro/pages/cercetare

33


17. www.romania-natura.ro/studii_2010

18. http://www.revistapadurilor.ro/

19. http://bolegweb.geof.unizg.hr/deims1/site/LTER_EU_RO_007

20. http://www.acad.ro/sectii2002/proceedingsChemistry/doc2010-3/art11Badea.pdf

21. http://www.cjph.ro/upload/files/PJGD_Cap_2__Prezentarea_SITUATIEI_EXISTENTE.pdf

22. http://data.lter-europe.net/ilter_deims/site/LTER_EU_RO_009-1

23. http://bolegweb.geof.unizg.hr/deims1/site/LTER_EU_RO_010-1

24. http://bolegweb.geof.unizg.hr/deims1/site/LTER_EU_RO_008-0.

34

Documents

Biodiversitate si bioconservare