TRIBUNA 257

PANTONE portocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r f o n d a t o r : I o a n S l a v i c iR e v i s t ã d e c u l t u r ã � s e r i e n o u ã � a n u l X I I � 1 6 - 33 1 m a i 2 0 1 3

Ilustraþia numãrului: Mariana Bojan

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

prozã

Paul Goma (IV)Marius Porumbpatrimoniu interviu

Gheorghe Grigurcu

inedit

An

ton D

um

itriu - Ju

rnal de idei (II)

Fetiþã cu câine

2 TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocGheorghe BoboºNicolae BrebanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuPetru PoantãD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanFlorin Rotaru

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::DTP: Virgil Mleºniþã

Ovidiu Petca

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

Responsabil B.T.:

din lirica universalã

(detaliu)

John Keats

EENNDDYYMMIIOONN

Aceste versuri, reprezentând prologul la otãlmãcire a poveºtii lui Endymion din mitologiagreacã, sunt un prim manifest al �artei pentruartã� în literatura englezã. John Keats, teoreticaparþinând ultimului val de poeþi romanticienglezi, deschide, prin acest prolog, miºcareaprerafaelitã în poezia englezã (mai apoireprezentatã de poeþi ca Dante Gabriel Rossetti,Algernon Charles Swinburne, Robert Browning,etc.), care este un echivalent insular alsimbolismului. Probabil cã tot acest manifest este,mutatis mutandis, ºi crezul literar al lui OscarWilde, reformulat în faimosul preambul laPortretul lui Dorian Gray. Iatã-le, acum, fãrã maimulte comentarii asupra indiscutabilei loractualitãþi, într-o posibilã variantã românã:

Ceea ce poartã frumuseþe ne-aduce veºnic bucurieªi haru-i creºte; niciodatã nu va cãdea-n nimicni-cie, Ci va pãstra tihnit iatacul de liniºti pentr-al nostrusufletªi somnul cel cu blânde vise, odihnitor, cu linrãsuflet.De-aceea, zorii noii zile îi salutãm îngemãnândFlori minunate-ntr-o fâºie ce sã ne lege depãmânt,În ciuda-a tot ce e durere, a zilelor nefericiteªi a neomenoasei lipse, de sufletele mari trãite,A cãilor bolnãvicioase, în bezna-adâncã-ntor-tocheate,Menite cãutãrii noastre; da, în pofida astor toate,E giulgiul destrãmat de-o umbrã de frumuseþe-ntotdeauna,În sufletele noastre. Astfel e soarele, aºa e luna,Copacii-mbãtrâniþi sau tineri, ce nasc al umbreidar, rãcoareDând turmelor nevinovate; aºa e a narcisei floare,Trãind în lumea ei cea verde; ºi strãveziile pâraieCe-ºi cresc o boltã de rãcoare pe mal, de-a soare-lui vãpaieSã se-ocroteascã-n timp de varã; ºi-aºa e luminiºu-n tainãAscuns în mijlocul pãdurii, cu ruje-mprãºtiate-nhainã.ªi-aºa e însãºi mãreþia acelei fericite sorþiPe care am închipuit-o puternicilor noºtri morþi.Poveºtile ce auzit-am sau le-am citit, aºa sunttoate;Sunt, de licori nemuritoare fântâni eterne, nese-cate,Ce picurã asupra noastrã din buza cerului, de sus.Dat toate-aceste elixiruri Simþirii noastre date nu-sDoar preþ de-un ceas. Nu, cãci întocmai cumarborii cu murmur linCe cresc în jurul unui templu, þinta iubirii nedevinªi-i adorãm ca templul însuºi, aºa ºi chipul albeiluniªi a iubirii poezie ºi nesfârºitele minuniNe bântuie în simþuri, pânã devin o limpedeluminã,Ce inima ne-o fericeºte; ºi-atât de strâns cu noi se-mbinã,Încât, de soare-ori întuneric ne-or hãrãzi ai noºtrisorþi,Vor fi cu noi întotdeauna; altminteri suntem goiºi morþi.

A thing of beauty is a joy for ever:Its loveliness increases; it will neverPass into nothingness; but still will keepA bower quiet for us, and a sleepFull of sweet dreams, and health, and quietbreathing.Therefore, on every morrow, are we wreathingA flowery band to bind us to the earth,Spite of despondence, of thee inhuman dearthOf noble nature, of the gloomy days, Of all the unhealthy and o�er-darkened waysMade for our searching: yes, in spite of all,Some shape of beauty moves away the pallFrom our dark spirits. Such the sun, themoon,Trees old and young, sprouting a shady boonFor simple sheep; and such are daffodilsWith the velar world they live in; and clearrillsThat for themselves a cooling covert make�Gainst the hot season; the mid-forest brake,Rich with a sprinkling of fair musk-roseblooms: And such too is the grandeur of the doomsWe have imagined for our mighty dead;All lovely tales that we have heard or read:An endless fountain of immortal drink,Pouring unto us from the heaven�s brink.Nor do we merely feel these essencesFor one short hour; no, even as the treesThat whisper round a temple become soonDear as the temple�s self, so does the moon,The passion poesy, glories infinite,Haunt us till they become a cheering lightUnto our souls, and bound to us so fast,That, whether there be shine, or gloom o�er-cast,They always must be with us, or we die.

prezentare ºi traducere în limba românã deCCrriissttiinnaa TTããttaarruu

!

Femeia ºi câinele

WWuu-wweeii

În filosofia chinezã gãsim un concept cu totulbizar, greu de explicat în contextul de idei alfilosofiei occidentale. El a fost tradus de

specialiºti printr-un �activité non-agissante�,activitatea nelucrãtoare. ªi totuºi se gãsesc ºi launii filosofi europeni unele idei de felul acesta,care pot fi apropiate ca sens de conceptulchinezesc wu-wei. Primul motor al lui Aristotel,care trebuie sã miºte totul, care el însuºi trebuiesã fie miºcat, poate fi dat ca exemplu. Într-adevãrdacã orice lucru este pus în miºcare de altul,atunci seria arcuitã de motoare care miºcã ºi suntmiºcate, trebuie sã aibã un început, care trebuiesã aibã o situaþie specialã: el miºcã dar nu emiºcat.

ªi Hegel a vãzut cã undeva activitatea trebruiesã aibã un început care are o naturã cu totulspecialã. El a numit aceastã primã activitate dieruhende Tätigkeit � �activitatea repauzândã�. Esteevidentã legãtura esenþialã între wu-wei � protoskineton ºi die ruhende Tätigkeit.

PPooeenniitteennttiiaa vviirrttuuss nnoonn eessttO teoremã din Ethica lui Spinoza (IV, 54)

sunã astfel: �Cãinþa nu este o virtute, adicã nu senaºte din Raþiune; dimpotrivã acela care se cãieºtede ce a fãcut este de douã ori nefericit sauneputincios�.

Încã de la prima întâlnire cu aceastã teoremã,în fragedã tinereþe mi s-a pãrut un paradox, lipsitde o bazã realã. Problema nu este sã fii fericit sauputernic, cum pretinde Spinoza, cu orice preþ,adicã cu orice greºeli ai fi fãcut, fãrã niciun regret.Mi se pare cã luciditatea raþionalã pretinde sã-þirecunoºti cu toatã exactitatea greºelile fãcute ºiregretul cã le-ai comis, este toana, ceea ceghideazã activitatea ta precum a nu le mai repeta.

Desigur, sub un anumit aspect, Spinoza poateavea dreptate. Sunt unii oameni care nu mai potieºi din starea psihologicã de regret, de pocãinþãcontinuã ºi rãmân încremeniþi în aceastã stare. Oasemenea atitudine nu este o virtute în mod cert� dar este de asemenea sigur cã a nu te cãi nueste niciun fel de virtute.

CCeeaa mmaaii mmaarree eerrooaarree eessttee ssãã ccrreezzii ccãã eerrooaarreeaaeessttee iirreeppaarraabbiillãã

Am citit odatã într-o carte cuvântul acesta,care era o parafrazare a unui aforism indian.Ideea se leagã de teorema lui Spinoza, dar pe careo lãmureºte, în sensul comentat de mine. A teopri la greºeala pe care ai comis-o ºi a-þi spune:�nimic nu mai îmi rãmâne de fãcut�, înseamnã ate înmormânta de viu; a nu lua în considerareînsã ce ai fãcut este cinism ºi lipsã deresponsabilitate ºi faþã de tine ºi faþã de ceilalþi pecare i-ai nedreptãþit. Ceea ce îl caracterizeazã peomul just � situat în poziþia sufleteascã corectã �este direcþia lui pe linie dreaptã, fãrã nici unexces, nici de partea cãinþei, nici de parteacinismului.

PPrroottooccrroommiissmm,, SSiinnccrroonniissmmSe vorbeºte în timpul din urmã de rolul

nostru, al românilor, în contextul culturiiuniversale, arãtându-se între altele cã suntemprotoi în multe din problemele ce au fost puse custrãlucire ºi rezolvate tot cu strãlucire de scriitorisau gânditori din alte þãri. Cu menþiunea cã noiam gândit uneori înaintea lor, pentru care s-a ºi

format vocabula �protocronism�, datoritã, dupãcâte ºtiu, profesorului Edgar Papu. Sunt de acordcu acest lucru, dar nu cu exclusivitatea ce i seacordã în discuþiile destul de vii ºi de ample lacare a dat loc conceptul acesta. În timp, am fãcut,în unele domenii, unele lucruri înaintea altora, le-am gândit sau chiar le-am ºi realizat mai înainteca alþii sã le gândeascã sau sã le realizeze.

Numeroase sunt exemplele ce pot fi date. Darce rezultã din aceasta? Fiindcã aceste realizãriprotocronice nu au avut în fapt niciun acces launiversalitate, nici un contact cu cultura mondialãºi au rãmas închise în graniþele limbii noastre.Constatãm cu regret lucrul acesta. Mai mult nuputem face, decât sã regretãm.

Totuºi fenomenul are o semnificaþie, care nuse mãrgineºte la închiderea lui într-un simpluregret. Fenomenul dovedeºte posibilitateaspiritului românesc de a fi universal, dar care, dinvitregia unor vremuri trecute ºi dintr-oneînþelegere mai recentã, nu a putut fi fructificatãîn toatã amplitudinea.

Nu trebuie totuºi sã ne exaltãm, aºa cum seexaltã Unamuno, când în prezenþa unor realizãrispaniole de la începutul acestui secol, visa la�iberizarea� culturalã a Europei.

Nu acesta este orizontul pe care trebuie sã-lcreeze constatarea protocronismului nostru. Cidorinþa îndârjitã de a avea opere care sã fieînainte mergãtoare �protoi� în lume, fiindcã avemaceastã posibilitate incontestabilã. Din nefericire,scriitorii ºi filosofii noºtri se mãrginesc la a fisincronici cu propria noastrã culturã ºi nimic maimult.

DDeesspprree ttrraadduucceerriiÎn privinþa traducerilor, lipsa de scrupule a

traducãtorilor, la noi, depãºeºte limitele tolerabile.E adevãrat cã acest lucru se întâmpla ºi în altepãrþi, ca dovadã zicala veche italianã � Traduttore� traditore. Traducãtorul îºi trãdeazã autorul pecare îl traduce. Din ce cauzã? Din cauzã cãtraducãtorul face în general, o ofertã comercialã.Adevãratul traducãtor nici nu se îngrijeºte depublicarea muncii lui; c�est la moindre des choses.

Adevãratul traducãtor este cu adevãrat un

literat, el este cel care din dragoste profundã � ºiînþelegere autenticã � pentru autorul tradus îiurmãreºte sufletul ºi cuvântul pe firul cuvintelor,pânã reuºeºte sã descopere adevãratul fond altextului tradus. Alminteri traducerea devine osimplã transpunere pãsãreascã a operei traduse.Ceea ce este mai grav este însã cã neglijenþa (sauneputinþa?) traducãtorului de a pãtrunde textul îninima lui, care este inima poetului sau aromancierului, duce de cele mai multe ori lafalsificãri care apar ininteligibile pentru cetitorulavizat, dar peste care cel obiºnuit trece fãrã sãobserve.

Sã dau un singur exemplu, în Hamlet, eroulcare se adreseazã lui Horatio cu celebrele cuvinte:

There are more things in Heaven and Earth,Horatio,

That are dreamt of in your philosophy... .Toate traducerile de la noi � ºi din nefericire ºi

din alte pãrþi � au redat versurilor de mai susastfel:

�Sunt mai multe lucruri în cer ºi pe pãmânt,Horatio,

Decât visezi în filosofia ta ...�În realitate, tot timpul, Hamlet se adreseazã

lui Horatio cu �tu� � thou; Hamlet nu putea sãîntrebuinþeze your � al d-tale, din cauzã cã acestaera tonul poeziei ºi al timpului, care întrebuinþaforma arhaicã a lui �tu� � thou; deci ar fi trebuitsã zicã, dacã era vorba de �filosofia ta� � în thyphylosophy. Doar Shakespeare utilizeazã formeca your; aºadar nu se referã la filosofia personalãa lui Horatio, ci la filosofia în general, ceea ceschimbã complet aspectul problemei. Nu Horatioeste neputincios, prin concepþia lui personalã, ciînsãºi filosofia universalã, în afarã de care existãlucruri în cer ºi pe pãmânt despre care nici mãcarnu viseazã. Este cu totul altceva. ªi exemplefoarte grave s-ar putea da în mod indefinit.

De altfel, trebuie sã mãrturisesc cã în viaþamea nu am dat decât peste puþine traduceri laînãlþimea originalului. În primul rând printraducerile lui Baudelaire fãcute din Edgar Poe. Înal doilea rând, Thais romanul lui Anatol Francetradus de N.D. Cocea în limba românã.

Traducerile examinate de mine princomparaþie, frazã cu frazã cu originalul, sunt laînãlþimea textului tradus. Dar câtã prelucrare, câtãînþelegere pânã ºi a rolului sonor al cuvintelor, alcadenþei lor în frazã! Un ignorant, cu toate cã Poea explicat cu toatã �preciziunea� în �geneza unuipoem�, cum a conceput ºi cum a realizat�Corbul�, nu se va uita la numãrul de consoanedintr-un vers, sau la numãrul de vocale. ªi ºtiþice? Într-o anumitã scenã, într-o anumitã descrieresau chiar într-un dialog, chiar ºi un prozator,utilizeazã poate instinctul lui poetic, ce ghideazão anumitã întorsãturã a frazei, un cuvântparticular, care dã o pregnanþã în context, pe carenu ar fi avut-o altfel.

Traducerile din Dante ale lui Coºbuc ºi uneletraduceri ale poetului Al. Philippide au voit deasemenea a se bucura de reuºitele subliniate maisus.

*În fond, pentru a traduce bine un text, trebuie

sã prelucrezi mai curând ideile decât cuvinteleautorului.

!

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013 3

Anton Dumitriu - Jurnal de ideiinedit

Mâinile

Elita, dacã vrea sã devinã din nou activã ºi eficientã,va trebui sã se regãseascã. ªi nu e uºor, deoarece nu e

suficient ca ea sã lupte încã o datã pentru a devenivizibilã ºi prezentã în noianul zgomotos al vieþii publice

de azi, dar ºi sã se delimiteze de o aparentã elitã ce-ºiare centrul ºi corifeii mai ales în jurul cunoscutului GDS,

al revistei 22 ºi Editurii Humanitas, grup puternic deinfluenþã de vreo douã decenii, care, sub faldurile

culturii, ale ideilor sociologice ºi politice, au intrat înaventura puterii.

OOrriiccee ffoorrþþãã ccrreeaattooaarree ddiissttuurrbbãã rreegguulliillee aacccceeppttaattee

Care sunt ºi unde au dispãrut adevãratele,realele elite româneºti? Cum de ele au fostmai vizibile sub comuniºti, cu precãdere

dupã acel an fast �64 când au fost eliberaþi toþideþinuþii politici ºi când, în jurul generaþiei �60 s-auadunat într-o splendidã ºi unicã complicitate � deparcã ar fi sunat, undeva în munþii României ungong al Timpului creaþiei ºi re-gãsirii de Sine! � nunumai câteva promoþii biologice, unii dintre ei decurând sloboziþi din beciurile staliniste, daraproape întreaga suflare intelectualã, creând acea

scurtã epocã de liberalizare sau semi-liberalizare încare s-au afirmat, mereu în luptã cu aparatul departid ºi cu cenzura, zeci ºi zeci de scriitori,muzicieni, pictori, oameni de teatru, dar ºi autoridin ºtiinþele umaniste, sociologi, psihologi, filosofi.Ultimii, e drept, þinuþi mai strâns de cenzuraceauºistã, dar ºi de invazia unor impostorioportuniºti în domeniu care au ocupat nu puþinefuncþii în Academie, ministerele de resort ºi îninstitutele de cercetãri.

Dictatura, cum o vedem din experienþa noastrãnaþionalã ºi din altele asemãnãtoare petrecute înjurul nostru, ca ºi din istorie, are darul de a reliefa,de a pune într-o evidenþã incontestabilã, anumitecurente sau tendinþe de grup, personalitãþi reale,mari, dar ºi o anumitã moralã specificã, odeontologie, care, sub ultima dictaturã la noi s-apracticat fãrã o literã scrisã, ci aºa cum se foloseºteun jargon sau altul de limbã încifratã în categoriilesociale persecutate sau minore, soldaþii, elevii sauhoþii: printr-o acceptare ºi un tip de disciplinãmutualã. Era o luptã pentru supravieþuire ºi nunumai a noastrã, a creatorilor din diverse arte ºi

ºtiinþe, dar, ne-am dat curând seama, un începutreal de speranþã de care s-au apropiat, s-au lipit ºicu care au complicitat chiar ºi zone largi sociale;cozile la piesele de teatru, la cãrþile bune, laAteneu sau în alte sãli de concert ºi spre uimireaoccidentalilor care ne vizitau, tirajelenemaipomenite la volume de Faulkner sau Hegel,G. Cãlinescu sau Marin Preda, volumele de poezieale unui Nichita Stãnescu, Sorescu, Blandiana ºialþi câþiva, de zeci de mii ce se epuizau iute, totatâtea semne nu numai ale rezistenþei prin culturã,ironizatã de mulþi, dar un început larg de speranþãa multora! A unor generaþii întregi!

Când unii domni, chiar ºi din rândul nostru,uitã de acei ani glorioºi, fãrã exagerare, uitând depropriile lor lupte, suferinþe, renunþãri, succese, sealiniazã azi în corul celor care strigã cã tot ce s-afãcut bine a fost cu voie de la poliþie!, jena meafaþã de aceºtia, chiar dacã îmi sunt buni prietenide-o viaþã, nu are margini! E un fel diletant, nocivºi pãrtinitor de a interpreta o epocã de strãlucire aspiritului românesc, de a calomnia ºi înjosi viaþamultor rare personalitãþi care au crezut ºi auprodus la un nivel înalt creator, luptând cuadevãrat, dur, renunþând la multe ºi înghiþindmulte, pentru a face ca, în sfârºit, peste arcul adouã decenii de stalinism duºmãnos ºi extremobscurantist sã putem din nou vorbi despre ºipublica operele ºi numele fondatorilor artei, ºtiinþeiºi literelor româneºti, clasice ºi moderne, cei careau creat statul ºi cultura noastrã, interzise ºimurdãrite de staliniºti. Apoi, publicând literaturãbunã, cu ajutorul unei splendide falange de criticiºi istorici literari, pentru a evidenþia impostura ºifalsitatea atâtor ºi atâtor texte din aºa-zisa literaturãnouã ce inundau spiritele ºi manualele ºcolare, darºi pentru a arãta cã geniul acestui popor nu s-astins ºi nu poate fi înãbuºit de niciun fel deocupaþie strãinã sau ideologicã. ªi, poate în primulrând (deºi nu am avut cu toþii, creatorii acelor ani,luciditatea acestui ideal sau a acestei reale ºiprofunde, esenþiale necesitãþi) pentru re-deºteptareasperanþei, a vieþii în rândul a sute ºi sute de mii decetãþeni, de diferite vârste ºi profesiuni; care aucurs spre noi, atunci ºi spre cãrþile, piesele deteatru, spre muzica unor compoziori ca Niculescu,Olah, sau Aurel Stroe, pictori precum Baba,Ciucurencu, Ion Gheorghiu, Henri Mavrodin,Vladimir Zamfirescu, sculptori precum Gh. Anghel,George Apostu, Vasile Gorduz, Paul Vasilescu ºialþii, nemaivorbind de marii noºtri actori careumpleau pânã la refuz sãlile friguroase aleteatrelor, unde, printre replici ºi gesturi în aparenþãnevinovate, se strecurau tot atâtea aluzii ºiîndemnuri la a ridiculiza ºi neutraliza efectiv toateîndemnurile ºi indicaþiile care rãsunau zgomotos,asurzitor, afarã, în aerul social ocupat de spiritejoase, duºmane istoriei ºi valorilor noastre.

Da, pe atunci exista elita româneascã ºi, separe, spre ironia infinitã a timpului ºi a istoriei, eaºi-a regãsit suflul ºi forþa de a lupta, de a-ºi afirmacreaþiile tocmai într-o vreme a pierderii, destrãmãriiºi confuziei ideatice ºi sociale. A statului poliþist detipul ruso-bolºevic, aºa-zis marxist-leninist. Aceeaºielitã s-a afirmat încã cu mult înainte, în noile ÞãriRomâneºti, pe cale de a se uni ºi chiar înainte deprima unire, acei boieri luminaþi ºi scriitori de vârfai Moldovei, Kogãlniceanu, Negruzzi, Carp,Alecsandri ºi Titu Maiorescu care au pregãit,împreunã cu vârfurile sudice, cu I.C. Brãtianu ºi cupaºoptiºtii luminaþi, tot în vremuri grele de crizã,cu ajutorul Franþei de atunci, regãsirea Românilordin cele douã provincii într-un singur stat ce-ºirevendica aceeaºi origine, limbã ºi culturã.

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

4 TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

atitudini

Nicolae Breban

Dictatura ºi aparenta elitã.Corifeii din GDS

Pe gânduri

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

Dacã, într-unul din uzitatele interviuri detrotoar, l-ai întreba pe un conaþional de-al nostru,tânãr sau bãtrân, care este elita de azi a României,ce credeþi cã ni se va rãspunde? Termenul de elitãa fost decenii la rând, sub dictaturã, ocolit, interzisºi defãimat. Azi, miºcãrile universitare americane,dar ºi unele cercuri europene, de amprentã post-troþkistã, post-maoistã, post-marxistã, chiar ºi post-modernã, ocolesc dacã nu afurisesc de-a dreptulacest termen, evident, în lumina corectitudiniipoliticii ºi a noului marxism egalitarist, progresistºi raþional care nu admite faptul cã valorile, cele desorginte individualã, din zonele majore ale artei,ºtiinþei ºi literaturii, sunt produse de acei indivizicare nu numai cã au o pregãtire specialã ºi trãiescîn grupuri care, uneori, pot fi uºor identificate ºidescrise, dar îºi creeazã ºi un fel de reguli decomportament ºi reacþie, dacã nu chiar ºi unanumit tip de moralã. Uneori, membrii acesteielite, mai ales când propun idei, programe sautexte ce contravin normelor acceptate, sunt respinºisau uitaþi, marginalizaþi ºi mor într-un anonimatperfect, fiind re-descoperiþi ºi puºi în valoare dealte generaþii. Sunt creatorii unor valori de caresocietatea are nevoie ºi e adevãrat cã geniulindividual, oricât de original sau de mare, arenevoie de consens social, în antumitate saupostumitate pentru a fi recunoscut, acceptat ºipropus ca normã a gândirii. ªi poate nu e lipsitãde interes remarca noastrã de mai sus cã, mai ales,regimurile autoritare sau dictatoriale le pun învaloare, aceste nume ºi energii excepþionale, acesteelite ºi asta, poate, pentru cã se tem, într-un fel, înprimul rând de ele; le înþeleg valoarea ºinecesitatea, dar mai înþeleg ºi faptul cã oricepersonalitate vie, umanã, este una de tipulanarhist, dacã lãrgim nepermis de mult aceastãnoþiune: în sensul cã orice forþã creatoare disturbãregulile acceptate � ale unei profesiuni, clan, sausistem. ªi pânã când conºtiinþele, chiar ºi cele maideschise, dar ºi opinia publicã, se vor fi acomodatcu aceasta ºi vor fi acceptaþi ºi recunoscuþi, desigurîn alt context ºi cu alþi lideri de opinie, ei, valoareaºi necesitatea ideilor ºi concepþiilor lor, autorii ºicreatorii noºtri, unii dintre ei, vor suferi rigorilesocietãþii, uneori chiar ºi ale puterii politice.

EElliitteellee aauu ddiissppããrruutt ddiinn ccoonnººttiiiinnþþaa ppuubblliiccãã??

Enumerãm aceste banalitãþi deoarece, deºi sescrie ºi se vorbeºte mult despre soarta geniilor saucreatorilor din orice domeniu, destinul lor rãmâneadesea misterios, ca ºi reacþia contemporanilor. Peunii ea îi ridicã în slãvi, pe alþii îi exclude ºi îimarginalizeazã, ºi nu e vorba aici de o diferenþã devaloare, ci doar de una de mentalitate; care sestrecoarã uneori chiar ºi în rândul elitei înseºi.

Nu e ciudat cã azi, la douã decenii ºi mai binede la revoluþie, elitele au dispãrut din conºtiinþapublicã? Sau, mã rog, au fost înlocuite cu altele,evident ºi grosolan false, din punctul de vedere alcreaþiei culturale ºi ºtiinþifice, cum sunt talentaþiifotbaliºti români care joacã în mari cluburi strãinesau vedetele de televiziune. Sau politicienii, careapar mai des pe sticlã decât în sãlile parlamentuluiºi se îngrijesc mai abitir de clientela lor politicãdecât de binele obºtei. Odatã cu autocraþia banuluicare dominã cu o duritate rar vãzutã orice alt tipde criteriu, orice moralã sau cutumã, oricât deprestigioase altãdatã, sunt date la o parte, dacã nudefãimate cu celebrul nostru humor sarcastic. Totulpare ºi trebuie re-inventat încã o datã de ceiprezenþi ºi vii, trãim o epocã româneascã cu clareaccente primitive, unde câºtigã cel mai iute, mailipsit de scrupule, asociat unui grup de inºi pe careîi desparte de sistemul mafiot ca atare doar lipsade experienþã ºi de anvergurã. Nu existã aproape la

niciun politician din cei care au colindat pe laputere acel interes faþã de obºte, care le paremultora probabil ca o prejudecatã ce þine deistorie; sau ca un fel de slãbiciune de caracter acelor care nu se descurcã; el a dispãrut total, deºi emimat ºi vociferat amplu în adunãri publice sautelevizate, aºa cum s-a evaporat ºi ideea de naþiunesau respectul faþã de istoria româneascã ºi faþã decei care au creat-o. Unii universitari prestigioºi sauintelectuali de diverse formate profesionaleîncurajeazã, de altfel, în mod iresponsabil aceastãcãdere în golul prezentului social. Pãrerea noastrãeste cã numai elita, adevãrata elitã a acestei þãri vasalva încã o datã prezentul � confuz ºi împovãratde rele ºi pãcate vechi ºi noi. Elitã înseamnã pescurt creatori de valori de vârf în domeniile majoreale suprastructurii comunitãþii de limbã, teritoriu,origini etc. De altfel, dupã Ceauºescu ºi politica saintensã de rãsturnare ºi destabilizare a tuturorstraturilor sociale, aþâþând mereu un strat socialcontra altuia, cu precãdere de jos în sus, atacarea ºidestabilizarea fostelor sau acelor elite care tindeausã se structureze (cum fac ºi unii gazetari de azi,care au în spate televiziunea ºi ziare de tiraj!)marile ºi clasicele pãturi sau clase sociale ºi-aupierdut în întregime echilibrul, profilul ºi conºtiinþade sine. Centrele urbane mari ºi medii au fostînconjurate de centuri apãsãtoare de blocuri,populate cu nou-veniþi de oriunde � perecheaCeauºescu a clãdit iute, prost ºi enorm! � repedeabsorbiþi nu numai de noile ºi multiplele obiectiveindustriale, dar ºi de aparatul de stat, politic,coercitiv ºi comercial. Toate centrele urbane aleRomâniei, unde clasa meseriaºilor, cea medie, ºielitele locale erau identificate ºi care serecunoºteau, acceptându-ºi prestigiul ºi necesitatea,cu numele ºi profesiunile lor, mai mult sau maipuþin liberale ºi vechi, au fost sugrumateliteralmente ºi vânturate în cele douã decenii deceauºism. Noi, azi, dupã revoluþie continuãm sã nemiºcãm în acest vacarm ºi confuzie clarã aprestigiilor ºi autoritãþii profesionale, suntem ca ºiînecaþi ºi cvasi-pierduþi în mijlocul sutelor ºi sutelorde mii de inºi evacuaþi de pe la sate ºi de pecoclaurile naþiunii, rãspunzând politicii deindustrializare intensã a ultimului dictator, care se

prefãcea cã are obiecþii la politica sovieticã, darurma ca un maniac, la decenii de la moartea luiStalin, politica acestuia de industrializare forþatã.Acest val sau aceste valuri ale populaþiei oploºitepe lângã marile obiective industriale ºi petroliere,în jurul centrelor urbane, au fost ultimul sprijin aldictatorului ºi al politicii sale autarhiste severe ºisãlbatice, nu numai economice, dar ºi politice, cusloganurile pe care aparatul sãu le arunca înpublicul înfometat ºi înfrigurat: Ura contrastrãinilor, pentru un patriotism cu orice preþ! ºi,mai ales, urã ºi dispreþ faþã de intelectuali, faþã deelite!

Acesta e valul, domnii mei, care a pãtruns (eiînºiºi sau odraselele ºi clientela lor, azi), dupã �89,în structurile puterii � în parlamentul cu cele douãcamere ale sale, în guvernele care au fost tot atâteatrambuline de îmbogãþire lacomã ºi neruºinatã,deoarece, aproape în majoritatea cazurilormembrilor acestora, lipsea, o vedem azi cu claritateºi cu o indicibilã stupefacþie, vechea moralãburghezã ºi creºtinã, ca ºi acel organ al bineluiobºtesc necesar esenþialmente puterii; precum ºivechea educaþie a familiilor aºezate, prestigioase ºimândre, de la oraºe, dar ºi de la sate! De culturãce sã mai vorbim?!

Elita, dacã vrea sã devinã din nou activã ºieficientã, va trebui sã se regãseascã. ªi nu e uºor,deoarece nu e suficient ca ea sã lupte încã o datãpentru a deveni vizibilã ºi prezentã în noianulzgomotos al vieþii publice de azi, dar ºi sã sedelimiteze de o aparentã elitã ce-ºi are centrul ºicorifeii mai ales în jurul cunoscutului GDS, alrevistei 22 ºi Editurii Humanitas, grup puternic deinfluenþã de vreo douã decenii, care, sub faldurileculturii, ale ideilor sociologice ºi politice, au intratîn aventura puterii.

(fragment din vol. Aventurierii politiciiromâneºti. O istorie dramaticã a prezentului,în curs de apariþie la Editura Muzeului LiteraturiiRomâne)

!

Fecioara cu minotaur

În cazul lui Octavian Goga, cu multã greutate ºi cumari riscuri oratorul poate fi disociat de publicist.Politicianul s-a slujit de fiecare datã de talentatul

vorbitor, el fiind un orator înnãscut, precum poetul.În timp ce omul politic a cunoscut, dupã 1918, preapuþine satisfacþii ºi numeroase dezamãgiri, oratoruleste ascultat cu aceeaºi veneraþie ºi în perioadainterbelicã, chiar dacã mai puþin în parlament ºi maimult în alte instituþii.

În general, oratoria lui Octavian Goga secaracterizeazã prin substanþa cuvântãrilor sale:totdeauna spunea ceva esenþial ascultãtorilor. Deºitrata idei de care se ocupaserã ºi alþii înaintea sa,argumentaþia era logicã ºi dublatã de acumularea decunoºtinþe de istorie, religie ºi mitologie, iar invenþiaverbalã amplifica spusele oratorului, trezind astfeladmiraþia auditorilor.

Pentru exemplificare ne vom ocupa de una dinconferinþele lui, cea intitulatã Ideea naþionalã, þinutãîn faþa studenþilor clujeni, la 1923. Ce mai puteaspune atunci despre o idee mult vehiculatã în aniicare au precedat Marea Unire? Inspirat, conferenþiarulîi capteazã pe tineri printr-un scurt exordiu (exabruptã) cu propoziþia aforisticã: �ªi eu am fost înArcadia, d-lor studenþi!� Rememorând anii studenþieipetrecute la Budapesta, el evocã mai întâi atmosferaapãsãtoare, de închisoare intelectualã, în care sezbãteau adolescenþii români, siliþi sã punã de acord�sufletul moºtenit� cu �preceptele civilizaþiei� careveneau sã-i înstrãineze. Pedagogia opresorului sesprijinea pe ideea transformãrii celor trei sute destudenþi români, din satele Transilvaniei, în �ieniceriiculturii maghiare�. Însã aceºtia nu s-au demobilizat,ci, precum miticul Ianus, aveau o faþã care priveaînainte ºi alta care se uita înapoi: înainte se afla�civilizaþia� înstrãinãrii, înapoi � cãsuþa natalã care-iîndemna sã nu-ºi uite neamul.

Dupã aceastã frumoasã simetrie, oratorul se lasãfurat de melancolia clipelor de regãsire a identitãþii în

metropola duºmanã, evocate cu talentul poetului liric.�În odãiþa unde beam vin acru, cobora Ardealul cupatimile lui aspre, era toatã protestarea þarinii de-acasã, erau doruri câmpeneºti prinse în recitativulplângãtor al doinelor de la plug, printre ele zâmbeacicãlitor o poezie de Coºbuc sau fulgera o strofã dinEminescu, erau snoave de ºezãtori ºi troparebisericeºti, era ritmul secular al istoriei noastre pecare-o duceam mai departe. O solidaritate de sectã nestrângea într-un mãnunchi, aveam conºtiinþa limpede

a unei tovãrãºii militante�. 1

În astfel de momente, spune oratorul, studenþiiromâni s-au strâns, ca formã a rezistenþei, în cenacluºi au redactat revista Luceafãrul. Rezistenþa în faþapoliticii de izolare ºi absorbire a elementuluiromânesc de cãtre guvernanþii vremii, Goga o explicãprin �instinctul sigur care ne-a smuls totdeauna dinghearele valului�, instinct care a generat �ideeanaþionalã, credinþa fanaticã în patrimoniul specific alneamului�. 2

Mai departe, oratorul aduce argumente felurite(logice, de drept istoric ºi natural) pentru susþinereaacestei idei. Ea a înlesnit românilor sã vadã �cã, înoceanul zbuciumat al omenirii, noi suntem o insulãcu flora ei deosebitã ºi cã a îngãdui sã se distrugãaceastã insulã înseamnã a tolera un furt în atelierulde evoluþie universalã�. Dupã el, literatura, politica,elocinþa, pictura, gazetãria º.a. au cãpãtat pecetea ideiinaþionale, care rãscolea sufletul poporului ca un fluidmagnetic ºi care exprima conºtiinþa unirii dincolo degraniþele vremelnice ale statului. În sprijinul ei,conferenþiarul apeleazã la nume de scriitori precumM. Sadoveanu ºi G. Coºbuc, la oratori precum BarbuDelavrancea ºi Nicolae Filipescu, la pictori ca NicolaeGrigorescu ºi Luchian. Aceasta ºi cu scopul de apãstra puritatea ideii naþionale, vãzutã metaforic, înîncheierea conferinþei, ca o �luntre� plutitoare spre�curentele mari de simþire universalã�. În aceastãaspiraþie spre universalitate ºi parafrazând imperativul

lui Heliade, Goga rosteºte un îndemn patetic care atulburat conºtiinþele studenþilor: � � Simþiþi, bãieþi,simþiþi ideea naþionalã, îndrãznesc sã vã zic eu, dacãvreþi sã faceþi din tinereþea voastrã un titlu demândrie pentru tâmplele cãrunte care v-aºteaptã ºidacã mai târziu, domesticiþi de viaþã, privind înapoi,vreþi sã puteþi repeta cu poetul, în toatã seninãtatealui reconfortantã, duiosul refren: <ªi eu am fost înArcadia!>� 3

Ideea naþionalã apare ºi în alte conferinþe ºidiscursuri, unde oratorul Goga evocã maripersonalitãþi din istoria ºi cultura noastrã saucontemporane lui, cãrora le gãseºte, în portretelecreionate, acea �faculté� maîtresse�, care le defineºtedestinul ºi le motiveazã acþiunea. În aceastã galerieintrã Horia ºi Avram Iancu, Alecsandri ºi Eminescu,G. Coºbuc ºi Vasile Lucaciu. Aceste perle ale elocinþeiromâneºti sunt conferinþe comemorative sauocazionale, discursuri academice sau funebre, însãtoate strãlucesc prin formulãrile metaforice alepoetului, rãmase ca puncte de reper pentru situareacelor evocaþi în conºtiinþa unitãþii neamului. Astfel,Horia evidenþiazã eroismul faptei sale, care l-apropulsat în legendã, în contrast cu înfãþiºarea asprã aþãranului �cu faþa arsã de soare, brãzdatã de creþuricu tãieturile de cuþit�. Horia e �clocotul Ardealului<intra muros>, cea dintâi erupþiune vulcanicã a unuipopor schingiuit o mie de ani�. 4 Avram Iancu evãzut în postura omului de acþiune, care pãrãseºte oºedinþã memorabilã a Dietei din Sibiu, tãind discuþiile�savante� cu replica: �Domnilor, vorbiþi înainte, euplec în munþi ºi fac revoluþie!� Iar Iosif Vulcan esteconsiderat un �paznic de poartã al românismului� lagraniþa noastrã etnicã.

Cu acelaºi patos sunt evocaþi scriitorii � conºtiinþeale neamului. Pentru orator, Eminescu este �cea maistrãlucitã incarnaþie a geniului românesc�, iar Doinaeste o �evanghelie politicã� a românismului. Îndiscursul academic consacrat lui G. Coºbuc (1920),poezia confratelui e consideratã �o harpã eolianã, pecare natura cântã în dragã voie�.5 Iar Vasile Lucaciueste vãzut drept �cel din urmã romantic,reprezentantul perioadei eroice din politicaArdealului�. 6

Aºadar oratorul Octavian Goga trãieºte cusinceritate ºi patos ideile susþinute iar evocareamarilor înaintaºi este exprimatã în formulãriinconfundabile, create de gândirea asociativã apoetului.

NNoottee::1. Octavian Goga, Precursori, Bucureºti, Editura

Minerva, 1989, p. 49. 2. Ibidem, p. 49-50.3. Ibidem, p. 62.4. Vezi antologia Oratori ºi elocinþã româneascã, Ed.

Dacia, 1985, p. 270-271.5. Vezi Precursori, op. cit., p. 103-104.6. Ibidem, p. 147-151.

!

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

6 TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

commemorare

Vistian Goia

Elocinþa lui Octavian Goga ºiideea naþionalã

Omul cu pâinea

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013 7

Noul pontif este un unificator, nu un adept aldezbinãrii

Victor Gaetan

Alegerea lui Jorge Mario Bergoglio, uncardinal argentinian de 76 de ani, ca al766-lea pontif al Bisericii Catolice aratã

un dinamism ºi o flexibilitate pe care criticii nuo asociazã de obicei Bisericii. Acest fapt ademonstrat, de asemeni, cã Biserica ar putea fimai unificatã decât credeau mulþi despre oinstituþie presupusã a fi sfâºiatã între CuriaRomanã conservatoare, care conduce Vaticanul,ºi reformatorii din toate celelalte segmente aleBisericii. Colegiul Cardinalilor s-a regrupat înjurul noului sãu conducãtor relativ repede. Dacãºi comportamentul sãu va putea fi pe mãsuravitezei cu care a avut loc ascensiunea sa petronul pontifical, Bergoglio va deschide o nouãerã reformatoare, cu accentul pe fundamentelereligiei creºtine, cum ar fi caritatea, cuvântulDomnului ºi reconcilierea cu alte credinþe.

Papa Francisc, cum se va numi de-acumînainte Bergoglio, nu este uºor de încadrat întipare. Desigur, s-a bãtut multã monedã asuprastatutului sãu ca primul papã din America deSud (mai mult, primul ne-european în 1200 deani). De asemeni, el este primul iezuit dinistoria papalitãþii, devenind astfel, în multeprivinþe, un jalon care provoacã ºi mai multediscuþii. Fondatã în secolul al ºaisprezecelea,Societatea lui Isus, iezuiþii de astãzi, formeazãcel mai mare ordin religios al Bisericii, cu oreputaþie de elitã intelectualã a acesteia. Iezuiþiiconduc instituþii de educaþie pe tot cuprinsulmapamondului ºi tind sã evite poziþiile deputere în favoarea muncii misionare. Grupul adat chiar oarecare motive de controversã în anii�70 ºi �80. Papa Ioan Paul al II-lea, de exemplu,i-a criticat aspru pe unii iezuiþi pentru a fi prealiberali ºi angajaþi politic.

Astfel cã, atât în privinþa identitãþii salespirituale, cât ºi a celei geografice, Francisc esteun outsider. El este un om al Lumii Noi, culegãturi în Lumea Veche (pãrinþii sãi fiindimigranþi italieni). Este fiul unui lucrãtorferoviar care s-a ridicat la statutul de Prinþ alBisericii, cum sunt cunoscuþi cardinalii. Este unliberal care pledeazã cu ardoare pentru cauzasãracilor ºi condamnã inegalitatea socialã, dar înacelaºi timp ºi un conservator care menþine olinie durã împotriva avorturilor ºi cãsãtoriilorîntre persoane de acelaºi sex. A enumera chiarºi numai atât despre calitãþile sale este destul sãne dãm seama cã el va fi în stare sã mediezeîntre puncte de vedere pânã acumireconciliabile.

Existã, de asemeni, o raþiune practicã pentrucare aceastã alegere va aduce Biserica la maimultã unitate. Din toate punctele de vedereCuria Romanã ducea lipsã de o clarificare apoziþiilor. Observatorii au arãtat cã lupteleinterne dintre oficialii Curiei, precum ºicorupþia datã la ivealã de scandalul VatiLeaks,care s-a desfãºurat în tribunalele italiene totanul trecut, au contribuit la retragerea Papei

Benedict al XVI-lea. Prin demisie, Benedict aprovocat ºi demisia obligatorie a tuturordirectorilor oficiilor Curiei. Francisc poate acumsã reclãdeascã de la zero. Probabil cã nu se vamai baza pe vechii intriganþi, ci va popula Curiacu mai mulþi ne-italieni, outsideri ca ºi el însuºi

În scurta sa apariþie la balconulBinecuvântãrii Bazilicii Sfântul Petru, demiercuri, Francisc a exemplificat ºi alte calitãþicare vor ajuta la un nou avânt al Bisericii. Spredeosebire de ceilalþi doi predecesori ai sãi, careau apãrut îmbrãcaþi cu mozzetta (capa scurtã deceremonie din catifea roºie), Francisc purta doaro cãmaºã albã de mãtase. Astfel da de înþelesumilinþa ºi simplitatea pãstorului. A salutatoamenii din piaþã cu �bunã seara�. Îndatã, apoi,a pronunþat numele predecesorului sãu ºi aspus, împreunã cu mulþimea, douã rugãciunipentru acesta. O premierã. Apoi ºi-a plecatcapul ºi a rugat oamenii sã rosteascã orugãciune ºi pentru el. Încã o premierã. Cei 150 000 de oameni adunaþi în piaþa de subbalcon au tãcut � ºi s-au rugat. La urmã, papale-a dorit noapte bunã. Imaginea a fost una deincredibilã relaxare, venind din partea uneibiserici adesea caricaturizate ca fiind rigidierarhicã.

Modul cum ºi-a ales Francisc numele spune,de asemeni, mult despre viziunea sa asupraBisericii Catolice. În primul rând, dacã iezuiþiiar fi sã aibã rivali, aceºtia ar fi franciscanii,celãlalt ordin major în Biserica Catolicã. Celedouã grupuri au tipuri diferite de carismã ºimisiune; istoric vorbind, iezuiþii tind sã fieeducatori, oameni de lume, pe când franciscaniisuferã laolaltã cu oamenii obiºnuiþi, respingândtentaþiile lumeºti. Ca un nou papã iezuit sã îºiia numele de la cel al Sfântului Francisc,fondatorul ordinului franciscanilor în anul 1210,este un gest simbolic de reconciliere. Acestaexemplificã faptul cã diferenþele dintre grupãrilecreºtine sunt de mai micã importanþã decâtcredinþa împãrtãºitã în Cristos, ºi, de asemeni,cã însuºirile diferite pe care le au acesteacontribuie la mãreþia Bisericii Catolice.

În al doilea rând, Sfântul Francisc estecunoscut în primul rând pentru cã a renunþat latoate averile pãmânteºti ca sã predice mesajulScripturii. El considera sãrãcia ca fiindprincipala virtute a vieþii creºtine ºi era, deasemeni, renumit pentru iubirea sa faþã deanimale ºi naturã. Astfel cã, în alegereanumelui, noul papã a fãcut ºi aluzie la intenþiasa de a imita simplitatea lui Cristos (ºi s-oprezinte ca pe o alternativã la stilurile moderne,materialiste de viaþã), sã reconstruiascã credinþade bazã a Scripturii ºi, posibil, sã promovezeprotejarea mediului � subiect prea puþin asociatcu Biserica în zilele noastre.

Un al treilea aspect al vieþii ºi moºteniriispirituale a Sfântului Francisc, care trebuie sã fifost luat în considerare în alegerea numelui decãtre noul papã, este relaþia sa specialã culumea musulmanã. În 1219, Sfântul Francisc acãlãtorit în Egipt, unde creºtinii atacau cetateaegipteanã Damietta1, în timpul celei de-a cincea

cruciade. Acolo, Sfântul Francisc s-a întâlnit cusultanul, într-o încercare de a pune capãtconflictului. Întâlnirea l-a convins pe Francisc cãtrebuie sã-i trateze pe musulmani ca fraþi, nu caduºmani. Apoi a mers mai departe, la Acra, înPalestina, ºi a înfiinþat comunitãþi care sãîngrijeascã locurile sfinte creºtine. Din 1342,franciscanii sunt recunoscuþi de Biserica Catolicãîn calitate de pãzitori ai Þãrii Sfinte. Aceastãjurisdicþie acoperã Israelul, teritoriilepalestiniene, Iordania, Siria, Libanul, Egiptul ºiinsulele Cipru ºi Rodos. Serviciul implicãîngrijirea bisericilor ºi mãnãstirilor, ajutorareapelerinilor ºi propovãduirea pãcii. Astãzi,franciscanii mai sunt încã activi în eforturile dea soluþiona conflictul din Orientul Mijlociu, deexemplu, în încercarea de a apãra micacomunitate creºtinã care continuã sã trãiascã înIsrael, Gaza ºi pe Coasta de vest, de a crealocuri de muncã, de a reabilita locuinþe, aasigura îngrijirea copiilor ºi programe de dialoglocal.

Pe lângã de efortul de a stabili legãturi culumea musulmanã, noul papã va încerca,probabil, sã continue îmbunãtãþirea legãturilordintre evrei ºi catolici, o prioritate majorã atâtpentru papa Ioan Paul al II-lea cât ºi pentruBenedict al XVI-lea. În Argentina, Bergoglio aveao relaþie solidã cu comunitatea evreiascã. Elsãrbãtorea diverse sãrbãtori iudaice, aprinzândchiar câte o lumânare pe menora, de Hanuka.De asemeni, a schiþat o lucrare despre dialogulinter-religios, Despre cer ºi pãmânt, împreunã curabinul argentinian Abraham Skorka.Protestanþii anglicani ºi evanghelici dinArgentina l-au lãudat, de asemeni, pe Francisc,ca fiind un excelent creator de punþi decomunicare.

Deci, dupã cum Francisc pune în valoareumilinþa ºi justiþia socialã, el va fi ºi unpromotor al comuniunii, al respectului cultural,al experienþei comune ºi al reconcilierii cu altecredinþe ºi alte confesiuni creºtine. Acest fapt artrebui sã dea un nou suflu Bisericii Catolice ºisã aducã noi aderenþi. Acest lucru se ºi vededeja: miercuri, piaþa Sfântul Petru a fostumplutã pânã la refuz cu valuri de tinerientuziaºti, fluturând steaguri din toatã lumea.Au explodat lozinci în versuri pe Twitterverse,toate avându-l în centru pe papã � în jur depatru milioane, în cele douã ore care au urmatfumului alb. Iar papa s-a plecat înaintea celor ceîl urmeazã, ca sã le capete binecuvântarea. Afost o înnoire. Luând în considerare ce alegerestrãlucitã a fost Jorge Bergoglio, este ciudat cãel a figurat pe listele scurte ale atât de puþinorobservatori ai Vaticanului. A fost un candidatsub acoperire � ori, cum spun mulþi catolici, oalegere divinã.

1 În textul original, apare ca Danietta (n.tr.)

(Corespondent internaþional al RegistruluiNaþional Catolic)

!

corespondenþã din Washington

Popularitatea Papei Francisc

Victor Gaetan

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

8 TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

comentarii

Motto: �Manipularea prin uniformizarea gândirii ºitendinþa de reprimare a libertãþii de expresie au rãmassechele greu de înlãturat dupã abolirea comunismului�

(Filozofi români, SUA, 2011, p. 60)*

Lucian Blaga nutrea convingerea cã dupãindividualismul secolelor XIX ºi XX ar urmao convergenþã a eforturilor cunoaºterii

omeneºti, ceva de tipul sinergiei�transumanismului� (apud. Titus Filipaº,Transhumanismul ca o nouã sinergie? , 29 april.2013, veziblogideologic.wordpress.com/tag/ideologia-scolilor-centrale/ ), dar fãrã acea laturã ultra-utilitarã tipicã vremurilor noastre. Multã vremenu i-am înþeles aceastã idee a cãrei necesitate el odedusese din presupoziþii de filozofia culturii.Doar dupã ce am colaborat la Wikipedia.ro mi-amdat seama cã un asemenea proiect, în latura sacea mai generoasã, ar putea fi privit ca sinergie,ca o îngemãnare de eforturi anonime spre binelepublic. Poate chiar aºa o fi fost pornit proiectuliniþial al Wikipediei, dacã ne gândim cã firmaGoogle vroia sã transforme însuºi motorul ei decãutare într-un soi de �inteligenþã artificialã�(Titus Filipaº, 30 aprilie 2013). Apoi am citit cusurprindere cã �Wikipedia is not an objectiveresource [�] in large part is controlled�. Adicãacest website al Wikipediei nu este o sursãobiectivã de informare pentru cã este în mareparte controlatã de aºa-ziºii �intelectuali� cuintenþii ascunse.

Dar cum poate fi controlatã o enciclopedie lacare zice-se cã orice utilizator poate scrie? Desigurprin administratorii sãi, informaþi instantaneu demodificãrile anumitor articole pe care le

urmãresc. Ascunºi dupã pseudonime, pe care lemai schimbã din timp în timp spre a nu firecunoscuþi, ei sunt atenþi ca în Wikipedia.ro sãnu disparã atitudinea partizanã (ºi nu neutrã cumar trebui) perpetuatã odatã cu pãstrarea surselorde inoculare a ruºinii de a fi român. Ei vegheazã(de pildã) pãstrarea variantei post-comuniste arasismului anti-românesc datând de la 1848, dinvremea lui Lajos Kossuth pentru care românii arfi fost �o hoardã mai josnicã decât vita�.

Administratorii Wikipediei.ro au grijã sã nudisparã insultele lui H.-R. Patapievici (perpetuândrasismul lui Kossuth) prin formulãri de genul�românii nu pot alcãtui un popor pentru cãvaloreazã cât o turmã� (Politice). Or, tocmaiacestã frazã au gãsit cu cale s-o traducã ºi niºtenostalgici ai rasismului german (�Die Rumaenenkoennen kein Volk sein, weil sie nicht mehr wertsind als eine Herde�) într-un articol închinatHertei Müller.

Or, pentru asemenea cugetãri descalificantepentru autorul lor ºi pentru altele de acelaºi soi1

preluate de Wikipedia.ro din volumul luiPatapievici scos prima datã în 1996 de EdituraHumanitas, ºi reeditat din belºug ulterior, niºteuniversitari clujeni fãcuserã petiþie la Ministerulde Interne cerând sã i se retragã lui H.R.Patapievici cetãþenia (v. interviul lui H.-R. P. din�Gazeta de Maramureº�, 27 dec. 2004 �9 ian.2005, p. 10). Rezultatul cererii clujenilor a fost,cum bine se ºtie, promovarea fiului de securist -care se dãduse la începutul anilor nouãzeci dreptfiu al unui fost deþinut politic2 - în postul dedirector al Institutului Cultural Român.

Reproducerea mizeriilor antiromâneºti

scornite de fostul fizician este motivatã înWikipedia.ro printr-un penibil cerc vicios:fragmentele citate în scop de atac spre a produceiritare, iritã ducând la atac. La fiºa �Horia RomanPatapievici� se spune ca frazele cu pricina �auprodus iritare� ºi cã scoase din context (aiciînþelegându-se probabil cã n-a fost citat întregulvolum) au fost �folosite de adversari pentru a-lataca�. Dacã astfel de gunoaie sînt ferite de ºtergere într-o enciclopedie care ar trebui sã fie în permanentãschimbare, administratorii au grijã în schimb sãºteargã informaþiile în legãturã cu procesul lui G.Liiceanu cu I. Spânu care a crezut cã neputinþalui G. Liiceanu de a-l povesti pe Heidegger cu altecuvinte decât cele ale traducerii ar semãna cu unplagiat, mai ales cã Liiceanu fusese încã din aniiºaptezeci acuzat cã l-a plagiat pe Noica în teza sade doctorat despre tragic condusã de Ion Ianoºi,cu un capitol întreg (Schiþã pentru oHermeneuticã a �nostos�-ului, 32 p.) pe careEditura Humanitas nu l-a mai reprodus dupãediþia comunistã care punea pe piaþã controversat-ul doctorat al lui Gabriel Liiceanu3. În acest locdin Wikipedia.ro care aminteºte de �plagierea� luiHeidegger, utilizatorul Medenagan propuneaºtergerea informaþiei pe motiv cã instanþa judecã-toreascã nu i-ar fi dat câºtig lui I. Spânu, argu-ment fals4, se pare.

Referitor la Wikipedia, în general se vânturãideea cã mulþimea celor care participã la scriereaei este rãspunzãtoare de informaþiile pe careaceastã enciclopedie le vehiculeazã. Prin asemeneaaserþiune, doar în parte adevãratã, sînt atraºiutilizatorii de rând care dau consistenþã acestuiproiect prin contribuþiile lor. În mod esenþial însã,aspectul Wikipediei.ro este fasonat de �elitaconducãtoare� formatã din câþiva utilizatoriridicaþi la rangul de administratori. Ei pot ºtergeintervenþiile utilizatorilor de rând fixând câte unuiarticol aspectul dorit de ei.

Postarea informaþiilor cu citarea corectã asurselor (spre a putea oferi verificabilitatea careeste condiþia de baza a funcþionãrii oricãrorwikipedii) este îngrãditã de administratori dupãbunul lor plac5, lucru care a fãcut un utilizator sãscrie într-un comentariu la un articol al meu (http://www.revistanoinu.com/MyComp-si-mostenirea-comunismului-in-Wikipedia.ro.html )publicat de Revista Noi, nu! cã Wikipedia românãar fi devenit �o cocinã a unor indivizi de toateculorile, de la aºa-ziºii intelectuali dezinteresaþidar care fac jocul unor mastodonþi din umbrã,pânã la /�/ impostori care-ºi permit diverseabuzuri� (comentariu din 23 aprilie 2012).Spre a se înþelege mai bine cum funcþioneazãWikipedia.ro, voi recurge la experienþa nemijlocitãpe care am dobândit-o în încercarea mea nereuºitãde a mai corecta informaþiile false despre viaþaPãrintelui Arsenie Boca6, precum ºi în tentativa dea înlãtura informaþiile false ºi rãuvoitoare laadresa marelui Mircea Eliade propagate dupã1990 în toate mijloacele de mass-media de foºtiinomenclaturiºti angajaþi în domeniul ideologic.Istoricul Ion Varlam observase dificultatea soci-etãþii româneºti post-decembriste de a se debarasade moºtenirea comunistã atâta vreme cât protago-niºtii scenei politice ºi culturale sînt persoane dinfosta nomenclaturã, cu rubedeniile ºi clientelaaferentã, active înainte de 1989 în domeniul ideo-logic. Pentru fostul deþinut politic I. Varlam,însuºi temenul de �colaborator al poliþiei politice�ar fi un eufemism mascând împãrþirea societãþiiînainte de 1989 între victime ºi profitorii regimu-

Isabela Vasiliu-Scraba

Wikipedia.ro cititã printrerânduri

Fecioara cu minotaur II

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

9TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

lui de �ocupaþie comunistã� (Vasile Bãncilã),eufemism folosit în scopul de a se eluda punereaîn discuþie a rolului avut de ideologii comuniºti înconsolidarea sistemului totalitar prin suprimarealibertãþii de gândire ºi de expresie. (I. Varlam,Pseudoromânia. Conspirarea deconspirãrii, Ed.Vog, 2004).

Pe 7 aprilie 2007 curãþasem prezentarea luiMircea Eliade în Wikipedia.ro de toate murdãriileperspectivei politice a ideologilor comuniºti careîn timpul vieþii marelui istoric al religiilor îicenzuraserã publicarea scrierilor ºtiinþifice ºirefuzaserã alcãtuirea unui Fond �Mircea Eliade�din cãrþile donate de acesta. În plus mãstrãduisem sã-i completez bio-bibliografia care erala fel de lacunarã în ce priveºte onorurileacademice ca ºi cea de pe volumele lui Eliadescoase de Humanitas, fosta Editurã Politicã aP.C.R. (Ca o micã parantezã, trebuie spus cãniciuna din editurile de dupã 1990 nu este maibine reprezentatã în Wikipedia româneascã decâtHumanitas, ceea ce în cazul lui Eliade aredezavantajul cã pe aceastã cale se face reclamãunor cãrþi mai scumpe decât cãrþile lui Eliadescoase de alte edituri). Ei bine, ca ºi în cazulcompletãrilor bio-bibliografiei Pãrintelui ArsenieBoca, viaþa articolului Mircea Eliade aranjat demine a fost extrem de scurtã: înlãturasem fãrã sãºtiu moºtenirea comunistã ce se voia pãstratã încazul lui Mircea Eliade, iar la Pãrintele ArsenieBoca, probabil alta era imaginea pe care vroiau são fixeze wikipediºtii de rang înalt în capetelecelor lipsiþi de discernãmânt. Coordonatorii dinumbrã a acestui website, catalogat ca anti-românesc din cauza informaþiilor dubioase pecare le colporteazã cu privire la personalitãþile deseamã ale culturii noastre ºi la istoria românilor,nu numai cã l-au murdãrit din nou pe Eliade cuacuzaþiile lor politice nicicând demonstrate, darau ºi fãcut dispãrut istoricul paginii, spre a nu semai putea vreodatã vedea articolul curãþat demine, ºi, mai ales, ca sã nu se afle care dintreadministratorii Wikipediei.ro s-a îndeletnicit cuaceastã trebuºoarã. O clarã dovadã a cenzurãriidin umbrã se vede aºadar la istoriculmodificãrilor din 2007, unde varianta din 2aprilie 2007 este urmatã de o variantã din 13aprilie 2007 care adaugã la bibliografia despreEliade mediocrele contribuþii ale unui fost ideologcomunist, nepot de frate a lui Leonte Rãutu.Nicãieri nu apar variantele din 7 aprilie 2007completate de mine.

Cum pe Wikipedia identificarea personalã nueste cerutã, rolurile în administraþia Wikipediei.roapar distribuite la adãpostul anonimatului oferitde ascunderea dupã pseudonim ºi dupã clone saudubluri ale pseudonimelor. Astfel se creeazã�eºalonul conducãtor�. Dar ºi o dihotomiepãguboasã: de-o parte entuziasmul utilizatorilorde rând ºi de altã parte despotismul �eºalonuluiconducãtor� sãltat deasupra celorlalþi.

Principiul de bazã pe care s-au clãdit în altepãrþi wikipedii ceva mai credibile, este aici ovorbã în vânt: Principiul pluralitãþii opiniilorcomunitãþii de utilizatori autentificaþi ºi anoniminu are cum sã fie aplicat, de vreme ce postul deadministrator oferã posibilitatea de a ºtergemodificãri dupã bunul plac încãlcând neutralitatea(adicã prezumþia de bunã credinþã, cum am vãzutîn cazul fiºei lui Mircea Eliade). În plus �elitaconducãtorilor� poate ascunde istoricul saudescrierea unor modificãri, poate bloca utilizatoriide rând ºi, la modul cel mai samavolnic, îl poatebloca pe utilizatorul cu care este în disputã.Aºadar, înainte de toate, administratorii îºi potimpune pãrerea, modificând ºi îngheþând paginilemodificate de ei. Cu alte cuvinte, reinstaurând

dictatorial vremea �muþeniei obligatorii� (I.D. Sârbu, Adio Europa, vol. I, p. 261).

Toate aceste manevre le-am putut constataaducându-mi contribuþia la câteva articole, dar ºiurmãrind repetata vandalizare a articolului�Isabela Vasiliu-Scraba� dupã apariþia volumuluiFilozofi români: Nicolae C. Ionescu, TituMaiorescu, ªtefan Lupaºcu, Emil Cioran, IsabelaVasiliu-Scraba, C. Schifirneþ, Al Surdu, Xenopol,Lucian Blaga, etc. (ISBN 9781232183488, WikiSeries, Memphis, USA, 2011). Uitând cã�verificabilitatea conteazã, nu adevãrul�,administratorul MyComp ºterge întâi legãturilespre forma electronicã a articolelor scrise de mineprin diverse reviste, dând curs indispoziþiei pecare i-o provoacã libertatea de expresie dinarticolele mele întroduse în wiki ro de unutilizator de rând. Apoi le îndepãrteazã cu totul.Pe urmã, mai ºterge si bibliografia trecutã înarticolul �Isabela Vasiliu-Scraba� ºtampilând cãarticolului i-ar lipsi bibliografia. Drept dovadã cã acitit cu obidã articolele, adaugã ºi eticheta ce n-are legãturã cu fiºa informativã din Wikipedia:�afirmaþiile negative ºi cele calomnioase fãrãbibliografie sau cu bibliografie insuficientã trebuieînlãturate pe loc� (My Comp, 19 nov. 2011).

Mai este o frazã trecutã de utilizatorul care seocupã de articolul �I. V-S� (frazã care îlderanjeazã pe MyComp) privitoare la �oficialiiculturii auto-declaraþi victime dupã cosmetizareapropriilor biografii�. Pe aceasta o trece la Discuþiica sã ilustreze �tonul nepotrivit� (MyComp, 16ian 2012), fiindcã tonul potrivit Wikipediei.ro estevizibil la articolul �H.R. Patapievici�.�Criteriul distinctiv pentru vandalism este intenþiade a strica� gãsim notat în Wikipedia.ro. VandalulMyComp întâi observã cã la unele articolelipseºte pagina revistei culturale în care fuseserãpublicate, ceea ce ar îngreuna, vezi Doamne, veri-ficabilitatea (MyComp, 19 nov. 2011). Fãrã sãaºtepte remedierea, MyComp ºterge în modul celmai abuziv selecþia din articolele mele, blocândreintroducerea lor. Fiindcã, în opinia sa, operaunui scriitor nu s-ar compune din volume ºi dinarticole de prin reviste nestrânse încã în volume,ci articolele ar reprezenta o �categorie supraadãu-gatã�. E drept cã motivaþia pe care o invocã cu celmai mult sârg MyComp (probabil clonã a unuibirocrat) care-mi distruge sistematic articolul dinWikipedia.ro se referã la aºa-zisele �surse auto-publicate�7.

Ca sã se înþeleagã aceastã problemã spinoasã a�surselor auto-publicate�, o voi ilustra cu articolulîn care este descrisã bio-bibliografia lui SorinLavric. Aici, spre a nu se crede cã avem de-a facecu un caz de �auto-promovare�, cã informaþiilefiºei �Sorin Lavric� ar proveni chiar de la SorinLavric, bio-bibliografia sa apare în Wikipedia.ro cafiind citatã din revista on-line�Rev.Psychologies.ro� în care tot Sorin Lavric oplasase. Dar expertul numãrul unu în �sursele-auto publicate� rãmâne Gabriel Liiceanu cuvolumele proprii apãrute la propria editurã. AiciMyComp ºi toþi ceilalþi administratori uitã sãaplice �politica Wikipediei� ºtergându-le ºiblocând reintroducerea lor. Oare de ce?

*Datoritã acestei fraze, preluatã din fiºa�Isabela Vasiliu-Scraba�, MyComp mi-a vandalizatarticolul pe 5 noiembrie 2011 ºi pe 16 ian. 2012punând apoi ºtampila: �ton nepotrivit pentru oenciclopedie�(vezi MyComp, 16 ian. 2012).

1.v. Isabela Vasiliu-Scraba, Patapie-viciulromân? În rev. �Origini. Romanian Roots�, Vol.VII, 5-6/2003, p. 14, sau în vol.: Isabela Vasiliu-Scraba, Contextualizãri. Elemente pentru o

topologie a prezentului, Ed. Star Tipp. 2002, pp. 51-54;http://www.scribd.com/doc/130732402/Isabela-Vasiliu-Scraba-CONTEXTUALIZARI-Elemente-pen-tru-o-topologie-a-prezentului).

2. Iatã descrierea lui H.-R. Patapievici dinJurnalul Monicãi Lovinescu: �un tânãr de 35 deani /�/ simplu ºi emoþionat, aproape patetic,care ne vorbeºte de tatãl lui ieºind din închisoareºi nespunându-i nimic din cele petrecute acolo.Aduce o sticlã de Murfatlar s-o bem împreunã înamintirea acestui tatã mort fãrã sã-i fi spus fiuluisuferinþele prin care a trecut�.

3. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Despre G. Liiceanu si despre plagierea de tip �inadequateparaphrase� la Patapievici, în rev. �Acolada�, anulVI, nr. 7-8/2012, p. 19; sauhttp://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS_PlagiatorulPata5.htm precum ºi Constantin Barbu,Cel mai mare furt intelectual al lui Liiceanu.

4. «Am citit intr-un text al dvs. ca as fi pierdutprocesul cu Gabriel Liiceanu! Nu este adevarat.ªtiu ca au difuzat ºtirea dupa prima instanþã,însã, la apel, când Liiceanu a pierdut, au tãcut» (I. Spanu, e-mail, 14 ian. 2013).

5. La acelasi articol de-al meu, pe 4 mai 2013,a fost postat urmãtorul comentariu: �I amimpressed. You are truly well informed and veryintelligent. You wrote something that peoplecould understand and made the subject intriguingfor everyone. I am saving this for future use�(http://www.revistanoinu.com/MyComp-si-mostenirea-comunismului-in-Wikipedia.ro.html )

6. v. Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martiricãa Pãrintelui Arsenie Boca - un adevãr ascuns laCentenarul sãrbãtorit la M-rea Brâncoveanu, rev. �Argeº�, Anul X, nr. 10/2010, p. 24;http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=3274:polemice&catid=311:revista-arges-octombrie-2010&Itemid=112 ; precum ºihttp://www.isabelavs.go.ro/Articole/IVSbisericaDraganescu4.htm)

7. �Dupã mai mult de un deceniu de cândfilozoful de la Pãltiniº catalogase (în Epilogul pecare Liiceanu îl rugase sã-l scrie pentru Epistolar)drept �himericã� închipuita �ªcoalã de laPãltiniº�, himera a început sã bântuieWikipedia.ro, dicþionar on-line monopolizat de ungrup cu interese ascunse ce promoveazã cãrþile dela Humanitas, prin îndepãrtarea abuzivã a cãrþilorapãrute la alte edituri.. Aici închipuita �ºcoalã�,invocatã în decembrie 1987 de I.P. Culianu pentrumanipularea ascultãtorilor postului de radio BBC,e �doveditã� prin douã surse: O sursã esteJurnalul de la Pãltiniº apãrut în numeroase ediþiila fosta editura a PCR, ºi altã sursã esteEpistolarul, scos într-o a doua ediþie tot deHumanitas, fosta Editura Politicã. Una mai �deîncredere� (vezi, Doamne) decât alta ºi ambele,pasã-mi-te, foarte �independente de subiect�, ca sãnu-i vinã cuiva ideea sã poceascã articolul cu vreoetichetã vizând �punctul de vedere neutru�,fiindcã, desigur, orice astfel de ºtampilare ardispãrea instantaneu, îndepãrtatã de grupulmafiot care controleazã Wikipedia.ro� (v. IsabelaVasiliu-Scraba, Himericul discipolat de la Pãltiniº,pretext de finã ironie din partea lui Noica, în rev.�Acolada�, nr. 3 (66), martie 2013, p. 16 ºi 23;sauhttp://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera2ScoalaPaltinis9.htm.)

!

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

10 TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

YYvvoonn LLee MMeenn

Nãscut la Tréguier în 1953. Poet ºi scriitorbreton. Trãieºte la ora actualã la Lannion. Operasa poeticã cuprinde peste treizeci de volume. Acreat în 1992 la Lannion întâlnirile poetice �Il faitun temps de poème�. Organizator al festivaluluide la Saint-Malo. Poemele de mai jos sunt extrasedin volumul Le Jardin des tempêtes, Flammarion,2000. În limba românã i-a apãrut romanul Nevoiede poem (Grinta, 2008, trad. Letiþia Ilea).

***Pentru Penti Holappa

Tocmai am primit un poem de la un prietenun prieten strãinun poem de cãlãtorie în Arcticao cãlãtorie nemiºcatãcu toate cã el trãieºte în Finlanda

nemiºcatãpoate din cauza tristeþii, a fricii,a forþeipoate din cauza lupilor, a cailorfriguluia râurilor care cad din ochii meicând îl citesc

nemiºcatãcãci pentru a scrie un lung poemtrebuie sã fii mult timpnemiºcat

Te imaginez în casa luipe malul lacului ºi al nopþiicare începe sã nu se mai sfârºeascãatunci când Nordul, pentru tinee mai aproape de Pol decât pentru mineatunci când Nordul, pentru tineînseamnã acasã

îmi imaginez cum te sprijini de tãcere ºi de paginãpentru ca sã aibã mai mult sunet cuvintele taleºi mai mult negru cerneala

Tocmai am primit un poem de la un prietenun prieten strãinun poem straniu al unui prieten straniuca toate poemele, ca toþi prieteniicare atunci nu mai sunt strãini

a fost nevoie de foaie, de pasta de hârtiede copacde omul care l-a plantata fost nevoie de avion, de trende paºii omului care l-au purtatpentru ca viaþa mea sã descopere alte lumipentru ca sã mã deschid mai bine cãtre lumepentru ca viaþa mea sã aibã mai multã viaþãdecât cea pe care o aºteptamîn dimineaþa asta

Nemiºcatã cãlãtoria ta mai aproape de Nord decât a meacercetaº spre polul care rotunjeºte pãmântulcercetaº spre lunã, soare, universcercetaº spre copilãrie

am primit un poem de la un prieten

un prieten strãincare povesteºte despre originea noastrãpe când nu existaustrãini

Helsinki-Lannion, 1981-1987

***

Pentru Antonio Gamoneda

De ce sã fi construit o catedralãaproape de muntede ce muntelenu i-a fost de ajuns rugãciunii?

foarte departe la extremul estfoarte departe în timpun om a fasonat pietreîn munte

acest om acceptaurca spre casa luiurcând spre vârfa atins cerul cu vârful vieþii sale ºi s-a dus

iubesc aceste pietreacest munte care nu cere nimic

iubesc ºi aceastã catedralãpurtatã în spinare de animale ºi oamenipânã la soarele care ºi-a cioplit vitralii dinluminã

am nevoie de scaunulaºezat pe tãcere ºi pe piatrãde iarba aºezatã pe limpezime ºi pe rocã pãmântul e rotundse temeaucei care nu ºtiaubãnuiaucei care nu-ºi fãceau griji

de unde catedralade unde muntelede unde rugãciunea meacare ºtie cã ultimul cuvântnu va avea locnu are loc

Léon, Spania, aprilie 1987

***

Ce faci pe crucecând trebuie sã fii în mâinile copiilor

sâmbãta seara?

de ce nu ai deviat maºinacare a tras în eace-i vei spune surorii ei, pãrinþilor eifratelui ei care îi seamãnãîncât s-ar spune cã ea s-a ascuns în el?

ce fac cãrþile tale de rugãciunidacã vocea ta tace

când lumea ar voi sã o audã?

poate nu eºti în locul în carelumea ar vrea sã þi se alãture?

poate vei fi acolo cândnu te vom mai aºtepta?

***

Îl priveamnu mã vedeaîl ascultam, nu îl înþelegeam

între noi cobora timpulîn umbrã, luminându-se fãrã zgomot

în curând am ºtiut cã ceara curgeaprevenindu-l asupra foculuiaceste cuvinte îl preveneau asupra strigãtului

între noi, o clipãrugãciunea se stinse,între noi, o imensã clipã,tãcerea ºi noaptea se împlinirã

apoi ea s-a ridicat din nouflacãra a continuatde-a lungul cuvintelor pe care eu nu le ºtiamspune

Secunda ºi secolul

Ai trei secundetrei anitrei secoleca sã pui întrebarea

una singurã

trei secundee prea scurttrei aniprea lungîn trei secole

nu voi mai fi acolo

prea târziucele trei secunde au trecut.

Ziua Domnului

unui necunoscut

Se vedea dupã felul în care te strângeai în tinedupã felul în care îi vorbeai chelneriþeicã nu aºteptai pe nimeniîn acea zi

dar vremea era frumoasã ºi cenuºiul mai degrabã albastru

te-am salutatpentru cã eram fericit sã fiu pe lumecu prietena mea, în acea zipentru cã aveai un chip frumoste-am privit în ochiicare mergeau spre o vârstão anumitã vârstã

meridiane lirice

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

11TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

ºi dintr-o datã, ºi atuncinu ºtiuai început sã plângi fãrã zgomotca strigãtele peºtilor pe jetelãcare nu se aud decât cu ochii

aveam cu ce sã te invitãmsã-þi þinem companiedestul de tineri ºi destul de bãtrâni, de aseme-neadar nu ne-am miºcatatât de mult erai în urma ta

din ce tristeþe veneaiîn acea zi

***

Ea trececu ochii sãi limpeziºi vântulse joacã în pãrul ei deschisºi râde

ea e frumoasãdar ce se aflã oare în spatele acestui cuvântºi în spatele acestor ochi limpezi

în care lumina nu se sfârºeºte

***

Din mâna grãdinaruluia crescut un stejarpentru cã fiul sãu nu a ºtiutsã meargã mai departe decât tinerii sãi ani

din cuvintele cãlãtoruluicresc rugãciunipentru cã soþia lui nu a pututsã continue ceea ce începuserã

unul a rãmas, a plantatmonumente de frunze ºi lemncelãlalt a plecat, a întâlnitmonumente de lemn ºi pietre

amândoi au învãþat alfabetulpierduserã numelecelui, celei care se îndepãrtase

ºi ecoul, uneori, rãspundea ceva

***

de ce þine oare curentul

de vântde irezistibila poftã...

***o pasãre ºi-a luat zborul

frunza de murse miºcã încã

***

frunza de iederãîn curent

ºtie oare unde merge?

***umbra are limitele sale

ca ºi lumina

***în timpulcât a durat lectura

au cãzut trei frunze de iederã

***sub un carpen

am îmbãtrânit cu o orãchipul mi-a întinerit

***

un scarabeu urcã pe tijãe uºorsã priveºti cum lucreazã unul mai mic decâttine

***zori

rouã prinsã în capcanapãianjenului

***ferigile

cresccresc

eu nu aud nimic

***ce vocale se rostogolesc în albia râului?

***iarãºi doi trandafiriunul promitealtul aºteaptã

contemplându-i prea multnu mai vãd drumul

***vechile zidurise sprijinã de spatele drumului

mulþumite cã sunt vãzutede pe malul celãlalt

***

dintr-o datã mãcieºul

el m-a vãzut primul

Prezentare ºi traducere de LLeettiiþþiiaa IIlleeaa

!

AAddaamm ººii EEvvaaLuând graiul ca unicã moºtenire,Adam ºi Eva simþirã plãcerea vorbitului, numai cã azi trebuia sã-ºi aminteascã toate cuvintele împrãºtiate prin curte, ieri.Timpul înainte ºi timpul dupã cuvinte, care nu zburau aºa repede.La început se înverºunaserã sã rãmânã undeva, scrise, evitând cearta pentru schimbarea înþelesului.Dacã Dumnezeu a fãcut omul, este cert cã ei au fãcut timpul, prin trasarea unei linii pentru trecut.Dupã eroicele umbre ale timpului nu mai era nimic pur, amploarea minciunii stând la rãdãcina adevãrului pur.Prima minciunã nepedepsitã probabil a fost recunoaºterea Evei cã nu-i plac ºerpii ºi merele.A urmat apoi, cea în care ºi-au spus adio,în lungi cuvinte ºi ziua pierdutã cu privitul florilor, ce culori sunt mai lejere, care sunt agresive ºi pânã sã explicetoate acestea ziua a trecut.Dupã ziua a doua a apãrut istoria : vis de noapte, sãrutul buclucaº, lenevia plãcerii ºi deja teribila nevoie de altceva.Descendenþa din carne, descendenþa din cuvânta perpetuat singurãtatea omului, în lumea care creeazã permanenta solitudine, chiar dacã evitã privarea de gânduri ºi se considerã proprietarul lor.Sensul malurilor pentru ape stã în ascundere,pentru a rãmâne vatrã de izvoare rupte,fiind învins dacã înoþi în marea de cuvinte.Cuvintele, ca vaporul, cautã miºcarea cea mai bunã, ºi oricât plumb ar cãra trebuie sã ajungã la mal.�Cât� ºi �cum� e vânzarea prin cuvinte, �când� foloseºte doar pumnalului.Cântãrile în livezile pârguite, atrag cuvintele sã vopseascã mai apãsat florile fãrã a se pierde în timp.Când florile îºi reiau parfumul an de an, cuvintele pãstreazã în veºnicie înþelesul lutului, oricâte chemãri ar urma, chiar pânã la sfârºitul dimineþii de cristal.Înmulþit prin plânsul privighetorii, cuvântul mãsoarã stelele, numãrã corãbiile, brodeazã cu flori aripile pãsãrilor rãtãcitoare ºi mãsoarã gradul de rudenie,de la pãrinþi pânã la Creator, cãruia-i vorbim!Poetul înalþã gloria Evei ºi a lui Adam,pentru adevãrul rãmas în cuvinte!

PPaassããrreeaa vviieeþþiiiiOprit de frica nopþii sã-mi caut chemarea, alerg prin pãduri ºi pustiuri ºi întrebde pasãrea vieþii:�pluteºte-n universuri ºi vede destinul.�Eschimoºi ºi africani, supuºi ºi nesupuºi credinþei,ascultã ºi-mi cer sã renunþ:�pasãrea vieþii stã doar în vise, se aratã aievea, când treci pragul morþii�.

Lumina cãutãrii e umbra tãceriiºi fãrã vis, pasãrea-nspãimântã,cautã-n destine ºarpele osândei.

Alerg prin pãduri ºi pustiuri,pasãrea vieþii pluteºte în umbra de ceruri,nu intrã sub gene de om.Pluteºte-n universuri ºi-mi vede destinul,pasãrea vieþii trãieºte.Marinari ºi apaºi îºi fac milã ºi spun:�pasãrea vieþii vuieºte-n vânturiºi risipeºte destine osândite,pasãrea fermecatã-i în ceruri ºi-n vise�.Oameni din colþuri de lume,neagã dorul de pasãrea vieþii, ridicã din umeri ºi-n lacrimi mã îndeamnã:�uitã chemarea, porneºte din vise ºi creºte mereu,are gheare de piatrã ºi ochii de foc�.Eu caut în pãduri, lãngã izvoare cu ºerpi,lângã florile verii pierduteîn somnul plecãrii:�pluteºte deasupra-mi, pasãrea vieþii,o port în vise,are aripi frânte, îmi ºtie destinul�.Pe þãrmuri de fluvii, de râuri, de lacuri,caut locul, unde,despuiatã pasãrea bea licoarea vie.�În ceruri ce vezi e umbra pustie,pe maluri sunt trunchiuri dezvelite-n furtuni,pasãrea vieþii e-n nesfârºite ceruriºi-n funduri de ape, pustii�.Ridic firul de iarbã sã-i vãd urma,ascult fâlfâit de aripi ºi plâng:�rãtãceºte în ceruri, nu-i scapã niciun destin, nicicând�.Chip al durerii cãutat în vise, pasãrea poartã-n aripi lumina de searã.Îngenuncheazã peºtii de aur,amuþeºte-n adâncuri catarge aprinse,aruncã ticve de piraþiºi lasã fulgerele sã cadã între nori.�Dorul de pasãrea vieþii,de ghearele împietrite sub stropii arãmiie mistuitor�.Privighetoarea în cânt lumescrãspândeºte fioriºi-ngânã glasuri de pãsãri divine.Minunea ce-n vise deschide tãrâmuri,are bust de femeierãtãcitã-n nori.Unde-i e locul din întunecime?�Visul o goneºte, sare

PPrreeddiicciillee lluuii SSaavvoonnaarroollaaInima îmi cere sã pun ordine-n lucruri care sã dureze cât veºnicia.Ochii sporesc admiraþia pentru ce-i încântã, culorile îi înfruntã din clipa trezirii, trecând prin fresca înoptãrii.Sunt atât de multe de vãzut ºi nu-i timp pentru a se limpezi,iar dacã sunt chemaþi sub ordinul plãcerii, ºtiu sã se facã plãcuþi.Cine sã le opreascã entuziasmul care sã pãstreze pentru sine spaima plãcerilor, inima ºãgalnicã, împinsã în prãpastie de simþuri sau sufletul pe care nu-l cunoaºtem nici în plecarea în moarte?Perfidele amânãri ale dezlegãrii de patimi,de angelice înþelegeri

stau în liniºtea negurii zidurilor, fãrã faimã, în lugubre ºi groteºti încercãri, alãturi de voci, de vedenii perfide, de împrumuturiale cãderilor umile.În veacul plãcerii toate drumurile cãlãuzesc paºii celor pierduþi spre ziduri.

E vremea bãtãliei, fiecare cu fiecare, lumea schimbã din temelii visul, ca o melodie cãutatã de îngeri, nimic care sã încalce limpezimea,astfel ca lumina sã fie luminã din cuvânt.Liniºtea pãcatului rãstoarnã ordinea, flãcãrile vor cãlca pãmântul ºi apele mãrii vor ºterge urmele, monºtrii iadului vor ieºi în întâmpinarea omului ºi vor ucide tot ce e viu, toate chemãrile ºi rugile vor fi surde, dupã atâtea secole de pãcat.Setea de glorie, înaripata poftã de a cere lumii ascultarea, cãlcarea dupã mituri pãgâne.Nu vã ucideþi copiii este pãcat unic ºi grav, dupã sacrificiul primilor oameni, care s-au sinucis prin pãcat.Ce ochi sunt pregãtiþi sã vadã alþi monºtri, fumul pasiunilor e trup de monºtri.Salvarea în cãinþã ºi ascultare, în arderea imaginilor greºite, în dragostea faþã de adevãr ºi divinitate.Opriþi-vã trupul, vã trage sufletul-n pãcate, el nu va fi cu voi la marea judecatã, e un rãzboi al trupului cu voi.Spre gloria cui va cãlãtori sufletul?A corpului, stãpânit de himere, prefãcut supus, dar agresiv în propria faimã,iar rãsplata va reveni fiecãruia dupã vinã.Nu încercaþi sã faceþi jurãmânt trãdat, trecerea prin lume se face de milenii, dar ºtiþi ce-i judecata, furtunã de furtunã, foc de foc ºi patimã funebrã.Un foc ºi o furtunã aþi mai trecut, dar visele, de nu înþelegeþi, se aleg în mormânt!

Ce urmãriþi cu visele care vã robesc imaginaþia?Ele vã poartã în tenebre ºi vã dau curajul supravieþuirii în pãcat, nu toate capetele stau prefãcut plecate,în faþa judecãþii, adoraþia este cãlcatã de grave blesteme.Ordinul divinitãþii, care simplificã viaþa,nu înspãimântã, nu e înþeles ca stare a necesitãþii divine de a supravieþui.Strângeþi-vã mâinile sã ridicãm greutatea, ºtergeþi ochii de imagini bestiale, alegeþi ce e primordial, din imensitatea impresiilor pierdute de simþuri, o altã viaþã în afara sacrilegiului înnobileazã angelicul suflet.

E vremea sã-nþelegeþi, ard clipele în treceri, toate porþile cerului rãmân întredeschise, în fuga spre abisul morþii.Întunericul se subþiazã, flãcãrile îl tulburã, se miºcã-n dezordine forþele care þin lucrurile, luaþi impulsul ce vine din temelia credinþei, e frontul pur al luptei împotriva fricii, totul e impuls spre golul trãdãrii, mai e loc pentru viaþã, podoabele sale se-mpletesc în ghirlande,purtate în veºnicia pustie.Sub lejere clipe neînsemnate, timpul pentru morþi, nu pentru vii e înainte!

(din volumul în curs de apariþie In corpore)

!

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

12 TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

poezia

Camil Tãnãsescu

- ssccuurrtt rroommaann-jjuurrnnaall-rroommaann ssccuurrtt ��

1155 ooccttoommbbrriieeIntrasem în prea-frumoasa lunã mai (1967) de la

Bucureºti. Îmi restrânsesem viaþa la douã componente:mama ºi scrisul. Predasem ºi volumul de prozã-scurtã(voi fi spus cã în anul care trecuse, în decembrie 1966,aveam 31 ani ºi douã luni � debutasem în Luceafãrul -ºi, de parcã s-ar fi deschis robinetele, publicasem înalte periodice, nu doar schiþe, povestiri, ci ºi fragmentedin Ostinato, apoi povestioare ºi reportaje, în revistelepentru copii, aceste din urmã colaborãri totalizîndcam un sfert dintr-un salariu mediu � venit imenspentru mine, care trãiam din bursã ºi doar din bursã);ºi�

�ºi aºteptam fiecare întâlnire cu Suzana,mãrturisesc, nu pentru calitãþile ei de femeie � pe carele înregistram ca un grefier: respectuos, asexuat, strãin,ci pentru eventuala veste-finalã, aceea cã s-a aprobatinternarea mamei� Veºtile veneau, însã �pe etape�. Peetape le comunicam mamei, în drumurile la Vad.

Suzana citise cam tot ce scrisesem pânã atunci,începînd din toamna anului trecut, deci dupã ce îipovestisem o searã ºi o noapte întreagã Ostinato.ªtiam încã din primele zile ale primului an cã era opersoanã cititã; cã persoana cititã ºtia sã ºi comenteze,deloc ºcolãreºte, nici mãcar studenþeºte, un text clasic,la un seminar, contemporan, din presa literarã. Dintrenoii colegi, între care mã simþeam ca un struþ într-oogradã populatã de puiculene, ea era cea cu care mãsimþeam cel mai la îndemânã discutînd literaturã,chiar dacã (încã) nu ºi a mea� ºi tãcînd. Constatasemcã avea o bibliotecã de invidiat, din care începusem amã înfrupta.

Când venea ea la mine, o vreme zãbovea jos, laSterescu. Rãsfoia, ofta, dar nu cumpãra: fiica ºtabuluilocuind într-o casã frumoasã, într-o odaie minunatã, cuo bibliotecã de vis nu avea bani de cãrþi: primea lunarde la taicã-sãu o sumã cât bursa mea, din care trebuiasã-ºi acopere þigãrile, cafeaua, mâncarea � însã nu/prea/ mânca, obiºnuinþã a majoritãþii studentelor�Adevãrat, nu plãtea chirie ca mine, în schimb, dacãîntr-o zi, în tramvai, i se agãþa un ciorap, bugetul îi eradat peste cap� Cam o datã la douã sãptãmâni erainvitatã la prânz la bunicii paterni, dupã care seînfiinþa la mine cu �pachetul�: ne înfruptam cudelectaþiune din bunãtãþile întinse pe taburetul carejuca ºi rol de masã de scris fiind din brad�

Pe nesimþite, am început a face bucãtãrie comunã.Eu mã ocupam de pâine, slãninã, brânzã, cafea, þigãri.Fiindcã aveam, totuºi, ceva mai mulþi bani, cumpãramsupe concentrate, conserve, salam, fructe�; ea îºiînteþise vizitele la bunici (mai trãia ºi bunica eimaternã), de la care venea cu ce se nimerea: borcanecu zacuscã, murãturi, dulceþuri, prãjituri, cozonac ºiuneori (rareori, dar tot în vreun borcan) mâncaregãtitã. Mama unei prietene a ei ne dãruise un rãcitordatînd din Primul Rãzboi Mondial: dacã îi puneamgheaþã la cap ºi-un pai în cur (vorba lui Sterescu,mereu împiedecîndu-se în coada de mãturã cu care-ipãstram uºa închisã), îºi dovedea utilitatea!Ajunsesem sã petrecem o mare parte din timpîmpreunã. Uneori apãrea în cãmãruþa de laSterescu în cursul dimineþii; mã anunþa cã se plic-tisise la cursul cutare, cã n-are chef de seminarulcutare� Ce era sã fac: sã o îndemn sã meargã la-ºcoalã � unde eu nu mai mergeam? Apoi îmifãcea plãcere când, uneori, zicea foarte indiferen-

tã!, cã venise numai aºa, fiindcã îi era dor demine� Aducea o carte de-acasã, împrumuta unade la Sterescu, urca în pat, se rezema de perete,cu scrumiera alãturi ºi citea. Nu mã deranja deloc� cum sã mã deranjeze, chiar dacã era ceva noupentru mine: sã scriu în prezenþa cuiva�?Prezenþã nederanjantã, fiindcã nu vorbea; cândavea treabã la rãcitor, în �baie� (spãlãtorul casei),sau jos, la Sterescu, pentru o carte, în oraº, pen-tru þigãri, pâine, cafea, cobora din pat ºi ieºea; ºise întorcea. Când mã opream din scris ºi îi întin-deam foile înnegrite � le citea. ªi le comenta. Saule tãcea. ªtiam ce semnificã una, alta�

ªi îmi era bine.Fetele-femeile care-mi intraserã în odaia de la

Sterescu ºi în pat altfel mi se propuseserã:Dintre cele foarte tinere � ºaptesprezece, optspre-

zece ani � ºi neºtiutoare, care aici primiserã întâielenoþiuni de scris-citit, unele, dupã iniþiere, se prefãceaufulgerãtor în gospodine: chiar de crescuserã în familiide intelectuali orãºeni, chiar dacã avuseserã fatã-n-casã,de cum primeau binecuvântarea-mi, cum se cãþãrau pesoclul statuii stãpânei; îmi dãdeau ordine (cu dragoste,se înþelege): sã nu mai fac aia, nici aia, în schimb sãfac asta�; de a doua zi îºi aduceau uniforma ºiînsemnele luãrii în stãpânire a locului ºi a locatarului:papuci de casã, capod, cârpe de ºters praful. Seapucau sã deretice, sã scuture cearceafurile (pefereastrã!), sã mute �lucrurile� � imposibil în spaþiul dedoi metri pe un metru optzeci cât avea odaia, ocupatãpe trei-sferturi de pat �, sã mã trimitã afarã, sã fumez,sã mã plimb; ba una, frumuºicã foc, deºteaptã-spirt,îmi pusese în palmã niºte bani, mã pupase pe gurã cumult foc ºi cu mai multã apã ºi mã trimisese în oraº,�sã bei ºi tu o bericã cât fac eu curãþenie��. Altele, totfoarte tinere, odatã ce primeau botezul, refuzau sãiasã din cristelniþã ºi din sufletul meu, nu mai voiausã coboare din corcoduºul patului, prinseserã rãdãcinu-þe, cãpãtaserã peste noapte ºi opinii: mi le impuneauodatã cu indicaþiile (preþioase) de tehnicã literarã.

Cele vârstnice, în jur de treizeci de ani � multecolege din prima studenþie � mã frecventau dinnecesitãþi doar trupuale: vãduvite, divorþìte, soþìi desoþi care-ºi pierduserã potenþa ori/ºi pohtenþa, gãsiserãcã o scurtã aventurã cu mine nu stricã nimãruia� ºiacestea aveau studii ºi formaþie umanisticã, diplome,doctorate, însã cu toate cã ºtiau (ºi dacã, româncefiind, uitaserã?) cã �înainte� nu numai cã eramstudent la Fabrica de Poeþi, dar în 1956 fusesemarestat pentru un text literar � nu mã întrebau mãcarde formã dacã mai scriu ºi cam ce scriu eu atuncicând se întâmplã sã scriu� Veneau la mine pentru onoapte, mai încolo pentru încã o noapte, ba chiar îmifãceau conversaþie (intelectualã, se înþelege)�Nu mã simþeam ofensat, umilit cã mã frecventauca pe un� deºi realitatea existã ºi în România,termen desemnator nu se aflã în româneºte decâtla feminin. Din moment ce nu-mi lãsau pe nop-tierã bani, ca (rãs)platã pentru serviciu, de ce aº firefuzat-ratat ceea ce îmi lipsise atât de crunt înînchisoare: trup de muiare? Îl luam, îl drãgãleam(ºi din gur�-aºa ziceam: �Cu cea mai îndeadâncãplãcere, doamnã!�). Faþã de Fetele-de-Feteºticuconiþele doritoare de mici-variaþiuni pe o cutotul altã temã decât viaþa cenuºie de toate zileleerau, vorba lui Topârceanu parodiindu-l peDepãrãþeanu: �încãlþate cel puþin�, ba chiar ºiînslipate, coafate, parfumate, igienizate.Nu, nu duceam lipsã de; culegeam tot ce cãdea în

raza mâinii mele � cu condiþia sã nu mã abatã dela scris.

Deci, primul cutremur în relaþiile cu sexul gingaº afost pricinuit de imixtiunea Securitãþii � mai corect: deameninþarea Securitãþii la adresa mea ºi, princontaminare, la a lor, fetele. Fusesem sonat, nãucit,anesteziat de loviturile de ciocan pricinuite prinmoartea tatei, prin situaþia mamei, prin intruziuneaSecuritãþii � ca sã mai pun la inimã ºi despãrþirile(unele abuzive, altele de-a dreptul laºe) de prietenelemele foarte-tinere; vârstnicelor nefiind nevoie sã le facºi un desen, doar sã le anunþ cã m-a luat iarSecuritatea la întrebãri: toate-toate, fãrã un cuvânt,fãrã un salut, fãrã mãcar o privire îndãrãt seprelingeau pe uºã, galopau pe scãri în jos, toctocau înstradã, dispãreau pentru totdeauna.

În acele prime zile din luna mai (1967) trãind subacelaºi acoperiº cu Suzana ca fratele cu sora, ba dedouã ori dormind în acelaºi pat � de unde altul? � nicimãcar cap-la-picioare, ci alãturi, am prins a auzi-mirosi-pipãi venind o anume� schimbare. O simþea ºi eaapropiindu-se. Tot mai des întâlnindu-ni-se privirile,roºeam, izbucneam în râs.

Într-o searã o conduceam acasã. Ajunºi �la mijloculdrumului�: ºoseaua Kiseleff, Parcul Delavrancea � ne-au învãluit, ne-au pãtruns miroznele cunoscute, ne-au îmbãtat teii ºi trandafirii ºi caprifoiul; în câtevarânduri îi atinsesem pãrul cu buzele, apoi o ureche,apoi gâtul� Ea se ferea doar cât sã sã vinã înîntâmpinarea� tentativelor mele.

La un moment dat s-a oprit, m-a apucat dereverele bluzei, a zis:

�Nu va fi venit timpul sã ne cunoaºtem ºi biblic?�Dupã o pauzã, cu ochii plecaþi, spãºit, am

încuviinþat din cap.Dupã care ne-am sãrutat � cu adevãrat. Pentru

întâia oarã de când ne cunoºteam: de douãzeci deluni�

1177 ooccttoommbbrriieeRecitind cele scrise ieri am constatat cã, din grabã,

galopînd în scris, pentru a ajunge acolo unde îmipropusesem, voi fi dat o falsã imagine despre relaþiilecu acele colege, fete care nu mai ieºiserã din odaiamea cum intraserã.

Întâi: numãrul colegelor � ºi al prietenelor lor deaceeaºi vârstã de la alte facultãþi � care fuseserã lamine, rãmânînd o orã, douã, trei (ºi ieºiserã neatinse)era mult mai mare. În vederea examenelor, în ciudaspaþiului locativ neîndestulãtor, ne adunam ºi câtezece persoane � singurul bãiat (în fine: ne-fatã) fiindeu. Pe pat, chincite pe pat, în picioare, în spaþiul de pepodea, pe jos, în picioare, pe taburet, în pragul uºiideschise, cu umãrul rezemat de tocul uºii: fetele; eu�mai degrabã în antreu.Din aceastã categorie fãcea parte ºi Suzana. Înprimul an, pentru sesiunea de iarnã, ne adunasemacasã la ea, unde fiecare se aºezase pe un scaun,pe un fotoliu; apoi era luminã, era aer� Numaicã fiind tineri (vorbesc de ele), fiind fete (idem),vorbeam tare, râdeam ºi mai tare� Au începutbãtãi energice, imperative în uºã. Suzana a pãlit, aieºit; s-a întors, cu gura-pungã. Vinovate, colegeleau întrebat dacã deranjasem cumva pe cineva� Eaa negat, se vedea însã cã nu spunea adevãrul.Dupã un timp s-au pornit iar bãtãile în uºã � dacãaici se râdea cu multã voie-bunã� Suzana a ieºitca o furtunã: de dincolo, din hol s-au auzitstrigãte, rãcnete, þipete. M-am ridicat, m-amîmbrãcat, prin semne le-am îndemnat pe colege sãfacã la fel. Când Suzana s-a întors ºi ne-a vãzutgata de plecare, ochii ei verzi au fulgerat galben,gata sã dea în plâns � dar eu:

�Sunteþi invitate la zece minute de-aici, în cutia desardele, personalã � câte sântem? � mã inclusesem cu

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

13TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

Paul Goma

Bãtrânul ºi fata (IV)proza

"

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

14 TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

drag în pluralulfeminin� Douã, patru, ºase, cusergentul de mine, zece � voi: depozitate prinsuprapunere, eu: în picioare, caraulã, sã vã pãzesc depiraþi��.

Am pornit prin zãpadã spre Piaþa Filantropiei.Auzind tropot de cireadã la intrare, anticarul Sterescua ieºit din odaia de la parter.

�Domniºoarele sunt viitoare profesoare de românãºi doresc sã viziteze Mauzoleul Scriitorului RomânNecunoscut. Eu le sânt ghidul��, l-am anunþat � încãnu lansase Pãunescu, pentru Genialul, genialul:�cârmaci��

�Nu v-am numãrat � câþi sunteþi cu toþii?�, aîntrebat Sterescu din urmã, iar dupã un sfert de ceas aurcat, gâfâind, pe scara îngustã, cu o canã de cantinãde vreo doi litri plinã cu ceai fierbinte ºi o tavã cu feliide pâine neagrã, încãlzitã în cuptor (ce gust de raiavea pâinea-neagrã din anii aceia!), înconjurînd unimpresionant gavanos (aºa îi spune la noi, înBasarabia, borcanului de lut ars în care se pune,pentru iarnã, povidla de perje/ magiunul de prune).�Ceaiul e gata-îndulcit, cãni am adus trei, dar beþi ºivoi mai mulþi dintr-una��

Am coborît la bucãtãria casei ºi am sãrutat mânaºi obrajii Mamei Gina (mama lui Sterescu), cea care nehrãnise cu ceai ºi pâine cu magiun de prune încã din1954, pe noi, studenþii de la Institutul Eminescu:Grigurcu, Labiº, Covaci, Raicu� veniþi la anticarul defiu-sãu, pentru a citi-pe-loc cãrþi interzise (printre careale lui Eminescu!) � dar câte alte generaþii de cititori-pe-loc hrãnise ea cu pâine pãmânteascã (dar cât decereascã�) ºi înainte de 1954; ºi dupã 1956�

Spaþiul-locativ� nu prea ne dãdea afar� din cas�,dar eram noi tineri (vorbesc de ele, fetele � din care ocolegã, �întârziatã� din pricina dosarului, era chiar maiîn vârstã decât mine, însã ce fetiþoasã, ce tinericoasãdevenise, ai fi zis o elevã de liceu) - am petrecut bineºi cu folos pentru viitoarele examene acea zi; ºi încãdouã. Începînd de a doua zi fetele externe au venit cuce gãseau în casã ori cumpãrau pe drum: pâine,slãninã, salam, murãturi, dulceþuri, pânã ºi cãministeleau contribuit cu câteva porþii de pâine de cantinã�

Numai cã dupã plecarea sardelelor trebuia sã ies ºieu în târg, sã caut prilej de descãrcare a încãrcãturii depreste zi gata sã explodeze; de a o arunca la gunoi; dea o þâpa pe-vale-la-vale�

Lãsam fereastra larg deschisã (�sã iasã fumul detutun�, eufemizam eu, bãiat binecrescut), mergeam înPiaþa Filantropiei la un telefon public ºi acolo încercammarea-cu-degetul (cu adicã arãtãtorul dreptei, formatoral numãrului, pe disc�), la o prietenã � prietenã, amzis, nu colegã � la douã, la trei� Dacã se întâmpla cauna sã fie liberã ºi con�simþitoare: foarte bine,con�însimþeam �preunã; dacã nu, foarte rãu, mãplimbam mãcar o orã, ca sã cheltuiesc energiaacumulatã, muniþia neconsumatã.

Dintre colegele sardele una-unele îºi fãcea(u) drumpe la mine ºi dupã încheierea pregãtirilor pentruexamene; ºi dupã examene. Unele urcau direct, altelese credeau datoare sã facã un ocol pe la cãrþile luiSterescu, cu pretext bibliograficesc� Toatetoate, ºiorãºencele ºi provincialele cãministe erau frumuºele,chiar frumoase, erau deºteptãþele, chiar inteligente ºimai ales de o prospeþime, de-mi dãdeau (în gând)lacrimile. Numai faptul cã avuseserã curajul sã urce înodaia mea, singure; sã închidã, ele cu mâna lor, uºa,dupã ce intrau la mine, bãrbat cãrunt ºi care va fi avutprintre ele reputaþia de a înfuleca pe nemestecatecopile june ºi neprihãnite; sã rãmânã cu mine (cu uºaînchisã!), nu doar aºezate pe marginea patului, darchiar întinse, cu o pernã la spate � nu de alta, darpentru a libera �coridorul� dintre pat ºi perete numaipentru aceste acte de curaj meritau omagiile oricui,sincere� Chiar de nu se petrecea nimic-nimic-nimicdin ceea ce, desigur, ele se temeau-doreau, se crea o

intimitate dintre cele mai plãcute, de ce nu:îndestulãtoare, pentru cã cele mai multe dintrevizitatoarele mele, singurèlele-domniºoarele, chiar de-mi intraserã în odaie de douã-trei-patru ori ºiînchiseserã uºa dupã ele � când eu o þineam deschisãºi în timpul somnului � nu-mi pãtrunseserã ºi înaºternut. Fie cã aºteptaserã ca eu sã am iniþiativa � ºieu n-o avusesem; fie cã înþeleseserã într-un târziu cãsunt, totuºi, cam-prea-foarte-bãtrân; fie cã între douãvizite la mine cunoscuserã un june berbant, viril d-alnostru, dîn popor, unul expeditiv: trãsese întâi ºi abiadupã scãrpinarea ritualã pe sub clop se gândise cãparcã ar fi trebuit sã someze întâi�

Se întâmpla sã mã aflu pe pat, dar nu ºi subplapomã cu o fatã-colegã; sã batã la uºã, sã intre direct� uºa mea nu se încuia � altã colegã-fatã. Telefon aveadoar gazda ºi în împrejurãri ca acelea va fi fost maicuminte sã se evite acest mijloc de comunicare (mi-amdat seama, din literatura contemporanã româneascã: închestiunea comunicãrii telefonice nimic nu s-aschimbat în cei aproape patruzeci de ani trecuþi:oamenii nu-ºi anunþã prin telefon venirea în vizitã, tetrezeºti cu ei sunîndu-þi/ bãtîndu-þi la uºã - ºi nimeninu se supãrã� nici acum; eu mã supãram, atunci,adicã din 1969, când am avut telefon�). Uneorisituaþiunea se rezolva civilizat: nou-venita, înþepatã,demnã, zicea: �Pardon!� ºi pleca. Alteori se nãpustea lacea tolãnitã în pat, hotãrîtã sã-i-punã-pãrul-pe-moaþe,tratînd-o de nesimþitã, de ipocritã, de trãdãtoare�Interveneam cu dulceaþã (îmi dãdea mâna: seîncãierau din pricina mea�) ºi fãceam cum fãceam,încât le puneam pe amândouã pe drum. Leconduceam, de braþ, pânã la staþia de tramvai,explicînd ºi nu doar întârziatei: nu se întâmplasenimic între prima-venitã ºi mine, fiindcã eu nu mãîncurc cu mucoase (aici amândouã mânzele nechezauindignate, smuceau de hamuri, divergent � le aduceamla loc, la oiºte), iar cu colegele de an, de grupã veniteîn vizitã discut numai chestiuni de-ale noastre,studenþeºti, eventual literaturã� Uneori nici una dintreele nu mai dãdea pe la mine; alteori venea a douasositã de acum; ºi mai alteori re-venea �de dreptocupanta� cu care, fie nu se întâmpla nimica (dacã ogãseam toantã ori þopicã ori îmi /cam/ displãceaodoratul ei intim ºi nu-mi venea sã o duc alãturi, înspãlãtor, sã o dezbrac, sã o îmbãiez, întrudez�mierdare, turnîndu-i în cap apa caldã cu ligheanul� doar de la cap se spalã fata), fie se.

Iar atunci, înde doi, lãudam pre Domnul. Cu glasmare.

Toate astea pânã la moartea tatei+singurãtateamamei+ securitatea. De acolo-ncoace viaþa mea acãpãtat o altã albie.

De atunci nu m-au mai frecventat fetele-cucuietele,nici femeile-coaptele; atunci am îmbãtrânit fulgerãtor �sau atunci sã-mi fi dat seama cã am aproape treizeci ºidoi de ani ºi mã aflam abia în al doilea an defacultate - la ce are sã-mi foloseascã facultatea aceea,când o s-o termin?; cã, pânã la întâlnirea pe stradã cucolega de an începusem a înclina spre �soluþia�:abandonez facultatea (sau trec la fãrã frecvenþã), mãîntorc cu totul la Vad, ca sã pot avea grijã de mama.Chiar de voi face zilnic naveta la Fãgãraº la vreoslujbã, mama avea sã fie asiguratã cã seara mã întorcacasã, lângã ea� Apoi: pãrãsind facultatea, scãpam ºide Securitate! � nu chiar de tot, fiindcã noi, bandiþii-poporului eram pe viaþã �bunurile (încã) vii� ale ei,însã nu mai avea ea, bestia, pârghia ºantajului: eu numai puteam fi dat afarã din facultate (dacã plecasemde bunãvoia mea) ºi nu mai putea sã se opunã uneieventuale internãri a mamei � caducã, din moment cemã mutam eu alãturi de ea, la Vad.

În aºteptarea rezultatului demersurilor tatãlui sãu,i-am împãrtãºit Suzanei aceastã opþiune. Ea a gãsit, întreacãt, cã e o �soluþie laºã�, însã eu nu i-am cerut sã-mi indice alta, ne-laºã.

1188 ooccttoommbbrriiee

Când tata a plecat.Nu. Era gata-plecat când am ajuns la Vad, dupã o

noapte de tren, însã telegrama fusese trimisã de mamaîn dimineaþa zilei precedente � eu o primisem laBucureºti abia seara târziu.

Aºadar: când l-am gãsit pe tata plecat. Nu plecaseîncã, mama mi-a spus cã se tot ducea din seara zileipre-precedente, dar cum ea era singurã ºi þintuitã înpat, a trebuit sã aºtepte sã treacã noaptea, sã vinã ziuaºi abia când a dat pe-acolo factorul poºtal a trimistelegrama.

Deci: tata nu mai vedea, nu mai auzea, nu mainimica, doar horcãia. Horcãia, nu mai zgomotos ºi numai înfricoºãtor decât atunci când dormea cu faþa însus, de aceea mi-am zis cã are sã se trezeascã.

În timp ce el mereu nu se trezea ºi mereu urca, seînãlþa perfect orizontal, cãtre tavan, eu stãteam pe unscaun între cele douã paturi: al mamei ºi al lui. Întremama care încã nu pleca ºi tata care îºi porniseplecarea. Pe scaun, mã întrebam ca în somn: pe cinesã plâng � pe el care se duce?, pe ea � care nu se duceºi mai are de îndurat?

Îmi venea sã plâng � nu plângeam; îmi venea sãbocesc, lung, ca femeile satelor prin care trecusem încopilãria mea nesfârºit de fericitã ºi în adolescenþamea cea binecuvântatã ºi în tinereþea mea fãrã de griji� ºi nu puteam. Nu-mi mai rãmânea decât sã urlu.

Dar nu sã emit un urlet oarecare sau unul auzit peunde trecusem, în trecerile agale ºi senine prin lume,ci unul de film. Un urlet dintr-un film italian, nicimãcar documentar, ci artistic, filmul era aºa ºi-aºa,mediocruþ, ar fi zis mama, interpreþii destul de þepeni,de mirare la italioþi, însã figuranta, o bãtrânã grasã, cupicioare scurte, pulpãnoase, avînd un �rol� de cel multzece secunde, zicîndu-ºi-l (urlînd), acoperise întregfilmul � îl vãzusem cu puþin înainte de arestarea dinnoiembrie 1956, de aceea nu mai þineam minte marelucru din el, nu avusese timp sã se aºeze. Doar urletul.Scenariul zicea cã femeii îi murise un nepot, strivit deun zid prãbuºit, iar femeia, figuranta din film,Dumnezeu ºtie ce va fi crezut ea despre film ca film,despre durerea dintr-un film în care era plãtitã sã joacezece secunde (hai douãsprezece), însã urla, anunþînd,nu atât durerea, cât singurãtatea cãzutã în capul ei cao cãrãmidã din zidul peste nepot: avusese la viaþa eidin film un nepoþel ºi acela îi fusese omorît denenorocitul de zid, era bãtrânã, grasã, scurtoasã, alergaîntr-un fel de trap, într-un fel de cerc, într-un fel depiaþã înecatã în praf, þinea mâinile în lãturi, de parcã s-ar fi jucat de-a Zboarã-Zboarã în curtea ºcolii, ori deparcã ar fi fugãrit prin ogradã o gãinã cu gândul s-oînghesuie ºi s-o prindã, nu era vreo gãinã, nu era niciogradã, era filmul, iar în ficþiunea aceea era urletul,extrem de ascuþit ºi în acelaºi timp grav, de oprofunzime de mãruntai� al pãmântului, mai târziuîncercasem sã-i gãsesc asemuire cu al vreunui lup (maidegrabã lupoaicã ce-ºi pierduse lupanul), nu: era urletde om � nu de bãrbat, ci de femeie, de femelã, defemeie bãtrânã ºi grasã ºi care-ºi pierduse nepoþelul,urlet mai adevãrat decât adevãrul.

Aº fi vrut. Nu s-a putut � atunci. S-a adunat, s-aadunat ºi a dat pe dinafarã când mã aºteptam maipuþin. Din pãcate nu m-am uºurat, urlînd ca femeiaaceea cu Zboarã-Zboarã, ci icnit, urât, bãrbãteºte, noibãrbaþii nici sã plângem ne-urât nu suntem în stare.Tare aº mai fi gemut, scheunat � urlat � în poala uneipersoane tinere, uºor încruntate, avînd gropiþã înbãrbie ºi pãr în dezordine, tãiat scurt. Când econcentratã sau emoþionatã buza de sus umbritã de opãrere de abur de puf întunecat este perlatã ºi deminuscule bobiþe de rouã.

[Roman inedit. Ortografia ºi punctuaþia sunt specificescriitorului Paul Goma. Se publicã în serial cu acordulautorului (notã: Flori Bãlãnescu)]

!

"

(un text fãrã diacritice)

Salues, salupus, salutabes, sunt direct Lãmâie, cumîmi spuneaþi voi ºi vreau a coresponda, nuînainte de a-þi dori tot binele din lume! Cu tot

dragul, dacã eºti tu însuþi, marele Ciobãlosu, primeºteti prego urãturile noastre, cãci ne-am fost întâlnit lafac, þintirim al copilãririi tinereþii noastre ºi am strigatcatalogul. Cu bine, L

Salut, don Gigioacã,nu ºtiu ce orã poate fi acolo,la tine, dar aici e ora trezirii mele bãtrâneºti, ora treispre patru noaptea. Sunt foarte bucuros de restabilireacontactului, cel puþin ãsta pe calea e-mailurilor - sã ºtiicã am ºi skype ºi quick cam, deºi nu sunt un adept alsofisticãriilor tehnicoase - ºi aflã cã am devenit de opromptitudine nemþeascã în dare de rãspuns. Pentrunoi, care nu avem obiceiul corespondenþei, e marelucru. Deh, ce sã mai zici pentru început? Ne desparteîn prezent un ocean de întâmplãri petrecute separat încei treizeci ºi cinci de ani, dar ne apropie trecutulconsumat împreunã o vreme, poate cea mai frumoasãvreme a existenþei noastre. Nu ºtiu dacã e aºa, un pro-fesor de-al meu îmi mãrturisea cã ºi-a urât copilãria ºiadolescenþa, fiind târât mereu prin internate ºi totceea ce-ºi aminteºte din ele e un ºir imens de bocancipe care îi gãsea mereu desperecheaþi. Sper cã amintirilenoastre au alt parfum ºi despre el vom convorbi încontinuare.

Am o casã, o famelie, un BMW la mâna a doua,nevasta are un Mitsu, cum îi zice ea, un Colt, îmi trã-iesc pãrinþii, destul de tociþi de viaþã - mama la pat,dupã un atac vascular cerebral, tata cu Alzheimer - amun copil din prima cãsãtorie, o fatã, plecatã înGermania, care are ºi aia o fatã la rândul ei, cu asta, adoua, nu am (E Luminiþa, de la 411, o ºtii, ne-am luatdupã ce ne-am întâlnit la douãzeci de ani de laabsolvire) care-mi pune rãbdarea la grea încercare, amun cabinet într-un bloc de garsoniere unde mã ducdoar dupã amiaza, îmi convine, fusesem lector, nasol,stau pe la marginea Drumului Taberii, într-o vilã anevestei ãsteia de-a doua, care e calculatoristã, aitistãpe la bancã, o bancã greceascã, ºi-a schimbat meseriacã fãcea naveta, ce sã mai adaug? Mai citesc ceva ºimerg sã mã întind din nou! Am o tabletã ºi zac cu eaîn pat. Dupã cum vezi, dorm în rafale, da� tot adunopt ore.

Cu dragoste, Lemon

Daca obiceiurile tale de somn sint constante,banuiesc ca acum esti treaz. La tine este 3 a.m. sidaca nu esti beat, trebuie ca esti treaz...

Ce faci mai baiatule?Dupa ce am citit rindurile tale si am stins ecranul,

am ramas in tacere pentru citeva secunde, suspendatparca intr-o zona �atemporala�...

Am incercat sa mi te imaginez acum, dupa cum tedescrii tu, ca pe un �bunic ultra domesticat�, traind oviata extraordinar de stabila si foarte mult �predictibi-la� în oaza ta din romanticul cartier de capat deBucuresti. Dupa cum vezi, nu am diacritice.

Singura imagine pe care o pot avea cu tine insaeste aceeasi pe care o pastrez de cind te-am vazut ulti-ma data... Acelasi tinar, acelasi zimbet, aceeasi minteagera ... Lamiie... Au trecut 35 de ani....

35 de ani de tacere...Situatia asta ma face sa ma gindesc la un eveni-

ment pe cit de banal, pe atit de trist.... Oamenii batri-ni de multe ori citesc anunturile mortuare din ziar....De ce..? Numai ei stiu... Anunturile sint scurte,unele

scrise mai bine, altele mai putin... Toate însa nu sintaltceva decit monosilabice povesti ale vietii celor dis-paruti... Doua sau trei rinduri care descriu tot ceea cea fost mai important intre nastere ºi moarte...

Asadar, traiesc in Statele Unite din 1984...Inceputul a fost foarte greu... dar in acelasi timp,minunat... E de neuitat cum mi-au ars buzele dupa ceam simtit pentru prima data gustul libertatii...

M-am casatorit tirziu... am doi baieti, Connor siCollin, de 13 respectiv 12 ani. Mama este cu mine ...Locuim in Statul Connecticut, in M, un mic oraselchiar pe coasta Atlanticului... Ma consider extrem denorocos... In rest... nu cred ca s-au schimbat prea multe... Timpul isi ia tributul sau...si isi intoarce una cite una paginile vietii...

Acestea fiind zise, regret nespus ca nu am pututparticipa la ultima revedere... Sper insa ca sansa sa nearunce in curind, din nou, pe o pagina comuna ...macar pentru citeva rinduri....

Iti multumesc pentru rindurile tale, si toate bune,Giocu aka Ciobalosu

M-am trezit eu la patru ºi jumãtate, cã am aprinsradioul pe care l-am fixat sur RFI (þii minte pasiuneamea franþozeascã?), dar am adormit cu el ºi m-amtrezit pe la ºapte ºi un sfert. Am citit mesajul tãu ºi se

vede cã te-ai înmuiat în viaþã, aºa dupã cum bãnuiam.Voi reveni cât de curând, cãci trebuie sã mã pregãtescsã plec sã-mi duc la bancã soþia. Avantaj serviciu! Cutot dragul, L

Acum sunt la mine la serviciu ºi vreau sã-þi trans-mit sãnãtate mamei tale, þie, sã-þi trãiascã bãieþii ºinevasta, noroc ºi fericire!

Când ajung acasã, voi continua cu scrisul pe e-mail. Ai rãmas acelaºi mare sentimental! L

Acum e ºase ºi unu a doua ºi chiar m-am trezit.Am fost asearã la niºte prieteni care þin un restaurantnemþesc pe lângã Hala Traian, pe Mihãileanu, ºi amras niºte eminente ºi tradiþionale ºniþele stropite cubere la butoi, la piston sau la draft, cum vã place, asyou like it. De fapt nu �niºte�, ci unul, cã era cât ure-chea de elefant sau cât capacul de closet, dacã vreicomparaþii ºi, deºi era presãrat cu ceapã cãlitã, cumuºchi þigãnesc ºi cu ou, nu am avut arsuri. Trebuiesã ºtii cã am gastritã hiperacidã, iau o jumãtate decoaprovel ºi o jumãtate de pastilã de concor pentrupitpalac - o colegã de la Elias mi-a zis cã e musai sãam 12 cu 7, în mod normal eu posedând 14,15 cu 8 -, m-am operat de cataractã ºi vãd acum fãrã ochelari,m-am lãsat complet de fumat de rebelionul din anulde graþie 2000, nu mai suport nici fumurile nevesti-miipe care o expediez pe terasa ce dã înspre curte, m-amprocopsit cu una sutã ºi cincisprezece kilo - acum mãchinuiesc sã cobor sub 0,1 tone, vreau sã ating 90maximum, pragul de unde doftoroaia de mai sus mi-aspus cã-mi scoate mizeriile alea de buline, mai am pãr,

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

15TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

Nicolae Iliescu

Roman - fluviu din semeseuriºi e-mail-uri

Capotul verde

"

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

16 TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

cum ziceam noi, pentru câteva duºuri ºi o rafalã vig-uroasã de vânt ºi per total o duc bine, ceara mã-sii!

Cum intru în birou îþi promit cã-þi trimit pozefãcute de una, Georgiana, de la 408 parcã, sã vezicum aratã CCA-ul ºi sã vezi ce brumã de prezent s-aaºternut pe chipurile noastre din trecut! Îþi spun cã peunii colegi nu i-am recunoscut, i-am luat cu �dumneav-oastrã� crezându-i profesori, de fapt distanþa dintre noiºi dascãli începe sã tindã cãtre zero! E destul de peni-bil, fie vorba între noi, Gigi, ca ºi laudele ridicole pecare le glãsuiesc toþi când se strigã catalogul. Sã vezice madamã înfoiatã e Luiza, s-o vezi pe Tania, de avenit cu neamþul ei cu mustãcioarã din Stuttgart, s-ovezi pe Dana, care e prin America, pe Radu Bãlãcescu,de aduce cu Demis Roussos, pe Topalã, pe care eu nul-am recunoscut, pe Bebe Roman, care e pe la Salvareetc.! Fireºte, e un bun prilej de a mai da prin ºcoalã,cimitir al tinereþii, cum zice Bacovia, ºi a mai retrãiclipe de demult. A propos, totul este foarte vopsit ºimodernizat, dar pãrea din plastic, pe bune, cu ter-mopane, lambriuri melaminate, gresie pe culoare ºi pescãri plus niºte busturi din ipsos suflat cu bronz, abso-lut execrabil, ale marilor titani!

Hai, cã m-am lungit ºi þi-o fi ºi þie destul sã-miciteºti elucubraþiile de aici! Îþi urez un la revedere plã-cut ºi, cu tot dragul, te salutez! Saluta-te-aº, L

Hm,... Imi dai un mesaj foarte interesant....Am sa incep cu partea mai putin importanta. Pe

tine te-am apreciat si invidiat intotdeauna pentru gratiata sociala, si mai ales pentru radarul tau extrem decurat in depistarea �neamprostismului�. Si pentru canu te-ai amestecat in tarite, de aceea nu te-au mincatporcii....

Inteleg ca tendintele mai sus mentionate ale unor

fosti colegi nu au fost vindecate de trecerea timpului,ci (pentru unii), chiar amplificate....

Am sezizat lucrul asta din foarte sumara crosscomunicare pe care am avut-o cu foarte putini dinaceia care au pastrat legaturi mai apropiate cu �promo-tia noastra�. Ce pot sa spun... este pacat... viata itiarunca o sansa de a retrai niste amintiri frumoase... iardin pacate nu toti stiu sa aprecieze calitatea momentu-lui la adevarata lui valoare.... Ma opresc aici, dinrespect pentru toti aceia care au crezut in bun simt sidiscretie. Caragiale,unde esti???

In al doilea rind, felicitari pentru obtinerea licenteide nefumator... M-am lasat si eu de tigari (fara filtru,desigur) de mai bine de zece ani, mai exact, 1Februarie, 1997 ora 18:20 (east coast)... Sotia ta ar tre-bui sa-ti urmeze exemplul....

In ceeace priveste �gabaritul�,asta se pare ca este oepidemie generala, si consider ca trebuie tratata cutoata atentia. Sunt convins ca daca ai trece la categoria�semigrea� atit gastrita cit si hypertensiunea se vorameliora simtitor... Miscarea este cel mai bun medica-ment. Imi aduc aminte de tata ... de cind il stiu el seducea si se intorcea de la serviciu pe jos. Noi locuiamtot in Drumul Taberei iar el lucra in Giulesti... Poatede aceea nu i s-a schimbat niciodata talia lavesminte...

Stiu deja ce vrei sa ma intrebi, si am sa-ti siraspund: fa ce zice popa nu ce face popa...

RevenindMultam pentru calatoria in timp.Ce mai faci, cum iti petreci vara?Pe curind,Giocu

Adicãtelea eºti ironic spre sarcastic!?S-ar putea sã existe sau sã hie ceva echivalent,

cã difuzoarele de pe plajã râgâie, pardon, eructeazã, pentru dumneata,necontenit reclame, muzici, bancuri proaste sau numairãsuflate.

Baremi tu eºti plecat de atâta amar de ani, dar dacãai veni vreodatã ai vedea cã s-a schimbat poporul ãlape care îl cunoºteai. Eu îmi dau seama de chestia astastând aici. Cred cã de afarã se vede ºi mai dihai.

ªi ºtii ceva, se schimbã ºi limba românã, þi-o spuneu, cã oarecum mai citesc câte ceva

Am fo� fro patru zile la mare, pe întinsul litoral,unde au nãpãdit o mizerie ºi o mitocãnime, ceva desperiat! Totul este lãsat în paraginã, iarba de unmetru, lacãte ºi autoserviri.

Am ºezut la neºte amici, la Eforie Nord, am hãlã-duit pe la 2 Mai, Vamã, Mangalia. Singurul oraºmiºto, cu peºte ca lumea, borº de zargan, biban demare prãjit ºi cu o plãcintã bulgãreascã excepþionalãplus cataif ca pe vremuri a rãmas Mangalia. Fireºte, mai ai Neptunul, la insulã sau la bodegaCireºica, transformatã în restaurant prezidenþial.La Mangalia se ºi vede mai puþin þigãnia, sunt maimulþi turci ºi tãtari. Plus Mamaia, da� e de fiþe! Ne-ampropus pentru sectembrie fie un Cipru, fie o Maltã,fie o Sicilie, dar sã vedem cum stãm cu banii, molozîn plic, cãci am intrat în ajustãri.

Mai revin, cu tot dragul, L

Iubite frate, nici ironic si nici sarcastic... Povesteavacantei tale a adiat putina nostalgie si mi-a purtatprin fata ochilor pelicula vacantelor la care visam totanul: escapada pe litoral, unde in functie de pile saulovele aveai parte fie de o camera la hotel fie de unpetec de pamint in camping (cortul era de inchiriat).Odata �stabilit� pentru o durata, aveai libertatea sa-ivezi pe straini (majoritatea someri, studenti sau buge-taristi) cum se lafaie in �luxul� pe care numai valuta ilputea cumpara,in timp ce muritorul de rind mincaacelasi �patrician� la �varice�... sau sandwhich de lapachetul dinainte pregatit...

Singurul lucru care arunca o nota vesela in aceastapartitura cenusie era Radio Vacanta... care, (mai putincenzurata) avea programe acceptabile, si muzica oare-cum contemporana... Era singura comoditate pe care�amaritiilor� le era permis sa o imparta cu �valutistii��

In ceea ce priveste degradarea limbii si a culturii sia spiritului Romanesc... desi nu am avut prea mult�privilegiu� sa o constat personal, aud despre acestfenomen de la prea multa lume ca sa ma mai indoiescde validitatea lui. Pacat...

Si ca sa ma intorc la precedenta idee... daca niciRadio Vacanta nu mai este... cu ce ne mai hranimatunci iluziile...

Giocu Fugaru

Bunã seara la dumnevoastrã!Gioculeeee, dã-mi, rogu-te, fo adresãunde sã-þi trimit o carte mai recent apãrutã, scrisã deãla de-i ziceam Parbriz sau Mortu, de la Haº, despretinereþea noastrã!

Cu tot dragul, LPsss. Mã uit la o emisiune splendidã fãcutã de fran-þuji, Thalassa îi zice, de evaziune ºi am vãz�t toatãcoasta aia de pe lîngã Coney Island ºi Nantucket, cuinsule nesimþit de frumoase ºi cu vilele alea pleºcãiteale miliardarilor. Nu credeam cã ºi America e o þarãfrumoasã!

Draga Miºule aka Lamiie,America este foarte frumoasa, intr-adevar... si coastaAtlantica pe care o descrii� eu o numesc �acasa�Cind vrei sa-mi trimiti un semn de viata, sau sa nefaci o vizita, adresa mea este aia stiuta. Cu toatadragostea, al tau, Ciobalosu.

!

Oglinda

"

Gerrit Brand (Zwolle, nãscut în 31 ianuarie 1956)este un scriitor ºi intreprinzãtor particular olandez.Locuieºte la Groningen. În romanul sãu de debut, �Învrilã�, apãrut în 2007, acþiunea se petrece în perioadainterbelicã. Cartea oferã printre altele o imagine aevoluþiei fenomenului Orientul-Mijlociu, aºa cum îlcunoaºtem noi astãzi. Cel de-al doilea roman al sãu, încurs de traducere în romanã, este o satirã la adresa lumiiafacerilor confruntate cu actuala crizã economicã.

Brand a studiat între 1974 ºi 1981 limba ºi literaturaneerlandezã la Universitatea din Groningen ºi ºi-a încheiatstudiile cu o serie cercetãri lingvistice efectuate înCuraçao.

Era uimitor, cât poate rezista un om cu datorii.Proprietarul localului magazinului voia chiria,Tadema nu avea cu ce sã plãteascã. Whisky

Brouwer îi explica: �Rezistã cât poþi, cã nu poate sã te scoatã-aºa, cu

una, cu douã. Îi scriu eu, uite, acuma-i scriu.� ªi avocatul scrise proprietarului, scrise ºi la bãnci

(cu bãncile avu o corespondenþã �întinsã�), scrisetuturor furnizorilor de servicii, precum ºi la staþia debenzinã, unde Tadema se bucurase de încredereaangajaþilor ºi plecase fãrã sã plãteascã. �S-aºtepte�,gândea Tadema, �nu mai plãtesc nimic. Dacã mã bagãîn faliment, nu-mi mai iau niciun sfanþ.�

Era deja pe la mijlocul lui februarie, vremea eraurâtã: zãpadã care se topea imediat ºi polei dimineaþa.Tadema se aºezase, cu un pahar de bere în faþã, sã seuite la un talkshow. Era nervos. Veºnic aceleaºi mutrela televizor. Era aproape miezul nopþii, mai trecuse ozi, era vremea sã iasã la plimbare cu câinele.

Trase uºa dupã ei, inspirã adânc aerul rece de afarãºi îºi ridicã gulerul de la canadianã. Waffles începuîndatã sã adulmece. Pe cât era de frumuºel ºi decuminte în casa stãpânului lui, pe atât era în stare sãse repeadã la toate murdãriile de cum ieºea pe uºã. Uncãþel care literalmente îºi bagã nasul peste tot. Maiales în tufiºuri, copaci ºi porþiuni de zid care-au fostudate bine de alþi câini: nici vorbã sã se scârbeascã deceva. Ca sã nu mai vorbim de câte-o îmbucãturazdravãnã din excrementele vreunui semen. Un câine sematurizeazã într-un an cât un om în cinci ani,aproximativ. Sau în ºapte? Ce mai conta, ºi el ºiWaffles erau acum bãrbaþi de vârstã mijlocie. Wafflesera vioi. Repede se punea pe sãrit ºi pe þopãit.Picioarele lui Tadema erau cam þepene la mers, darTadema se simþea încã tânãr, cel puþin ca spirit. κiaducea bine aminte cum îl cumpãrase pe Waffles, înurmã cu zece ani. Se plimba cu maºina lui roºie sport,era undeva la þarã. Era primãvarã, era zãpuºealã ºimirosea a floare de copac. Lalelele pe câmpuri erau înfloare. Era o splendoare, câmpia toatã. Din când încând se hotãra s-o þinã în aceeaºi vitezã, ceea ce fãceamotorul sã �chiuie�, pentru ca apoi, în momentulculminant, chiuitul acela sã se opreascã, numãrulturaþiilor sã scadã ºi sunetul motorului sã se fortificedin nou. Vremuri bune... Pe marginea drumului era otãbliþã: vând cãþei rasa bichon maltez. O sãgeatãindica �drept înainte�, o potecuþã ºerpuind printrepajiºti. De ce? Nu reuºise niciodatã sã-ºi explice dupãaceea (doar viaþa e alcãtuitã din coincidenþe). κi trasepiciorul de pe pedalã, frâna puþin ºi o luã pe potecuþaîngustã. Auzea bine broaºte orãcãind. De-o parte ºi dealta a potecii erau bãlþi. Porþiunile verzi de-a stânga ºide-a dreapta drumului nu erau cosite, iarba era înaltã,creºteau fel de fel de flori. Nu recunoscu, dupã nume,decat coada-ºoricelului, gãlbenelele ºi floarea numitãstupitul-cucului. Ajuns la o casã, fu întâmpinat depatru cãþei mititei cât niºte ºobolãnaºi bãgati toþi într-ocutie de carton. Oare era bine sã-ºi cumpere un cãþel?se îndoi el. �Nu am bani la mine, din pãcate�, maispusese. �Dar nu este nicio problemã, la noi puteþiplãti cu cardul, îi rãspunsese posesoarea coteþului. Numai avea scãpare. Fu invitat sã aleagã ºi-ºi alese cãþelulcare sãri cu cea mai mare forþã în sus ca sã iasã din

cutie. Acela fu, deci, Waffles. ªi-l îndesã sub haina depiele. Cãpºorul alb tot ieºea afarã. �Da, bãiatule�, îizisese el pe când goneau cu maºina spre casã, ai avutun pic de noroc. Intri într-o familie civilizatã, cu douãdoamne care-or sã aibã grijã de tine.� Dar realitatea sedovedi a fi alta. Adèle era încã în pat, aºa cã fu nevoitsã urce, de fapt sã bâjbâie pe scara spre dormitor.Adèle se uita la �Manhattan� de Woody Allen. Sesperie de moarte; avu impresia cã Tadema vrea sã seamuze punându-i un ºoarece sau un ºobolan pe burtã.�Ce animal scârbos mai e ºi ãsta?� Nici nu-ºi dãduosteneala sã se uite bine la el. �Ddaar e� un câine!Un mic cadou pentru tine. Între timp ajunsese ºiDesiree sus. �Ce scump e, ce fel de câine-i asta?�întrebã, ºi vru sã prindã cãþelul. �Nu pune mâna! Emurdar. Pute!� îi strigã Adèle.

Desiree îºi trase mâinile înapoi de parcã ar fimuºcat-o o viperã. �E-un bichon maltez.� �Unde l-aigãsit?� �L-am cumpãrat undeva la þarã.� �L-aicumpãrat? Ai mai dat ºi bani? Il duci imediat inapoi!��Dragã� nu pot acuma, oamenii ãia se bucurã c-auscãpat de el.� �Atunci îneacã-l�� �Nu�, strigã Desiree,�îl vreau eu.� În tot acel rãstimp, câinele se totchinuise sã se ridice în patru lãbuþe pe plapuma inegalîntinsã, însã pentru cã Adèle se tot miºcase, nureuºise. Tadema ridicã atent ghemotocul cel alb. Adèlede data asta se dãdu jos din pat, îºi trase un halat peea, dupã care îi smulse lui cãþelul din mana. Alergã cuel spre camera de baie. Apoi toatã familia, dupã ea.Dãdu drumul la robinet, umplu chiuveta ºi apoi dãdudrumul câinelui în chiuvetã. Pentru o clipã, Tademacrezu cã nevasta lui chiar vrea sã înece câinele, daraceasta scoase din nou animãlaºul repede din apã ºiîncepu sã-l spele cu ºampon.

Desiree privea cu mare interes. �Vezi ce murdarera?� Adèle îl uscã ºi îl ridicã pe palme. Câineleîncepu imediat sã dârdâie ca un vibrator. �Ai grijã, cã-ie frig, ne mai face ºi-un infarct...� o avertizã Tadema.Speriatã, Adèle îl cuprinse în palmele ei, ºi ca urmaretremurul lui scãzu în intensitate. �Emoþiile... Cãþelulãsta e stresat�, trase ea concluzia.

�O sã-i zicem Waffles� �De ce?� �Dupã cãþelul dinManhattan.� E-un nume frumos pentr-un cãþel. Cândse lãsã seara, Waffles începu sã se plimbe prin camerãºi toatã lumea se mira de cât de �uman� se prezintã.Când îi privea, când se intindea ºi cãsca, sau cânddormea pe pledul roºu ºi sforãia încet.

Era de parcã Waffles ar fi fost înfiat de întreagafamilie. Dar fu repede clar cã Adèlei nu-i e aºa de dragºi cã Desiree nu are rãbdare cu el. Aºa cã Tadema tre-bui sã aibã grijã de el. Tadema deveni stãpânul lui. Îlînvãþã sã se cearã afarã, îl hrãni ºi nu se mai duse ni-ciodatã seara la culcare fãrã sã fi fãcut o plimbare cucâinele.

�Acuma-mi þii ºi mie de urât când sunt singur, da,Waffles?� Tadema avea tendinþa sã-i vorbeascã luiWaffles, câinelui. O luarã pe Rijksstraatweg, însprenord. Waffles îl trase de curea. Nu era un câinerãbdãtor. Erau în plinã circulaþie. Nu aveai voie sãdepãºeºti 50 km pe orã în zonã, dar la ora aceeafiecare apãsa pe accelerator ºi-ºi vedea de drum. De-oparte ºi de alta a ºoselei se aflau case construite înanii �30. Case tip vilã, adãpostind cinci sau ºaselocuinþe dispuse pe douã nivele. Sãrãcãcios nu arãtau,dar nu mai aveau strãlucirea de odinioarã. Ajunserã lao zebrã cu semafoare. Acolo erau magazine, ofarmacie, un snack bar. Supermarketul vindea bine,tutungeria ºi atelierul foto nu vindeau bine. Cinenaiba mai fuma, ºi care-ºi mai fãcea poze paper? Înfaþa farmaciei era înghesuialã. Acolo dãdeau ziua gratismethadon la junkies. Noaptea începeau deal-urile.Începeau sã umble de colo-colo tot felul de indivizicare de care mai jerpelit. Cei mai mulþi aveau glugãsau o ºepcuþã, ca sã nu li se vadã faþã. În faþa câteunei clãdiri, la intrare, o femeie aproape scheleticã petocuri înalte arunca în jurul ei priviri goale. Unelemaºini plecau, altele veneau: se mai oprea o maºina,

se cobora apoi un gemuleþ� Câteodatã, femeia sedesprindea din umbra casei ca sã se aplece deasupraportierei cu gemuleþul lãsat ºi sã stea de vorbã cuºoferul. Dar de obicei nu prea vedeai decât bãrbaþistând sprijiniþi pe portiere. Exact ce se întâmpla nuaveai cum sã vezi, dar era clar ca niºte bancnote ºiniºte droguri trec de la un posesor la altul. Tadema eraobiºnuit, aºa cã se plimba mai departe cu Wafflesprintre dealerii de ocazie (mereu un pic în gardã: nuse ºtia niciodatã când îºi ieºea vreunul din matcã ).Din zece în zece minute venea câte o maºinã depoliþie � doar pentru a impresiona, nimic mai mult.Foarte rar era cineva arestat, mai mult pentru a servica exemplu. Tadema fredona încet, doar pentru sine, omelodie veche de-a lui Lou Reed. I �m waiting for myman / Twenty-six dollars in my hand / Up toLexington 125 / feel sick and dirty, more dead thanalive / Huh, I �m waiting for my man / First thingyou learn is that you always gotta wait. În toþi aniiaceia nu se schimbase nimic. Principiile fundamentalepe care se sprijinã totul în viaþa asta rãmân mereuaceleaºi. Sex and drugs and rock�n roll. �Ne-o punemºi noi o datã?� îi sâsâi la ureche o fatã cu coºuri pefaþã îmbrãcatã într-un trening. Tadema scuturã dincap, puse mâna pe pistol ºi facu cu ochiul catre fatã:�Mi-am pus-o deja.� Se gândea la Margot, chiar dacãpãrea c-a fost cu sute de ani în urmã. Sentimentul desatisfacþie pe care i-l dãduse acea rãzbunare pe Adèledispãruse ºi el, de mult. Lupta pentru putere (doar deasta te rãzbuni), lupta pentru putere nu se terminãniciodatã.

Margot nu mai lucra la el. La câteva zile dupã�accident� (aºa-i plãcea lui sã numeascã în gând micalor partidã de sex), fata îºi dãduse demisia. Nici mãcarnu-i pãruse rãu, dar fusese surprins sã audã motivul.Nu era din cauza prietenului ei, îi explicase fata, ci setemea cã nu va mai scãpa de el, de Tadema � situaþieîn care cu siguranþã nu îºi dorea sã ajungã. Tademadãduse din umeri, cã pânã la urmã sã se bucure. Însufletul lui ºi lui îi fusese teamã cã nu va mai scãpa deea.

ªi totuºi, din clipa în care ieºise ea din magazin sesimþea ºi mai singur. De-acum ºedea toatã ziua lacalculator, cu uºa magazinului întredeschisã (ca sãaudã bine soneria). Îl avea pe Waffles sã-i þinãcompanie. Din fericire.

Traversarã, pentru ca dup-aceea, pe trotuarulcelãlalt, sã o ia înapoi. Fu chiar tentat sã rãspundãavansurilor unei curvuliþe care nu arãta chiar aºa derãu, dar vederea cãþelului îl readuse la realitate. Începusã plouã mocãneºte. Gândul la datorii iarãºi nu-i dãdeapace. Grijile pentru bani erau cele mai mari griji pecare le putea avea un om. Se scula ºi se ducea laculcare cu datoriile lui în minte. Fãcea toatã ziua totfelul de calcule mentale. Nu putea face altfel, segândea ºi-n somn tot la bani ºi numai la bani. În faþacasei vecinului lui, lângã trotuar, era parcat un Jaguar.S-o fi crezând tipul cine ºtie ce, dar ce-are el acolo, ovechiturã. Totuºi, ce era mai rãu, un Mitsubishi vechisau un Jaguar vechi? Era un fapt: vecinul lui o duceamai bine decât el.

(Fragment din romanul �Viaþa nouã a lui Tadema�)Traducere ºi prezentare de

Ioana Carp

!

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

17TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

Gerrit Brand

Waffles

Alexandru Petria: Cînd mã gîndesc ladumneavoastrã, stimate domnule GheorgheGrigurcu, mintea îmi fuge la Clint Eastwood.Nici vorbã de asemãnarea fizicã, desigur. Ci îmipãreþi, ca ºi multe din personajele celebruluiactor american, un �lup singuratic��

Gheorghe Grigurcu: Iatã o comparaþie la carenu mã aºteptam în ruptul capului. Eu ºi� ClintEastwood! Acesta joacã într-adevãr de multe orirolul unui �lup singuratic�, dar într-un stil�american. Solitudinea are ºi o amprentãnaþionalã, nu gãsiþi? Cea pe care o ilustreazãClint Eastwood nu e una introvertitã,autoscopicã, ci legatã de condiþia unui �om întreoameni�, care se simte stînjenit din pricinasemenilor. Un cunoscut romancier american,Henry Miller, scria: �Dintre toate fiinþeleterestre, omul e cel mai singur. Cu atît maisolitar cu cît e mai înconjurat de cei din rasalui�. În condiþiile imanente ale spaþiului sãu,cucerit treptat, anevoios, singuraticul american eun explorator, un aventurier. Dîrz, fire deluptãtor, s-a deprins cu pistolul (o seamã depistolari au cãpãtat o aurã legendarã) ºi nu cuintrospecþia. În schimb francezii reprezintã osolitudine, ca sã zic aºa, mondenã. De regãsiridoar intermitente ale intimitãþii eului relaþionatsocial, pretinzînd o comunicare convenabilã,singurãtatea prelungitã, dramaticã nefiind debonton. Vauvenargues o caracteriza drept �odietã a spiritului mortalã cînd e preaîndelungatã�, dupã cum Valéry pune punctul pei afirmînd cã �un om singur e totdeauna înproastã companie�. Sã ne gîndim la Proust carea fost eminamente un �om de lume�, frisonat deconstatarea ierarhiilor sociale, a snobismelor pecare le-a analizat, punîndu-se el însuºi în cauzã,cu o perspicacitate tangentã la genialitate.Atunci, unde am putea vorbi de o singurãtatecare angajeazã �în forþã� fiinþa interioarã, caredevine un resort al creaþiei? Mai curînd lagermani, la ruºi. Muzica, filosofia, lirica în careau excelat germanii gãsesc acoperire într-un aforism al lui Schopenhauer, caredesemneazã singurãtatea ca fiind �soartaspiritelor superioare�. Dupã cum marii scriitoriruºi au oferit cele mai profunde sondaje alefiinþei, graþie solitudinii religioase a lui Tolstoi ºia celei religios-demonice a lui Dostoievski. Darla români? Aici lucrurile sînt amestecate. Dacã laun Eminescu, la un Blaga, la un Bacovia(�nordicii� noºtri) triumfã solitudinea dureroasã,la un Arghezi, la un Ion Barbu avem a face cu oambiguitate, cu o apropiere de lume datoritãpitorescului inclusiv de expresie. Practica unuilimbaj colorat, sarcastic nu e oare o miºcare adeschiderii spre exterior, id est o nervozitate asolitudinii ce ar vrea sã-ºi înceteze �dieta�? Dardvs. voiaþi probabil sã vã vorbesc ºi despremodesta mea persoanã. M-am aflat, mai toatãviaþa, între douã tipuri de singurãtate care s-au potenþat reciproc. Una nativã, alta impusãde împrejurãri. Singurãtatea datã cutez apresupune cã þine de o fibrã �nordicã� ce m-a

îndrumat cãtre o evadare în mine însumi, înacea perspectivã a trãirilor care pune înparantezã prezentul, bizuindu-se pe trecut ºi peviitor. Pe un viitor nutrit de energianeconsumatã a trecutului, o formã de trecutideal în care m-aº putea recunoaºte. Trecutul ºiviitorul: timpuri trase în ficþiune, reprezentînd osimiliestetizare existenþialã. Sã fie astfel vorba desingurãtate ca de-o ipostazã strict egoticã,închisã? De o noncomunicare? Nu cred, întrucîtsolitudinea proprie poetului configureazãlimbajul liric, factor ce cautã a se sustrageprezentului, dar, oricum, un limbaj. Dacã autoriide tip �sudic� aþîþã, provoacã timpul prezentprintr-o manierã spectacularã, nu o datãextravagantã, (suprarealiºtii aparþin acesteicategorii), �nordicii� îl prefac în tensiuni aleaºteptãrii. Emoþia lor specificã: nostalgia. Înprimul caz e o singurãtate libertinã, în al doileauna fidelã sieºi. Evident, conteazã ºicircumstanþele vieþii unui scriitor. În situaþiamea, dovedindu-se de atîtea ori neprielnice,acestea au avut totuºi generozitatea de a-mifavoriza ceea ce am numit singurãtatea nativã.

- Sã ne întoarcem în timp. Aþi fost refugiatde douã ori, în douã cotituri ale istoriei. Ce aulãsat în urmã aceste ruperi de locurile unde aþitrãit? În viaþã, în scris.

- Da, am cunoscut în copilãrie douã refugii.Unul din Ardealul de Nord, în 1940, altul dinBasarabia, meleagul meu de baºtinã, în 1944. Afost o invazie timpurie a prezentului în viaþamea, zdruncinatã la un mod care m-a fãcutpesemne ºi mai rezervat faþã de acest timp�regal�, aºa cum îl socoteºte un poet spaniol,însã pentru umila mea persoanã, opresiv.Amintirile din Basarabia pe care am pãrãsit-odefinitiv la 8 ani au dulceaþa paradiziacã aînceputului de viaþã, cînd temporalitatea nu eîncã divizatã, formînd un conglomerat feeric.Nimic de atunci n-am impresia cã ar constituiun rest inutil, un rebut, totul se încarcã într-omemorie afectivã cu caracter vital, precum unorgan al corpului nostru. La fel s-a întîmplat cuzilele petrecute în Ardeal, la Gheorgheni, unde,în pragul unor evenimente triste ale istoriei, amlocuit un an. Necazurile s-au înmulþit în 1944,cînd am ajuns la Târgu-Jiu (Amarul Tîrg de maitîrziu!) ºi, ulterior, într-o comunã gorjeanã,Peºteana-Jiu. Au continuat la Oradea, unde amurmat liceul, între 1950-1954. Goma vorbeºtedespre un fapt cunoscut ºi de mine ºi anumeatitudinea neprietenoasã a unor �regãþeni�,oameni ai locului, cu casa, masa ºi rosturile lorîndeobºte încã neatinse, faþã de noi, refugiaþii,victime ale acelor vremuri de restriºte. Îmi sunãîncã în auz acest cuvînt peiorativ, aplicat nu odatã cu ciudã unor nefericiþi. Desigur, îndatãdupã rãzboi exista o crizã economicã, nivelul detrai al majoritãþii locuitorilor þãrii a coborît, însãrefugiaþii se vedeau loviþi de soartã într-un chipaparte. Plecaþi de acasã în grabã, cu doar cîtevageamantane, am fost nevoiþi a ne vinde puþinele

lucruri pe care le mai aveam, tacîmuri, feþe depernã, rochii ale mamei, pentru a ne procuramîncare. Bunica spãla rufele unor militarisovietici� De la Târgu-Jiu ne-am mutat, cumspuneam, la Peºteana-Jiu, unde tatãl meu, ingineragronom, primise serviciu. Cultivînd legume peo micã suprafaþã de teren din preajma casei(oficiale) în care ne-am stabilit, crescînd cîtevapãsãri, situaþia ni s-a mai ameliorat întrucîtva.Însã mã umilea starea de inferioritate în care mãaflam chiar faþã de colegii mei de ºcoalã. Toþi(marea majoritate era alcãtuitã din copii deþãrani sãraci) aveau o casã proprie. O curte, ogospodãrie. Adesea ºi o micã livadã ºi un petecde pãmînt. Erau proprietari. Noi eram niºtevenetici. În acel moment simþãmîntul deproprietate era încã foarte dezvoltat, precum unelement determinant pentru calitatea uneipersoane. Nici la Oradea, destulã vreme,lucrurile n-au mers bine. Ca licean, locuiamîmpreunã cu pãrinþii ºi cu bunica, toþi patru într-o singurã odaie igrasioasã. Bunica ºi tatadormeau pe jos. Niciunul, din cîte ºtiu, dintrecolegii mei de clasã nu pãþise aºa ceva. Într-obunã zi, unul din ei a vrut sã-mi facã o vizitã. L-am zãrit pe fereastrã ºi nu i-am deschis uºa. M-avãzut ºi el ºi a rãmas supãrat pe mine, nedîndu-ºi probabil seama cã mi-a fost ruºine sã-l primescîn mizeria noastrã. Abia cînd devenisem studentla Cluj, ne-am mutat într-o locuinþã mai�onorabilã�, cu douã camere, dar fãrã baie ºifãrã toaletã în interior, în care am rãmas pînã lareîntoarcerea, lipsitã de glorie, în Amarul Tîrg,în 1978. Sã mai continui? Ca student al ªcoliide literaturã din Bucureºti, m-am pomenit exmatriculat dupã numai untrimestru, ca �duºman al poporului�, pentru cã-ivizitasem pe Tudor Arghezi ºi pe fosta soþie alui E. Lovinescu. Ca student la Universitatea dinCluj, neîndoios rãu vãzut ºi acolo pentru relaþiilecu Blaga, am fost aºijderea exmatriculat pentrucîteva absenþe la plicticoasele ore de marxism-leninism ºi reprimit numai dupã ce autorulSpaþiului mioritic a fãcut un drum pînã ladecan. Deºi am luat, în ultimul an de studenþie,premiul întîi pe þarã, n-am obþinut, la terminareafacultãþii ºi nici mai tîrziu, nici mãcar un postde portar la vreo instituþie culturalã a oraºului

18 TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

�Criticii cei mai buni de poezie sînt, dupãspusa faimoasã a lui Baudelaire, poeþii�

discuþie cu Gheorghe Grigurcu

interviu

19TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

de pe Someº (poetul, mult preþuit de mine,Aurel Rãu ºtie cum stau lucrurile)� Bucuros, laun moment dat, cã am ajuns redactor al revisteiFamilia, la reînfiinþarea ei, în 1965, m-am trezitscos din funcþie, proiectat în ºomaj pe operioadã de nu mai puþin de 16 ani. Pe deasuprasilit sã pãrãsesc Oradea, întrucît am indispus�organele� prin cîteva scrisori de protestînaintate lor. Motivul, unicul motiv invocat? N-am scris nimic despre partid ºi despre�tovarãºul� Ceauºescu� Ce-au însemnat aceste�ruperi� de locurile unde am stat de-a lungulvieþii, v-am povestit pe scurt. Ce-au însemnat înscris, vã poate spune scrisul meu însuºi.

- Dacã excelezi în mai multe specii literare,dintr-o lene sau comoditate a evaluãrii probabil,lumea literarã româneascã þine sã încline balanþaspre una, neglijînd-o pe cealaltã. E o prostie ºi onedreptate. Sînteþi un poet extraordinar, însã înpercepþia publicã are întîietate criticul literarGrigurcu. Vã mãrturisesc cã am citit prima datãpoeme de-ale dumneavoastrã cînd eram în liceu,din paginile revistei �Convorbiri literare�.

- Cum v-aº putea contrazice în privinþa�balanþei� arbitrar înclinate? Cum aº putea sã nuadmit cã, în principiu, se comite astfel o

�nedreptate�? În cazul meu, poate cã a constituito eroare scrisul critic, cultivat insistent, care mi-aîmpins mai la margine poezia, chemarea,mãrturisesc, precum ºi silinþa mea literarã dintîi,obiectul debutului editorial. Un confrate maitînãr, Nicolae Coande, nota în acest sens: �nu seºtie pe cine iei la drum�! ªi n-avea dreptate? Nuera mai bine sã am o singurã �direcþie deînaintare�? Aºa cum am mai explicat, mi s-apãrut cã a fi critic poate fi o eventualã profesie,pe cînd a fi (doar) poet� nu prea. O dorinþã de�corectitudine� socialã m-a împins cãtre oactivitate criticã ce, din aproape în aproape, acãpãtat proporþii pe care nu le prevãzusem. Deunde o anume lipsã de atenþie faþã de poezia pecare am publicat-o mereu (cu toate cã aprecierilefavorabile asupra ei, sub semnãtura unorprestigioase condeie, s-ar fi cuvenit sã mãbucure). Fenomenul nu e nou. Iatã observaþiileamare ale lui E. Lovinescu, romancier suficientde neglijat în epoca sa, care abia în ultimii aniîncepe a fi preþuit dupã cum se cuvine ºi peaceastã laturã: �Criticul care se încearcã înliteratura de imaginaþie, este privit cu aceeaºineîncredere instinctivã cu care e privitromancierul fãcînd poezii. Din comoditateaclasificãrii, publicul nu poate admite polivalenþatalentului; scriitorul este legat în cãmaºa de forþã

a unitãþii ºi toate încercãrile lui de a evada sîntconsiderate ca abateri sau ca simplãneseriozitate�. Curios e faptul cã o atare�comoditate� nu cedeazã uºor nici în atmosferaaºa-zisului postmodernism, însuºit în alteprivinþe precum o deschidere largã, precum oconvieþuire exemplarã a modalitãþilor. Mãgîndesc însã ºi la altceva. Criticii cei mai buni depoezie sînt, dupã spusa faimoasã a luiBaudelaire, poeþii. Iatã ºi o vorbã în aceastãprivinþã a lui Novalis: �Criticul autentic trebuiesã posede capacitatea de a crea el însuºi creaþiasupusã criticii�. Or, ce se întîmplã? Criticii carenu sînt poeþi (nu e o incriminare, vocaþia lorcriticã poate fi înaltã ºi în felul acesta),aplicîndu-se asupra textelor poetice, se întîmplãsã nu posede acei senzori aparte ai recepþieicelor mai fine calitãþi, a reliefurilor ca ºiimpalpabile, a particulelor ca ºi imponderabileale acestora. Istoria criticii noastre e în mãsurã aconfirma un asemenea punct de vedere. TituMaiorescu, e adevãrat, l-a descoperit peEminescu (ceea ce nu era prea greu), dar maideparte a promovat numele unor minori, fiindtotal neinteresat de valorile lirice reprezentativecu care s-a întîmplat a fi contemporan, de laMacedonski ºi Coºbuc la Dimitrie Anghel, ªt. O.Iosif, ªtefan Peticã, Ion Minulescu, Ion Pillat,Bacovia. Cu E. Lovinescu s-a petrecut altceva. N-a fost poet, însã a fost,cum arãtam, un romancier de înaltã þinutã, unprozator excepþional în Memorii. Meritul sãu de-a fi susþinut ºi introdus în tabloul literaturiiromâne pe moderniºti e legat ºi de prezenþa încenaclul Sburãtorul a unor poeþi ale cãror opiniiºi preferinþe le-a înregistrat cu folos: FelixAderca, Ion Barbu, B. Fundoianu, CamilPetrescu, Vladimir Streinu º.a. În continuare, ceimai de seamã critici ai poeziei au fost ºi poeþi: G. Cãlinescu, Vladimir Streinu, I. Negoiþescu (sãnu-l uitãm nici pe Ion Pillat, foartecomprehensiv faþã de numele noi pe atunci alepoeziei occidentale).

- Care personalitãþi v-au marcat anii deformare?

- Spre deosebire de mulþi literaþi tineri de azi,eu unul am avut o mare preþuire pentru trecut,mai mult, o evlavie a trecutului. Sã fi fost încauzã aceeaºi neîncredere în prezent cu careintram în viaþã? Copil ºi adolescent, am crezut ovreme cã mã voi consacra istoriei. Citeam penerãsuflate tot ce-mi cãdea în mînã dindomeniul sãu. Mirajul literaturii s-a ivit ceva maitîrziu. Sã precizez cã liceul ºi facultatea le-amurmat în perioada cea mai întunecatã aideologizãrii comuniste, pe care au reprezentat-oanii �50. Cãutam cu înfrigurare cãrþile interzisede cenzurã, încredinþat fiind cã ele întrupeazãuniversul firesc al scrisului, cã adevãratele valorise aflã acolo. Trecutul pe care oficialitateaabuzivã se strãduia sã-l suprime devenea pentrumine un reazem major, dãtãtor de speranþe.Aveam nevoie de textele sale precum de aer.Astfel i-am citit cu nesaþ pe marii poeþiinterbelici, pe criticii aceleiaºi perioadefundamentale, resimþindu-i drept mentori. E.Lovinescu, pe care-l cunoºteam suficient de bineîncã din clasele liceale, se constituia pentru mineîntr-un autor de cãpãtîi, apropiat sufleteºte ºi dinpricina vicisitudinilor biografiei sale, oferind olecþie de consecvenþã ºi demnitate. Dar n-aºputea omite fascinaþia resimþitã în faþa Istorieilui G. Cãlinescu, procuratã de la un anticarparticular din Capitalã, Radu A. Sterescu,

Atelierul "

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

20 TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

personaj curajos care îndrãznea sã vîndã cãrþipuse la index (a ºi intrat în curînd în temniþã),la care am ajuns prin recomandarea lui Labiº.Desigur, Divinul critic urma sã mãdezamãgeascã atunci cînd mi-am dat seama decompromisurile pe care le fãcea cu regimulcomunist, prefigurate într-un fel în paginilelovinesciene care-l comentau, neomiþînd a-isemnala slãbiciunile. Cu toatã antipatia pe carepatronul Sburãtorului i-o purta lui G. Ibrãileanu(i-a lãudat, totuºi, Adela), mi-a devenit drag acestmoralist �provincial�, de-o acuitate pe care oresimt neºtirbitã pînã în prezent, cînd îl recitesc.Dintre poeþi, preferaþii mei erau Adrian Maniu,Fundoianu, Vinea, Voronca, dar mai presus detoþi Blaga. Am avut marele noroc de a-l cunoaºteîndeaproape în anii petrecuþi la Cluj, de-a fiîncurajat de marele om cu o înþelegere ºimagnanimitate uluitoare. Blaga a rãmas o steapolarã a existenþei mele intelectuale, cu toate cãîn poezia pe care o scriu, ale cãrei începuturi le-aapreciat aºa cum n-aº fi nãdãjduit nici în viselecele mai frumoase, s-a întîmplat sã nu-l urmez.Ce sã vã mai spun? Am citit ºi destui autoristrãini, pe cei francezi ºi ruºi adesea în original(Baudelaire, Rimbaud, Apollinaire, Thibaudet,

Bachelard, ca ºi Esenin, Blok, Maiakovski,Bagriþki, etc.). Limba rusã o cunoºteam dinfamilie, iar pentru a mã deprinde mai bine culimba francezã am citit, cu creionul în mînã,vreo 7-8 volume de Anatole France� Cumrãmîne aºadar cu personalitãþile care mi-ar fi�marcat� formarea? Toþi la un loc, mai curînddecît unul sau doi sau trei, într-o devãlmãºie acãrþilor care, în acea epocã de cumplitã secetãculturalã, alcãtuiau, pentru copilandrul visãtor ceeram, o boltã nu mai puþin copleºitoare decîtbolta celestã. Jules Renard afirma cã a înþelegecum se cuvine un autor înseamnã a-i deveniegal. Poate cã aºa este: o egalitate respectuoasã,rezultat al empatiei pe care o presupuneadmiraþia, dar care nu se cuvine a-ºi prelungiprea mult farmecul prezumþios, lãsîndu-nedisponibili pentru alte experienþe de acelaºinorocos tip.

- Vã rog sã încercaþi un Top 10 al celor maiimportanþi poeþi români.

- Am mai fãcut cîndva un asemenea exerciþiu,ajungînd la un rezultat care nu m-a mulþumit.Îmi aduc aminte de o comparaþie a lui Tolstoi,din Moartea lui Ivan Ilici, aceea dupã care amuri ar fi ca ºi cum omul ar încerca sã intre

într-un sac mai mic decît el. Ce se petrece încazul poeþilor români �de top� (acum încerc amã pronunþa asupra celor ce, cu o unicãexcepþie, nu se mai aflã în viaþã)? Asupraprimilor ºase n-aº avea niciun dubiu: Eminescu,Macedonski, Arghezi, Blaga, Bacovia, Ion Barbu.De-aici încolo însã apar dificultãþi. Din rîndulinterbelicilor renunþ cu greu la Fundoianu ºi laAl. Philippide. Dar ce nume sã aleg mai departe?Cum sã nu am impresia stînjenitoare cãnedreptãþesc pe cineva, oprindu-mã doar la patrudintre urmãtorii: Gellu Naum, M. Ivãnescu,Leonid Dimov, Emil Brumaru, ªtefan Aug.Doinaº, Ion Caraion, Nicolae Labiº, CezarIvãnescu? Aºa încît, cu voia dvs., renunþ.

- Viaþa dumneavoastrã n-a fost deloc rozã.Dacã era altfel, era mai bine pentru literatulGrigurcu? Fãrã securiºti, fãrã comuniºti, cu baniîndestulãtori?

- Vedeþi dvs. domnule Alexandru Petria, mi-arfi greu sã mã gîndesc în aceastã clipã la o viaþãcontrafactualã. Aºa cum s-a desfãºurat, integratãîn cea mai mare parte în cei 45 de ani decomunism, îmi resimt viaþa, desfiguratã deperioada cu pricina, ca pe un prezent care n-aîncetat. Un prezent extins aidoma unei uriaºepete de ulei pe suprafaþa mãrii, care stãruie încãmult timp dupã accidentul de navigaþie care l-aprodus. Am fost dat afarã din oraºe, dinuniversitãþi, din slujbe, marginalizat cuîndãrãtnicie pînã am ajuns la seninãtatea uneiconstatãri. Acesta e un Destin. Cum sã teîmpotriveºti Destinului, teribilului Destin pe caregrecii antici îl venerau cu resignare, dîndu-ne opildã, poate cea mai teribilã pe care ne-o oferãmitologia lor? Trãsãtura de �lup singuratic� pecare mi-aþi atribuit-o e oare premisa sauconsecinþa acestui Destin? Îndrãznesc a socoti cãe o premisã, un dat al unei fiinþe care trebuia sãfie inadaptabilã, în rãspãr cu habitudinile lumii,cu destui semeni, mîhnitã de dizarmoniile salelãuntrice, dar ºi de cele ale întîlnirilor cu realul,aºteptînd. Aºteptînd ce? Poate reînvierea unuitrecut real cîndva, îndepãrtat în zona unei vîrsteaurorale, care în mod fabulos s-ar cuveni sãcurme odatã blestemul prezentului perpetuu,stigmatizat de comunism ºi de urmãrile sale.Blaga are un aforism enigmatic: �Cele mai multeaspecte ale prezentului sînt accesibile numaiprofeþiei�. Ce s-ar putea înþelege de aici? Cãprezentul e fie proiecþia unor vaticinãriconfirmate, fie conþine vaticinãrile pentruvremea ce va sã vie. Sau ambele. Aºadar operspectivã care, fãrã a izbãvi prezentul descãderile sale, îi recunoaºte funcþia de receptacolal unor misterioase forþe care-l transcend,mistuindu-i condiþia inferioarã. Am aºteptatdecenii în ºir o schimbare istoricã ce a venit fãrãa aduce totuºi decît o jumãtate a eliberãrii,încãrcîndu-ne cu un nou set de dezamãgiri carenu o datã pornesc din cele ale totalitarismului,insuficient eradicate, precum o operaþienereuºitã, care lasã neatins un rest de þesutbolnav.

- O sã abat dialogul în altã direcþie. Vãconsideraþi încheiate socotelile cu trecutul? Îiºtiþi pe informatorii Securitãþii din preajmadumneavoastrã?

- �Lup singuratic� fiind, n-aveam cum sã nuatrag �ochii albaºtri�, nespus de vigilenþi, aiinstituþiei pe care Luca Piþu o alintã cu numelede Securiþica. Mai ales dupã ce, luînd legãtura cuArghezi ºi cu Blaga, ajungînd mai tîrziu a fi

Atelierul

"

comentat la Europa liberã, am dovedit prinacestea cã pun în teribilã primejdie statul,întreaga societate angajatã pe drumulconstrucþiei socialismului. Lucrurile au culminat,dupã cum am mai relatat în cîteva rînduri, cuanchete, percheziþii ºi cu confiscareamanuscriselor. Silit a-i privi pe bravii �lucrãtori�cum scotocesc minuþios prin rafturi ºi sertare, încãutarea, se vede, a unor explozivi mãcarideologici, tatãl meu, grav bolnav, a avut o crizãîn urma cãreia, la puþine zile, a încetat din viaþã.Astfel Securiþica mi-a lãsat o amintire deneºters� Asta se petrecea în Amarul Tîrg. Dar înscurta perioadã petrecutã la ªcoala de literaturãdevenisem �interesant� pentru doi colegi caremi-au pregãtit cu sîrg un dosar solid în vedereaexmatriculãrii (unul s-a afirmat ulterior catraducãtor, altul, vag istoric literar, a avut oprestaþie pitoreascã, dupã 1989, apãrînd chiar înpostura de� candidat la preºedinþia þãrii). Îldibuisem cel puþin pe unul dintre astfel de�observatori� ºi în rîndul studenþilor filologieiclujene, care a ajuns - nu se putea altminteri! -universitar în speþa lingvisticii (în facultate,colegul cu pricina era secretar UTC ºi un soi deresponsabil �cultural� de la Cãminul studenþescde pe strada Racoviþã). La Oradea, importanta�sarcinã� a fost preluatã de un ofiþer Secu carefrecventa Cenaclul literar orãºenesc, în calitatede� poet. Cînd am fost angajat la revistaFamilia,, supravegherea necurmatã al cãreiobiectiv eram a cãpãtat un supliment preþios, celal intoxicãrii. Mi-am dat seama curînd cã doiredactori (cum era de aºteptat, cei mai slabi subraportul condeiului, care petreceau mai multtimp în anticamera activiºtilor de partid decît lamasa de lucru) rãspîndeau felurite nãzbîtiicalomnioase pe seama mea. Aºa, ca sã fiuînlãturat mai repede din calea lor, ceea ce s-a ºiîntîmplat.

- Scriitorii români nu prea exceleazã înhãrnicie. Sunteþi o excepþie.

- Nu ºtiu dacã e chiar aºa, Am avut/avemdestui autori �harnici�, de la Sadoveanu,Arghezi, G. Cãlinescu la (era sã zic NichitaStãnescu, dar mã abþin!) Nicolae Breban, ºineîndoios, Paul Goma. ªi ne fuge gîndul ºi cãtre�hãrnicia� celebrã, impusã de condiþionãrifinanciare, a unui Balzac (deºi poate cã n-a fostnumai acest pinten care l-a îndemnat la galopulscrisului) sau cãtre cea, nu mai puþin celebrã, aunui Fernando Pessoa, atît de debordantã, încît asimþit nevoia de a-ºi multiplica braþele auctoriale,aidoma unei zeitãþi asiate. E bine sau ba sã fii�harnic� în breasla literaþilor? La umila meapersoanã ar putea fi vorba iniþial de un reflexdobîndit încã din copilãrie, de la bunica ºimama, atunci cînd am fost îndrumat sã-mi faclecþiile cu conºtiinciozitate ºi sã ajung astfelditamai premiantul întîi. Aveam o mentalitate,sã zicem, �pozitivã� pe-o parte, pãguboasã pealta, presupunînd cã învãþînd �bine�, porþile înviaþã îþi vor fi deschise în consecinþã. Chiarajuns student, habar nu aveam de formidabilaforþã a �relaþiilor�, de magia �pilelor�,dumirindu-mã abia dupã o vreme cã existãcolegi �purtãtori de serviete� profesorale oriavînd conexiuni oculte cu anume autoritãþi,colegi care, bineînþeles, au fãcut cariereuniversitare. Ce s-a ales însã de �hãrnicia� mea?Scriu pentru a-mi ocupa timpul (variantãgolãneascã: �a-þi omorî timpul�), pentru a umpleecranul alb al acestuia cu rîndurile pe care leaºtern din simþãmîntul cã n-aº avea ceva maipotrivit de fãcut. Ceea ce s-ar numi vocaþie a

devenit o îndeletnicire cotidianã, strãduindu-se anu sfida dictonul strãmoºesc: non multa sedmultum, prin numeroase corecturi, completãri,printr-un ºir de reveniri asupra paginilor scrisefãrã uºurinþa care, la unii confraþi, se pare cã seinstaleazã dupã un anume stagiu de practicã.Asta e. Pe cît de �harnic� s-ar putea sã apar înexterior, pe atît de critic sînt faþã de mineînsumi, un biet laborios care nu rareori sfîrºeºteîn nemulþumire ºi o ia de la capãt, pe altãcanava. Inclusiv pentru a se degreva demonotonia care pîndeºte în penumbre, desenzaþia de saturaþie. Aºa cum s-a statornicit,scrisul meu implicã o alternanþã, întrucîtvaconsolatoare, între specii: critica, poezia,însemnãrile de jurnal, gazetãria se succed înfuncþie de o dispoziþie pe care n-aº putea-ocontrola, cãreia mã subordonez (excepþie fac�materialele� care musai sã fie înfãþiºate latermen fix). ªi de ce sã nu recunosc cã scriind�mult� îmi protejez singurãtatea? Necesitatea eiirepresibilã îºi gãseºte în ocupaþia scrisului - nu-iaºa? - un mediu prielnic.

- Cu mulþi ani în urmã, l-aþi �ras� pe NichitaStãnescu. Poezia lui are o posteritate ciudatã,dupã voga enormã de care s-a bucurat�

- Da, cu Nichita Stãnescu e o poveste. Amfost cel dintîi critic care, într-un articol apãrut înLuceafãrul, la finele anilor �60, am spus ceea ceam crezut cã se cãdea spus despre acest poetadorat al momentului: �Împãratul e gol�.Autorul Necuvintelor a beneficiat, ca niciun altulpe atunci, de un îndoit sprijin: din parteacriticilor �liberali� (a se citi oponenþi ai�realismului-socialist�, care a decimat pînã cãtremijlocul deceniului ºapte literele româneºti), caºi, de la o vreme, din partea oficialitãþii caregãsise nimerit a agãþa un nume pe panoul�mãreþelor realizãri� ale regimului. Foartepromiþãtor la început (îi citeam poeziile apãruteprin reviste, destul de rar, de altminteri, cuîncîntare), Nichita s-a lãsat pradã, din pãcate,unei inflaþii care l-a dezavantajat drastic. Aacoperit innumerabile pagini cu stihuri torturate,cu puerilitãþi ce frizau revelaþia sau cuincoerenþe vãdind o suspendare a minimuluiautocontrol. Aidoma unui Rasputin, care, dupãchefuri straºnice, emitea în mijlocul cercului sãude admiratori ºi mai ales de admiratoarepropoziþii mistice, bardul în chestiune îºi dictatextele într-o incontinenþã de rãu augur. Înacelaºi timp n-a ºovãit a se ploconi, prin poemeºi declaraþii cîtuºi de puþin onorabile, în faþacerinþelor partidului care l-a rãsplãtit copios. I-autrecut prin mînã sume imense: s-a spus cã numaidatoriile cãtre Fondul literar pe care le fãcuseechivalau cu preþul a cincizeci de automobileDacia! O degringoladã paralelã a scrisului ºi avieþii l-a marcat fãrã ºansa unui reviriment.Gloria sa a rãmas însã, bizar intangibilã, într-ozonã, majoritarã la ora actualã, a consideraþieicritice. Explicaþia? În primul rînd o inerþie, osubordonare a comentatorilor faþã de primeleevaluãri exaltate, care sugerau în subsidiar, repet,o anume opoziþie faþã de producþiile aserviteregimului (Nichita n-a fãcut din capul loculuifigura unui poet de curte). De aici pornind, omodã cu servituþile ei, ale cãrei efecte nu s-ausleit. Îmi spunea I. Negoiþescu, îndatã ce publicase o analizãfavorabilã lui Nichita, Descrierea unui poet: �M-am gîndit, scriind-o, la pãrerile tale. Aveamtot atîtea argumente pentru a-l aproba ca ºipentru a-l nega pe poet. Am ales ultima soluþie,ca sã nu distonez, eu, un întîrziat, cu generaþia

tînãrã�. Mai recent, referindu-se la Nichita,Cristian Tudor Popescu pomeneºte de un soi deobligaþie pe care o au unele condeie de a-l lãudaexcesiv, în continuare, pe acesta, pentru a-ºiasigura �o pîine�� universitarã ori publicisticã.Iatã un fragment din textul în cauzã, pe care-lsocotesc a fi cel mai judicios din ultimii aniasupra subiectului: �Rãsfoiesc voluminoaselevolume de lux Humanitas, Nichita Stãnescu,Opera poeticã, ºi gãsesc hectare de cuvinte fãrãnoimã, ºiruri cãznite, versificaþii mecanice, dedragul rimei, gen Pãunescu în degringoladã, oobscuritate cîtuºi de puþin fertilã, menitã sãînfãºoare nimicul, un vid de simþire poeticã�.Vreþi sã ºtiþi ºi opinia finalã a MonicãiLovinescu, care l-a cuprins destui ani pe Nichitaîn acolada elogiilor sale la Europa liberã? Iat-o:�Nichita a fost probabil cea mai neaºteptatã ºimare degradare din literatura ivitã prin 1960�.Cauzele? �Alcoolul ºi turcirea�. Mi-aþi puteareplica: acestea sînt cazuri izolate! Nu chiar.Aruncînd o privire în urmã, ne putem da seamacã un ºir de personalitãþi ale literelor noastre aumanifestat, unele cu o anume zãbavã, rezervecategorice faþã de supralicitatul bard: ªerbanCioculescu, Petre Þuþea, Ovidiu Cotruº, A. E. Baconsky, Ion Caraion, ªerban Foarþã,Matei Cãlinescu etc. Am simþãmîntul cã NichitaStãnescu nu constituie încã un caz clasat, aºacum s-ar pãrea, într-un duh al beatificãrii, cã, înconsecinþã, peste capul unei generaþii sau adouã, va fi rediscutat într-un climat cu maipuþine preconcepþii. Eu unul nu-l �neg�, nu-icontest personalitatea liricã realã, înãbuºitã însãsub maldãre de incontestabile rebuturi. Opera sae aidoma unui butoi uriaº umplut cu un lichidimpur, din care ar fi avantajos sã se tragã, prindistilare, conþinutul unei singure sticle. Încercdoar a-i pune în discuþie reputaþia, încã atît destrãinã, în supradimensionarea sa, de o aprecierecriticã neconstrînsã, care-l urcã pe un socluinadecvat.

- Cum scrieþi? Ambianþã, tabieturi, treburileastea.

- Sã ºtiþi cã nu sînt pretenþios. Scriu în orelematinale, punînd lumii o singurã condiþie, aceeade-a fi singur (în schimb sînt bucuros sã am înpreajmã un cîine sau o pisicã). Ceea cepresupune ºi suspendarea strictã în acel rãstimpa convorbirilor telefonice. Accept - n-am încotro- ca acestea sã mã terorizeze cãtre searã. Darvreþi sã ºtiþi probabil mai mult. Vã destãinui cãnici eu nu ºtiu prea bine ce se întîmplã la masade lucru. Uneori vorbele mi se ordoneazã mailesne, cu o senzaþie de armonie (care poate fi ºiînºelãtoare), alteori dificultatea se instaleazã dincapul locului, sub chipul unui text împiedicat,care nu se mai urneºte asemenea unui vehicul peun drum desfundat. Noroc cã nu scot la ivealãaproape nimic �din prima�, revenind, îndeobºteîn mai multe reprize, asupra variantei iniþiale, pecare în unele cazuri o modific pînã lanerecunoaºtere. Rezumativ, scriu greu. Am bãgatde seamã cã în aceastã ocupaþie urmez douãtactici pe care le-aº numi a scrisului liniar ºi acelui în zig-zag. Cel dintîi se impune atunci cîndtrebuie sã mã ocup de un anume subiect pecare-l �dezvolt�, cel de-al doilea trece de la unala alta, într-o lejeritate a momentelor în care m-aº putea regãsi cu o spontaneitate aidomasenzaþiei pe care o încerci cînd te afli instalatconfortabil într-un automobil ce strãbate unpeisaj parcã neatins de om. �Inspiraþie�? Cevavenit dintr-o extraneitate, un dar ce te face sã te

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

21TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

"

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

22 TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

întrebi cît de vrednic eºti a-l primi, sau doar oeliberare ca atunci cînd laºi jos o povarã pe careai purtat-o de-a lungul unui drum greu? Nu-midau seama. Dintr-odatã ordinea þi se paresuperfluã, îndemnîndu-te a o înlocui nu cudezordinea, ci cu o libertate care conþine osecretã disciplinã. O ordine specialã pe care n-aiputea ºi nici nu vei simþi vreodatã nevoia a odesluºi, deºi o simþi. Precum o adiere de vîntîmprospãtînd obrazul, care e, dupã cum notaSoljeniþîn, cel mai tulburãtor semn al vieþii.

- O întrebare probabil încuietoare - pentru cescrieþi?

- Într-adevãr, o întrebare �încuietoare�. E ca ºicum m-aþi întreba de ce mã miºc, de ce privesc,de ce respir. Într-o carte pedantã din secolulXIX, operã, desigur, a unui Marius ChicoºRostogan, se gãseºte o definiþie a� mersului.Existã în viaþa fiecãrui om lucruri care cad subincidenþa unei explicaþii ce ar suna cam aºa:pentru a fi el însuºi. Fãrã a-mi fi impus/recomandat de cineva, scrisul cred cã face partedin gena mea psihicã. E o înzestrare sau odamnare? O altã chestiune �încuietoare� pe caremi-o pot pune. Deoarece, alegînd unul dintermenii acestei dileme, mi s-ar pãrea nu doar cãsimplific nepermis problema, ci ºi cã încerc sã-mi pun laurii unui cîºtigãtor, cu semnul�binelui� sau al �rãului�, nu importã, în realitatecu neputinþã de admis în mediul unor nesfîrºiteincertitudini, frãmîntãri. În acel dans epuizantde luminã ºi umbrã, în care n-aº putea þinepartea niciuneia.

- La ce lucraþi acum?

- La ce bun sã-mi anunþ proiectele, cîte or fi,aidoma unei reclame la un produs ce �urmeazãsã aparã în curînd pe piaþã�? Mã aflu angajat cucolaborãri permanente la o seamã de reviste (vai,vreo zece), cîteva din ele gãzduindu-mi �cronicaliterarã�. E, dupã cum ºtiþi, o rubricã bãgatã-ncorzi, reabilitatã, iarãºi obiect al dispreþului, darcare supravieþuieºte vicisitudinilor, se vede ca onecesitate a contactului prim cu creaþiile literare.Dupã ce am slujit-o aproape cinci decenii, mãînvrednicesc a supune în continuarecomentariului meu între 40 ºi 50 de cãrþi pe an,dar� am obosit. Ce sã fac mai întîi? La ce sãrenunþ, cum sã-mi reechilibrez munca? Mã simtatras progresiv, pe lîngã poezia ce rãmîne noua-vechea mea practicã de cãpetenie, de o formulã,

sã zic, a jurnalului, confesivã, de rememorãri darºi de meditaþie asupra unor teme ce mi-aufost/îmi rãmîn aproape. Voi avea suficient rãgazpentru ele? Îmi mãsor în oglinda criticã nunumai chipul, aºa cum a rãzbãtut prin vremi,dar ºi trecutul care te-ndeamnã la speculaþii,judecãþi, concluzii, precum într-o etapã ultimã,penultimã - cine ºtie? - a ceea ce sîntem.

- Am constatat cu mîhnire, sînt excepþii,desigur, cã la scriitorii contemporani lipsa decaracter este proporþionalã cu valoarea. Onoare,demnitate, vorbe cam în vînt� Pentru osubvenþie sau o sinecurã, stau în preajma unorpersonaje politice infecte, fie ei ºi preºedinþi airepublicii, legitimîndu-i. Mã contraziceþi?

- Cum v-aº putea contrazice? Nãravul nu enou, sistemul comunist l-a confirmat cu asuprade mãsurã, noi sînt doar oamenii care-lperpetueazã în zilele noastre. Înþeleg subtextuldecepþiei dvs. Mã vãd nevoit aºadar a mã referila aºa numiþii �boieri ai minþii�, care treceaudrept discipolii lui Noica, însã care în loc de a seconforma tablei de legi a acestuia, stipulînd unmandarinat al ideii pure, s-au urcat într-oambarcaþiune plutitoare pe valurile tulburi alepoliticului. Nu mã contrazic. Sînt departe de-acontesta dreptul, ba chiar, în anume conjuncturi,obligaþia moralã a intelighenþilor de-a se rosti întreburile cetãþii, care le poate favoriza oriperturba grav misiunea. La �boierii minþii�,numiþi ºi �elitiºti�, s-a manifestat însã, pe lîngã�despãrþirea� de legatul mentorului (las� cã, înplan biografic, ºi acesta s-a apropiat de douãextreme politiceºti), o nu tocmai mãgulitoareorientare spre, vorba lui Caragiale, �un ceprofit�. Spre nãzuinþe de carierã, iar nu de ordinideal. Unul din ei a sãrit, aidoma unei figurinedintr-o cutie cu resort, îndatã dupã prãbuºireadictatorului, în chip de �ales� al lui Iliescu, înprimul guvern al acestuia (cineva îngîna cu acelprilej niºte versuri argheziene: �Tînãrul cu-adevãrat/ Pare un om învãþat,/ Zise preºedintele/ Potrivindu-ºi dintele�). A avut grijã de-a ocupaînalte demnitãþi ºi în imediata apropiere aurmãtorilor doi preºedinþi ai þãrii. Cu aceeaºimixturã de sumisiune într-o direcþie ºi prezumþieîn alta, ºi-a dovedit rafinamentul inclusiv înspaþiul gingaº al oportunismului. Altul,companion indisociabil al celui dintîi, înzestratcu un dar magnific din partea acestuia, oimportantã editurã ºi un corespunzãtor salariudirectorial, s-a lansat în cîteva diatribe de-oremarcabilã ferocitate justiþiarã împotriva�lichelelor� erei precedente, dar ce sã vezi?Cerbicia i-a cedat brusc în faþa actualului nostruprezident. Ce mai conteazã criteriile (civice,culturale, etice), utile doar spre a strivi o�muscã, atunci cînd te confrunþi cu un atareimportantisim personaj? Nu e cazul sã foloseºtidouã mãsuri ºi atunci cînd ai de a face cu unamic generos? N-ar fi de bonton, odatã ce þi-apus în braþe o editurã ce înfloreºte pînã la ceasulprezent, sã mai faci vreo aluzie la o bagatelãprecum inconsecvenþa! Sã te mai iei de patimaºarmantului ins pentru mãririle lumeºti! N-ar fimai conzult (vorba ardeleanului) sã te asocieziplecãciunilor aceluia adresate puternicilor zilei?ºi sã mai încasezi ºi o pensie de merit din parteaUniunii Scriitorilor, cînd cîºtigul tãu e de cîtevazeci de ori mai mare decît al unora dintresãrãntocii tãi colegi de breaslã? Un alt �boier�,mai june, n-a întîrziat a se deprinde ºi d-sa cuelogiile dirijate cãtre patronul ignar, cu un trecutde tot jenant, dar� patron. Ajuns în jilþul deconducere al unui Institut cu un bogat buget, ce

l-a costat sã-l accepte ca prezident al acestuia,dupã pilda, se vede cã imortalã, a Ceauºescului?Dar patronii trec ca apa, pietrele (biografice)rãmîn.

- Vã încearcã pãreri de rãu cã n-aþi fãcut cevace aþi visat?

- Existã o diferenþã între visuri ºi vise.Visurile, figuri de stil ale somnului, acordîndu-i oidentitate poeticã, sînt coincidente cu materialor, împlinindu-se în contururile acesteia,consumîndu-ºi tensiunea în hazardul care ocaracterizeazã. Nutrit, pînã la un punct, deexperienþele stãrii de veghe, oniricul nu eîndreptat spre afarã. κi mistuie �hrana� astfeldobînditã, o transformã în imagisticã proprie.Visele au însã un cu totul alt statut. Ele tindspre un þel, aidoma sãgeþii înscrise într-un arcîncordat. În sine poartã doar virtualitateamiºcãrii. Promisiunea ce ºi-o fac în clipa în careiau naºtere. Depind de real în aºa grad încît sepoate întîmpla (ºi se întîmplã deseori) cevaparadoxal. κi anuleazã þinta spre a se bucura,într-un univers imperfect, de beþia increatului.Nu e oare sortit celor mai frumoase vise sãrãmînã neîmplinite?

- Ce e poezia?

- Vai, chiar credeþi cã v-aº putea da unrãspuns mulþumitor? Poezia: unul din aceleconcepte precum viaþa, iubirea, fericirea etc., alecãror explicaþii sînt inepuizabile ori, ca sã mãrostesc abrupt, nici nu existã. S-ar pãrea cã eleconþin un germene de obscuritate care senutreºte din sine, îngãduindu-ne exclusivaproximaþii ce lunecã aidoma apei pe o suprafaþãdurã fãrã a o pãtrunde, fãrã a o clinti. Creaþiapoeticã intrigã prin emoþia ce pare a nu aveaobiect, fiind, aºa cum observa Baudelaire, �unentuziasm cu totul independent de pasiune, caree beþia inimii, ºi de adevãr, care e hranaraþiunii�. Atunci la ce bun? La ce bun echivoculacestui fenomen care pare lipsit de sens îneconomia existenþialã, �gratuit�, însã totodatãfascinant precum o chemare spre altceva?Scandalos lipsitã de sistem, de reguli, poezia arenatura unor frînturi fugitive, a unor fulguraþiidintr-o viziune a întregului, care doar în felulacesta binevoieºte a ne contacta. Sau cum spuneSandburg: �Poezia este deschiderea ºi închidereaunei uºi, lãsîndu-i pe cei care privesc prindeschizãturã sã ghiceascã ce s-a vãzut încrîmpeiul acela de clipã�. Operînd astfel, ea seopune temporalitãþii, fãgãduieºte ceva cu totul înafara unei succesiuni, a unei discipline, a uneidurate. Ne oferã sugestia unei existenþe ce s-arputea regãsi la rãdãcinile sale divine, a uneiexistenþe absolute.

- În încheiere, vã provoc sã scrieþi un scurttext pentru un ipotetic dicþionar al literaturiiromâne despre Gheorghe Grigurcu.

- Nu mã simt în stare sã scriu un asemeneatext. Las altcuiva eventuala satisfacþie de-a mãexecuta încã o datã în felul acesta, aºa cum aprocedat un purtãtor de servietã al d-lui E. Simion, într-un tom al impozantului Dicþionaracademic consacrat scriitorilor români�

- Vã mulþumesc.

- ªi eu.Interviu realizat de

AAlleexxaannddrruu PPeettrriiaa Femeie cu câine

În zilele de 6 ºi 7 mai 2009, Institutul deInvestigare a Crimelor Comunismului înRomânia (IICCR)2 a întreprins o cercetare de

teren, care a avut drept scop cãutarea ºideshumarea osemintelor unei victime care a fostucisã în cursul anului 1952 în timpul unei acþiunioperative a Securitãþii. Acþiunea reprezentanþilorIICCR3 s-a desfãºurat în zona satului Bãieºti,aparþinãtor comunei Pui din jud. Hunedoara, olocalitate situatã lângã ºoseaua Naþionalã care facelegãtura între oraºele Haþeg ºi Petroºani. Oinvestigaþie preliminarã, sub forma unei anchetede teren, a fost fãcutã în zonã pe data de 7 aprilie2009 când au fost cãutaþi, identificaþi ºi audiaþianumiþi martori contemporani cu evenimentele,dupã care s-a efectuat o perieghezã în terenpentru stabilirea locului unde se aflã mormântulvictimei4.

Persoana ucisã de Securitate se numeºte PetruVitan, care era cunoscut în zonã ºi cu porecla deGheberici. Acesta s-a nãscut în satul Bãieºti la 7februarie 1917. În cursul anului 1948, Petru Vitanîmpreunã cu câþiva consãteni ºi cu alte persoanedin satele apropiate, au aderat la o organizaþieanticomunistã care se numea Liga PartizanilorRomâni din Haþeg, condusã de inginerulconstructor Lazãr Caragea5, originar din regiuneaTimiºului. Ca ºi alte organizaþii similare din aceaperioadã, ºi aceasta avea drept scop principalopoziþia la instaurarea regimului comunist înRomânia. Grupul a acþionat în zona sateloraparþinãtoare comunelor Pui ºi Sãlaºu de Sus,precum ºi în masivele muntoase din apropiere(Munþii Retezat ºi Munþii ªureanu), majoritateapersoanelor implicate fiind foºti membri aiPartidului Naþional Þãrãnesc, Partidului NaþionalLiberal ºi ai Miºcãrii Legionare, mulþi dintre eifiind ºi veterani de rãzboi6. Despre Petru Vitan,într-un document al Securitãþii se face referire lafaptul cã acesta ar fi fost membru al MiºcãriiLegionare ºi a deþinut funcþia de ºef de cuib7.Conform însã mãrturiilor urmaºilor sãi, acestlucru este pus sub semnul îndoielii deoarecetrecutul politic al familiei a fost legat întotdeaunade Partidul Naþional Þãrãnesc.

În cursul lunii iunie 1949, în urma unei trãdãridin partea unui anume Petre al Popeºtilor dincomuna Sãlaºu de Sus, ºeful organizaþiei, LazãrCaragea, a fost rãnit ºi capturat, fiind apoianchetat ºi torturat la Securitatea din Hunedoara8.Dupã acest moment, în rândul membrilor ºisprijinitorilor organizaþiei au început verificãrile ºiarestãrile, astfel cã unii dintre cei vizaþi, pentru anu fi prinºi, au devenit fugari, refugiindu-se înzonele muntoase din apropierea localitãþilor lor debaºtinã. Din documentele Securitãþii reiese cãdupã arestarea inginerului Lazãr Caragea ºi a altorpersoane din organizaþia Liga Partizanilor Românidin Haþeg, o parte a membrilor grupului s-aureorganizat în jurul lui Petru Vitan, care a devenitconducãtorul unei noi �bande� alcãtuitã din patru�elemente�, ceilalþi trei fiind Iosif Nandra dinBãieºti, poreclit Iosovel, Constantin Ciucurescu ºiFilimon Mãrilã, amândoi originari din cãtunulGura Luncii, satul Galaþi, comuna Pui9. Petru

Vitan împreunã cu consãteanul sãu, Iosif Nandra,s-au retras în zona înãlþimilor împãdurite de lanord-est de satul Bãieºti, care reprezintã ultimeleramificaþii ale Munþilor ªureanu înainte decontactul acestora cu Valea Streiului. ConstantinCiucurescu ºi cu Filimon Mãrilã s-au refugiat înzona muntoasã din apropierea satului lor, ceipatru fiind în permanentã legãturã ºi avândîntâlniri periodice în locuri prestabilite. Vitan ºiNandra, deveniþi partizani, având fiecare câte oarmã militarã, model ZB, au stat ascunºi în munþivreme de mai bine de trei ani, pânã în lunanoiembrie 1952. În toatã aceastã perioadã aulocuit numai în bordeie amenajate în pãmânt,bine camuflate, amplasamentul acestora fiindschimbat la anumite intervale de timp din motivede siguranþã. Partizanii au þinut permanentlegãtura cu familiile lor ºi cu alte persoaneconsiderate ca fiind de încredere din partea cãroraau beneficiat de sprijin, mai ales în ceea cepriveºte aprovizionarea cu alimente ºi cu altemijloace de întreþinere, în ciuda presiunilor ºiºantajului la care aparþinãtorii erau supuºi dinpartea Securitãþii10. Ca urmare a acestor ingerinþe,soþiile lui Petru Vitan ºi a lui Iosif Nandra au fostobligate sã divorþeze de soþii lor dupã ce aceºtiaau plecat de acasã, devenind fugari ºi oponenþi pefaþã ai regimului comunist11. Securitatea a încercatîn toþi aceºti ani mai multe acþiuni de prindere apartizanilor, însã toate acestea au fost sortiteeºecului12.

În ziua de 21 noiembrie 1952, Petru Vitan ºiIosif Nandra se aflau adãpostiþi într-un bordeiamenajat în Pãrãul Fãdiþãului, pe panta sudicã aacestuia, loc situat undeva între dealurile Bãieºtilorla circa trei km spre nord-est faþã de sat. Acestbordei fusese construit în urmã cu mai multãvreme, însã a fost ales atunci pentru locuiredeoarece începuse sezonul rece ºi cei doi fugaridoreau sã fie peste iarnã mai aproape de casele ºifamiliile lor. Securitatea reuºise sã afle de locaþiaacestui bordei din informaþiile obþinute de la unlocalnic din Bãieºti, Ionuþ Nandra13, care înschimbul unor promisiuni de foloase materiale i-atrãdat pe cei doi consãteni ai sãi. În dimineaþaacelei zile, cadre operative de la Securitatea dinHunedoara ºi Haþeg, însoþite ºi de soldaþi dintrupele de Securitate, au înconjurat bordeiul.Când Iosif Nandra a ieºit afarã pentru nevoilepersonale, dupã o somaþie scurtã, acesta a fostîmpuºcat din faþã, glonþul intrându-i pe subclavicula umãrului stâng ºi a ieºit prin spate, pesub omoplat. Imediat, un alt securist l-a împuºcatcu o armã de vânãtoare, încãrcãtura de alicelovindu-l în spate ºi în partea posterioarã acapului14. Vãzând cã victima a reuºit sãsupravieþuiascã în urma celor douã lovituri dearmã, unii securiºti au vrut sã-l elimine definitiv,însã un altul, care se pare cã avea responsabilitãþide conducere în respectiva operaþiune, a intervenitºi a dispus ca rãnitul sã fie lãsat în viaþã, scopuldeclarat atunci fiind obþinerea ulterioarã deinformaþii dacã acesta va supravieþui. Înainte de a-ºi pierde cunoºtinþa, Iosif Nandra mãrturiseºte cã

ar fi auzit explozia unei grenade ce fusesearuncatã în interiorul bordeiului unde se aflaPetru Vitan, care cu siguranþã a provocat ºimoartea acestuia15. Iosif Nandra, grav rãnit fiind,dupã ce a fost evacuat din munþi a petrecut maimulte luni internat în spital unde a fost ºi operat,dupã care a trecut prin ancheta Securitãþii, fiindapoi condamnat la 20 de ani de muncã silnicãpentru uneltire contra ordinii sociale. A executataproape 12 ani de pedeapsã privativã de libertateîn penitenciarele ºi lagãrele de muncã de la Aiud,Dej, Gherla, Jilava, Galaþi ºi Periprava. A fosteliberat la 24 iunie 1964 ºi în prezent locuieºte,alãturi de soþia sa, în satul Bãieºti16.

Versiunea oficialã a Securitãþii despre celeîntâmplate este rezumatã într-un document din 13ianuarie 1953, unde se spune cã �...banditulNandra Iosif, în timp ce intenþiona a se predaorganelor care înconjuraserã adãpostul, a fostîmpuºcat printr-un foc de armã de cãtre banditulVitan Petru. Dupã împuºcarea acestuia, VitanPetru s-a sinucis prin împuºcare.� Textul citat estecuprins într-o dare de seamã referitoare larezultatele obþinute în problema bandelor din þarãîn perioada 1 iulie 1952 � 13 ianuarie 195317.Conform mãrturiei lui Iosif Nandra, afirmaþia cãar fi vrut sã se predea este neadevãratã, el fiindîmpuºcat imediat ce a ieºit în faþa bordeiului -dupã o somaþie scurtã ºi fãrã sã realizeze pemoment ce se întâmplã cu adevãrat - de cãtre doidintre securiºtii aflaþi în dispozitiv. Cât desprePetru Vitan, nu crede ºi nu poate accepta cãacesta s-ar fi sinucis, moartea lui survenind de peurma rãnilor provocate de schijele acelei grenadecare a fost aruncatã în interiorul bordeiului18.

Dupã încheierea operaþiunii Securitãþii,cadavrul lui Petru Vitan a fost lãsat în bordei,pentru scoaterea ºi îngroparea lui fiind aduºi cuforþa din Bãieºti, în aceeaºi zi, ceilalþi doi fraþi aivictimei, care astãzi nu mai sunt în viaþã. Aceºtial-au scos afarã într-o pãturã, au urcat pantapãrãului ºi i-au fãcut groapa mormântului într-opoieniþã înconjuratã parþial de vegetaþie forestierã,în dreptul locului unde se afla amplasat bordeiulºi la circa 16 metri spre sud faþã de marginea

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

23TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

Arheologia crimelor comunismuluiCazul lui Petru Vitan de la Bãieºti, jud. Hunedoara.

Gheorghe Petrov

Petru Vitan în timpul stagiului militar.

"

historia

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

24 TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

acelui pãrãu. Urmele fostului bordei mai sunt încãºi astãzi vizibile pe panta dinspre sud a pãrãului.

Înainte de începerea operaþiunilor arheologicede deshumare19, locul mormântului era marcat lasuprafaþa solului cu o micã cruce din lemn debrad având dimensiunile de 78 x 36,5 cm, braþulorizontal fiind dispus pe direcþia nord-sud, iarbraþul vertical fiind înfipt în pãmânt circa 20 decm. Nu am reuºit sã aflãm când a fost pusãaceastã cruce, însã la 5 cm spre vest de aceasta, înpãmânt se mai afla înfipt braþul vertical al uneicruci mai vechi, rupt la partea superioarã, ce afost fãcutã dintr-un lemn de esenþã tare. Fãcândabstracþie de prezenþa celor douã cruci, terenul nuprezenta niciun alt fel de element care sã indicesau sã aminteascã de prezenþa mormântului,terenul fiind complet aplatizat ºi acoperit cu iarbã.Folosind ca reper principal crucea întreagã pe caream gãsit-o la faþa locului, am considerat cã groapamormântului ar putea fi orientatã pe direcþia est-vest, conform tradiþiei creºtine, unde defunctuleste aºezat în groapã de obicei cu picioarele sprerãsãrit ºi capul la apus, aici de regulã fiind pusã ºicrucea sau orice alt însemn funerar.

A fost executatã o singurã unitate de sãpãturãsau secþiune arheologicã de cãutare, aceasta avândo formã dreptunghiularã cu dimensiunile de 3,10x 2,20 metri, laturile mai lungi fiind dispuse pedirecþia est-vest. Anticipând posibilitatea ca groapamormântului sã porneascã totuºi de la o anumitãdistanþã faþã de cruce, latura vesticã a secþiunii afost stabilitã la 0,50 metri faþã de aceasta, iar întrecruce ºi celelalte laturi ale secþiunii au fost 1,20metri spre sud, 1,00 metri spre nord ºi 2,60 metrispre est, crucea fiind astfel înglobatã în suprafaþasecþiunii. Terenul unde a fost practicatã secþiunease afla în pantã dinspre est spre vest. Adâncirea însecþiune s-a fãcut la început pe întreaga suprafaþã,pânã la o cotã medie de circa - 0,40 metri,mãsuratã pe mijlocul profilului de nord. Larãzuirea fundului de secþiune a fost surprinsconturul gropii mormântului, care ieºea dinprofilul de vest circa 0,40 metri spre est. Caurmare a acestei situaþii, concluzia care s-a impusa fost cã direcþia gropii nu este de la cruce sprerãsãrit, ci în sens invers, spre apus. Crucea care s-aaflat la suprafaþã marca într-adevãr un capãt degroapã, însã nu cel dinspre apus cum era firesc, ciacela dinspre rãsãrit. În situaþia creatã, am fostnevoiþi sã prelungim cu 1,60 metri spre vest laturanordicã a secþiunii iniþiale, rezultând în finalpentru aceastã laturã o dimensiune generalã de4,70 metri. Latura de vest a suprafeþei mãrite afost de 1,50 metri, iar latura de sud a fost egalãcu prelungirea laturii de nord (1,60 m). Pelungimea întregii suprafeþe deschise, diferenþa denivel a terenului, verificatã pe traseul laturii denord (4,70 m), a fost de 1,14 metri, panta fiind încoborâre dinspre est spre vest. Stratigrafiasecþiunii, observatã ºi înregistratã pe profilullaturii de nord, a avut urmãtoarele caracteristicigenerale: între nivelul de cãlcare ºi � 0,07 metriavem stratul vegetal, între acesta ºi pânã la circa �0,35 metri exista un strat cu pãmânt negru-cenuºiu ºi pietricele, iar în continuare, pânã pefundul suprafeþei excavate, solul era alcãtuit dintr-un strat compact de lut galben.

Groapa mormântului a avut o formã uºortrapezoidalã cu colþurile rotunjite, lãþimea încapãtul dinspre rãsãrit fiind de 0,62 metri iar încapãtul dinspre apus de 0,53 metri. Groapa a avuto lungime de 2,02 metri, închiderea vesticã fiindsurprinsã aproximativ pe linia profilului desecþiune din acea parte.

Scheletul defunctului a fost gãsit în poziþia

culcat pe spate, fiind orientat cu capul spre rãsãritºi picioarele la apus, lungimea acestuia fiind deaproximativ 1,77 metri. Craniul se aflã parþialîntors cu privirea spre partea stângã sau spre sud.Braþul drept era paralel cu corpul, antebraþul fiindîndoit din cot ºi aºezat oblic pe partea dreaptã abazinului. Braþul stâng era uºor oblic depãrtat dinumãr, antebraþul fiind îndoit din cot ºi pus peabdomen. Adâncimea de înhumare, care variazãîn funcþie de înclinarea terenului din acel loc,mãsuratã deasupra scheletului, este de � 0,85metri în zona capului, - 0,52 metri la terminaþiilemembrelor inferioare ºi � 0,68 metri pe mijloculgropii, deasupra bazinului. La picioareledefunctului s-au gãsit pãrþi din încãlþãmintea pecare acesta a purtat-o, probabil bocanci, din carese mai pãstrau doar fragmente degradate ceproveneau din talpa de piele pe care se aflauaplicate plachiuri la vârfuri ºi potcoave pe cãlcâie.Asupra scheletului s-au mai gãsit ºi alte câtevaobiecte, dintre care unele fac parte din categoriaaccesoriilor vestimentare:

- patru bucãþi de nasturi pentru cãmaºãconfecþionaþi din material compozit, prevãzuþifiecare cu patru gãuri, de culoare albã, trei avânddiametrul de 10 mm ºi unul de aproape 9 mm;doi au fost gãsiþi la pãrþile inferioare aleantebraþelor ºi doi în partea superioarã apieptului.

- cinci bucãþi de nasturi metalici foartecorodaþi, doi dintre ei fiind puþin mai mici decâtceilalþi, toþi fiind gãsiþi în zona abdomenului ºi abazinului.

- cataramã metalicã în stare precarã deconservare, descoperitã în partea superioarã abazinului, care provine de la o curea pentrupantaloni.

- obiect metalic care s-a aflat sub coloanavertebralã, deasupra bazinului, acesta fiind unaccesoriu utilizat la bretelele de pantaloni.

- creion chimic, consumat parþial, bucatarecuperatã având lungimea de 3,7 cm ºi diametrulde 0,8 cm, vârful minei fiind tocit.

În partea stângã a scheletului, lângã braþ, întreumãr ºi cot, au fost descoperite douã feluri deobiecte, unul dintre ele având un caracter maispecial. Este vorba în primul rând despre douãaºa-zise încãrcãtoare de armã militarã, de tip

lamelã, aflate unul lângã altul, fiecare având câtecinci cartuºe pe ramã, aceasta fiind ºi capacitateamaximã de muniþie pe care o poate cuprinde

acest tip de încãrcãtor20. Se ºtie cã defunctul aavut în perioada refugiului din munþi o puºcãmodel ZB, iar cartuºele descoperite, care sunt decalibrul 7,92 mm, reprezintã muniþia caracteristicãpentru acest tip de armã. Cât priveºte celãlaltobiect, este vorba de un briceag care a fostdescoperit lângã ºi în poziþie paralelã cu braþulstâng, având unul dintre capete surprins sub celedouã încãrcãtoare. Briceagul avea lama pliatã îninterior, lungimea acestuia în poziþie închisã fiindde 10,2 cm. Corpul este din metal ºi pe ambelefeþe este prevãzut cu decoraþiuni florale în relief21.Având în vedere poziþia in situ a celor douãîncãrcãtoare ºi a briceagului, dacã considerãm cãtoate acestea nu au fost puse intenþionat lângãcadavru la momentul înhumãrii de cãtre cei care l-au îngropat, atunci ele s-au aflat cu siguranþãîntr-unul din buzunarele din partea stângã ahainei, care probabil era desfãcutã din nasturi.Acest lucru dovedeºte ºi faptul cã victima nu afost percheziþionatã de cãtre securiºti dupã ce s-aînfãptuit omorul.

Din observaþiile primare fãcute asuprascheletului a ieºit în evidenþã faptul cã partea dinfaþã a craniului, inclusiv o porþiune semnificativãdin calotã, este puternic fragmentatã, dentiþiafiind ieºitã aproape în întregime din cavitãþilemaxilarelor. Douã dintre mãselele ce se aflaudesprinse din maxilar erau îmbrãcate cu coroanedentare confecþionate din metal argintiu, acesteaavând urme evidente de uzurã. O altã constatarepriveºte zona pieptului unde un numãr de cincicoaste prezentau fracturi în pãrþile lor inferioare,una dintre ele având chiar o dublã secþionare.Aceste anomalii evidente care au fost sesizate înstructura ºi configuraþia scheletului, considerãm cãau fost cauzate de loviturile ºi rãnile provocate deschijele acelei grenade care a explodat în interiorulbordeiului.

Dupã încheierea investigaþiilor arheologice, înprezenþa tuturor celor care au fost atunci la faþalocului, între care s-au aflat ºi rude ale victimei,lângã groapa ce adãpostea osemintele lui PetruVitan a avut loc o slujbã religioasã oficiatã de unpreot ortodox. Dupã încheierea serviciului religios,

Fostul partizan Iosif Nandra împreunã cu soþia sa, Maria (foto 2009).

"

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

25TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

rãmãºiþele pãmânteºti au fost extrase ºi recuperateîn prezenþa unui procuror civil ºi areprezentanþilor Poliþiei din Haþeg, care le-aupreluat în vederea analizãrii lor în cadrulLaboratorul de Medicinã Legalã de pe lângãSpitalul Judeþean din Deva. Reînhumarea lui PetruVitan a avut loc în data de 9 mai 2009 la Bãieºti,în mormântul care adãposteºte ºi osemintelesoþiei sale, care a decedat în 25 mai 1980.

Note:1 Arheologia crimelor comunismului se

încadreazã în arheologia epocii contemporane,reprezentând o nouã direcþie de cercetare înarheologia româneascã, o specializare distinctã încadrul acestei ºtiinþe auxiliare a istoriei, care s-aimpus treptat începând din anul 2006 când amefectuat investigaþii arheologice în CimitirulSãracilor din Sighetu Marmaþiei. Scopul principalal cercetãrilor întreprinse în cadrul acestuidomeniu îl reprezintã cãutarea, identificarea ºideshumarea prin mijloace specifice arheologieifunerare a persoanelor ucise de cãtre organele derepresiune ale fostului regim comunist.

2 IICCR a fost înfiinþat din iniþiativa Primului-Ministru Cãlin Popescu Tãriceanu prin Hotãrâreade Guvern nr. 1724 din 21 decembrie 2005, careulterior a fost completatã cu HG nr. 394 din 29martie 2006 ºi HG nr. 388 din 25 aprilie 2007.Preºedinte al Institutului a fost numit istoriculMarius Oprea. În cursul anului 2009, în urmaunei alte Hotãrâri guvernamentale (nr. 1372 din18 noiembrie), IICCR a fost comasat cu Institutulpentru Memoria Exilului Românesc, nouainstituþie rezultatã numindu-se Institutul deInvestigare a Crimelor Comunismului ºi MemoriaExilului Românesc (IICCMER). În 26 februarie2010, prin decizia cu nr. 109 a Primului-MinistruEmil Boc, preºedintele IICCMER, Marius Oprea, afost demis, aceastã mãsurã administrativã fiindbazatã pe considerente de naturã politicã.Organizarea ºi funcþionarea IICCMER, în frunteacãreia a fost numitã o nouã conducere, a fostreglementatã prin Hotãrârea Guvernului nr. 134

din 23 februarie 2010. Schimbãrile interveniteatunci în cadrul acestui institut, au fãcut caprogramul de arheologie contemporanã privindvictimele comunismului precum ºi toate celelalteinvestigaþii speciale care erau în legãturã cu acestasã fie stopate, iar personalul de specialitate sã fieîndepãrtat. În urma schimbãrii guvernului în2012, conducerea institutului a fost din nouînlocuitã, iar printr-o nouã Hotãrâreguvernamentalã (nr. 768 din 25 iulie 2012)investigaþiile speciale au revenit pe agenda depreocupãri a institutului. Personal, am coordonatla acest institut activitãþile de cercetare arheologicãdar ºi alte investigaþii speciale privitoare la crimeleSecuritãþii, în acest scop fiind detaºat de laMuzeul Naþional de Istorie a Transilvaniei dinCluj în perioada 1 mai 2007 � 25 martie 2010.Dupã îndepãrtarea mea de la institut, acest tip deinvestigaþii au continuat sub egida Centrului deInvestigare a Crimelor Comunismului dinRomânia, un organism neguvernamental pe care l-am înfiinþat împreunã cu istoricul Marius Opreaîn primãvara anului 2010. Începând din varaanului 2012, cercetãrile care privesc arheologiacrimelor comunismului sunt susþinute din nou decãtre IICCMER.

3 Colectivul de arheologi a fost alcãtuit dinsubsemnatul, Paul Scrobotã ºi Horaþiu Groza,ultimii doi fiind arheologi la Muzeele de Istoriedin Aiud, respectiv Turda. În acþiune a fostimplicat Marius Oprea, preºedintele de atunci aIICCMER, precum ºi cercetãtorii CosminBudeancã, Alexandru Matei ºi Mihai Bumbeº.

4 În deplasarea fãcutã pentru identificareamormântului am fost însoþiþi de cãtre domnulDorel Mircea Costea din Bãieºti, urmaº de fostdeþinut politic, care ne-a fost principalã cãlãuzãpentru traseul de urmat ºi pentru indicarea cuprecizie a locului unde se afla înhumat cel care afost Petru Vitan.

5 Lazãr Caragea s-a nãscut la 4 noiembrie1913 în comuna Cralovãþ (?) din judeþul Timiº.De profesie era inginer constructor ºi avea atunci

domiciliul în comuna Pui, jud. Hunedoara. Eracãsãtorit ºi avea un bãiat. Nu era încadrat politic.Informaþiile au fost preluate din Fiºa matricolãpenalã a fostului deþinut politic, document aflat înArhiva Administraþiei Naþionale a Penitenciarelor(AANP), care este disponibil ºi pe site-ulIICCMER, la adresa:http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20%20detinuti%20politici/C/C%2001.%20Caba%20-20Cararus/Caragea%20Lazar%20A/index.php.Despre Lazãr Caragea, vezi ºi Cicerone Ioniþoiu,Victimele terorii comuniste. Arestaþi, torturaþi,întemniþaþi, uciºi. Dicþionar C, vol. II, Bucureºti,2002, p. 28; Octavian Roske (coordonator),Mecanisme represive în România (1945-1989).Dicþionar biografic, A-C, Bucureºti, 2001, p. 425.

6 Din ancheta noastrã de teren precum ºi dinunele documente ale Securitãþii ºi ale sistemuluipenitenciar care sunt publicate, am stabilit care aufost principalele persoane care au activat înorganizaþia anticomunistã Liga PartizanilorRomâni din Haþeg. Pe lângã Lazãr Caragea ºiPetru Vitan, i-am identificat pe urmãtorii:Constantin Ciucurescu (n. 20 mai 1911 în cãtunulGura Luncii, sat Galaþi, com. Pui), Adam Costa(n. 16 noiembrie 1919 în satul Bãieºti, com. Pui),Iosif Nandra (n. 22 noiembrie 1922 în satulBãieºti, com. Pui), Filimon Mãrilã (n. 20 mai 1905în cãtunul Gura Luncii, sat Galaþi, com. Pui) ºiDavid Socaciu (n. 14 decembrie 1907 în satulMândra, jud. Sibiu). În afarã de Petru Vitan, carea fost ucis, toþi ceilalþi au fost arestaþi deSecuritate fiind ulterior condamnaþi de cãtreinstanþele militare de judecatã la pedepse privativede liberate cu termene între 10 ºi 25 de ani. Pelângã cei nominalizaþi au fost ºi mulþi sprijinitoriai grupãrii anticomuniste, unii dintre ei fiindmembrii ai familiilor celor menþionaþi, mulþi fiindarestaþi, anchetaþi ºi trimiºi apoi în închisori ºilagãre de muncã. Dintre aceºtia îi amintim peIosif Bal, Ion Mureºan, Aurel Rãdulescu, IosifRomanescu, Olga Ostapovici, Maria Nandra ºiMaria Vitan, ultimele douã fiind soþiile a doidintre partizani.

7 Bande Bandiþi ºi Eroi. Grupurile derezistenþã ºi Securitatea (1948-1968). Documente,Bucureºti, 2003, doc. nr. 28, p. 178 (lucrareeditatã de Consiliul Naþional pentru StudiereaArhivelor Securitãþii).

8 A fost arestat la 29 iunie 1949, fiind con-damnat de cãtre Tribunalul Militar Sibiu la opedeapsã de 25 de ani de închisoare. A fostacuzat de uneltire contra ordinii sociale, fiindcã �afost ºeful unei organizaþii subversive�. Pedeapsa aexecutat-o în închisorile din Sibiu, Aiud ºi Gherla,fiind eliberat la 30 iulie 1964. Informaþii din Fiºamatricolã penalã aflatã în AANP (vezi supra, notanr. 4).

9 Vezi supra, nota nr. 5. Într-o �Situaþie cuprivire la bandele existente pe întreaga þarã înperioada anilor 1950-1951�, întocmitã deSecuritate la 20 august 1951, se face referire lafaptul cã banda lui Petru Vitan, compusã dinpatru elemente, se afla în urmãrire informativãalãturi de alte 14 organizaþii anticomuniste(Bande, Bandiþi ºi Eroi�, doc. nr. 22, p. 124).

10 Dintr-o �Sintezã informativã întocmitã înproblema bande, pe perioada anului 1951�, docu-ment elaborat de Securitate, datat în 15 februarie1952, aflãm cã cei patru partizani, ��foºti mem-bri ai bandei depistatã Caragea Lazãr, dupãdepistarea acesteia sus-numiþii reuºesc sã scape dearestare ºi formeazã o bandã pe raza comunei

Rãmãºiþele pãmânteºti ale lui Petru Vitan. Vedere dinspre sud-vest. "

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

26 TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

Pui, raionul Haþeg. Asupra acestei bande, în lunaiulie 1951, sunt informaþii cã întreþine legãturi cuunele elemente din comuna Bãieºti, raionul Haþeg, din-tre care au fost identificate patru elemente. Dininformaþiile obþinute, banda Vitan Petru estesusþinutã de familiile fugarilor cu care sunt în per-manentã legãturã� (Bande, Bandiþi ºi Eroi�, doc.nr. 23, p. 138).

11 Soþia lui Petru Vitan, Maria, nãscutã Balica,în prezent decedatã, a fost nevoitã sã divorþezeprintr-un proces desfãºurat la fosta Judecãtorie dincomuna Pui, care în aceastã cauzã a dat Sentinþanr. 174 din 1950, dosarul de instanþã având nr.44/1950. Cât priveºte soþia lui Iosif Nandra,Maria, nãscutã Vitan, care este în viaþã, dindiscuþiile pe care le-am avut cu aceasta rezultã cãdivorþul sãu ar fi avut loc în cursul anului 1952.

12 O astfel de acþiune apare consemnatã într-un document al Securitãþii din 16 septembrie1952, intitulat �Sintezã întocmitã în problemabande pe perioada 10 august � 10 septembrie1952�, din care aflãm cã �Aceastã bandã care estecompusã din patru elemente, în cursul luniiaugust a.c., a fost semnalatã cã ºi-a fãcut apariþiaîn Munþii Haþegului la locul numit Valea RâuBãrbat � Faþa Galerului. Pe baza acestei informaþiia fost întreprinsã o acþiune de cãtre trupele deSecuritate, fãrã a se ajunge la un rezultat pozitiv�.(Bande, Bandiþi ºi Eroi�, doc. nr. 26, p. 160).

13 Între aceastã persoanã ºi Iosif Nandra nuerau legãturi de rudenie ci doar o coincidenþã denume.

14 Urmele rãnilor provocate de glonþ ºi de oparte din alice sunt vizibile foarte bine ºi astãzipe trupul lui Iosif Nandra. Alicele au fost scoasela spital, bucatã cu bucatã, însã medicul care s-aocupat de caz nu a reuºit sã le extragã pe toate,astfel cã în corpul fostului partizan au mai rãmascâteva alice pe care organismul acestuia le-aacceptat cu dificultate în cele din urmã. IosifNandra mai poartã urmele unei rãni la gambadreaptã, provocatã de schija unui obuz în timp cese afla pe front. A fost rãnit în toamna anului1944 în timpul luptelor cu trupele germano-ungare din zona oraºului Turda, jud. Cluj. Nandraa fost încorporat în Armata românã în anul 1944,iar dupã o perioadã de instrucþie a fost repartizatca ºi combatant pe frontul din Transilvania într-ounitate de infanterie.

15 Informaþii obþinute din interviurile realizatecu Iosif Nandra ºi soþia sa în 7 aprilie ºi 7 mai2009 la domiciliul acestora din satul Bãieºti, com.Pui, jud. Hunedoara. Convorbirile au fostînregistrate pe suport audio ºi se aflã în arhivapersonalã a autorului acestor rânduri.

16 Alte date despre fostul deþinut politic IosifNandra, vezi în Fiºa matricolã penalã a acestuia,disponibilã pe internet la adresa:http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/N/N%2001.%20Nac%20-%20Neatu/Nandra%20Iosif/index.php; OctavianRoske (coordonator), Mecanisme represive înRomânia (1945-1989). Dicþionar biografic, N-O,Bucureºti, 2006, p. 88.

17 Bande, Bandiþi ºi Eroi�, doc. nr. 28, p.178.

18 În multe rapoarte pe care Securitatea leîntocmea în urma unor acþiuni operative,documente care consemnau date despre diverseconfruntãri armate cu partizanii din care rezultauºi victime, ca o regulã generalã, adevãrul despre

desfãºurarea evenimentelor din teren era de celemai multe ori deformat ori rãstãlmãcit. De aceea,pentru reconstituirea pe criterii obiective a unorastfel de fapte ºi întâmplãri tragice din trecutulnostru recent, folosirea doar a documenteloroficiale ale vremii, elaborate numai de Securitate,înseamnã o metodã greºitã de scriere a istoriei,care nu face decât sã ne îndepãrteze de adevãr.Este însã un mare pãcat cã cei care au fostcontemporani cu astfel de evenimente - implicaþidirect sau indirect, ori simpli martori sauobservatori - aparþin unei generaþii care în prezenteste pe cale sã se stingã fizic în totalitate.Mãrturiile consemnate ale acestora sunt sursevitale de adevãr în scrierea obiectivã a istorieirezistenþei anticomuniste din România, însã, maiales în ultimele douã decenii, cercetarea noastrãnu a fructificat pe deplin recuperarea de la aceastãgeneraþie a unor informaþii istorice, care astfel s-aupierdut sau sunt pe cale sã se piardã pentrutotdeauna.

19 Acþiunea de cãutare ºi deshumare a luiPetru Vitan s-a produs ºi ca urmare a uneisolicitãri scrise venite cãtre IICCR din parteaurmaºilor victimei, Mânja Ecaterina ºi Bratu Alina,fiica, respectiv nepoata acestuia, ambeledomiciliate în satul Subcetate, com. SântãmãriaOrlea, jud. Hunedoara.

20 Este vorba de o lamelã cu douã canturicare prindea coroanele cartuºelor la nivelulcapselor. Aceasta se introducea prin împingere înmagazia de muniþie a armei. Una dintre lamelelecu cartuºe s-a pãstrat într-o stare bunã deconservare, însã cealaltã a fost puternic corodatã,corpul cartuºelor pãstrându-se doar parþial.

21 Obiectele care au fost descoperite ºirecuperate în urma intervenþiei arheologice dedeshumare, cele care au fost într-o stare care apermis restaurarea ºi conservarea lor, au fostintroduse în inventarul expoziþiei itineranteNumitorul Comun � Moartea. Aceastã expoziþieconþine material ilustrativ privitor la mai multeoperaþiuni de cãutare ºi deshumare a unor victimeucise de Securitate, precum ºi obiecte descoperiteasupra acestora. Obiectele ºi materialelearheologice descoperite au fost ºi sunt restaurateºi conservate la Laboratorul de Restaurare dincadrul Muzeului Naþional de Istorie aTransilvaniei din Cluj.

!

Aspect de la slujba religioasã de dupã deshumare

"

În constelaþia Cercului Literar de la Sibiu Wolfvon Aichelburg (1922 � 1994) îºi regãseºte,destul de tardiv totuºi, locul sãu printr-o

concludentã restituþie editorialãi. Amintit, maimult enumerativ, de cãtre membrii marcanþi aiCerculuiii dar ºi de istoria ºi critica literarã atimpului cel care semna cu pseudonimul TomaRalet impresioneazã � dupã lectura sumativã atextelor � printr-o multiplã ºi, în acelaºi timp,centripetã activitate publicisticã ºi cu un aportasimptotic la ideologia euphorionismului. Poet înlimbile germanã ºi românã a tradus, cãutândrecunoscute transferuri de substanþã, din Bacovia,Blaga, Radu Stanca sau ªtefan Aug. Doinaº;compozitor ºi muzicolog dar mai cu seamã eseistredutabil în materie de liricã germanã Wolf vonAichelburg leagã toate aceste contribuþii într-unarc de cerc sui generis de esteticã a poeziei.Studiul Criza sufletului modern în poezie(imprimat în Revista Cercului Literar, 1945)vertebreazã o meditaþie reiteratã, cu diferiteaccente, în eseistica rãspânditã în timp ºi înspaþiul revuistic preponderent transilvan. Ideea,apãrutã în creuzetul nu numai poetic al epociiinterbelice, anume cã existã �o crizã a destinuluipoeziei�, �o crizã metafizicã� provocatã deascendentul tehnicii, al meºteºugului coaguleazã oopticã ºi pânã la urmã o credinþã neted exprimatãîn mai multe rânduri. Astfel, �cultul frumosuluieste fermentul de descompunere a impulsuluicreator� ºi asta deoarece �cuvintele au pierdut înmare parte valoarea lor htonicã ºi au devenitmonedã de schimb transparentã ºi uºor demânuit� (Despre preþiozitate în poezie)iii. Doarcontactul permanent cu starea genuinã estecondiþia regãsirii, de fapt, a stãrii orfice a poezieice, numai în aceastã ipostazã, poate transmite�un sens profund al organicului, al lucrului care

creºte ºi care se coace�. Cam în aceeaºi perioadãideologul euphorionismului, Ion Negoiþescuelabora eseul Goethe ºi experienþa orficã,imprimat însã mult mai târziuiii Afirmaþia cã�fructul rupt din creangã nu mai creºte� rezumãla modul plastic aceastã crizã metafizicã.Aproximativ în aceeaºi perioadã fenomenologulMikel Dufrenne, în Fenomenologia experienþeiestetice (1953) ºi apoi în Poeticul (1963) încercuiao categorie suveranã (s e n s i b i l u l ) în cadrulcãreia poeticul (id est: �a resimþiconsubstanþialitatea cu natura ca efect al uneiarmonii prestabilite�) era convocat sã elimine faliadintre natura naturans ºi natura naturata.Exemplul sãu � expresivitatea unui poem trimitela poemul însuºi, aºa cum expresivitatea unei floritrimite la floarea însãºi � eliminã, în consecinþã,distincþia operatã de cãtre neokantianul Saussure,aceea dintre semnificant ºi semnificat, revenindu-se astfel la înþelesul conceptului elin de logos.Or, nu altfel procedeazã Aichelburg în pledoariasa la revenirea spre natura naturans ca sursã unicãa expresivitãþii artistice. Iatã, �materia cea maioarbã, cea mai densã, pãmântul poate fi ºi elmântuit, transformându-se în interiorul sufletuluiomenesc în suflet, substanþa cea maitransparentã� (Criza sufletului...). În comparaþiecu poezia ermetizantã a lui Mallarmé, T.S. Eliot sau Montale un model de fertilãanamnezã spre orizonturile matriciale i-l oferãPoetul existenþei pure, Rainer Maria Rilke înElegia a noua de la Duino. De asemenea, laFriedrich Gundolf apreciazã aplicarea �criteriuluide unitate� în monografia acestuia dedicatã luiStefan George, în opera cãruia �unitatea forþeloromeneºti, echilibrul trup � suflet � spirit,echilibrul dintre conºtiinþã ºi subconºtient ºiarmonia perfectã a tuturor acestor cardinale

constituie treapta superioarã a spiritului uman�(Un maestru al criticii estetice). Un alt exemplueste acela al lui Goethe care �a gãsit în lumeamediteraneanã identitatea cu sine însuºi; lucruimplicit, de o plasticitate perfectã, fãrã trecere,fãrã umbre, fãrã neprecizii, fãrã vis� ºi asta pânãacolo încât, în Faust II, chiar �substratul materialal limbii, alegerea vocalelor ºi consonanteleoglindesc marea sudicã ºi lumea ei� (MitulMediteranei în cultura germanã). Iar Nietzsche,�o figurã cheie a mediteraneismului german�descoperã substratul dionisiac-demonic alclasicismlui elin argumentându-ºi în acest chipopoziþia faþã de istorismul în interpretareahegelianã. Existã apoi grupajul de fine analizeconsacrate operei lui Holderlin, cãruia îi citeazã onotã manuscrisã (�Natura, de unde poezia arãsãrit, o va absoarbe iar...� � Friedrich Hölderlin),propensiunea spre orfismul circumscris desimbolurie creºtine în Simboluri creºtine la GeorgTrakl, la care se pot adãuga consideraþiile succinteale muzicianului (�Muzica este expresia joculuiforþelor cosmice� � Muzica, structurã cosmicã) darºi observaþiile despre Paul Ernst ºi renaºtereatragediei în Germania (de pildã, �esenþa omuluinu este de naturã psihologicã, ci metafizicã�etc.).Toate acestea îl conduc, în mod firesc, larecuzarea experienþelor avangardiste contempoane(Aero � futurismul lui Marinetti) dar ºi laneîncrederea, formulatã în 1994, înpostmodernismul la modã: �e o noþiune vagã, ceimplicã o negaþie�, va scrie într-un scurt articol(Despre postmodernism)iv. La fel, în interviurileconsemnate în presa literarã repudiazã �primatulesteticului� ºi, pe de altã parte, clarificã opþiuneatraducãtorului de poezie în limba germanã, pliatã� ca în cazul lui Bacovia � pe cãutareaadâncimilor abisale (la fel procedase, în epocã,profesorul Cianciolo tot cu Bacovia)) ºi nu petransliterarea mai mult sau mai puþin literalã apoemelor din Plumb. Afirmaþia, repetatã, cã�primatul esteticului de azi e tot o obstinaþie� darºi atitudinea, constantã ºi aceasta, faþã dereflexele avangardismului european probabil cã l-au împiedicat sã ofere un studiu sintetic desprenu atât dorinþa cât posibilitatea de facto arevenirii liricii la starea orficã, desigur, îngramatica de astãzi. Wolf von Aichelburg rãmâne,dincolo de intermitentele derapaje naþional-socialiste (ºi e cazul comentariilor la dramaturgialui Paul Ernst), un reprezentant fidel al CerculuiLiterar de la Sibiu dar ºi un pionier al studiilorculturale ce reclamã perspectiva interdisciplinarã.

NNoottee::

i Wolf von Aichelburg, Criza sufletuluimodern în poezie, ediþie îngrijitã de DanDamaschin ºi Ioan Milea, prefaþã de DanDamaschin, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010.

ii Cu excepþia lui ªtefan Aug. Doinaº în �ViaþaRomîneascã�, 1973, nr. 4 (despre traducãtorul W.Von Aichelburg) ºi lui Nicolae Balotã în Caietulalbastru, vol. II, Universal Dalsi, Bucureºti, 2000,p. 217-222.

iii Cf. Ion Negoiþescu, Alte însemnãri critice,Cartea Româneascã, Bucureºti, 1980.

iv O opticã diferitã formuleazã DanDamaschin în Cercul Literar de la Sibiu/Cluj,Editura Zenit, Cluj, pg. 217 º.a. (în continuareaconsideraþiilor, mai vechi, ale lui Ion Vartic).

!

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

27TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

estetica

Marginalii Cercului. Wolf von Aichelburg

Mircea Muthu

Visul

Atunci când a examinat politica externã aRusiei, George Friedman (în The NextDecade. Empire and Republic in a Changing

World, Anchor Books, New York, 2012) scria:�Rusia nu ameninþã poziþia globalã a Americii, darsimpla posibilitate cã ar putea colabora cu Europaºi, mai ales, cu Germania, deschide cea maisemnificativã ameninþare a deceniului, o ameninþarepe termen lung care trebuie curmatã de la rãdãcinã.Statele Unite nu se pot aºtepta ca Germania sãîndeplineascã rolul pe care l-a jucat în timpulrãzboiului rece, ca frontierã stabilitã împotrivaimperiului sovietic. În deceniul urmãtor, StateleUnite trebuie sã lucreze pentru a face din Poloniaceea ce a fost Germania în anii cincizeci, cu toatecã ameninþarea rusã nu va fi atât de semnificativã,de puternicã ºi de monocromaticã precum a fostatunci. Chiar în timpul în care confruntareageopoliticã va continua, Statele Unite ºi Rusia vor fiangajate în colaborare economicã ºi politicã în altelocuri. Acesta nu este rãzboiul rece al pãrinþilornoºtri. Cele douã þãri ar putea colabora foarte bineîn Asia Centralã, ºi chiar în Caucaz, în timp ce seconfruntã în Polonia ºi regiunea Carpaþilor� (p.141). Descrierea ºi anticiparea pot sã ºocheze, chiardincoace de evidenta îngroºare a trãsãturilor decãtre autor. Germania a fost nu numai avanpostulconfruntãrii Occidentului cu imperiul sovietic, ci ºio þarã profund ataºatã democraþiilor liberaleoccidentale, care, la rândul ei, ºi-a propus sãreprezinte valorile lumii vestice. În mod evident, s-aparcurs un drum de la aceastã poziþionare laasumarea de cãtre Germania a unui rol autonom, aunei politici proprii chiar în cadrul alianþei nord-atlantice.

Care este politica externã previzibilã aGermaniei în anii ce vin? Inevitabil, trebuie sã neamintim istoria, fie ºi în puþine fraze. Dupã cata-strofa din 1945, divizarea sa ºi ocuparea diferitelorzone de cãtre cele patru puteri învingãtoare,Germania, în forma Republicii Federale Germane, aînregistrat o rapidã reconstrucþie ºi a devenit înpuþine decenii un colos economic. Cealaltã parte,Republica Democratã Germanã, a înregistrat, la rân-dul ei, o reconstrucþie ºi o dezvoltare, dar nivelulacesteia din urmã a fost substanþial diferit. RDG aintrat în zona de influenþã sovieticã, a aplicat socia-lismul rãsãritean ºi a împãrtãºit ideologizareapoliticã proprie acestuia, cu toate consecinþele. RFGa beneficiat nu numai de �planul Marshall� ºi oizbutitã reformã monetarã, ci ºi, mai ales, de relativînalta calificare a forþei de muncã ºi de înþeleptedecizii ale politicienilor ei. Cultural vorbind, s-aoptat pentru integrarea în alianþa militarã occiden-talã ºi îmbrãþiºarea valorilor democraþiei liberaleîntruchipatã de SUA, drept precondiþii ale recon-strucþiei ºi propriei dezvoltãri. Germania nu a maitrebuit sã cheltuiascã cu apãrarea, aceasta fiind asi-guratã de �umbrela americanã�. Ea s-a concentratasupra propriei modernizãri, în ambele dimensiuni� tehnologico � economicã ºi instituþionalã. Formula�statului social�, cu vestita �sozialeMarktwirtschaft�, a avantajat-o. În fapt, RFG aputut sã se consolideze asigurând legitimitateastatalã, integrarea în lumea liberã, distanþarea detrecutul nazist ºi ataºamentul la SUA. �Toþi aceºtifactori au jucat în favoarea rãsturnãrii situaþiei dintr-o þarã multã vreme reticentã la liberalism.

Ordoliberalismul a putut sã se impunã deoarece acombinat, dupã nazism, un refuz al etatismuluiautarhic ºi un refuz al liberalismului pur aleconomiei politice clasice ºi neoclasice, care nu fus-ese pentru nimic în dezordinile celor douã rãzboaiemondiale. El promitea un liberalism organizat carese acomoda cu un <<stat puternic>>, dar imparþial,capabil sã se impunã în faþa intereselor private coa-lizate ºi sã facã sã se respecte, de cãtre toþi, regulilejocului concurenþei� (Pierre Dardot, Christian Laval,La nouvelle raison du monde. Essai sur la sociéténeoliberale, La Decouverte, Paris, 2010, p. 339).Compromisul social (prin celebrulMitbestimmungsrecht) prevãzut de Constituþie apermis o liniºte socialã care a favorizat, la rândul ei,dezvoltarea. În orice caz, la sfârºitul anilor ºapte-zeci, Germania se prezenta drept un colos econom-ic cu un rol politic disproporþionat de mic.�Problema germanã� urca pe scena dezbateriloramintind cã divizarea ºi ocuparea Germaniei dupãal Doilea Rãzboi Mondial au fost concepute, de laînceput, drept tranzitorii.

Germania a fost de la început un motor alunificãrii europene ºi a mers braþ la braþ cu Franþa,rivala ei de altãdatã. Alianþa strânsã germano-francezã nu s-a dezminþit niciodatã pânã în ziua deastãzi. Conceptul iniþial al unificãrii europene,având ca nucleu înþelegerea germano-francezã, s-aconfirmat continuu (vezi Andrei Marga, Filosofiaunificãrii europene, EFES, Cluj, 2005). Chiar ºidupã reunificarea de la începutul anilor nouãzeci,Germania a mers mereu împreunã cu Franþa. ªiatunci când, în preajma rãzboiului din Irak, s-adetaºat de poziþia SUA ºi, împreunã cu Franþa ºiRusia, a prezentat o opinie diferitã.

Germania nu a fost, însã, un actor pasiv, mulþu-mit sã fie �îmbrãþiºat� într-o comunitate mai mare.Ea ºi-a promovat vederile chiar înãuntrul comu-nitãþii. Sinteza pe care autoritãþile Germaniei aureuºit-o, între creºtinism ºi liberalism � fãcând dincreºtinism o concepþie implicatã în construcþiajuridicã a statului ºi în mãsuri sociale ºi temperândliberalismul � adicã complementând �economia depiaþã� cu cooperarea decizionalã a patronatului ºisindicatelor, aceastã sintezã, aºadar, a marcat con-tinuu construcþia europeanã. Unii merg pânã la avedea în Tratatul de la Roma (1957) compromisuldintre federalism ºi ordoliberalism atins înãuntrulguvernului RFG (vezi Pierre Dardot, ChristianLaval, op. cit., p. 345). Adevãrul este cã pe tot par-cursul istoric de pânã acum al Uniunii Europenevocea Germaniei a fost hotãrâtoare. Chiar disputarecentã dintre adepþii �austeritãþii� ºi adepþii �coezi-unii�, oricât de stilizatã pare, este condusã deopinia germanã.

Este de observat, de asemenea, cã Germania s-areconstruit ca þarã divizatã ºi ocupatã ºi s-aconsacrat ca actor politic de magnitudineconsiderabilã mizând nu pe vreo forþã militarãproprie, pe care nu a avut-o în perioada postbelicã,ci pe dezvoltarea economicã ºi instituþionalã. Eareprezintã o abordare a problemelor lumii ce are canucleu aceastã dezvoltare ºi trebuie înþeleasã, înceea ce priveºte comportamentul ei în lume, luând-o în seamã. De aceea, Germania cautã pieþe dedesfacere, surse de materii prime ºi energie, iar mairecent forþã de muncã de înaltã calificare. În vreme

ce supraputerile au fost ocupate cu competiþiapentru controlarea evenimentelor lumii, Germanias-a concentrat asupra dezvoltãrii amintite. Estefoarte probabil sã o facã ºi în anii ce vin. Doar cã,odatã cu rãzboiul din Irak, Germania a început sã-ºipunã în valoare în mod explicit optica proprie ºi,pânã la urmã, autonomia sa în raport cu oricepoliticã de supraputere. Germania de azi secomportã conform intereselor proprii.

Desigur cã Germania, ca orice altã þarã, arealiaþi, participã la alianþe ºi cautã cooperãri. Strânsaalianþã dintre Germania ºi Franþa a avut ºi areimportanþã crucialã pentru toate þãrile europene.Acestea depind literalmente de antanta franco-germanã. Rãmân � cum remarcã unii analiºti � oseamã de asimetrii în relaþia celor douã puterieuropene: Germania este mai competitivã decâtFranþa, iar Franþa este mai bine pusã la punct subaspectul armamentelor sofisticate decât Germania.Între cele douã apar, desigur, optici politice diferiteºi uneori divergente: Germania vrea stimulentepentru o economie de export puternicã, Franþa vreao coeziune socialã ca preambul al oricãrei politici.Ambele au considerat în ultimii ani Rusia ca unpartener economic ce ar trebui cultivat ºi s-audistanþat de politica de reticenþã faþã de Rusia.Ambele au nevoie de întinsa piaþã americanã ºi ofolosesc conform potenþialului de export propriu. Înceea ce priveºte Germania, se confirmã pânã astãziceea ce George Friedman scria: �Cu cât este maimare îngrijorarea SUA relativã la Rusia, cu atât va fimai mare distanþa dintre Germania ºi Rusia. La ceiºaizeci ºi cinci de ani, relaþia care a început lasfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial nu vasupravieþui neschimbatã în decada ce urmeazã�(George Friedman, The Next Decade. Empire andRepublic in a Changing World, Anchor Books,Random House, New York, 2012, p. 157).Germania va evolua spre o politicã autonomã.

Acest comportament gata de distanþare alGermaniei faþã de SUA nu repetã vechea ºi fatalaîncercare a acestei þãri de a se plasa între URSS ºiSUA, din anii treizeci. Sub aspect ideologic, estevorba de o Germanie ce a fãcut cu succes �reviziaculturalã� care a dus-o la o democraþie liberalãexemplarã. Sub aspectul valorilor de bazãîmpãrtãºite, Germania este, cum am spus, profundataºatã Occidentului, pe care-l reprezintãconvingãtor. Sub aspect geopolitic, este vorba de oþarã ce nu mai are o Franþã ostilizatã în spatele ei,ci ca aliat care nu s-a dezminþit pânã în acestmoment. Sub aspect economic, Germania nu estenumai unul dintre primii exportatori ai lumii (dupãChina), dar tehnologiile ei sunt dintre cele maicãutate pe glob.

Germania a fost de la început actor de primplan al unificãrii europene. Europa cetãþenii ei auconceput-o de multã vreme patria lor mai mare. Laun moment dat Germania a fost interesatã sãintegreze în Uniunea Europeanã nu numai nucleulvest-european (compus, alãturi de ea, din Franþa,Italia, Olanda, Belgia ºi altele), ci ºi sudulmediteranean ºi Europa Centralã ºi de Rãsãrit.Criza începutã în 2008 a schimbat politicagermanã. Grecia ºi restul Sudului european au fostpercepute ca vulnerabile, ca urmare a gestiuniilipsitã de rigoare, ºi aducãtoare de vulnerabilitate înUniunea Europeanã. A devenit clar cã: intereseleeconomice germane sunt mai bine servite de opoliticã globalã decât de o concentrare asupra unuifragment el însuºi unic dintr-un continent unic. Sespune cã �germanii îºi reconsiderã interesul înperiferia Uniunii Europene� ºi cã �þãrile perifericeridicã semne de întrebare asupra beneficiilor

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

28 TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

diagnoze

Andrei Marga

Reflecþii geopolitice. Revenirea Germaniei

(continuare în pagina 31)

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

29TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

În Archivu pentru filologia ºi istoria1,neobositul Timotei Cipariu, scria în 1870, cãa vãzut mai multe documente, pe care le-a

�avut în mânã încã la a(nul) 1857�, care erau înposesia familiei preoþeºti din Feleac, documentede o importanþã deosebitã pentru istoriabisericii româneºti transilvãnene. În biserica dinFeleac se pãstra de asemenea unTetraevangheliar manuscris slavon, având ointeresantã inscripþie din anul 1488. Scrisã înaceeaºi slavonã, limbã liturgicã în epocarespectivã, inscripþia are o anumitã însemnãtate,datând preþiosul manuscris azi pierdut, vorbinddespre arhiepiscopul Daniil, care în zilele regeluiMatia Corvinul a comandat copierea acestuicodex pentru a fi dãruit bisericii din Feleac.Traducerea inscripþiei slavone în românã esteurmãtoarea:

�Cu voia Tatãlui ºi cu ajutorul Fiului ºi culucrarea Sfântului Duh s-a sãvârºit acestTetraevangheliar din porunca Prea SfinþituluiArhiepiscop chir Daniil, în zilele marelui CraiMatiaº. S-a scris pe numele Feleacului aproapede oraºul Cluj. Unde ºi bisericã au zidit penumele preasfintei noastre maici Paraschiva. Înanul 6997 (=1488) luna octombrie 25 zile�. Dinacest text rezultã faptul cã biserica din Feleac,cu hramul Sfânta Paraschiva a fost construitãînainte sau chiar în anul 1488. De atunci autrecut 525 de ani! Acesta preþios manuscris eracopiat la cererea Arhiepiscopului Daniil pentru afi donat bisericii din Feleac, marele satromânesc de lângã Cluj.

Peste zece ani, în 1498, un ilustru personajdin Moldova, Isac Vistiernicul, unul din mariiboieri ai lui ªtefan cel Mare, a dãruit bisericiiarhiepiscopale din Feleac, preþioasa ferecãturã deargint ce a împodobit Tetraevangheliarul,imaginea înfãþiºând în trei arcade pe Isustronând, flancat de Maria si Ioan Botezãtorul,ca sfinþi intercesori, iar în medalioane cei patruevangheliºti. Imaginea ferecãturii de argint a fost

publicatã de Nicolae Iorga în 19342. Textulslavon inscripþionat pe coperta de argint dedonator, credinciosul curtean al mareluivoievod, menþioneazã dania pe care o faceMitropoliei Feleacului: �Robul lui DumnezeuIsac Vistiernicul a ferecat acest Tetraevanghelpentru Mitropolia Feleacului în anul 7006(=1798) dec(embrie)�. Inscripþia este de oexcepþionalã însemnãtate, fiind cea mai vecheatestare documentarã a instituþiei mitropoliei înTransilvania. Existenþa acesteia în DealulFeleacului, pe unul din marile drumuricomerciale nu era întâmplãtoare, aºezarearomâneascã de oameni liberi cu privilegii regale,era amplasatã în zona centralã a voievodatului,în vecinãtatea Clujului �Transilvaniae Civitasprimaria�.

Mitropolia din Feleac este din nou amintitãîn 1516, când preotul Filip din Haþeg, fiindprezent cu treburi în aºezarea din vecinãtateaClujului, îºi menþioneazã prezenþa printr-oinscripþie incizatã în piatra soclului bisericiifelecane: �Vãleat 7024 (=1516). A scris multgreºitul popa Filip din Haþeg. În acest an s-apristãvit Laslãu Craiul, în zilele ÎnaltPreasfinþitului Mitropolit Chir ...�.

Biserica arhiepiscopalã din Feleac, construitãpe o colinã în mijlocul aºezãrii, a fost înãlþatãde arhiepiscopul Daniil, cu sprijinul material ºimai ales moral al marelui voievod moldoveanªtefan cel Mare. Construitã în stil gotic, bisericaortodoxã din Feleac se înfãþiºeazã ca unul dinmonumentele istorice româneºti de excepþie dinTransilvania, prin echilibrata ºi elegantaproporþionare arhitecturalã, prin amplulrepertoriu de sculpturã în piatrã, pornind de lasoclul cu profilaturã goticã, apoi cele douãportaluri, unul în arc frânt ºi altul rectangularcu baghete încruciºate la colþurile superioare,ferestrele în arc frânt cu traforuri, fiecarefereastrã fiind un unicat, sau fereastra circularãa absidei altarului decoratã cu un SS flamboiant,

iar bolþile cu nervuri ºi chei de boltã cioplite cumãiestrie încununeazã întregul spaþiu, toateacestea trãdeazã o grijã deosebitã pentrucalitate, având în vedere importanþa edificiului.Virgil Vãtãºianu3 ºi Vasile Drãguþ4 au remarcatgrija deosebitã manifestatã de ctitori pentrubiserica mitropoliei de la Feleac, sculptura înpiatrã având numeroase analogii în ambianþamarilor monumente gotice clujene.

În preajma mitropoliei ºi sub oblãduireaacesteia, s-a întemeiat, probabil în primajumãtate a secolului al XVI-lea, MânãstireaSfânta Troiþã, aºezãmânt monahal din partea desud-est a localitãþii, care este amintitãdocumentar mai întâi în 1581 ºi care afuncþionat pânã la sfârºitul secolului XVIII.Biserica de lemn a mãnãstirii avea un plantreflat, prototip de o largã utilizare înarhitectura mânãstireascã din Moldova, relevatde cercetãrile arheologice efectuate aici de A.A. Rusu în anii 1988-1989.

Centrul religios de la Feleac a fost activ careºedinþã mitropolitanã pânã spre mijloculveacului al XVI-lea. Activitatea culturalã ºireligioasã a continuat ºi dupã mutarea reºedinþeimetropolitane la Alba Iulia, în MânãstireaSfintei Troiþe din Feleac funcþionând unscriptoriu în care s-au copiat cãrþi liturgice, iarîn sat în veacul al XVIII-lea au activat câþivavaloroºi iconari, între care se remarcã NistorZugravul, care împodobeºte cu icoane ºi picturãmuralã numeroase biserici româneºti din pãrþileClujului, Turzii ºi Huedinului.

NNoottee::1 Timotei Cipariu, Archivu pentru filologia

ºi istoria, XXXIX, 1870, p.775-780.2 Nicolae Iorga, Les arts mineurs en

Roumanie, I, Bucureºti, 1934.3 Virgil Vãtãºianu, Istoria artei feudale în

Þãrile Române, Bucureºti, 1959, p. 757-758.4 Vasile Drãguþ, Arta goticã în România,

Bucureºti, 1979, p.177.

!

Mitropolia din FeleacMarius Porumb

patrimoniu

Chiar dacã �metropola someºeanã� �candidatã, sã nu uitãm nicicând, lamirabilul statut de capitalã culturalã

europeanã � îºi restrânge treptat numãrul ºi aºapuþinelor sale spaþii destinate prin excelenþãartelor vizuale, iatã cã expoziþia profesorilor ºistudenþilor din cadrul Departamentului Graficã alUniversitãþii Naþionale de Arte, Bucureºti ��UNArte Grafice� îºi gãseºte totuºi o gãzduire derutinã, în perioada 15 aprilie - 12 mai a.c. (învirtutea unui gentlemen�s agreement stabilit înurmã cu aproape un an), în spaþiile Muzeului deArtã clujean, marcate de procesul unei �anunþate�evanescenþe.

Mai restrânsã ca amploare decât precedentaexpoziþie a colegilor de la picturã (UNARTE�012), însã arborând o aceeaºi structurã�democraticã� ºi un acelaºi repertoriu stilisticeclectic, inerent, am spune, detalierii evantaliuluicovârºitoarei pluralitãþi ce animã ºi dã culoaremediilor artistice �postdecembriste�, prezentaselecþie de lucrãri aduce un tonic sentiment deeppur si muove, încredinþându-ne de emergenþaunei noi generaþii de plasticieni ceproblematizeazã în spectrul vizibilului, cu pasiuneori doar cu graþie, cu pseudo-detaºare oriteribilism juvenil, însã gata de a prelua ºtafeta,�responsabilizaþi� ºi �integraþi� de mai vârstniciilor companioni.

Par astfel a se concretiza multiple nuclee deefervescenþã: atât cãutãri individuale(generaþionale) programatice, cât ºi micro-tendinþe, consonante �crizelor identitarecomplexe�, proprii românitãþii/umanitãþiicontemporane, reflectând o stare de fapt dejaimploziv-explozivã, concis exprimatã deplasticianul Nicolae Aurel Alexi, într-un interviuacordat, cu ceva timp în urmã CurieruluiNaþional: �Europa trebuie impulsionatã despecificul est-european ºi de cel naþional, careînseamnã enorm ºi care nu trebuie cedat pe unmodel de împrumut, ci trebuie impus acestuiconglomerat, ce începe sã nu mai aibã identitate,un model românesc, bulgãresc, sârbesc etc. ...�.

Despãrþirea, deloc facilã, de un statut marginalori aservit unor tipare culturale �colonizatoare� sefãptuieºte în straturile de adâncime, acolo underetina sufletului înregistreazã o realitate specificãa devenirii noastre istorice diferitã de actualelenoastre exigenþe, acolo unde magma unuiimaginar balcanic iese la suprafaþã, aducând cu eahumorul, sensibilitatea ºi mai ales o anumetendinþã recesivã de a gãsi �tâlcuri�&�rostiri�, de areconverti fragmentul în monadã ori de a-lproiecta dincolo de limitele sale fizice/optice, caparte semnificativã a unui puzzle cosmic.

Revirimentul figuraþiei în registre expresive dincele mai diverse, de la neo-realism, neo-expresionism la neo-hiperrealism, neo-surrealism,º.a. nu exclude contrapuncte conceptualiste,minimaliste, informel, etc., meditaþii plastice încheie abstractã care, în fapt,nuanþeazã/accentueazã apetenþa pentru epos castory, scenario ori (mai rar) ca saga arhetipalã,deschiderea con-fabulatorie, incluzivã ºi relaþionalãa postmodernismului autohton instituþionalizat.

Marea diversitate a tehnicilor prezente înexpoziþie, desen, gravurã, monotipie, montaj/colajfoto ori print digital º.a. converge, însã, spre

afirmarea condiþiei �grafice� a imaginalului, sprereliefarea �desenului� sãu epidermic oriinfrastructural, spre interogarea limitelorexpresivitãþii/viabilitãþii acestuia ca modalitate decomunicare, ca �semn� al unei realitãþi/virtualitãþiconþinute. Accentul nu este deplasat nici deregimul cromatic variat, de la monocromie la fullcolor, nici chiar de transferul/împrumutul devalori expresive proprii altor discipline ale artelorvizuale, cu toate cã adeseori transpare obiºnuinþade a utiliza desenul dupã fotografie ori chiar dupãimagini generate/modificate de computer � trepteintermediare de (i)realitate �, �prizadirectã�/�desenul dupã model� constituindexcepþia.

Pentru a contura, în linii mari ºi fãrã pretenþiide exhaustare ori intenþii de ierarhizare valoricã,tipurile de discurs plastic abordate de cãtreexpozanþi (maeºtrii ºi discipoli, deopotrivã) vomnumi aici câteva �figuri� ori �familii�exponenþiale. Astfel am putea aduce în discuþie:neo-expresionismul cu inflexiuni conceptualiste ºigestuale, bine susþinut cromatic, de real impactvizual prezent în Exerciþiile de coabitare �variaþiuni pe tema recontextualizatã a SfântuluiGheorghe omorând balaurul � aparþinândregretatului conf. univ. Nistor Coita;postmodernismul eclectic, incorporând elementegermanice medievale ori Neue Wilden propus deconf. univ. Florin Stoiciu; sugestii neo-popcontaminate de �noua figuraþie�, utilizând parodicmotive din �industria reclamei� la Daniela Vasiliu(asist. univ.) prezente, de altfel, ºi în lucrãrileOanei Achiþei ori Alexandrei Nistor; un figurativbine ancorat în investigaþii plastice neo-realiste,cât ºi surrealiste, insolit-parodic, împãnat cu citateiconice �clasice� ºi humor (balcanic-dâmboviþean)practicat de carismaticul conf. univ. Nicolae AurelAlexi, cu ecouri în lucrãrile intimist-veriste aleAndreei Vlad ori pseudo-nostalgic neo-realiste aleAlinei Marinescu; neo-realismul sublimat ºi calofil,cu vãdite înclinaþii de a �transcendentaliza�structurile/texturile materiale evocate de conf.univ. Eugen Alexandru Gustea în lucrãrile salefoto/print digital, cu reverberaþii în cãutãrileconceptuale la Cristina Cãlinescu ori BogdanVãdescu; abstracþia liricã impregnatã de valenþe�zen�, pãstrând însã ºi un subtext(de)constructivist minimalist marca AndreiCiubotariu, cu rezonanþã în lucrãri precum celeprezentate de Carmen Nistor ori Dragoº Serafimºi, într-o variantã more geometrico, în lucrareaCristinei Iordan; formule facile, contrase (colajneo-Dada ºi graffiti) � tentate de studenþi precum

Flavia Popescu ori demersuri izolate, plonjând înfiligranul unei reprezentãri neo-hiperrealiste (deex. Sorin Nistor) ori practici Informel, la limitapicturii, pigmentate cu simboluri de un figurativextrem rarefiat (asist. univ. Felicia Maria Ionescu);mai puþin pregnantã, dimensiunea experimentalãeste totuºi detectabilã în cele câteva tentativeinstalaþioniste dintre care menþionãm PortreteleLiei Bîra, cu o mizã conceptualã ce dobândeºteconsistenþã în contextul adâncirii �profilului�multi-layered al individului/comunitãþii umanecontemporane.

Este de ordinul evidenþei cã expozanþiiproiectului curatorial �UNArte Grafice� formeazão strânsã familie � artisticã, nu stilisticã �, din carenu lipsesc nici �conformiºtii�, nici �rebelii�, încare afinitãþile/conexiunile în planul expresieiplastice se formeazã liber, dialogal ori chiarpolemic, în funcþie de personalitãþile angrenate, ºicare, tocmai prin aceasta promite a fi încontinuare vie, viabilã.

*Expun profesorii: Prof. univ. dr. Mihai Mãnescu,Conf. univ. dr. Nicolae Aurel Alexi, Conf. univ. dr.Nistor Coita, Conf. univ. dr. Eugen Alexandru Gustea,Conf. univ. dr. Florin Stoiciu, Conf. univ. dr. Stela Lie,Conf. univ. dr. Ion Atanasiu, Lector univ. dr. GheorgheColcitu, Lector univ. dr. Anca Boeriu, Lector univ. dr.Carmen Apetrei, Lector univ. dr. Ovidiu Croitoru, Asistuniv. dr. Cristian Þârdel, Asist univ. dr. Anca LauraAnghel, Asist. univ. dr. Oana Bordeanu, Asist. univ. dr.Felicia Maria Ionescu, Asist. univ. Carla ºtefaniaDuschka, Asist. univ. dr. Andrei Ciubotaru, Asist. univ.dr. Ioana Ciocan, Asist. univ. asociat drd. AdrianConstantin Medeleanu, Asist. univ. asociat drd.Cãtãlina Vasilescu, Asist. univ. asociat drd. Rãzvan-Constantin Caratãsnase, Asist. univ. asociat drd. DanaVasiliu ºi studenþii: Octavia Bãlãlãu, Andreea Dobrin,Diana Epure, Adriana Falub, Luciana Gheghu, RãzvanHogea, Filip Ilu, Sorin Nistor, Maria Onete, FlorinaOprescu, Flavia Popescu, Roxana Tãnase, BogdanTopîrceanu, Ana Tudor, Paula Tudor-Cãmîrzan, BogdanBãdescu, Delia Bãluþã, Lia Bîra, Diana Blaga, CristinaCãlinescu, Daniela Crosman, Georgeta Gherghinoiu,Irina Iliescu, Cristina Iordan, Alina Marinescu, RobertMarinescu, Gabriela Mateescu, Andreea Miticã, AdinaMocanu, Mircea Modreanu, Carmen Nistor, AlexandraSandu, Dragoº Serafim, Bianca Udrea, Bogdan Vigu,Andreea Vlad.

!

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

30 TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

plastica

"UNArte Grafice" 2013Livius George Ilea

Bang Daniela Vasiliu

Autoportret într-o ureche Nicolae Aurel Alexi

31TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

De-ndatã ce-am început sã fac ochi, tata mi-a ºibãgat sub nas o carte pe care scria, cu litereciudate, Legendele ºi Miturile Greciei Antice.

Nu mi-a plãcut de loc la început, mai mult, o uram!Necazul era cã, destul de des, tata mã-ntreba ce-am mai citit �de-acolo� ºi nu scãpam cu rãspunsurialunecoase � trebuia sã-i povestesc, cu nume,amãnunte ºi tâlcuri. Ca norocul, teroarea n-a þinutmult, cãci impetuosul meu pãrinte s-a înduplecat,pânã la urmã, sã-mi eºaloneze tortura, fãcând ceea cear fi trebuit sã facã de la bun început, adicã sã mãîmpingã cu blândeþe în noua lume. L-am auzit zicândciteºte de aici ºi de aici sau chiar capitolul ãsta-i preagreu pentru tine º.a.m.d. N-a trecut mult pânã cepaginile decorate cu statui ciunte ºi vase zvelte, înroºu ºi negru, cu zei, zeiþe ºi eroi, m-au prins iar cânda vãzut schimbarea, tata a fãcut luminã: toate celedumnezeieºti ºi omeneºti sunt aici; toate marilesentimente ºi fapte - de la iubire ºi sacrificiu la urã ºitrãdare - sunt aici; toate intrigile marilor opere de artãale omenirii sunt aici. N-am înþeles atunci cuvântulintrigã dar dacã era acolo, mi-am închipuit eu cãnumai ceva de seamã putea fi. Tata e-acum în lumealegendelor ºi miturilor aºa cã degeaba-mi dau seama cãniciodatã nu i-am mulþumit pentru cartea aceea...

Am crescut încet, citind neîndestulãtor (tot dupãtata) dar citind totuºi (cã nu mã-ncurca nicitelevizorul, nici Internetul), mi-am urmat caleahãrãzitã � muzica � ºi am avut noroc de un alt aprigcârmuitor de destine, în persoana eternei meleprofesoare diriginte (timp de 8 ani lungi), Elena Roºca,de la Liceul de Muzicã din Cluj. Pe lângã faptul cã erao perfectã cunoscãtoare a limbii ºi culturii franceze,doamna Roºca � nu pot sã-i spun altfel ºi nici sã scriuapelativul prescurtat � trãia în aceeaºi lume a lucruriloresenþiale, ca ºi tata, aºa cã atunci când ne vorbea, depildã, despre Le Cid (oh, beau comme Le Cid!) îºidãdea sufletul, nu alta! Noi, haimanalele din fundulclasei, chicoteam, fãceam miºto de onoarea lui DonRodrigue ºi, adesea, ne petreceam restul orei... pe-afarãdar tot s-a prins ceva de creierele noastre (cãcicircumvoluþiuni aveam, cu buna-purtare stãteam rãu),prin dãruirea fãrã seamãn a dãscãliþei. ªi-acum, iagândiþi-vã dumneavoastrã, rogu-vã, oameni cu scaun lacap: dacã prin anii �70 noi nu mai rezonam laidealurile eroilor lui Corneille sau Racine, ce pretenþii

putem avea de la puii de astãzi? De la puiºorii abiauscaþi, care se trezesc la ...Olandezul Zburãtor, deexemplu. Fiindcã aici am vrut s-ajung, la premiera dela Opera Românã din Cluj, cu Vasul fantomã.Mitologia nordicã este la fel de asprã ca arienii înºiºi,Lohengrinii, Tannhäuserii, Walkiriile, Siegfriezii etc.,etc., nu le mai pot trezi nicio emoþie tinereilor I-phoneîn buzunar. Nu cã n-ar avea substanþã filozoficã eroiide la miazãnoapte, ci pentru cã personajele acesteagreoaie, rigide, þin de trãiri proprii altor veacuri, altorculturi, altor moduri de instrucþie. Dacã aþi întreba pestradã 100 de tineri ce ºtiu despre Inelul Nibelungilor,99 v-ar rãspunde nimic; în schimb dacã aþi întrebacomponenþii aceluiaºi eºantion de public ce ºtiu despreStãpânul Inelelor, 99 v-ar povesti, cu amãnunte, toatãistoria. Istorie infantilã, zic eu, pe care n-am putut-onici citi, nici privi de la cap la coadã, în ciudarafinatelor efecte cinematografice. O vãd ºi-acum ca pe o lume fantasticã de compilaþie, în carenicio idee, purecatã bine, nu se dovedeºte originalã.

ªi-atunci, vã mai întreb o datã: cum sã-nþeleagãtânãra de azi (care face amor din clasa a VII-a, celtârziu, ºi nu oricum ci cu figuri) iubirea purã caremerge pânã la sacrificiu? Iubirea aceea totalã, în starea te determina sã-þi aºtepþi, neprihãnitã, câte ºapte ani,iubitul rãtãcitor? Fetele zilei se dau de ceasul morþii pela concerte cu �megastaruri� de doi lei ºi s-ar tãvãli,fãrã a sta pe gânduri, cu orice chitarist dezgolit,asudat ºi care se scãlâmbãie-n fel ºi chip, agitându-ºi,ca posedat de Diavol, laþele nespãlate. Ce iubire castã,ce olandezi cu sufletul vândut, ce învingere ablestemului prin devoþiune, ce aruncare de pe stânci?

Ruptura s-a creat, dramele wagneriene sunt denemestecat pentru tânãra generaþie ºi au fost chiar ºipentru noi, cei nãscuþi prin anii �50 ai secolului trecut.Trebuie sã recunoaºtem acest hiatus, ca sã putemvedea ce-i de fãcut. Apoi, dacã vrem sã mergem cusinceritatea pânã la capãt, trebuie sã ne întrebãm dacãopera, ca gen, mai face faþã epocii prezente (numelefestivalului Quo vadis, Opera? este perfect motivat).Credeþi cã abordãrile psihedelice, apropiate denebunie, ale majoritãþii operelor clasice n-au niciojustificare? Cautã ele ceva, vor o aducere a trecutuluiîn zona de interes a contemporanilor. Cã seexagereazã, mergându-se pânã la grotesc ºi chiar mai

departe, asta este altã poveste. Vã mãrturisesc cãdialogul cântat (sau, mai cu seamã, recitativul) m-auscos din rãbdãri încã de la primul contact, de-acu�vreo 50 de ani! Opera de artã totalã nu mai stã înpicioare, în forma pe care o visa megalomanulWagner. N-am fost la Festivalul de Bayreuth, la acelespectacole-mamut cu tetralogia wagnerianã dar nicinu-mi doresc. M-aº sufoca. O sã spuneþi cã sunt unincult, o brutã. Poate cã e-adevãrat, dacã mã raportaþila lumea bunã de acum 100 de ani. Dar faþã de juniide astãzi sunt un monument de culturã ºisensibilitate.

Religiile pierd adepþi într-un ritm alert ºi legic, zeiimor cãci trebuie sã moarã (le-a cam venit vremea),legendele se cer ajustate, acordate cu idealurile noi,eroii nu mai pot intra în scenã pe lebede albe. Otânãrã tocmai ieºitã de la olandez, a roºit în faþamicrofonului: vin pentru prima oarã la operã ºi n-ammai auzit de legenda asta cu vasul-fantomã; mi-auplãcut proiecþiile cu valuri de la-nceput. Cam atâtica a-nþeles domniºoara cu pricina din povestea marinaruluidamnat! Deschid o parantezã: à propos de proiecþii -nu numai cã s-au înscris în scenografia cea mai ieftinã,la propriu dar au fost ºi rãu mixate uneori, cãci la unmoment dat, scena cu bãrcuþa ameninþatã de valuri-tsunami, s-a repetat în scurt, obsesiv, pânã laexasperare. De spectacol, în amãnunt, nu vorbesc; mi-am fãcut destui �prieteni� cu cronica la AnaLugojana. Oricum, o lucrare scrisã în special pentrualãmuri, cere instrumentiºti, nu glumã, or noi nici nune acordãm ca lumea. Parantezã închisã.

Aºadar, eu cred cã a venit vremea unei noireforme a operei - Gluck a pus temelia, Wagner aurzit lumi fantastice, se simte nevoia unui nou verism,fiindcã omul de astãzi este un pragmatic. ªi noualume nu se va realiza prin rãstãlmãcirea patologicã acreaþiilor vechi ci printr-un curent nou, cu eroi noi, cusubiecte noi. Dar nu creaþii ca Telefonul lui GianCarlo Menotti sau alte asemenea cãutãri într-ununivers de expresie prea îndepãrtat ci opere accesibileºi verosimile, adevãrate opere de artã ale viitorului.Este un obiectiv titanic ºi, probabil, trebuie sã se nascão nouã Camerata de� Bardi. Lumea apusã subfulgerele lui Odin poate rãsãri din nou dar numai într-un univers pãmântean, nu pe alte tãrâmuri. ªi mairãmâne de vãzut dacã eroii secolului al XXI-lea vor fi veridici continuând sã-ºi cântepoveºtile...

!

Amurgul zeilorMugurel Scutãreanu

muzica

continua sã meargã braþ la braþ cu Franþa ºi vadezvolta cooperãri extinse cu Rusia.

Criza începutã în 2008 (vezi Andrei Marga, Crizaºi dupã crizã, Eikon, Cluj-Napoca, 2012) a pus înrelief cu putere exigenþa germanã de serioasãabordare a economiei. �Pactul fiscal� ºi politica�austeritãþii� au devenit repere ale acþiunii europenea Germaniei, cu riscul de a avea douã sau mai multeEurope, în funcþie de plierea þãrilor la astfel depolitici. A devenit evident cã Berlinul actual doreºteo reorganizare a Uniunii Europene, o avansare aintegrãrii politice a acesteia ºi o conducere maienergicã, cu un telos clar. Marii teoreticieni germani(vezi Andrei Marga, Filosofia lui Habermas, Polirom,Iaºi, 2005) au preluat în adâncime criza UniuniiEuropene ºi au pus-o pe seama absenþei unui telosexplicit al unificãrii actuale, a �deficitului democratic�(reducerea consultãrilor la nivelulinterguvernamental) ºi pe seama nevoii de a lãmuriguvernarea ºi guvernanþa unei Uniuni compusã din

douãzeci ºi opt de state. Berlinul actual pune, însã,accentul deocamdatã pe conducerea ºi disciplinadinãuntrul Uniunii, drept condiþii ale ieºirii din crizã.Germania ajunge astfel sã stârneascã impresia unuicolos economic care îºi struneºte politic asociaþii.Analiºtii ei cautã acum rãspuns la întrebarea: �de ceîi vine atât de greu Uniunii Europene sã gãseascãmãsura potrivitã a puterii ei?� (Jochen Bittner, Sonicht, Europa! Die drei grossen Fehler der EU,Deutschen Taschenbuch Verlag, München, 2010).Rãspunsul este gãsit în spaþiul conducerii unei uniunide state care a depãºit cu mult proiectul europeaniniþial. Aici sunt indicate �mari greºeli� ale UniuniiEuropene. �UE reglementeazã ceea ce este mãruntprea pompos (das Grösse), iar ceea ce este mãreþ,prea mãrunt�. Politicienii, odatã ajunºi la Bruxelles,înceteazã sã fie politicieni ºi devin manageri care seocupã de detalii, în vreme ce le scapã întregul.

Germania rãmâne scena de pe care iau startuldirecþii majore în politica europeanã. Guvernul actualde la Berlin a pretins europenilor asumarea uneipolitici de disciplinare financiarã, însoþitã de oconducere lãmuritã ºi fermã a procesului european.O viziune oarecum tehnocraticã este cultivatã pe faþã

în condiþiile unei crize ce nu a trecut. Intelectuali deprim plan acuzã Bruxelles-ul cã practicã o politicã dedecuplare a cetãþenilor de deciziile politice, deEntmündigung, care este în divorþ cu proiectuleuropean iniþial. Unii remarcã împrejurarea cã�puþine lucruri atestã pânã acum cã europenii înclinãsã se apere contra dezproprietãririi politice. Nulipsesc, într-adevãr, exprimãri ale lipsei de curaj,sabotaje tacite sau pe faþã, dar în general celebruldeficit democratic conduce nu la protest, ci maicurând la lipsã de participare ºi cinism, lasuspectarea clasei �politice sau la depresie colectivã�(Hans Magnus Enzensberger, Sanftes MonsterBrüssel oder die Endmündigung Europas, Suhrkamp,Frankfurt am Main, 2011, p. 60). În Germaniaschimbul de argumente între direcþiile majore estemecanism de dezvoltare. În alte þãri se îmbrãþiºeazãnecritic una dintre direcþii ºi se ajunge la reducereadinamicii. Mai acut decât în alte þãri, în Germaniaactualã se sesizeazã împrejurarea cã Europa unitã seaflã astãzi într-un moment de cotiturã.

!

Reflecþii geopolitice (urmare din pagina 28)

Cele douã ipostaze ale muziciicontemporane, arta digitalã ºi artarealizatã cu mijloace acustice, reprezintã

douã dimensiuni esenþiale ale sonorului, pecare organizatorii Festivalului Cluj Modern,compozitorii Adrian Pop ºi Cornel Þãranu, ºiVasile Jucan, rectorul Academiei de Muzicã�Gh. Dima�, le-au propus publicului în cea de-a cincea searã de evenimente. Douã moduri deexprimare a spiritului avangardei prin artasunetelor, douã generaþii de compozitori, cares-au întâlnit pentru a exprima �spiritultimpului� într-un concert de prime audiþii:�generaþia de aur� a componisticii româneºtireprezentatã de compozitorii Ulpiu Vlad,Viorel Munteanu, Octavian Nemescu, CostinMiereanu ºi Cornel Þãranu într-un recital mareclasã realizat de ansamblul Ars Nova condusde C. Þãranu, ºi generaþia �digitalilor�,�computeriºtilor�, experimentaliºtilor ultimelorfrontiere ale expresiei sonore în muzica�asistatã de calculator�: Cãlin Ioachimescu,Adrian Borza, Ciprian Pop, Miguel Azguime,Tudor Feraru.

Gazda primei pãrþi a serii a fost AdrianBorza, compozitor, programator, interpret,regizor-arhitect de sunet, atribute pe care lecumuleazã de altfel toþi ceilalþi creatori demuzicã electronicã sau electroacusticã. Cãciaceastã muzicã presupune, pe lângã procesulcompoziþional de programare, de prelucrare amateriei sonore prin mijloace electronice(sintezã aditivã, substractivã, granularã sausintezã în timp real) ºi un al doilea filtru, celal strategiilor de redare a acestei muzici,întrucât ea ajunge la ascultãtor prinintermediul difuzoarelor. Sunetul prelucratelectronic câºtigã astfel un nou parametru, onouã dimensiune prin spaþializarea sa.Evenimentele sonore sunt gândite decompozitorul � regizor ºi arhitect în aºa felîncât sã creeze cadre, imagini sonore cu ocineticã proprie, care se miºcã în adâncime ºiînãlþime în planuri apropiate, mediane,depãrtate, calculate în coeficienþii de receptare.Auditorul percepe astfel structura sauarhitectura proprie unui spaþiu sonor idealpropus de compozitor, care rezoneazã înstructurile profunde ale mentaluluiascultãtorului, cu spaþii imaginare declanºatede asocieri preluate din realitatea obiectualãsau nu. Cele ºase difuzoare plasate în fundal,în lateral ºi în spatele sãlii Studio a Academieide Muzicã, au asigurat arhitectura sonorã aspaþiului muzical realizat printr-un miniacusmonium (orchestra de difuzoare,instrumentul de redare a muzicii electronice �acusmatice). Invitaþia la audiþia creativã,iluminarea estompatã, atmosfera de ateliercosmic au facilitat descãtuºarea fanteziei ºiimaginaþiei ascultãtorilor.

Prima lucrare a serii a fost Digital Birdspentru mediu electronic, creatã de CãlinIoachimescu în 2002. Auditorul a putut sesizaun peisaj sonor efervescent, luxuriant, exotic,

realizat din sunete prelucrate electronic prinsintezã, asociate cu triluri de pãsãri, zgomoteale unei pãduri imaginare, sunete de �cristal�,foºnete, fâlfâiri de aripi, zbateri, susur de apãºi picãturi de poaie, grund sonor grav,ameninþãtor, glissando-uri cu sugestii delamento, liniºte ºi, în reprizã, reapariþia timidãa trilurilor, un triumf al vieþii asupra rãului,morþii, dispariþiei.

Ciprian Pop îºi intituleazã lumea sonorãcreatã Peisagii, un arhaism care ne poateconduce la ideea meditaþiei asupra timpuluisau/ºi a ieºirii din el. Bãtãile regulate ale uneiimense pendule deschid, marcheazã ºi închidun discurs muzical generos în evenimente ºiobiecte sonore spaþializate: pante sonoreascendente, descendente, zgomote, grunduri,planuri rarefiate ºi aglomerate, într-o pendularecontinuã între teluric ºi aerian, în care zborulpare a fi starea primordialã a visãrii.

Cu lucrarea Le Dicible Enfin Fini, ceaparþine ciclului Soul Itinerary, MiguelAzguime pãtrunde în intimitatea sunetului -cuvânt/sunet muzical - sunet vorbit. Pornindde la o frazã scurtã extrasã dintr-un poem,compozitorul deconstruieºte prin decupare,descompunere, metamorfozã, sintezã,fonemele în forma lor rostitã, reconstruind undiscurs alcãtuit din noi structuri sonore caretrec graniþa dinspre rostire cãtre muzicã ºiinvers, reprezentãri ostinate ale unor ºoapte,oftãri, horcãieli, gâfâieli, cu o valoareincantatorie ºi o culoare demoniacã,înspãimântãtoare, care prin accelerare ºisintezã se metamorfozeazã în zgomote sausunete mecanice nedetectabile în realitateasonorã cunoscutã - oscilare între uman ºiinuman, metaforã a pierderii sensului.

Tudor Feraru, în piesa Crepuscul pentrumediu electronic, integreazã sonoritãþilorelectronice timbrele acustice ale orchestrei decoarde ºi a clarinetului. Cele douã lumisonore, cea virtualã simbolizând poatecontemporaneitatea ºi cea �naturalã�- unsuperb citat wagnerian ce poartã toatenostalgiile romantice, se întretaie, apar ºidispar, clarinetul solo fiind protagonistulfinalului încheiat brusc, neconcluziv, ca oretezare a aspiraþiei cãtre�

Drones, pentru vioarã solo ºi computerinteractiv iPFH este în acelaºi timp o creaþiemuzicalã dar ºi de programare, semnatãAdrian Borza, interpretatã de violonistulLadislau Csendes ºi compozitor (la computer).Discursul muzical se coaguleazã în jurul ideiiacumulãrii lente de sunete în structuri acordicenumite drone (isoane, trântori). Computerulpreia sunetele viorii din mediul sonor în timpreal, precum ºi modalitãþile de atac, intensi-tatea sonorã, eºantioane ale culorii spectrale,construind �drone� ºi asistând procesul com-poziþional �pe loc�, prin raportare continuã lareperul acustic instrumental. Se naºte astfel olume de sonoritãþi continuu înnoitã cu fiecare

reprezentare, care îndeamnã la meditaþie, con-ducând ascultãtorul într-un spaþiu sonor mode-lat din propriile elemente, din care se degajã oatemporalitate, un sentiment al continuumuluispaþio-temporal.

Programul Ars Nova a fost prezentat deamfitrionul pãrþii a doua a recitalului, direc-torul fondator al festivalului, academicianulCornel Þãranu. În lucrarea Pentru voi deUlpiu Vlad, pentru ansamblu ºi sopranã, inter-preþii au construit un discurs punctualist cuelemente aleatorii, în care improvizaþia pe sil-abe ad libitum realizatã de soprana DanielaPãcurar a adus sugestii de melopee cvasifol-cloricã cu înflorituri ºi elemente de cânt grego-rian. Pianista Codruþa Ghenceanu ºi clarinetis-tul Mihai Toader au dat viaþã Ipostaze-lorcompozitorului ieºean Viorel Munteanulucrare compusã în 1971, în primã audiþie lanoi. Un discurs îmbinând texturalitateaabstractã cu un lirism �ascuns� sau declarat încitatele cu parfum folcloric, de colindã, în�ipostaze� bitonale, imitative, de improvizaþiedoinitã, în ostinato-urile cu caracter dansantîngroºate în final cãtre parodie ºi efecte vir-tuozistice ale clarinetului solo (slap tongue).

Compozitorul Octavian Nemescu a scrislucrarea Cristiascensioocello pentru ansambluîn 2007, în amintirea fiului sãu, regizorulCristian Nemescu. Lucrarea degajã o atmosferãatemporalã, staticã, ce se datoreazã unor con-stelaþii de sunete ce graviteazã în jurulaceluiaºi centru sonor, cu o atracþie aproapegravitaþionalã cãtre acest sunet, intervale cu unconþinut posibil simbolic cum sunt cvartele,secundele lungi, glissando-urile cu efect delamento, contureazã o atmosferã irealã, decontinuum, întreruptã brusc, retezatã... cu ungest implacabil.

Costin Miereanu îºi concepe lucrareaDistance zéro pentru clarinet bas ºi percuþiepe principiul concertant al întrecerii sau aldistanþei zero dintre specificul celor douãinstrumente: al percuþiei care se melodizeazãºi al clarinetului care treptat se percutizeazã.Glissando-ul, trilul, tremollo-ul, slap-tongue,impulsuri sonore preluate din spectrularmonicelor, sunt gesturi sonore efigie supusedialogului concertant. Toate au conturat prinintermediul celor doi interpreþi de excepþie,Mihai Toader ºi Emil Simion, un discurs demare subtilitate coloristic-timbralã.

Ultima lucrare a recitalului a fost Triadepentru ansamblu, compusã de C. Þãranu în2011, în memoria unei �persoane dragi�,profesoara ºi pianista Gerda Türk. Pornind dela efigia sonorã ce cuprinde anagramamuzicalã a numelui pianistei, compozitorulconcepe o lucrare amplã, dramaticã, în caredominã alternanþa discursivã ansamblu-soliºti,creând un tip de retoricã muzicalã bazatã pevariaþia continuã a structurilor muzicale. Olucrare cu forþã de reprezentare ºi vigoare aexpresiei, calitãþi ce se impun în toatã creaþiacompozitorului ºi care-l menþin la cotã ridicatãîn preferinþele ascultãtorilor de muzicãcontemporanã.

!

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

32 TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

Muzica/Ars Nova ºi ArsDigitalis în Festivalul Cluj-Modern 2013

Mirela Mercean-Þârc

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

33TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

Fiecare duce cu sine, vrând-nevrând, câte o trusãde cliºee, prejudecãþi, preconcepþii adunate cugrijã ºi frumos ºlefuite în timp. ªi, cu cât

credem cã e mai micã ºi neapãsãtoare, cu atât, defapt, ea atârnã mai greu. Piesa mea de rezistenþã, amdedus eu din diferite circumstanþe, e textul dramatic,iar fraza-cheie pe care mã sprijineam deseori cudulceaþã era: �dacã scenariul e bun nu se poate sãrezulte un spectacol prea prost sau condiþia primãpentru reuºitã este o scriiturã valoroasã�. Totodatã,iatã paradoxul!, încercãm o bucurie tainicã ori decâte ori ni se dãrâmã sau se zdruncinã un zid deapãrare de acest soi, pentru a clãdi altul în loc sau a-l întãri pe cel vechi, ca o regulã cu tot cu excepþii.Eu încã mã uit minunatã la pietrele mele prãbuºite,cãci nu mã gândeam cã un regizor, ºi încã unul dingeneraþia de demult, îmi va bombarda cu atâtauºurinþã eºafodajul pe care-l credeam de granit.

Dinu Cernescu reuºeºte sã trimitã �Tramvaiul��lui Tennessee Williams la depou, dar nu oricum, cicu fanfarã ºi sclipici, cu siguranþa cã vagoanele salevor defila prin centru.

�Ah, dar o sã mi se frângã inima!�Nu am crezut nicio secundã cã acest cri de

coeur, �strigãtul specific Blanche�, o sã-l rostesc ºi euîn sinea-mi, cu amãrãciune. ªtiam cã merg la omontare clasicã, nu mã aºteptam la cine ºtie ce arti-ficii regizorale ori la vreo viziune postAlmodovar.Dar nici nu am intrat în salã cu reperul ecranizãriilui Elia Kazan ori cu imaginea anumitor actori.Aveam doar textul în buzunarul memoriei, unul din-tre cele mai frumoase ale secolului XX. Atmosferaînabuºitoare a sudului despre care vorbeºte autorulde Mississippi, aceea care exacerbeazã ascunsul dinnoi; instincte reprimate ºi educaþie conservatoare,tradiþionalism ºi minciuni ascunse de pudrã ºimirosind a parfum; pietre false pe care o femeie dis-peratã le afiºeazã pentru a nu rãmâne prea singurã,pentru a-ºi gãsi, în sfârºit, liniºtea. Brutalitatea crudãºi satisfacþia imediatã versus dorinþa învãluitã în mis-ter prelucrat atent, în piruete, în citate din Poe ºicâteva vorbe franþuzeºti, înadins rostite ca sã ia ochiiºi minþile unui om simplu din cartierele mãrginaºeale New Orleans-ului.

ªi-apoi, umorul� N-ai cum sã nu prinzi ceva dinumorul lui Williams, delicat ºi tãios ca lama unuistilet de poºetã, cu mânerul sculptat atent. E sufi-

cient sã analizezi bine piesa, gândeam eu, sã laºi subtextul ºi indicaþiile de cod sã iasã la ivealã, sãurmãreºti conflictele care se dezvãluie limpede încurba dramaticã ºi definesc relaþiile dintre personaje,transformãrile, ºi astfel ai fãcut ca �Tramvaiul�� plinde miraj sã meargã pe ºine, pânã în Câmpiile Elizee.

Nu am cerut mai mult. Am pornit la drum,spectator cu inima deschisã, nu critic, cel multcronicar, gata sã se bucure în poveste. ªtiam ºi dis-tribuþia, cu Rodica Mandache în rolul titular, ºi tot n-am avut vreo prejudecatã, cu toate cã textul teobligã întrucâtva sã ai o Blanche du Bois în jur de40 de ani, care tocmai a sedus un bãiat de 17 ani,care îl face pe însuºi cumnatul sãu �polac� sã o dore-ascã, care încã poate suci capul bãrbaþilor. M-am duspregãtitã sã merg pe mâna regizorului ºi sã cred. ªin-am putut.

Scenã dupã scenã mi se arãta cã am greºit staþia,�Tramvaiul�, spectacolul. Eram în altã parte. Într-unloc în care mizeria mãrginaºului cartier plin de emi-granþi ºi oameni care-ºi trãiesc zilele între joburimãrunte ºi distracþia frivolã a unui joc de poker saude popice este nejustificatã ilar prin scenografie. Dela cãmãruþele sãrãcãcioase în care stau cu chirieStella ºi Stanley înspre etajul unde locuiesc propri-etarii urcã o scarã cu trepte de lemn ºlefuite frumos,cu o balustradã metalicã, de inspiraþie art deco carepare decupatã dintr-un eventual Belle Rêve. Iniþial, n-am înþeles; apoi, n-am putut sã cred. Mã gândesc,însã, cã o fi fost vreo scãpare, de dragul esteticuluigratuit, precum costumele protagonistei, alese fãrãgând unitar, necuceritoare ºi chiar nepotrivite pentruactriþã, departe de a o pune în valoare. Mãcar dacãs-ar fi respectat pânã la capãt, cromatic, albul dinscena întâi când începusem sã cred. Apoi, n-am maiputut�

Din nefericire, acelaºi lucru s-a întâmplat ºi cujocul actorilor. Nici nu mã mai deranja cã stãteau lamasã enorm de mult ºi rostogoleau replici ori cãmiºcãrile scenice erau sãrace ºi redundante; aº fi vrutca, cel puþin, sã marcheze marile transformãri dintext. Or, Rodica Mandache trecea superficial pestemonologurile cheie pe care le rostea în vitezã pentrua poposi într-o cochetãrie falsã ºi plângãcioasã înpasaje care se lungeau pânã dincolo de rãbdãri.Crina Mureºan, în Stella, care, fãrã vreo rãutate fiespus, pare fiica ºi nu sora lui Blanche, a prins o notãde euntuziasm tineresc la care n-a vrut sã renunþe

pânã la sfârºit, nici în momentele de crizã ale per-sonajului. Poate, pe undeva, gândul actriþei a fost cajuneþea sã astupe gãurile de plictisealã de pe scenã.

Nu ºtiu, în schimb, care a fost intenþia lui MihaiSmarandache sau, mai exact, traseul sãu pânã lacapãt. Eu am vãzut doar o jumãtate de StanleyKowalski: pe jumãtate brutã, pe jumãtate insensibil,pe jumãtate îndrãgostit, pe jumãtate urând-o ºipoftind-o pe Blanche. Actor talentat, aiciSmarandache n-a avut eleganþa de a juca un mito-can, preferând comoditatea unor cliºee la-ndemânã.

Cliºee care, de altfel, rezonau cu cele ale luiMarian Ghenea, care mult prea uºor ºi enervant depleonastic a creionat un Mitch uºor bâlbâit, custângãcii �arãtate�ºi prosteascã timiditate jucatã ca laînceputul carierei.

ªi dacã tot am pomenit de pleonasm scenic,parcã cel mai trist-amuzantã mi s-a înfãþiºat muzica,habar n-am de ce semnatã de George Marcu: câtevafrânturi de refrene de nicãieri, nici din ritmurilenegrilor din New Orleans, nici din �Varºoviana�amintitã-n text; în schimb, mi-a fost dat sã tot audaccente instrumentale ridicole în momentele de sus-pans, ca nu cumva spectatorul, pesemne aþipit înatâtea ore de spectacol, sã nu sesizeze cã tocmai arede-a face cu o confruntare.

Tare aº fi vrut sã cred ºi în coregrafia lui RãzvanMazilu, ºi în aºa-zis dansatele vise ale lui Blanche,dar n-am putut. Momentele erau sublime, dar lelipsea cu desãvârºire coregrafia.

În fine, chiar am vrut sã cred în miza lui DinuCernescu de a readuce în atenþia publicului un textdemult nemontat, atât de valabil azi. Dar am spus�pas�.

�Întotdeauna am depins de amabilitatea unoroameni strãini�. Replicã celebrã, istoricã. Ultimelecuvinte ale lui Blanche atunci când dezabuzatã ºicochetã se agaþã de braþul doctorului ce urmeazã são ducã în albe Câmpii Elizee închise cu garduriînalte.

E ceva comic ºi amar în vorbele acestea, nu ºtiidacã ea �joacã� în continuare sau spune adevãrul,dacã e o pozã melodramaticã sau ºoapta uneisfâºietoare rupturi a sufletului. Certã e doar implo-rarea �amabilitãþii�; nu a iubirii, mãcar abunãvoinþei. E cheia de boltã a spectacolului, aoricãrui spectacol de teatru, în definitiv, carecheamã, aºteaptã, doreºte, depinde, suferã dupãatenþia strãinilor din salã. Sau aºa cred cã ar fi tre-buit sã fie�

Dar în locul unei minime mizanscene, am unfinal plat, nãtâng, încropit parcã de niºte studenþaºi,în care actorii stau aliniaþi la rampã ºi o privesc peBlanche care rosteºte plângãcios replica, apoi pleacãnicicum. Nu e vorba aici despre simplitate, ci despreceva fãrã idee, neterminat. Degeaba ne îndeamnãregizorul, în caietul program, sã iubim �tramvaiullor� pe care, prin final, l-a condus spre ultima staþie,spre fundãtura depoului, departe de orice CâmpieElizee. Tramvaiul numit Dorinþã s-a schimbat cuunul numit Cimitire. Aºa cã nu-mi rãmâne decât sãmã întorc în staþia de îmbarcare, cea a textului luiTennessee Williams, ºi sã aºtept urmãtoarea cursãcare sã merite sã-mi cumpãr bilet. Drum bun!

�Un tramvai numit dorinþã� de TennesseeWilliams; regia Dinu Cernescu; cu: RodicaMandache, Crina Mureºan, Mihai Smarandache,Marian Ghenea; scenografia Constantin Ciubotariu;muzica George Marcu; coregrafia Rãzvan Mazilu;Teatrul Odeon, Bucureºti

!

teatru

Tramvaiul se retrage la depouAna-Maria Nistor

Un tramvai numit dorinþã foto Octavian Tibãr

Domestic e unul dintre acele filme (foartepuþine la noi) care iau cîteva conceptepostmoderne drept bazã de lucru �

intertextul, autoreferenþialitatea � ºi reuºesc sãconstruiascã o poveste închegatã, bine îmbrãcatãdin punct de vedere estetic, încît aceastãîntemeiere culturalã sã stea în picioare. Domestice cu atît mai plãcut cu cît ºtie sã fie ºi popular ºiinteligent, deschizîndu-se atît ca poveste curentã,care enumerã o serie de evenimente uºor deasimilat, cît ºi ca istorie în care Sitaru vorbeºtedespre Sitaru, oferind, astfel, un univers secund,în care autorul îºi deseneazã cu tact ºi cu(auto)ironie propria cãlãtorie cinematograficã.

Modul de lucru din Pescuit sportiv, filmareala persoana întâi, e prezent aici doar ca mijloc deoperare în vis, ochii lui Toni � personajul centralîn scurtmetrajul Lord, care îºi pãstreazã ºi aiciocupaþia de antreprenor ilicit de animale decompanie � fiind mijlocul prin care spectatoriiparticipã la obsesia lui; una ce îºi are izvorul într-un vis misterios în care iubita lui se regãseaîntr-o posturã biblicã. Întregul scurtmetraj Coliviae re-aºezat în filmul de faþã: povestea einterpretatã de alþi actori (tatãl, Nelu Mihãeº, estejucat acum de Gheorghe Ifrim, Ioana Flora emama, Ileana, copilul e jucat de Marc Titieni) ºi euºor nuanþatã, încît sã se potriveascã nouluicontext. Interpreþii din scurtmetrajul realizat în2010 întruchipeazã acum o altã familie, una deintelectuali; Clara Vodã ºi Adrian Titieni dau viaþãfamiliei Lazãr, Nicole ºi Mihai � el fiind profesorºi administrator de bloc.

Domestic cucereºte printr-o relatare cît sepoate de umanã, de înþelegãtoare a unor situaþiide familie care merg de la banal (familia Mihãeº)la excepþional (familia Lazãr). O masã de Crãciunalãturi de familia Mihãeº, problema porumbeluluirãnit, micile ºmenuri fãcute de Toni ºi pierdereafiicei de cãtre soþii Lazãr. Istoriile conþin acelemici amãnunte care dau autenticitate caracterelorsurprinse pe ecran (autenticitatea e întãritã ºi defamiliaritatea existentã între spectator ºipersonaje, fiindcã personajele au o istoriedocumentatã în alte ficþiuni deja existente):miºcãri largi, delir verbal, în acord cu alcoolulcare curge gîrlã sau cu apucãrurile specifice uneimeserii practicate de personaj � obiºnuinþa de avorbi cu clienþii toate neroziile cotidiene, la modã� cazul lui Nelu, taximetrist; o anumitã reþinere,de etichetã, plus dorinþa de a fi împãciutor,raþional, într-un mediu � blocul � în care seîntîlnesc multe specii umane � în cazul lui Mihai.Intuiþiile în relaþie cu aproapele din film (prinanumite vorbe, Nicole îi aratã lui Mihai cã îlcunoaºte de o viaþã), acele gesturi care exprimãdurerea sau speranþa, modul în care autorul seîntoarce cãtre spectatori ºi construieºte o criticã airesponsabilitãþii pãrinteºti, aceste frînturi derealitate sau aceste gînduri de poveste rostite decãtre autor cu cãldurã ºi cu respect amplificãnormalitatea redatã de film.

Respectul e vizibil în modul în care �întotdeauna cînd e o situaþie criticã � autorul ºtiesã nu-ºi agreseze personajele. Cînd Mihai oprovoacã pe noua sa iubitã la o joacã amoroasã,

sau cînd Mihai o viziteazã, la final, pe fosta sasoþie, care, copleºitã de emoþie, începe sã plîngã,autorul ºtie sã se suspende, sã se punã întreparanteze. Între el ºi întîmplarea de pe ecran lasãla vedere o ramã (cadrul uºii, de exemplu), încîtsã fie explicit subliniatã privirea cinematografuluispre personaje: rama care încadreazã evenimentuldin faþa camerei e o atenþionare adresatãspectatorului, sã ºtie cã priveºte o înregistrareintermediatã de un obiect tehnic; rama este obarierã, un exerciþiu autoreferenþial prin care eaºezatã o distanþã suficient de mare între privitorºi întîmplare încît moralizarea sau indiscreþia sãfie eliminate.

Din punct de vedere conceptual, Domestic eun film care stã bine. Însã nu toate aspecteleacestui proiect sînt izbutite. Corespondenþeleîntre proiectele semnate de Adrian Sitaru, eticaprivirii auctoriale, ochiul critic în relaþie cupropriul parcurs cinematografic, faptul cãpovestea propriu-zisã este cît se poate de fericitadusã pe ecran � planurile secvenþã fiind preferatede autor �, tonul degajat ºi simplitatea relatãrii,toate aceste reuºite se lovesc necontenit deimagine. Problema dificil de neglijat a acestui film� dincolo de mici disonanþe interpretative, uºorde trecut cu vederea într-un film atît de relaxat �e imaginea (digitalã). Contrastul e atît deputernic, culorile sînt atît de vii, imaginea e atîtde curat-luminoasã, încît ai impresia cã urmãreºtiun film de televiziune pe un ecran LED uriaº,într-o sufragerie uriaºã. Adicã urmãreºti cevaartificial faþã de ceea ce reprezintã (sau ar trebuisã reprezinte) experienþa cinematograficã.

!

Cinematograful tânãrului regizor CãlinPeter Netzer a pornit, mereu, de lacazuri de viaþã reale. Astfel s-a întâmplat

cu primul sãu lung metraj, Maria, prezentat peecranele româneºti în noiembrie 2003 (dupã cecucerise importanþi lauri internaþionali laLocarno, Cottbus ºi Tübingen), astfel s-aîntâmplat cu urmãtorul lung metraj, Medalia deonoare (2010), la fel stau lucrurile cu recentulsãu film, Poziþia copilului, recompensat cu unUrs de aur la Berlin. Douã vorbe, înainte detoate, despre regizor, al cãrui nume a devenitmarcant în �tânãrul cinema românesc�. Nãscutîn 1975 la Petroºani, avea numai opt ani când aemigrat, împreunã cu familia, în Germania,pentru a reveni, dupã revoluþie, în þarã, unde aurmat Facultatea de regie film a actualeiUniversitãþi Naþionale de Artã Teatralã ºiCinematograficã, în promoþia 1999 (clasaLaurenþiu Damian), realizând, încã din anul treiscurt metrajul Maria (distins cu Premiul specialal juriului la Premiile Europene din 1997), filmcare a stat la baza lung metrajului cu acelaºinume. Filmul Poziþia copilului este, pentruregizor, înainte de orice altceva, o confirmare:confirmarea unui talent generos ºi viguros, alcãrui destin artistic se identificã cu însãºitraiectoria spectaculoasã a �noului cinema� dinRomânia. Practic, filmul acesta � în care se

vorbeºte cu tact, cu dramatism ºi emoþie, dar ºicu umor, despre relaþiile dintre o mamãdominatoare ºi fiul sãu, trecut de prima tinereþe� porneºte tot de la un �fapt divers�: unaccident de maºinã produs de fiul uneicunoscute politiciene, dupã care mama recurgela felurite stratageme, unele nu tocmai�ortodoxe�, pentru a-ºi feri bãiatul deconsecinþe neplãcute. Fireºte, cazul real rãmâne,pentru cei doi scenariºti, Rãzvan Rãdulescu ºiCãlin Netzer, doar un �pretext�, pe baza cãruiaautorii � asumându-ºi, dupã propriilemãrturisiri, ºi o �fãrâmã� de autobiografie � aucreat o �hartã psihologicã� de-a dreptulcaptivantã a relaþiilor dintre o mamã ultra-posesivã, mult prea autoritarã ºi fiul sãu careîncearcã sã evadeze din spaþiul sufocant al grijiimaterne. Regizorul Cãlin Peter Netzer a tratatsubiectul cu o grijã pe care aº numi-o�neorealistã� pentru respectarea geografieisufleteºti a personajelor (vorbeam de o �hartã�,nu-i aºa?), iar clipele de destindere ale drameim-au dus cu gândul cãtre tinereþea unui MilosForman, de care sunt legate primele �clipiri� alenoului val ceh, cu mulþi ani în urmã. Într-unrol pe care l-aº numi �istoric� pentru cariera sainterpretativã, Luminiþa Gheorghiu estemagistralã în rolul mamei, iar autoriiscenariului ºi regizorul s-au priceput de minune

sã aducã interpreta la rol, ºi personajul lainterpretã, pe tot parcursul intrigii, ºi îndeosebiîn secvenþele �cheie� ale conflictului, dialogulcu nora (Ilinca Goia, cu un monolog, ºi ea,antologic) ºi �punctul culminant� al filmului,întâlnirea cu familia victimei (în care aparAdrian Titieni ºi Tania Popa, deasemenea înroluri memorabile). În aceastã ultimã secvenþã,filmul atinge un desãvârºit �apogeu emoþional�,marcat ºi de gestul final al bãiatului (BogdanDumitrache). Dintre interpreþii care lasã urmedurabile în film aº mai aminti pe Vlad Ivanov,Florin Zamfirescu, Mimi Brãnescu, NataºaRaab, Cerasela Iosifescu, iar din echipa defilmare m-aº opri la directorul de imagineAndrei Buticã (cu filmãri de realã expresivitate),la scenografa Mãlina Ionescu ºi la �sunetistul�Cristian Tarnoveþchi, cu inspirate contrapunctesonore.

!

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

34 TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

film

�Faptul divers�, de la Locarnola Berlin

Cãlin Cãliman

Bogdan Dumitrache în Poziþia copilului

DomesticLucian Maier

...este sloganul sub care s-a desfãºurat (ºi) ceade a doua ediþie a Festivalului Internaþional deFilm Cinepolitica, singurul festival de filmpolitic din România ºi unul dintre puþinele deprofil din lume (Bucureºti, 2-7 aprilie 20131).Proiecþiile au avut loc la cinematograful Studioºi la sala-cinema �Elvira Popescu� a InstitutuluiFrancez Bucureºti. Ca ºi la ediþia precedentã, pelângã secþiunea competitivã, publicului i s-auoferit o serie de programe speciale, precum ºidouã �coperþi�: un film de deschidere ºi unul deînchidere, înafara competiþiei.

�Concertul de deschidere� a revenit unuimaestru al cinematografului italian, MarcoBellocchio, cu cel mai recent film al sãu,Frumoasa adormitã (Bella addormentata, Italia /Franþa, 2012; cu: Toni Servillo, IsabelleHuppert), prezentat în premierã în România.Afirmat la mijlocul anilor �60, Bellocchio esteun regizor �virulent, caustic, contestatar, [care]atacã de pe poziþii anarhiste structurile de bazãale societãþii � familia, biserica, armata �realizând filme pe gustul cinefililor ºi alpublicului sãlilor de artã ºi experiment.� (v. Cristina Corciovescu, Bujor T. Rîpeanu,Dicþionar de cinema, Bucureºti, Ed. Universenciclopedic, 1997, p. 40). Inspirat de un cazreal � cel al unei tinere italience aflatã în comãcare a fost decuplatã de la aparate în 2009,dupã 17 ani de stare vegetativã �, filmul este odezbatere politico-moralã despreresponsabilitate, individualã ºi de grup, acomunitãþii, mai puþin virulentã ca în alte filmeale regizorului, dar nu mai puþin percutantã.Construit prin împletirea a mai multor firenarative, Frumoasa adormitã radiografiazãdeopotrivã mediul politic, pe cel familial, alfanaticilor religioºi sau al �opozanþilor� acestoradin urmã.

Tot o premierã a fost ºi filmul de închidere,ºi tot al unui maestru, Robert Redford, de astãdatã în dublã ipostazã, de regizor ºi de interpretîn Spune-mi cu cine te însoþeºti (SUA, 2012; cu:Robert Redford, Shia LaBeouf, Julie Christie,Susan Sarandon, Nick Nolte, Stanley Tucci,Chris Cooper). În ciuda distribuþiei �beton�pelicula nu se ridicã la înãlþimea altor filme aleregizorului Redford: Oameni obiºnuiþi (OrdinaryPeople, 1980, debutul în regie), Cândva, pe aicitrecea un râu (A River Runs Through It, 1992)sau Cine ºtie câºtigã! (Quiz Show, 1994), depildã. Totuºi, este un bun film de acþiune cu,evident, conform profilului festivalului,implicaþii politice. În anii �70, Jim Grant (RobertRedford), era membru (prea) activ al uneigrupãri care se opunea rãzboiului din Vietnamcu mijloacele rãzboiului: jafuri armateîndreptate împotriva sistemului (american),pentru a-i face pe reprezentanþii acestuia sãînþeleagã (sfântã naivitate!) violenþa rãzboiuluila ei acasã, pe propria piele. Peste mai bine detrei decenii Grant, sub o altã identitate, îºicreºte singur fetiþa, dar trecutul este reînviat decuriozitatea unui ziarist. Urmeazã o cursãcontra cronometru, la sfârºitul cãreia personajultrebuie sã se reabiliteze, mai ales în ochiipropriului copil. La peste 75 de ani, actorulRobert Redford nu mai are carisma de altã datã.Asta poate ºi din cauza faptului cã, în loc sã-ºi

accepte vârsta, se autopastiºeazã � e drept:discret ºi cu eleganþã, dar ºi cu un aer de uºoarãtristeþe pentru spectatori.

Programul special al ediþiei 2013 aFestivalului Cinepolitica a cuprins cinci secþiuni,respectiv:

DDrruummuull lliibbeerrttããþþiiii.. Douã filme despreemigranþi ºi emigrare, unul pornind de laevenimente reale � povestea Taniei, o tânãrãrusoaicã stabilitã ilegal în Belgia, despãrþitã defiul ei de 13 ani dupã ce este arestatã ºi închisã(Ilegal / Illegal, Belgia / Luxemburg / Franþa,2010; r. Olivier Masset-Depasse), altul, de la oprobabilã ºi posibilã realitate � tentativa unuibãrbat ºi a nepoatei sale de 16 ani de a evadadin Albania spre Vest (Noaptea fãrã lunã / Natapa hene, Albania / Franþa, 2004; r. ArtanMinarolli);

PPaappaalliittaatteeaa aazzii.. Documentarul Martor alsperanþei: Viaþa lui Karol Wojtyla, Papa IoanPaul al II-lea (Witness to Hope: The Life ofKarol Wojtyla, Pope John Paul II, SUA, 2002; r. Judith Dwan Hallet) � un portret complex alunuia dintre cei mai longevivi suverani pontifi,reliefând influenþa asupra acþiunilor sale afaptului cã acesta ºi-a petrecut anii de formareîn Polonia comunistã;

IInnssuuppoorrttaabbiillaa mmeemmoorriiee.. Secþiunea a inclusdouã filme: Examenul (A vizsga, Ungaria, 2011;r. Peter Bergendy) � un lungmetraj de ficþiunedespre situaþia aberantã de dupã eºuata revoluþiemaghiarã din 1956, când toþi ofiþerii dinSecuritate au trebuit sã fie verificaþi, spionându-se ºi turnându-se unii pe alþii; Evrei de vânzare(România, 2013; r. Radu Gabrea) � undocumentar despre, dupã cum o prezintãrealizatorii, �cea mai mare operaþiune prin careun stat ºi-a vândut propriii cetãþeni, petrecutãpânã azi în Europa�: între 1947-1989, 90 la sutãdintre evreii români au pãrãsit þara, marea lormajoritate fiind vânduþi de cãtre putereacomunistã Israelului;

PPee ssccuurrtt ddeesspprree ppoolliittiiccãã.. Au fost prezentateºase dintre cele mai importante scurtmetraje cutematicã politicã din ultimii ani realizate în:Thailanda, Franþa, Italia, Chile, Marea Britanie,Suedia; selecþia i-a aparþinut lui MassimillianoNardulli, director artistic al Brest EuropeanShort Film Festival, membru al juriuluiCinepolitica;

PPrrooppaaggaannddãã ººii mmaanniippuullaarree.. Secþiunea,dedicatã exclusiv cinematografiei române, ainclus douã �episoade�: conferinþa Propagandãºi manipulare la începuturile cinematografuluiromânesc, susþinutã de filmologul ºi jurnalistulCristian Tudor Popescu, urmatã de proiecþiafilmului Rãsunã valea (România, 1950, r. PaulCãlinescu), piatra de temelie a cinematografieiromâne socialiste. Considerând, nu fãrãargumente, cã cinematografia românã începepractic odatã cu instaurarea regimului comunist� tot ce s-a realizat pânã atunci, sporadic, fiinddoar un fel de tatonare a unui teren necunoscutîn România (deºi nu putem ignora, de pildã, Onoapte furtunoasã, filmul lui Jean Georgescudin 1943 care ne sincronizeazã cucinematografia europeanã, e drept cã dupã ceJean Georgescu a lucrat mai bine de un deceniuîn Franþa ca scenarist, actor ºi regizor), Cristian

Tudor Popescu subliniazã ºi faptul cãpropaganda ºi manipularea politicã aureprezentat decenii la rând constante alefilmului românesc: �Filmul românesc de ficþiunes-a nãscut cu propaganda politicã în el, ca uncopil infectat cu HIV încã din pântecele mamei.Istoria lui a fost dublatã de istoricul bolii. Pelângã semnele specifice creºterii, în fiecare etapãde viaþã, tumorile, erupþiile, plãgile s-audezvoltat ºi ele. Coºurile pubertãþii filmuluiromânesc au apãrut lângã bubele sindromuluiimunodeficienþei politice. Din cele 550 depelicule ale perioadei comuniste, aproximativ222 (adicã 40%) pot fi considerate ca avândcaracter politic, propagandistic, restul fiinddivertisment, comedie muzicalã, filme pentrucopii � proporþia lui Lenin (60% propagandã,40% divertisment) fiind totuºi inversatã. Cuprea puþine excepþii, propaganda din cinema aurmat cu fidelitate liniile politice de evoluþie alePCR. A fost mai întâi prosovieticã,internaþionalistã, antiromâneascã, apoi naþional-comunistã, anticitadinã, antiintelectualã,antioccidentalã, vehicul al cultului luiCeauºescu.� (v. Cristian Tudor Popescu, Filmulsurd în România mutã, Iaºi, Ed. Polirom, 2011,text coperta a IV-a). Din aceastã perspectivã,Rãsunã valea nu mai este un moment atât defericit, cum a fost �proclamat� încã de lapremierã, al cinematografiei române. ªi totuºi,dupã opinia unui alt critic ºi istoric de film:�Entuziasmul «începutului de drum al filmuluiartistic românesc» sparge cadrul schemei politiceºi dã farmec acestui vehicul propagandistic scrisde Mircea ªtefãnescu care prilejuieºte o cascadãde debuturi. Sunt reuºite mai ales secvenþele decomedie: inadaptarea pentru muncã a lui «Niki-brigadierul» ºi transpunerea revuisticã a acestuiaîn scheciul fraþilor Grigoriu (comp. IonVasilescu), dar rezistã, prin candoarea lorinvoluntarã, ºi secvenþele «eroice», caexorcizarea ezitãrilor prin scandarea lozincii«Bum-beºti-Li-ve-zeeni!».� (v. Tudor Caranfi,Dicþionar de filme româneºti, ediþia a II-a,Bucureºti, Editura Litera Internaþional, 2003, p. 182). Oricare ar fi perspectiva criticã,concluzia este una singurã: Rãsunã valea este unfilm care meritã sã fie vãzut.

Despre filmele din competiþia Cinepolitica,lungmetraje de ficþiune ºi documentare, puteþiciti în numãrul viitor al revistei �Tribuna�.

1 Festivalul Cinepolitica este organizat deAsociaþia Culturã ºi Imagine ºi este patronat deUniversitatea Naþionalã de Artã Teatralã ºiCinematograficã �I.L. Caragiale� (UNATC) ºi deUniversitatea Naþionalã de Arte (UNArte).Evenimentul este sprijinit de Centrul Naþional alCinematografiei (CNC). Prima ediþie a avut locîntre 11-21 iunie 2012. Sufletul festivalului îlconstituie binomul Copel Moscu (iniþiator ºidirector al Festivalului) � Mihai Fulger (selecþio-ner). Regizorul Copel Moscu este un documen-tarist de excepþie, afirmat în anii �80, profesoruniversitar (regie film ºi artã video) laUniversitatea Naþionalã de Artã Teatralã ºiCinematograficã �I.L. Caragiale� Bucureºti(UNATC) ºi la Universitatea de Arte Bucureºti(UNArte). Mihai Fulger este jurnalist ºi critic defilm, membru al Asociaþiei Criticilor de Film dincadrul Uniunii Cineaºtilor din România (UCIN)ºi al Federaþiei Internaþionale a Criticilor deFilm (FIPRESCI).

!

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

35TRIBUNA � NR. 257 � 16-31 mai 2013

�Singura noastrã politicã estecea a cinematografului...� (I)

Ioan-Pavel Azap

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

din lirica universalã

traduceri de Cristina Tãtaru 2

inedit

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (II) 3

atitudini

Nicolae Breban Dictatura ºi aparenta elitã. Corifeii din

GDS 4

commemorare

Vistian Goia Elocinþa lui Octavian Goga ºi ideea

naþionalã 6

corespondenþã din Washington

Victor Gaetan Popularitatea Papei Francisc 7

comentarii

Isabela Vasiliu-Scraba Wikipedia.ro cititã printre rânduri 8

meridiane lirice

Yvon Le Men 10

poezia

Camil Tãnãsescu 12

proza

Paul Goma Bãtrânul ºi fata (IV) 13

Nicolae Iliescu Roman - fluviu din semeseuri ºi

e-mail-uri 15

Gerrit Brand Waffles 17

interviu

discuþie cu Gheorghe Grigurcu "Criticii cei mai buni

de poezie sînt, dupã spusa faimoasã a lui Baudelaire,

poeþii" 18

historia

Gheorghe Petrov Arheologia crimelor comunismului 23

estetica

Mircea Muthu Marginalii Cercului. Wolf von

Aichelburg 27

diagnoze

Andrei Marga Trei rezolvãri 28

patrimoniu

Marius Porumb - Mitropolia din Feleac 29

plastica

Livius George Ilea "UNArte Grafice" 2013 30

muzica

Mugurel Scutãreanu Amurgul zeilor 31

Mirela Mercean-Þârc Muzica/Ars Nova ºi Ars

Digitalis în Festivalul Cluj-Modern 2013 32

teatru

Ana-Maria Nistor Tramvaiul se retrage la depou 33

film

Cãlin Cãliman "Faptul divers", de la Locarno

la Berlin 34

Lucian Maier Domestic 34

Ioan-Pavel Azap "Singura noastrã politicã este cea a

cinematografului..." (I) 35

traduceri

Georg Christoff Lichtenber în traducerea lui Andrei

Zanca 33

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei � trimestru, 48 lei � semestru, 96 lei � un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei � trimestru, 66 lei � semestru, 132 lei � un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

traduceri

GGEEOORRGG CCRRIISSTTOOPPHH LLIICCHHTTEENNBBEERRGG

AAffoorriissmmee

Cu toþii suntem în eroare. Însã fiecare într-unalt domeniu.

Doar frauda dezonoreazã, eroarea niciodatã.

Experienþa este singura ºcoalã în care toþi netoþiipot învãþa ceva.

Cei firavi au deseori îndemânãri de care cei binefãcuþi, nu cã n-ar fi capabili, însã nu-s deciºi sã ledeprindã.

O îndelungatã fericire se diminueazã prin însãºidurata ei.

Celebritatea oamenilor de renume conþine mereuceva din tâmpenia admiratorilor.

Cine cautã un înger ºi nu se uitã decât la aripi, arputea aduce o gâscã acasã.

O expresie adecvatã e tot atât de valoroasã ca ungând bun, fiindcã e aproape imposibil sã te ex-primi bine fãrã de-a înfãþiºa cele exprimate din-spre partea lor bunã.

Ce binecuvântare ar fi dacã am putea închide orideschide tot pe atât de uºor urechile ca ºi ochii.

Marile evenimente ale lumii nu sunt fãcute ci seîntâmplã.

Nimic nu duce la o mai mare liniºte sufleteascã

decât lipsa oricãrei opinii.

Pacea ºi prietenia presupun respectul.

Fanaticii sunt capabili de orice, altminteri denimic.Spre a face ce-i drept trebuie sã ºtii foarte puþinedespre drept. Spre a face ce-i nedrept trebuie doarsã fii studiat dreptul.

Existã oameni buni platnici, rãu platnici, oamenice plãtesc cu þârâita, cei care plãtesc în banipeºini, care plãtesc în rate, care plãtesc mai multdecât trebuie, oameni care þi-o plãtesc - doaroameni care sã plãteascã bucuroºi, nu.

N-am idei artificiale despre om, ci îl judec natu-ral, nu-l þin nici de prea bun, nici de prea rãu ...

Cele mai periculoase neadevãruri sunt adevãruriledeformate cu mãsurã.

Nimic nu îmbãtrâneºte mai rapid decât gândulmereu prezent cã devii mai bãtrân.

Un neruºinat poate aratã modest, când vrea, însãnici un modest, neruºinat.

Omul este înzestrat cu capacitãþi care se exterio-rizeazã doar în împrejurãri aleatorii.

O carte este o oglindã; când se uitã în ea omaimuþã, fireºte cã nu va oglindi un apostol.

traducere deAAnnddrreeii ZZaannccaa

!

Cocoºii