TRIBUNA 213

PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X • 1 6 - 33 1 i u l i e 2 0 1 1

Cen

tenar C

zeslaw M

ilosz

Radu Þuculescu

Tudoran

Ilustraþia numãrului: expoziþie de ex libris la Turnul Croitorilor

Moºtenirea Sigismund Toduþã

Profil de scriitor Horia Lazãr

Democraþia, presa, opinia

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Ex libris de Ovidiu Petca

TIFF-TOP 2011

2 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

bour

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

RReeddaaccþþiiaa::I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Marc Maria Georgeta

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L. G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

info

Responsabil de numãr: ªtefan Manasia

Centrul de Limbã ºi Culturã Polonezã dinCluj-Napoca

Centrul de Limbã ºi Culturã Polonezã a fostfondat în urma deciziei Senatului UBB în anul2003, ca unitate independentã, sub denumirea

de “Centru Interdepartamental pentru LimbaPolonezã, pentru Literaturã ºi Culturã a Poloniei”,adresându-se tuturor facultãþilor, la Universitatea“Babeº-Bolyai”. Centrul a fost fondat ca rãspuns lainteresul deosebit, manifestat de mediul academic alUniversitãþii, precum ºi al locuitorilor oraºului Clujpentru limba, cultura ºi istoria Poloniei. LocaþiaCentrului se gãseºte la Facultatea de ºtiinþe Economiceºi Gestiunea Afacerilor, la etajul patru, sala 402.Centrul a fost înfiinþat în urma iniþiativei proprii alectorilor polonezi, cu sprijinul Universitãþii “Babeº-Bolyai, ºi este, pe lângã Facultatea de Litere, locul încare îºi desfãºoarã activitatea lectorul polonez ºiasistenþii acestuia. Conducerea Centrului este preluatãde lectorul polonez.

LLiimmbbaa ddrreepptt cchheeiiee sspprree ccuullttuurrããActivitatea principalã a Centrului o reprezintã

predarea limbii poloneze, sub formã de cursuri facul-tative, care se adreseazã înainte de toate studenþilor,doctoranzilor sau cadrelor didactice ale tuturor facul-tãþilor UBB. Cursurile de limbã polonezã sunt oferiteîn cadrul Centrului de Limbã ºi Culturã Polonezã pen-tru toate nivelurile: începãtori, intermediari ºi avansaþi,iar printre studenþii care profitã de cursurile oferite denoi se gãsesc, de asemenea, ºi studenþi de la alte uni-versitãþi din Cluj. Anual, participã la cursuri aproxima-tiv 80 de persoane, iar interesul de a învãþa limbapolonezã este foarte mare. Toate cursurile sunt facul-tative ºi gratuite, iar cursurile sunt oferite atât de lec-tori polonezi, cât ºi de lectori români.

De-a lungul cursurilor, accentul principal se punepe comunicare ºi dezvoltarea capacitãþii de vorbire ºiînþelegere. Lectorii utilizeazã manuale ºi materiale dinPolonia, iar limba de predare, de la bun început, esteaproape exclusiv limba polonezã. Scopul lectoratuluieste sã transmitã în cel mai scurt timp posibil cât maimulte cunoºtinþe cu putinþã, astfel încât studenþii sãpoatã obþine un certificat de competenþã lingvisticã îndoi ani. În acest sens, existã o colaborare cu centrulAlpha al UBB, pânã în momentul de faþã, cinci per-soane au obþinut un asemenea certificat de compe-tenþã lingvisticã. Scopul pe mai departe este ca stu-denþii sã fie pregãtiþi pentru un certificat de compe-tenþã lingvisticã ce poate fi obþinut în Polonia. Înfiecare an, cu ajutorul Ministerului Polonez pentruProfesori Universitari ºi ªtiinþã, cel puþin doi dintre ceimai buni studenþi pleacã în Polonia, pentru un studiuintensiv al limbii poloneze, care dureazã trei sãp-tãmâni, cursurile fiind gratuite. Studenþii vor cãlãtoriîn Polonia ºi vor avea posibilitatea sã îºiîmbunãtãþeascã ºi pur ºi simplu sã utilizeze pe viucunoºtinþele de limbã polonezã.

MMaaii aapprrooaappee ddee PPoolloonniiaa llaa CClluujjDe-a lungul orelor de limbã polonezã, scopul

Centrului este promovarea culturii ºi a tradiþiilorpoloneze în rândul studenþilor ºi în tot mediul aca-demic, în tot oraºul. Centrul se ocupã de aceastã acti-vitate în douã moduri diferite: pe de o parte, orga-nizeazã diferite evenimente, fiind conectat la tradiþiaºi istoria polonezã, pe de altã parte, organizeazãproiecte mai mari, în cooperare cu alte instituþii, atâtlocale, cât ºi din strãinãtate; scopul acestora este de aface cunoscute cultura ºi tradiþia polonezã în Cluj.

Organizarea Ajunului Crãciunului ºi a Paºteluipolonez sunt puncte consacrate din programul

Centrului, precum ºi, de asemenea, sãrbãtoareaSfântului Andrei (Andrzejki - în luna noiembrie),necunoscutã în România. Sunt sãrbãtorite ºi diferitezile importante din istoria Poloniei, precum ZiuaIndependenþei în Polonia, în data de 11.11, precum ºiZiua Constituþiei, în data de 3.05. Serbãrile organizatede Centru sunt adresate, înainte de toate, cursanþilorºi întregului mediu academic, fiind, însã, deschise ºipersoanelor din afara universitãþii, interesate de culturapolonezã.

În afarã de serbãrile mari, organizate de Centru,numite mai sus, au loc, în colaborare cu numeroaseinstituþii din þarã ºi strãinãtate ºi cu ajutorul stu-denþilor, în mod regulat, evenimente ºi evenimentesolo, care au ca scop descoperirea culturii poloneze îndiferitele ei forme. De asemenea, se organizeazã ºi seride film, întâlniri tematice, seri de cântece poloneze ºiateliere culinare. Centrul doreºte, de asemenea, sãofere studenþilor care învaþã limba polonezã o plat-formã, în cadrul cãreia aceºtia sã îºi poatã realizaproiectele legate de limba, cultura ºi istoria Poloniei.

AAcccceess ssuubbssttaannþþiiaall llaa lliitteerraattuurraa ddee lliimmbbãã ppoolloonneezzãã ddiinnCClluujj

În cadrul Centrului se gãsesc biblioteca ºi sala delecturã. Fondul bibliotecii poate fi utilizat de cãtre stu-denþi ºi de toþi cei interesaþi, pe întreg parcursul anuluiacademic. Biblioteca nu are secþie de împrumut.Utilizarea cãrþilor este posibilã doar la faþa locului.Serviciile de bibliotecã sunt asigurate de voluntari, caresunt recrutaþi din cadrul studenþilor care învaþã limbapolonezã.

Biblioteca Centrului de Limbã ºi Culturã Polonezãcuprinde aproximativ în jur de 2000 de volume,colecþiile acoperind manuale pentru polonezã ca limbãstrãinã, istorie ºi literaturã polonezã, atât în limbapolonezã, cât ºi în traduceri în limba românã, albumemultilingvistice despre Polonia, o serie de materialecare trateazã regiuni specifice din Polonia, ce reprezin-tã numeroase locaþii turistice, dincolo de aceasta, seoferã CD-uri ºi o micã mediatecã.

Cea mai mare parte a fondului bibliotecii este re-prezentat de cãrþi în limba polonezã. În bibliotecã segãsesc însã ºi cãrþi în limba românã, (printre altele, tra-duceri din literatura polonezã) ºi cãrþi în alte limbieuropene, printre care în limba englezã, francezã ºialtele.

În afarã de cãrþile care se referã în mod direct laPolonia, existã, de asemenea, un volum mare de enci-clopedii ºi dicþionare, precum ºi cãrþi care se ocupã cutematici istorice ºi culturale generale.

PPuunnttee îînnttrree PPoolloonniiaa ººii RRoommâânniiaaÎn vederea promovãrii culturii poloneze la Cluj,

Centrul colaboreazã cu multe instituþii, atât din Cluj,cât ºi din alte oraºe româneºti, precum ºi cu instituþiipoloneze. Se colaboreazã îndeaproape cu InstitutulPolonez din Bucureºti ºi cu Ambasada ºi ConsulatulPoloniei din Bucureºti, principalii colaboratori fiindmulte centre culturale din Cluj, respectiv CentrulCultural German, Muzeul de Artã, Casa Municipalãde Culturã a judeþului Cluj, librãria Cãrtureºti ºi altele.

În Polonia, existã o colaborare cu UniversitateaIaghelonã din Cracovia, cu Micul Voievodat Polonez,cu Societatea Polono-Românã din Cracovia, cuUniversitatea Economicã din Varºovia ºi cu InstitutulCultural Român din Varºovia. Unul dintre colabora-torii foarte importanþi din Cracovia este Asociaþia“Perspectiva Esticã”, alãturi de care Centrul a organizatcel de-al treilea Festival al Culturii Române laCracovia.

Malgorzata Tomaszkiewicz

Într-o parabolã din El criticóón, Gracian nepovesteºte despre un rege care, dorind sãconstruiascã un palat somptuos, a vrut sã afle

mai întâi care va fi durata vieþii sale. Haruspicii îlanunþã cã va trãi o mie de ani. Regele renunþãdezamãgit la construcþie. Pentru aºa puþin timp sepoate trãi ºi într-o cocioabã. Cu siguranþã maimarii zilelor noastre au pierdut simþul efemeruluivieþii ºi chiar tagma specializatã la facultate întruacest efemer pare sã-l uite. Citeam într-un articoldin Gândul (Afacerea “Soþia ºi parohia”,04.04.2011) cã absolvenþii de teologie au ajunsîntr-atât de doritori sã coopereze la creaþiaDomnului ºi sã se înmulþeascã încât au dat iamaîn mai noile tehnologii ºi au realizat, cu voiadomnului, un site matrimonial “Cetatea-Creºtinã”.Site-ul nu are o interfaþã primitoare. Se specificãde la început, cu litere roºii: “Dacã nu sunteþi dinBiserica creºtin ortodoxã ºi nu doriþi sã vãîntemeiaþi o familie, vã rugãm, nu vã înregistraþi.Nu se acceptã nici o înscriere fãrã adresa de mailverificatã. Confidenþialitatea este garantatã.Acceptãm doar membri care îºi fac o prezentaresuficient de detaliatã ºi în duh creºtin. Datoritãtimpului limitat, acceptarea poate dura osãptãmânã. Dacã într-o sãptãmânã nu aþi primitun email de confirmare, înseamnã cã înscriereanu a fost acceptatã”. Ca sã porniþi cu dreptul încursa pentru jet set -ul divin trebuie sã completaþi“Formularul” de dedesubt, în special cãsuþa“Credinþã” cu alegeri predeterminate, dintre care“particip deseori la Sfânta Liturghie” pare cel maiindicat rãspuns. Ca sã fie totul clar trebuiecompletatã ºi cãsuþa “Despre ecumenism”, subcare troneazã cãsuþa “Manele”. Sincer, eu una n-aººti ce sã rãspund. Maneaua ocupã un spaþiu vitalîn gândurile viitorilor preoþi dacã îi acordã un locatât de însemnat în economia matrimonialelordivine. Nu îmi dau seama dacã ascultarea sauneascultarea de manele este calea spre mântuire.Tot ce mai trebuie sã faceþi este sã apãsaþi, pepost de Enter, butonul “Doamne Isuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã!”.

Ar trebui ca ºi cel mai sãrac cu duhul creºtinsã poatã sã-ºi dea seama cã ceea ce i-a îndemnatpe viitorii preoþi sã renunþe la adâncimeaspiritului ºi sã recurgã la superficialitatea reþeleieste nu atât caracterul virtual al însuºiDumnezeului lor, ci mai urgenta nevoie de a intraîn posesia Parohiei ºi a cocioabei efemere(preferabil cu etaj) fãrã de care nicio lucraresfântã nu poate sã se înfiripe. Cu siguranþã nu eaºa, ºi cel puþin câteva enoriaºe (poate virginelecare au întâietate) vor completa aplicaþia cu toatãevlavia de care sunt în stare, fãrã sã le treacã princap cã formularul respectiv poate fi privit cuaceeaºi atitudine cu care s-ar privi unul deemigrare. Dar a critica obiceiurile bisericeºti întrivialitatea lor lumeascã ar fi la fel de banalprecum criticarea unei vedete mondene pentrufustele prea scurte. Trivialitatea intrã în fiºapostului în ambele cazuri ºi nici lungimea diferitãa mai sus numitelor fuste nu ar putea sã instituieo demarcaþie clarã între cele douã joburi. Celpuþin la asta te duce gândul când citeºtiprezentãri de genul “la suflet – copil, la trup -bãrbat”, ... o ofertã cãreia fecioarele nu-i potrezista. Dar competiþia e durã. Nu ajunge sã ai îndotare doar un suflet neexperimentat. Citesc înacelaºi articol cã unii viitori posesori de Parohie

“doresc o partenerã educatã, prezentabilã,independentã, cu studii superioare. Tesalonic arecerinþe extrem de clare: îºi doreºte o partenerãînaltã de 1.65-1.75 m, cu greutatea 55-65 dekilograme, care sã aibã între 22-32 de ani ºi sã fiemusai din Bucureºti”. Am senzaþia cã nu ar fiacceptate defecte de producþie divinã, precum unnas prea mare spre exemplu, sau o gurã puþinsenzualã...

Dacã nu puteþi face diferenþa între Tesalonic ºiCãtãlin Botezatu înseamnã cã sunteþi un om altimpului sãu, obiºnuit cu omniprezenþa Lui holy-hollywoodian divinã: de la vedeta hip-hop ieºitãdirect din lumea gangsterilor pânã la politicieni ºiPapã, toþi îi mulþumesc în cor. Se pupã Oscaruri,cecuri, maºini ºi mii de alte bunuri (uneori chiarnevestele ºi icoanele) în numele Lui. El nu maieste atât Poruncitorul sau cel care insitutie oordine de dragul de a nu încurca oile lui cu alealtuia (oi rãtãcite pe care oricum ar vrea sã lesufoce numai cu iubire), ci e un soi de garantuniversal al succesului, un mastercard spiritual(cine preferã ontologiile regionale poate recurge la“zânul” bãncii Transilvania). Cã Dumnezeu nu semai ocupã demult de “partea blestematã” aafacerii stau mãrturie vechi obiceiuri. Dintre miilede mãrturii ale acestui fapt, aleg doar unul:uluitorul tablou Adorarea magilor (1510) alpictorului Jan Gossaert zis ºi Mabuse.Comentându-l, Allan Benett observã cã pictura arechivala cu publicitatea mai modernelor spaþiicomerciale din aeroporturi care vând produsespecifice locului, prezentând turistului toatã gamade care ar putea fi interesat: de la bijuterii pânã laoale ºi borderii. Tabloul prezintã personajele înhainele cele mai la modã ºi cele mai scumpe alevremii, iar Maria troneazã în centru þinând înbraþe Pruncul divin ce-ºi întinde mâna spre cupaplinã de monede de aur oferitã de unul dintreMagi.

Lãsând însã la o parte spectacolul de opulenþãºi de varieteu pe care Dumnezeu nu înceteazã sã-ljoace pe scena istoriei (sã ne gândim numai lacâte þãri trãiesc astãzi de pe urma turismuluidivin), cel puþin un lucru putem observa: cã el a fost ºi mai este încã un rãspuns la o nevoieprofund umanã, aceea de a se supune uneiautoritãþi, ca purtãtoare de sens. Puþini au fostaleºii care au scãpat cercului devenit vicios(autoritate-sens), putând striga cu forþã dinmijlocul solitudinii lor de dincolo de bine ºi derãu: “Credinþa salveazã, deci e falsã!”. ªi cândspun “nevoie” am în vedere un spectru larg deînþelesuri: de la nevoia biologicã (descrisã deDesmond Morris, nevoie de care s-au folosit ºi se vor folosi toþi politicienii abili) pânã la ceapsihologicã (experimentul Milgram) sau la ceaextrem de rafinatã (ºi aici nici nu mai areimportanþã dacã o numim spiritualã sauraþionalã) care refuzã sã acorde vieþii un sens înfuncþie de aspectele brutale ºi dogmatice în carese aratã adesea autoritatea. Începând de la greci(Heraclit, în mod special), trecând prin iluminism,existenþialism (o culme adolescentinã, fascinantãºi necesarã a mitului autofundãrii individuale),pânã la filosofiile actuale ale negocierii adevãrului(Rorty, Vattimo) asistãm la procesul de desprin-dere a producerii sensului de o autoritatedominatoare. El îºi extrage sevele dintr-o filosofiea devenirii, a uitãrii fiinþei, ce culmineazã în

eficienþa tehnicã ce redefineºte “adevãrul” ca fiind“lumea fãrã om”. Nu se pune problema de a-iconvinge pe unii sã devinã creºtini ºi pe alþii sãdevinã atei. Totuºi, e beneficã o rafinare cât maimigãloasã a nevoii de supunere. Autonomiailuministã sau existenþailistã a eului nu pare sãfuncþioneze decât pentru foarte puþini fãrã a seconfunda cu un atroce egoism, ºi dacã ne aflãmîntr-un nou Ev Mediu e pentru cã milioane deoameni preferã sã creadã în extratereºtri sau în –dau un exemplu halucinant -- Hitler care trãieºteîn subteran ºi a gãsit elixirul vieþii, decât sã nucreadã în nimic. E o simplã chestiune de educaþie,de emancipare? Ar fi prea simplu. Chiar dacã oconºtiinþã a morþii tinde sã fie eliminatã (aspectpe care l-am dezbãtut cu altã ocazie, Tribuna, nr.198), spaima de suferinþã ºi spaima deaneantizare continuã sã funcþioneze, iar untelepredicator precum Jim Bakker ºtie exact cevinde: “Avem un produs mai bun decâtdetergentul sau maºinile. Avem viaþa veºnicã!”.Educaþia, în mãsura în care nu se supune mituluieficienþei, nu va lucra niciodatã în favoareaobiectivitãþii radicale a unui adevãr al lumii fãrãom. În schimb ea va trebui sã facã faþã noiiprovocãri descrise atât de bine de LeszekKolakowski: “Nevoia legitimã de a avea un mit ºilegitima autoapãrare în faþa pericolului generat deun mit: aceastã ciocnire constituie punctulnevralgic al civilizaþiei noastre”. Chiar dacãoccidentalul alb a descopeit în tehnicã un rãspunsla unele din problemele sale (cel puþin cele legatede supravieþuire) lumea pe care a reuºit sã ocreeze, “scindatã, instabilã ºi pluralã” nu poateîncã sã dezmembreze relaþia dintre autoritate ºisens (cel puþin nu la nivelul funcþionãrii noastrebiologice). Brava lume nouã îmi aduce aminte decuvintele lui Buñuel care povesteºte cum, laînceputurile cinematografiei, lângã ecran exista un“Explicator” care cu ajutorul unui bãþ lungidentifica personajele ºi îi povestea publiculuiacþiunea. Creierul uman nu era deprins cu formacinematograficã de captare a miºcãrii ºi cusiguranþã nu e încã deprins nici cu fãrâmiþareamai vechii relaþii dintre autoritate ºi sens. S-arputea ca o totalã dispariþie a acestei legãturi sã fiechiar contraproductivã, sã fie o “afaceretenebroasã” de care autorul Iluziilor pierdute eraextrem de conºtient: “În creierul uman nu sepoate obþine acea îndoialã absolutã pe care o cereDescartes, dupã cum în naturã nu se poate obþinevid, iar operaþiunea spiritualã care ar face cuputinþã acest lucru, ar produce, ca ºi efectul uneimaºini pneumatice, o situaþie excepþionalã ºimonstruoasã. În orice domeniu, omul crede înceva”. Cu alte cuvinte, nu putem înainta decâtuitând fiinþa/autoritatea, adicã amintindu-ne ºiidentificând constant ceea ce trebuie sã uitãm.Numai odatã depãºitã aceastã dialecticã ne-amputea declara o specie nouã. Pânã una-alta omulfuncþioneazã ºi se bãlãceºte în producþia de iluziisalvatoare individuale sau globale (majoritateaactivitãþii creierului constã în elaborarea deexplicaþii vanitoase), una mai absurdã decât alta...Totuºi, nu e cazul sã disperaþi dacã sunteþi înaltãde 1.65-1.75 m, cu greutatea între 55-65 dekilograme, aveþi între 22-32 de ani ºi sunteþi dinBucureºti.

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011 3

editorial

„O afacere tenebroasã”Oana Pughineanu

Ioan MuºleaLumea de-al doileaCluj-Napoca, Editura Eikon, 2011

Despre debutul excesiv amînat al poetuluiIoan Muºlea a scris, la vremea potrivitã,chiar în revista Tribuna, Anca Ursa.

Cronicarul literar îi ºi schiþa portretul„arizonistului”-metronom: „Ioan Muºlea e unuldintre personajele uºor recognoscibile ale mediuluicultural clujean. Figurã patriarhalã, implicat într-omultitudine de evenimente, jurnalist, poet, cinefil,autor de interviuri ºi documentare, se dovedeºte oomniprezenþã generoasã ºi agreabilã. Formaþiatehnicã de inginer sau responsabilitãþileadministrative de pe traseul biografic par maidegrabã surse de documentare decât vocaþiiautentice.” În ce priveºte debutul poetuluiseptuagenar, tot Anca Ursa observa, recenzîndvolumul În cãtre pierdere (Eikon, 2009):„majoritatea textelor configureazã o bolgie la limitadintre percepþie ºi proiecþie, angoasantã ºifascinantã deopotrivã.” [s.m., ªt.M.]

A doua carte semnatã de Ioan Muºlea, Lumeade-al doilea, va amplifica precizia de scannerobsesional a vehicolului poetic, îmbogãþind oformulã marginalã, autenticã. Încã din primele douãpoeme, vin[o], Doamne ºi ***(deodatã’am înþeles ºivãd), sîntem ºocaþi de alegerea acestui psalmic bluesritmat demenþial, polifonic ºi monologal, oniriccrepuscular, simultan limpede ºi acid, redat într-oromâneascã somptuoasã, atemporalã: „vezi-mã,Doamne, venind dinspre neunde,/ ºi pleacãurechea, adastã,/ m’ascultã cu luare aminte:/ edrept, mã port cu straie de urît/ fiindcã ºtiu, fiindcãsimt/ ºi m’am pornit de la un timp/ sã rãtãcesc, sãbîjbîi/ în cãtre pierdere/.../ºi mã fereºte,/ mã apãrã,Doamne,/ dinspre lumea de-al doilea”; „în timp selasã ºi-n gînd – sub tãcere –/ un gust de cenuºã/ ºizilele’închise priceperii,/.../ ºi vãd într-un tîrziu/cum sinele întunecimii/ (superbul) slut/ se-ascunde/zace-adînc.” Poemele privilegiazã apostroful ºiparanteza, virgula ºi linia de pauzã, preluate însã numecanic m.ivãnescian, ci instituind propriul universcrepuscular (am mai zis), traversat de voci –chinuitoare, diabolice, rugãtoare, inofensive,scolastice etc. Serii de enumerãri ºi repetiþii (însuºititlul primului volum e recontextualizat ºireinterpretat), variante-alternanþe pronominale ºiverbale duc la-ncercarea aceasta de-a fixa obsesia –„mîlul luminii” omnipotent în lumea de-al doilea –cu polenul intact pe aripi, sub sticla rece deinsectar.

Sînt poeme ritmate atent, cu ruperi de sens,scandate parcã (asemenea unora din mult maitinerii Gabi Eftimie sau Vlad Moldovan) pe o scenãelectro, sub fascicule laser: „li te supune doar/ tepleacã ºi gustã,/ te pleacã ºi’învaþã/ tihna vînzãrii/(nu doare, þi-am zis,/ ºi nu te sugrumã...)/ dedã-teºi molfãie scîrna/ cocleala’împãcãrii/ miasmele-anume –/ ºi rîncedul împreunãrii/ ºi mai rîzi dacãpoþi,/ numa’nu scheuna!”(de-a’ndoaselea). Uneleparticipã la „potrivirea din nou a Realului”,construind un fel de totemuri albe, voit opace –departe de gustul pentru oribilul cãrnos din Elvirasau Gãnãu din Pantelimonul lui Es. Pop – ºi totuºiameninþãtoare, profetice. Altele implorã „nu credelarilor!”, cãci lumea noastrã – originarã, larvar-nediferenþiatã – îngãduie (deocamdatã) speranþa înrestructurarea minunatã, postcarnalã („Realul nu s-a

petrecut/ al nimãnui, nu încã”). Împãrþim un spaþiu„supus, îngust/ de lipsã” în care „rarã, lumina lui,murdarã,/ luminã’întoarsã,/ la care s-a umblat,/ neînsoþeºte/scaldã/ necontenit” (prolog la ce?), ºi astanumai pentru cã – deprindem dintr-o rarisimã arspoetica – „leoaicã tînãrã/ necruþãtoare/ luciditatea/ne strînge/ de gît” (lunichita). Similitarkovskian,cosmic, „arar, odatã cu iarba,/ începe aceeaºi/întoarcere’înceatã// ºi’întunecimea/ de peste/aceastã irosire/ stearpã” (întoarcere’înceatã, dar ºiînþelesul).

O datã cu scrîºnet, Pythia nu se mai adreseazãcelor bolnavi ºi insomniaci, particularilor suicidalietc., gãsind acuma cuvîntul exact, bãtînd deopotrivãîn metafizicul expiator ºi-n sociopoliticul sordid deazi: „toate îmi par a vesti/ sfîrºirea omului/muºcînd în Dumnezeire:/ scrîºnet aud larãstimpuri/ grozav/ întru adãugirea cãrþii/ atîtora/de se tot laudã/ cu morþii doar/ în vreme cecurajul/ celor vii/ de-adevãratelea/ abia de-l simt”.Ancorînd inima cãrþii-ntr-o împãcat-orgolioasãveºnicie: „ºi, ca ºi morþi, un timp, o vreme,/ înfrînte de-apururi,/ lumi sugrumate, am fost lãsaþi/ca sã ne’îngroape morþii”. Oracolul ºi-a împlinitmesajul, mesaj ce va fi ºters iarãºi – ca o mandaladin mîl colorat – pentru a fi recompus dinmateriale similare, restructurat, deformat: „Realul–/.../ e cel de dinaintea sau, poate,/ mai ºtii?, dedupã; oricum însã/ la fel de spãimos ºi fãr’demãsurã cît fãrã –/ oricum ai lua-o – (tîrziu amînþeles,/ amar, anevoie...) fãrã de’întoarcere” (fãr’demãsura).

Mai e loc pentru scenarii decadent-erotizate genEyes Wide Shut, ca în poemul sanctuar, unde apare„fãrã cap/ fãrã mîini/ maja desnuda/ schimonositãde tot/ crãcitã obscen/ écartelée”, dar ºi pentruacest [in memoriam Jan Palach], cîntec traumaticdedicat studentului ceh autoincendiat în Pragainvadatã de sovietici, la 16 ianuarie 1969: „în trupulars cãtre sfîrºitul iernii,/ atunci,/ spre primãvarã/ îidã un altul/ nou”. Pentru a încheia cu-n ulceratpsalm civic – cartea are ºi un compact þesut civic –construit, de asemenea, muºleanian, adicã implicit,pe-un glas ce nu mai are puterea sã(-ºi) numeascãucigaºul: „în clipa cea limpede/repede/ îi ceartã’nluminã/ prea de tot cînd ne asupresc/ & încalecã/ori poruncesc,/ ºi’atîtea noui legi/ tot mai ascunse,/

ne bagã pe gît,/ siluindu-ne.”Complementare, intense ºi justificate –

recomandãrile critice de pe coperta a patra. PentruIon Pop, „versurile frapeazã, în plan formal, tocmaiprin caracterul lor compact, de masã lingvisticã încare se aglutineazã ponderi sonore grele, purtate deo miºcare dificilã, trudnicã a numirii lucrurilor,atributelor, circumstanþelor, cu acumulãri sugerîndun mare efort cãtre expresie.” În vreme ce IrinaPetraº apreciazã „ambiguitatea construitã apoemelor, a cãror adresã e multiplã ºi liberã. Poþiciti manifeste ºi pamflete cu substrat politic,ideologic, infuzii de eticã ardeleneascã, dar aceleaºiversuri îºi conservã abil neclarul, þinta fiind oricînd«general umanã»”.

Puþine lucruri pot fi, într-adevãr, reproºateacestui volum: poate abuzul de „text”, dintr-orecuzitã „expirat”-optzecistã, poate inadecvareaciclului despre circ/saltimbanci la materia omogen-mîloasã, obsesionalã, agonalã a cãrþii; la fel,dedicaþiile, „cosmojongleriile” frînce. AltminteriLumea de-al doilea e una dintre cele mai personale,profunde ºi puternice încercãri poetice din anul2011, fãcînd tandem cu – numai – unelte de dormita „rebranduitului” Ioan Es. Pop.

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

4 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

Mandala din mîl coloratªtefan Manasia

cãrþi în actualitate

Vladimir Gazovic (Slovacia)

Vianu MureºanPavese, omul jignitCluj-Napoca, Editura Limes, 2011

Olecturã suprinzãtoare a „omului” Pavese estetema unei cãrþi publicate recent de VianuMureºan (Pavese, omul jignit, 2011). Un eseu

în cheie fenomenologicã al cãrui pretext este la primavedere sinuciderea celebrului scriitor italian la mijloculsecolului douãzeci. De la primele mãsuri ale unei„uverturi”, cititorul face prizã cu anvergura eseuluidisciplinat ºi totodatã liber, ce deschide luminiºuriinterpretative asupra (re)sentimentului jignirii, ducândspre alte puncte, apropiate ori îndepãrtate cerculuihermeneutic trasat în jurul centrului fix, ales printitlu. Pavese, omul ºi opera, opera ºi viaþa, viaþa ºiiubirea, iubirea ºi moartea, povara destinului, jignireaºi refuzul ei sunt recentrate de gestul morþii. Oparalelã cu Omul resentimentar al lui Max Scheler seimpune, fãrã ca aceasta sã patroneze însã orizontuleseului. Miza elevatã a cãrþii lui Vianu Mureºan nu segãseºte, cum s-ar putea bãnui, în reinterpretareaoperei pavesiene prin prisma celebrei autobiografiiMeseria de a trãi, în cazuistica rafinatã a erosuluieºuat, în ipostazele reflecþiei despre moarte dinpoeme, în recapitularea unor motive recursive alemitului (Dialogurile cu Leucó), prin ricoºeu, în criticamodernitãþii inautentice ºi anti-eroice. Ci mai degrabãîn asamblarea destinalã a tuturor acestora ºi încã aceva, pe deasupra, ceva ce þine de flerul eseistului dea revizita texte vechi cu un scop ascuns, trãdat în celedin urmã prin virtuozitatea a scriiturii ºi persuasiuneaargumentãrii. Acel ceva ce constituie caracterul auto-sustenabil al eseului, fãrã a þine seama de greutateasubiectului, cantitatea informaþiei, seducþia stilului.

„Opera lui Pavese vorbeºte o altã limbã – nunumai cea a scriitorului, a poetului, nu numai cea astilistului ºi mitologului literar – din momentul în careel ºi-a luat drept sarcinã transgresarea naturalitãþiimorþii prin provocarea ei eroicã.[…] Viaþa învinsã desine, probabil cã asta ar putea fi o caracterizare aactului lui Pavese”. 1

Se ºtie cã autobiografia transformã eu-l autoruluiîn personaj prin descrierea ºi în-scrierea cotidianului.Meseria de a trãi este unicã între autobiografii prinreflecþia asupra vieþii ºi simptomatologia dorinþei demoarte ca modalitate personalã de salvare. Atuncicând creaþia, la fel ca iubirea sunt zãdãrnicite decircuitul iterativ ºi absurd al vieþii, dorinþa de moartedevine un test al autenticitãþii individului. Intenþiaego-topograficã a oricãrei scrieri autobiograficepresupune construcþia unui loc organic al vieþii casubiect epistemic ºi moral. Istoria autobiografiei de laConfesiunile lui Augustin încoace fixeazã în „scene”contemplative fragmentaritatea vieþii pentru a permiteinterogaþii despre unicitatea acestora ca pãrþi ale uneitotalitãþii. În autobiografia lui Pavese, completitudinea(ne)finalizatã a vieþii devine subiect în sine,retrospectivã a biografiei fragmentate, interzise devoinþã, voinþa de iubire, de demnitate, în cele dinurmã voinþa de „voinþã”, mortificatoare ºi... defascinaþia morþii. Plauzibilitatea morþii devine maiangajantã decât realitatea vieþii, ficþiunea „auto-poieticã” a dispariþiei transcende impasul terifiant alvieþii.

„Lecturându-i opera, moartea apare permanent cao profeþie care sperãm sã fie falsã. Odatã treziþi dinlecturã, amintindu-ne cã într-adevãr ea s-a petrecut ºiîn acel mod, suntem obligaþi sã asociem profeþia cuun fapt efectiv împlinit, sã ieºim din discurs pentru aintra într-o altã realitate, care nu mai e viaþã. Lamodul exigent, nimic dintr-un discurs nu vine sã ne

explice efectul morþii. Oricât ar vorbi cineva, oricât aranunþa-o, moartea nu vine din acest motiv, nu seapropie în virtutea insistenþei profetice cu care estetatonatã. ªi, totuºi,... ea se petrece 2.

În definirea autobiografiei, Paul de Man scrie cãgenul autobiografic este determinat de „figura”(tropul) citirii ºi înþelegerii prezent într-un text,devreme ce fiecare text presupune un autor.3 De Manobservã caracterul antagonic al tendinþeiautobiografice de a se elibera de tropologic, ºi de a sereînscrie, în acelaºi timp, în aceastã tendinþã datoritãmodalitãþii alese de cunoaºtere, naraþiunea unei vieþi.Phillipe Lejeune defineºte autobiografia ca pact întreautor ºi cititor, surprinzând relaþia dintre autor,narator ºi personaj.4 Mai recent, E.S.Burt crede cãmomentul de cotiturã în definirea autobiografiei afost adus de Gustav Gusdorf (autobiografia ca„uniune impurã între un discurs al cunoaºterii ºi oretoricã persuasivã a justificãrii”). Pentru E.S.Burt,autobiografia este scriere a morþii subiectului(autobiography as autothanatographical writing)5.Ofensa, insulta adusã vieþii lui Pavese prin zãdãrniciagrotescã a erosului, construieºte, în corespondenþã cudorinþa de iubire, dorinþa de moarte. Sinuciderea unuimal-aimé rãzbunã idealitatea irealizabilã a erosului.Cursul destinal al lui Pavese se îndreaptã spreirepetabilitatea vieþii, alegerea fireascã fiindsinuciderea.

Existã în cuprinsul cãrþii lui Vianu Mureºanmotive suficiente pentru a înclina în mod voit (adicãcu metodã) tema jignirii spre un exerciþiu filosoficdespre creaþie ºi moarte, eros ºi zãdãrnicie, despreuzura suferinþei morale, despre melancolia în cele dinurmã ucigãtoare a singurãtãþii. Faptul se citeºte maiales în formulãrile unui diagnostician-hermeneut(„hermeneutica situaþiilor existenþiale”,„atenþionalitatea situaþiei”, „afectare-infectare-interafectare”), în câteva rame tropologice („sexul,bestia divinitãþii”, „scriitura morþii ºi scrierea demoarte”), ori în mini-capitolele în care definirea camod de apropriere a destinului pavesian predominãcopios („sinuciderea ca act de interpretare”, „jignirea,boalã socialã, complex relaþional”, „cum este omuljignit?”, „caracterul agonic al erotismului”). Înarsenalul problematic al eseului prevalentã esteevident interpretarea, nu doar cea a operei literare,(disputa despre intenþionalitatea operei literare/ deartã este tranºatã în favoarea intenþiei auctoriale), cide asemenea psihologia suicidului, iraþionalitateaerosului, reactivitatea ºi pre-logicul râsetului, oridiagrama destinalã a vieþii ca ironie tragicã. Cu toateacestea, interpretarea este în eseul de faþã într-un gradînalt intranzitivã. Nu viaþa ºi opera lui Cesare Paveseprimeazã ca obiect al interpretãrii, ci dualitatea creatã

de motivul jignirii ca termen inacceptabil al existenþei,ºi interpretabilitatea existenþei „urâte” (în ambelesensuri ale cuvântului), ºi prin urmare, negate. Ceeace face ca adesea cazul Pavese sã fie pus întreparanteze, pentru ca autorul eseului sã se lanseze înconsideraþii neaºteptate pentru temã, cu atât maipercutante cu cât ele rezoneazã în idiomul ºi ritmultemelor pavesiene. Numeroase asemenea ocazii deacompaniament „duplicitar” determinã faptul ca scarainterpretativã sã fie declarat subiectivã, empaticã,ludicã, ironicã, sarcasticã (vezi de pildã pp. 6, 10, 56,64, 112, 134, 145, 154) ºi, desigur, aºa cum oricine s-ar fi aºteptat, scara respectivã sã fie „criticã”,impersonalã, gravã, doctoralã, neutralã. Ferindu-se sãfie didactic, Vianu Mureºan recurge ingenios lamixarea celor douã cãi, asumându-ºi cu savoare risculîntrepãtrunderii acestora, preferându-l pe acestariscului empatiei totale pe care scrierea propriu-zisã l-ar fi adus în „dialogul” dintre el, autorul eseului, ºiPavese.

„Nici vorbã, n-am interpretat situaþia de viaþã alui Pavese ca un virtuoz cu ochii aþintiþi pe partiturã,pentru cã notele cele mai importante pur ºi simplunu se vãd. A trebuit sã evoluez orbecãind, cântânddin memorie, ºi unde nu-mi aminteam nimic,improvizând”.6

„Evoluþia” vis-á-vis de farul operei pavesiene eadevãrata temã a eseului lui Vianu Mureºan. Înpromisiunea eseului veritabil, autorul ºtie sã sfârºeascãscrierea sa înainte ca aceasta sã devinã un studiusavant, dar nu înainte de a incita suficient cititorul,pentru ca paginile lecturate sã fie memorabile cainformaþie, joc estetic, persuasiune, lecþie deimaginaþie.

Note:1 Vianu Mureºan, Pavese, omul jignit, Limes, Cluj,

201, pp. 32-33.2 Ibid. p.130.3 Paul de Man, „Autobiography as De-Facement” în

The Rhetoric of Romanticism, Columbia UniversityPress, New York, 1983, pp. 68-69.

4 Phillipe Lejeune, Pactul autobiografic, Univers,Bucureºti, 2000, pp. 11-14.

5 E.S. Burt, Regard for the Other. Autothanatographyin Rousseau, De Quincey, Baudelaire and Wilde,Fordham University, New York, 2009, pp. 3-4.

6 Vianu Mureºan, op.cit., p.11.

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

Marius Jucan

Omul Pavese: un excursasupra destinului

Bordás Ferenc (Ungaria)

ªi al doilea volum, Captivul, Ed. Polirom,2006, al trilogiei Dorei Pavel (alãturi deAgata murind, ediþia a II-a, Ed. Polirom,

2004, ºi Pudrã, Polirom 2010) continuã sondareaabisalului incontrolabil al fiinþei umane, acelaparat psihic, în care „pulsiunile distrugerii ºimorþii se înfruntã cu pulsiunile vieþii” (p. 222),plonjând scafandric, prin introspecþie, în lumeatulbure a inconºtientului, disecând minuþiospsihologia umanã. Romanul Captivul nu estedoar povestea unui regizor captiv în propriulproiect, ci o radiografie a unei umanitãþicomplexe, cu o psihologie deviatã, încãrcatã deangoase, distorsiuni, decepþii, manii, vinovãþii,nevroze, coºmaruri lãuntrice, cu personaje fragileºi vulnerabile, prin care Dora Pavel descinde dinromanul psihologic interbelic, este alãturi de celpostbelic, ilustrat de Augustin Buzura ºi NicolaeBreban, ºi deschide un drum nou în prozapostrevoluþionarã, inovând tematic ºi stilistic,fascinându-ºi cititorii prin actualitatea prozei salepline de suspans (acþiunea este fixatã laîntretãierea celor douã milenii), de erotismexacerbat, de senzaþional riguros distribuit, de oneostoitã plãcere de a povesti ºi de a scrie despreoameni, de a construi biografii care se þin minte,sondând instincte primare ºi analizândinfinitezimal condiþia umanã printr-o permanentãalternare a planurilor epice real – imaginar,prezent – trecut (evocat cu ajutorul memorieiafective fabuloase a protagoniºtilor).

Tematic, romanul abordeazã teme duale:dragoste maladivã – incest, atracþia vicioasã dintrecei doi gemeni Zedra ºi Zigu, copiii regizoruluiPeter Jedrijevschi, pasionat de un proiect: „O sãfac din teatrul ãsta unul celebru!” (p. 42).

Ponind de la tema „lumea ca teatru”, pe scenacãreia omul îºi împlineºte rolul hãrãzit, DoraPavel, prin antinomie, construieºte „teatrul calume”, prin care absoarbe realul unei lumi, opiesã cu subiect militar pusã în scenã deJedrijevschi ajungând sã fascineze spectatorii: „toþi

îl ascultã cu gurile cãscate, pentru cã poveºtilesunt noi, ele nu sunt niciodatã la fel, iar aici, pefront, ca ºi în teatru, se absoarbe orice, aºa rupþide lume cum sunt” (subl. n.; p. 154). În spectacolactorul îºi joacã jocul, numai în spectacol îndrãz-neºte sã plângã („sã-ºi plângã plânsul lui încet,care îi face aºa de bine”) (p. 155). Dar, dacã înlume actorul nu-ºi cenzureazã unele habitudini pecare le are, ticuri, gesturi, în spectacol renunþã laele, pentru cã „în teatru, întocmai ca pe front, ei(actorii, s.n.) s-au lãsat torturaþi de mii de ori uniide cãtre ceilalþi, sau poate nu torturaþi, ci, dimpo-trivã, ocrotiþi ºi mângâiaþi...” (subl. n.; p. 156).

Aici, în teatru, trãieºte o lume aparte, iarregizorul l-a transformat într-o colonie, în careactorii locuiesc efectiv, „trãiesc de bunã voie într-oizolare totalã de restul lumii”. Faptul nu treceneobservat de câteva publicaþii. „Teatrul Micrenaºte sublim din ruine, învãluit în mister ºifervoare”, se apreciazã într-un articol, sau: „Unsuspans existenþial în schimbul sãlilor pline”. Alþiiconsiderã cã aici curge „Povestea unor pustnici ºia misterului lor labirintic”, care s-au izolat, cumdeclarã unul dintre actori, cãci „agresiunii de-afarãîi preferãm lumea infailibilã de dinãuntru” (subl.n.; p. 160). Regizorul a mutat întreg personalulartistic în teatru, în a cãrui proximitate existã ºiun spital psihiatric, un institut de specialitate,acesta fiind locul lor de vieþuire, de recuperareprin forþa terapeuticã a jocului de-a lumea în acestunivers, pentru cei de-afarã un adevãrat ospiciu,în care însã locatarii sunt etern copii,predispoziþia lor ludicã având valoare catharticã,fiindcã, „descãtuºaþi de raþiune”, „deautocontrolul trivial ºi dezagrabil” sau „în numeleautenticitãþii [trãirii, n.n.]”, ei fac spectacol care sãplacã, fãrã sã trãdeze frumosul (p. 168). Despredoctorul Radic, personajul narator Zigumãrturiseºte: „Vorbeºte mult. Vrea sã mã facã ºipe mine sã vorbesc. Îmi spune cã asta mi-ar facebine. M-ar «elibera». M-ar ajuta sã înþeleg «ce-am

fãcut». ªi de ce am fãcut «ce-am fãcut». «Terapiaprin cuvinte». La fel de importantã ca «terapiaprin joc». Acum poate sã mi-o spunã. Cã actoriin-au fost actori, cum îi ºtiusem eu, dar au devenitactori. Din simpli pacienþi. ªi cã ideea recuperãriilor a fost a lui ºi a lui Jedri (captiv al acestuiproiect, în spectacol el joacã un rol secundar, daresenþial pentru reuºitã, de mare risc, actoriiproveniþi din spitalul legat, printr-un tunel, deTeatrul Mic, putându-l sacrifica. n.n.). Iarproiectul le-a reuºit. Pacienþii s-au vindecat, spuneel. Cum am putut vedea ºi eu, terapia prin teatrua dat roade [subl. n.]” (p. 213).

Esenþial în decriptarea acestor valori aleteatrului este Capitolul doisprezece (cifrã cuvaloare simbolicã în economia epiculuiromanesc), care îi surprinde pe cei doisprezeceactori la repetiþia piesei unde „pãreau niºte copiijubilând” (subl. n.; p. 163), încercînd sã urmezestrict indicaþiile regizorului lor, care le cerea sãlase „trupul sã vorbeascã pentru voi”, precum ºisã atingã performanþa „eliberãrii imaginii de subtutela literaturii”, toate astea, doar pentru a apãracaracterul veridic al jocului.

Desenul scenografic, plin de inventivitate, seroteºte ºi el tot în jurul acestei cifre: celedouãsprezece cercuri, trasate cu crete diferitcolorate, cu sãgeþi în dreapta, în stânga ºi înfundalul scenei, sunt menite a sugera crearealumii, prin actul procreaþiei, act sexual ilustrat deacest joc al perechilor, Jedri fiind rãnit, darrecuperat. La fel, cele douãsprezece cercuri potsugera ºi reluarea reprezentaþiilor, dupãvindecarea regizorului-actor, ajutat de secundulsãu, psihoterapeutul Romulus Radic, cel solicitatde la început de cãtre regizor sã gãseascã locul„mãºtilor” în acest scenariu dinamic, sã deacontur „bizareriilor din mintea lor”, cãci „numaitu poþi da dorinþei lor o ºi mai mare adâncire.[...] Iar limbajul, cuvântul – sã le punã afectul însurdinã, ca pe un obiect uitat.

În rest, rãmânem laolaltã. Eu cu tine, noi cuei, cu tot ce e omenesc în ei, bieþii, de cândlumea” (p. 61). Acest spaþiu, plin de capcane, alTeatrului Mic, condus de un „regizor sclipitor”,pe care un ziarist îl prezintã, într-un titlu, în

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

6 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

comentarii

Cezar NicolescuLil 1.0Bucureºti, Casa de pariuri literare, 2010

În 2003 am avut onoarea sã citesc la cenaclulEuridice al domnului Mincu („Euridice, eu mãduc sã mã culc”) ºi sã particip la un banchet

de trei zile în demisolul de pe Griviþei însufleþitpe-atunci de Mady, Cezar & Roxana: beamlimonadã ºi Metaxa, vodcã Perfect, iar din cînd încînd Cezar ciuruia alieni, cu ochii ciobiþi, însevraj. Greu s-a hotãrît sã-mi arate strucutrileiniþiale din Lil 1.0 (poate cel mai frumos poem algrupãrii „Fracturi”, ocultat de o glorie literarãprematurã). ªi mai greu a decis sã-mi prezintevideopoemul creat pe tiparul Lil 1.0 (singurulvideopoem autohton despre care se poate spuneceva – imagini hipnotice, alb-negru,wongkarwaiene, muzica Rammstein, jeturitextuale, ce s-o mai fi ales?). Orgolios cît încape,Cezar n-a publicat pînã azi nimic: unul dintrecreierele revistei

& grupãrii Fracturi, realizator al website-uluihyperliteratura (scos la pensie de celãlalt„acþionar”), cãrtãrescian (dar asta nu trebuie sã-ldoarã, n-are nimic din cãrtãrescianismul însiropat,mimetic al Bãicuºilor gherguþieni, nostalghiavenindu-i ca o mãnuºã prinþului brãilean): „goalãîn pat/ sorbind o gurã de ceai/ trãgînd un fumdin þigarã,/ Lil recitind Dragostea, dînd încã opaginã,// tuºul din imprimantã se freacã de hîrtiaalbã, fierul de cãlcat frecîndu-se/ de ceea ce vomîmbrãca azi,/ hainele pe care le vom dezbrãcaazi/ de pe pielea cu gust de cacao cu lapte,// lapetite Lil touchée,// cînd ceara din pãr se usucã,/cînd fixativul din pãr nu îmi mai ascultã mîinile,/troleele încep sã se audã,/ limba asprã amotãnelului Tzutzi o sãrutã pe gît/ sub pãturacare ne înþeapã,/ ascultãm dioxidul ieºind dinsticla de pepsi/ Lil povesteºte/ de la genunchi înjos dezvelitã,/ mîzgãlitã pe sîni cu pixul/ «stripfor me baby»,// incoerenþa orelor dimineþii// cupicioarele strînse// cu cartea pe jos// cu coperþileînchise” (24 iunie 2001). Citeºti Lil 1.0 cu sufletul

la gurã, erotizat, adolescentizat, în starea aia pecare numai cãrþile vii ale acelor „happy few” þi-odau. Sã pot încheia: Casa de pariuri literare (aeminentului p/artizan un cristian) nu a riscat dedata asta nimic: Lil 1.0 e o carte-obiecttulburãtoare, erogenã, conþine un poem toxic-eliberator, iar gloria dîmboviþeanã & murdarã vaocoli-o – pun pariu – ºi acum.

ªtefan Manasia

Nostalgia corporatistã

Ironim Muntean

Lumea ca teatru, teatrul ca lume

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011 7

termenii „Charisma unui regizor sau magiaincendiarã a dãruirii” (p. 160), genereazã nu doaro atmosferã propice creaþiei, ci dezlãnþuie ºiinstinctele primare în interpreþii ce parhipnotizaþi, dar care, prin geniul lor atât deaproape de nebunie – cum explicit este textul dinFranz Kafka pus ca motto de romancierã: „Acolosunt oameni! Închipuiþi-vã, aceºtia nu dorm! [...]Pentru cã nu obosesc. [...] Pentru cã sunt nebuni.[...] Cum ar putea obosi niºte nebuni!” (FranzKafka, Copii pe ºosea) –, ating performanþa.

Compoziþional, Captivul este un roman gotic,cu osatura lui finã ºi individualizarea portretisticãîn tehnica miniaturalã, protagoniºtii fiind atraºi deacest spaþiu claustrant, dar magic. Nu lipsesc nicielementele romanului thriller plin de tensiune, cunote de senzaþional, de suspans gradat riguros. Încele trei pãrþi ale romanului, cele cincisprezececapitole, compuse fiecare dintr-un numãr variabilde secvenþe narative, structureazã romanul biplanreal – ficþiune, prezent – trecut, în imensul

monolog confesiv al lui Zigu Jedrijevschi, dinperspectiva narativã a cãruia se încheagã întreagaconstrucþie epicã, un ºuvoi de amintiri, situaþii,sentimente îngemãnate cu ale celor cu care intrãsuccesiv, ori rememorativ, în relaþie.

Romanul este construit în „oglindã”,verificându-se ideea cã, pentru Dora Pavel,literatura este autoproiecþie – actul creaþieiartistice este implicit, act existenþial, oglinda fiind,ca ºi pentru Ion Barbu, spaþiul purificãrii prinreflectare; literatura se dovedeºte a fi dificilãlibertate: „lumea purificatã pânã a nu mai oglindidecât figura spiritului nostru” (Ion Barbu, Poeziiºi prozã). Ilustrativ în acest sens este cazul Zedrei,pacienta de la rezerva 43 a Spitalului Sf.Anastasia (legat printr-o pasarelã de Teatrul Mic).Ea coboarã de la etaj la subsol, face „o incursiuneabisalã”. „Înainte de cotiturã, la parter, pe casascãrilor, la limita cu tavanul, o oglindã uriaºãvegheazã cu faþa-n jos” (subl. n.; p. 221). Nu sevede pe ea reflectatã în oglindã. „Printre petelegãlbui, care acoperã ca mucegaiul faþa oglinzii,[...] ea nu este, deºi... este! Pentru sine, care nu sevede pe sine în oglindã, e o absenþã, în timp cepentru ceilalþi, care n-o vãd, nici ei, acum, e totuºio prezenþã, dat fiind cã o lãsaserã mai devreme însalon” (subl. n.; p. 221). Cu bani luaþi de acasã,pe unde trece mai întâi, pacienta rãtãceºte pestrãzi, intrã într-o drogherie ºi i se oferã cu multãgentileþe o oglindã ovalã, pe suport, ºi „oglindaaia cu incrustaþii aurite o atrage tot mai mult, cao micã bijuterie” (subl. n.; p. 228), fãcând-o sãasocieze imaginea de acum cu dureri mângâiatealtãdatã, pe locul vânãtãii, de buzele frateluigeamãn Zigu, de care se simþea atrasã, acestexperiment astâmpãrându-i „foamea cunoaºteriide sine”, atunci decizând „sã evite orice iniþiativã

a minþii”, lãsându-se „pe de-a-ntregul numai învoia lui, a trupului” (subl. n.; p. 234), o foameaducãtoare de revelaþia propriei nimiciri. FraþiiZigu ºi Zedra fuseserã abandonaþi de mamã încopilãrie, o mamã care îºi teroriza fiica, dingelozie maladivã, ºi care o va pãrãsi dupã ce oumilise îngrozitor, aruncându-i astfel pe cei doigemeni unul în braþele celuilalt, într-o iubireincestuoasã psihologic, fãrã cãdere în pãcattrupesc, însã, fãrã ca fratele sã îºi atingã sora sausã o sãrute, dar purtând-o mereu în suflet,protejând-o, apãrând-o, mângâind-o cu privirea,suferind, nelãsându-se fascinat de alte femei, deºiîn teatru, ca designer vestimentar, simte ºi alteatracþii, consumate însã în relaþii pasagere. Nicimãcar posesiunea repetatã a surorii sale vitrege,Osea Tetean, printre baloturile de haine dincãlcãtoria teatrului (adolescenta despre care încãnu ºtie acest adevãr cumplit, legat de rudenia lor),nu-l liniºteºte, nu-l rupe de imaginea Zedrei, nu-lapropie de acea tânãrã, abia cunoscutã, desprecare crede, pe bunã dreptate, cã are instinctecriminale ºi care l-a dominat pe Zigu o vreme,prin insistenþa ºi iubirea ei, pentru slãbiciunile ºirãzbunarea ei, pentru satanismul ºi instinctele eicriminale. Pãrãsitã de el, Osea chiar încearcã sã-lsuprime pe Zigu, dând foc baloturilor între carefãcuserã dragoste, supunându-l ºi pe el uneiintoxicãri cu fum, paralizante. Totuºi, Zigu esteobsedat în continuare doar de sora lui geamãnã:„Chiar dacã iubirea mea a obosit, eu îþi voi mairepeta o vreme numele, ºi numele tãu, micuþo, seva afla printre puþinele vini de care mã voi lepãdacât de curând cu sinceritate. O, Zedra! Zedramea...” (p. 175).

Roman analitic ºi psihologic, Captivul estestructurat pe câteva niveluri, care se intersecteazãºi se multiplicã, surprinzând o familie complexã,în care pãrinþii se despart din cauza unei mamegeloase, care-ºi supune fiica, de micã, umilinþei,aruncându-i câte un os ca unui câine, fãcând-o sãse târascã pentru a i-l depune ei la picioare, osajuns laitmotiv, ce o urmãreºte ºi la disecþii laFacultatea de Medicinã, mai târziu, sau cât timpva rãmâne în rezerva 43 de la Clinica SfântaAnastasia. Zedra poartã cu sine mereu acea pungãcu oase, adunate încã din copilãria umilinþelorsale, cãci pentru ea ajunseserã sã aibã o „valoareterapeuticã”. Cei doi fraþi gemeni vor fi crescuþidoar de cãtre tatã, dormind împreunã pânã pe laºase ani, separaþi prea târziu, când deja apropiereadintre ei devenise maladivã, erotismul incestuos,chiar dacã Zigu nu o atingea ºi n-o sãruta pebuze, sora lui rãmânând mereu pentru el:„doamna”, „stãpâna”. „Toatã viaþa voi încerca sã-þiprind din aproape în aproape succesiuneagândurilor, a celor mãrunte, incontrolabile, a celorintermediare” (p. 133), mãrturiseºte Zigu,socotind sculptura Eternul idol a lui Rodin„emblemã iubirii noastre interzise”, cuplusculptural fructificat de Jedri ºi regãsit de cãtrefiul sãu, Zigu, într-o scenã dintr-o piesã montatãde regizor, în care cei doi actori, debordând detalent, realizau cu formele trupurilor lor oimitaþie perfectã a lucrãrii.

Construit din perspectiva narativã aprotagonistului Zigu Jedrijevschi, romanulCaptivul varsã în ºuvoiul memoriei atât imaginealui Zigu, cât ºi pe a celor cu care intrã în relaþie,cu vieþile lor, cu poveºtile lor existenþiale. Toatesunt legate de Teatrul Mic, care dupã renovarepreia proiectul lui Jedri, ajunge cu un spaþiu subpecetea magiei creatoare, dar ºi a unor energiimalefice, în care majoritatea evolueazã mocnit încerc închis, parcã sãlbatic, unde actorii elibereazãenergii distructive, ajungând ca niºte animale decirc greu stãpânite de bagheta îmblânzitorilor,

fiinþe tarate, cu porniri primare, care îl pun înpericol chiar ºi pe autorul proiectului (în scenafinalã a piesei, când joacã rolul decapitatului,Jedri fiind ucis de propria fiicã).

Marea artã a romancierei stã în dimensiuneatragicã a eposului (încheiat cu-n Epilog), în familiaregizorului îngrãmãdindu-se ca într-o tragedieanticã vinovãþii numeroase: cele ale unei mamegeloase (pânã ºi pe fiica sa), o mamã dezaxatã,pãrãsindu-ºi mult prea devreme soþul ºi copiii;vinovãþiile unui tatã prins, pânã peste cap, înproiectul sãu benefic, dar atât de riscant prinenergiile malefice ale bolnavilor recrutaþi înscopul recuperãrii lor prin teatru, prin capacitatealui terapeuticã; tensiunea erosului maladiv de caresunt stãpâniþi gemenii; Zedra, pãrãsitã de mamasa, se fixeazã afectiv de tatã; în cele din urmã,crima ei premeditatã. ªi în teatru, personajelesunt angrenate într-un mecanism alimplacabilului, încãrcat de capcane, unii dintreactori nerezistând pânã la capãt: Gregor Surugiu,compozitorul, profilat pe roluri tragice, care seconduce dupã afirmaþia lui Bioy Casares: „Însingurãtate este imposibil sã fii mort” (p. 86),trãieºte drama decãderii muzicianului al cãruinume îºi depãºise nepermis opera. „Pentru cãstrãlucitul student în arta dramaticã ºicomponisticã, autorul unei lucrãri muzicale multaºteptate ºi pe seama cãreia se înfiripase nu demult o adevãratã legendã, fusese pus dintr-odatãîn situaþia de a nu putea face dovada genialitãþii ºia originalitãþii sale. Fãrã a fi încã un «bun public»,munca lui se dusese, toatã, pe apa sâmbetei” (p.87). Distrus, actorul Gregor, care fusese jefuit,cãruia îi dispãruserã fragmentele componistice,face acum figura unui ins suferind. Cu adevãratsuferind, îndeplinind rolul de corepetitor, el estetot mai singur, mai abãtut, astfel încât moartealui nu a fost o prea mare surprizã, nici eforturilen-au fost prea mari pentru a se afla dacã sfârºitullui a fost accident, sinucidere sau crimã. Anchetacondusã de inspectorul Anelin n-a reuºit sãelucideze cazul: depoziþiile tuturor celor anchetaþiau împins lucrurile spre piste diferite, potenþându-se astfel caracterul de thriller fascinant.

Nu lipsesc nici descrierile (de interior), maipuþine decât în Agata murind, dar valoricindiscutabil egale, personal fiind impresionat depotenþarea metaforicã, limpezimea limbajuluiaforistic: „Oamenii au înzestrarea de-a gândi, nuînsã ºi pe aceea de a-ºi putea trece judecãþile,simultan ºi integral, în rostire” (p. 34), de scriituraîndelung cizelatã, aptã sã dezvãluie rafinateleincizii analitico-psihologice ºi tensiunea trãirilordezvãluite gradat, cu mare impact asupracititorului. Un ritm narativ impetuos, o frazareînvãluitoare care captiveazã ºi ºocheazã,conducându-ne în subteranele abisului existenþial,în pliurile sufletului insolit, pus sub lupa analizeiinfinitezimale, ce dezvãluie clar-obscurul uman,toate fac din Dora Pavel o voce puternicã, dândtragicului o dimensiune greu de gãsit în prozaromâneascã, într-un tipar epic fascinant prininvenþie, densitate senzualã, acuitatea percepþiei,iar, prin subtilitatea explorãrii lumii teatrului,amintind de prozatoarea americanã Susan Sontag(autoarea, printre altele, a romanului În America,regizor, om de teatru total preocupatã de aceastãartã: Boala ca o metaforã, Despre durereacelorlalþi), într-un sincretism artistic în care nu-isunt strãine arta regizorului, a scenografului, dar,mai ales, forþa creatoare proteicã.

Iuri Ljukshin (Rusia)

Însemnãrile mele despre proza lui Petre Barbuar putea avea un alt titlu, probabil mult maiatrãgãtor; bunãoarã, „Istoria” unui leneº cu

privirea îndreptatã spre un miraculos „Complex”cãlãtor... Nu sunt excluse ºi alte titluri, toateavînd sã semnaleze însã un talent incontestabil,un prozator înzestrat cu darul privirii narative,lucid, deschis lumii imaginarului, humorului„executat” în diverse registre ºi nuanþe, adeseainsolite ºi, în mod cert, originale.

De la Scara mea de incendiu, prefaþat deregretatul Laurenþiu Ulici, volum însumînd prozescurte, cariera literarã a lui Petre Barbuînregistreazã titlurile Tricoul portocaliu fãrãnumãr de concurs, Dumnezeu binecuvînteazãAmerica, Ultima tresãrire a submarinului legionarºi Blazare, ultima fiind obiectul reflecþiilor de maijos. Cititorul are sã sesizeze continuitatea unorsoluþii proprii discursului narativ, alternanþele

ipostazei naratoriale, humorul ºi un anume modde a trata în deriziune aspecte ale realului,ecourile acestuia asupra fiinþelor mai mult saumai puþin debusolate, stãruind în habitudini, în –sã le numim – reflexele condiþionate ale uneiexistenþe terne, nesigure, tîrîte, parcã involuntar,de orele istoriei... Apãrut la Editura Nemira în1998, romanul Ultima tresãrire a submarinuluilegionar ne fixeazã elocvent în atmosfera generalãa anilor premergãtori evenimentelor din 1989.Cronica romanescã se scrie într-un oraº deprovincie în anii 1986 ºi unul dintre protagoniºtie prof. Marian Ghiþã, directorul Casei de Culturã,împãtimit arheolog amator; peripeþiile suntfrecvent hilare ºi vag carnavaleºti, cu referinþe laepocã, la mentalitãþi, la o anume ambianþãinvoluntar tristã ºi anostã (un recital de poezie,relicvele arheologice cu inscripþii Made in Italy...)Spectacolul general e al unei mohorîte realitãþiexistenþiale (cotidianul trist ºi cenuºiu; anecdotacare subliniazã jocul unor evenimente, obsesii,confuzii, debusolãri ºi ezitãri la începutul unei noiperioade istorice).

În Blazare (2005), roman prefaþat pertinent deSanda Cordoº, un alt sistem de raporturiinterumane ne invitã sã urmãrim un alt Bîlci aldeºertãciunilor ºi al jocului, univers global pus înmiºcare de marionetele ºi de agenþii uneisuprarealitãþi întemeiate pe detaliile cotidianului:un Complex unde se „oficiazã” (ritualul ºiceremonialul dictate de timp!) la cozile mitice aleanilor ’70-’80, cu miºcarea agitatã a „maselor”, cuce anume se „bagã”. Ulterior, Complexul, veritabiltemplu al generozitãþii mimate, devine centrulaceluiaºi spectacol interpretat de fiinþe ratate, deobsedaþi de îmbogãþire, de emisari ai Diavolului

sau ai unor instituþii suspectabile. În spaþiul astfelconcentrat ºi mitizat, jocul îºi deruleazã diverselescene ºi acte, pînã la momentul supremeideclanºãri a imaginarului, încît farsa ºi burlescul,clownii prezenþi, momentele groteºti seconvertesc într-o istorie uluitoare; Complexul,locul unde se definesc evenimentele, timpul,durata, istoria, începe sã... cãlãtoreascã,parcurgînd un numãr impresionant de kilometri,grupînd ºi regrupînd forþele pentru a-l celebra într-un alt context al jocului.

Discursul naratorului e constant situat lapersoana întîi, de unde ºi comentariul reflexiv, oebuliþie continuã precum într-un protest afiºat ºireluat cu diverse modificãri. Costache Enoiu,„fãrã slujbã ºi fãrã bani”, trãieºte privind de lafereastra apartamentului miºcarea cotidianã aLumii, reunind Complexul, oamenii, bãtãliile dateîn spaþiile delabrate ºi abandonate alemagazinului, „Templul”; terasa, loc al unor hilareºi fanteziste spectacole, înmagazineazã „istoria”tristã a tîrgului de pe Dunãre în anii ’70-’80 ºi,ulterior, dupã 1990. Toate celelalte personajeexistã doar în funcþie de acest BÎLCI GENERAL,ca într-un hronic burlesc ºi demistificator sau caîntr-un roman picaresc unde toate faptele ºievenimentele sunt tratate cu sarcasm ºi humor, cuironie ºi un sentiment de frustrare ºi rãzvrãtire.

Familia Enoiu (tatãl, fost feroviar, mama cuvocaþia distribuirii produselor primite de la U.E.,Teodora, sora îmbogãþitã) e mereu invocatã deCostache, fiul, prizonier al ferestrei, al neantului,al frustrãrii ºi martor totodatã al acestui carnavalunde sunt prezenþi un inginer devenit negustor de perii, un misterios Adrian Dura, un fel deintrigant de mistere medievale ºi cuplul Lunescu,autorul unui braconaj în materie de televiziune(un studio ilegal, falsificînd biografii, inventînd –precum în farse – situaþii, oameni, evenimente),înzestrat cu darul limbajului scatologic ºi al cãruicanal TV produce Muie Show-uri (cuvîntul are osemanticã... generoasã, chiar ºi în „dicþionarul”prof. Rodica Zafiu, 101 cuvinte argotice,Humanitas, 2010, pe care îl recomand românilordoritori sã-ºi îmbogãþeascã vocabularul...).

Disponibilitatea lui Costache Enoiu de a privi(tentativele de a munci sau de a protesta au eºuatuºor) provoacã mecanismul acestei naraþiuniînrudite cu proza lui Hrabal sau cu aceea a luiGogol, fiind sursa comentariului narativ ºi aalternanþelor de voci: „O singurã perspectivã mi s-a deschis atunci: Complexul. M-am aºezat lafereastra bucãtãriei ºi am privit lumea miºunîndîn jurul acestei clãdiri în formã de potcoavã”.Privirea/contemplaþia deschide calea reflecþiilorunui Oblomov de provincie încãrcat de impresiiledeceniilor ºase ºi ºapte, dispus sã analizezeinsolitul unei noi perioade... Compensator,observaþia e antidotul ratãrii ºi stimuleazãenergiile unui ins necruþãtor cu toate aspectelesancþionabile în opinia sa: înmormîntarea tatãlui,cinismul evaluãrii cheltuielilor; insatisfacþiile ºinemulþumirile continue; destructurarea tuturorfactorilor generatori ai peisajului social ºi moral etc.

Starea de „beligeranþã” declaratã; agresivitateaºi frustrarea definesc personajul-martor graþiecãruia caricaturalul, jocul mãºtilor ºi farsa seconjugã sub semnul URÎTULUI, termeninseparabil, în cele din urmã, ºi definitoriu;explicaþia humorului negru, a discursului corozivºi cinic, enormul caricatural al show-urilor luiMihai Lunescu se aflã în privirea adesea

intratabilã a acestui personaj legitimat de logicaîntregii proze. Blazare e romanul unei blazãrisimulate, interpretate de un actor strãlucit graþiecalitãþii privirii sale, defel dispuse sã escamotezesau sã eludeze spectacolul cotidian al unui timpcvasirevolut. Momentul menit sã dea amploareinfrarealitãþii lumii înfãþiºate e acela al „plecãriiComplexului”. Tot ceea ce þinea de memoriaacestui „templu” demitizat e acum un atribut alimaginarului; el absoarbe, concentreazã ºielibereazã totodatã întîmplãri, fapte, evenimentemai mult sau mai puþin groteºti sau amendabilesub specia unor raporturi normale. „Complexulînainta ca un vas de croazierã fericit însingurãtatea valurilor de grîu”, noteazã naratorul,dispus sã încheie un timp al privirii ºi aljudecãþilor consemnate.

Romanul lui Petre Barbu Blazare e, fãrãîndoialã, o creaþie maturã ºi articulatã; el ratificãdefinitiv, sunt sigur, un scriitor, sperînd sã nudezerteze din breasla creatorilor de destine ºi deevenimente.

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

8 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

Ion Vlad

Jocul ºi spectacolul vieþii

Katsunori Hamanishi (Japonia)

Elena Davicino (Argentina)

Tonul a fost dat, iatã, cu voce tare, astfelîncât în cãrþile imediat urmãtoareautoportretul trasat în linii ferme, tranºante,

nu va face decât sã se impunã cu ºi mai multãforþã, apãsând pe ideile ºi atitudinile proclamateîn Structura nopþii. Deja titlul cãrþii urmãtoare,Blindajul final (1981) spune mult despre aceastãconsecvenþã a “obsesiei modelatoare”, iar poemeleo confirmã ca variaþiuni pe tema fortificãrii euluiimpulsionat de o energie din nou înflãcãratã, deconsistenþã cvasimetalicã, încorporatã iarãºi înmotivul tãierii, al preciziei chirurgicale a gestului(auto)modelator, al unei pasionalitãþi încordate, ceatinge, pe fond de “infern” lãuntric, de noapte aeului frãmântat, revoltat, cote de incandescenþãcãtre care se urcã cu paºi deciºi, nu înainte de fidesenat, cu aceeaºi precizie, treptele, cu un gustrezidual pentru abstracþiune, dar compensat înmare parte de forþa expresivã a câte unei notaþii-fantasmatice precum cea din finalul urmãtoruluicitat: “Mâinile cu care iubesc/ sunt mâini de cãlãusau chirurg/ cu ele ridic un imn distrugerii/pãcatului altoit pe sfâºietoarea minciunã,/ suntmâini pe care le transform/ în instrumente deprecizie maximã./ mâinile de pe creier”. Prinrepetare de la un poem la altul, “precizia” sedovedeºte a fi obsedantã ºi impune ca orice gestperseverent, ca ºi cum poeta însãºi ar avea nevoiesã se convingã de realitatea propriilor atribuiri:“stridenþa mea este aceea a preciziei”, “violenþã,tu eºti ce pot fi acum/ îndelung aºteptatã,pregãtitã metodic, cu precizie./ violenþa sunt eu”,“obsesia morþii, a spasmului./ þipãtul ce se întindeluând locul/ spaþiului. Neant. Marginea cuþitului./a lacului, a privirii, a vântului”, “sunt spasme de oprecizie metafizicã”, “în mine existã doar semnulmorþii./ bisturiul ºi precizia”, “complexul luminosal neputinþei/ convertit în cuþit”… Regimulhiperbolic e menþinut ºi pentru aceste definiþii desine cãrora li se acordã grade de intensitatemaximã, la limita autodistrugerii: “îmi sunt toxicãprecum o picãturã de cianurã./ ori pe ce punmâna mã prefac în scrum. / ºi sârma ce mãîmprejmuieºte e mortalã./ eu sunt sârma”. Iarceva mai departe: “Lucruri haotice se strâng petrupul meu/ puls de flãcãri ºi iad/ incomozii seomoarã în mine/ ringul plin de sânge”…

Din spaþiul unor asemenea exersãri ale posturiiviolente ºi infernale a eului se iese, salutar, înautentica viziune, de o plasticitate nu mai puþinbrutalã, amintind de pictura unui Soutine, cuîntâlniri insolite, de model suprarealist: “Pestemãcelarii ce stau adunaþi/ în colþul strãziisumbru./ n-am vãzut niciodatã atât de mulþifluturi/ zbãtându-se.// valuri aurii sorb ochii cenu sunt fãcuþi sã vadã/ ci sã taie./ o la-la!/ grupîncremenit, schizoid, ce urcã în gol, spre sine,/prin firele de înaltã tensiune ce îmbrãþiºeazã/câmpul, trec mâinile lor întunecate”… Abia finaluldeturneazã viziunea cãtre noþional ºi imagineaconvenþionalã: “tãcerea o torn în cupa morþii”…Alte remarcabile reuºite pot fi notate în apropiere:“Picãturi de ploaie mi se preling pe faþã./ dar teiiblonzi, inumani,/ în genunchi îmi sfâºie pãrul/sfere negre se rostogolesc în jurul inimii/ îmiarunc cuvintele/ în plãmânii voºtri nevãzuþi/…/nu mai pot distinge dâra de fum a avionului/ dedâra de fum a pãsãrii de pradã”, – cu un final ceidentificã ºi formal textul cu trãirea:“numaivãdmoarteaîntunericulesteplinde sânge”.

Ori aceste asocieri îndrãzneþe, cu balansuri întreconcretul ca ºi halucinant, de fundal expresionist,din care nu lipseºte mai vechea “sorã” traklianã:“ocolul lent, din ce în ce mai strâns, de fier,/ alextazului./ când din ziduri roºii se ivesccrãpãturile/ râsului./ o, rânjetul alb al puritãþii./douã feþe de copil rãmân împietrite./ sora neagrãmãrºãluieºte prin ceaþã./ tatãl îºi îngroapã familiaîn melancolie”… În Var, antologia din 1989,poemele noi urmeazã fãgaºul lãsat de Blindajulfinal: imaginarul sau, mai degrabã, “actulsudãrii…, act al dedublãrii”, despre care sevorbeºte într-un poem ce reia tematicaasocierii/disjuncþiei dintre senzual ºi intelectual,apar ºi mai apãsat aici. “Fierul inundã spaþiul”,“întrerupere de oþel” “legea de fier a mâinilormele” “Fier între Mâini/ expresia ultimã/ a Raseide Metal” ar fi câteva din aceste variaþii pe tema“blindajului” fiinþei ce-ºi cultivã în continuareipostaza rece, tãios raþionalã. Undeva se ºivorbeºte aici despre un “ofidism al Raþiunii”, cutrimitere, desigur, la episodul tentaþiei biblice, iarconcurenþa abstractelor redevine semnificativã capondere, cãci sunt frecvente formule ca : “orgoliuabisal”, “neant desfigurat”, “interiorul esenþeiorizontului”, “neputinþa aruncatã pe terasaadâncã/ a desfigurãrii”, “abisul faptei”, care sunãexterior-retoric. Câte un poem precum urmãtorul,de mare forþã a notaþiei vizionare rãscumpãrãadmirabil asemenea excese: “zidul orizontuluiscãldat în soarele alb./ iubire ºi posesiune fizicã.//umbra se retrage în umbrã./ mã satisfacMÂINILE./ mâinile introduse în creier/ cuprecizie violetã, de sânge./…/ Însângeratã.ATINSÃ./ atrasã de o iubire neagrã.// cu mâinileînstrãinate”.

Ciclul major al acestei cãrþi, unul dintrereperele solide ale operei de pânã acum, este însãcel intitulat “Poezia este opþiunea mea cea mai

îndepãrtatã”, care constuie o suitã organicarticulatã de arte poetice. Aici se realizeazã deplinacea sudurã dintre reflecþie ºi imaginarul careaduce concretele spre text, într-un discurs de oremarcabilã concentrare. Propoziþia din titlu,subliniat programaticã, strãbate, când mai clar,când mai difuz, toate poemele, însã, deºi reaparemotivul distanþãrii ºi al delimitãrii raþionale desenzorial ºi “real”, ba chiar de Text ca“Delimitator de profesie”, fuziunea între planurise produce organic, menþinând tensiuneaspecificã a viziunii poetei, între “rigoare ºiobsesie”, termeni asociaþi în chiar versurile dincare am citat. “Cuvintele adânci ale întunericului”sunt puse faþã în faþã cu Soarele care “smulgepielea de pe mâini”, simþurile devin mai acute,între repere reduse la esenþial: “tac ºi ochii îmisunt dilataþi de spaimã. Aud întunericul/atotputernic. Tãcere ºi sânge” (Insinuare). În altãparte: “ºterg sângele de pe pereþi pânã cândmâinile îmi devin albe./…/ amintirea Ta în faþadealurilor însorite devine/ halucinaþie ºi strigãt”,“dincolo de Limitã bucuria ºi eroarea/ esenþaacoperã creierul/ în splendidele deshidratãri alelimbajului./ un steag al nimãnui fluturã”. Stareaelegiacã a fiinþei îndurerate se transmiteinstrumentarului poetic desfãºurat la vedere,verbul se confruntã tensionat cu neliniºteasubiectului: “sunt bolnavã ºi aºtept mântuirea carenu mai vine./ îmi cunosc limitele ºi vina, darmoartea, oare, o voi cunoaºte?/ pe drum, printrecuvinte, seara; acum când cuvintele/ nupenetreazã, ci mediazã/ melancolia imensã dininteriorul laserului/ pe care îl îndrept spre noi cunepãsare./ ai spus odatã sã ne încruciºãmdeznãdejdea ºi frica/ cu metalicele tale degeteinumane”; sau: “aici, scriptor ºi poet îºi smulgunul altuia/ veºmintele greoaie.// aceste cuvintese întorc împotriva mea. arsã de sânge arsã/ decuvinte”…

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

9TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

lecturi

Poezia Angelei Marinescu (II)Ion Pop

Konstantin Kalinovich (Ucraina)

Fiicã a imprimeriei (nu a democraþiei), presa eparte integrantã a mass mediei. Prinsã învîrtejul masificãrii, apoi în cel al

individualismului comunicaþional, al exploatãriipersonalizate a tehnologiilor comunicaþionale cedespart mesajul de suportul lui material, aldramatizãrii emoþionale a faptului divers ºi alhibridãrii politicii ºi divertismentului, jurnalisticase aflã în faþa unui viitor nesigur, imprevizibil,care promite schimbãri rapide ºi numeroase.

Odatã cu tiparul, în Europa apar foi volantedestinate consumului public, editate de actoriprivaþi. Tributare gustului pentru noutãþi ieºite dincomun (crime, înfruntãri armate, naºterea unorfiinþe monstruoase) – replicã a interesuluimedieval pentru miracole ºi a spaimelor în faþaepidemiilor, foametei ºi calamitãþilor –, acesteaanticipã presa popularã a secolului Luminilor ºi azilelor noastre, strãinã oricãrei deontologii (1). Înparalel, „gazetele” oficiale de informare, ce aparîn secolul al XVI-lea la Roma, în Anglia,Germania, Olanda ºi Franþa sînt susþinuteprofesional de grupuri de comunicareinternaþionale, ce prefigureazã agenþiile de presãdin zilele noastre. Precedatã de publicaþiile dinFrankfurt (1587), Anvers (1605), Londra (1622), laGazette a lui Théophraste Renaudot (1631) reînvietradiþia propagandistã a genului analelor regilorFranþei. Prezentîndu-ºi abil organul de presãoficial ca pe o concesie acordatã unui antreprenorprivat, regimul absolutist al lui Ludovic al XIII-leaîi încredinþa lui Renaudot monopolul difuzãriiinformaþiilor politice, unele dictate chiar demonarh. Va fi urmat de cel al lui Ludovic al XIV-lea, care va crea monopolul de stat în domeniulinformaþiei savante (le Journal des savants, 1665)ºi al celei cultural-literare (le Mercure galant,1672, devenit Mercure de France în 1717, înîncercarea de a se opune concurenþei strãine).

Înfiinþate sub regimuri politice monarhice,primele periodice europene, ce nu fac decît sãtransmitã publicului o versiune a evenimentelorcontrolatã de autoritatea politicã pe care ocelebreazã, au o componentã corporatistãevidentã. Ea apare în încercãrile de extindere alectoratului prin abonamente colective, prindifuzarea în biblioteci ºi cabinete de lecturã, ºi deasemenea în acordarea de cãtre Renaudot a drep-tului de retipãrire a publicaþiei lui în provincie, înschimbul unei taxe anuale, pentru a evitacheltuielile poºtale, la acea datã foarte mari (2).

Revoluþia francezã inaugureazã, în presã, unpluralism care se va dezvolta în secolul al XIX-lea,îndeosebi sub forma exploziei descentralizate decotidiene politice. În 1850, în Paris apar 12 ziarepolitice, într-un tiraj de 160000 de exemplare iarîn provincie 70, trase în 75000 de exemplare; în1870, în Paris ies de sub tipar 36 de cotidieneimprimate în un milion de exemplare, înprovincie 100, în 350000 de exemplare (3).Proporþia inversã, în raportul capitalei cuprovincia, dintre numãrul periodicelor ºi cel alexemplarelor tipãrite, ca ºi apariþia preseimuncitoreºti (sãptãmînalul le Bon sens ºi laFemme libre, în 1832), uneori angajatã politic(l’Artisan, în 1830, l’Atelier, în 1840), diversificãpeisajul jurnalistic, tributar în mare mãsurãmodelului elitist al consumatorului de presã„luminat”, moºtenit din secolul al XVIII-lea –

concretizare a unei „opinii” în care numãrul redusal electorilor (aproxiamtiv 110000 sub Restauraþie)excludea participarea la politicã a mulþimilor.Ziarele le Constitutionnel ºi le Journal des débats,ce dispuneau în 1825 de cîte 20000 de abonaþidin sînul claselor avute (mai mult de o treime dinelectori!), au contribuit la regrupãrile interne aleacestora într-o competiþie electoralã închisã în faþaorientãrilor liberale ºi sociale.

Definirea modelului economic al presei decãtre Émile Girardin ºi creºterea rolului ei deopoziþie liberalã în preajma anului 1848, cîndredacþiile unor ziare precum le National ºi laRéforme devin pepiniere de viitori oamenipolitici, au lãrgit considerabil lectoratul. În primulnumãr al cotidianului la Presse din 15 iunie 1836,Girardin enunþa trei principii ce au asiguratexpansiunea durabilã a ziarului (4): scãdereaponderii cheltuielilor de producþie fixe (salariile,chiriile pentru birouri, amortizarea materialuluitipografic) prin sporirea tirajului ºi reducereaconcomitentã la jumãtate a preþuluiabonamentului; sublinierea rolului crucial alpublicitãþii ca sursã de venituri, condiþionatã însãde accesul la presã al unui public cît mai numeros(un publicitar va prefera întotdeauna un ziar cutiraj mare); fidelizarea cititorilor prinintroducerea de noi rubrici (divertisment ºi,îndeosebi, romane-foileton: în 1836, publicarea„pe bucãþi” a romanului lui Balzac Fata bãtrînã adublat imediat vînzãrile).

Dezvoltarea pluralismlui prin diversificare sedatoreazã ºi apariþiei unor noi genuri redacþionale(presa satiricã: le Corsaire, în 1822; ziare cucaricaturi: Charivari, în 1832; magazine depopularizare în rîndul muncitorilor: le Magazinepittoresque, în 1833; presa „de bulevard”: leFigaro, în 1854). Pe lîngã acestea, se ivescperiodice de specialitate (economice, financiare)sau destinate unui anumit gen de public (presãpentru femei sau copii).

Capacitatea de propagare selectivã – uneori

instrumentatã politic – a presei, legatã deindustrializarea, masificarea ºi mondializareadomeniului, pune problema puterii mass medieica oglindã a ideologiilor dominante sau,dimpotrivã, ca nucleu de contestare politicã, aredefinirii opiniei ºi a rolului intelectualilor înproducerea conþinuturilor de presã ºi a „spirituluipublic”.

Dacã reproºul de propagandã în folosulstatului, care a marcat începuturile presei oficialecontinuînd pînã în secolul trecut, mai ales înperioade de crizã sau de rãzboi (5), e tot maipuþin actual în democraþiile contemporane,capacitatea de a manipula informaþii, texte ºiimagini, promovatã în instituþiile private dar ºi încele publice sub forma „serviciilor de imagine” ºia „birourilor de relaþii cu presa”, genereazãneîncredere ºi neliniºti. Sacralizatã de Burke în1787 ca „cea de a patra putere”, presa zilelornoastre poate fi privitã, aratã Marcel Gauchet, nudoar ca o „contra-putere” ci ºi ca o „meta-putere”sau „anti-putere” (6). Pivot al procesuluireprezentativ ce produce spaþiul public, presa,instalatã între reprezentanþi ºi cetãþeni, apare ca o„contra-putere pe bazã de publicitate” fãrã forþãcoercitivã (nefiind aºadar o putere în senspropriu) – o instanþã publicã intermediarã al cãreirol e de a corecta derapajele reprezentãrii limitînd-o din exterior. Ca imagine a unei judecãþipublice distinctã de decizia politicã, jurnalismul –mijlocitor anonim în procesul reprezentãrii – „facesã existe o putere pe care nu o posedã el însuºi,care însã trece prin el ºi care nu existã fãrã el” (7).Fluidizarea microfizicã a unei puteri ce setransmite prin efecte de capilaritate, cum arspune Michel Foucault, e foarte vizibilã îndemocraþia de opinie, numitã de unii democraþiede supraveghere sau de control, de alþiidemocraþie participativã, „democraþie aefemerului” sau chiar „post-democraþie”, axatã peo figurã instituþional-tutelarã (judecãtorul) ºi peuna extra-instituþionalã (opinia). În acestdispozitiv, presa poate fi perceputã ca o „meta-putere” articulatã dogmatic cu ideologiadrepturilor omului tratatã emotiv sau compasionalºi cu controlul public al puterii. Transformatã în„putere mediaticã” prin exaltarea ecoului

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

10 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

Horia Lazãr

incidenþe

Democraþia, presa, opinia

Claudio Lara (Argentina)

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

11TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

psihologic al imaginilor ºi prin exacerbareasemnificaþiei sondajelor, ea tinde sã devinã o„anti-putere”. Indispensabilã funcþionãriidemocratice (personalul politic e silit sã recurgã laaceleaºi mijloace mediatice, fie cã e în poziþie deputere sau de candidat la putere; impactul unuiinterviu televizat e întotdeauna sporit deanunþarea lui prealabilã în presa scrisã),activitatea jurnalisticã face însã sã se nascã,închizînd cercul în care se înscrie, bãnuialacomplicitãþii cu puterea reprezentativã, prinaceasta delegitimatã, ºi mitul conspiraþiei politico-mediatice. În halucinaþia supravegherii populare,formidabilã maºinã de „incapacitare” a legalitãþiielective, presa e expediatã în golul suspiciuniigeneralizate ce anunþã „democraþia neputinþei”(fr. „démocratie d’impouvoir”) (8) – ciclul infernalal voinþei nelimitate de a ºti ºi al neîncrederiicontagioase: o evoluþie prin care vocaþiapropagandisticã a anilor 1950, împãrtãºitã atît dedemocraþia creºtinã cît ºi de socialism (discursuriritualizate adresate maselor asociate la edificareaviitorului), se preschimbã în doctrinã acomunicãrii politico-mediatice, a cãrei þintã eopinia. Trecerea de la propaganda totalitarã lacomunicarea neoliberalã, de la retorica convingeriila cea a seducerii ºi de la masificare la construireaopiniei prin alchimia informaþiei, în caresondajele cumuleazã funcþia de schimb întreoamenii politici ºi opinie, ºi de presiune exercitatãasupra partidelor ºi aleºilor (9), aduce pe scenapoliticã o nouã categorie socialã: experþii înpublicitate politicã ºi în comunicare, careîmpreunã cu consilierii ºefilor de stat ºi airesponsabililor politici formeazã grupuscule cuvizibilitate redusã ce lucreazã în umbra puterii,inspirînd deciziile politice majore prin sfaturi lacerere, dar care nu dau seamã de activitatea lornici în faþa organelor legal constituite nici încadru de partid (10).

Luînd locul propagandei, privitã de corifeiiRevoluþiei franceze, ai revoltelor populare din1848 ºi ai virtuþilor republicane ca echivalent alinstruirii populare ºi ca instrument de întãrire ademocraþiei, expertiza politicã a zilelor noastre,confiscatã de „partidele miºcãrii” (11), îºi înscrieanalizele în fluctuaþiile opiniei, la a cãrei formarecontribuie prin orientãrile pe care le promoveazã.Nesigurã, dezorientatã, schimbãtoare, rebelã ºiversatilã, opinia a fost calul de bãtaie almoraliºtilor ºi piatra de încercare a democraþieireprezentative. Glorificatã colectivist derevoluþionari ºi individualist de liberali, ea are oistorie ce se suprapune, în mare mãsurã, celei apresei, în clipele ei de mãreþie, cînd celebraantielitist virtuþile „poporului suveran” sau ale„maselor populare”, ºi în cele de declin, cînd va fiacuzatã recurent de venalitate ºi corupþie, ºi cînd„doxocraþii” acþioneazã prin mijlocirea presei sau,uneori, împotriva ei.

Ca obiect istoric, democraþia nu e ºtiinþaopiniei iar arta de a guverna nu e cunoaºterearealitãþii, ci capacitatea de a anticipa viitorul. Înzilele noastre, victoria democraþiei de opinieasupra celei reprezentative, a tehnologiilorelectronice asupra cabinei de vot ºi a interacþiuniiinformatizate asupra asupra dezbaterii dintreinterlocutori prezenþi în carne ºi oase ne pune înfaþa unei duble legitimitãþi a democraþiei: legalist-electoralã (votul) ºi sociologic-dinamicã (opinia ºimanifestãrile de stradã) (12). În triunghiul vot-opinie-stradã, opinia, ca stare politicã difuzã darpermanentã, se înrudeºte cu votul ca faptmajoritar, fiind însã lipsitã de caracterul universalal acestuia. Comparatã cu tumultul strãzii, ea e oputere imediatã, ce se impune însã fãrã violenþã.

Arbitrarã ºi neviolentã, opinia, tribunal

neinstituþional, e numitã de Pierre Bourdieu„mulþime la distanþã”. Adunarea fizicã într-unspaþiu de deliberare deschis nemaifiind practicatã,ziarul a înlocuit oratorii iar audienþa televizualãauditorul din piaþa publicã. Solicitat de mai multevoci (pluralitatea jurnalelor), individul e de acumscos din mulþimea fãrã formã, mediu alînfruntãrii arhaice a opiniilor, pîndit de primejdiaunanimitãþii totalitare, ºi se poate poziþiona, întimp, în funcþie de interesele lui, schimbîndu-ºiapartenenþa ºi preferinþele politice.

În douã articole celebre („Doxosofii”, 1972 ºi„Opinia publicã nu existã”, 1973), Bourdieupriveºte opinia ca pe o derivaþie a sondajelor.Susþinînd cu îndreptãþire cã toatã lumea nu poateavea opinii corecte despre orice, cã sondajeledefiinþeazã prin neierarhizare calitatea opiniilor ºicã oportunitatea sondãrii într-un anumit momentnu poate fi demonstratã, marele sociologconchide cã opinia e un produs artificial alsondajelor, ºi ca atare un instrument dedominare. Nuanþînd analiza lui Bourdieu, JacquesJulliard aratã cã opinia nu e efectul exclusiv alsondajelor, fiind un creuzet al pasiunilor,intereselor, tradiþiilor ºi culturii (13). Deºi admite,împreunã cu Bourdieu, cã sistemele electoraledemocratice tind sã atenueze înfruntãrile ºiviolenþa socialã în stare brutã, avînd astfel ofuncþie conservatoare, neprogresistã, cronicarulsãptãmînalului le Nouvel Observateur socoteºtecã, în conflictul dintre elitele „revoluþionare” ºicele parlamentar-liberale, opinia, contrapondere avotului universal, e rezultanta unor tendinþe carescapã de sub logica dominãrii etatice sau departid. Pentru el, democraþia de opinie, ca„aspiraþie la deliberarea permanentã” (14),dubleazã cu folos sistemul reprezentativ clasic.De exemplu, referendumul, ca tehnicã hibridã deconsultare a opiniei, împacã legitimitateauniversalistã a votului cu precizia momentanã aunui sondaj. Aºezatã la confluenþa dintreindividual ºi colectiv într-o temporalitate mixtã,referendumul e expresia unei opinii legitime,nepãrtinitoare, ce se exprimã în afara cadruluireprezentativ, fiind totodatã strãinã de presiuneastrãzii.

Într-o dezbatere asupra raportuluiintelectualilor cu mass media publicatã în revistale Débat (15), Pascal Ory aratã cã „intelectualulmediatic” aservit tehnicilor de difuzare aimaginilor în folos personal e o noþiune ce secere reexaminatã. A fi intelectual nu e o meseriedefinitã sociologic, nici o vocaþie în sensideologic, ci un mod de viaþã (o „situaþie”)întemeiat pe o legitimitate culturalã. Pe de altãparte, istoria mass media nu începe cutransmiterea fãrã fir a informaþiilor, ci cu tiparul,limbile vernaculare, saloanele literare ºi alte mediitehnologice de difuzare-decriptare a mesajelor. Însfîrºit, în împrejurãri favorabile, mediatizareaunor intelectuali, ce ocupã un spaþiu golit dereferinþe, poate fi acceleratã, ca în cazul lui Sartreºi Raymond Aron, filosofi cu formaþie germanãdar cu operã în francezã. Funcþia mediatoare aintelectualului, constitutivã, apare astfel înmodalitãþi instituþionale (intelectualul organic,neutru, neangajat) sau critice (intelectualulmilitant, cu mare vizibilitate).

Intrînd în cotidianul vieþii de intelectual,Philippe Raynaud aratã, la rîndul lui, cã spredeosebire de anii 1960, cînd R. Aron, Fr. Furet ºiP. Vidal-Naquet desfãºurau în paralel activitãþiºtiinþifice ºi de editorialiºti, în zilele noastremodelul dominant de intelectual e cel alcercetãtorului legitimat de confraþi, care odatãconsacrat se îndreaptã spre „probleme desocietate” ca expert validat ºtiinþific. Greu de

spus, în aceste condiþii, dacã e vorba dedescoperirea tardivã, între mijlocul ºi sfîrºitulcarierei, a unei vocaþii de serviciu social, sau deexploatarea conformistã a unei imaginiprofesionale printr-un prestigiu orchestratmediatic.

Anii 1980 au adus o redesfãºurare„enunþiativã” a activitãþii intelectuale, sub formarevistelor de specialitate depolitizate, fãrã vocaþiede acuzator public. Jean-François Sirinelli nereminteºte cã, încã din anii 1970, sistemulmediatic s-a interpus între producþia intelectualãºi public, asigurînd promovarea „noi filosofii”,numitã de unii, caustic, „pub-filosofie”. Tot eldistinge intelectualul-expert, care se serveºte demass media ca de un mijloc de exprimareobiºnuit, ºi intelectualul „people”, intrat înangrenaje mediatice de joasã calitate, axate pepunerea în scenã a intimitãþii ºi pe colportarea derevelaþii scandaloase, adesea false.

De la misiunea public-educativã încredinþatãde democraþiile incipiente la conºtiinþa uneiidentitãþi colective – conotatã economic– derezervã de cadre antreprenoriale aºezate întredecidenþi ºi salariaþi, intelectualii, purtãtori aiopiniei ºi adesea certaþi cu ea, formeazã un corpsocial moale ºi fragil, a cãrui legitimare trecealternativ prin merite ºi prin capacitateacivilizatoare. Statutul lor, nobil ºi precar, esimptomul crizei de reprezentare a democraþieizilelor noastre, împãrþitã între aspiraþia launiversalitate ºi principiul diviziunii interne amuncii între experþi, între politic ºi economic. Laacestea putem adãuga atracþia funcþiilor publice(notabilitatea) ºi ispitele materiale (creaþiaartisticã „popularã”, bine remuneratã dacã epromovatã mediatic).

NNoottee::(1) Lucien Bély (sous la direction de), Dictionnaire

de l’Ancien Régime, [1996], Paris, PUF, col.“Quadrige”, 2006, art. “Journaux et journalistes”, p. 702 ºi urm.

(2) Ivan Chupin, Nicolas Hubé, Nicolas Kaciaf,Histoire politique et économique des médias en France,Paris, La Découverte, col. “Repères”, 2009, p. 14.

(3) Ibid., p. 21. (4) Ibid., p. 31. (5) În 2 august 1914, un decret al guvernului

francez suspenda libertatea de exprimare, dupã careMinisterul apãrãrii a creat un birou de presã însãrcinatcu cenzurarea informaþiilor militare ºi difuzãrii de ºtirineverificabile, unele false. Consecinþa: apariþia întranºee a unei prese alternative, cenzuratã însã ºi ea deautoritãþile militare. În 1915 apare ºi celebrul Canardenchaîné, tot pe front, cu obiectivul, contestatar ºitotodatã patriotic, de a denunþa „intoxicaþia creierelor”(ibid., p. 40-41).

(6) Marcel Gauchet, „Contre-pouvoir, méta-pouvoir,anti-pouvoir”, în Le Débat, 138, janvier-février 2006, p.17-29.

(7) Ibid., p. 21. (8) Ibid., 28. (9) Christian Delporte, „De la propagande à la

communication. Le cas français”, în Le Débat, 138, op.cit., p. 36.

(10) Ibid., p. 43. (11) Élisabeth Lévy, „Le rapt du réel”, în Le Débat,

138, op. cit., p. 83. (12) Jacques Julliard, La reine du monde. Essai sur

la démocratie d’opinion, Paris, Flammarion, col.„Champs actuel”, 2009, p. 40.

(13) Ibid., p. 85. (14) Ibid., p. 100. (15) „Intellectuels et médias”, în Le Débat, 139,

mars-avril 2006, p. 58-65.

Anul 2011 nu ajunsese încã la zenit cândMarcel Mureºeanu a scos la ivealã dintolbele lui discrete, dar mereu pline, douã

noi frumoase plachete de versuri. Prima senumeºte Oracol (Cluj-Napoca, Casa Cãrþii deªtiinþã, 2011, 64 p.), în timp ce a doua poartãnumele de Cele patru triburi ale sfârºitului (Cluj-Napoca, Ed. Palimpsest, 2011, 118 p.). La o vârstãcare, pentru unii, înseamnã parcimonioaserecapitulãri, poetul îºi continuã prolific cultivareafilonului poetic, rezonând expert în mai multeregistre. „Concentrarea ºi stilizarea discursului”,„cultivarea insistentã a paradoxului ironic, alimbajului sentenþios ºi a unui parabolism intenspolisemantizat” – trãsãturi stilistice despre carevorbeºte Petru Poantã – dau textelor un aer declasicitate lepãdatã masiv de ornamente,conferindu-i, în acelaºi timp, aerul discretenigmatic al unei didactici superioare. Toateacestea merg de minune cu titlul volumuluiOracol, trimiþând la o literaturã sapienþialã caremiza, încã din antichitate, în mod masiv, pespunere metaforicã, în oglindire pãrelnicã, aadevãrurilor profunde, astfel încât sub suprafaþaclarã sã se deschidã drumuri prin tunele binemascate, cãtre altceva ºi altfel.

Formula îi vine ca o mãnuºã lui MarcelMureºeanu, intelectual afiliat în mod empaticesoterismelor moldave de sorgintevasilelovinescianã, pe vremea când funcþiona prinBucovina, ºi rãmas mereu în deschiderea ce ducecãtre ele, fidel jurãmântului interior de a nu îºilãsa în anchilozã genuina atracþie cãtre mister.Poemul 21 – în loc de titluri gãsim doar numere,parcã pentru a sublinia coerenþa întregului însuccesiunea lui care nu presupune continuitãþi defacturã epicã – dezvãluie ceva din arta poeticãdindãrãtul acestor poeme socotite un fel deprofeþii lirice: „Alte mituri vin peste noi,/ mereualte mituri! Ca lavele unui/ cosmic vulcan. E preamult!/ Vreau un pat alb, vreau o frunzã cu/ caresã mã ºterg la ochi, vreau apa/ rece ºi sãltãreaþã aluminii de/ dimineaþã!/Sã înceapã zileleTurnirului celor/ abia ieºiþi din aºternut!/Trâmbiþele sã cânte singure! Alþi stãpâni ceredisperata materie!” (p. 28) Oboseala cauzatã deavalanºa sacrului solicitã o întoarcere la naturã ºila puritatea începuturilor menite sã înnoiascãreazemurile lumii. Este tocmai ceea ce meneºtelumii poetul, teatralizat aici cu fineþe ca purtãtoral mãºtii celui ce, prin intermediul versului ºi alviziunii, preschimbã lumea ºi anunþã viitorul.Este, de altfel, forþa bardului asumat ºi în chip demag, de vrãjitor din Hameln, precum în poemul32: „Omul acela avea o putere a sa,/ fãceapãsãrile sã cânte noaptea/ pe unde trecea,/ darele nu ºtiau ce fac,/ erau pãsãri somnambule./Copiii se trezeau ºi ascultau/ cântecul/ ºi ziceauc-a venit Dumnezeu” (p. 40). Miºcând dezinvoltîn orizontul misterului ºi al revelaþiei mediatepoetic – ecouri bine asimilate din Holderlin,Goethe, Blaga ºi alþii ca ei, exprimate cu deplinãsiguranþã în nume propriu –, Marcel Mureºeanupriveºte ºi în direcþia Odei în metru antic a luiEminescu, dând o altã lecturã autoportretului depoet, la intersecþia cu imageria draculologicãsublimatã în direcþia sublimului: „Mantia ce mãînfãºoarã/ nu are nimic în lãuntrul ei./ Trupulmi-i putred,/ doar capul se iveºte deasupra,/aºezat într-o þeapã de aer” (28; p. 36). Capul care

pluteºte – aidoma celui al Botezãtorului, oferitSalomeei pe tavã – este metafora zborului liric, aevanescenþei ºi, desigur, a legãturii de neinterogatdintre bard ºi vãzduh, într-o reprezentaregeneratoare de vibraþii estetice.

Întrucâtva paradoxal pentru maniera de mareechilibru – i-am spus deja „clasicitate” – pe carepariazã Marcel Mureºeanu este faptul cãdecantarea textului nu conduce la subþiereamateriei lirice. ªi mai bine se vede acest lucru înCele patru triburi ale sfârºitului (sã fie un soi deparafrazare a celor patru cavaleri ai apocalipsului,fie el ºi personal?), unde cel ce scrie pare unpictor flamand al cuvintelor. Aici au popositpersonaje de frescã amplã, iar decorurile în careele se miºcã, scenografia poemelor, areîncãrcãtura de detalii din grafica lui Dürer sauBruegel. „ªterg de praf globul de carton/ primitde la doamna Amelinda Roosvelt,/ crescãtoareade câini,/ la ultima mea cãlãtorie în Alaska…”spune începutul poemului În trãsuricã (p. 22). Înalte locuri, domnul Kyropol ºi doamnaMantaverde, sergentul Boºtina, Tuþa ºi Ion,Geometrul din Cer, Dona Promiscua sau LiliaculLucinda vin în scenã pentru a crea un tablou defamilie compozit, ce lasã o impresie de JohnSteinbeck (cel din Cannery Row ºi Tortilla Flat),de Emil Brumaru ºi, de ce nu, de Edgar LeeMasters; totul fãrã a anula însã amprentareacaracteristicã lui Marcel Mureºeanu. Ion Cocoraare dreptate sã aminteascã „… o stare limitã,[care] sparge tiparele ºi caligrafia versurilor, faceloc în spaþiul lor, uneori în tonuri elegiace, discretludice, alteori cu un cinism acutizat de disperãrinedisimulate, dar nu ºi exacerbate, unui fiorparticular, nedefinit, tensiunii ºi misterului”. Fãrãostentaþie, într-o discursivitate liricã fireascã, darºi ceremonialã, înscrisã într-o succesiune decarnaþii ºi referenþialitãþi savuroase, cu destulãpastã cromaticã, poezia volumului recupereazã –în raport cu cea din Oracole – ceea ce epiculpoate oferi ca material de construcþie zidarului demetafore ºi pretexte parabolice puse în vers.

Existã ceva ademenitor în târcoalele fizice ºimetafizice, naturale ºi intelectuale pe care le

convoacã Marcel Mureºeanu cu fiecare volum alsãu. Se spune aici o poveste niciodatã descifratãpânã la capãt, se rânduieºte un ºir de jaloane ºisemne care cheamã ºi îmbie, intrigã ºi adie. Cã evorba de viaþã sau moarte, de luciditate ori visare,farmecul persistã, aidoma unui parfum decalitate, care refuzã sã pãrãseascã olfacþia laprima somare.

Poezia aceasta, susurând prin poeni, pestetãpºane, în munte ºi sub neoanele unorlaboratoare sofisticate, fãrã a cãdea în trivialãamestecãturã de registre, este rezultatul unordecantãri rãbdãtoare, materializate când înversuri, când în aforisme, ba ºi în succinte prozecu skepsis. Certificatul ei de autenticitate survinedin simpla convorbire cu autorul, în frazarea luicotidianã regãsindu-se ºi un anume ceremonial almirãrii în faþa uluitoarelor ascunziºuri ale clipei,ºi bucuria ieºirii din trivialul comunicãriiutilitariste, ºi darul de a-l binecuvânta pe„împreunã”. Marcel Mureºeanu ºtie ca nimenialtul sã evite sublinierile apãsate, iar crezul luiferm nu devine impozit pentru celãlalt, rãmânândmereu posibilitatea de a trage de colþul þesãturiipentru o dezvãluire mai amplã sau de a lãsaneobservatã aceastã posibilitate. Pluteºte prinlirica despre care vorbesc un aer diafan, obunãcuviinþã a ocolirii somaþiei tragice, iarsensurile vin ca sub forma unei perdele discrete ºi fine de aur care se prefirã selectiv din înalt.

Existã creaþii al cãror evantai se deruleazã întimp, cu perseverenþã, etalându-ºi splendoriletreptat, pentru a se împlini ca întreg, nu printrufaºe selecþii. Cred cã acesta este cazul ºi cuscrisul lui Marcel Mureºeanu, de ritmurile ºilivrãrile cãruia suntem încã prea aproape ºi nuavem suficientã distanþã pentru a o respira întoate lucirile ei sofisticate, deºi de maresimplitate. Nu este însã nicio grabã, cãci patinape care timpul o va adãuga monturii nu va facedecât sã mãreascã valoarea zborurilor ei prinsensibilitatea receptorilor.

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

12 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

imprimatur

Ovidiu Pecican

Profeþia surâzãtoare

Hao Chen (China)

Giancarlo Pozzi (Italia)

Nu-mi iese din amintire activitatea luiMircea Iorgulescu la România literarã, înanii ‘70-‘80 ai secolului trecut. Revista era

structuratã în jurul compartimentului de critici,care la rîndul lor erau divers profilaþi. Avanscenaera ocupatã de cronica literarã a lui NicolaeManolescu, mereu prezentã în pagina 9, urmatãde rubrica fixã a lui Eugen Simion, de cele maimulte ori în pagina 11. Manolescu era “ministrulde interne”, de o uimitoare performanþã analiticãa discursului, dublatã de subtilele mize strategiceale evaluãrilor. Simion îl talona perseverent, cu oabordare mai seninã ºi ponderatã, care includea,în facturã sinteticã, bogate referinþe literare ºireflecþii la fenomenul cultural european. ValeriuCristea apãrea adeseori în preajma lor, cumeditaþii ºi consemnãri poate ceva mai ternestilistic, dar mereu excelent documentate.

Între aceºtia, Mircea Iorgulescu era argintulviu, care îºi depãºea colegii în percutanþa analiticãpe centimetru pãtrat. Intervenþiile sale – foartefrecvente, dar nu permanente – denotau strategiaomului care stã la pîndã spre a înhãþa momentulpotrivit. Iar atunci izbea sarcastic, strãlucea debor-dant, demonta în cuvinte bine cumpãnite oipotezã adversã, o judecatã neconvingãtoare, oargumentaþie incorectã. Manolescu stabileaetalonul valoric, dar Iorgulescu aducea sclipirearece a bisturiului minþii. Tocmai acest polimor-fism al spectacolului intelectual a asigurat pres-tigiul României literare, în acele vremuri alt-minteri suferind de penuria inteligenþelor.

“Rãmînerea” definitivã a lui Mircea Iorgulescuîn Occident, în toamna lui 1989, am înregistrat-ocumva într-o periferie a conºtiinþei mele. Alteevenimente ocupau de-acum avanscena: congresulfinal al Partidului Comunist, de la care toatãlumea aºtepta miracolul debarcãrii paºnice a luiCeauºescu, tensiunea socialã explozivã, adiereaparanoicã a mãsurilor de forþã etc. (Eram dejaprofesor în vîrful unui munte, într-un sãtuc peunde treceau maºini de douã-trei ori pe zi. Mãîntorceam de la ºcoalã, într-o amiazã cãlduroasãde octombrie 1989, cînd am remarcat uimit cãgeamurile afumate ale crîºmei din sat ºi acelea alemagazinului de confecþii stãteau cãscate la trecã-

tori. Fuseserã demontate perdeluþele îngãlbenitede timp ºi storurile maronii, prãfuite. L-am între-bat pe miliþianul comunei ºi alþi trecãtori ce seîntîmplã. Mi s-a rãspuns, cu toatã seriozitatea, cãde la Bucureºti s-a primit ordinul sã fie date jostoate perdelele de la ferestre, din toate instituþiilepatriei, pe perioada Congresului al XIV-lea, pentrua se preîntîmpina conspiraþiile politice ºi uneltireareacþionarã! Riguros autentic.)

Ce decepþie va fi fost, pentru MirceaIorgulescu, revoluþia din decembrie ‘89! Abia sefixase omu’ la Paris, de douã-trei luni, iar acum seprãbuºea castelul de nisip care l-a obligat sã-ºi ialumea-n cap. Ce sã mai facã el? Sã vinã înapoi?Sã nu? I-am citit amuzat primele interviuri înpresã, cînd ne transmitea din depãrtare sfaturilelui condescendente, cum sã facem, cum sã pro-cedãm pe meleagurile mioritice. M-a dezamãgit peurmã adeziunea lui la gruparea dilematicilor frip-turiºti, mereu disponibili în anii nouãzeci la pos-turile guvernamentale ale momentului, fie ladreapta, fie la stînga. Dar el nu intenþiona sãrevinã în þãriºoarã. Dacã nu interesul de carierã,atunci ce anume îl împingea spre grupul celor culuntrea în multe cururi?

Era perioada corespondenþei mele intense cuPaul Goma. Am rãmas perplex cînd am aflat dela fostul disident (o vreme redactor la Românialiterarã) cã Mircea Iorgulescu fusese “omul de ser-viciu” al publicaþiei. În anii frenetici ai cultuluipersonalitãþii, nu mai apãrea nici o gazetã fãrãprima paginã înþesatã cu omagii la adresaCîrmaciului. Erau de obicei texte fade, nesemnate,sau asumate global cu numele revistei. Lumea secodea sã le scrie, chiar ºi astfel. Însã Iorgulescu,el, se înghesuia la editoriale, pe care le aºternearapid ºi dezangajat, pe colþul mesei, ca un tricotajbanal. Se plãteau biniºor, el era ºofer pãtimaº,avea nevoie de bani pentru benzinã. Eventual, înacelaºi numãr, Mircea Iorgulescu dãdea un edito-rial linguºitor, nesemnat, ºi o cronicã rãutãcioasã,în doi peri, împotriva realizãrilor socialismului.Iatã o persoanã complexã.

Au mai trecut cîþiva ani. A venit epoca accesu-lui la dosarele Securitãþii. Bujor Nedelcovici a con-statat cu oroare cã bunul sãu prieten, criticul lite-rar I.M. de la România literarã l-a turnat de-a lun-

gul anilor la oculta instituþie comunistã. Cã aîncercat sã-l influenþeze “pozitiv”, în urma indi-caþiilor primite. Cã s-a strãduit sã-i tempereze ges-turile de revoltã, sã-i deturneze intenþiile de pu-blicisticã rebelã în strãinãtate. La confruntareadintre cei doi, Mircea Iorgulescu a negat cuîncrîncenare faptele dezvãluite de documente. Iarcînd prozatorul ºi-a fãcut publicã indignarea, încartea Un tigru de hîrtie, sofistul dîmboviþean depe Sena a contraatacat sordid. ªi-a persiflat victi-ma revoltatã, arãtîndu-le cititorilor cã ar fi vorbade-un personaj bombastic, aiurit, fanfaron, neatent la detalii, în fine, un tip excesiv.

Din pãcate pentru I.M., alte persoane ºi-auconsultat dosarele de la CNSAS (fiica poetuluiEugen Jebeleanu, fiul prozatorului D. Þepeneag,poetul Dorin Tudoran) ºi au gãsit urmeleghearelor sale în evoluþia lor biograficã. Iar uniidintre ei au solicitat în instanþã stabilirea faptuluicã M. Iorgulescu a fost complicele poliþieipolitice. În februarie 2011, Curtea de ApelBucureºti a decis oficial cã Mircea Iorgulescu acolaborat cu Securitatea, sub numele conspirative“Dorin” ºi “Mirel”. Chestionat de ziariºti ce-are despus, criticul literar s-a prevalat de faptul cã estegrav bolnav. Acum, cînd aflãm cã tocmai s-a stinsdin viaþã la Paris, acest ultim aspect s-a dovedit,din pãcate, adevãrat – deºi nu avea legãturã cuîntrebarea ce-i fusese adresatã.

O privire retrospectivã pe subiectul în discuþiemã umple de jale. Mircea Iorgulescu a fost un omde-o ascuþitã agerime a minþii, de-o vie curiozitateîndreptatã asupra detaliilor existenþei, de-unincontestabil talent al expresiei literare. Avea forþapercutantã a unui arc încordat: silit de dictaturãsã se menþinã în limitele ideologice ale momentu-lui, ºi-a canalizat frustrãrile spre o memorabilãpublicisticã acidulatã. Scãpat în lumea largã alibertãþii ºi a democraþiei, M. Iorgulescu a rãmasînsã vãduvit de constrîngerile ce i-au modelattraiul. I-a rãzbãtut – ca uleiul la suprafaþa apei –carenþa principiilor etice de transparenþã ºi onesti-tate. Duplicitatea de caracter l-a ajuns din urmã,pe cãrãrile vieþii, ºi l-a tîrît în discreditul colectiv.Imaginea sa publicã va trebui sã se confrunte, maimult ca sigur, în urmãtorii ani de postumitate, cuaceste pietre de moarã.

Mircea Iorgulescu, pentru mine, e un exempluclasic de inteligenþã orgolioasã, excesiv încrezã-toare în spectacolul propriilor performanþe ºi lip-sitã de frîna umilinþei morale. I-a fost strãinã vir-tutea pioasã a identificãrii cu semenii sãi(“immedesimazione”), pentru a nu le fabricarãutãþi meschine, sub propulsia vanitãþii ipocrite.

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

13TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

Mircea IorgulescuLaszlo Alexandru

sare-n ochi

Feszt Lászlo (Romania)

Vén Zoltán (Ungaria)

Mircea s-a trezit în puterea nopþii ºi nu a maiputut adormi. De ce i-a fost fricã, n-a scãpatnici în noaptea asta. Dar acum, faþã de alte

dãþi, îºi simþea capul greu, ca într-o mahmurealã. Sefoia în pat fãrã sã-ºi gãseascã locul, iar când Soranamiºcã lângã el, îºi dãdu seama. O s-o trezesc, îºispuse, ºi se ridicã încet, pe nesimþite, ca o pisicã cepândeºte un porumbel, viitoare hranã. Însã lui nu-ivenea sã mãnânce. Dupã câteva ore chinuite de statpe canapea, luã o carte ºi încercã sã citeascã. Dar,dupã câteva rânduri, ochii îl piºcau atât de tare încâtnu mai putea nici sã-i þinã deschiºi. La baie îi udã dinbelºug cu apã rece ºi parcã se simþi mai bine. Dar nuºtia ce sã mai facã. Senzaþia de somn neîmplinit, deodihnã întreruptã brusc, era asemenea unei dureri întoþi muºchii ca o febrã gripalã. Ivirea zorilor îi aduseo provizorie stare de liniºte. Pânã seara urmãtoare,când nu mai putu adormi deloc. De data aceasta nu-imai putu ascunde problema Soranei, care se trezi pela miezul nopþii, nedumeritã, dacã nu chiar puþinsperiatã cã nu-l gãsi în pat, lângã ea. Ce s-aîntâmplat, îl întrebã? Nu pot dormi, îi rãspunse,punându-ºi capul în poala ei. Tânãra îl strânse cubraþele, protectiv. Îi mângâia pãrul, sperând cã-i vaaduce alinare. Vedea însã pe chipul sãu muncitneputinþa. Mâine o sã mergem la medic, îi spuse, osã gãsim noi un leac. Îl sãrutã ºi buzele ei îi rãcorirãtâmplele. Dimineaþa i-a gãsit aºa, strânºi unul într-altul, ca pe niºte camarazi de arme în tranºee, îniernile geroase de pe un absurd front.

În timp ce Mircea fãcea un duº, Sorana vorbeacu mama ei, un reputat neurochirururg din capitalã.Pe cineva la Braºov nu ne poþi recomanda, o întreba?Crezi cã trebuie sã venim la Bucureºti pentru oinsomnie? Bine, cum spui tu. Mulþumesc, te pup. Pa.

La 10.30 erau deja în garã. La 11 trenul ieºea dinBraºov, îndreptându-se încet spre munþi. Crucea dinBucegi se vedea în depãrtare, în vârf, semeaþã, printrenorii pufoºi ai dimineþii de început de varã. Mi-e dorde munte, i-a spus Sorana. Deºi suntem lângã ei, nicinu mai þin minte de când nu i-am mai bãtut cupasul... Cred cã din vara lui 2006, spuse Mircea.Când te-am vãzut îmbãindu-te goalã în lacul acela. ªiazi mã întreb cum ai putut sã faci aºa ceva... Nu amcrezut cã mã vede cineva, încercã ea sã se justifice,înroºindu-se ºi azi la fel ca atunci. Nu, zâmbi el, mãrefer la apa aceea care era rece ca naiba. Ea râse, ºi-lsãrutã. Controlorul capsã biletele, iar el îi promise cão sã se opreascã în Buºteni, la întoarcere. Sau,completã ea, poate am putea sã ne oprim mai întâila Breaza. Nu am mai fost de la Rev. Sigur aerulcurat o sã-þi facã bine, ºi o sã-þi treacã mai repedeepisodul acesta insomniac. Altfel, o sã ajungi un aldoilea Cioran. ªi, râse el, lumea nu ar mai putea facefaþã încã unuia!

Glumeau încã, pe când trenul intra în Gara deNord, ca ºi cum ar fi mers într-o excursie. Nicimama Soranei nu a putut citi pe chipurile lorîngrijorarea, deºi o ghicea. De aceea încerca sã-iliniºteascã. O sã vã duc la cel mai bun specialist.Dacã va fi nevoie, facem toate analizele necesare. ªiRMN, dacã trebuie, deºi nu cred sã fie cazul.Probabil este doar un episod, va trece cu untratament þintit.

Într-adevãr, Mircea a fost vãzut de cei mai buni.A fãcut ºi RMN, pentru a se înlãtura orice temeri cãar putea fi vorba de o tumorã sau cine ºtie ce; arelevat doar o activitate cerebralã mult mai intensã înlobul drept faþã de celãlalt, dar atât. Tratamentulprescris ºi-a fãcut încã din prima zi datoria, astfel cãMircea a dormit tot drumul pânã la Breaza. De dataasta în maºina tatãlui Soranei, care i-a dus cu plãcere

pânã acolo. Deºi la început mamei Soranei nu i-aconvenit cã Mircea este de origine “obiºnuitã”, el l-aplãcut din prima, iar dupã puþin timp l-au integratamândoi familiei lor, într-atât încât uneori îi þin luiapãrarea, nu fetei lor. Întotdeauna ea protesteazã, hei,eu sunt copilul vostru, nu el, dar numai în glumã.De fapt este foarte fericitã cã totul a fost mai simpludecât crezuse, ºi sperietura cã mama, altfel iubitoare,dar care putea fi atât de asprã uneori, o sã-l respingãºi astfel va genera un conflict perpetuu a cãruirezolvare n-o putea afla ea, se dovedise a fi doar omãsurã de protecþie maternã, de scurtã duratã.

Ajunºi însã la Breaza, noaptea insomnia reveni întoatã puterea, atât cã odihnit fiind de somnuldinainte, Mircea nu se simþea deloc obosit, aºa cãprofitã ºi citi din cartea lui preferatã, Out of thisworld, ediþia cu autograful regretatului autor pentrumama Soranei. O reciti pânã dimineaþa ºi, cândSorana se trezi, îl gãsi privind liniºtit rãsãritul desoare. Faþa îi era luminatã, dar lui îi plãcea aceasenzaþie ºi-l energiza. Nu ºtiu cum poþi sã te uiþiatâta la soare, îi ºopti, întinzându-i cana cu cafeauaaburindã, îmbietoare. Bunã dimineaþa, o sãrutã el înloc de rãspuns. Ai dormit bine? Uite, ocoli el dinnou rãspunsul, m-am gândit sã mergem pe muntechiar mâine. Ajunge astãzi statul ãsta prea relaxant...Ce spui? Ne punem rucsacii în spate ºi urcãm pânãpe Omul? Ai curaj? Nu e prea mult, ezitã ea? Fãrãantrenament... Þi-e fricã, deci! Nu, nu mi-e fricã,dar... Bine, atunci tu o sã rãmâi la cabanã, iar eu o sãfac traseul singur. Am nevoie de el. Bine, acceptã ea.

Nu era prima oarã când ea îl însoþea doar pânãla ultima cabanã, aºa cum fãcuserã spre exemplu ºiîn M-þii Fãgãraºului, când el a luat-o prin StrungaDracului, iar ea l-a aºteptat bronzându-se la soarelede munte, bronz care nu iese la spãlat ca acela demare. Era fericitã cã mãcar acum o sã iasã pe munte,aºa cum fãceau în fiecare an, înainte.

Pãi, atunci, sã facem pregãtirile, se animã ea. Sãmergem ºi la cumpãrãturi, sã pregãtim puloverele ºiºosetele de lânã... Mircea o opri cu un sãrut. Iar ease opri.

Deºi nu dormise în acea noapte, Mircea eraoptimist. Era sigur cã aerul tare de munte ºi efortulascensiunii o sã-i facã mai bine decât toate doctoriiledin lume. Aºa cã dis-de-dimineaþã coborau deja dintren în gara Buºteni. Dacã alegeau sã urce în Bucegi,atunci urcuºul prin Jepii mici îl preferau. “Scoteauntul din ei”, cum îi plãcea lui Mircea sã spunã. Laînceput râdea de ea. Tu, ca o bucureºteancãadevãratã, ai putea urca cu telecabina, îi spunea. Sau,ai putea sã o cumperi, îi mai spunea puþin rãutãcios.Iar ea se prefãcea supãratã, ºi nu-l mai sãruta decâtdupã ce el, sãtul de mii de rugãminþi ºi insistenþe, opupa cu forþa, abia atunci ea-i rãspundea ºi nu-i maidãdea drumul.

ªi acum urcuºul îl umplea de o forþã inversproporþionalã cu oboseala. Parcã fiecare pas pe careîl fãcea cu greu era o gurã de energie purã. Cîndseara se odihnea în faþa cabanei, pregãtindu-sepentru “cucerirea” vârfului de a doua zi, simþea cãpoate muta stâncile din loc doar dorind asta.Sorana ºtia cã o sã urmeze o noapte de dragostecum numai la cote înalte se întâmplã, ºi înflorea pemãsurã ce trecea ziua ºi se apropia seara. Iar dupãce ea adormea în braþele lui, el privea cerul prinmica fereastrã, ºi se simþea mai aproape de stele nudoar cu 2000 de metri. Dar de dormit, tot nudormea.

Te simþi bine, îl întreabã ea a doua zi, vãzându-iochii puþin încercuiþi. Da, excelent, o convinse el.Sunt pregãtit. O sãrutã lung, îi spuse în glumã sã îl

aºtepte ºi sã nu fugã cu alþi turiºti, îºi luã rucsaculcel mic ºi porni spre Omul.

*Când am vãzut numãrul Soranei care mã apela la

ora aceea, am ºtiut cã ceva nu e în regulã. - Servus, i-am rãspuns îngrijorat. S-a întâmplat

ceva?- Bunã. Poþi sã vii pânã aici? Îi simþeam tremurul bãrbiei, de parcã aº fi

vãzut-o pe ecranul telefonului. - Sigur. N-am ezitat nici o secundã ºi nici nu am mai

întrebat nimic. ªtiam cã totul o sã se lãmureascãcând o sã ajung acasã la ei. De fapt, s-a lãmurit doarmotivul pentru care m-a chemat. Dupã ce ne-amsãrutat pe obraji, ºi m-a poftit sã iau loc, printrelacrimi mi-a povestit tot. Mi-a adus ºi un caiet, fãrãcopertã, pe care mi l-a dat.

- O sã înþelegi ºi mai bine citind, mi-a spus. Eu,cel puþin, nu înþeleg...

ªi a izbucnit în plâns. Am liniºtit-o repede, ºi m-am asigurat cã e bine, înainte de a pleca. I-am spuscã o s-o ajut cu tot ce pot. Nu m-a lãsat pânã nu i-am promis cã o sã fac totul, nu doar ce pot.

- Banii sã nu te îngrijoreze, mi-a spus. Toatecheltuielile sunt acoperite.

Ajuns acasã, am deschis caietul. I-am recunoscutscrisul lui Mircea, deºi era mai neglijent, el care aveaun scris atât de îngrijit, pe care i l-am invidiat mereuîn ºcoalã. Denotã graba, mi-am spus ºi m-am pus pecitit.

Nu era propriu-zis un jurnal, doar descriaanumite întâmplãri ºi, mai ales, stãri. Începea bruscastfel: “Dacã aº fi cãlcat pe soarele însuºi, ºi nu aº fisimþit o asemenea luminã. Deºi la început am crezutcã este un incendiu, mi-am dat seama cã focul nu arecum sã iasã din stânci. ºi totuºi, eram în mijloculvâlvãtaiei, ºi cu toate astea nu simþeam decât orãcoare plãcutã. Lumina era atât de intensã încât nuaº fi putut-o privi fãrã sã mã orbeascã, dar am fãcut-o. ªi nu m-a orbit deloc. Dimpotrivã. Mi-amsimþit capul fierbinte, fierbinte. În clipa aceea amînþeles tot, ºi dintr-odatã am simþit cum mintea mi selimpezeºte, cum durerea de cap mã lasã ºi am fostconvins cã nu o sã mai am insomnii niciodatã.”

Într-adevãr, restul notaþiilor demonstreazã aceasta:nici o referire la insomnie nu mai urmeazã. Ci doardespre starea de fericire pe care a simþit-o la început,bucuria Soranei cã e vindecat, deºi ea a crezut cãmedicamentele sunt responsabile, Mirceanespunându-i nimic despre aceastã experienþã trãitã.Apoi, tot mai scurt ºi tot mai intens, însemnãridespre o neliniºte neidentificabilã, despre o chemareneºtiutã. La fel de brusc, notaþiile se încheie cu“Trebuie sã plec”.

Ceea ce s-a ºi întâmplat. Dupã cum îmi povestiseSorana, într-o zi pur ºi simplu Mircea a plecat. Fãrãsã-i spunã ceva, fãrã sã-i lase vreun bilet de adio. L-asimþit, într-adevãr, tot mai distant, pe zi ce trecea,mai exact tot mai preocupat, dar niciodatã nu-irãspundea la întrebãri. Doar o liniºtea, cu un “O sãfie bine, o sã vezi. O sã înþelegi tot...”. Numai în tineam încredere, mi-a spus ea. Nu aº putea sã mai dauochii cu pãrinþii mei, aºa cã te rog ajutã-mã! Înnumele prieteniei noastre, te implor...

Astfel a început misiunea mea de cãutare a luiMircea. Nici nu a fost greu sã pornesc, de fapt elneîncercând sã-ºi acopere urmele. E drept cã nu amînþeles nici o clipã de ce a fãcut un asemenea lucru,dar nici nu am încercat sã-i gãsesc vreo justificare sausã emit vreo judecatã. Am luat realitatea pur ºisimplu, ca pe un fapt dat, iar “jobul” meu foarte înserios. Ca sã scurtez lunga poveste, dupã ce am gãsitînsemnat traseul pânã la Paris, am ajuns în capitalaFranþei, de data aceasta insensibil la frumuseþile eituristice care mã îmbiau sã le mai vizitez. Cei de lapensiunea unde a stat doar câteva nopþi au dat din

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

14 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

proza

Insomnia Dorin David

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

15TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

Nu ºtiu dacã se va fi remarcat cã ZiuaMorþilor, 1 noiembrie, e cauza unoranuale crize (horticole) de crizanteme.

Vorba unui poet solemn, A. E. Baconsky:„Convoaie lungi de oameni cu flori decrizanteme/ Pe strãzi se vãd de-asearã trecândspre cimitir./ De ce sã-mi ascund faþa, zadarnicm-aº mai teme –/ Sã cuget la aceste convoaie fãrãºir...” Poetul, el, poate sã nu se teamã, sã nu-ºiascunda faþa: nu face, totuºi, parte din convoi...Convoiul, însã, pare a se teme de însãºi crizacrizantemelor pe care Ziua Morþilor o poatecauza.

Aceasta, criza,-n temerile sale, baremi (de nuºi-n florãriile din urbe), este, în preajma lui zintâiBrumar, una cât se poate de realã. Crizantemelefiind, cu precãdere, flori ale morþilor (ºi alemorþii), nu putem fi exempþi de crizantemeri.

Chiar fãrã conotaþia-i funerarã, crizantemapoate fi motiv de teamã, – Edmond Jabès, depildã, pe când era alumn, iar nu poet, se ruga, pedrumu-i cãtre ºcoalã, sã scrie corect cuvântulchrysanthème!

Cred ºi eu, de vreme ce termenul acesta cambaroc (ºi, eo ipso, complicat), e, în hexagonezã,transcris etimologic, adicã à la grecque. Or, înelinã, crizantema e o „floare de aur”, – cf.khrysos „aur” ºi, respectiv, anthemon „floare”.

În parantezã fie spus: o etimologie fantezistã(asezonatã cu un mic „deceu”, – cu un Warum,adicã), voi fi aflat-o în copilãrie (nu mai ºtiu,astãzi, de la cine), anume cã o tînãrã, Chrysante,primind, din partea supirantului, o floare,dimpreunã cu cuvintele „Je t’aime”, – din acestgalant „Chrysante, je t’aime” va fi luat naºtere,prin ceea ce lingviºtii numesc contragere, [la]chrysanthème!

Sã revin, însã, la prochimen, – cu precizareacã, la limitã, o crizã a florilor nu e o catastrofã.Aceasta, catastrofa, devine iminentã când floarea,crizantema în speþã, e de aur! Or, legãturã dintreaur, khrysos, ºi crizã, krisis, e o evidenþã. Una,desigur, nu de ordin etimologic, cum s-ar crede(khrysos ºi krisis aducînd unul cu altul prin,numai, falsã etimologie, adicã prin paronomazã),ci de ordin strictamente economic.

Fãrã sã fiu expert în crize (ºi nici, baremi, caArghezi, bunãoarã, cel din Poate cã este ceasul...,„pãstor de crizanteme”!), pot avansa, cu toateastea, o ipotezã, – ºi anume:

Criza crizantemelor, pe piaþã, în florãrii saupe tejghele, în preajma datei de 1 noiembrie, euna de supraconsum. Acesta induce o impresiefalsã, printre horticultori, de subproducþie. Înconsecinþã, ei mãresc producþia (de crizanteme)pânã la supraproducþie. Dupã 1 noiembrie, însã,cererea de crizanteme scade.

Pânã sã-ºi dea, de asta, seama horticultoriipropriu-ziºi, – sunt florãresele acelea ce tragponoasele nechibzuitului surplus. Ele, ca ºichioºcarii de ziare, au retururi; ºi, din pãcate, nunumai atât. Cãci, dacã ziarele nu se prea ofilesc(unele fiind gata ofilite), crizantemele nu doar cãse faneazã, ci ºi îngheaþã pe tejghele, în tot mairecele Brumar.

Nici muºteriii, pe de altã parte, pe care„florile de aur” (cu propria lor aurã cu tot) dinziua de 1 noiembrie le-au fãcut, zic ei, o „gaurã-nbuget”, nu prea mai sunt dispuºi sã scoatã, dinbuzunar, alþi gologani (cu, – nu-i aºa? – acoperire-n aur), cu-atât mai mult cu cât aceste„flori de aur” sunt scumpe, chiar împãrãteºti: „Ocrizantemã în miºcare/ E-mpãrãteasa strãlucitã...”,– cum ne asigurã, într-un rondel, Al. Macedonski.

Oricum, cu mult mai scumpe ºi maiîmpãrãteºti (O-mpãrãtea-sã-n nemiºcare/ Ecrizantema strãlucitã!) decât rudele sãrace ale lor,adicã tufãnicile cu care le înghesuie-n acelaºi stih(sau coº), mai sus-citata „rimã” a lui Al.Macedonski, alias A. E. Baconsky, ºi anume: „O,dalii, tufãnici ºi crizanteme...”

Faþã de crizanteme, însã, anemicele tufãnici,fãrã a fi doar tufã, nici floare nu prea sunt! Decerut, nu le prea cere nimeni, – chiar ºi atuncicând scumpei crizanteme i-ar putea þine locultufãnica...

Numai cã existã ºi un snobism horticol, – careo iritã pe Zaraza, fãcând-o sã-i repete, seara, laora când se numãrã biºtarii, vecinei de tejghea,Fãnica, aceste memorabile cuvinte:

– Tu, Fãnicã, dar-ar criza-n temele înalte, încrizantemele învoalte, sã mai vând ºi eu otufãnicã!

Crizantemeri ªerban Foarþã

emoticon

umeri, dar am reuºit sã mã cazez în aceeaºi camerã.Speram sã gãsesc ceva, dar coºul de hârtii era golit,pe jos aspirat, patul schimbat etc. Noroc cu cameristacare, intrigatã de lumina care ardea noapte denoapte, a ciocãnit uºor la uºã pentru a-l întreba dacãare nevoie de ceva, ºi dacã totul e în ordine. Bien, arãspuns el. Aº avea nevoie doar de un prosop, i-aspus. Avionul pleacã mâine în zori ºi nu mai aretimp sã-ºi cumpere unul. O sã i-l plãteascã, nu-l vreagratis, fireºte. Pentru cã avea un zâmbet irezistibil,îmi mãrturiseºte frumoasa cameristã, i-am dat unulîn schimbul informaþiei unde pleacã. S-a oprit unmoment, suficient cât sã-i strecor 10 euro înbuzunarul halatului. “În America”, aºa mi-a spus.

Eram într-un impas. America este ceva atât devast, încât nici prin cap nu-mi trecea sã merg aºaaiurea. Dar, pentru cã sunt din fire încãpãþânat, ºipentru cã Sorana mi-a dat destui bani ºi la telefonmi-a dat ºi mai multe asigurãri cã o sã mai primesc,de va fi nevoie, am continuat cercetãrile. La aeroport,nu micã mi-a fost uimirea sã vãd ce repede poþi aflatraseul cuiva, dacã ai bani destui. Aºa cã, iatã-mãîmbarcat, cu destinaþia Philadelphia. N-am mai fostniciodatã în Philly, deºi am vãzut Las Vegas-ul. Celmai mult mi-a plãcut Grand Canyon, nu cazinourilecare parcã sunt din Disneyland, dar fãrã personajeDisney. Totuºi, ca sã fiu sincer, fântânile Bellagio m-au impresionat plãcut.

Nu are rost sã intru în detalii, cum am dat deadresa de pe Ainslie Street. Cãsuþa în care a locuitpuþin timp era acum for rent. M-am prefãcutinteresat ºi am putut s-o studiez în voie. M-am uitatpe sub paturi, fãcându-mã cã studiez podelele, pedulapuri, “dupã praf” o fi crezut agentul imobiliar. Înfine, fiindcã americanii sunt în general prietenoºi, iardacã trebuie sã-þi vândã ceva, sunt chiar ºi maipoliticoºi, am putut în voie sã cercetez. Când amzãrit un colþ de hîrtie inima mi-a bãtut cu putere.Am cerut un rãgaz de o vizitã la baie. Într-adevãr, eraînsemnatã urmãtoarea destinaþie. Aveam un noroc

chior. Dar destinaþia m-a dezarmat. Am mulþumit prezentatorului ºi am plecat. Am

sunat-o imediat pe Sorana, nemaiþinând cont de fusulorar. Abia când mi-a rãspuns somnoroasã am realizatce orã este. Nu ºtiu ce sã spun, i-am mãrturisit. Parcãnu m-aº aventura în Peru. Pânã acum a fost simplusã-i dau de urmã, dar dacã a luat-o prin cine ºtie cejunglã, ce mã fac, am întrebat-o?

Pânã la urmã a fost ºi ea de acord cã am preapuþine ºanse, dar m-a rugat sã nu abandonez chiaracum, când “simþea ea” cã mã apropii. Sã încerc, sãmerg ºi pânã în Peru, sã fac tot posibilul ºi chiar maimult, aºa cum am promis. Am acceptat, cum aº fiputut sã-i refuz speranþa prietenei mele dragi, în pluslogodnica celui mai bun prieten al meu? Acesta mi-afost aproape ca un frate ºi sincer chiar aº fi vrut sãaflu unde e ºi ce s-a întâmplat. Dar, îmi pare rãu sãrecunosc cã nu am reuºit. Aºa cum am bãnuit, înPeru mi-a fost imposibil sã-i mai dau de urmã. Amstat aproape o lunã încercând toate posibilitãþile,umblând pe toate pistele logice sau chiar ilogice, dar în zadar.

Am luat cu inima împietritã avionul spre casã.Eram deja de prea mult timp plecat, alergând dupã,mi se pãrea acum, o himerã. Am dormit aproape totdrumul, epuizat, cu gândul la insomnia lui Mircea.Nici nu-mi pot imagina prin ce trecuse, ce groaznicãtrebuie sã fi fost aceasta. Am încercat sã-l visez prinjungla peruanã, în viaþã ºi fericit, sau mãcar liniºtit,dar visul mi se refuza. Am ajuns târziu, cu un taxi,în mansarda mea din strada Verii. Mâine, mi-amspus, o sã merg la Sorana. La prima orã.

Dar pentru cã nu toate sunt aºa cum ai vrea,dimineaþa am avut de rezolvat ceva ce mã aºtepta înpoºtã de cîtva timp. Nimic important, mãrunþiºuriadministrative, de neocolit. Am reuºit sã ajung totuºipe la prânz la casa Soranei. Era încuiat. Am renunþatºi am încercat sã o sun pe Sorana pe mobil, dar“abonatul nu poate fi contactat” a fost singurulmesaj pe care l-am primit.

În urmãtoarea zi am sunat din nou, de dataaceasta robotul cu voce prietenos-femininã mi-a spuscã “numãrul este nealocat”. Atunci am mai trecut odatã pe la locuinþa ei ºi am lãsat un bilet în poºtã.Dupã care mi-am vãzut de ale mele.

În zilele ºi sãptãmânile care au urmat, uneoricând îmi aduceam aminte, o mai apelam, dar fãrãsucces. Nu ºtiam ce sã cred, aveam însã o bãnuialãcã ar fi posibil ca Sorana sã se fi dus de capul eidupã Mircea în Peru. Îmi alungam însã gândul, ar fifost destul de silly sã facã asta.

Pe neaºteptate, am primit un mesaj de la ea. Mãchema. Am plecat fãrã sã mai stau pe gânduri ºi amajuns imediat la casa ei. Uºa era întredeschisã, intru.Încã din prag o zãresc pe Sorana aºezatã, dar nu potvedea cine e în faþa ei. Nici nu-mi mai las haina, cipãtrund vârtej, cu inima bãtându-mi accelerat. Nu-mipot reþine un þipãt de uimire, de surprizã ºi, totodatã,trebuie sã recunosc, de nervozitate. Dupã atâtaalergãturã prin lume, îl vãd pe Mircea privind-o înochi pe Sorana, blând ºi drãgãstos, ca ºi când nu s-arfi întâmplat nimic. Iar figura Soranei exprima oiubire ºi mai profundã decât pânã acum. Mircea mãpriveºte acum pe mine fix. Faþa i se lumineazã de unzâmbet complet. Mircea continuã sã mã privescã, întimp ce Sorana îºi întoarce ºi ea capul înspre mine,oarecum întrebãtor. În acel moment m-am simþit deparcã aº fi fost în mijlocul unor interminabile flãcãrireci, într-atât de strãlucitor mi-a apãrut Mircea, cepãrea focul însuºi. M-am privit ºi am realizat cã eramºi eu una cu el. Îmi simþeam capul fierbinte, de odulce fierbinþealã. O stare de pace inexprimabilã apus atunci stãpânire pe mine. M-am simþit deodatãîmplinit. Le-am zâmbit, ºi am ºtiut exact ce urmeazãsã facã.

DDaann CCuullcceerr:: –Iatã una din soluþiile posibile,propusã de Ioan Roºca pe Platforma Internet,Piaþa Universitãþii Distribuite. (http://www.piatauniversitatii.com/paer/aer1/)

Formularea întrebãrilor majore, a problemelorpe care se poate concentra curentul «Acþiuneapentru eliberarea României» a început acum câþi-va ani. Acest curent se aflã în relaþii cu alteasemenea. Coagularea e pe cale sã se realizeze ºiva fi cu atât mai rapidã cu cât situaþia Românieiva fi descrisã în termeni reali, fãrã corective ºi fil-tre politice bazate pe minciuni.

O parte, vizibilã ºi superficialã, a intelectua-litãþii române pare oarbã ºi paralizatã. Nombrilis-mul ei a fost ºi este notoriu. Demofilia tradiþion-alã, care ne caracterizase intelectualitatea vremede cîteva secole, pare epuizatã în rândurile acestorgrupuri sociale elitare.

Dar, din fericire, nu toatã intelectualitatea secomportã astfel. Ca sã nu mai vorbim de majori-tatea tãcutã, pe care nimeni nu o mai îndeamnãsã se exprime. Deºi situaþia este tot atât de ten-sionatã ca înainte de decembrie 1989.

Pentru atacarea colectivã a acestui proces deformulare este necesarã o infrastructurã de comu-nicaþie ºi coordonare.

„Dorim soluþii? — scrie Ioan Roºca — «Sãpunem întâi la punct ochii care sã scruteze reali-tatea, creierul care sã gândeascã, nervii care sãcomunice influxurile. Sã asigurãm întâi circulaþiainformaþiei între celulele civice — pânã acum izo-late. Vom vedea apoi de ce judecãþi ºi de ce inter-venþii va fi capabil acest sistem multipolar.”

Ioan Roºca a pornit acest proiect dupã „studi-ul atent al unor miºcãri socio-politice, coordonatecu succes prin Internet — un mediu care a deschisposibilitãþi noi pentru interconectarea iniþiativelor.Ioan Roºca a realizat Piaþa Universitãþii Distribuiteca un instrument de coagulare, un «portal». Numai este unicul: alte sinapse care leagã neuroniicontestaþiei româneºti, au apãrut binevenite.

Clãdirea unui «centru» al gândirii contestatareconstructive, ar fi fost fragilizantã. Doar canale ºiprotocoale de cooperare pot ºi trebuie sã fie defi-nite. Aceste spaþii au rolul unor focare de inter-conexiune.

Dar, scrie Ioan Roºca, «metafora sistemuluinervos nu e suficentã pentru a sugera tot ce avemîn vedere. Sã o combinãm cu cea a modului deacþiune a viruºilor. Organisme mici ºi simple...care pot doborî creaturi enorme ºi bine organi-zate. Sunã interesant... pentru postura noastrãfaþã de monstru, nu? O data rezolvatã problemapropagãrii informaþiei eliberatoare de conºtiinte(organizatoare de rezistenþe), Tovaraºii vor începesã aibã dificultãþi cu noi. Îi vom hãrþui din toatepãrþile. Le vom devaloriza atuurile — prin modulnostru de organizare — difuz, distribuit ºi dinamic.»

Aº adãuga metafora «grãuntelui de nisip» carepoate gripa un mecanism complicat. Un exemplurecent este acþiunea lui Teodor Mãrieº pentruobþinerea accesului la dosarele privind anchetaasupra revoluþiei ºi mineriadei.

Un alt aspect (explicat deja de Ioan Roºca)poate fi menþionat: trebuie evitatã capcanacãutãrii marilor consensuri multilaterale, paralizia

în nesfârºite discuþii, elaborarea de organizãricomplexe pentru a urmãri obiective vagi. E prefe-rabilã semnalarea, interconectare sau gãzduireunor proiecte organizate în jurul unor obiectiveconcrete, palpabile — punând pragmatismul (con-creteþea) în slujba moralitãþii (principiilor).

Cred ºi eu cã «e perfect posibil ºi legitim cadoi participanþi la reþea, cooperând bine într-unanume proiect, sã fie în dezacord pe alte teme.Nu se vor certa însã în spaþiul Pieþii Universitãþii Distribuite, dedicat sinergiei în definirea strategi-ilor, obþinerea “livrabilelor”, combinarea rezul-tatelor separate. Fiecare persoanã (grup) va con-tribui conform posibilitãþilor ºi intereselor sale,implicându-se doar în proiectele care-i convin (caobiectiv , ca metodã, ca echipã), minimizând efec-tul incompatibilitãþilor. »

Creºterea «bulgãrelui de zãpadã» se va face cupierderi minime, cumulând activitãþi variate(autonome sau corelate, organizate aici - sau doarsemnalate) în jurul unui numitor comun concep-tua — care va fi redefinit continuu.

Aceasta integrare «semanticã» a acþiunilor vaproduce caracterul unitar de care vor putea profi-ta toate proiectele conectate, toþi cei ce vor sãacþioneze autonom, dar solidar, în cadrul unuicurent coerent.» — încheie Ioan Roºca descriereaintroductivã a portalului realizat în decursul câþi-va ani de efort epuizant, actualmente funcþional.Un efort similar, în fazã de finalizare, s-a fãcutpentru construirea portalului «Univers românesc».

Dacã aº fi mai tânãr aº încerca sã dau un exa-men de admitere la medicinã ºi sociologie, sã facstudiile de « medicinã socialã », meseria pe careaº fi dorit sã o practic.

Nu ºtiu dacã politica ar putea fi o formã amedicinei sociale. În orice caz, aºa cum se prac-ticã politica la noi, oamenii politicii sunt maidegrabã rãspânditori de molimã, de ciumã, deholerã, de tifos exantematic, decât tãmãduitori. Pevremuri de molimã cei suspectaþi de astfel deacte, un soi de þapi ispãºitori, erau lapidaþi demulþime, în speranþa alungãrii magice a bolii.

Creºtini cum ne þinem, lapidarea nu mai esteo metodã unanim acceptatã. Probabil cã, la 25decembrie 1989, lapidarea a fost ultima datã prac-ticatã în România. Deºi nu se ºtie niciodatã. Ocrizã moralã ºi socialã majorã aºa cum este cea pecare o traversãm de douã decenii, nu rãmâne fãrãurme în psihismul colectiv, nu se poate rezolvadoar prin metode raþionale. Iar astfel de crize vormai apare în aceastã lume instabilã, cu ameninþãriimpropriu definite. Criza alimentarã viitoare s-arputea sã fie o consecinþã a demografiei galopanteºi a crizei energetice manifeste.

Cuplul Elena ºi Nicolae Ceauºescu au fost vic-time expiatorii, într-o situaþie dramatizatã dar carenu era cu necesitate dramaticã. Uciderea lor,înscenatã în proces, a permis instalarea bandiþilorla cârma þãrii. Am numit demult acest procedeu«tehnica grenadei cu magneziu», cea folositã deserviciile secrete ale unei þãri, pe aeroportulafrican de la Entebe pentru derutarea, pentruorbirea unor piraþi ai aerului. Dar când orbirea sepracticã împotriva unei þãri, asta se numeºte lovi-turã de stat, cu voie de la poliþie, ca în Balconul,piesa genialã a lui Jean Genet.

Rezultatul: s-au ignorat interesele majoritãþii, s-a impus dominaþia altor minoritãþi imperiale sauale resturilor celor vechi, inclusiv ale celor antebe-lice, clanurile nobiliare ºi economice, constituiteîn secole de spoliere, s-au întors, în numele drep-tului negativ, bazat pe privilegii dar sacrosanct, deprotejare a proprietãþii, s-a distrus baza economicãa României, la construirea cãreia participase popu-laþia þãrii «fãrã deosebire de naþionalitate» — chiaraºa a fost?! obligând þara sã recadã spre un statutde semicolonie, aºa cum fusese în anii de la finelesecolului al XIX-lea, reorientând toatã producþiaspre dependenþa de import, degradând toateeconomiile imense din deceniul dinaintea cãderii,dureros ºi dificil suportate de ansamblul popu-laþiei, de care dupã 1990 ar fi trebuit sã beneficieze toþi, distrusã în numele unei aºa-ziseinadecvãri la contextul european occidental ºi alintegrãrii în aceastã Europã în crizã.

Cred cã România ar fi trebuit sã treacã printr-o perioadã de economie dirijatã spreautarhie, adicã spre economii normale, nu bru-tale, într-o þarã fãrã datorii externe. Ne-au fostimpuse modele distructive, prin executanþii pro-movaþi de genul Petre Roman, Ion Iliescu, SilviuBrucan, Mugur Isãrescu, Adrian Nãstase, fiecarepe sectorul planificat; s-au pus în miºcare meca-nisme de distrugere, de invalidare a oricãrui câºtigeconomic ºi politic anterior. În loc sã se pãstrezeceea ce era bun din sistemul anterior, s-a distrus,dãrâmat totul.

În sensul acesta a fost vorba de o «revoluþie»,dupãã revoluþþie, dupã Zaverã. S-a practicat tabularasa, s-a ignorat orice specificitate, s-au «imple-mentat» cu entuziasm dogmatic, aºa cum sefãcuse în anii de dupã 1944, vreme de cel puþinun deceniu, modele anorganice, sovietice, altãdatãaºa zis marxiste, acum capitaliste, globalizante,grosolan ºi agresiv, inuman ºi iraþional liberaliste,în numele pieþii care se auto-reguleazã, care defapt e reglatã de mecanisme suprastatale (G8,Grupul Bilderberg, Comisia Trilateralã), ale capi-talismuluiu finaciar, cãmãtãresc, refuzându-seorice analizã a necesitãþii locale, reale, ignorându-se orice propunere deviantã faþã de acest modelrevoluþionar distructiv.

Amintesc celor care mai au rãmãºiþe de me-morie cã analizele ºi propunerile economistuluiDr. Constantin Cojocaru, fondatorul PartiduluiPoporului, locuitor al oraºului Bucureºti, deciaccesibil, (http://www.variantacojocaru.ro/carti/iesirea_din_prapastie.pdf ), privitoare la pri-vatizarea abuzivã încurajatã ºi practicatã deautoritãþi, la consecinþele catastrofale ale acestoracþiuni, fuseserã depuse la instanþele competente,spre cercetare ºi aplicare, imediat dupã 1990.Doar cã aceste instanþe fuseserã deja infiltrate degrupuri mafiote, indiferente la intereselenaþionale, preocupate doar de circulaþia rapidã acapitalurilor, care «au impus aplicarea unor aºa-zise» reforme de tranziþie, «ale cãror obiectivefundamentale constau în acapararea capitaluriloracumulate de aceste þãri de-a lungul istoriei,diminuarea potenþialului lor productiv ºi competi-tiv, transformarea acestor þãri în debuºee pentrusubprodusele strãinãtãþii, orientarea economiilorlor în direcþia capitalismului oligarhic, controlatde mafia financiarã internaþionalã ». Pentrucurioºi, pentru vãzãtori, adicã pentru cei care nuau rãmas orbiþi de flacãra de magneziu desprecare scriam, menþionez cã toate documentele suntdisponibile pe blogul Varianta Cojocaru. Dar nuexistã mai orbi decât cei care nu vor sã vadã.

S-a fluturat din 1990 încoace, în toate vari-

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

16 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

dialog

„Aºteptarea venirii unei zileastrale este o iluzie în plus”(II)

de vorbã cu scriitorul ºi jurnalistul Dan Culcer

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

17TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

antele, fraza omului politic francez François PierreGuillaume Guizot, vidatã de sens dar dãtãtoare deiluzii: «Enrichissez-vous!»: franþuzul era însã adep-tul unei politici economice protecþioniste.

Îmbogãþi-þi-vã! li s-a spus cetãþenilor României,fãrã sã li spunã cã nu micile buticuri de laparterul blocurilor vor produce capitaluri de dez-voltare. Acumulãrile bazate pe furt, pe depreciereaprovocatã ilegal a valorii întreprinderilor dinRomânia socialistã au stat la baza capitalurilorinterne existente. Celelalte resurse veneau dinexterior. Dar nici în primul, nici în al doilea caz,aceste capitaluri nu erau interesate sã seinvesteascã pe termen lung. Fiindcã scopul lor eraprofitul imediat. În aceste condiþii nici o acþiunede dezvoltare internã, în domenii cheie pentruasigurarea autonomiei ºi independenþei, nu eraposibilã.

În loc sã privatizeze ceea ce nu poseda, adicã«proprietatea colectivã a celor ce muncesc», for-mulã care, deºi ne pãrea goalã de sens înainte de1989, era definiþia ce mai exactã a naturii «propri-etãþii socialiste», administraþia statalã, care aacþionat în calitate de proprietarã fãrã sã aibã niciun temei legal, ar fi trebuit sã-ºi limiteze acþiuneala intervenþii de comunicare ºi relaþionare centra-lizatã, pentru a planifica producþia în continuare,în scopul evitãrii crizelor locale ºi globale desupraproducþie agricolã sau industrialã, corectândorice orientare nemotivatã prin studiile de piaþã,marketing, argumentând, de pildã, în favoareareorganizãrii cooperaþiei agricole în spirit coordo-nat ºi în folos colectiv, în loc sã încurajeze, sã tol-ereze stupid desfiinþarea haoticã ºi banditeascã acooperativelor agricole, devalizarea ºi deval-orizarea interesatã a întreprinderilor performante.

Se pot scrie multe despre radicalitatea stupidãa reformei economice.

Dau un exemplu, printre miile de exempleposibile. La Sulina, unde m-am nãscut, exista,înainte de 1989, o fabricã de conserve de peºte.Aceasta avea materia primã la îndemânã, ofereade lucru femeilor ºi tinerilor din Sulina, oraº preaizolat, fãrã cale de comunicare terestrã spre restuljudeþului, de unde forþa de muncã, neocupatã peºantierele de reparaþii navale, în pescuitul indivi-dual sau industrial, nu putea sã se orienteze sprealte pieþe. Dupã 1990 aceastã industrie a fostabandonatã. Ea producea bine, dupã norme accep-tate ºi legale, asigura un consum regional, chiardacã eventual neexportabil. Dar dãdea de mân-care ºi de lucru sulinenilor.

Acum, dupã 20 de ani, a rãmas o clãdireindustrialã ruginitã. Pustia. Tinerii nu mai auunde lucra ºi pleacã, definitiv, ca sã nu moarã defoame. Cele trei strãzi ale Sulinei îmbãtrânesc.Trident ruginit.

ªªtteeffaann MMaannaassiiaa:: –Sufocare, neputinþã, inutili-tate, revoltã, urã, scârbã ºi altele din aceeaºi fami-lie sufleteascã sînt sentimentele pe care, punpariu, le trãieºte azi orice jurnalist român nearon-dat “clanului”: se poate ºi mai rãu?

–Sunt un optimist. E chiar definiþia optimistu-lui acest «se poate ºi mai rãu». Înþelepciune epociiîn care am respirat încet, aproape de sufocare,este adesea concentratã în câte un banc. Vi-lreamintesc sau vi-l spun, dacã, mai tânãr fiind, nul-aþi auzit: Care e diferenþa între un pesimist ºi unoptimist. Pesimistul zice : «Mai rãu nu se poate»,optimistul rãspunde: «Ba se poate, ba se poate!»

Am norocul de a nu fi obligat sã scriu, acum,pentru a trãi. Am lucrat însã în Franþa, din 1992ºi pânã la pensionare, în redacþia unei revistesindicale, editatã de un sindicat numitConfédération française démocratique du travail.

Nimic mai puþin democratic ºi mai puþin munci-toresc în mentalitatea celor care se aburcaserãpânã la funcþiile de conducere, cei cu care aveameu de-a face. Mici tartori, ajunºi aici princooptare, adicã prin linguºirea celor care erau dejasus, ca sã fie acceptaþi în preajma lor ºi sã-i poatãînlocui când li se va termina acestora mandatul.Menirea de luptã ºi organizare sindicalã rãmâneasecundarã. Sindicate active în negocieri de com-plicitate cu patronatul ºi guvernul, simulând zgo-motos ºi teatral lupta cu uriaºii, ca în basme.

Deci, nearondat fiind, siturile (nu ºi blogurile,care nu-mi ocupã decât timp) pe care le fac cerîn-du-mi doar plata gazdelor, 200 de euro pe doiani, scriu în funcþie de convingeri, invit la colabo-rare oamenii care mi se par interesanþi ºi mai alesdifuzez texte pasionante care probeazã existenþaunor curente de gândire ºi de opinie, divergente ºilibere.

Problema remanentã este lipsa analizeiimpactului lor ºi deci a consecinþei acestui impact,actul social eventual. Nu gândesc mecanicist. ªtiucã drumul de la gînd la faptã e lung, adesea. Lanivelul difuzãrii, cei 11 ani de cînd scot Asymetriami-au adus satisfacþii rezonabile: pot recurge lacifrele de accesare, eventual, pentru a probainteresul unor internauþi pentru paginile revistei.Asymetria are peste 200 de abonaþi înscriºi, sta-bili. Dar ce efect are lectura asupra lor? Nu ºtiu.Am încercat sã aflu dar, numeric, ecourile unorchestionare au fost prea inegale ca sã pot trageconcluzii valabile. Voi fi deci modest. ºi rãbdãtor.

–«Vrem sã unim într-o lucrare liber-consimþitãoameni care, fãrã Internet, nu s-ar fi întîlnit nicio-datã ºi sã împãrtãºim astfel o reflecþie transver-salã, aºa cum am fi dorit sã o putem face ºi larevista Vatra între 1971 ºi 1987, publicaþie latemelia cãreia, împreunã cu alþi cîþiva literaþi, ne-am depus tinereþea, ca un jet de spermã lapicioarele furcilor spiritului, o sãmânþã care ar fiputut genera mandragore cu siluete umane, cuefecte benefice ºi vrãji puternice, dar din care s-aunãscut prea mulþi monºtri, uneori incurabilelaºitãþi ºi slinoase adaptãri.» Este acesta un citatputernic, seducãtor, populat cu subtile ameninþãri,din articolul inaugural al Asymetriei (an I, nr. 1,mai 2000), pe care-l asumaþi: Ce n-a funcþionat învehicolul vetrist?? ªi ce anume face, din nou,posibilã speranþa în epoca efemeridelor inter-naute?

–Ce n-a funcþionat în vehicolul vetrist?Principalele slãbiciuni, cu efecte colective, au fostcompunerea improvizatã a redacþiei (decizia nuaparþine iniþiatorilor ci Partidului, Guga ºi cu mineam fost luaþi ca din oalã, dupã o lungã aºteptareînr-un mediu insonorizat, ni s-a cerut redactareaunor numere de probã, într-un timp prea scurt),diferenþa excesivã de nivele intelectuale, dispersiaefortului, arivismul ºi poltroneria ºefului, manifes-tate la scurtã vreme dupã promovare. Se puteaface ºi altfel, dacã redactorul ºef nu ar fi fost ime-diat pus în situaþia de a fi atins nivelul superiorde incompetenþã, conform corolarului principiuluilui Peter. «Incompetenþa» lui Romulus Guga nuapãrea ca rezultat al faptului cã poziþia sa ierahicãînaltã ar fi fost «mai grea», ci pur ºi simplu pen-tru cã acea poziþie era «diferitã» de cea în carescriitorul excelase anterior, cea de secretar literar,la Târgu Mureº, sau de organizator de club, laCluj. Ca redactor ºef i s-ar fi cerut deprinderi ºipriceperi diferite, pe care nu le avea, nu condu-sese niciodatã o echipã, ºi nu le putea dobândi. Aaplicat uneori cele mai primitive moduri de con-ducere, sistemul divide et impera, în care subor-donaþii nu erau valorizaþi, nu se puteau împlini

liber. Nu ignor, desigur, existenþa cenzurii, o con-strângere permanentã pentru noi toþi. Dar existamereu un spaþiu de libertate pe care alte reviste l-au valorizat mai bine decât noi. Mã gândesc laSteaua, Familia, Secolul 20. Vatra, din cauzeobscure, sãrea adesea de la o extremã la alta, dela liberalismul estetic sau chiar social la greþoasegesticulaþii de prosternare, semnate chiar deGuga. Era poate un fel de a-i apãra, a-i scuti peceilalþi de maculare, un soi de sacrificiu dekamikaze. Nu-i exclus sã fi existat în conºtiinþadestul de stratificatã a prozatorului ºi astfel demotivaþii.

Am avut, cu Mihai Sin, poziþii privilegiate înredacþie, mi s-au cerut rareori gesturi publice ma-culante, deci în cazul meu, exersarea rezervelorcritice faþã de modul de conducere practicat deGuga, nu cred cã a fost sau este determinatã devreo insatisfacþie personalã. Sper cã nu mãamãgesc. Era vorba de principii. De dorinþa de ane menþine curaþi, de a nu fi slugarnici cândputeam sã evitãm asta. Epoca o permitea. Nu tân-jeam a deveni ºef. Am mai scris asta, chiar dacã egreu de crezut, pentru mine orice ºefie înRomânia ceauºistã însemna intrarea într-un jocpericulos, de unde nu se putea ieºi decât mânjit.De aceea am avut un soi de înþelegere duioasãfaþã de Guga, pe care îl ºtiam sacrificat. Ar fiputut sã-ºi gestioneze sacrificiul ºi privilegiile ast-fel obþinute, într-un mod mai elegant? Cred cã da.Nu ºtiu dacã avea însã supleþea, inteligenþa pra-gmaticã pentru asta. Un tip de dipsomanienevroticã îl fãcea vulnerabil ºi asta era probabilmotivul cã a fost menþinut în funcþie de Partid,cu acordul Securitãþii, în ciuda unor scandaluripenibile devenite publice (în DUI-ul sãu, închisrepede, existã urmele unor situaþii care ar fi fostpricini de mazilire pentru alþii). Un caz asemãnã-tor a fost cel al poetului Alexandru Andriþoiu,redactor ºef zburãtor la Oradea, al revisteiFamilia, alcoolic notoriu, menþinut pentru calitãþiobscure în funcþie, la conducerea unei reviste careadunase o mulþime de foºti deþinuþi politici întrecolaboratori, foºtii membri ai Cercului Literar dinSibiu. Unii s-au dovedit ºi informatori, poate«scuzabili» acum, fiindcã trecuserã prin închisori.Andriþoiu îi proteja sau îi controla? ªi una, ºi alta,probabil.

Precizez imediat: Nu toþi cei care au avutfuncþii în redacþia revistei Vatra erau atraºi,pasionaþi de facerea ei. Veneau la redacþie cafuncþionarii. Din construcþie, birocraticã ºi ie-rarhicã, la operaþiile de concepþie unora nu li s-aprivilegiul tuturora sã participe, nici nu l-au solici-tat. O victimã a situaþiei a fost Gavril ªedran,redactorul paginii de artã ºi ºtiinþã, om deinteligenþã excepþionalã, poet singular aproapeuitat (Strigi, Lapidare), care nu a fost lãsat sã-ºifacã treaba liber, blocat de cenzurã ºi de intruziu-nile gusturilor altor redactori sau ºefuþi. Unii din-tre cei care aveau dreptul prin funcþie sã facãrevista, deºi sufletiºti ºi binevoitori, erau semi-docþi ºi chiar agramaþi uneori (Atanasie Popa).Alþii au abandonat lupta cu cenzura presei pentrua se concentra asupra scrisului propriu ºi aucrezut cã sunt nedreptãþiþi fiincã nu li s-au acor-dat decoraþii (Mihai Sin). Nu-i judec pe nici unii.Opþiunile lor egotiste, laºitãþile pânã la urmãminore, în contextul dat, îi protejau, li se pãreauîndreptãþite, doar eu îmi depusesem energiaaproape integral în aceastã lucrare, dinîncãpãþânare ºi prin vocaþie, ºi mã zbuciumampentru fiecare rînd cenzurat, ca ºi cum ar fi fosto chestiune de viaþã sau de moarte. Devenisemridicol pentru unii colegi, eram considerat pânã laurmã un fraier. Dar de când aflasem, cred cã

18 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

dintr-un eseu de Nicolae Steinhardt, cã fraier nupoate fi peiorativ, de vreme ce înseamnã la ori-gine «om liber», opiniile condescendenþilor adap-taþi nu mã mai atingeau.

Vatra este o revistã cu ºi de viaþã lungã, ca ºivinul pritocit din dragoste. Dupã numirea luiCornel Moraru, la moartea lui Guga, a început oaltã fazã, împlinitã dupã 1990, prin reorientareadelicatã a revistei, unde el ºi-a pus amprenta. Ammai spus-o, Cornel Moraru a fost un cârmaci detalent, între cenzurã, conflicte interne rezolvatecu tact, dificultãþi financiare tot mai grave, cu fer-mitate blândã ºi inaparentã, dar eficientã în timp.

Istoria unei astfel de publicaþii se poate scrie,pentru mine, doar dacã se delimiteazã ºi ana-lizeazã etapele prin care a trecut. ªi dacã nu seneglijeazã aspectele economice, relaþionale, alãturide cele ideologice ºi estetice. Nici acþiunea revis-tei, nici organizarea materiei acesteia, de-a-lunguldeceniilor trecute de la fondarea seriei noi (mai1971, Târgu Mureº), nu pot fi definite saudescrise global. Dificultatea — în cadrul culturiiromâne — a cercetãrii acþiunii, efectului uneireviste asupra publicului ei real, nu ideal, vine dinlipsa, la noi, a unui minim efort conceptual pen-tru stabilirea metodei de cercetare ºi, prin urmare,a oricãrei cercetãri (serioase sau mãcar incipi-ente?!) în acest domeniu. Cunosc o excepþierecentã, o tezã despre Gazeta literarã, un doctoratcondus de Nicolae Manolescu, dar nu am citit-oºi nu pot analiza adecvarea metodei de analizã.

Sociologii culturii sau istoricii literaturii,români, nu au ajuns încã sã fie interesaþi de astfelde studii, limitare derivatã, probabil, din lipsa lorde inventivitate ºi de adecvare. Se tot fac referinþela temele propuse de strãini — luaþi drept model,în loc de a se vedea care ar fi temele specifice ºinevoile reale ale culturii române.

În mod subiectiv, fãrã nici o cercetare meto-dicã, se pot extrage dominante, descrieri ale uneipublicaþii, din care s-ar putea deduce specificitãþi.

Din paragraful dedicat revistei în 1981 decãtre autorul unui Dicþionar al presei literareromâneºti, I. Hangiu nu se poate deduce nimicprivitor la profilul real al revistei. O astfel de cer-cetare, ca sã nu fie superficialã, datoritã depãºiriicapacitãþii de analizã a unui singur cercetãtor pen-tru ansamblul presei literare, ar trebui sã fi fostredactatã de un grup, cu metode analitice adec-vate (nu doar prezenþele ci mai ales absenþelesunt definitorii pentru revuistica epocii), chiar sta-tistice la nevoie (raportul între genurile practicate,ecourile în alte reviste). Dicþionarele de presãromâneºti se mulþumesc uneori sã spicuiascãextrase din articole de fond din primele numere,fãrã sã urmãreascã evoluþia publicaþiei. Sã alcãtu-iascã liste subiective de nume presupus definitoriide colaboratori, deþinãtori de rubrici. La Vatra,colaborarea lingvistului Alexandru Toºa e maiimportantã decât cea a sociologului Andrei Roth,amândoi cu rubrici. Argumentele se aflã simplu,la nivel de originalitate. Vor putea fi valorificatecîndva cele Zece propoziþii despre prezent, strecu-rate, trecute dincolo de cenzurã.

Experienþa muncii de grup de pânã acum, înRomânia, pentru realizarea unor astfel de instru-mente de lucru probeazã, pentru o jumãtate desecol, imensa dificultatea a organizãrii, subiectivis-mul ºefilor de echipã, lipsa de continuitate înefort. Sã fie astea pãcate constitutive ale culturiidin România?

O altã inadecvare derivã din modul în care unNicolae Bãciuþ, scriitor ºi publicist prolific, fostredactor, a încercat sã defineascã pro-domo pro-filul seriei din 1971 a revistei Vatra, extrapolândanumite linii constructive ale publicaþiei, atribuin-

du-le exclusiv lui Romulus Guga, decedatul nostruredactor-ºef, angajatorul lui Bãciuþ la Vatra, iniþialîn calitate de «bãiat de interviuri» — cum mi-lnumise Guga. Nu degeaba conta pe el, fiindcã,dupã Mihai Sin ºi Maria Mailat, ale cãror dia-loguri cu literaþii au dat certificate de orginalitateVetrei, ºi noul angajat a fãcut interviuri bune. Euam avut un conflict deschis cu Bãciuþ, fiindcã amluat în serios rezervele lui Mircea Zaciu faþã defostul sãu student, inclusiv suspiciunea cã ar fiinformator. În situaþia creatã, unii colegi au fostnevoiþi sã ia poziþii mai mult sau mai puþinexplicite, în funcþie ºi de raporturile cu mine, pen-tru sau contra. Eu am contestat, chiar înainte demoartea lui Romulus Guga, angajarea lui Bãciuþ,vãzutã ca pripitã, ieºitã din nimic. Fuseserã igno-raþi alþi candidaþi plauzibili. Se produsese anteriorretragerea bruscã a unui candidat recomandat deZaciu (Emil Hurezeanu), care plecase în Austriasau Germania ºi obþinuse azil politic. Acumlucrurile mi se par mai complicate, datã fiind sus-piciunea care planeazã asupra lui EmilHurezeanu, de a fi fost plasat în Germania pentrua anula efectele publicisticii anticeauºiste a luiEmil Georgescu, la Europa Liberã. E o istorie careare nevoie de finalizare, cu dosarele DUI ºi reþeaale lui E. Hurezeanu, ale Anei Blandiana, pemasã. Pentru moment nu le-am putut consulta.

Dar, dupã 2003, odatã plecat din redacþiaVatra, devenit personaj inconturnabil la TârguMureº, N. Bãciuþ, crede cã poate trage uºa dupãel ca Dãnilã Prepeleac, ºi arboreazã nestingheritflamura continuatorului îndrituit al aºa-zisei liniiGuga (veºnicã personalizare excesivã a actuluipolitic sau cultural la noi), devine creator al Vetreivechi, dorind sã beneficieze de aura oarecum leg-endarã a modelului. Apare o revistã care, paraz-itând titlul Vetrei, îºi permite sã fure logoul serieiautentice. Primele numere din Vatra veche menþinaceastã confuzie, pânã a nu i se atrage în scrisatenþia redactorului cã este în culpã, fiind vorbade un logo-titlu depus ºi deci protejat de Uniuneascriitorilor, editor.

În Ardealul pe care unii vor sã-l îmbucãtãþimiarãºi, program politic cãruia îi opun altul maiambiþios, naþionalist dar prospectiv ºi constructiv,contrar etnocentrismului orbitor, a face elogiuliniþiativelor culturale ungureºti, vechi sau noi,poate sã parã paradoxal, contraproductiv, chiarºocant pentru naþionaliºtii încremeniþi în proiecteparalizante.

Amintesc cã partea ungureascã a imperiuldualist editase la finele secolului al XIX-lea o enci-clopedie în maghiarã, o serie de monografii pejudeþe, iar românii nu au fost vrednici de a leedita vreodatã pe ale lor, în ciuda existenþeiechipelor lui Dimitrie Gusti ºi a celebreiEnciclopedii a României din 1938. Concentrareaefortului, centralizarea, motivaþia geopoliticã, do-rinþa de grandoare, susþinerea finaciarã ºi coerenþaprogramelor politice ambiþioase, toate împreunãau dat operele acestea monumentale ungureºti,din care ºi naþiunea românã din Ardeal poateextrage nu doar învãþãminte modelatoare ºi inte-gratoare, pe linia maghiarizãrii, prin proba superi-oritãþii, cum ar fi dorit politicienii monarhiei dual-iste, ci ºi date sociologice ºi economice care neprivesc.

S-au scanat colecþii complete de reviste semni-ficative. Adatbank = (Banca de date) publicãimense cronologii politice recente, inclusiv pe zile,datele domniei lui Funar la Cluj. Nu vor fi uitateºi vor fi evocate la nevoie. Biblioteci numericecomplete sunt realizate ºi disponibile deja. Listelede cãrþi ungureºti interzise de pe vremea comunis-mului, în Ungaria sau în România, sunt difuzatepe Internet ºi pot folosi, chiar folosec pentru reîn-

vierea unei propagande iredentiste ºi revizionisteredutabile. Existã posibilitatea de a le reedita lacerere în format tipãrit, contra cost.

La români, doar dispersie, câteva proiecte rea-lizate (de pildã o Istorie a Transilvaniei în 3 vo-lume, în format numeric, dupã cel tipãrit, rãspunstardiv românesc la opera tradusã a Academieimaghiare de la Budapesta, în douã limbi de circu-laþie, englezã ºi francezã, încã înainte de «cãdereacomunismului»), dar multe alte iniþiative au fostabandonate sau sunt prost valorizate de noi.

Imediat dupã 1990, prima iniþiativã de bi-bliotecã numericã a fost opera scriitorului IonIovan, cu a sa Biblioteca româneascã. Nu cred cãa fost susþinutã, la un moment dat nu mai eraaccesibilã pe Internet. Se poate vorbi de lipsa uneiplanificãri culturale centrale, adicã unde nu-i cap,vai de picioare. Reducerea rolului statului, în gen-eral, ºi în acest domeniu în mod special — a fosto idee stupidã, aplicatã uniform în toate domeni-ile, provocând haos ºi lipsã de eficienþã, în zoneunde trebuia susþinerea, continuitate, concentrareainvestiþiilor ºi a energiei, lucruri pe care o insti-tuþie de stat bine condusã, în etapa de tranziþie,le putea asigura, în principiu.

În timpul acesta, se cheltuiesc bani grei pentrutraducerea operelor lui H.R.Patapievici, AndreiPleºu sau Gabriel Liiceanu, în englezã ºi francezã,pe banii ICR, în folosul, deci, a gestionarilor aces-tor fonduri publice. Nu zic cã opusurile despreîngeri, urã sau comentariile la operele danteºti nuar fi interesante, sunt poate chiar geniale, dar auo foarte mai micã valoare de reprezentare, aºacum nu are nici o valoare de cunoaºtere, exportulmaniacal de þambalagii în numele cultuluiminoritãþilor, al cãror pizicatto acoperã completglasul românilor: zic doar cã þara arde ºi babeleacestea se piaptãnã.

Nu vreau doar ca þambalele sã fie mânuite deromâni, în locul celor mânuite de þigani sauînlocuitori de þigani.

Vreau cu tot dinadinsul sã aflu dacã identi-tatea româneascã mai existã ºi prin ce se mani-festã acum, dacã nu fost complet diluatã în tranz-iþia securi-capitalistã. Aceastã identitate nu este,nu poate fi, desigur, doar folcloricã.

Loc este ºi pentru minoritari. De pildã, aº fiinteresat sã aflu de ce niciodatã de la 1990 pânãazi, la Institul Cultural Român din Paris nu a fostprezentat un scriitor maghiar sau un compozitormaghiar din România. Sã ne mirãm cã intelectu-alii unguri ardeleni, uitaþi ºi marginalizaþi de cul-turnicii bucureºteni actuali, s-au reorientat, dupãce o vreme gravitaserã clar spre Bucureºti, princartea editatã la Kriterion, prin teatru sau muzicã,iarãºi spre Budapesta? Acest aspect de proastãadministrare culturalã este o greºealã gravã apoliticii româneºti a culturii, practicatã denecunoscãtori ai României, limitaþi de viziunealor capitalo-centristã, de amatori inculþi.

A consemnat ªªtteeffaann MMaannaassiiaa

Dupã primele sale cãrþi – Portocale ºicascadori, 1978, Grãdina suspendatã, 1981– decretam, destul de sigurã de verdictul

meu, cã Radu Þuculescu e predestinat prozeiscurte, lucratã în acvaforte ºi fiºând realitatea înschiþe de portret cu tentã caricaturalã, în flash-urice lumineazã grotesc banalul. Îi imaginam înlargul lor în ineditul muzeu caracteriologic peCaragiale sau Brãescu, cum, tot aºa de laîndemânã îmi pãreau analogiile cu Hašek oriKapek, graþie inciziei spiritual-umoristice în socialºi gravitãþii de dincolo de zâmbet. Adãugam încão tuºã portretului o datã cu Vânzãtorul de aripi(1982), în care amalgamul de procedee narative econtrolat de un autor ironic ºi neglijent cu bunãºtiinþã, atent la detalii, dar numindu-le adesea înrãspãr, pentru a evita sentimentalul. Cuvinteleautorului însuºi despre jurnalul cu coperþi albastreerau de reþinut ca reper: „Tonul paginilor eradestul de variat ºi oferea imaginaþiei prilejurimultiple ca sã se dezlãnþuie. Dar în acelaºi timpnu-þi oferea prea multe puncte de sprijin pentru oconcluzie certã”. Recursul la o tehnicã romanescãmozaicatã era deja o scuzã ingenioasã a lipsei deunitate. Lucrurile rãmân la fel de pestriþe înPortrete în miºcare (1986) – amalgam de stiluri ºitonalitãþi, cascadã de subiecte miniaturale. Tot aºacum în Ora pãianjenului ºi Degetele lui Marsias,prozatorul îºi locuieºte deja degajat stilul: „Am sãmã folosesc de cuvinte pentru a sparge aparenþeleºi a da la ivealã adevãrul. Umplu colile albe cuînverºunare, scrâºnind din dinþi, mormãind,nemulþumit, transpirând în cãuºul palmelor”. Seciteºte aici o încercare de a recupera autoritateacuvântului scris, dar ºi o exacerbare a funcþiiloretice, prin estetic, fireºte, ale literaturii. Adevãrulnu e dincolo de aparenþe, ci chiar în miezul lor.Ficþionarul nu se poate mulþumi cu pura ºi simplaînregistrare a unei realitãþi. El rãzbate mereu lasuprafaþa paginii organizând-o, hãrþuind-o, silind-osã facã paºi înainte ºi înapoi, sã insinuezeparºivenii atitudinale, sã mimeze apartenenþe ºipãrtiniri, în fine, sã nu-ºi lase nici o clipã de rãgazºi sã-l sileascã ºi pe cititor sã-i þinã isonul cãlãuzei.Povestirile mameibãtrâne, 2006, consacrã toateaceste calitãþi ºi le dau strãlucirea maximã. Neaflãm, nu-i îndoialã, am mai spus-o, în faþa unuivirtuoz. Aºezarea, Petra, locul acþiunii – nici omirare –, e una în care „colcãiau poveºti ciudate,nãstruºnice, ce mã vor prinde ca într-o plasã depãianjen”. De aici încolo, miºcarea deviantã ºitulburãtor magicã e triplã. În plasa vorbelor-despre-întâmplãri-omeneºti-cu-tâlc se prindePovestitorul, se prinde Cititorul /ascultãtorul, darse prinde ºi Povestea însãºi. Deloc întâmplãtor,stâlpul de la capul satului ºi-a pierdut tablaindicatoare; cea de-a patra dimensiune a lumii,Timpul, e facultativã ºi capricioasã; rãzboiul îºirãtãceºte majuscula ºi numeºte, simplu ºi net,unul dintre semnalmentele vieþii omeneºtidintotdeauna. E chiar formula ficþiunii adevãratesau a adevãrurilor ficþionabile demonstratã pas cupas de firescul tulburãtor al întretãierilor. Sã maiadaug cã în Aventuri în anticamerã (2001), jurnalintersectat de secvenþe memorialistice ºi de notede cãlãtorie abil imbricate (îl asemãnam cuTeritoriile lui Mircea Zaciu), se poate citi unroman autobiografic alert, picant, dezinvolt, de o

gravitate mereu gata sã izbucneascã în hohote derâs molipsitoare, cu ºãgãlnicii ironice, comentândavizat ºi implicat cele mai diverse ºi mai actualefeþe ale lumii de azi ºi ieri, însã neuitând sã-ºijoace neimplicarea, cu o prefãcãtorie þinând de„fiziologia” artistului care se respectã. Romanautobiografic, cu alte cadre ºi alte mize, va fiStalin, cu sapa-nainte (2009). Aici sunt puse lalucru abilitãþile de regizor cu imaginaþiedebordantã ºi neastâmpãrat-inovatoare prezente înpiesele sale de teatru. Calitatea esenþialã a luiRadu Þuculescu – omul/scriitorul – este chiaraceastã veºnicã ºi deloc obositoare bunã dispoziþie– zâmbetul ºi povestea proaspãtã cu care teîntâmpinã, aerul cã se bucurã de întâlnire ºi credede cuviinþã sã umple clipele, orele, chiar, deîmpreunã petrecere cu ce are mai bun ºi maidurabil în el...

A rãmas multã vreme pe un raft ºi s-a ascunsapoi, resemnatã, printre sutele de cãrþi ce-miinvadeazã casa Umbra penei de gâscã (1991;ediþia a doua, revãzutã, Galaxia Gutenberg, Târgu-Lãpuº, 2007, 420 pagini. Prefaþã de CornelMoraru ºi o postfaþã a autorului). Cartea nuschimbã nimic esenþial din portretul prozatorului,însã poate fi consideratã o rãscruce, în sensulverificãrii experienþelor sale prozastice într-uncanon al vocilor accesibile. Toate temele – joculcu moartea ºi cu mãºtile vieþii, Istoria caminciunã ºi minciunile istorice, eresurile ºi faþalor premonitorie, înfãþiºãrile caleidoscopice pecare le îmbracã dimensiuni arhetipale ale fiinþei,adevãrul relativ al întâmplãrilor omeneºti,alunecoasa aventurã a numelor de oameni ºilucruri, fragila salvare pe care o promite Cartea –compun un ghem de semne pe care fragmentelecãrþii le joacã provocator, ludic, insinuant prinfaþa cititorului, presupunându-i competenþainterpretativã, dar ºi ironizându-i orbirile,inevitabile când e vorba despre o carte cu cheinenumãrate ºi plãcerea irepresibilã a autorului dea le juca pe degete.

Acþiunea se petrece între 1770 ºi 1830, dar,avertizeazã prozatorul într-o notã, nu e romanistoric, ci unul þintind ideea de carte. Întâmplarearealã – miezul cãrþii ºi punctul de fugã ºi refugiu –e aceea cã, potrivit ordinului din 13 iunie 1761 algeneralului Bucow (trimis al împãrãtesei MariaTereza), urma ca „mânãstirile de lemn sã fie arsepretutindeni, cele de piatrã sã se distrugã”, iarbisericile (ortodoxe) „sã se restituie cãtre uniþi”.Nesupunerea sã fie pedepsitã cu moartea prinspânzurãtoare ori prin tragere pe roatã. Fundalulistoric, lucrat în griuri ºterse, patinate ºi îndoiteele însele de ceea ce spun, lasã la suprafaþã unlanþ de poveºti ºi tablouri vivante în care ideea decarte e fie metaforã, simbol, blazon, fie argumentpentru dezlãnþuiri ale unor fragmente de carte încarte, profitând demonstrativ de libertãþile„minciunii” originare. Veacul iluminist transilvane „vinovat” de tot ce se va întâmpla în carte:„necazurile mi se trag de la faptul cã am învãþatsã scriu ºi sã citesc”. Însã referinþele în avalanºã ºiviiturã þes o pânzã extrem de flexibilã, elasticã ºide o libertate care poate pune în încurcãturãcititorul. Mai mult, povestea se spune guraliv,dezinvolt, atipic ºi „neacademic”. Nu reconstituie

un limbaj ºi abia de schiþeazã o atmosferã. Pare ocãlãtorie în timp, ceva gen twainianul Un yankeula curtea regelui Arthur. Cãlãtorul se preumblãprin secolul cu pricina purtat de mânã deprozatorul care îºi pãstreazã cuvintele ºiatitudinea de secol 20, nu imitã, nu reconstituie,nu se împiedicã în reguli ºi cerinþe de gen. Unepilog mãrturiseºte modele contemporane chiar ºipentru personajele emblematice. Timpul e, prinurmare, condensat ori nesocotit, iar parabola eciuruitã ºi aratã cu degetul în toate direcþiile. Atâterudiþia, cât ºi magia, ingrediente ale romanuluiistoric stipulate de Marguerite Yourcenar (vezinotele la Memoriile lui Hadrian), sunt asumatescurt ºi depãºite apoi cu nonºalanþã înspre oformulã personalizatã apãsat, cu metafore largi ºischimbãtoare ºi cu un nestãpânit chef alparantezelor enumerative, al „naturilor moarte”cu subiect mitologic, sociologic, simbolic.Cititorul traverseazã sãlile unui muzeu ad-hoc ºiadunã informaþii/sugestii pentru povestea saparalelã.

O panã rãtãcitã de la jumulirea unei gâºte selipeºte implacabil de taler ºi copilul înconjurat deursitoare o înhaþã necugetat alegându-ºi destinul.„Când m-am nãscut, Prinþul avea cinci ani” e unenunþ enigmatic, sibilinic ºi promite dejaconexiuni viitoare. Iþã Barabã e predestinat unuirol de scrib, de cronicar, dar ºi, pe cale deconsecinþã, de mãsluitor de istorii la rândul sãumanipulat. Pleacã la mãnãstire sã înveþe buchiile,însã se supune unui proiect strãin, chemarea eabsentã, tonul, uºuratec: „Biblioteca mi se pãreaenormã, niciodatã nu mai vãzusem cevaasemãnãtor, nici înainte, nici dupã ºederea meaacolo, doar cãrþile nu-ºi au rostul decât prinmãnãstiri, ce naiba sã facã alþii cu ele?! Nu poþiconstrui o casã, nici mãcar un coteþ, nu-s bune demâncat ºi nici nu le foloseºti drept plapumã!”Curiozitatea îl împinge la a trage cu ochiul ori cuurechea la ce se întâmplã în jur, dar „totu-iîncâlcit”. „Eu eram un observator cu minteacrudã, simplu participant întâmplãtor laevenimentele enigmatice ale mãnãstirii”. Adevãrulaflat mai târziu e deja Istorie, mãsluitã fie ºi câtde puþin.

Asta e, de altminteri, ideea centralã:Cartea/ºtiinþa de carte înseamnãcapacitate/deprindere de a traduce în cuvinte celetrãite, cu pierderi ºi câºtiguri niciodatã definitivcontabilizabile. Pana de gâscã planeazã când ºicând deasupra paginilor ca trimitere voit stângaceºi deschisã. Iþã Barabã trece pe lângã evenimente,cãci aºa se întâmplã mereu – evenimentul nuexistã, se face. Spre deosebire de neºtiutorii decarte, el e ispitit sã avanseze ipoteze, a dobânditplãcerea ºi mania de „a citi”. De aceea, lucrul maipresus de orice, cel care trebuie salvat în vremurinesigure, e Cartea interpretãrilor succesive, celecare asigurã temelia unui neam, a omenirii însãºi.Moartea e relativizatã din aceastã perspectivã:„Acesta nu poate fi sfârºitul decât pentru trupulscârbavnic al omului. Sufletele se cufundã înpaginile cãrþilor ºi-atunci ele devin nemuritoare.”Dinspre Carte se poate desluºi mai bine cã„amãgeala cu împãratul” e un simplu basm; sepoate înþelege de ce Biserica resimte ºicontracareazã chiar ºi cu ruguri subversivitateacuvântului scris. Scribul îºi ia menirea în serios ºiatunci când e simplu instrument de scris, fãrã aînþelege anume ce are de aºezat în visteriaumanitãþii. Cel închis alãturi în beciuri îi dicteazão carte, nu cea care se face sub ochii noºtri, ci

19TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

Irina Petraº

Radu Þuculescu sau despreportocale cu pene

profil de scriitor

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

20 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

una savantã ºi halucinant inutilã în economiaromanului, dar el o caligrafiazã smerit: „cuvintelelui, luate separat, le pricepeam în mare parte.Lipite unele de altele, aºa cum o fãcea el, erau,pentru mine, fãrã noimã”.

Rãtãcit în visuri, eresuri, credinþe, vrãji, lereproduce nesãþios, cu un suspans un pic excesiv,aºa încât tainele nu incitã, ci induc dezinteresul –sunt prea multe tablouri în expoziþie. Pagina seînvioreazã când recitã reþete de fierturi magicepentru a deveni invizibil, dar mai alesademenitoare sunt filele cãrþii de bucate care sescrie în paralel. Fiu de cârciumar ºi hangiu, Iþã îºirevarsã în istorisire pofta ºi priceperile degurmand (prozatorul îl secondeazã enconnaisseur), felurile de mâncare nefiind delocingrediente secundare ale istoriei. Tot aºa cummicile opriri la tarabe cu mirodenii, postavuri ºibrocarturi din târguri forfotinde ºi foºnitoare factoþi banii.

Foarte coloratã, dar cumva autonomã faþã deþesãtura cãrþii e ceata lui Degeratu: Zâmbuc,Muruc, Moti, Cocoºatul, Milogu, Lila, Cubar,Brudi ºi aºa mai departe, nume sonore, cu poezieproprie. Pitoreascã, vioaie, imprevizibilã, ceataînchipuie un soi de Groapã à la Eugen Barbu, cudesfãºurãri picturale, savuroase, în culorirembrandtiene. Ca-ntr-o oglindã grotescã la istoriamare, joacã toþi roluri, au biografii inventate, seîncheagã mici scene de teatru improvizat, destradã. În plus, citesc cãrþi. Mai mult, dauimpresia cã trãiesc într-o carte ºi cã înainteazãpas cu pas, fãrã sã aibã habar de ce le-a pregãtitautorul pentru clipa urmãtoare. Frecventeleîndemnuri la râs ºi la ironie, fireºti la un astfel deautor, nu fac pereche decât prin atragere decontrarii cu feluritele aforisme ºi cugetãri: „viaþao trãim, moartea o gândim”; „cred cã nu trebuiesã filosofãm prea mult asupra morþii, moarteafiind o realitate prin care trecem indiferent cegândim noi despre ea”; „adevãrata filozofie ecugetarea la viaþã”. Asemenea inserþii, cu totullegitime, de altfel, între cãrþi, cititori, bibliotecari,scriitori ºi scribi, rãmân suspendate, nimic nu edus mai departe, pus în discuþie.

„Literele încep sã zumzãie uºor ca un roi dealbine care ºi-a umplut stupul cu miere”. Carteaca stup trimite la imaginea despre lume a luiNorbert Wiener: „Nu existã altã urzealã(nervoasã) într-un stup decât cea a albinelor careîl alcãtuiesc, dar atunci cum se face cã stupul, nunumai cã acþioneazã ca un tot, dar ne frapeazãprin ordine ºi supleþea adaptãrii? Rãspunsultrebuie cãutat, fãrã îndoialã, în comunicareadintre indivizi”. În Pana de gâscã Radu Þuculescureuºeºte aceastã performanþã: eroii de tot rangul,poveºtile, divagãrile bogate, tablourile de epocãsumare comunicã între ele discret ºi trainic princhiar una dintre posibilele carenþe ale cãrþii sale –aceea a utilizãrii unui limbaj contemporan cunoi, nu cu povestea, ºi a unei atitudini delocsolemne. Suspansul e subminat, dar ºi, în modparadoxal, întãrit de uºurãtatea colocvialã avorbelor de secol 20. Disponibilitatea ludicã ºifantezistã slujeºte perfect proiectul ambiguu ºisubversiv al cãrþii despre Carte. Fantezia ºiadevãrul istoric fac casã bunã, ca în lumea realã,pitorescul e oricând mai credibil decât un„adevãr” cenuºiu, nãscocirile vorbelor meºteºugitepot concura litera legii, dogma, iar partituramuzicalã pe care se sprijinã tot ce scrie R.Þ.exerseazã sim-fonii cu ecou prelung.

dezbateri & idei

Chip ºi oglindã O lecturã levinasianã

Raluca Bãdoi

Chipul are o simbolisticã aparte în gândirealui Emmanuel Levinas, în mod evidentinfluenþatã de Tora ºi de Talmud. Astfel,

chipul, partea omului cea mai vulnerabilã ºi, prinurmare, expusã cel mai mult violenþei care poateveni din partea celuilalt este totodatã spaþiu a-topic în care Dumnezeu a trecut lãsându-ºi urma.

Faþa omului devine oglindã a scrierii sauoglindã în care semantica Numelui divin secontemplã pe sine. Este important sã subliniemfaptul cã, pentru Levinas, raportul faþã-cãtre-faþãeste întâlnire care se petrece în infinit. Oriceîntâlnire presupune o apropiere ºi ex-punere prinCuvânt. Ca atare, a sta faþã-cãtre-faþã înseamnã afi interpelat ºi a rãspunde în numele uneiresponsabilitãþi infinite zidite în fiecare dintre noide Ileitate. Suntem responsabili de celãlalt înmod absolut întrucât îl purtãm în noi înºine cape o ranã. Chipul sãu nu mã poate lãsaindiferent. Orice aº face, nu mã pot sustragechemãrii sale. Urma sa este apel venit din regatulunui dincolo care ºi-a lãsat semnificaþia sa pechip.

Iatã-mã! Îi rãspunde Abraham lui Dumnezeucare îl interpeleazã. Acest iatã-mã, hineni înebraicã, depãºeºte afirmarea eului ºi supremaþiasa. ªi Dumnezeu i-a spus lui Abraham: Du-te,depãrteazã-te de þara ta natalã ºi de casa tapãrinteascã ºi îndreaptã-te spre þara pe care þi-ovoi arãta. (Geneza, 12.) Chipul-oglindã devineospitalitate, îndemn-semn al ospitalitãþii. Doar celcare îºi pãrãseºte patria iluzorie, monadaautosuficientã a eului, doar cel care poatetranscende limitãrile propriei egoitãþi ºi se vaîndrepta spre þara Tatãlui sãu, spre cealaltã þarã,va putea fi interpelat de celãlalt, oglindã la rândulsãu al unui Altul absolut. ªi Iacob s-a instalat înþara tatãlui sãu, pe pãmântul Canaanului. Aceastãaltã þarã poate fi gãsitã numai în urcuºul verticalal existenþei, dincolo de planul orizontal. Acestdu-te are un sens interior - pleacã spre tine, mergiîn tine. În tine vei rãspunde celuilalt ºi de celãlalt.

Tãcerea ºi taina numelui divin stau mãrturieîn trans-punerea subiectivitãþii ºi în investireaalteritãþii lui Dumnezeu în alteritatea celuilalt.Dumnezeu nu se manifestã decât la modulinvizibil prin chipul semenului. Dumnezeu estecel care stã la originea întoarcerii mele cãtrecelãlalt. Pe de altã parte, relaþia cu celãlalt poatereprezenta la rândul sãu o întoarcere cãtreDumnezeul cel adevãrat.

Cum putem înþelege chipul acestacontradictoriu, vulnerabilitate ºi autoritatedeopotrivã? Chipul propus de Levinas nu poate fiînþeles decât situându-l la încruciºarea a douãtradiþii recunoscute ca fiind prezente în gândireasa: elenismul ºi iudaismul. Gândirea filosoficã ºigândirea iudaicã creeazã un spaþiu, un nicãieri ceascunde chipul ºi care, totodatã, îi reprezintãoriginea. Doar acest spaþiu nãscut dininseparabilitatea tradiþiei filosofice de cea ebraicãpermite înþelegerea chipului ce se deseneazã ca onon-apartenenþã la lume, ca un oarecare ce poatefi aflat într-un topos utopic. Gãsim chipullevinasian într-un spaþiu ciudat, unde Rostireaîntâlneºte Rostitul, unde transcendenþa cheamãimanenþa. Chiar dacã se sustrage oricãrei încercãride schematizare dualistã, Levinas recunoaºte cã el

se desfãºoarã pe douã niveluri: pe de o parte,chipul se manifestã într-un context istoric,cultural. Prezenþa lui în istorie coincide cuapariþia semnificaþiei. În plan orizontal el semanifestã ca prezenþã primind semnificaþie înfuncþie de context; pe de altã parte el esteepifanie ºi vizitã. El deschide o nouã dimensiune,o dimensiune verticalã prin simplitatea sa,surplusul sãu de sens depãºind orice semnificaþie,scãpând oricãrei manifestãri. Chipul este viu ºivid. El dezvãluie nuditatea lumii ºi proprianuditate, într-un loc care nu are loc, în afaraoricãrei imagini, timp sau spaþiu.

Cele douã tradiþii, recunoscute ca atare îngândirea sa, nu pot fi separate una de cealaltã ºise întrepãtrund asemenea luminii ºi umbrei dinjocul clar-obscur al unui tablou renascentist.Chipul levinasian se naºte chiar la con-fluenþa, înîntre-pãtrunderea acestor douã tradiþii. La Levinas,scriitura nu poate fi separatã de misticismuliudaic, aºa cum filosofia nu poate fi separatã delatura mesianicã. Ele sunt inter-dependente ºiinseparabilitatea lor creeazã un spaþiu traversat dedincolo - l’au delà care ne permite sa discernemsau, altfel spus, sã aflãm sensul ascuns al chipuluidezbrãcat de orice apartenenþã la aceastã lume ºide orice dorinþã de posesiune revendicativã. Acestspaþiu devine mediul în care chipul celuilalt sedesfãºoarã, la graniþa dintre Rostit ºi Rostire,margine a-temporalã care pare sã ascundã odialecticã fiinþialã, al cãrui primat este Altul ºi nuAcelaºi, Celãlalt ºi nu Fiinþa, cu alte cuvinte eticulºi nu ontos-ul. Acest spaþiu ciudat ce seamãnãmai mult cu o întâlnire este oglinda în carelimbajul vorbeºte despre sine, din nou, spaþiu a-topic, în care Rostirea se rosteºte pe sine prinRostit, negându-se prin afirmaþie conciliatoare,nedezvãluindu-se niciodatã în totalitate,retrãgându-se, lãsându-ºi semnul ca urmã. PentruLevinas, Celãlalt este originea limbajului ºioricãrui discurs asupra limbajului, el fiind cel carese spune, fãcându-le posibile pe amândouã.

Acest spaþiu mijlocit (milieu) propune oîmpãcare între transcendenþã ºi imanenþã, întreAltul ºi Acelaºi, între Altul absolut ºi Celãlalt…Levinas fiind adeseori acuzat de abordarea uneiexterioritãþi care depãºeºte însãºi exterioritatea.Înþelegerea scrierilor levinasiene survine înmomentul în care luãm împreunã elenismul ºiiudaismul depãºindu-le în lectura feþei, atuncicând ascultãm cuvintele celuilalt ce scapã oricãreideterminãri sau conceptualizãri, prin urmare,oricãrei tentative de a-l fixa într-o schemãdualistã.

Dezvãluirea Chipului în istoricitate ne permitesã îi atingem prezenþa prin intermediulinterpretãrii hermeneutice. Cuprins în text, chipuldã naºtere semnificaþiei, el primeºte aceastãsemnificaþie în funcþie de contextul istoric ºi deculturã. Epifania chipului este vizitã, ne spuneLevinas. Vizita sau urma care sãlãºluieºte pe chipasemenea unui comandament are ca fundamentprimul cuvânt care strãpunge orice semnificaþieorizontalã, dincolo de manifestarea acestei lumi,un dincolo inaugurat de limbaj care transcendespaþiul ºi timpul. Epifania chipului, expresiaacestei epifanii nu depinde de contextul culturalºi istoric, ci de însãºi viaþa sa. Chipul semnificã

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

21TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

prin propria sa viaþã. El este plin de semnificaþie,este izvor de înþelepciune ºi de iubire, tocmaipentru cã este viu ºi vid. Chipul se dezvãluie canuditate care nu mai este apariþie ci, loc ne-loc,în afara oricãrei imagini, timp ºi spaþiu.

Levinas întâlneºte în acest moment, aºa cumremarcã Codruþa Furtunã, o idee mai vechedezvoltatã de Giorgio Agamben, pentru care,stranietatea fiinþei este condiþionarea manifestãriiunei fiinþe oarecare care rãmâne de asemeneastrãinã lumii, dar care trãieºte istoriceºte aceastãstranietate în cotidianitatea propriei vieþi. Acestoarecare teoretizat de Agamben este un singularcare scapã oricãrei individualitãþi determinante.Orizontal, chipul se desfãºoarã într-un contextcultural, vertical el se iveºte în cuvântul proferatde celãlalt. Sensul sãu originar nu este anulat devizita sa în epifanie. Intrarea chipului îndimensiunea semnificaþiei se realizeazã plecândde la aceastã stranietate întunecatã, în sensul desecret, de învãluit care desface la rândul sãusensul anterior pentru a-l sparge în necesitatea dea se face ascultat de cãtre cel cãruia chipul îivorbeºte.

Chipul se desfãºoarã deasupra sau dincolo detoate încercãrile de determinare, conceptualizaresau numire, dincolo de toate tentativele detotalizare deoarece el este deja trecut întemporalitatea diacronicã pe care o deschide dintrecutul imemorialului. Cu toate acestea, urmatrecutului sau trecutul apelului se converteºte înclipã, în moment, atunci când îl recunoaºtem închemarea celuilalt ºi îi rãspundem rãspunzându-iceluilalt. Distanþa ce se interpune între apel ºirãspuns este cea care lasã sã survinã cuvinteleceluilalt, verbul chipului. Uneori, Levinas apãrãÎnãlþimea ºi transcendenþa absolutã a chipuluipentru a nu fi contaminat de imanenþã. Cu toateacestea, transcendenþa nu este opusã în interiorulunei scheme dualiste imanenþei. Transcendenþa sepetrece în imanenþã sub semnul urmei, simbolvenit dintr-un Imemorial, pecete a Infinitului carestãruie ca lege în chipul celuilalt.

Dacã faþa rãmâne ascunsã în propria saînãlþime, a cãrei mãrturie este ºi la care nu avemacces deoarece este vorba de un timp care nupoate deveni obiectul unei amintiri, ne putemîntreba cum poate exista o fenomenalizare achipului în context cultural? Mai mult chiar, ne putem întreba în ce fel poate fi asumatãresponsabilitatea la care suntem chemaþi sãrãspundem din moment ce cadrele noastresubiective nu pot avea acces la ea? Cum putemvorbi despre chip dacã nu ºtim ce este? Mizadiscursului levinasian se petrece chiar întrecadrele acestor întrebãri. Ambivalenþa chipuluiconduce în mod sigur, dacã ne situãm la nivelulraþionalizãrii ºi al logicii la o aporie care nu poatefi nicicum rezolvatã. Prin urmare, nu ne rãmânedecât sã ne apropiem printr-o altfel de înþelegerecare ne poate fi datã doar de înþelepciunea inimii.Nu putem înþelege chipul decât dacã îi acceptãmstranietatea originarã.

Aceastã lucrare a fost posibilã prin sprijinulfinanciar oferit prin Programul Operaþional SectorialDezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanþatprin Fondul Social European, în cadrul proiectuluiPOSDRU/107/1.5/S/76841, cu titlul „Studii doctoralemoderne: internaþionalizare ºi interdisciplinaritate”.

Reîntoarcerea la Europa?Sergiu Gherghina

Au trecut câteva decenii de când Turcia încearcãsã devinã un stat membru al Uniunii Europene(UE). Dificultãþile întâmpinate de-a lungul

timpului sunt cunoscute atât celor ce studiazã UE ºimecanismele integrãrii, cât ºi publicului larg din foartemulte þãri. Uneori, întrebarea referitoare la aderareaTurciei nu suferã modificãri în sondajele de opinie lanivelul formulãrii; asta pentru cã Turcia are statutul deetern ocupant al listei de aºteptare. Þãrile candidatediferã de la un val la altul, niciuna nu a înregistrateºecuri în procesul de aderare – doar Bulgaria ºiRomânia au fost amânate. Motivele relaþiei dintreTurcia ºi UE sunt multiple. Acestea variazã de ladorinþa unora dintre liderii europeni de a menþinespiritul creºtin al Uniunii (argumentul central estelegat de moºtenirea culturalã ºi religioasã a UE) pânãla unele gesturi ale oficialilor turci care au încãlcat legiale diplomaþiei în relaþiile cu celelalte state europene.

Cu timpul, dat fiind refuzul UE de a oferi Turcieiºansa sã adere, era de aºteptat ca populaþia ºipoliticienii din Turcia sã se reorienteze. În pofidaaºteptãrilor ridicate de aderare ºi a atitudinilorproeuropene observabile în marile oraºe din Turcia –în special Istanbul – lucrurile s-au modificat treptat.Ultimii ani au marcat o tendinþã a Turciei de orientarecãtre vecinii asiatici puºi pe plan secund în ultimeledecenii. În paralel, populaþia turcã a dezvoltat un gradde reticenþã faþã de UE care a fost vizibil ºi în sondaje.Popularitatea UE a scãzut semnificativ, din ce în cemai puþini cetãþeni turci dorind aderarea propriei þãrila UE. Aceastã atitudine a fost vizibilã ºi prin prismacâºtigãtorilor alegerilor legislative din urmã cu patruani. Populaþia a preferat un partid ale cãrui mesaje nuau fost întotdeauna pro-UE. Gesturile politice aleacestuia indicau o reorientare cãtre Orientul Apropiatºi cel Mijlociu pentru parteneriate economice saupentru rezolvarea problemei minoritãþii kurde.Simultan, a existat o relativã abandonare asecularismului statal ºi un amestec al aspectelorreligioase cu cele politice. Criticile vest-europene nu auavut menirea de a schimba radical situaþia. Acest lucrus-a petrecut ºi prin prisma absenþei oricãrui tip deameninþare credibilã pe care o puteau avea acestestate. Datã fiind situaþia Turciei, amânarea termenuluide aderare nu era un real pericol în condiþiile în careþãri noi sunt invitate sã adere (de exemplu, Islanda,Croaþia) ºi Turcia continuã sã rãmânã pe lista deaºteptare.

Astfel, dimensiunea axatã pe drepturilorminoritãþilor, promovatã intens de UE în ultimeledouã decenii, a fost parþial abandonatã în favoareaunor abordãri comune cu Siria sau Irak. Primirea unuioficial Hamas de cãtre guvernul turc a indicat ºi maiclar reorientarea þãrii. Cu alte cuvinte, ultimul mandatguvernamental a coincis cu o îndepãrtare a Turciei – lanivel atitudinal ºi comportamental – de UE, denormele ºi valorile sale. În pofida reticenþelor sporiteale guvernelor statelor din Europa de Vest faþã depoliticile noului guvern turc, situaþia a fost diferitã înceea ce priveºte cetãþenii. Niciuna dintre acestedezvoltãri nu a dus la modificarea susþinerii aderãriiTurciei la nivelul populaþiei în statele membre ale UE.Eurobarometrele din ultimii ºase ani indicã un suportstabil în rândul cetãþenilor europeni: cei care au fostîmpotriva Turciei ºi-au menþinut pãrerea, la fel auprocedat ºi cei care o susþineau. Nu se ºtie în cemãsurã schimbãrile atitudinale ale guvernanþilor ºiguvernaþilor turci au fost vizibile pentru restulcetãþenilor europeni. Acest lucru poate pãreaparadoxal dat fiind suportul crescut oferit în þãrileeuropene partidelor cu mesaj populist sau de extremãdreapta. Aceste partide nu se rezumã la un discursîmpotriva imigranþilor; ci existã ºi pronunþate atitudinianti-UE sau împotriva unor noi state ce pot adera laUE. În acest sens, aderarea Turciei la UE era unadintre þintele discursive ale acestor partide.

Revenind la dezvoltãrile interne din Turcia, celemai recente alegeri legislative naþionale par a modificatraiectoria þãrii în raport cu UE. Victoria electoralã alui Recep Tayyip Erdogan coincide cu o reîntoarcere laEuropa. Prioritatea guvernelor sale – a ajuns deja la unal treilea mandat ca premier – a fost mereu aderarea laUE. Trebuie amintit însã faptul cã deciziile sale nu aufost mereu în direcþia doritã, pãrãsirea mesei dediscuþii cu oficialli europenii din urmã cu mai mulþiani fiind doar un exemplu. Totuºi, nu poate fi ignoratcontextul în care Erdogan a câºtigat aceste alegeri,context descris mai sus. În timpul campaniei saleelectorale, Erdogan a pãrut mai sigur de sine, maiconcis ºi mai ferm decât în precedentele sale mesajereferitor la rolul de lider regional al Turciei. Relaþiile custatele caucaziene – dintre care Armenia reprezintã oproblemã nerezolvatã datoritã acuzelor de genocidaduse Turciei – completeazã triada de relaþii propusede Erdogan alãturi de Orientul Mijlociu ºi UE.Perioadele petrecute de Erdogan ca prim-ministru auindicat faptul cã doreºte sã nu aibã probleme cuvecinii (satisfãcând astfel una dintre cerinþele de bazãale UE) ºi sã încerce promovarea democraþiei regionaleprin intermediul unor bune relaþii cu vecinii dinCaucaz sau din Asia cu regimuri nondemocratice.Evenimentele din Irak pot justifica o astfel de poziþiea Turciei.

În urma acestei victorii electorale, UE are din nouposibilitatea de a se apropia de Turcia. Dacã aceastadin urmã va deveni liderul regional pe care îl doreºteErdogan, UE ar putea conta pe un partener stabil.Relaþiile Turciei cu Statele Unite, trainice vreme decâteva decenii, au avut de suferit în urma refuzuluiguvernului turc, al aceluiaºi premier Erdogan, de apermite survolarea spaþiului sãu aerian de cãtreavioanele americane în drum spre Irak. Astfel, UE areposibilitatea sã înlocuiascã partenerul american dedialog. Un prim pas a fost fãcut la sfârºitul anuluitrecut când Catherine Asthon a iniþiat un dialogstrategic oficial cu guvernul turc. Constanta în relaþiileUE cu Turcia din ultima perioadã este aceea cãoficialii europeni au comportamente mai mult reactivedecât proactive. În acest caz, iniþiativa unui astfel dedialog aparþinuse guvernului de la Ankara ºi nu celorde la Strasbourg ºi Bruxelles. Chiar ºi aºa, formatulpropus de cãtre guvernul turc a fost transformat ºiredus la doar câteva întâlniri anuale. Ideea iniþialãincludea un program detaliat ºi structurat pe câtevaidei esenþiale de colaborare.

UE continuã sã aibã o atitudine ambiguã faþã deTurcia. Acest lucru se datoreazã în principal lipsei deconsens referitor la acest stat candidat. La nivel oficial,câteva state, de dimensiuni reduse, susþin aderareaTurciei, altele sunt relativ neutre, iar cele mai multe seopun aderãrii Turciei. Printre acestea din urmã sunt ºistatele mari din UE – Germania ºi Franþa. Formapropusã de cele douã þãri membre este cea a unuiparteneriat privilegiat în care Turcia sã aibã drepturieconomice ºi de liber schimb, dar nu ºi drepturipolitice în cadrul UE (precum dreptul de vot). Soluþianu poate fi pe placul unui premier care a arãtatbunãvoinþã faþã de criteriile UE ºi care a utilizatmesaje proeuropene înaintea recentelor alegeri.Reîntoarcerea la Europa este realã ºi vizibilã în Turcia;depinde de UE dacã aceasta va fi de duratã.Precedenta perioadã în care oficialii ºi cetãþenii turci ºi-au reconsiderat prioritãþile ºi poziþia faþã de UEpoate fi un indiciu util în perspectiva relaþiilor Uniuniicu aceastã þarã. Izolarea Turciei pe lista de aºteptarenu a fost ºi nu va putea fi acceptatã la infinit.Alegerile recente au oferit o nouã ºansã relansãriidiscuþiilor, vom vedea cum ºi în ce mãsurã se vaprofita de ea.

FugaAm fugit odatã din oraºul arzând în flãcãri.Din câmp, de pe prima potecã, uitându-mã în urmãMi-am zis: "Iarbã, urmele sã mi le-acoperi,Ca focul sã n-aminteascã de vocea procuroruluicea sumbrã.

Ne-a fost dat nouã o altã lume sã înãlþãm,De vechea rãutate ori de fericire sã ne lepãdãm.Morþii sã spunã morþilor ce s-a întâmplat.Noi plecãm. Iar securea flãcãrilor pãmântul l-a despicat.

ÎntâlnireCâmpiile îngheþate în zori le strãbãteam,Era noapte încã. Aripa roºie se trezea.

Un iepure în faþa noastrã alerga,Cu mâna unul din noi îl arãta.

Asta a fost odatã. Astãzi nu mai trãiescNici iepurele, nici cel care semnu-l fãcea.

Scumpa mea, unde sunt, încotro s-au dusSemnul mâinii, foºnetul din brazde, drumul parcurs -Nu-ntreb, cã m-ar durea ceva, dar n-am un rãspuns.

SfaturiÎn locul tinerilor poeþi(loc înalt, orice ar crede o generaþie)aº prefera sã nu spun cã pãmântul e visul unui nebun,o poveste neghioabã, plinã de furie ºi zgomote.

E-adevãrat, nu mi-a fost dat sã vãd triumful dreptãþii.Gurile celor nevinovaþi n-amintesc de nimic.ªi cine ºtie dacã nebunul ce poartã coroanã,cu pocalul în mânã stã ºi urlã cã zeii îlfavorizeazã,cã-atâþia ºi-atâþia a otrãvit, i-a decapitat ori i-a orbit,cu blândeþea pe spectatori nu-i pãcãleºti. Zeii nu sporesc averea credincioºilor în oi ori în cãmileºi nu iau nimic pentru crimã ori jurãmânt strâmb.S-a ascuns atâta timp, cã a uitat cum a apãrutîn tufiºul arzând ºi la pieptul tânãrului evreu -

gata sã sufere pentru toþi cei care au fost ºi vor fi.Nu-i sigur dacã Ananke îºi vede ceasul eica sã plãteascã cum s-ar cuveni pentru îngâmfare ºi lipsã de mãsurã.S-a reuºit ca omului sã i se dea de înþeles,cã trãieºte prin mila celor puternici.Sã se ocupe atunci de sorbitul cafelei ºi de prins fluturi.Cel care iubeºte Res Publica va avea mâna tãiatã.Dar pãmântului i se cuvine totuºi un pic de milã.Nu c-aº lua prea-n serios bucuria naturiiºi recuzita în stil baroc, Luna, norii pufoºi.(cu toate cã mãslinele înfloresc la Vilia în anotimpul frumos)Nu, nu v-aº sfãtui departe de naturã sã staþinici de peisajele sterpe din vãzduhul nemãrginit,de timpul infinit, de melcii otrãviþide pe poteca din grãdinã, ce stau ca niºte armate.

O, e foarte multã moarte ºi de-aceea fiþi atenþicu cosiþele de pãr, cu fustele colorate în vântcu bãrcuþele de hârtie, mai puþin tainice ca noi...

FereastrãÎn zori m-am uitat pe geamªi-am zãrit un meriºorplin de luminã.

ªi când m-am uitat din nou, un mãr rotat am observat cu poalele în pãmânt de roade plin.

Au trecut prea mulþi aniºi minte nu mai þin ce s-a întâmplatîn somn.

BaladãLui Jerzy Andrzejewski

Se-nalþã în câmp copacul cenuºiu.Sub el stã mama, cu umbra-i firavã. ºi-un ou fiert curãþã de coajã.Iatã cum bea ceaiul din sticlã.Se vede oraºul care nu mai existã.Zidurile ºi turnurile strãlucesc în amiazã;Întorcându-se de la cimitir,Admirã mama stolul de porumbei.

Prietenii te-au uitat, bãiete.

Nici un coleg de tine nu-ºi mai aminteºte.Logodnica are copii,ªi la tine noaptea nu se mai gândeºte.În Varºovia s-au înãlþat monumente,Dar pe niciunul numele tãu nu este.Numai mama, cât trãieºte, þine minteCât erai de caraghios ºi de copilãros.

Gajcy zace în pãmânt învelit,La cei douãzeci de ani împliniþi.N-are ochi, nici mâini, nici inimã,Nu ºtie ce-i vara, iarna ori primãvara.În fiecare an gheaþa trozneºte pe râu,

Înfloresc an de an gãlbenelele în pãdurea întunecoasã.De mãsline oalele sunt pline,ºi-ascultãm a cucului profeþie.

Gajcy zace, niciodatã n-o sã afle,Cã bãtãlia varºovianã n-a dat roade.Baricada pe care a murit,De mâini crãpate a fost lichidatã. Vânturile au suflat, praful roºu s-a ridicat.Au cãzut ploi ºi privighetoarea a cântat.Zidarii de sub nori au strigat,Înãlþând case noi, câte-au putut.

Îþi spun, bãiete, ca sã te ruºinezi.C-ai apãrat o cauzã bunã.Iar eu ºtiu, Domnul sã mã pedepseascã,Când voi putea cu tine vorbi.Florile s-au fãcut ºi ele þãrânãDe secetã, iartã-mã scumpul meu,Iar când vin pe la tine, am vreme puþinãªi n-am putere ca apã sã-þi car.

Sub copac mama îºi îndreaptã basmaua.Strãluceºte aripa porumbelului pe cer.Se uitã în jur ºi-i tare îngânduratã,Iar zarea-i atât de înaltã, înaltã.Trece un tramvai spre oraº.Fug dupã el doi flãcãiandri.O sã-l prindã, se gândeºte mama, ori nu?L-au ajuns. În staþie sunt sus.

1958

SoareleCulorile din soare sunt. Iar soarele n-are, N-are pentru el nici o culoare, cãci le are pe toate.Pãmântu-i ºi el ca o poemã, care din soare se naºte,Soarele care de sus doar pe artist îl cunoaºte.

Cine vrea lumea-n culori s-o zugrãveascã,Sã nu priveascã niciodatã drept în soareUita-va atunci ce-a vãzut ºi ce avea în minte,Doar lacrimile care-l sugrumã le mai simte.

În genunchi dacã stãm, chinul în iarbã pogoarã,Iar razele din glie cutremurã zarea întreagã.Tot ce-a acumulat de-o viaþã, în ele se aflã:Stele ºi trandafiri, zorile ºi amurgurile din ceaþã.

AcestaDe-aº putea sã spun o datã, ce-i în mine.Sã urlu: oameni, v-am minþit spunându-vãceea ce în mine nu era,În timp ce ACESTA se aflã acolo necontenit,zi ºi noapte.

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

22 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

Centenar Czeslaw MiloszCzeslaw Milosz s-a nãscut la 30 iunie 1911 în localitatea Seteiniai (Szetejniace) din Lituania. Poet polonez ºi litu-anian. A studiat la Vilnius, unde a absolvit Facultatea de drept la Universitatea "ªtefan Batory". Debuteazã în anul1930, ca poet, în paginile publicaþiei "Alma Mater Vilnensis". Un an mai târziu face parte din colectivul deredacþie al grupãrii literare "Zagary", care tipãrea revista cu acelaºi nume. În anii 1934 - 1935 studiazã la Paris.Dupã izbucnirea rãzboiului emigreazã, la început în România, ºi de aici pleacã la Vilnius, unde va lucra la postulde radio. Dupã ocuparea Lituaniei de armatele sovietice, la 14 iunie 1940, revine la Varºovia, unde rãmâne toatãperioada rãzboiului colaborând cu presa ilegalã. În anul 1945 se mutã la Cracovia, unde face parte din colectivulde redacþie al revistei Twórczosc. Funcþionezã pânã în anul 1951 ca ataºat cultural al Ambasadelor R. P. Polonedin Washington ºi apoi la Paris, unde a cerut azil politic. Autoritãþile poloneze ºi unii colegi de breaslã l-au consi-derat drept trãdãtor ºi renegat, interzicându-i-se - pânã în 1980 - publicarea sa în Polonia. ªi azi mai este etichetatîn unele cercuri a fi antipolonez ºi anticatolic. În emigraþie, colaboreazã la revista editatã la Paris de disporapolonezã: Kultura. În anul 1958 se stabileºte în S.U.A., unde a funcþionat ca porfesor de literaturi slave laUniversitatea din Berkeley, în statul California, cât ºi la Harward.Principalele volume de versuri publicate: Poemã despre timpul mort (1933), Trei ierni (1936), Versuri (1940),Salvare (1945), Lumina zilei (1953), Tratat poetic (1967). Acesta (2000), Ultimele poezii (2006)În anul 1974 i s-a decernat Premiul PEN-Clubului polonez pentru traduceri efectuate în limba englezã, iar înoctombrie 1980 Premiul Nobel pentru literaturã. I s-a decernat, de asemenea, titlul de Doctor Honoris Causa laUniversitãþile din Lublin ºi din Cracovia.La moartea sa, în august 2004, Wislawa Szymborska, laureatã în 1996 a Premiului Nobel pentru poezie spunea:"Nu mai este printre noi, dar este întruna Prezent. Este arta care le reuºeºte numai scriitorilor pe care îi iubim ".

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

23TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

Cã numai datoritã lui am putut Descrie oraºele voastre uºor inflamabile,iubirile voastre scurte ºi distracþiile în nimicuri transformate, în cercei, oglinzi, umeraºe pretutindeni purtate, gãsite în scenele din dormitoare ºi de pe câmpurile de bãtaie.

Scrisul a fost pentru mine strategia de-a mã apãraDe-a ºterge urmele. Cãci oamenilor nu le placlucrurile interzise.

Chem sã mã ajute lucrurile în care m-am scãldat, lacurile cu stãvilar în stufãriº, valeaîn care ecoul cântecului tresare în lumina serii,ºi recunosc cã fermecãtoarele laude ale trãirilor au putut fi numai exerciþii mai acãtãrii de stil,iar dedesubtul lor era ACESTA, ce nu poate finumit.

ACESTA asemãnãtor cu gândurile hoinarului fãrãun acoperiºdeasupra capului ºi care strãbate prin ger un oraºstrãin.

Cel care seamãnã cu clipa aceea în care Jidovulîncercuit vede cãºtile grele ale jandarmilor nemþi.

ACESTA este precum fiul regelui care a plecat odatã în oraº unde a vãzut lumea cea adevãratã: mizeria, boala,bãtrâneþea ºi moartea.

ACESTA poate fi comparat cu faþa împietritã aaceluiacare a înþeles cã a fost pãrãsit pentru totdeauna.

Sau cu vorbele doctorului ce nu-i mai dau nici osperanþã.

Pentru cã ACESTA înseamnã zidul din stâncã pecare l-am atins - înþelegând cã-i zidul ce nu se dã la o parte oricâtl-aº implora.

Credincioasa-mmi slovãCredincioasa mea slovã,Slujitu-te-am.Noapte de noapte în faþã-þi puneamvase mici pline de culori,sã ai ºi mestecenii ºi greierii ºi cãldãraºiipe care în minte-i pãstram.ºi mulþi ani a durat totul.Erai patria mea, cãci alta-mi lipsea.Credeam c-ai sã mediezi între mine ºi oamenii buni,aceºtia de-ar fi fost douãzeci, zecesau poate cei ce nu se nãscuserã încã.Acum îmi recunosc îndoielile.Sunt clipe, în care cred cã viaþa am irosit-o.Cãci tu eºti slova faliþilor,slova neînþelepþilor ºi a celor care se urãsc poate mai mult decât alte popoare,slova confidenþilor,slovã a nebunilora celor bolnavi de propria lor urã.Dar fãrã de tine cine's.Un ºcolar sunt dintr-o þarã îndepãrtatã,ce se bucurã de succes, fãrã teamã ºi umilire în el.Acesta-s eu -

Dar cine sunt fãrã tine?Un filosof ca oricare altul.Înþeleg, cã aºa am fost educat: Glorie sã am nu ºi aurã ...

A emigraM-au nãpãdit visurile din anii petrecuþi pe-afarã,Vai, numai eu ºtiu ce-am îndurat pe meleaguri strãine;Viaþa ce-o trãiam sub o carapace ascunsãMi-o clãdeam zi de zi cât mai ermetic, ca o albinã Care-ºi astupã cu cearã pânã ºi cea mai micãfisurã.

Cine ar fi în stare sã mai þinã minte,cât de înghiolditã ne-a fost ambiþia;ºi câte ochiade am îndurat, pline de compãtimire,sãrmanul, crede c-ar fi la el acasã.....O fi oare ceva de capul lui?Dacã-ar fi sã le mãrturisesc tinerilor ceva,n-aº rosti nici o vorbã despre succesul,care uneori se întâmplã sã ºi existe.Dar, vai, ce gust amar mai are succesul.

SperanþaCrede, ºi speranþã va fi, pãmântul nu-i doar un vis, ciºi un corp viu,privirea, simþul ºi auzul nu mint.Toate lucrurile pe care aici le-am cunoscut, o grãdinã par a fi, în poarta cãreia stai.

Sã intri înãuntru, voie n-ai.Ea cu siguranþã existã. E nevoie doarsã priveºti mai bine ºi mai înþelept. Încã o floare nouã ºi nu doar o steaîn grãdina lumii vom vedea.

Alþii spun cã ochiul ne-nºalãºi cã n-ar fi nimic, cã totul ni s-ar pãrea,aceºtia-s cei care n-au nici o speranþã.Ei cred, c-atunci când omul înapoi se-întoarce,lumea pe care în urmã o lasã e dusãde mâini trufaºe aceasta a fost rãpitã.

1985

Beat în poarta ceruluiCum voi fi, Tu ai ºtiut de la început.ªi de la începutul fiecãrei fiinþe vii.

Trebuie sã fie ceva groaznic, sã ai conºtiinþaîn care sã coexiste în acelaºi timp

a fost, este ºi va fi.

Am început sã trãiesc încrezãtor ºi fericit,Sigur cã pentru mine soarele va rãsãri în fiecare zi,iar florile în fiecare dimineaþã vor înflori.Am alergat din zori pânã seara prin grãdina vrãjitã.

Fãrã sã fi ºtiut nimic cã Tu din Cartea Faceriim-ai ales pentru un nou experiment,de parcã n-ai fi avut destule mãrturii,cã aºa zisa voinþã liberãnu poate face nimic împotriva sorþii.

Sub privirea ta distratã am suferit precum o vulpe înþepatã în spinii porumbei.Grozãviile lumii în faþã mi s-au deschis.

ªi n-aº fi putut fugi de acestea în închipuire?în alcoolul dupã care dinþii nu mai clãnþãnetopindu-se pieptul fãcut praf de glontele aprinsaº mai putea gândi sã trãiesc ca alþii?Înþeles-am cã rãtãcesc din speranþã în speranþãºi Te-am întrebat, Atotcunoscãtorule, de ce mã chinui. E încercarea fãcutã ºi de Iov,sã-mi recunosc credinþa mea drept o închipuireºi spun: Tu nu exiºti ºi nici pedepsele talestãpân fiind aici pe pãmânt numai întâmplarea?

Cum poþi privi la multiplicata, miliardarã durere?

Cred cã oamenii, dacã din acest motiv nu pot credecã exiºti, meritã lauda din ochii Tãi.

ªi pentru cã te-ai milostivit peste mãsurãai venit pe pãmânt,sã cunoºti ceea ce simt fãpturile muritoare.

Suferind durerea crucificãrii pentru pãcatele, cui?

Iatã, eu mã rog Þie, pentu cã a nu mã ruga nuºtiu.

Cã inima-mi pe Tine te vrea, cu toate cã ºtiu cãnu mã vei vindeca.ºi-aºa va fi, ca cei care suferã, sã sufere în continuareNumele Tãu slãvindu-þi-L.

Prezentare ºi traducere de NNiiccoollaaee MMaarreeºº

Ex libris de Ovidiu Petca

În anotimpul vacanþelor, ne vom opriasupra a douã subiecte mai uºoare, de la periferiaculturii, ca sã spunem aºa, dar care vor ofericititorilor un plus de informaþii cu care nu au ceface, în spiritul jocului de societate „trivialpursuit”.

Mai întâi, sã adãugãm încã o paginã relativbogatului dosar Stieg Larsson, autor despre caream scris copios la aceastã rubricã. Ne amintim cãautorul popularei trilogii Millennium (transpusãîn româneºte la Editura Trei) a decedat subit în2004, în vârstã de doar cincizeci de ani, înaintede a i se fi publicat enorma operã, ciclul sãu deromane politico-poliþiste devenind un best-sellerpostum. Ne mai amintim ºi cã el a avut opartenerã de viaþã în Eva Gabrielsson, persoanãcontroversatã, aflatã la ora actualã în conflictdeschis cu moºtenitorii drepturilor de autor (tatãlºi fratele romancierului). Or, iatã cã doamnaGabrielsson a publicat recent o carte desprerelaþia sa intimã ºi profesionalã cu Larsson,apãrutã iniþial în francezã ºi foarte recent tradusãºi publicatã ºi în Statele Unite, la „Seven StoriesPress”. Intitulatã, cam stângaci, dar brutal dedirect There Are Things I Want You to Know”About Stieg Larsson and Me („Existã lucruri pecare doresc sã le ºtii” despre Stieg Larsson ºidespre mine), cartea de memorii este recenzatãde Charles McGrath în International HeraldTribune. Citatul din titlu îi aparþine chiar luiLarsson, fiind excerptat dintr-o scrisoare adresatãautoarei.

Tonul sec ºi stilul lipsit de ornamentaþie alecãrþii nu vor furniza prea multe argumenteadepþilor teoriei conspiraþiei, care, convinºi cã S. L. nu era suficient de talentat pentru a scriesingur Millennium, vor cãuta în memoriile luiGabrielsson dovezi cã ea ar fi contribuit înmãsurã decisivã la realizarea acestei opere. Nuvor gãsi nici prea multe referiri la misteriosul alpatrulea roman al ciclului, rãmas, se spune, pehard-disk-ul lui Larsson. Volumul se concentreazãmai degrabã asupra modului în care aparentmanierata Eva Gabrielsson încearcã sã se rãzbunela modul supranatural pe inamicii sãi.

Stieg Larsson ºi Eva Gabrielsson au trãitîmpreunã treizeci ºi doi de ani, dar nu s-aucãsãtorit, fiindcã nu au avut copii ºi fiecare aþinut la independenþa sa. Întrucât legile suedezenu fac nici o referire la posibilele drepturi desuccesiune ale celor care au trãit în concubinaj,Gabrielsson nu poate emite pretenþii justificatelegal asupra moºtenirii literare a lui Larsson, învaloare de zeci de milioane de dolari. Totul lerevine tatãlui ºi fratelui romancierului. În carte, E. G. susþine cã n-o intereseazã banii, dar, caapropiat colaborator al lui S. L., doreºte sã aibãun cuvânt de spus în administrarea moºtenirii luiliterare. Opinia publicã suedezã este predominantde partea Evei Gabrielsson, arãtându-i multãsimpatie, dar sfârºind prin a o exaspera cuinsistenþele, astfel cã autoarea a încetat sã maidea interviuri, devenind cvasi-inaccesibilã. Totuºi,în turneul american de promovare a cãrþii sale,dna Gabrielsson a pãrut destinsã ºi veselã,fumând pe furiº, atacând furibund ceea cenumeºte „industria Stieg” ºi exprimându-ºirezervele faþã de modul cum au fost ecranizatecele trei romane ale ciclului. Ea a vorbit inextenso despre ceea ce McGrath considerã a fi

pasajul cel mai bizar al cãrþii, descriereablestemului viking adresat de ea de Anul Nou2004 inamicilor ei ºi ai lui Larsson, falºilor amici,laºilor „care l-au lãsat pe Larsson sã lupte pentruei, în timp ce-ºi încasau salariile aferente unorposturi confortabile”. În tradiþia vikingã, astfel deblesteme erau însoþite de sacrificarea unui cal,aspect înlocuit de Gabrielsson cu sfãrâmareeaunui armãsar din ceramicã ºi aruncarea cioburilorîn lacul Malaren din Stockholm. „Oamenilor careau profitat de Stieg câtã vreme a fost viu”, adeclarat ea cu satisfacþie, „nu le-a mers bine. Li s-au întâmplat lucruri rele. Nu vreau sã pun astape seama blestemului, dar sunt urmãriþi deghinion.” Dintre aceºtia, cei mai vizaþi de autoaresunt tatãl ºi fratele autorului decedat, caredãduserã iniþial impresia cã doresc sã ajungã la oînþelegere cu ea în ceea ce priveºte drepturileasupra moºtenirii, dar ulterior au pretins totul.„Invidia este pãcatul mortal care te împinge ladistrugere ºi crimã. Cred cã cei doi suferã demultã invidie: invidie pentru succesul lui Stieg –asta e cea mai bunã explicaþie pe care o pot da.”

Cât priveºte cel de al patrulea roman, ea arefuzat sã predea laptopul pe al cãrui hard-disk seaflã. Din el, S. L. a apucat sã scrie doar vreo 200de pagini, în vacanþa din 2004, înainte de ataculde cord, iar Gabrielsson nu exclude posibilitateasã termine ea romanul. Oricum, cei doicolaboraserã la finalizarea Millenniumului. „Nupot spune precis cât din Millennium a fost scrisde Steig ºi cât de mine”, spune ea, adãugând:„Stieg ºi cu mine foloseam un limbaj comun,lucram adesea împreunã.” Unicul detaliudezvãluit în cartea sa este cã Lisbeth Salander ºiMikael Blomqvist, eroii trilogiei, sunt prezenþi ºiîn al patrulea roman.

Cea de a doua informaþie vine dincinematografie ºi se referã la un presupus declinal tehnicii 3D. Într-un articol din InternationalHerald Tribune, Brooks Barnes aratã cã încasãrilede box-office ale filmelor realizate în 3D suntdezamãgitoare, întrucât publicului „i s-a acrit” deacest format. Burzuluirea cinefililor americaniprovocatã de preþurile mari ale biletelor ar fi unmotiv din care recente producþii, ca Piraþii dinCaraibe: Pe ape mai tulburi ºi altele nu aurecuperat decât o parte din investiþii. Dacã în2009, 85% din reþeta domesticã de box-office afost realizatã de Avatarul lui David Cameron,Piraþii ... a contribuit doar cu 47%. Veniturile lui„Dream Works Animation”, una dintrecompaniile hollywoodiene care promoveazã 3D-ul, au scãzut cu 18% în ultima lunã. Cel mai

mare lanþ de cinematografe din Statele Unite,„Regal Entertainment”, a suferit un declin de11%, pus de cãtre analiºti pe seamaproducþiunilor 3D. Aceiaºi analiºti cred cã ºistudiourile sunt de vinã pentru declinul pieþii de3D, întrucât au produs filme stupide, cu subiecteºi intrigi catastrofale, bazate în exclusivitate peefectele vizuale.

Companiile care au investit mult în tehnologia3D se luptã sã schimbe cursul tendinþei.Proiectele mai recente acordã mai multãimportanþã elementelor clasice ale filmelor desucces – actorii, scenariul bine fãcut, ritmul mailent, mai omenesc – încercând sã diminuezecascada de imagini nãucitoare care-l asalteazã pespectator în peliculele 3D. Chiar ºi imaginea seschimbã, în încercarea de a exploata mai bineefectele speciale: planuri mai lungi, panoramãrimai lente, pentru a da timp imaginilortridimensionale sã-ºi producã efectul. Un alt atuar fi perfecþionarea tehnologiei, în aºa fel încâtimagini 3D sã poatã fi obþinute ºi în afaraplatourilor. În ajunul lansãrii noului sãu film,Transformers: Dark of the Moon, regizorulMichael Bay e în plinã ofensivã cu reporterii,bloggerii ºi criticii, încercând sã-i convingã pepotenþialii spectatori cã meritã sã plãteascã maimult ca sã vadã filmul sãu – altminteri binestructurat – în format 3D. La un fel de conferinþãa industriei cinematografice þinutã în luna mai a.c., David Cameron ºi Michael Bay au apãrutîmpreunã pe scenã pentru a dialoga laudativ înfaþa camerelor despre meritele 3D. Turnareafilmului Dark of the Moon în acest format acostat studiourile „Paramount” cu 30 de milioanede dolari în plus, ridicând bugetul total la 195 demilioane. Dacã mulþi spectatori vor alege sã vadãfilmul în 3D, încasãrile ar putea depãºi unmiliard. Michael Bay nu este, de altfel, uniculregizor care face lobby pentru format. În iulie,Stephen Spielberg se va adresa convenþiei „Comic-Con International”, a fanilor benzilor desenate(comics), pentru a-ºi promova filmul TheAdventures of Tin-Tin: The Secret of the Unicorn.Martin Scorsese a realizat un film istoric în 3D,Hugo Cabaret, care va avea premiera înnoiembrie, iar David Cameron pregãteºte douãurmãri ale poveºtii din Avatar ºi o versiune 3D aTitanicului.

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

24 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

Caleidoscop estivalVirgil Stanciu

flash meridian

RRããssttããllmmããcciirrii

AAccttrriiþþaaO cunoºteam de la teatru. De câte ori nu o admirasem pe scenã! Dependentã de intonaþia repli-

cilor ei ca de un drog, aºteptam cu sufletul la gurã sã vãd ce i se va mai întâmpla personajului sau cealte nuanþe va mai gãsi în cutele textului, dacã era dintre cele pe care credeam cã le cunoºteam preabine ºi nu îmi mai puteau oferi vreo surprizã. Rafinament, culturã, sofisticare, aceasta era pentru mineactriþa.

ªi acum, iat-o în faþa mea, la poºtã. Vrea sã timbreze o scrisoare. Are impresia cã cineva ar vrea sãi-o ia înainte. Se înghesuie, trage ghionturi, e furioasã. Citesc pe buzele ei chiar ºi o înjurãturã murmu-ratã în surdinã.

Oare când e joc ºi când e realitate? MMiihhaaeellaa MMuudduurree

Ani de zile, dupã examenele de bacalaureat,primeam pe e-mail (ca mulþi alþii), de la totfelul de binevoitori, colecþia de perle din

lucrãrile de la probele scrise la limba românã,istorie sau geografie. Cicã sã ne amuzãm, sã râdemde ce bazaconii pot scorni odraslele noastre.Zâmbeam forþat în colþul gurii pentru cã unele nuerau simple greºeli, gafe, derapaje neintenþionate.Ce, Boc nu gafeazã? Ultima datã i s-a adresatpremierului Benjamin Netanyahu al Israelului cu„domnule preºedinte”, deci se întâmplã ºi la casemai mari. Bine, dar alte aºa-zise „perle” nu mi sepãreau câtuºi de puþin „perle” în sensul nevinovatal cuvântului. Dimpotrivã, erau bagatelizãri voiteale temei cerute, obrãznicii, trivialitãþi scrise fãrãjenã pe foaia de examen. ªtiau ei cã vor treceexamenul ºi scriau ce le trecea prin minte în clipelesupremei concentrãri. Chiar mã gândeam pânã unpot merge aceste batjocoriri evidente ale unor elevi,certaþi nu numai cu învãþãtura, dar ºi cu bunulsimþ. Bãtaia de joc a acestora s-a întins, nesimþireaa progresat direct proporþional cu promovareaoricum a examenului. ªi acum sar din nou laexemplul cel mai la îndemânã. Ce, Bãsescu n-abatjocorit de atâtea ori de pe poziþii oficiale ºi ebine mersi? Ultima jignire adusã nãpãstuituluinostru rege Mihai I îl descalificã fãrã drept de apel,dar ºi fãrã sã-l dea jos din funcþia prezidenþialã,deci se poate ºi aºa. N-a spus Traian Bãsescu, înurmã cu câþiva ani, tot în cadru festiv, baºca ladeschiderea unui an ºcolar, cã el n-a prea strãlucitla învãþãturã ºi uite unde a ajuns? Pãrerea lui e cãa ajuns bine ºi cã asta e o cinste meritatã, nu

cãzutã pe capul lui ca o pleaºcã, fãrã sã segândeascã la responsabilitãþi, la eventualareprezentativitate în faþa naþiei sau la putereaexemplului pe care îl presupune comportamentulunui ºef de stat pentru cetãþeni. Aºa stândlucrurile, se pare cã a ajuns de râsul lumii. Ca sãnu mai vorbim cã Medvedev l-a criticat dur peBãsescu pentru afirmaþia recent fãcutã cã el ar ficomandat la fel ca generalul Ion Antonescu în1941 Soldaþi, vã ordon, treceþi Prutul! Crasãinabilitate. Fostul preºedinte, Emil Constantinescu,spunea despre aceste derapaje cã ele ne aratã „unpreºedinte complet confuz, care izoleazã Româniape plan internaþional”. Cu asemenea modele înfaþã, nu e de mirare cã tinerii naþiunii (debusolaþidin start, dar ºi ajutaþi sã se debusoleze deactualele conjuncturi) acordã tot mai puþinã atenþieînvãþãturii ºi bacalaureatul s-a deteriorat de la unan la altul. Poate cã rezultatele dezastruoase dinacest an de la bac sunt o oglindã fidelã a societãþiinoastre, lipsitã de repere morale ºi de modelepozitive în stare sã insufle ºi sã perpetuezeîncrederea în adevãratele valori. Au spus-o ºi alþii.Dezamãgirea rãzbate din zeci de declaraþii fãcutepe la televiziuni sau în presa scrisã. Surprinzãtor, ºiMugur Isãrescu se aratã îngrijorat. ªtie el ce ºtie.Dacã locurile rãmân goale în facultãþi, vom avea oaltã formã de crizã în învãþãmânt. Bac-uldezastruos va avea repercusiuni ºi în alte sectoaredecât învãþãmântul, ca ºi scumpirea benzinei.

ªi-a dorit acest lucru Funeriu? Cu siguranþã nu.El a observat, ca toate cadrele didactice dezamãgitedin România de altfel, cã bac-ul a devenit o

bãlãcãrealã formalã ca oricare alta. Cu copiat, cu„impunerea” din afarã a unor potentaþi ºi cu„ajutoare” slugarnice sau interesate dinãuntru.Ministrul plin de bube politice în cap a vrut sã-ºiarate scalpul brusc iluminat printr-un bacalaureatcorect. A fãcut ºi el în tot mandatul sãu un lucrubun. A strâns ºurubul zicând: „Nu mai merge aºa.Gata cu frauda. Puneþi camere de supraveghere însãli ºi corectaþi obiectiv, riguros, conform normelorîn vigoare.” Rezultatele aratã cã doar 44,47% aupromovat, înainte de contestaþii. Cei frustraþi cã n-au putut sã fure ca altãdatã l-au înjurat ºi i-aucerut demisia. Comentatorii de pe Antene au fostde pãrere cã bac-ul 2011 „a fost examenul uneigeneraþii sacrificate de tranziþie”. Sã fim serioºi!Cine îi opreºte pe copii sã înveþe, dacã vor? Chiardacã profesorul e slab (sã admitem ºi asta), oare n-o fi vina lor cã n-au putut caracteriza un personajdin teatrul lui Caragiale ºi l-au caracterizat pe „d-lGoe”?

Aºa-i la noi. Când ceva se face ca lumea, adicãdupã standardele cerute, sar cârcotaºii. Pe cei picaþiºi familiile lor îi înþeleg. Pe comentatorii cârcotaºinu. Sã fie ãsta primul semn din mult trâmbiþatareformã a învãþãmântului? Fapt e cã rezultatelecatastrofale au bulversat toatã suflarea României.Sunt cele mai slabe rezultate din istorie. Asta artrebui sã dea de gândit. Iatã-l pe Funeriu, din„blândul pribeag” amãgitor, aliniindu-se mãsurilorde austeritate din guvernul Boc. Dacã Boc e dur, sãfie ºi un bac dur, ºi-o fi spus Funeriu. ªi, Doamne,ce dureros de dur a fost! Totuºi, aceasta a fost, sãzicem, prima duritate. Ministerul pregãteºteînchiderea ºi comasarea a 1000 de ºcoli,majoritatea din mediul rural. Sã vedem atuncireacþii.

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

25TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

copleºitor (115). Într-un context atît de bogat,opþiunile estimative în vederea unei ierarhizãrivalorice judicioase rãmân dificile. Originalitateacreaþiilor seduce, excelenþa tehnicã a efectelor iaochii. Nume sonore, internaþional omologate,atrag atenþia, umbrind oarecum interesul imediatpentru personalitãþile notorii. Artiºti locali, vãdindun talent incontestabil ºi o pricepere tehnicã fãrãcusur nu sunt puþini. Ar fi imposibil ºã nu-i citãmla loc de cinste pe veteranul virtuoz Feszt László,stilizator inventiv, pe subtilul Ovidiu Petca, carefascinat de temã participã nu doar ca expozant, ciºi în calitate de comentator atent. În aceeaºiordine de idei se mai cuvine sã amintim pentruoriginalitatea amprentelor pe Orbán István,portretul energic de femeie al lui Székely Géza,un pandant cu portretul viril al lui MikesKelemen, contrastând cu un fond vegetal gingaºadiind, lucrarea lui Vecserka Zsolt, pe fulgurantaLovász Noémi, nu mai puþin pe clasicul GedeonZoltán, pe iubitorul de simetrii Horia Ungur ºimai ales, în sfârºit forþa dramaticã a lui ImetsLászló interpretând clarobscurul tensionat al unuiincendiu nocturn.

Dintre oaspeþii strãini se detaºeazã grupulrus, care include temperamente ºi stilurialternative. În timp ce N. Domaschenko ne

încântã reluînd episodul mitologic al Ledeidrãgostindu-se cu Zeus deghizat în lebãdã,Jitnikov frapeazã prin aglomeraþia suprarealistã aunor personaje animaliere, evocate firesc, dar însens metaforic. Pe acelaºi filon cu ispitiri fantasteevolueazã ºi E. Novikova, mixînd realul cufabulosul. La M. Gavrickov cuplul arhaic înîmbrãþiºare e însoþit de sugestii totemice, în timpce M. Verholantsev fabulatã pe tema înfruntãriidintre un viteaz navigator ºi un monstru înrãitcare îl atacã. Iuri Liukshin transferã scena marinãîntr-o versiune mai calmã, în timp ce conaþionalulsãu V. Spigov ne frapeazã prin acurateþeaxilogravurii sale cu tentã alegoricã.

Apetitul fabulator al nordicilor contrasteazãprin magistrala simplitate a temei, înfãþiºînd doifiravi plopi, cu o sobrietate solitarã încîntãtoare.Un echilibru similar degajã ºi imaginea Ingei Lookîn perspectiva subtilã a unei alei ocrotitoare. Oadiere romanticã vine dinspre finlandezi.

La celãlalt pol al interpretãrii italianul EnricoBaj frapeazã prin grotescul lapidar, dar cu atît maiexpresiv în timp ce conaþionalul sãu GiancarloPozzi îºi îngãduie un eºafodaj volumetric cuplanuri suprapuse pînã aproape de vîrfulpiramidal. Imaginaþia mediteraneanã, mai curîndcu tentã futuristã nu se dezminte nici ea. DinArgentina Elena Davicino ne surprinde de-adreptul prin forþa unui monstru grotescîntîmpinîndu-se cu un rictus ironic rînjitor.

Am lãsat într-adins la urmã grupul maghiarcare impresioneazã printr-o unitate compactã ºi

un stil foarte diversificat, deºi tinzînd spre unnumitor comun. Dramatismul Zsofiei Sztranyákne întâmpinã percutant prin amputãri voite ºimodulãri de la roºu purpuriu la violet. KamperLajos estompeazã cu rafinament culoarea,reliefînd în schimb continuitatea curbelor decontur. Gárdonyi Sándor se evidenþiazã printr-otexturã aparte, învãluitoare, amintind un soi desfumato. Kerékgyártó László se distinge, nefarmecã prin simplitatea economiei imagistice deun rafinament unic. În schimb Kovács G. Tamáscu bãrbatul corpolent care ezitã indecis întretridentul împungãtor al demonului ºi îngerulsupãrat instalat pe umorul sãu viril conferãaerului sãu dilematic o notã irepresibilã de umoretic. Makkai Piroska articuleazã imaginea cu oexpresivitate aproape asprã, în flagrant contrastcu Buday György care se foloseºte de texturalemnului cu o delicateþe desãvîrºitã. Recurgînd laacvatinta, Damó István învãluie caricaturalul într-oþesãturã picturalã de umbrã-luminã. La StettnerBéla fantasticul se declarã percutant, rimînd cuvecinãtatea centaurului anecdotic al lui KoszegiGyula, de un mitologism expresiv.

Fie-ne îngãduit ca în încheierea acestei cronicisã revocãm o strofã din poezia pe care TudorArghezi a intitulat-o emblematic Ex Libris:

„Carte frumoasã, cinste cui te-a scris,Încet gînditã, gingaº cumpãnitã;Eºti ca floare-anume înfloritãMîinilor mele care te-au deschis.”

(urmare din pagina 36)

Expozitie de ex librisla Turnul Croitorilor

zapp media

Bac, Boc ºi alte boacãnenaþionale

Adrian Þion

Chiar dacã tema tratatã în ultimele episoadeîncepe sã capete dimensiuni oarecumîngrijorãtoare, mã vãd -- ºi de astã datã,

obligat sã o completez cu alte ºi alte informaþiipe care le consider esenþiale pentru întregirea încele din urmã a unei imagini globale (cã tot sevânturã termenul!) cât de cât semnificative adevenirii ºi cãutãrilor care au produs cândva unsoi de tsunami în lumea atât de ciudatã ºi defrãmântatã a jazzului; nu-mi rãmâne, aºadar,decât sã recunosc cã nu prea am ce face mai alescã, datã fiind „pe bune” importanþa ºicomplexitatea extraordinarei perioade ce acoperãanii 1930-1940, pe de o parte, nu prea vãd o altãsoluþie decât o rasolealã dintre cele mai jalnice,iar pe de alta recunosc cã nici nu mã prea mãîndemn ºi nici nu-mi dã ghes inima s’o iau pescurtãturã. Cei mai bine de 15 ani, numiþide unii ai sswwiinngguulluuii, iar de cãtre nu puþini -mmiiddddllee-jjaazzzz yyeeaarrss ((ºi asta, fireºte, fãrã a mai luaîn considerare toate prelungirile ºi „dãrile-pe-de-lãturi” nu foarte lesne de precizat/clarificat saujustificat) au însemnat o treaptã esenþialã înurcuºul atât de abrupt ºi epuizant înspre un altfel de jazz, unul al esenþelor ºi al spaþiilorpericuloase, bântuite de întortochierile ºi chinurilemodernitãþii. Cãci, cu riscul de a comite oblasfemie, ba chiar o gafã monumentalã, mã voihazarda sã afirm cã nu Basie ºi nici compoziþiilesavante ori muzica (aºa-zisã sacrã) scrisã ºicântatã cu un succes teribil de cãtre Ellington ºiciracii sãi vor fi împins lucrurile spre acest un-alt-fel-de-muzicã, ci bâjbâiala, frãmântãrile ºi cãutãrileunui gigant de talia lui Coleman Hawkins(saxofonistul legendar care a înregistrat primulsolo absolut pe tema/trama durerosului Body andSoul), tragismul unei voci unice precum cea asulfuroasei Billie Holiday, distincþia, trãirile ºiplutirea din universurile atât de artificialeexplorate de Lester Young, sonoritãþile de totspeciale ale unor Johnny Hodges, Harry Carney,Barney Bigard, trompeta miraculoasã, inumanãchiar a unor Cootie Williams ºi Roy Eldridge sau– atenþie la mine! -- pianul demenþial al dejapomenitului Duke Ellington atunci când sehotãrãºte atât de greu sã-ºi dea drumul (probabilcã mã bãnuiþi a fi pe cale sã revin la obsesia ºipisãlogeala mea legatã de capodopera absolutãcare rãmâne This One’s for Blanton - ºi iatã cãaþi nimerit-o, însã, la urma urmelor, nu prea vãdde ce m’aº cãi).

Dar haidem mai bine sã încercãm sã„epuizãm”, sã bifãm toatã povestea asta cubigbandurile ºi swingul-rege! Ar fi, în acest sens,deosebit de interesant ºi instructiv sã puteþi vedeaunele filmãri de prin anii 1930 sau pânã prin1945, realizând astfel dintr-odatã halul fãrã de halîn care frenezia dansului cuprinsese o întreagãAmericã bântuitã ºi întoarsã pe dos de mareacrizã ca ºi de anii imediat urmãtori ca sã nu maivorbim ºi de tot ceea ce a însemnat Rãzboiul alDoilea. Închipuiþi-vã stadioane întregi, uriaºe,arhipline, care pãreau cuprinse de amok ºi-ºidãdeau în petec (sau chiar ºi fustele peste cap!) înmomentul când cazanul sub presiune al vreunuibigband, atingând perfecþiunea, ameninþa sãexplodeze. Existau în acei ani o mulþime de

orchestre „infernal” de performante compuse dinprofesioniºti îndrãciþi, înrãiþi ºi întãrâtaþi de oconcurenþã la sânge ca, de altfel, ºi de mulþimile(de fani, cum se zice astãzi!) aflate literalmenteîn delir. Încât -- nu o datã -- am avut senzaþia cãasist la dezlãnþuirile prilejuite în zilele noastre deun supereveniment pop/rock! Într-un asemeneacontext, prestaþiile celebrissimei The DukeEllington Orchestra – în care partea cuvenitã„leului” purta de bunã seamã amprenta plinã desteif a personajului de la chikul elegant -- pãreausã þinã de o cu totul altã lume, una aproapeseraficã, suprapunându-se/molipsindu-se decharisma fãrã frontiere a unui creator de geniu.

Ar mai fi însã cazul sã pomenim ºi de alteorchestre faimoase – au existat o mulþime! - cumvor fi fost cea a lui Chick Webb, în care oîntâlnim pe debutanta Ella Fitzgerald, dar niciFletcher Henderson nu se va fi lãsat cu nimic maiprejos, exploatând cu pricepere „vâna”senzaþionalã a marelui, a unicului LouisArmstrong care, în anii aceia, nu dãdea încãsemne vãdite de obosealã sau mãcar nu foartevizibile. Un caz mai aparte ar fi cel al orchestreimânate în luptã de cãtre un alt leaderultracharismatic aºa cum a fost formidabilulclarinetist Benny Goodman alãturi de care îºifãcea mendrele ºi „se dãdea rotund” nãrãvaºulbaterist Gene Krupa, personaj de pominã careînnebunea audienþa cu solouri de tobe, aducând-osistematic în pragul climaxului. Formula clasicã ºitonalitatea optimistã pusã la punct de cãtreBenny Goodman pentru orchestra sa a fosturmatã cu sfinþenie ºi s-a bucurat de un successimilar ºi în cazul altor bigbanduri „albe” cum aufost cele conduse de Woody Herman, Artie Shaw,Harry James ºi Tommy Dorsey sau Glenn Millerºi Bob Crosby.

În altã ordine de idei, un aspect cu totulsingular al acþiunilor marelui clarinetist a stat însfidarea fãþiºã – încã de prin anul 1935 - asacrosantelor tabuuri (atât de stupide) impuse de

discriminarea rasialã, pe care le va ignora cu bunãºtiinþã, încropind ºi punând la cale, într-o veselie,mici formaþii mixte în care fãceau furori bronzaþiide geniu Teddy Wilson, la pian, Lionel Hampton(vibraphon), Charlie Christian (ghitarã) sautrompetistul Cootie Williams. Sastisit de succesuladeseori facil, dar ºi de monotonia unui bigbandcare mergea „ca ceasul”, visul acestui muzicianhipertalentat era sã-ºi „confecþioneze” micigrupuri de muzicã de camerã (ºi/tot de jazz,fireºte!), neizbutind însã sã-ºi facã damblaua decâtcu concursul „bronzaþilor” amintiþi ceva mai sus.Cu concursul lor, discografia perioadei middlejazz avea sã se îmbogãþeascã literalmente cu unelenestemate rarisime. Aceastã subtilã contestaþie acunoscut un moment de vârf în 1938, la CarnegieHall, templul muzicii clasice, unde BennyGoodman a cãlcat definitiv în strãchini invitându-ialãturi de el, pe scenã, pe Count Basie, JohnnyHodges ºi Lester Young.

În privinþa importanþei momentului cunoscutca swing sau middle jazz, dupã pãrerea mea,dincolo de atmosfera pe care se pricepeau canimeni altul s’o creeze ºi întreþinã (ºi cu asta mãtem cã mã voi compromite definitiv ºi-mi voiaprinde o grãmadã de paie’n cap!), marele saltînainte (vorba lui Mao!) a constat de fapt înfolosirea, adãpostirea ºi – pânã la un punct –încurajarea „maniilor” unor muzicieni de geniucare, cu toþii, s-au nimerit sã fie niºte ciudaþi,individualiºti sau excentrici la culme, niºtebântuiþi ºi obsedaþi, lingându-ºi rãni adeseoriimaginare ºi cãutându-ºi cel mai adesea liniºtea,uitarea ºi o pace înºelãtoare în alcool ºi/saudroguri. Însã, atunci când era vorba sã cânte, ofãceau cumva ca la sfârºitul timpurilor ...

Fapt este cã lumea sau mãcar o parte dinlumea atât de aparte ºi de sofisticatã a amatorilorºi degustãtorilor de jazz începuse deja, de o bunãbucatã de vreme, sã nu mai caute cu orice preþ ºisã nu se mai dea în vânt doar dupãperformanþele ºi nãzdrãvãniile unor orchestre saubigbanduri impecabile, „pornind la sfert decheie”; în schimb, înclinau tot mai mult sã pleceurechea, „amuºinând” ºi îndrãznind chiar sã tragãcu ochiul la ce ºi cum anume cântau – cãlcând înpicioare toate regulile ºi convenþiile existente --,ciudaþii ºi lunatecii de care pomeneam ceva maisus. Toate acestea nu reprezintã de fapt decâtsemnele prevestitoare ale unui nou început carese întrezãrea deja pe la începutul anilor ‘40 cândColeman Hawkins, de pildã, începuse deja a seînhãita cu rebelii bbee bboopp-ului, în vreme cepianistul Duke Ellington, se încãpãþâna, el însuºi,sã exploreze noi teritorii. Cu povestea noastrã,însã, n’am ajuns deocamdatã pânã acolo, aºaîncât – în cele ce urmeazã -- vã vom spune câteceva doar despre câþiva dintre frumoºii nebuni aiacelor ani cum ºi despre care ar fi titlurileobligatorii ale câtorva albume de referinþã.

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

26 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

jazz story

Despre middle-jazz ºi aniimaturitãþii

Ioan Muºlea

Benny Goodman 1941

Louis Armstrong ºi Ella Fitzgerald

RRaadduu CCoonnssttaannttiinneessccuu: –– Pentru început, ca sãavem imaginea amplorii eforturilor depuse,spuneþi-ne câteva cuvinte despre moºtenireamuzicalã toduþianã.

MMiihhaaii GGhhiirrccooiiaaºº: – Fundaþia „SigismundToduþã” are în custodie 150 de manuscrise, careînsumeazã peste 300 de compoziþii muzicale(gândite separat sau în cicluri) ºi scrieri careprivesc geneza acestora. În total, este vorbadespre circa 5700 de pagini care au fost scanate.Lor li se mai adaugã încã aproximativ altã mie depagini, cuprinzând scrierile sale muzicologice,care urmeazã de acum înainte sã fie supuseaceleiaºi generoase operaþii.

–– Practic, cum s-a lucrat?

– Dupã îndelungi discuþii ºi grele întrebãriasupra viitorului acestor manuscrise, am gãsitrãspunsul! Am pornit cu o echipã de treipersoane, fiecare cu sarcinile sale speciale înderularea proiectului. Mai întâi, muzicologulformat la Cluj, Constanþa Cristescu, a elaborat onouã clasificare a creaþiei compozitorului pentru aexista un plan limpede de abordare a tuturor

lucrãrilor manuscrise. Astfel, s-a început cumuzica coralã, avându-se în vedere, succesiv,creaþia liturgicã bizantinã ºi pe filierã occidentalã,apoi corurile mixte, corurile de inspiraþiefolcloricã, pe versurile unor diferiþi poeþi ºi celepentru copii. Au urmat liedurile, muzicainstrumentalã de camerã, muzica vocal-simfonicã,muzica simfonicã ºi concertantã.

Odatã planificarea fãcutã, tânãra Ana MariaBularca, licenþiatã în istorie ºi masterandã înbiblioteconomie, dar cu accentuate preocupãrimuzicale, a realizat treptat, cu mare rãbdare,operaþiunea de prelucrare tehnicã (scanare ºieditare).

În fine, mie mi-a revenit sarcina de a verifica,confrunta (pentru ultima datã, sper) filele demanuscris cu varianta lor digitalã.

– Pe parcursul acestei operaþii care reclamãexactitate, atenþie, temeinicie ºi, nu în ultimulrând, migalã aþi avut surpriza descoperirii unorpagini inedite ale maestrului ºcolii clujene decompoziþie?

– Am avut bucuria de a descoperi unele schiþe,variante ale unor mici piese sau chiar mari

opusuri, adnotãri ale autorului, pe care le-ammenþionat în anexele ce însoþesc fiecare titluscanat.

Am completat lista cu manuscrisele ce nu leavem la Cluj ºi care s-ar regãsi în BibliotecaUniunii Compozitorilor de la Bucureºti. Acolo s-arputea afla multe partituri cedate pentru achiziþie,copiate de Toduþã cu atâta rãbdare ºi eleganþãgraficã. Speranþa unei recuperãri complete aacestora ne-a fost împlinitã nu demult deregretatul compozitor Dan Voiculescu (1940-2009). El a avut satisfacþia sã gãseascã laBucureºti partitura manuscrisã a Simfoniei a III-a,cu o a treia parte, o passacaglie, neagreatã decompozitor. Fotocopia acesteia, digitizatã, vadeveni si ea parte a acestui ambiþios proiect. Înacest sens, avem credinþa ca vom gãsi în timp alteºi alte lucrãri toduþiene, din cele declarate deautor, dar inexistente fizic în prezent.

–– Acum, la final, ce puteþi prezentaspecialiºtilor în domeniu?

– O colecþie de CD-uri (DVD) a opereicomponistice integrale a lui Sigismund Toduþã,oglindindu-i documentar drumul creaþiei, de lamanuscrisele de etapã la tipãriturile operelorfinite, inclusiv metodele de lucru; cãcimanuscrisele pãstrate în biblioteca Fundaþieidemonstreazã deseori etapele parcurse, de laideea-concepþie la varianta finalã. Iatã informaþiiextrem de interesante care vor putea fivalorificate de exegeþi în cadrul studiilormuzicologice. În acest fel, am salvat pentrutotdeauna întregul fond arhivistic al creaþieitoduþiene pe suport electronic, cu potenþialitateadifuzãrii ca atare.

–– Cum vor fi utilizate aceste DVD-uri? Undele pot gãsi cei interesaþi?

– Deocamdatã vom edita un singur set dediscuri (DVD-ROM) cu o prefaþã concisã, noteexplicative extinse, pentru evaluarea cantitãþii ºiformatului cel mai potrivit cercetãrii loraprofundate ºi rapide. Urmeazã sã stabilim ºi sãfixãm chiar în statutul Fundaþiei „SigismundToduþã”, condiþiile de prezervare, de împrumut,fãrã a exclude ideea de a le admira cândva,tipãrite în câteva volume, luând exempluleminescian al Academiei Române.

Acest curajos proiect este desigur o premierãîn viaþa muzicalã româneascã, spre cunoaºterea ºifolosul tuturor generaþiilor de interpreþi,muzicologi, de la cei mai tineri (uneori, aparent,dezinteresaþi) la maeºtri veneraþi, pãstrãtori saufãuritori de istorie.

Interviu realizat deRRaadduu CCoonnssttaannttiinneessccuu

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

27TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

de vorbã cu muzicologul Mihai Ghircoiaº

Misiune îndeplinitã:

Fondul arhivistic Sigismund Toduþãse aflã pe suport eletronic

muzica

În urmã cu patru ani, Fundaþia „Sigismund Toduþã” demara un proiect ambiþios, unic în acelmoment în cultura muzicalã româneascã: salvarea manuscriselor celebrului compozitor clujean prindigitalizarea acestora ºi realizarea unui corpus pe care iniþiatorii l-au numit OOppeerraa OOmmnniiaa DDooccuummeennttaaSSiiggiissmmuunndd TToodduuþþãã.. Demers similar ca semnificaþie spiritualã, pãstrând proporþiile, cu facsimilareamanuscriselor eminesciene realizatã la Bucureºti. Se vorbea în acel moment de faptul cã vor fi necesaritrei ani pentru finalizarea acestei iniþiative. Nu au fost suficienþi… A trebuit sã mai aºteptãm încã unul.ªi iatã cã în iulie 2011 proiectul a fost finalizat! Interpreþii, muzicologii, criticii muzicali din þarã ºi dinstrãinãtate au acum acces direct la partiturile toduþiene, fãrã a mai atenta la integritatea lor fizicã, saua le deteriora. Despre misiunea încheiatã cu succes ne vorbeºte omul care, în ultimii 15 ani, ºi-a legatdestinul ººii de realizarea acestui proiect ce pãrea, la început, multora fantezist: muzicologul MMiihhaaiiGGhhiirrccooiiaaºº, secretarul ºtiinþific al Fundaþiei „Sigismund Toduþã” din Cluj-Napoca.

Casa Toduþã Cluj

Mihai Ghircoiaº

Prima treaptã a trezirii este, cred, descoperirea desine. Însã strãfulgerarea aceea sloboade ºi primapicãturã dintr-un nesecat izvor de nefericire,

fiindcã imediat dupã ea urmeazã simþãmântulnimicniciei în faþa înaintaºilor iluºtri, iar la 99% dintrenoi acel sentiment se instaleazã pentru tot restul vieþii.Nu este o insatisfacþie acutã ci una cronicã, un huruitsurd care-þi macinã sufletul, cu deosebire în clipele detihnã. Cum dai sã stai, cum începe râºniþa imputãrilor.Nu are nici o importanþã conºtientizarea faptului cãharul drãmuit nu te-ar lãsa, oricum, s-ajungi preadeparte – moara se-nvârte implacabil iar atingereanemijlocitã cu oamenii de seamã (sau fie ºi numai cuamintirea lor vie) aduce mai multã apã la moarã. Latoate acestea am cugetat - oare pentru a câta oarã? --zilele trecute, când niºte semeni ai noºtri de marenobleþe au fãcut tot ce le-a stat în putinþã ca lumea,mãcar cea muzicalã, sã-ºi aducã aminte cã s-au scurs20 de ani de când maestrul Sigismund Toduþã nu maieste printre noi. Oamenii aceºtia, întemeietori saumembri de rând (ca sã zic aºa) ai fundaþiei care poartãnumele muzicianului, duc pe umeri dulcea povarã aunei moºteniri de mare preþ, pe care cu mare drag ºimândrie ar face-o cât mai cunoscutã dar se izbesc detot felul de opreliºti, cu deosebire de cele de ordinmaterial, stupide prin definiþie. Simt cã am datoria dea face ceva pentru aceste fiinþe cu adevãrat superioareºi cum singura mea armã este cuvântul, am sãvorbesc, atât cât mã pricep, despre munca lorrãbdãtoare, venitã dintr-un respect religios faþã deopera dispãrutului maestru ºi care muncã, de bunãseamã, nu le aduce decât satisfacþii spirituale.

S-au adunat, inimoºii aceºtia, imediat dupãceremonia funerarã de la începutul lui iulie 1991. Eraunumai vreo opt la numãr atunci ºi totul era de fãcut:casa muzicianului fusese sigilatã abuziv, cu gândurimeschine (cineva sus-pus râvnea la ea), nu se ºtia cerãmãsese înãuntru, nimeni n-avea habar cum seînfiinþeazã o fundaþie sau cum se revendicã o clãdirepentru un asemenea scop. Povestea e lungã, spinoasã,cu accente comuniste -- o istorie din primii ani deînchipuitã democraþie româneascã postrevoluþionarã.Poate faptul cã militanþii aveau cu toþii nume curezonanþã, poate tenacitatea, poate ºansa (sau maidegrabã toate acestea la un loc ºi o picãturã debunãvoinþã cereascã), au desferecat uºi, au netezithopuri ºi Fundaþia Sigismund Toduþã din casamemorialã a cãpãtat hrisov de fiinþare. Dar odatãpãtrunºi în vila de pe malul Someºului (aºezatã pestrada care astãzi poartã numele compozitorului),discipolii ºi-au pus mâinile-n cap! Povesteºte profesoruluniversitar Hans Peter Türk, cel dintâi preºedinte alfundaþiei: „Când am deschis pentru prima datã uºa, cusprijinul Procuraturii, înãuntru am gãsit o învãlmãºealãgreu de descris – mobile, manuscrise de tot felul(partituri ºi texte), un pian de valoare, o bibliotecãimensã ºi alte sute de obiecte de care nu-mi maiamintesc acum. Nici nu ºtiam de unde sã-ncepem.”Ei bine, au început nemþeºte, într-un perfect spirittoduþian aº zice eu ºi timp de vreun an ºi jumãtate(dacã nu mai bine) prof. Türk ºi prof. Dan Voiculescu(plecat ºi el, între timp, din lumea aceasta) au reuºit oprimã catalogare a documentelor, de la cele legatepânã la filele disparate, nelãsând la o parte nici unpetec de hârtie. Dupã aceea a început studiulmaldãrului de scrieri, compararea versiunilor aceleiaºilucrãri, elaborarea primelor proiecte de publicare. Maitrebuia ca fundaþia sã-ºi împlineascã o chemare decãpãtâi – aceea de a sprijini tinerele mlãdiþe cântãtoare,dupã dorinþa maestrului, lãsatã cu limbã de moarte.Toate acestea þineau de partea seacã, organizatoricãdar acolo, în casa în care trãise atâþia ani marelemaestru, se mai întâmpla un fapt, nu de toate zilele,

un miracol: spiritul sãu emana din fiecare ungher, dinfiece filã îngãlbenitã, de sub capacul pianului drag, dinsertarele mobilei grele. Prezenþa era aproape materialã,dãdea simþãmântul cã oricând s-ar fi putut înfiripa undialog. În lungi ceasuri de contemplare ºi meditaþie,discipolii fideli ºi-au fãurit un nou chip al magistrului,cu trãsãturi mult mai pregnante, cu cãutãturã ºi maisfredelitoare decât cea pe care ºi-o aminteau ºi care,oricum, te strivea. Cu toþii au înþeles mai adâncenergiile prometeice ale acestui om între oameni, aupriceput mai limpede stãruinþa sa în faptã, au desluºitmai bine numãrul culmilor urcate ºi înãlþimea lor.Cãci ursitoarele fuseserã darnice cum nu se mai poatecu pruncul venit pe lume la Simeria într-o zi de mai aanului 1908, într-o famile modestã, cu patru copii.Tatãl, Gheorghe Toduþã, lucrãtor la Cãile Ferate,conducea fanfara de copii a oraºului iar mama,Rozalia, nãscutã Rothmüller, era o ºvãboaicã în toatecelea. Pruncul abia nãscut, Sigismund, avea toatedarurile acestea, mai mult, avea sã pãstreze religiaromano-catolicã a mamei, lucru mai important decâts-ar crede pentru mersul sãu în viaþã. Cu talentulmuzical al tatãlui ºi cu voinþa de propãºire a mameidrumul lui Sigismund era hãrãzit a se îndrepta cãtregrãdinile zeiþei cu lirã. Dâra de luminã ducea cãtreCluj, locul unei învolburãri culturale începutã desecole dar sporitã de alipirea Ardealului la Patria-Mumã. Aºa cã la 18 ani, în 1926 prin urmare, tânãrulSigismund Toduþã bãtea la porþile Conservatorului deMuzicã ºi Artã Dramaticã din metropola transilvanã. I se deschise ºi, cu acea sete de cunoaºtere care nu-l vapãrãsi niciodatã, se puse cu burta pe carte. În zece aniabsolvi trei secþiuni ale conservatorului: pedagogie(1926-30), pian (1926-32) ºi compoziþie (1930-36).Mari dascãli i-au modelat darurile ieºite din comun –Ecaterina Fotino (pian), Traian Vulpescu (teorie ºisolfegii), Mihai Andreescu Skeletty (armonie), MarþianNegrea (contrapunct ºi fugã), Augustin Bena (cor ºidirijat coral). Apoi Toduþã a plecat într-un leagãn alculturii omenirii – Roma, desãvârºindu-ºi la AcademiaSanta Cecilia arta pianisticã cu Alfredo Casella ºiînclinaþiile componistice cu Ildebrando Pizetti. Înacelaºi timp, a urmat cursurile Institututlui Pontificalpentru Muzicã Sacrã, studiind orga ºi compoziþiareligioasã. În 1938, dupã 12 ani de ºcoli înalte, îºi dãdoctoratul în muzicologie, la acelaºi PontificioInstituto di Musica Sacra. Era primul român carecucerea acest titlu! Întors în þarã, tobã de carte, Toduþãclãdeºte zi de zi la o carierã cum puþine cunoaºtem.Trudeºte 11 ani la Blaj (1932-43), sfinþind un loc dejasfânt pentru Români; este chemat ca asistent laconservatorul din Cluj (1943), mutat în acei ani laTimiºoara (erau vremurile crunte ale Dictatului de laViena); devine secretar artistic ºi dirijor al FilarmoniciiArdealul (1945-49); din 1947 pânã la ultima suflare,viaþa lui S.Toduþã se leagã de Conservatorul clujean,ca dascãl la toate disciplinele teoretice (mai cu seamãcompoziþia). Creaþia a însoþit mereu, începând de lavreo 25 de ani, drumul sãu pe pãmânt, Toduþã fiindun neobosit zãmislitor de frumuseþi, în genuri variate,turnate în riguroase forme clasice. Catalogul opereimaestrului cuprinde peste 300 de lucrãri dintre care echinuitor sã alegi un buchet reprezentativ. Sunt acolocreaþii monumentale, ca opera-oratoriu MeºterulManole (dupã Blaga), balada-oratoriu Mioriþa (dupãAlescandri), 5 Simfonii, lucrãri concertante pentruorchestrã, pian, flaut, oboi, muzicã de camerã cu piesede mare rãsunet pentru vioarã ºi pian, violoncel ºipian, oboi si pian, flaut si pian, celebra passacagliepentru pian, apoi multe piese corale, lieduri, miniaturiinstrumentale. Titlurile studiilor de muzicologie –profunde, meticuloase, nãzuind mereu spre exhaustiv– acoperã ºi ele o lungã listã. Marele maestru a fost

rector al Conservatorului din Cluj (între 1962 ºi 1965)ºi a condus Filarmonica de Stat clujeanã (între 1971 ºi1974). În ultima parte a vieþii a fost numit MembruCorespondent al Academiei Române. Cununi multede lauri s-au aºezat pe fruntea muzicianului: premiulal II-lea de compoziþie G.Enescu (1940), premiulRobert Cremer (1943), Premiul de Stat (1953, 1955),premiul G. Enescu al Academiei Române (1974), titlulde Maestru Emerit al Artei (1957), premii ale UniuniiCompozitorilor (1973, 76, 78, 83). Ca o modestãdovadã de recunoºtinþã din partea urmaºilor, Liceul deMuzicã din Cluj ºi Liceul de Muzicã ºi arte Plasticedin Deva îi poartã numele.

S.Toduþã ºi-a fãurit un stil de creaþie propriu,printr-o fericitã îmbinare a intonaþiilor religioasebizantine ºi gregoriene cu cele folclorice româneºti. Lamaturitate, muzica sa a evoluat spre un modalismintens cromatizat ºi chiar spre heterofonie. A maictitorit, Toduþã, ºi o ºcoalã muzicalã, crescânddiscipoli ajunºi artiºti de seamã: Cornel Þãranu, VasileHerman, Hans Peter Türk, Dan Voiculescu, ValentinTimaru, Adrian Pop. Abia dupã cercetarea arhivei (careeste departe de a se fi încheiat) s-a descoperittemeinicia cu care îºi pregãtea maestrul orele decompoziþie, rãmase în amintirea tuturor ca momenterarisime, de analizã, sintezã, magie esotericã. DarToduþã a avut înrâuriri asupra tuturor celor din jur, nunumai viitori compozitori ci ºi interpreþi sau pedagogi.Avea o personalitate fascinantã, care subjuga, îngloba,aproape cã anihila structurile psihice mai plãpânde cucare venea în contact. Unii susþin cã o seamã deucenici n-au rezistat rigurozitãþii vrãjitorului ºi ºi-aucãutat drumul propriu în alte pãrþi.

ªi fizic omul Toduþã era impunãtor -- o staturã deatlet, o atitudine princiarã. Întindea mâna într-un felaparte, ca un cardinal, de aproape te obliga sã i-osãruþi. Era cult cum nu se mai poate, poliglot,spiritual, adesea ironic. Pãstra o distanþã pentru caremulþi l-au considerat dificil ºi chiar antipatic. Înrealitate, maestrul avea conºtiinþa propriei valori ºi deaici natura relaþiei sale cu cei din jur. Cum sã nurãmânã un asemenea om ca un far în amintireacelorlalþi? Vã mai mirã ideea fundaþiei, nãscutã încã învremea când þãrâna nu se aºezase pe mormântulînainte-mergãtorului? Trebuia pãstrat cu sfinþenie totulpentru viitorime. Dupã profesorul Türk, cei maiiubitori ºi mai iubiþi s-au succedat la preºedenþiaaºezãmântului: Dan Voiculescu din 1996 pânã în 2001ºi inegalabila interpretã a lucrãrilor pentru pian alemaestrului, Ninuca Oºanu-Pop, din 2001 ºi pânãastãzi. O figurã aparte care slujeºte fundaþia de laînceput este profesorul Mihai Ghircoiaºu, omul pecare îl gãseºti acolo zi de zi. De câþiva ani, zeloºilor lis-a adãugat o... fetiþã aº putea spune, dupã aparenþe, ofiinþã plinã de spirit ºi energie, d-ra Ana-MariaBularca, venitã pentru a digitiza întreaga operã amaestrului, adicã pentru a o transforma, prin scanare,în informaþie electronicã, elaborând ceea ce se vachema Sigismund Toduþã Opera Omnia. Continuã,neºtiute, eforturile pentru tipãrirea opereimuzicianului, pentru înregistrarea ei pe compact-discuri, pentru popularizarea ei, la noi ºi peste hotare.Dar pentru toate acestea este nevoie de bani, de mulþibani, or singura sursã importantã de venituri afundaþiei continuã sã fie, în mod remarcabil ºimeritoriu, încasarea drepturilor de autor. Atâta vremecât þara nu are bani pentru sãnãtate ºi învãþãmântcum ar putea aºtepta idealiºtii de pe strada S. Toduþãfonduri pentru proiectele lor ambiþioase?

E parcã un fãcut ca articolele mele sã se termineîncovoiate sub apãsarea sãrãciei. Ne-ar trebui un omprovidenþial la cârma þãrii, un harnic dintre aceia care,aºa cum meºterul Toduþã nu a lãsat o zi sã treacã fãrãun rând aºternut pe hârtie, sã nu lase nici un ceasmãcar fãrã o opintealã la propãºirea naþiunii. Vedeþi cãºi eu sunt un idealist?..

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

28 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

Nulla dies sine lineaMugurel Scutãreanu

Ovaloare a spectacolelor care a pus adeseajuriul în dificultate ºi un program excelentpliat pe profilul sãu a avut la a 19-a sa

ediþie Festivalul Internaþional de Teatru „Atelier”,derulat la Baia Mare între 12 ºi 18 iunie.

Selecþia operatã de directorul festivalului, RaduMacrinici, a rãspuns perfect dezideratuluioriginalitãþii ºi „noului” cuprins în scopul „Atelier”-ului, iar producþiile invitate au fost conformeacestui criteriu, indiferent de anvergura lor scenicã.Dificultatea juriului – din care am fãcut parte alãturide criticul Doru Mareº, Nicolae Weisz, fost directorartistic al Teatrului Municipal din Baia Mare,regizorul Ion-Ardeal Ieremia ºi scriitorul ªtefanCaraman – a fost de a decela net între propuneriartistice de calibre similare, care ar fi meritat toatedacã nu premiate, mãcar remarcate, ceea ce amîncercat sã facem prin nominalizãri.

„Atelier”-ul s-a deschis cu un spectacol alteatrului-gazdã, Copilul rece de Marius vonMayenburg (regia Cristian Ban). Textul excepþional– ºi oarecum atipic pentru „reþeta” sa de pânã acum– al iconoclastului dramaturg ºi-a gãsit o înscenaredestul de ingenioasã, dar prost servitã, din pãcate,în mare parte, de interpretare. Copilul rece e opiesã despre cãutare, ezitãri, frustrãri, obsesii,nevoie de afecþiune, în care eroii interacþioneazãîntâmplãtor, dar exploziv. De la cuplul anapoda, încare el e hiper-grijuliu cu copilul care aflãm de faptcã nu existã, în timp ce ea îºi consumã excesivclipele ºi pânã la familia cu fete adolescente, ºi elederutat-excesive, în rãspãr cu pãrinþii desprinºi derealitate, apoi la tânãrul exhibiþionist din toaletafemeilor ni se înfãþiºeazã un tablou uman în carenimeni nu e „normal”, oricât de paºnice ar fiaparenþele. Cristian Ban a încercat sã redea cât maibine articulaþiile intrigii ºi particularitãþile fiecãruipersonaj, ajutat de decorul modular, alveolar,imaginat de Mihai Vãlu. Tempoul spectacolului,prea lent, ºi momentele de trecere cam dese audãunat reprezentaþiei din festival. La fel, cu uneleexcepþii – Inna Andriucã în Silke, „mãmica” beþivã,Richard Balint în Werner, „tãticul maternal” – unrol de contre-emploi susþinut perfect de actor – sauIonuþ Mateescu (exhibiþionistul Henning) ºi, parþial,Gabriela Chirilã (adolescenta neiubitã Tina) – actoriiau evoluat fie plat, fie neconvingãtor, adicã fãrãforþa necesarã. Copilul rece ar fi trebuit sã fie unspectacol mai puternic.

Foarte bine s-a integrat în festivalul bãimãreanDelir în doi de Eugene Ionesco, spectacolul dedebut al regizoarei clujene Mihaela Panainte, de laTeatrul Independent „Sala Micã”. Montarea din2009, în care joacã Maria Hibovski ºi EmanuelPetran, ambii nominalizaþi pentru rolurile lor, acãpãtat între timp un nou look scenografic, maipuþin restrictiv decât la premierã, mai „luminos” ºipermiþând o mai bunã evoluþie scenicã. Ritmulsusþinut al reprezentaþiei, capacitatea celor doiinterpreþi de a reda pregnant articulaþiile intrigii ºihermeneutica regizoralã fidelã textului, darinteligentã în plan-detaliu au fãcut ca Delir în doi sãobþinã la „Atelier” Premiul Fundaþiei „Liga pentruteatru”, distincþie acordatã de Radu Macrinici ºiegalã în valoare simbolicã cu Premiul Special alJuriului.

Oarecum derutant prin concepþia eteroclitã, careamestecã formule foarte diverse ºi note semanticelipsite de unitate, s-a dovedit Amor Omnia, un

spectacol non-verbal conceput de bulgarii PeterPaºov ºi Jeni Paºova la Teatrul Maghiar de Stat„Csiky Gergely” din Timiºoara. Amor Omniasondeazã iubirea în diversele sale ipostaze, doar cãmaniera de „tratare” a subiectului combinã secvenþe– foarte reuºite – de teatru de umbre cu momente„etno”-naive sau de-a dreptul romanþioase, astfelîncât spectatorul penduleazã între emoþie ºi rictus.Dacã s-ar fi menþinut în graniþele unei unitãþistilistice, spectacolul timiºorean ar fi fost uncandidat serios la premii. Aºa, abia cei doi regizoriau fost nominalizaþi, deºi o bunã parte a actorilorau evoluat sensibil ºi nuanþat.

Un recital actoricesc fermecãtor prinautenticitate ºi emoþie a fost ªi mâine e o zi deFranz Xaver Kroetz, în interpretarea Aurorei Prodan(Teatrul Municipal Baia Mare, regia Anton Tauf).Povestea ultimei zile „domestice” a unei femeivârstnice, care urmeazã sã ajungã la azil, dar sesinucide în final, i-a permis renumitei ºiexperimentatei actriþe bãimãrene un recitaladmirabil, cu rafinate treceri de la monologuldecrepit la tãioase rememorãri ori de la puseebelicoase la cãderi psihice traumatice. AuroraProdan ºi-a demonstrat calibrul de mare actriþã înacest spectacol care a provocat-o sã utilizezeformule artistice mult mai nuanþate decât în alteproducþii în care am vãzut-o.

Copilul acesta de Joel Pommerat (Teatrul deStat Oradea, trupa „Iosif Vulcan”, regia VladMassaci), mi-a confirmat o datã în plus tendinþa„textualistã” în care se aflã acum o bunã parte adramaturgiei francofone, ºi din pricina regieiaproape inexistente a lui Massaci. Pommerat ºi-aconstruit scenariul pe baza unor „interviuri” cuoameni obiºnuiþi, care-ºi mãrturisesc diverseprobleme de familie, bazate în principal pe lipsa decomunicare cu cei apropiaþi. Ar fi vorba, aºadar,despre o înstrãinare, o alienare ce caracterizeazãsocietatea de azi. Conceput secvenþial, textul nu areînsã nici un declic dramatic, nici un climax, fiind osimplã înºiruire de situaþii oarecare. Vlad Massaci ºi-a redus la minimum intervenþia hermeneuticã,lãsând actorii sã converseze – mai cu har, mai fãrãhar – într-un spaþiu deschis, dreptunghiular,asemãnãtor unei hale aseptice (decorul a fost creatde Vioara Bara). Rezultatul a fost un spectacolplicticos, sec, fad, în care doar Petre Ghimbãºan ºiCorina Cernea au sclipit, primul printr-oexpresivitate pitoreascã, a doua prin forþã ºi rigoare,obþinând de altfel Premiul pentru cea mai bunãactriþã în rol secundar. Copilul acesta e un spectacolcu care, din pãcate, n-am rezonat absolut deloc.

Un alt recital actoricesc – pe care personal l-amprivit ca pe un gest onest de recuperare culturalã –a fost susþinut la „Atelier” de Ioana Crãciunescu:Sufleurul fricii de Matei Viºniec (Theatre Clind’Oeil, Orleans, Franþa, regia Gerard Audax) –primul text dramatic al faimosului autor de origineromânã. Parabola sistemului concentraþionarimaginatã de Viºniec („toate clipele noastre delibertate sunt copiate”) – un manifest juvenil-belicos– a fost transpusã regizoral ºi actoriceºte în manierã(ºi) metatextualã, dramaturgul fiind invocat decâteva ori. Ioana Crãciunescu a jucat cu fineþea careo caracterizeazã, punând în prim-plan textul – aicicu bunã ºtiinþã, deloc calofil. Sufleurul fricii e unexperiment literar-teatral, cu aceastã ordine a mizei,iar spaþiul de joc de la Casa Rusu – un salon

opulent de vilã – a contextualizat bine articulaþiileplurivalente ale monologului.

Foarte simpatizatul dansator japonez HikaruOtsubo a revenit la Baia Mare – unde are deja ungrup de admiratori constanþi – cu Noapte înstelatã,un spectacol de dans butoh la fel de dens, abstract,cuceritor ºi de mare virtuozitate a interpretãriiprecum majoritatea producþiilor sale. Spectacolelelui Hikaru sunt greu de „povestit”, pentru cã elecompun senzaþii, imagini; e destul sã spun însã cãmai mulþi tineri oameni de teatru care l-au vãzutpentru prima datã s-au declarat copleºiþi de forþadansatorului. În ultimii ani, Hikaru Otsubo ºi-adinamizat discursul coregrafic, folosind partiturimuzicale mai ritmate, fãrã a abandona însã formulaspecificã de butoh, care concentreazã întreagasemanticã pe expresivitatea corporalã ainterpretului.

Regizorul arãdean Radu Dinulescu, care a avutun „Portret în Atelier” anul acesta, a venit la BaiaMare cu trei producþii, dintre care douã de „teatru3D” – termen ce defineºte o formulã teatralã încãnouã la nivel mondial, care combinã joculactoricesc ori performanþa de marionete cuscenografia tridimensionalã. Cãlãtorie spre centrulPãmântului, dupã Jules Verne, a fost primulspectacol de acest gen, montat la Teatrul Naþionaldin Târgu Mureº, trupa Liviu Rebreanu.Reprezentaþia de la Baia Mare a suferit, dinnefericire, de un tempo diluat, accentuat ºi de joculstângaci al actorilor, iar animaþia lui Alain Richelet-Kleinberg nu ºi-a gãsit cursivitatea în evoluþiaspectacolului. O anumitã poticnealã, un ritm lipsitde fluenþã au estompat intenþia regizoralã ºicoerenþa reprezentaþiei. Altfel însã, Cãlãtorie... nu eo propunere eºuatã, cât decalibratã pe moment.

Mult mai relevant a fost al doilea „spectacol3D”, pe care l-am vãzut întâi la Arad, în mai:Tovarãºul de drum de Andersen (Teatrul deMarionete Arad), pentru care Alain Richelet-Kleinberg ºi-a meritat pe deplin Premiul pentruScenografie al „Atelier”-ului. Aici, combinaþia demarionete ºi animaþie tridimensionalã ºi-a doveditfarmecul ºi pregnanþa vizualã, în ciuda camsinistrei poveºti anderseniene, în care un bãieþelorfan, pornit prin lume, este protejat de spiritulunui mort pe care-l salveazã de la profanare. Maiapar în basm vrãjitori, împãraþi netoþi ºi prinþesenãzuroase, aºa cum se cade. Ecranul de proiecþie3D se aflã în faþa spaþiului de joc propriu-zis, astfel

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

29TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

teatru

În „Atelier”. La Baia MareClaudiu Groza

Harsanyi Attila în Decalogul dupã Hess

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

30 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

cã sincronizarea elementelor de animaþie – peisajesau decoruri, chiar ºi personaje – cu evoluþiamarionetelor presupune o coordonare foartesolicitantã. Admirabilã interpretarea marionetiºtilorarãdeni Carmen Mãrginean, Cristian Bordaº ºiAdina Doba, niºte profesioniºti desãvârºiþi, care auredat cu plasticitate ºi perfectã sincronizare vizualãîntreaga poveste.

În fine, al treilea spectacol din „portretul” luiRadu Dinulescu a fost unul de dramã, cu ospectacologie destul de vastã chiar ºi în România, înciuda intrigii sale oarecum pulsional-incoerente:Cameristele de Jean Genet (Compania de Teatru„Aradi Kamaraszinhaz” ºi Baza Teatralã de laZsambek). Istoria servitoarelor care pun la caleuciderea stãpânei lor, „exersând-o” prin vicioasejocuri sado-masochiste, a fost înscenatã deDinulescu prin accentuarea orizontului excesiv. Într-un spaþiu extrem de redus, un soi de budoaraglomerat de haine femeieºti, eroinele (eroii, defapt, pentru cã regizorul a distribuit în spectacoltrei actori, care joacã însã roluri feminine) parcurgun traseu al viciului necontrolat; spaþiul coaguleazãpulsiunile cele mai perverse, interacþiunile cele maibrutale, e un cuib de jocuri odioase ºi purãdecadenþã. Masivitatea masculinã, forþa contactuluifizic, testosteronul emanat astfel servesc perfectmizei textuale ºi hermeneutice, aceea de a sugeradegringolada psihicã, psihoza în cele din urmã.Excelent au conturat actorii Harsanyi Attila,Tapaszto Erno ºi Lovas Zoltan intenþia regizoralã,jucând cu o pregnanþã de-a dreptul ofensivã.Ultimul ºi-a adjudecat de altfel Premiul pentru celmai bun actor în rol secundar. Cameristele este unspectacol care m-a fãcut sã vãd în altã perspectivãabsconsul text al lui Genet, prea adesea interpretatca semn al unei derive isteroide.

Actorul budapestan Harsanyi Attila a fostprotagonistul unui alt spectacol de la AradiKamaraszinhaz (compania arãdeanã a beneficiat deasemenea de un „Portret în Atelier”): Decaloguldupã Hess de Alina Nelega (coprodus cu Compania„Hetek Csoportja” din Szeged, regia TapasztoErno). Decalogul... este unul din cele mai bunetexte dramatice româneºti recente, o „rãfuialã” culumea ºi cu Dumnezeu a liderului nazist RudolfHess, aflat în închisoare, înaintea execuþiei sale.Textul e similar, în ordine simbolicã, cu monologuldostoievskian al Marelui Inchizitor, pentru cã Hesseste în cele din urmã Omul abandonat, prizonierarhetipal, dar ºi un obsedat de Ideal, un luptãtor,un rebel. Decalogul... e o despãrþire ºi o confesiunetotodatã, care trezesc emoþie, empatie, urã, dispreþ,pe mãsurã ce personajul îºi þine discursul. Unamestec de poezie ºi imprecaþie, de denudareinterioarã ºi opacitate ideologicã cutremurãtor redatde Harsanyi Attila, într-o evoluþie fãrã respiro, cuun tempo incredibil, cu o forþã a interpretãrii carepare sã depãºeascã uneori convenþia teatralã, cu unconsum la limita epuizãrii fizice, perfect calibrat ºicathartic, în cele din urmã. Decalogul dupã Hesseste un must see.

Alte douã spectacole s-au pliat foarte bine peprofilul „Atelier”-ului. Finnphonia 5.0 (EuropeanTheater Collective Helsinki) este un performanceauditiv ºi vizual, care combinã recitativul actoricesccu muzica live ºi proiecþii video. Spectacolul,conceput de doi actori de origine românã, stabiliþiîn Finlanda – Romulus Chiciuc ºi David Kozma –pleacã de la un scenariu alcãtuit din poemefinlandeze, de dragoste, militante, elegiace etc.,redate de Timo Pekka Luoma, „acompaniat”muzical de Chiciuc, cu sonuri uneori poetice,alteori de club, într-un „video-decor” imaginat deKozma ca un montaj de filme vechi de familie, cucopii care se bãlãcesc în piscinã, cupluri fericite sau

evenimente domestice. O anumitã lipsã de unitatea pãrþii video este singurul reproº pe care-l facacestui spectacol sincretic ºi reuºit, un experimentcare cred cã prinde foarte bine la publicul dinamical momentului.

Playground (Teatrul Figura Studio, Gheorgheni),în regia ºi coregrafia lui Yvette Bozsik, este oghiduºã propunere de teatru-dans, secvenþialã, încare jocurile de copii devin deambulãri de ospiciu,fãrã însã ca spiritul ludic sã disparã – înºiºiinfirmierii de la balamuc par niºte nebuni fericiþi,de pildã. Foarte bine a reuºit Yvette Bozsik sãcoordoneze grupul de interpreþi, pãstrând totodatãindividualitatea fiecãruia. Muzica vie, ritmatã, ca ºiprospeþimea dansului ºi asumarea interpretãrii aufãcut din Playground un spectacol rafinat ºiinteligibil.

Douã cuvinte ºi despre douã spectacole montatede actori bãimãreni. One life show de Mihai Ignati-a permis lui Claudiu Pintican sã construiascã,împreunã cu Ionuþ Mateescu, un mic „conflict îndoi”, între regizorul „experimentalist”, care vrea sãaducã viaþa „adevãratã” pe scenã, ºi aurolacul pecare-l ia drept exponent al teoriei sale. One lifeshow e genul de spectacol de club, foarte amuzant,mai ales datoritã jocului savuros al lui Mateescu,„stârnit” de regizorul Pintican. Improvizaþia pe caremizeazã cei doi e „sarea ºi piperul” spectacolului,cu tot cu marja sa de risc.

Fãptaºul dupã Peter Shaffer, un one man showce pleacã de la confesiunea lui Salieri, duºmanul demoarte al lui Mozart, nu a fost o opþiune preainspiratã a lui Doru Fârte. Actorul a evoluat destulde plat ºi într-o manierã de teatru psihologic cutotul desuetã, într-un decor banal ºi prãfuit.Monologul n-a avut astfel nici un fel de vitalitate,din pãcate.

Menþionez în treacãt douã spectacole desprecare am scris deja, prezente în festivalul bãimãrean.Oo! dupã Ion Creangã (Teatrul Tineretului dinPiatra Neamþ, regia Alexandru Dabija), o „creaþiecolectivã” ce remixeazã Punguþa cu doi bani în aºafel încât la a patra vizionare am descoperit ceva înplus la nivel semantic, ºi-a adjudecat Marele Premiu„Atelier”. Pentru rolul sãu de Bocitoare din Sufletul.Puncte de veghere de Dimitre Dinev (Teatrul„Maria Filotti”, Brãila, regia Radu Afrim), ocomedie grotescã despre „spiritul balcanic”, LilianaGhiþã a fost distinsã cu Premiul pentru cea maibunã actriþã la Baia Mare. De remarcat excelentaþinutã de scenã a celor douã producþii, prima din2007, a doua din 2009.

Revelaþia „Atelier”-ului din acest an a fost – celpuþin din perspectiva juriului – un spectacolprovocator ºi de o uluitoare originalitate regizoralã,Un cuplu de români amãrâþi, vorbitori de polonãde Dorota Maslowska (Teatrul Naþional TârguMureº, trupa „Tompa Miklos”, regia TheodorCristian Popescu), care ºi-a avut premiera oficialã înfestival. Textul autoarei poloneze, un fel de SarahKane din Est, cu aceleaºi obsesii pentru o lumeliminarã, este un „road-theater”, având în centru doitineri drogaþi care fac autostopul prin Polonia,dându-se drept „un cuplu de români amãrâþi”.Întreg universul în care se miºcã aceºtia pare înecatîn aburii drogului ºi alcoolului, toate personajelefiind scoase din þâþânile firescului. Textul mixeazãcliºee etnice care pot crea puternice reacþii „anti” alespectatorilor români, mai ales cã intriga econceputã ºi într-o notã de ambiguitate aidentitãþilor. Theodor Cristian Popescu a manevratºi interpretat acest text dificil cu spirit diaboludic,aº spune, preferând sã sugereze în loc sã descrie.Astfel, spaþiul de joc e practic un patrulater mobilatcu un scaun care închipuie, dupã caz, automobilulori casa, cârciuma etc. (decorul a fost creat deDobre-Kothay Judit), în care actorii – care s-audescurcat excelent, trebuie spus – Dorottya Nagy,Orsolya Moldovan, Botond Benedek (încãmasterand, distins cu Premiul pentru cel mai bunactor), Csaba Laszlo ºi Gabor Tollas, efectueazã unsoi de „dans în derivã”, cu interacþiuni violente.Foarte bunã muzica lui Vlaicu Golcea, carepotenþeazã articulaþiile acþiunii, ºi light-designul luiLucian Moga – deºi acesta se dovedeºte riscant încondiþii de turneu, prin complexitatea concepþiei.Hermeneutica lui Popescu se probeazãextraordinarã la final, când ambiguitatea textuluicapãtã un climax net: în loc sã se trezeascã dinvisul drogat, cei doi tineri cad într-un coºmar teribil,în care cãluºarii români vin dansând de pe o navãimaginarã pentru a-i lua în stãpânire... TheodorCristian Popescu ºi-a meritat pe deplin Premiulpentru cel mai bun regizor pentru acest spectacolcare va crea, cu siguranþã controverse, unul din celemai bune spectacole pe un text contemporan dinultimii ani.

Festivalul „Atelier” va ajunge anul viitor la un„jubileu” uimitor pentru un eveniment iniþiat de unsingur om: ediþia a 20-a. Fie ºi numai pentru cã arãzbit prin tranziþie, festivalul din Nordul Românieimeritã sã existe mai departe.

Un cuplu de români amãrâþi vorbitori de polonã

Asta e, am cãzut ºi eu în capcana cuvintelorcompuse cu sufixul -TIFF (v. aperiTIFF,educaTIFF, ecoTIFF º.a.)! Era ºi timpul, cãci

– dupã nouã ediþii ºi tot atâþia ani în care amscris despre Festival – nu era sã rãmân tocmaiacum, la ceas aniversar, vorba ceea, fãrã coledzi,fãrã o cât de modestã, acolo, contribuþielingvisticã la fenomenul cinematografic clujean.Dacã în limbajul colocvial s-a încetãþenit pluralulsuccesuri, de ce nu ºi...? Dar nu îndrãznesc sãmerg cu gândul atât de departe; ajungã clipeigloria ei... De ce, totuºi, dagheroTIFF? Pãi, în celece urmeazã tot niºte developãri (critice), niºteimagini vreau sã relev ºi eu din ce mi-a rãmas maiapropiat (ori mai îndepãrtat) de suflet ºi gust dinediþia 2011 a celui mai important festival de filmdin România, intrat de anul acesta – prin amintitadeja în numãrul anterior al „Tribunei” validare decãtre Federaþia Internaþionalã a Producãtorilor deFilm (FIAPF) – în rândul primelor 40 de festivaluride profil de pe mapamond.

ªi, fiind eu mai de modã... clasicã – spre a nuspune veche! –, ºi diacronic, o sã încep cuînceputul, cu filmul care a deschis cea de-a 10-aediþie, aniversarã, respectiv Potiche, tradus destulde simpluþ ºi neinspirat Nevasta la putere. Eibine, în ciuda distribuþiei (Catherine Deneuve,Gerard Depardieu, Fabrice Luchini) ºi a regiei[Francois Ozon, al cãrui 8 femei (8 femmes,Franþa, 2001), prezentat la prima ediþie a TIFF-ului, a fost absolut savuros], Potiche coboarã multprea mult standardul Festivalului: o peliculã,pretins comedie, subþire rãu de tot, volatilã,pastiºã superficialã. Dacã un spectator onest, darnaiv, s-ar fi ghidat dupã acest film de deschidere,cred cã TIFF-ul îl pierdea iremediabil de client.Nu pot decât sã am nostalgia „incipiturilor” de laediþiile precedente: Occident (România, 2002; r.Cristian Mungiu) – 2002, Oraºul Domnului(Cidade de Deus, Brazilia, 2002; r. FernandoMeirelles, Katia Lund) – 2003, Bowling forColumbine (S.U.A. / Canada, 2002; r. MichaelMoore) – 2004, Old Boy (Coreea de Sud, 2004; r.Park Chan-wook) – 2005, A fost sau n-a fost?(România, 2006; r. Corneliu Porumboiu) – 2006,4 luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile (România, 2007; r.Cristian Mungiu) – 2007, Jocuri stranii (FunnyGames, S.U.A., 2007; r. Michael Haneke) – 2008,Amintiri din Epoca de Aur (România, 2008; r.:Ioana Uricaru, Hanno Hoefer, RãzvanMãrculescu, Constantin Popescu, CristianMungiu) – 2009, Bodega Soul Kitchen (SoulKitchen, Germania, 2009; r. Fatih Akin) – 2010.Dupã cum se poate uºor observa – deºi nu este(neapãrat ºi întotdeauna) vorba desprecapodopere, unele titluri fiind chiar discutabile [v.Old Boy, (auto)remake-ul Funny Games ori SoulKitchen] –, nu avem nici pe departe de-a face cupelicule cãlâi precum Potiche.

Din fericire, TIFF 2011 s-a validat nu prindeschiderea oficialã. (Tot din fericire, nu s-avalidat nici prin posterul oficial – CorneliuPorumboiu pe post de Hagi, dacã nu mã înºel –,nu atât banal, ca sã nu spun fad, cât neadecvattemei. Ce-i drept, într-o lume sufocatã de fotbal,doar reverenþa TIFF-ului în faþa sportului-rege – alcui rege?! – lipsea... Din fericire, clipul lui MarianCriºan – pastiºã-parodie dupã A fost sau n-a fost?-a salvat promo-ul ediþiei aniversare; din pãcate,acesta, clipul, nu a putut fi afiºat pe toate

gardurile...) În general, cu excepþiile de rigoareinerente oricãrui festival din lume, selecþia s-aridicat la standardul impus de ediþiile anterioare ºide amintita „omologare” de cãtre FIAPF. Aºadar,sã trecem la lucrurile serioase. Vom începe, ca deobicei, cu filmele din concurs, competiþia fiindcoloana vertebralã a oricãrui festival, cea care „dãseama” despre intenþiile, nivelul, vrutele (ºinevrutele) acestuia.

Competiþia

Mai echilibratã – în mediocritate – decât în alþiani, mai omogenã, fãrã filme nãucitoare care sã-þitaie rãsuflarea, dar ºi fãrã rebuturi flagrante (cu osingurã excepþie), Competiþia din acest an nu adezamãgit per ansamblu, oferind filme bune – darnu foarte bune! – ori mãcar bine intenþionate; sãnu uitãm, totuºi, cã este vorba despre regizoriaflaþi la debut sau la cel de-al doilea film.

Aleea regelui (Kongavegur, Islanda, 2010; r.Valdis Oskardottir) – Un film de un umor negrude bunã calitate despre o comunitate islandezã –un „cãtun” de rulote, ironic (de)numit „Aleearegelui” –, cu o tipologie umanã variatã, cândveselã, când tristã, cu puseuri de suparealism.Intruziunea absurdului – a absurdului artistic, de„coloraturã esteticã” doar, fãrã acoperire narativã– dezechilibreazã uºor ansamblul.

Despre Fãrã cale de-ntors (Sin retorno,Argentina / Spania, 2010; r. Miguel Cohan) nu aºputea spune cã a meritat Trofeul Transilvaniaînaintea altor titluri, dar nici sã afirm sus ºi tarecã este o alegere greºitã nu pot. Mai degrabã estegenul de film care poate împãca pe toatã lumea:publicul, cinefil sau nu – prin trama poliþistã;criticii – prin scenariul bine articulat ºi acurateþeademersului regizoral; cârcotaºii – prin spoiala deprofunzime psihologicã a poveºtii; în sfârºit, juriul(nu doar cel de la TIFF) – pentru cã a ºtiut sãscape basma curatã (sau nu?!) în faþa categoriilorde spectatori amintite... Sunt acestea, cred,suficiente argumente pentru a-i convinge pe ceicare au scãpat filmul la TIFF, sã-l vadã atuncicând (ºi dacã) va rula pe marile ecrane.

Imperialiºtii nu au murit! (The Imperialists areStill Alive!, S.U.A., 2010; r. Zeina Durra) esteremarcabil prin falsa simplitate a poveºtii. Asyaeste artist vizual (fotograf) de succes în NewYork. Viaþa ei – mondenã, dramele pe care le„ilustreazã” fiind doar un pretext care-ipotenþeazã cariera – este tulburatã (ºi asta înprincipal pentru cã îi sunt deranjate tabieturile:ieºirile la club, siguranþa apartamentului-atelier,tihna partidelor de sex º.a.m.d.) atunci cândFaisal, fostul logodnic, cetãþean american originardin Orientul Mijlociu, dispare, bãnuiala familieifiind cã a fost rãpit de C.I.A. pe fondul paranoieiterorismului islamic. Filmul se construieºte dindetalii, întâmplãri banale, cotidiene, tensiuneadramaticã fiind indusã tocmai de absenþa unuipunct narativ culminant. Finalul deschis, care lasãîn suspans soarta lui Faisal, nu cautã sã evitehappy-end-ul, cât sã amplifice mesajul: marotaterorismului – dirijatã, controlatã (ne)oficial – estemijlocul optim de manipulare a cetãþenilor„satului global”. În treacãt fie spus, n-am înþelesdecizia juriului de a o premia pe Elodie Bouchez,

interpretarea acesteia încadrându-se în limitelecorectitudinii profesionale.

Maimuþe (Apflickorna, Suedia, 2011; r. LisaAschan) este o poveste delicatã despreadolescenþã, despre fragilitatea, impulsurile,ezitãrile, tensiunile, cãutãrile specifice acestei„vârste ingrate”, dominatã, în film, de definireapropriei sexualitãþi. Delicat, dar nu efeminat saufeminist – în pofida faptului cã are la pupitrulregizoral o femeie iar eroii sunt... eroine.Maimuþe reuºeºte un demers echilibrat întreºabloanele peliculelor despre adolescenþã (nu mãrefer nici pe departe la filmele americane degen!), care mimeazã înþelegerea, ºi procustianaîncercare de a convinge spectatorul cã aºa ºi nualtminteri trebuie sã fie adolescenþa adolescenþilordin zilele noastre.

Oxigen (Adem, Belgia, 2010; r. Hans VanNuffel) este unul dintre cele mai bune filme dinCompetiþie. Drama, defel lacrimogenã, a unortineri suferind de o boalã de plãmâni incurabilã –nativã sau dobânditã. Printr-o rãsturnare deperspectivã, filmul nu vorbeºte despre cât lescurteazã viaþa boala, ci despre cât poate fiprelungitã viaþa! O poveste de dragoste care nuare nimic morbid, un final deschis ce nu oferãcertitudini – dar nu exclude speranþa –, o regieinteligentã, o interpretare de þinutã. Oxigen aprimit Premiul publicului, mai „pe fazã”, se pare,decât juriul Competiþiei.

ªi Potopul (Mabul, Israel / Canada, 2010; r.Guy Nattiv) a fost ignorat de juriu, deºi i seputea acorda cu sufletul împãcat TrofeulFestivalului. Tot un film despre adolescenþã, darcu altã mizã decât în Maimuþe. Povestea uneifamilii cu dramele ºi tarele ei: un tatã, fost pilotde aviaþie, care ºi-a ratat cariera din cauzaalcoolului; o mamã adulterã; un fiu autist... ºiîncã un fiu, Yoni, de 13 ani, care se pregãteºtepentru ziua de Bar Mitzvah. Când fratele maimare al lui Yoni este adus acasã, în urmaînchiderii sanatoriului, viaþa întregii familii începesã trepideze... Filmul este realmente „ca în viaþã”,dar o realitate de substanþã – personajele au nudoar contur, au ºi carne, palpitã, sunt vii. Potopuleste un film trist, dar nu deprimant.

Principii de viaþã (România, 2010; r.Constantin Popescu) nu se ridicã la nivelulfilmului de debut al regizorului (Portretulluptãtorului la tinereþe – mult mai elaborat ºicinematografiat mai îngrijit, film comentat ºi înpaginile „Tribunei”), fiind mai degrabã o „victimã

31TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

Ioan-Pavel Azap

film

DagheroTIFF (I)

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

32 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

colateralã” a modei Noului val (ca ºi Marþi dupãCrãciun al lui Radu Muntean). Nimic de zis,filmul este curãþel ºi lucrat îngrijit, dar fãrã adepãºi nivelul unui exerciþiu (cu grad dedificultate) superior. Criza familialã esteconvingãtoare în datele ei enunþiative, pãstrându-se la un nivel ilustrativ. Filmul îi oferã lui VladIvanov un prim rol principal (deºi mai „principal”decât cel din 4 luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile estegreu de imaginat). Principii de viaþã meritã vãzutpentru capacitatea de adaptare a regizorului la omodalitate de exprimare cinematograficã ce nu îieste proprie.

Proiectul fãrã titlu al lui Kartik Krishnan (TheUntitled Kartik Krishnan Project, India, 2010; r.Srinivas Sunderrajan) – Proiect bine intenþionat,departe de cliºeele filmului indian (sau deprejudecata despre filmul indian, pentru cã, sincervorbind, câþi dintre noi urmãresc fenomenulcinematografic bolywoodian?), mai sãrac decât celmai minimalist film românesc. Din pãcate, înfinal o cam ia razna: dupã un demerseminamente realist, chiar cu tentã documentarã,despre încercarea unui debutant de a face un film(care se presupune, iniþial, a fi tocmai cel pe care-lvedem pe ecran), finalul vireazã, neinspirat ºinejustificat, într-un fel de SF (cu accent pe „S”!).ªi aºa, fantasma(goria)-i gata...

O sâmbãtã obiºnuitã (V subbotu, Rusia /Germania / Ucraina, 2011; r. AlexanderMindadze) este singurul titlu care putea sãlipseascã din Competiþie fãrã a i se simþi lipsa. Deo falsã simplitate, auster la modul ostentativ,filmul nu reuºeºte sã convingã, lipsit fiind demizã dramaticã deºi porneºte de la un caz realcare numai lipsit de potenþial dramatic nu este:accidentul de la centrala nuclearã Cernobîl din1986. În plus, permanenta agitaþie a camerei defilmat a lui Oleg Mutu, obositoare ºi iritantã, estefutilã.

Tãcerea (Das letzte schweigen, Germania,2010; r. Baran bo Odar) – Un thriller psihologiclucrat curat nemþeºte, riguros pânã la manie,despre cazul unui pedofil, asasin al unei fetiþe de13 ani. Când dupã 23 de ani are loc o crimãsimilarã, poliþia pune totul pe seama unuipsihopat. Fãrã a fi întru totul o ipotezã greºitã,este incompletã: cea de a doua crimã este un gestdisperat al unui om iremediabil singur, completalienat. Rãcela, lipsa de patetism a demersuluicinematografic potenþeazã drama.

O viaþã însemnatã (La vida útil, Uruguay /Spania, 2010; r. Federico Veiroj) – Delicat ºi fragil,filmul lui Federico Veiroj este un recviem dedicatsfârºitului, dispariþiei cinematografului de facturã

„clasicã”, a filmului ca poveste, ca modalitate deexpresie artisticã, dar ºi afectivã a omului.Închiderea cinematecii din Uruguay dobândeºte,prin extrapolare, valenþele unei „sentinþe”nietzcheene: Cinematograful a murit! A murit, caºi Dumnezeu, pentru spectatorul contemporan,sufocat de imagini, dar lipsit de suflet, deimaginaþie ºi imaginar, de tandreþe, incapabil sãmai trãiascã în/prin poveste, percepând ºimulþumindu-se doar cu coaja lucrurilor.Cinematograful-poveste va fi, este aproape ociudãþenie, „apanajul” unui grup restrâns deciudaþi nostalgici ºi anacronici.

Vulcanul (Eldfjall, Islanda, 2011; r. RunarRunarsson) – Un film sentimental, dar nulacrimogen ori patetic. Ce mai are în comun uncuplu ajuns la vârsta a treia? Ce mai pot sã-ºispunã dupã o viaþã petrecutã împreunã doioameni ajunºi în pagul senectuþii? Vulcanul nuedulcoreazã nimic: cei doi au în comun moartea.Dar preludiul acesteia este dragostea. Un filmcurat, de un firesc „ca în viaþã” – fãrã a fi simplistori minimalist.

Filme(le) româneºti

Pentru a putea vedea alte titluri, cu ºanseinfinit mai mici de a rula pe marile noastreecrane, nu îmi propun sã urmãresc(avan)premierele (deºi anul acesta au fost incluseºi trei filme care au rulat pe marile ecrane:Morgen al lui Marian Criºan, Despre alte mameal lui Mihai Ionescu ºi Tiberiu Iordan ºi Periferical lui Bogdan George Apetri, la care mai putemadãuga ºi Ursul lui Dan Chiºu care a rulat în aerliber în P-þa Unirii) din cadrul Zilelor FilmuluiRomânesc, acestea urmând sã intre încinematografe în toamnã sau în prima jumãtate aanului urmãtor Festivalului. Dar de fiecare datã,anumite „ferestre” în grila de vizionãri prestabilitãîmi permit sã vãd câte ceva din producþiaromâneascã. Anul acesta a(u) fost sã fie cincifilme (asupra cãrora voi reveni când vor aveapremiera în reþeaua de difuzare).

Titus Faschina a urmãrit cu aparatul de filmatvreme de un an viaþa familiei lui Dumitru Suciu,unul dintre ultimii ciobani autentici,„neinstituþionalizaþi”, din Carpaþii Transilvaniei.Rezultatul este Aproape de cer (România /Germania, 2010; sc. ºi r.: Titus Faschina), undocumentar lucrat în alb-negru, fascinant: sobru –fãrã a fi rigid, reverenþios – fãrã sentimentalism,conservator – fãrã a fi patetic. Marea calitate afilmului este cã nu plânge pe ruinele unui modde a fi, a unui mod de trai revolut. Aproape de

cer îþi aratã pur ºi simplu, îþi povesteºte desprecum se poate trãi în comuniune: cu natura, cueresuri, cu mituri – fãrã efuziuni sentimentale ºifãrã militantism desuet. Dupã ce vezi filmul luiTitus Faschina, nu îþi vine sã te faci cioban; maidegrabã þi-ai dori sã devii cineast...

Visul lui Adalbert, excelent debut al luiGabriel Achim, o comedie neagrã despre finalaCupei Campionilor Europeni din 1986 – cândSteaua a devenit campioanã continentalã – ºidespre normele de protecþie a muncii însocialism, derulatã într-o fabricã tipicã pentru aceiani. Nici nostalgic-elegiac, nici încrâncenat-justiþiar– pur ºi simplu savuros. De neratat.

Tatãl fantomã, tot un debut în lungmetraj – allui Lucian Georgescu, pe un scenariu scris încolaborare cu Barry Gifford. Un profesor, evreuamerican la a doua generaþie, se întoarce înRomânia pentru a cunoaºte locul de baºtinã alpãrinþilor sãi. Meandrele trecutului îl poartã dinTransilvania pânã în Bucovina, iar prezentul îlface sã se cãpãtuiascã ºi cu o nevastã neaoºromâncã. Filmul penduleazã între douã moduri decinematografiere: unul liric-evocator, manierist –în sensul bun al termenului! –, altul mai realist,frust pe alocuri, fãrã a reuºi întotdeauna sã lecompatibilizeze. În orice caz, un film de vãzut,care diversificã peisajul cinematografic românesc.Iniþial, Tatãl fantomã trebuia sã fie regizat deOvidiu Bose Paºtinã, memoriei cãruia, de altfel, îieste dedicat.

George Dorobanþu a debutat strãlucit în 2008cu lungmetrajul de ficþiune Elevator, demonstraþiede virtuozitate regizoralã greu de egalat. Dinnefericire, Bucharestless nu pare a fi operaaceluiaºi regizor. Documentarul despre Bucureºtiputea sã fie filmat ºi în Mãnãºtur (la cartierulclujean mã refer), cã tot nu s-ar fi prins nimeni.Imaginile, corecte în sine, nu spun mai nimicluate în ansamblu, pãrând sã fie mai degrabã doaro ilustraþie (neinspiratã) a muzicii lui LexDumitru.

Dacã bobul nu moare, revenirea multaºteptatã (cel puþin de cãtre cei care nu au uitatÎn fiecare zi Dumnezeu ne sãrutã pe gurã / 2001ºi au crezut cã Faraonul / 2004 este un accident)a lui Siniºa Dragin pe marile ecrane, este odezamãgire. Un proiect extraordinar de ambiþios,din care puteau sã iasã mai multe filme: unulmitic, în linia arhetipalã a lui Serghei Paradjanov –povestea bisericii cumpãrate de þãranii dintr-un satromânesc din Imperiul Austro-Ungar într-o vremecând nu aveau voie sã-ºi construiascã propriilebiserici ortodoxe; o comedie neagrã, în linia luiKusturica ºi a cinematografului yugoslav –povestea tânãrului sârb care dezerteazã în timpulrãzboiului din fosta Yugoslavie ºi se refugiazã înRomânia unde îºi gãseºte sfârºitul într-unaccident; o dramã contemporanã – românul careîºi cautã fiica, ajunsã prostituatã în Kosovo, dupãrãzboiul amintit anterior. Din pãcate, nimic nu seleagã în acest film. Dezideratul regizorului – acelade a fi cu orice preþ „abisal”, profund ºi metafizic– nu se împlineºte: în ciuda bunelor intenþii, Dacãbobul nu moare este doar un film preþios,neconvingãtor ca întreg. Sunt convins încontinuare cã În fiecare zi Dumnezeu ne sãrutãpe gurã este un film ce frizeazã capodopera –ignorat „graþie” anului lansãrii, când filmulromânesc era ca ºi inexistent, mai apoi sufocat deminimalismul ºi moda decupajului feliei de viaþã(cât mai simplã ºi mai autenticã, fãrã parabole orimetafizicã) specifice Noului val – ºi cã ar trebuirelansat în cinematografe. ªi încã mai sper cãSiniºa Dragin îºi va confirma debutul.

Cadru din Aproape de cer, un film de Titus Faschina

Ioan-Pavel Azap

Aºa da:1. 100% Pierre Etaix. Chiar dacã ar fi fost numai

integrala Etaix – cinci lungmetraje, patru de ficþiune(Pretendentul / Le soupirant, 1963; Yo Yo, 1965;Sãnãtatea e mai bunã decât toate / Tant qu’on a lasante, 1966; Marea dragoste / Le grand amour,1969) ºi un documentar (Unde curge lapte ºi miere/ Pays de cocagne, 1971), ºi trei scurtmetraje deficþiune (Ruptura / Rupture, 1961; La mulþi ani! /Heureux anniversaire, 1962; În plinã formã / Enpleine forme, 1966) –, ºi cea de-a zecea ediþie aTIFF-ul ar fi fost salvatã de la banal (din fericire, nua fost cazul!). Unul dintre cei mai importanþi comicifrancezi ai marelui ecran (surclasat doar de JacquesTati, cãruia i-a fost asistent de regie ºi coscenarist laUnchiul meu / Mon oncle, 1958), Pierre Etaix faceparte din galeria marilor cineaºti ai lumii, alãturi deamintitul Jacques Tati, de Chaplin, de Buster Keaton(al cãrui admirator necondiþionat este), de Totoº.a.m.d. Octogenar, a recâºtigat recent dreptul deexploatare asupra filmelor sale, care au fostrestaurate ºi relansate în întreaga lume. Prin aceastãretrospectivã Pierre Etaix, TIFF a fãcut un cadouprinciar spectatorilor (cinefili, ori pe cale de a fi„convertiþi”).

2. Fitzcarraldo / Fitzcarraldo (Germania de Vest/ Peru, 1982; r. Werner Herzog) – Pentru modulmagistral în care face „palpabilã” nebunia,incredibilul prinzând contur sub ochii spectatorului,ºi, îndeosebi, pentru magistralul eºec din final alpersonajului titular: chiar dacã nu a reuºit sãconstruiascã un teatru de operã în mijlocul junglei,Fitzcarraldo izbuteºte o performanþã ºi maiuluitoare: sã înnobileze ridicolul.

3. Visul lui Adalbert (România, 2011) – Debutulîn lungmetraj al lui Gabriel Achim ar fi meritat cuprisosinþã sã fie în competiþie. Filmul este ocomedie despre cum a câºtigat „Steaua” CupaCampionilor Europeni în 1986 ºi despre... normelede protecþia muncii în socialismul românesc! [Egreºit sã spunem „comunismul românesc”, deoarecenu se ajunsese încã pânã acolo; asta urma sã seîntâmple cândva, dupã ce Nicolae Ceauºescu ar fiterminat sistematizarea Bucureºtilor ºi urbanizareasatelor (probabil în zilele noastre!). De altfel, ºi þarase numea Republica Socialistã România, nuRepublica Comunistã România – ºi nu din cauzacacofoniei...] De reþinut întreaga distribuþie,îndeosebi Gabriel Spahiu ºi Doru Ana. A nu se ratacând va intra în cinematografe.

Aºa ba:1. O sâmbãtã obiºnuitã / V subbotu (Rusia /

Germania / Ucraina, 2011; r. Alexander Mindadze)– Pentru simplitatea mimatã a naraþiunii ºicinematografierea ostentativ austerã a unei poveºtialtfel reale ºi nu lipsite de potenþial dramatic(dimpotrivã!). Nu în ultimul rând, pentruînfiorãtoarea agitaþie a camerei lui Oleg Mutu –experiment futil, obositor ºi iritant, fãrã mizãdramaticã, deºi în intenþie pare cã tocmai asta adorit: sã potenþeze tragedia de la Cernobîl printr-oidentificare a perspectivei (din pãcate doar vizuale a)spectatorului cu emoþiile actanþilor.

2. Pulsar / Pulsar (Belgia, 2010; r. AlexStockman) – Pur ºi simplu pentru cã este singurulfilm de la care am ieºit din salã, ºi asta dupã 30 deminute, vreme în care pelicula belgianã nu a reuºitsã-mi stârneascã nici mãcar o vagã umbrã de interes.

3. Fochistul / Kochegar (Rusia, 2010; r. AlexeiBalabanov) – Pentru gratuitatea absolutã a poveºtii ºiinvoluntara tentã parodicã.

Cãtãlin Bogdan

Aºa da:1. Poezie / Shy (Coreea de Sud, 2010; r. Lee

Chang-dong) – Pentru încercarea de a propune ocredibilã transfigurare poeticã, în contratimp cudisoluþia interioarã a protagonistei, a realitãþiicontradictorii ºi scandaloase.

2. Nader ºi Simin, o despãrþire / Jodaeiye Naderaz Simin (Iran, 2011; r. Asghar Farghadi) – Pentrufolosirea unei complexe þesãturi regizorale înreliefarea versatilei vocaþii a deciziilor morale.

3. Undeva / Somewhere (S.U.A., 2010; r. SofiaCoppola) – Pentru coerenþa simbolicã a uneisurprinzãtoare metafizici a neantului.

Aºa ba:1. Despre alte mame (România, 2010; r.: Mihai

Ionescu, Tiberiu Iordan) – Pentru contraexemplul deminimalism ca imposturã esteticã.

2. Tatãl fantomã (România, 2011; r. LucianGeorgescu) – Pentru reluarea neruºinatului kitsch alridiculizãrii baºtinei.

3. Terminus Paradis (România, 1998; r. LucianPintilie) – Pentru stridenþa de prost gust aexagerãrilor de tot felul.

Victor Cubleºan

Aºa da (Nu am luat în considerare filmele maivechi de un an, altfel ar fi trebuit sã dau o groazãde locuri întâi.):

1. Mâinile tatãlui meu / Winter’s Bone (S.U.A.,2010; r. Debra Granik) – Pentru cã e genul de filmamerican care nu e „american”, pentru cã te face sãcrezi cã ºi americanii se inspirã din minimalismulromânesc (cu succes), pentru frumuseþea tristã apoveºtii, pentru jocul prestat de Jennifer Lawrence,pentru cã „face” o atmosferã care te absoarbe ºi tefascineazã.

2. Imperialiºtii nu au murit! / The Imperialistsare Still Alive! (S.U.A., 2010; r. Zeina Durra) –Pentru cã, deºi nu merita sã câºtige, este filmul dincompetiþie care „mi-a cãzut” cel mai bine, pentru cãe un debut promiþãtor, pentru cã are umor decalitate, pentru cã ºtie sã rãmânã în fond un filmfoarte serios deºi e în aparenþã o simplã ºarjã.

3. Tãcerea / Das Letzte Schweigen (Germania,2010; r. Baran bo Odar) – Pentru cã e un foarte bunfilm poliþist (categorie la care trebuie menþionat ºiexcelentul thriller corean L-am vãzut pe Diavol /Akmareul boatda), pentru cã reuºeºte sã evitehappy-end-ul hollywodian, pentru acribiapsihologicã, pentru imaginea semnatã de NikolausSummerer.

Aºa ba [Ar fi de fapt mai multe, dar am încercatsã le notez pe cele (ºi) enervante.]:

1. Filmele documentare de la ECO TIFF, maiexact Soluþii locale pentru dezordinea globalã /Solutions locales pour un desordre global (Franþa,2010; r. Coline Serreau) ºi În eternitate / IntoEternity (Danemarca / Finlanda / Suedia / Italia,2010; r. Michael Madsen) – Pentru cã deºi mânatede bune intenþii nu sunt filme de festival, pentru cãnu poþi face un documentar despre un subiectprivind „religios” unidirecþional, pentru cã deºiaveam convingeri pro-ecologiste documentarele maidegrabã mi le-au subminat, pentru cã a filmaînseamnã ceva mai mult decât a încadra un subiect(într-un caz) ºi a te juca cu lumina (în celãlalt film).

2. Max Manus / Max Manus (Norvegia, 2008;r.: Joachim Roenning, Espen Sandberg) – Pentru cãm-a fãcut sã cred cã norvegienii au început sã-lfinanþeze pe Sergiu Nicolaescu.

3. Proiectul fãrã titlu al lui Khartik Krishnan /The Untitled Khartik Krishnan Project (India, 2010;r. Srinivas Sunderrajan) – Pentru cã are pretenþii carenu ascund decât snobismul unor spectatori.

Mihai Fulger

Aºa da: 1. Imperialiºtii nu au murit! / The Imperialists

are Still Alive! (S.U.A., 2010; r. Zeina Durra) –Premiat, pe deplin meritat, pentru interpretareaactriþei franceze Élodie Bouchez, acest filmindependent american despre nebunia lumii globalesurprinde prin maturitatea regizoarei-scenaristedebutante, care reuºeºte sã evite inteligent tentaþiamelodramaticului.

2. O viaþã însemnatã / La Vida útil (Uruguay /Spania, 2010; r. Federico Veiroj) – Un filmdeopotrivã delicat ºi delectabil, despre cinema, viaþãºi viaþã pentru cinema, distins cu Premiul special aljuriului.

3. Oxigen / Adem (Belgia, 2010; r. Hans VanNuffel) – Distins cu Premiul publicului, este filmulcare m-a emoþionat cel mai mult din tot ce amvãzut anul acesta la TIFF; totuºi, el are ºi momentecomice, iar finalul nu este deprimant, în pofidasubiectului delicat, ci dãtãtor de speranþã.

Aºa ba:1. Bucharestless (România, 2011; r. George

Dorobanþu) – Nu înþeleg la ce s-au gândit regizorulcare debuta excelent, în 2008, cu Elevator, ºimembrii micii sale echipe când au decis sã realizezeun film-eseu („city-vérité conceptual movie”) de oorã ºi jumãtate în anul 2011. Eu unul prefer oricândun film clasic din genul „simfonia unui oraº”,popular prin deceniile trei-cinci ale veacului trecut.Pãcat de muzicã...

2. Dacã bobul nu moare (România / Austria /Serbia, 2010; r. Siniša Dragin) – Un alt regizor cu unfrumos debut în lungmetrajul de cinema, în urmãcu un deceniu (cu În fiecare zi Dumnezeu ne sãrutãpe gurã), dã chix cu o coproducþie de anvergurã, darde un prost gust desãvârºit (abundãsenzaþionalismul „balcanic”, cosmetizat în stilul luiKusturica), la care, din nefericire, a lucrat ani buni...

3. Tatãl fantomã (România, 2011; r. LucianGeorgescu) – Un alt film la care regizorul-scenarist(debutant) a trudit mult, dar degeaba: tentativa sade realism mi(s)tic eºueazã lamentabil, puþinele ideibune ºi secvenþe izbutite pierzându-se printremomentele confuze ºi rizibile.

Mihai Goþiu

Aºa da: 1. Nader ºi Simin, o despãrþire / Jodaeiye Nade

raz Simin (Iran, 2011; r. Asghar Farghadi) –Recunosc, am mers la film cu oarecari temeri, legatede Ursul de Aur ºi cei doi Urºi de Argint câºtigaþi laBerlin. ªtiþi cum e „la pomul lãudat”. Ei bine, n-afost cazul. Dincolo de contextul politic ºi religiosdin Iran, povestea lui Nader ºi Simin este una cât sepoate de umanã, retrãibilã (ºi recognoscibilã) înorice societate. E o poveste despre forþa tulburãtoarea fiecãrui cuvânt ºi gest care îþi determinã viaþa.

2. 127 de ore / 127 Hours (S.U.A. / MareaBritanie, 2010; r. Danny Boyle) – E o minunãþiemarca Danny Boyle. Pornind de la un caz real(dupã un accident în Marele Canion, un tânãrrãmâne blocat cu mâna dreaptã sub un bolovan;pentru a se salva e nevoit sã-ºi taie singur braþul),Boyle construieºte un extraordinar eseu despreindividualism ºi egoism. Sacrificarea mâinii devineastfel act terapeutic: în schimbul braþului îºiprimeºte viaþa înapoi, dar o cu totul altã viaþã.

3. Pina / Pina (Germania / Franþa, 2010; r. Wim

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

33TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

TIFF-top 2011

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

34 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

Wenders) – Aflat la graniþa dintre documentar ºifilm artistic despre viaþa marii balerine (ºi prietene aregizorului) Pina Bausch, pelicula dã adevãratamãsurã a tehnologiei 3D. Nu vã chinuiþi sã daþi josPina de pe Torente, dacã nu-l vedeþi într-o salã decinema, în 3D, pierdeþi cea mai mare parte a poezieiacestui film.

4. ªcoala noastrã / Our School (S.U.A. / Elveþia,2011; r.: Mona Nicoarã, Miruna Coca-Cozma) – Eun documentar care urmãreºte, timp de cinci ani,evoluþia unor copii de þigani dintr-o periferie aorãºelului Târgu Lãpuº. ªcoala noastrã reprezintãatât ºcolile frecventate de copiii romi, dar, mai ales,„ºcoala noastrã” (în sensul de educaþie), cea care eîntr-o mare mãsurã responsabilã de modul în careprivim educaþia ºi ºansele „egale” pentru copiii romi.ªcoala noastrã trebuie vãzut mãcar pentru a înþelegecã rezolvarea problemei nu e doar la „ei”, ci ºi la„noi”.

5. Baladã tristã de trompetã / Balade triste detrompete (Spania / Franþa, 2010; r. Alex de laIglesia) – O fascinantã parabolã în registru horror,despre iubire ºi posedare. Doi clovni (Clovnul celVesel ºi Clovnul cel Trist) se înfruntã pentru iubireavedetei circului. De fapt, luptã pentru posedarea ei.Doar cã frumoasa vedetã e, de fapt, reprezentareaSpaniei, sfârtecatã de cele douã mari tabere care auîmpins-o în Rãzboiul Civil.

Aºa ba:Pe la TIFF a fost ºi Calul din Torino al lui Bela

Tarr (A Torinoi lo, Ungaria / Franþa / Germania /Elveþia, 2011). Dar Calul din Torino intrã în altãcategorie – cea a marilor dezamãgiri. Cele pentrucare calificativul „dudã” (în raport cu publicitatea ºipremiile pe care le-a primit) e prea generos.

Alexandru Jurcan

Aºa da: 1. Misterele Lisabonei / Misterios de Lisboa

(Portugalia, 2010; r. Raul Ruiz) – Pentru rafinament,stilul pictural, vigoarea epicului, interpretare.

2. Potopul / Mabul (Israel / Canada, 2010; r.Guy Nattiv) – Pentru interpretarea magistralã,profunzimea poveºtii, fiorul dramatic.

3. Drumul de întoarcere / The Way Back(S.U.A., 2010; r. Peter Weir) – Pentru acel mementotragic, pentru frumuseþea plasticã, pentru actoriiromâni perfect integraþi.

Aºa ba:1. Bãrbat în baie / Homme au bain (Franþa,

2010; r. Christophe Honoré), dar NU pentru temahomosexualã, ci pentru tratarea penibilã, inesteticã,dizgraþioasã, servind mai degrabã accentelor dehomofobie.

2. Nevasta la putere / Potiche (Franþa, 2010; r.François Ozon) – Pentru nefiresc, teatralitate,simplism.

Doru Lupean

Aºa da: 1. Oxigen / Adem (Belgia, 2010; r. Hans Van

Nuffel) – Bine jucat, poveste impresionantã ºi ca sã-lcitez pe unul din spectatori la ieºirea de la acest film„te face sã te simþi albastru”. Povestea se învârteoarecum în jurul celebrei maxime „Trãieºte ca ºicum mâine vei muri!” ºi urmãreºte povestea unorpacienþi în stadiu terminal al unei boli genetice carele afecteazã plãmânii.

2. Fãrã cale de-ntors / Sin retorno (Argentina /Spania, 2010; r. Miguel Cohan) – Faptul cã a luatMarele premiu la TIFF nu m-a surprins. Trei familiiprinse în drama unui accident de maºinã, mai multepoveºti ce evolueazã ºi se întrepãtrund. Singurul

element de oarecare nemulþumire e cã am senzaþiacã regizorul (fiind parþial ºi scenaristul filmului)investeºte în prea multe personaje ºi cerespectatorului sã se apropie emoþional de fiecare.

3. Periferic (România / Austria, 2010; r. BogdanGeorge Apetri) – N-am cum sã nu fiu subiectiv.Periferic e un film puternic cu Ana Ularu jucândexcepþional ºi cu povestea unei lumi ce o vrem a fiperifericã, dar care se întâmplã în mijlocul tuturor.Premiul de debut pentru Bogdan Apetri, regizorulfilmului, e pe deplin meritat.

Filme mai puþin bune (rele nu am vãzut):1. Nevasta la putere / Potiche (Franþa, 2010; r.

François Ozon) – Un film uºor despre emancipareafemeilor în Franþa anilor ’70. Am râs, dar nu m-amprãpãdit, am admirat-o pe Catherine Deneuve, darpe ansamblu am avut un sentiment de dezamãgirevis-à-vis de filmul care a deschis TIFF. Cred cã amajuns sã fiu obiºnuit cu deschiderile de festival multmai puternice din anii anteriori.

2. Ursul (România, 2010; r. Dan Chiºu) – Mãbucur cã existã comedii româneºti, dar m-auderanjat mult prea tare figuranþii din film, aliniaþiperfect ºi care încep sã râdã la comandã. M-au fãcutsã pierd din savoarea poveºtii în sine.

Lucian Maier

Aºa da:1. O viaþã însemnatã / La Vida útil (Uruguay /

Spania, 2010; r. Federico Veiroj) – Un film onestdespre viaþa ºi moartea cinematografiei ºi desprebucuria de a o servi, pe acest drum care uneoriaduce împlinire, alteori aduce numai probleme.

2. Ispita sfântului Anton / Puha Tonu kiusamine(Estonia / Finlanda / Suedia, 2009; r. VeikoOunpuu), care, cu toate cã nu e aranjat exemplar întoate momentele sale, e provocator atît prininterpelãrile cinematografiei pe care le propune, cîtºi prin amestecarea planului real ºi oniric înpovestea de pe ecran.

3. An bisect / Ano bisiesto (Mexic, 2010; r.Michael Rowe) – Un film despre o femeie careîncearcã sã scape de problemele cotidiene prinexerciþii sexuale din ce în ce mai violente. Filmuldevine o poartã spre subconºtient. Tot ce edepozitat acolo ca dorinþã, ca nevoie ºi joc sexualiese la ivealã între personajele poveºtii, iar filmuldevine mijlocul prin care noi, ca spectatori, avemacces pe culoarele subconºtientului.

Aºa ba:1. Dacã bobul nu moare (România / Austria /

Serbia, 2010; r. Siniša Dragin) – O galerie de cliºeeasamblate într-un mod extrem de preþios, încîtfilmul devine un monument al lipsei de bun simþ.Din cauza cã personajele nu au o viaþã coerentã peecran, din cauzã cã reacþioneazã haotic, în funcþiede interesele momentane ale autorului – care vrea cuorice preþ sã ºocheze – una dintre secvenþele acestuifilm cred cã poate insulta orice fiinþã umanã:secvenþa în care tatãl îºi violeazã fiica, în timp ce unlãutar îi cîntã cu aplomb la ureche. O violeazã,culmea, pentru a o salva din mîinile unor proxeneþi.

2. Fochistul / Kochegar (Rusia, 2010) – Un filmde Alexei Balabanov, un regizor care în aniinouãzeci fãcea filme, iar, vãzînd acest produs, amobservat cã s-a apucat de manele cinematografice.

Adrian Marian

Habemus TIFF! S-a spus acum la TIFF cãCinematograful nu are naþionalitate, existã doarCinema ºi tot aºa am spune cã existã doar filmebune sau rele. Vedem cu bucurie, totuºi, cã printrepuþine lucruri din þara noastrã, cinematografia

româneascã se redreseazã, progreseazã în aºamãsurã încât am prins curaj sã spunem cã multedintre filmele noului val de regizori nu suntgrozave, deºi (prea)multe ar vrea. Dar mãcar avemdespre ce vorbi! La un clasament personal corect arfi doar sã spunem care sunt filmele care ne-auplãcut cel mai puþin ºi de care ne-am bucurat maimult.

Aºa da:Alãturi de corect premiatul film spaniol Fãrã cale

de-ntors de Miguel Cohan, multe au fost bucuriileTIFF-ului:

1. Sã nu mã pãrãseºti / Never Let Me Go(Marea Britanie / S.U.A., 2010, r. Mark Romanek) –Copiii crescuþi exemplar într-o ºcoalã britanicãmodel (voit ironic) pentru a fi bãncile de organe aleviitorului. Cu mijloace cinematografice clasice sedisecã fariseismul, cinismul unor bune intenþii ale„descoperirilor” medicale de azi ºi mâine. Film-ºcoalã care te plimbã de la groazã la lacrimi, de lapovestea de dragoste la ospiciu, pãstrând englezeºteregulile bunei cuviinþe. Filmul este atât de real încâtare ceva de „acasã” de la noi – o actriþã pe care amadmirat-o în Asfalt Tango, sclipitoare prinexpresivitate, Charlotte Rampling, ºi o spaimã:ideea filmului ar putea trimite, oare, cu gândul lamisterul celor câtorva mii de copii dispãruþi dinRomânia?

2. Vulcanul / Eldfjall (Islanda, 2011; r. RunarRunarsson) – Pentru prezentarea cu simplitate,decenþã, discreþie a acelor ecuaþii matematice aleiubirii imposibile ºi totuºi reale care fac ca doioameni sã rãmânã alãturi, sã-ºi fie credincioºi pânãla capãt, indiferent de agonie sau de pãrerea celordin jur.

3. Pina / Pina (Germania / Franþa, 2010; r. WimWenders) ºi 1001 de feþe ale Iranului / 1001 Irans(Iran / Spania / Italia, 2010; r. Firouzeh Khosrovani)– Douã documentare care ne aratã cât putem fi dedependenþi de frumuseþea imaginii (Pina – povesteaunei mari coregrafe) ºi de ideile, pãrerilepreconcepute despre spaþiul islamic (1001 de feþe aleIranului).

Aºa ba:1. Proiectul fãrã titlu al lui Khartik Krishan /

The Untitled Kartik Krishnan Project (India, 2010; r.Srinivas Sunderrjan) – Un film indian care îºipropune sã fie altceva. Da, este altceva, nu este unmuzical, ci un interviu scremut care încã nu poate fiun proiect de film ºi nici film.

2. Dacã bobul nu moare (România / Austria /Serbia, 2010; r. Siniša Dragin) – Cu tristeþea cãregizorul împinge pe gaura cheii multe efectevizuale, metafore ºi o mulþime de simboluri care facsã þi se parã exageratã o posibilã realitate.

3. Balanþa (România / Franþa, 1992; r. LucianPintilie) – Cu tot respectul nedisimulat faþã deconsacratul regizor. Filmul care ne-a plãcut ºiimpresionat în anii ’90 este greu de digerat acum,precum o piesã de teatru în care Maia Morgensternzbiarã încontinuu. Te duce cu gândul dacã nucumva aceastã producþie a lansat ºcoala de filmedeconspirative, corozive, stridente, demascatoare cuorice preþ, dar slabe calitativ, care a fãcut mai multrãu cauzei dar ºi prestigiului artistic al unor regizoriimportanþi, exemplu Daneliuc ºi însuºi marelePintilie.

P.S. S-au difuzat mai multe filme având casubiect romii, o secþiune aproape a Festivalului. S-aspus cã romanul Coliba unchiului Tom a avut unimpact atat de puternic încât a fost una din cauzelerãzboiului de secesiune din S.U.A.. Existã puþinefilme artistice semnificative despre romi, noi neamintim doar, sau mai ales, de filmul ªatra albasarabeanului Emil Loteanu. Pentru a avea impactºi a ni le aminti, filmele despre o anumitã

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

35TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

problematicã trebuie sã fie în primul rând, mai alesbune. Pentru a nu fi sarcastici ºi nici mãcar preþioºi,important este cã, din nou, mãcar avem despre cevorbi, chiar dacã nu o sã ne amintim multe dinfilmele prezentate. Habemus TIFF!

Angelo Mitchievici

În mod cert mã pun în dificultate clasificãrilecare încep cu „cel mai” sau „cea mai”, de aceea nuvoi desemna cele mai bune trei filme de la TIFF, citrei filme care au însemnat ceva pentru mine, caremi-au transmis ceva, care mi-au lãsat emoþiiindelebile. Filmul lui Alex de la Iglesia, Baladã tristãde trompetã, este unul dintre ele, pentru felul încare creeazã un palimpsest de o cruzime rafinatã ºio tensiune dramaticã între istorie ºi circ. Cele douãlumi se întrepãtrund în filmul sãu ºi se lasã cititeuna prin cealaltã. Un alt film de pe lista mea scurtãeste documentarul românesc Metrobranding al AneiVlad ºi al lui Adi Voicu, un film care redã viaþaobiectelor unei lumi care nu le-a supravieþuit ºi carenu i-au supravieþuit, lumea „paradisului” comunist.Aceastã stranie arheologie nostalgicã relevã nunumai precaritatea obiectelor, – culturasupermarketului cu talmeº-balmeºul ei bineorganizat era de neconceput –, dar ºi însemnãtatealor pentru existenþele fixate acolo. Mai mult decât oreconstituire a unei epoci prin acest muzeuimprovizat, filmul aduce în discuþie potenþialul desemnificare pe care un obiect îl posedã ºi felul încare în jurul lui se realcãtuieºte lumea din care el aprovenit cu emoþii, amintiri, istorii ºi inefabile. Oviaþã însemnatã al lui Federico Veiroj mi se pareimportant pentru felul în care face legãtura cuistoria cinematografului ºi vârstele lui prinintermediul unui subiect banal, desfiinþareacinematecii din Uruguay. Filmul oferã un spaþiu dereflecþie asupra a ceea ce reprezintã filmul, asuprafelului cum privim un film ºi mai ales cum neuitãm la un film vechi care poartã cu sine spectreleunor lumi dispãrute. Un subiect dificil este tratat cuo mare sensibilitate prin personaje care rezoneazãcu insolitarea emoþionatã a spectatorului scufundatîn umbrã cu un ecran strãlucitor în faþã, un filmspectral ºi dificil, dar minunat.

Nu am vãzut filme proaste la TIFF ceea ce þinefie de calitatea acestui festival, fie de norocul meu,fie ºi de una ºi de cealaltã.

Vlad Moldovan

Aºa da:TIFF 2011 a fost anul redescoperirii geniului

unui mare regizor, Werner Herzog. Am mers cums-ar spune la sigur.

1. Kaspar Hauser / Kaspar Hauser (Germania deVest, 1974; r. Werner Herzog) – Pentru cã realizezidin primele zece minute cã ai de-a face cu ocapodoperã herzogianã în care sunt angajate frustcâteva dintre obsesiile de-o viaþã ale artistuluiHerzog: sãlbaticul, alienatul, stranietatea poeticã aunei priviri blank, critica culturii ºi civilizãriioccidentale, deconstrucþia mitului pedagogiciluminist etc..

2. Peºtera viselor uitate / Cave of ForgottenDreams (S.U.A. / Franþa, 2010; r. Werner Herzog) –Pentru ºtiinþa cu care regizorul reuºeºte sã seintroducã într-o atmosferã demult trecutã ºi pentrusubtilitatea prin care esenþa artei ºi a spiritului suntvivificate chiar ºi pentru preistorie.

3. Pina / Pina (Germania / Franþa, 2010; r. WimWenders) – Pentru cã la finalul filmului rãmâi cu oprofundã senzaþie de eleganþã ºi dinamism pe caretehnica 3D o imprimã artei atât de efemere adansului.

Irina Margareta Nistor

Aºa da:1. Cinema Komunisto / Cinema Komunisto

(Serbia, 2010; r. Mila Turajlic) – De departe cel maireuºit film, deºi documentar, dar cine mai faceasemenea discriminãri în ziua de azi? O povestedespre o þarã ºi un cinematograf care nu mai existã,cel iugoslav, care s-a spart în multe altele de succes,sârbeºti, bosniace, macedonene etc., ºi mai alesdespre un lider comunist, Tito, care de la distanþã nise pãrea cu mai puþine pãcate.

2. Misiunea londonezã / Mission: London(Bulgaria / Ungaria / Macedonia / Marea Britanie,2010; r. Dimitar Mitovski) – O comedie extrem deizbutitã, bulgãreascã, despre dorinþele unei blondeneveste de preºedinte din Estul Europei, gata deorice ca sã i se organizeze o întâlnire cu MaiestateaSa Regina Elisabeta a II a Marii Britanii. Multescene pot la fel de bine sã fie translate ºi la nord deDunãre...

3. Visul lui Adalbert (România, 2011) – Debutulîn lungmetraj al lui Gabriel Achim este realmente ocomedie neagrã care ne întoarce, inteligent, întimpurile trecute dar nu complet apuse, de o zi apartidului, din 1986. Gabriel Spahiu, Ozana Oanceaºi Doru Ana sunt absolut senzaþionali.

Aºa ba:1. Baladã tristã de trompetã / Balada triste de

trompeta (Spania / Franþa, 2010; r. Alex de laIglesia) – Un film sinistru, inutil de violent, uncoºmar de-a dreptul, care nici mãcar perioadafranchistã n-a ºtiut s-o rezume cum se cuvine.

2. Antigona, adicã hai sã filmãm în Ardeal! /Antigone – avagy Erdelyben, egyutt, filmet(România / Ungaria, 2010; r. Nandor Jakab-Benke) –O peliculã cu multe pretenþii, de o vulgaritatenestãvilitã, care, în mod bizar, a tot cãlãtorit pe lafestivaluri, dar care nu va gãsi public plãtitor, decâtprintre rudele protagoniºtilor.

3. Imperialiºtii nu au murit! / The Imperialistsare Still Alive! (S.U.A., 2010; r. Zeina Durra) – Titlulispititor, dar amãgitor, cu o Elodie Bouchezoarecare, care a mai luat ºi premiu la Gala TIFF,deºi era mai mult decât evident cã i s-ar fi cuvenitlui Vlad Ivanov, în Principii de viaþã.

Adrian Þion

Aºa da:1. Poezie / Shy (Coreea de Sud, 2010; r. Lee

Chang-dong) – Pentru limbajul gãsit de a pune înevidenþã delicateþea comunicãrii adevãratelor comorisufleteºti.

2. Misterele Lisabonei / Misterios de Lisboa(Portugalia, 2010; r. Raul Ruiz) – Pentru dobândireatehnicii de a întreþine nu numai taina povestiriieºalonatã pe planuri narative plurivalente,halucinante adesea ºi subtil complementare, dar ºipentru a fi reuºit sã menþinã intact interesulpublicului pe timpul celor patru ore ºi jumãtate deproiecþie.

3. Turcoaz / Turquaze (Belgia / Turcia, 2010; r.Kadir Balci) – Pentru capacitatea de a contrage olaturã sensibilã a diversitãþii aspectelor socialeeuropene actuale într-o particularã ºi elocventãpoveste de dragoste.

Aºa ba:1. Fericirea mea / Schastye moe (Germania /

Ucraina / Olanda, 2010; r. Sergei Loznitsa) –Abscons, întunecat la propriu (filmãri de noapte cuhoþi ºi poliþiºti corupþi, care înfãptuiesc abuzuri),nici o noutate, nu-i aºa, deºi a fãcut parte dinsecþiunea „Supernova”?! Mã mir cum de am rezistatpânã la sfârºit în salã. Acum ºtiu: ca sã constat cãnu are nici cap, nici coadã.

2. Paradis artificial / Paraisos artificiales (Mexic,2011; r. Yulene Olaizola) – Dacã recuperarea (pentrusocietate?) a unei fete cãzutã în abisul drogurilor eplicticoasã în sine, filmarea acestei recuperãri într-uncadru izolat trimite la somn.

3. Misiunea londonezã / Mission: London(Bulgaria / Ungaria / Macedonia / Marea Britanie,2010; r. Dimitar Mitovski) – Multe moaºe, multeidei, multã agitaþie ºi copilul s-a nãscut mort.

P.S. Nota 10 pentru grupul de artiºti franceziCompagnie des Quidams, care a evoluat vrãjitoreºteca entrée coregrafic la filmul Potiche al lui FrançoisOzon la Gala de Deschidere. Pelicula lui FrancoisOzon ar ocupa locul 4 din lista nereuºitelor înpofida celebrei distribuþii. Mai mult ozon au adus înPiaþa Unirii aceste uriaºe, diafane figurine plutindpeste capetele spectatorilor ºi spunând povesteasferei miraculoase din Visul lui Herbert.

Lucian Þion

Aºa da:1. Picco / Picco (Germania, 2010; r. Philip Koch)

– Pentru modul în care surprinde realismul relaþieipsihologice dintre personaje.

2. Romane iasfa / Romany Tears (România; r.Luminiþa Cioabã) – Pentru faptul cã aduce îndiscuþie un subiect inedit ºi foarte necesar:deportarea rromilor.

2’. Sã spui Kaddish ºi sã pleci / Say Kadish andLeave (Israel; r. Zoltan Temer) – Pentru subiectultratat ºi modul de investigaþie documentaristã.

3. Gura lupului / La bocca del lupo (Italia,2009; r. Pietro Marcello) – Pentru abordarea ºiconducerea poveºtii despre o relaþie dintre untranssexual ºi un alt bãrbat.

Aºa ba:1. Dacã bobul nu moare (România / Austria /

Serbia, 2010; r. Siniša Dragin) – Prea ambiþios;doreºte sã acopere prea multe subiecte.

2. Incendii / Incendies (Canada / Franþa, 2010;r. Denis Villeneuve) – Prea romanþios, prea extins caabordare.

3. Misiunea londonezã / Mission: London(Bulgaria / Ungaria / Macedonia / Marea Britanie,2010; r. Dimitar Mitovski) – Deºi un succes depublic în Bulgaria, prea fragmentar, neînchegat.

Cristina Zaharia

Aºa da:1. Sã nu mã pãrãseºti / Never Let me Go

(Marea Britanie / S.U.A., 2010; r. Mark Romanek) –Elegiacã ºi foarte stilatã ecranizare dupã tragiculroman al lui Kazuo Ishiguro despre clonare.

2. Maimuþe / Apflickorna, filmul Lisei Aschan(Suedia, 2011) – Îngrijit ºi fãrã excese erotice saumici rãutãþi despre competiþia la vârste prepubere,recompensat la TIFF cu Premiul pentru imagine.

3. Periferic (România / Austria, 2010) – Debutulregizorului Bogdan George Apetri, cu o nãucitoareAna Ularu în rolul unei tinere femei hãrtãnite deviaþã.

Suntem înclinaþi a lãsa la o parte uneleinformaþii epatante, dar insuficient verificate,ca aceea referitoare la un pretins „ex libris”

egiptean atribuit lui Amenhotep III (1391-1353a.Chr.) altminteri faraon de înaltã culturã, darcare îºi va fi marcat papirusurile mai curând cuun cartuº sigilar. Atari indicii, în fapt peceþidistinctive, indicînd proprietatea bibliofilã trebuiesã fi fost asemãnãtoare cu cele ce marcautomurile ºi manuscrisele unor biblioteci din evulmediu, princiare ori domneºti ºi monahale.

Nu încape însã, îndoiala cã obiceiul de aconsemna posesia unei cãrþi preþioase se leagã deumanismul Renaºterii ºi de descoperirea tiparuluide cãtre Gutenberg (1450). Derivatã din latinã,expresia ex libris ºi ex meis libris (din cãrþilemele, din cãrþile cutãruia) urmate de exbibliotheca sau chiar ex museo, uneori în variantaex bibliotheca mea, indicaþie însoþitã adesea desemnãtura autografã a posesorului de carte,sinonimã cu termenul iniþial, exprimã în ultimãinstanþã acelaºi orgoliu intelectual alcolecþionarului doct.

Este de neimaginat, de pildã, ca Laurenzianadin Florenþa, fondatã de Lorenzo dei MediciMagnificul, principe faimos pentru cultura saumanistã, sã nu-ºi fi lãsat amprenta distinctivã pemultele sale tomuri. Evident el nu reprezenta uncaz izolat în epocã. Exemple celebre realizate deAlbrecht Dürer, pentru prietenul ºi protectorulsãu influent Willibald Pirckheimer (sibi et amicis)sau pentru consilierul municipal HyeronimusFbner, pentru alþi patricieni nürnbherghezi ori, înacelaºi scop, pentru astronomul Johannes Stabius(1512-1517) ºi pentru Christoph Scheurl (1512-1514), reprezentanþi notorii ai umanismuluigerman, oferã exemple concludente pentru exlibrisul heraldic, cu armoariile colecþionaruluibibliofil.

Se pare, însã, cã cel mai vechi ex libris s-apãstrat din 1480. În þara nostrã sunt menþionaþiªtefan cel Mare, interesat de relaþii culturale cuItalia, dar mai ales stolnicul ConstantinCantacuzino, vodã Constantin Brîncoveanu, numai puþin medicul sãu de curte, PanteleonCalliarchi, cãruia i se atribuie un ex libris datatdin 1692. De la Cuza-Vodã s-a pãstrat Ex-librisBibliotheca Ruginossensi (della Ruginoasa). Uncapitol important sã leagã de biblioteca Corvina,întemeiatã de regele Ungariei Matei Corvinul,monarh foarte cultivat, cãsãtorit cu cu oprincipesã estensã care l-a apropiat ºi mai mult deumanismul italian. Deºi parþial risipitã dupãocupaþia otomanã a Budei (1541), având undestin incert, comentat pe larg de academicianulJakó Zsigmond, aceastã bibliotecã despre care sespunea cã deþinea un patrimoniu de cca. 50.000de volume a fost dispersatã. O parte a ajuns laViena, dar ºi în Transilvania unde a fost integratãîn celebra biblioteca întemeiatã în Târgu Mureº

de conþii Teleki (Teleki Téka). O altã parte se varegãsi în patrimoniul bibliotecii JohannesHonterus la Braºov, de asemenea în bibliotecaBrukenthal (1728). De imaginat cã toate acesteaºezãminte livreºti, fiind celebre, îºi aveau exlibrisul propriu.

Un reviriment modern de înflorire ainteresului pentru acest gen de graficã micã saude carte se remarcã la noi, în 1972, graþie lui EmilBologa la Braºov ºi lui Dionisie Gábor la Cluj. Înacel an era organizatã în cadrul biblioteciijudeþene braºovene, prima expoziþie de profil, cuprilejul Anului Internaþional al Cãrþii. DoctorulEmil Bologa se distinge, de altminteri, ºi caorganizator al primului muzeu de ex librisuri dinþarã, anume în ªcheii Braºovului.

Acest poate prea stãruitor excurs istoric asupratemei date nu ne îngãduie sã ne oprim în detaliuºi asupra altor faþete ale subiectului, cum ar fitehnicile grafice folosite. Evoluþia lor se vãdeºtestufoasã ºi complexã. Implicã un îndelungatparcurs de la xilogravurã la gravura cu dãltiþa ºiacul în aramã, apoi la aquatinta ºi vernis mou,apoi la litografie ºi linogravurã, autotipie ºiheliogravurã, procedeul în ofset ºi fotografie,sfârºind în varianta tipograficã bicromã ºi cu ceacoloratã manual, pânã la procedeele princalculator. A stãrui în explicitarea lor este aproapeimposibil în cadrul determinat al unei simplecronici.

Transformat într-un lãcaº cultural, nu doar deprestigiu istoric, ci cu o atmosferã ambientalãmasivã, în acelaºi timp evocatoare, TurnulCroitorilor din Cluj gãzduieºte de scurt timp oamplã expoziþie de ex-librisuri. Inauguratã subegida asociaþiei „Breasla Barabás Miklós Céh”,organizatã cu o pricepere avizatã, plinã deacurateþe, de cãtre graficianul Takács Gábor, încolaborare cu „Asociaþia Kelemen Lajos pentruOcrotirea Monumentelor”, expoziþia reuneºtepatru colecþii distincte. Acestea aparþin luiPalásthy Lajos, Ovidiu Petca ºi lui Takács Gábor,întregite de trimiteri ale unor creatori în domeniudar ºi ale „Asociaþiei de Ex Libris Aboensis” dinNaantali (Finlanda). Li s-au asociat nu puþiniartiºti din Uniunea Europeanã, ºi din alte treicontinente: America de Sud (Argentina), Asia(Turcia, China, Japonia) ºi Australia.

Diversitatea inspiraþiei ºi specificul variat alinterpretãrii conferã paginaþiei multiple oanvergurã deosebitã, incitând curiozitatea ºiadmiraþia privitorului. Venind din 24 de þãri,mesajul artistic se multiplicã, ramificându-se într-orivalitate a mãiestriei grafice ce stârneºtedeopotrivã artiºtii ºi publicul laic ori pasionat deposibilitatea unei cunoaºteri atât de plinã defarmecul ineditului. Numãrul mare alparticipanþilor din þarã ºi de pe mapamond este

(continuare în pagina 25)

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

info

Malgorzata Tomaszkiewicz Centrul de Limbã ºi Culturã

Polonezã din Cluj-Napoca 2

editorial

Oana Pughineanu "O afacere tenebroasã" 3

cãrþi în actualitate

ªtefan Manasia Mandala din mîl colorat 4

Marius Jucan Omul Pavese: un excurs asupra destinului 5

ªtefan Manasia Nostalgia corporatistã 6

comentarii

Ironim Muntean Lumea ca teatru, teatrul ca lume 6

Ion Vlad Jocul ºi spectacolul vieþii 8

lecturi

Ion Pop

Poezia Angelei Marinescu (II) 9

incidenþe

Horia Lazãr Democraþia, presa, opinia 10

imprimatur

Ovidiu Pecican Profeþia surâzãtoare 12

sare-n ochi

Laszlo Alexandru Mircea Iorgulescu 13

proza

Dorin David Insomnia 14

emoticon

ªerban Foarþã Crizantemeri 15

dialog

de vorbã cu scriitorul ºi jurnalistul Dan Culcer Aºteptarea

venirii unei zile astrale este o iluzie în plus (II) 16

profil de scriitor

Irina Petraº Radu Þuculescu sau despre portocale cu

pene 19

dezbateri & idei

Raluca Bãdoi Chip ºi oglindã. O lecturã levinasianã 20

Sergiu Gherghina Reîntoarcerea la Europa? 21

Centenar Czeslaw Milosz 22

flash meridian

Virgil Stanciu Caleidoscop estival 24

zapp media

Adrian Þion Bac, Boc ºi alte boacãne naþionale 25

jazz story

Ioan Muºlea Despre middle-jazz ºi anii maturitãþii 26

muzica

de vorbã cu muzicologul Mihai Ghircoiaº Fondul

arhivistic Sigismund Toduþã se aflã pe suport electronic 27

Mugurel Scutãreanu Nulla dies sine linea 28

teatru

Claudiu Groza În "Atelier". La Baia Mare 29

film

Ioan-Pavel Azap DagheroTIFF (I) 31

TIFF-top 2011 33

plastica

Viorica Guy Marica Expoziþie de ex libris la

Turnul Croitorilor 36

plasticasumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Expoziþie de ex libris laTurnul Croitorilor

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Viorica Guy Marica