Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 272 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul Judeþean Cluj D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c

TRIBUNA 272

PANTONE pportocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c iR e v i s t ã d e cc u l t u r ã � s e r i e nn o u ã � a n u l XX I I I � 1 - 11 5 ii a n u a r i e 22 0 1 4

Ilustraþia numãrului: Expoziþia Interferenþe - Centrul de culturã �George Apostu�, Bacãu

Andrei MargaDiagnozeProza

Mihail OnacaCristina Winters

Petru R

omoºan

:�Am

deven

it, pen

tru câþiva

ani, cop

ilul d

e trup

ã al Tribu

nei �

Nicolae DanFruntelatã

Confesiuni

Gheorghe Zãrnescu Para de pictat

2 TRIBUNA � NR. 272 � 1-15 ianuarie 2014

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocGheorghe BoboºNicolae BrebanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanFlorin Rotaru

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Claudiu Groza(redactor ºef adjunct)

Ioan-Pavel Azapªtefan Manasia

Oana PughineanuOvidiu Petca

(secretar tehnic de redacþie)

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþã

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

din lirica universalã

ªtefan Pelmuº Boltã

GGeeoorrggee MMaacckkaayy BBrroowwnn

Nãscut în Stromness, Orkney, în 1921 ºi educat laNewbattle Abbey College ºi la Universitatea dinEdinburgh. Locuieºte în Orkney ºi a scris piese de teatru,povestiri, romane ºi poveºti pentru copii.

TTEEAA PPOOEEMMSS

CChhiinnaammaann

Water, first creature of the gods.It dances in many masks.

For a young child, milk.For a peasant, honey and mud.For lovers and poets, wine.For the man on his way to the block, many well-directed spits.For an enemy, mixings of blood.For the Dragon-god, ichor.For a dead friend, a measure of eye-salt.

A courteous man is entertaining strangersAmong his goldfish and willows. A musician sits in the pavilion door(His flute is swathed in silk).An urn is brought to the table by girls.This is the water of offered friendship.Notice the agreeable angle of pouring,The pure ascending columns of vapour,The precise arrangement of finger and bowl andlip.Birds make all about those sippers and smilers cere-monies of very sweet sound.

SSmmuugggglleerrss

Midnight. Measured musical cold sea circles.The yawl struck suddenly!Oars wrapped the boatin a tangled web.The boy cried out � Smith gagged him with tarryfingers.It was no rock, nor the fearful face of Hoy.The boat spun back from pliant timbers.A maze of voices above us then.Our skipper growled, �Where�s your light?�(A lantern was to hang in the cross-treesFor half-an-hour after midnight.In �The Arctic Whaler� that had been harped onwell.)�You comm too litt,� a Dutchman said,The words like a fankle of rusted wire.�Now we�re here�, said Smith,�And it�s only twenty past twelve, lower downTwelve kegs rum, tobacco as much as youve got,A poke of snuff for the laird. Have you rolls ofsilk?�He drew out silver, rang it in his fist like a bell. Now we could see green-black curves of hullAnd cropped heads hung over the side,Even the mouth that was torturing the language.�Fif box teas, bess China.�With fearful patience our skipper told on his fin-gersThe smuggler�s litany:Silk, rum, tobacco. The florins chimed in his fist.�Rum. Tobacco. Silk. That was the understanding.�Smith swore to God not he nor any OrkneymanWould risk rope or irons for women�s swill.He pleaded. He praised. He threatened.Again the stony voice from the star-web above.�Tea.Noding but China tea. For silver. Fif box.�

PPOOEEMMEE AALLEE CCEEAAIIUULLUUII

CChhiinneezzuull

Apa, prima fiinþã a zeilor.Danseazã sub multe mãºti.

Pentru copilul mic, lapte.Pentru þãran, miere ºi noroi.Pentru amanþi ºi poeþi, vin.Pentru omul ce merge spre bloc, multe flegmebine þintite.Pentru duºman, amestecãturi de sânge.Pentru Zeul-dragon, supuraþii. Pentru un prieten mort, mãsuri din sarea ochilor.

Un om curtenitor, primeºte niºte strãiniPrintre peºtii lui de aur ºi sãlcii.Muzicantul ºede în uºa pavilionului(Flautul sãu e înfãºurat în mãtase).Niºte fete aduc la masã o amforã.Asta e apa prieteniei oferite.Notaþi unghiul plãcut de turnare,Fuiorul de abur urcând, pur,Aranjamentul precis al degetului, bolului, buzei.Pãsãri îndeplinesc peste tot în jurul acelor sorbitoriºi zâmbitori ceremonii de sunet foarte dulce.

CCoonnttrraabbaannddiiººttiiii

Miez de noapte. Mãsurate, muzicale, cercuri reci demare.ªalupa scrâºni subit!Vâsle-nvelesc barca-n reþele-ncurcate.Bãiatul þipã � Smith îi astupã gura cu degete plinede catran.Nu era vreo stâncã, nici faþa speriatã a lui Hoy.Barca se rãsuci îndãrãt din lemnãria-i elasticã.Un labirint de voci, apoi, deasupra noastrã.Cãpitanul mârâi, �Unde vi-i lumina?�(Un felinar trebuia sã atârne de cruceta catargului,Jumãtate de orã dupã miezul nopþii, Pe �Baleniera arcticã�, ce fusese bine fixatã cu har-ponul).�Feniþi târzii�, a spus un olandez,Cu cuvinte hârºâind, ca un cârlig de sârmã ruginitã.�Acum am ajuns,� zise Smith,�ªi-i numai doiºpe ºi zece, coborâþiDoiºpe clondire de rom, tutun cât aveþi,Un poc de mahorcã la domnu�. Baloþi de mãtase,ceva?�Scoase arginþi, îi fãcu sã sune în pumn ca unclopoþel.Acum vedeam curbele verzi-negre ale careneiªi capete tunse atârnând peste margine,Chiar ºi gura ce vandaliza limba.�Þinþ cutii þeai, top Þina.�Cu rãbdare temãtoare cãpitanul înºirã pe degeteLitania contrabandistului:Mãtase, rom, tutun. Florinii-i clincheteau în punm.�Rom. Tutun. Mãtase. Aºa era-nþelegerea.�Smith se jurã pe Dumnezeu cã nici el nici vreunaltul din OrkneyN-ar risca frânghia sau fiarele pentru toanemuiereºti.Se rugã. Lãudã. Ameninþã.Din nou vocea bolovãnoasã din plasa de sus, de latribord. �Þai.Nimic doar þai de Þina. Pe arginþi. Þinþi cutii.�

Traducere de CCrriissttiinnaa TTããttaarruu

!

Se îînvârteºte ppãmântul? Tinereþea generaþiei mele a fost influenþatã

puternic de concepþia ºtiinþificã ºi filosoficã acelebrului matematician Henri Poincaré. Noutatea ºivigoarea argumentãrii lui, autoritatea lui ºtiinþificãincontestabilã ºi mai ales modul lui de a gândi înopoziþie cu tot ce era mai înrãdãcinat în ºtiinþatimpului fãcea deliciul meditaþiei [...].

În cartea în care ºi-a strâns o serie de studii defilozofie a ºtiinþei Science et Hypothése, Poinicaré,între alte idei scãpãrãtoare, susþinea nici mai multnici mai puþin decât urmãtoarea tezã: � Afirmaþia cãpãmântul de învârteºte nu are nici un sens (�) saumai curând aceste douã propoziþii, Pãmântul seînvârteºte ºi, este mai comod de a presupune caPãmântul se învârteºte, au un singur ºi acelaºi sens.�O asemenea afirmaþie, fãcutã de unul dintre cei maimari savanþi ai timpului, a dat loc la ampledezbateri, chiar în gazetele timpului � dar ce voia, îndefinitiv sã spunã Poinicaré?

ªi mai ales cum a explicat el însuºi aceastãpoziþie, care la vremea lui putea apãrea dreptinadmisibilã dacã nu absurdã? Iatã despre ce estevorba. O ºtiinþã se compune din axiome (principii) ºiteoreme obþinute din primele pe cale de deducþie.

Se observase, chiar din timpul lui Poinicaré, cãmorfologia unei teorii matematice este aceeaºi.Stadiul acestei morfologii a ajuns apoi, prin DavidHilbert, la o veritabilã ºtiinþã numitã axiomaticã.Poinicare a observat cã o teorie matematicã estevalabilã în ea însãºi, prin coerenþa ei, adicã prin lipsaei de contradicþie.

Astfel a pleca de la un grup de axiome ºi aconstrui o teorie este un fapt care cere o serie decondiþii interioare ale teoriei, ºi care odatã satisfãcutedau o valabilitate teoriei, în afarã de condiþia de a seaplica realitãþii. În modul aceste se consideraserãgeometriile neeuclidiene de cãtre Bolyai, Lobacevscki,Riemann, în care se presupunea cã nu existã drepteparalele, pe când geometria obiºnuitã a lui Euclid,presupunea cã existã drepte paralele. Dovada erafãcutã: teorii matematice perfecte puteau ficonstruite fie admiþând axioma paralelelor, fienegând-o. Geometria lui Euclid (cu paralelele) seaplica pe plan; geometriile lui Bolyai-Lobacevscki,Riemann se aplicau pe alte suprafeþe. Toate erauvalabile, dar atunci în ce constã valabilitatea lor?Alegem pentru studiul spaþiului nostru geometria luiEuclid fiindcã este mai comod sã o utilizãm. Astfel,criteriul valabilitãþii unei teorii nu este în faptul cã eaeste adevãratã (în faptul cã ea este adecvatã, însensul în care Aristotel admitea acest lucru, ºi pecare scolasticii l-au reprimat sub forma adecvatio reiad intellectus), ci fiindcã ne este mai comod sãutilizãm într-un domeniu aceastã teorie decât alta.

Comoditatea devine astfel garanþia valabilitãþiiunei teorii ºtiinþifice.

În acelaºi mod axioma lui Galileu, dupã carepãmântul se miºcã, dã loc la o teorie, care, apoi, aluat o formã matematicã, prin teoria gravitaþiei luiNewton. Dar ºi axioma de la care pleacã Aristotel ºiapoi Ptolomeu, cã pãmântul este nemiºcat, dãdea locla o teorie matematicã, numai cã era mai complicatã.ªi una ºi alta dintre aceste teorii, explicau o serie deteoreme. Teoria care pleca de la axioma �Pãmântulse învârteºte� era însã mai simplã � Poinicaré spunemai �comodã� � decât teoria care pleca de la axioma�Pãmântul nu se învârteºte�.

Ideile acestea au avut o influenþã extraordinarã ºis-au generalizat, în sensul cã grupul de axiome alespentru a construi o teorie trebuie sã satisfacã ocondiþie esenþialã: sã fie necontradictorii.

Ele mai trebuie sã fie adevãrate, fiindcã nu au alt

scop decât sã asigure coerenþa construcþieimatematice a unei teorii. ªi astfel, matematica a luatun aspect total abstract independent de cunoaºterearealitãþii: o teorie nu este adevãratã, fiindcã se referãla realitate ºi a descrie o teorie matematicã estevalabilã dacã este bine construitã. Aceastãtransformare a matematicii i-a schimbat atâtdestinaþia ei cât ºi destinul: ea a devenit aºa cum amspus în gândul meu Theory and System (Bologna,1970), un sistem ºi nu mai este o teorie.

Sistemul (systhema) înseamnã la greci oalcãtuire, un ansamblu de pãrþi legate împreunã, darTheoria era o cunoaºtere directã a obiectului.

Sistemele matematice devin astfel creaþiiindependente de obiectul ºtiinþific ce urmeazã sã fiestudiat. Alegem un astfel de sistem pentru a studiaun domeniu de fapte, pentru cã el este mai potrivit,sau dacã vrem sã utilizãm termenul lui Poinicaré,fiindcã este mai comod.

Sistemul nu are nimic de a face cu adevãrul, cuadevãrul în sensul menþionat de adequatio.

De aceea Russell a putut sã spunã celebrabutadã: �Matematicianul este omul care nu ºtieniciodatã despre ce vorbeºte nici dacã ce spune esteadevãrat�.

Sub forma aceasta de glumã Russell exprima unfapt al timpului nostru: sistemele logico-matematicenu sunt construite pentru a cunoaºte realitatea ºiplecând de la realitate, ci dimpotrivã, ele sealcãtuiesc în afarã ºi independent de realitate.Aplicarea unui asemenea sistem, unui domeniu defapte apare doar ca întâmplare fericitã ºi comodã.

Sã ne întoarcem la cele douã propoziþiicontradictorii ale lui Poinicaré: �Pãmântul seînvârteºte� ºi �pãmântul nu se învârteºte�. Dacã leprivim din punctul de vedere al sistemelor ce se potconstrui plecând de la fiecare din ele, adicã, respectivsistemul copernician ºi sistemul ptolemeic, atunciatitudinea lui Poinicaré este justã. Ambele sistemesunt în ele însele tot atât de bine construite. Greºealalui Poinicaré este cã de la considerarea pur abstractãa celor douã sisteme, trece apoi la considerarea lor înraport cu realitatea ºi îºi menþine afirmaþia, cã orice[fel de n.n.] sisteme bine construite din punct devedere logic, sunt, ca sisteme, tot atât de valabile ºiîn raport cu realitatea concretã care nu mai e unsistem.

Sã precizãm încã ideea lui Poinicaré, care avea sãdevinã, prin �reflecþionare�, convenþionalismulneopozitivist. Ce spune Poinicaré? Cã orice teoriefizico-matematicã este cu atât mai adevãratã cu câtpune mai multe raporturi adevãrate în evidenþã. Deexemplu, sã considerãm miºcarea diurnã aparentã astelelor ºi miºcarea diurnã a celorlalte astre, spunematematicianul francez, ºi pe de altã parte rotireaPãmântului, rotaþia pendulului lui Foucault, giraþiaciclonilor, vânturile, alizee etc.; pentru Ptolemeieni,toate aceste fenomene nu au nici o legãturã între ele;pentru Copernicieni, ele sunt determinate de osingurã ºi aceeaºi cauzã. Spunând �Pãmântul seînvârteºte�, afirmãm, dupã matematicianul francez,cã toate aceste fenomene au un raport intim ºiacesta este adevãrul cu toate cã nu existã spaþiuabsolut.

ªi în raport cu revoluþia Pãmântului în jurulSoarelui, Poinicare remarcã, cã avem trei fenomenecare pentru Ptolomeian sunt absolut independente,dar care pentru Copernician sunt raportate la aceeaºiorigine: aceste fenomene sunt deplasãrile aparenteale planetelor pe sfera cereascã, [...] stelelor fixe,paralaxa acestor stele. Dacã adoptãm sistemul luiPtolemeu, zice Poinicaré , trebuie sã spunem cã toateaceste fenomene nu au nici o legãturã ºi cã ele au

loc astfel din întâmplare; dacã adoptãm sistemul luiCopernic, afirmãm cã existã o legãturã intre acestetrei fenomene ºi aceasta este adevãrat cu toate cã nuexistã spaþiu absolut. ªi atunci Henri Poinicaréconchide: �adevãrul pentru care a suferit Galileurãmâne deci adevãrul, deºi el nu mai are cu totulacelaºi sens ca pentru pãrerea physíca ºi cã sensul luiadevãrat este mult mai subtil, mai profund ºi maibogat�.

Cu alte cuvinte (de altfel în urma discuþiiloraprinse ce au avut loc a trebuit sã vie cu acele ultimeprecizãri) Poinicaré spune: �Raporturile intime pecare Mecanica Cereascã ni le releveazã între toatefenomenele cereºti sunt raporturi adevãrate, a afirmaimobilitatea pãmântului, ar însemna sã negãm acesteraporturi, ar fi deci sã ne înºelãm�.

Eroarea lui Poinicaré constã mai ales în atitudinealui de a considera orice fapt exprimat printr-opropoziþie ca o axiomã ipoteticã a unui sistem. Dacãar fi sã procedãm astfel, ar trebui sã trãim numaiîntr-un univers de ipoteze, care fiindcã conduc larelaþii adevãrate, trebuiesc considerate ca adevãrate ºiaceasta pentru cã e mai comod�. Cu alte cuvinte,asemenea atitudine ne-ar conduce la atitudineaurmãtoare: ºtiind cã afarã este ziuã ºi Soarele este pecer, vom conchide cã e mai �comod� sã spunem cãafarã este ziuã, deoarece aceastã propoziþie dã loc lamai multe alte supoziþii care stabilesc relaþii reale.

�Pãmântul se învârteºte� este un fapt nu oipotezã, sau o axiomã într-un sistem ipotetico-deductiv. A considera aceastã propoziþie drept o�ipotezã� este a schimba enunþarea unui fapt cu opropoziþie abstractã independentã de fapte.

Sã presupunem cã notãm printr-o simplãsubliniere propoziþia care enunþã faptul:

P1 = Pãmântul de învârteºteSã punem în ghilimele propoziþia care este

construitã cu aceleaºi vorbe consideratã numai capropoziþie.

P2 = �Pãmântul se învârteºte�Poinicaré confundã cele douã propoziþii P1 = P2,

faptul cu expresia lui, de unde luatã discuþia aceastaparadoxalã sau fictivã.

În sistemele ipotetico-deductive nu apar decâtpropoziþii de felul lui P2, �care rostesc despre�. Peomul de ºtiinþã îl intereseazã însã faptul, iar acestaeste cel mai puþin important pentru cei care,continuând pe Poinicaré, au ajuns sã transformeîntreaga ºtiinþã într-un limbaj.

Galileu nu a suferit pentru un sistem ipotetico-deductiv mai �comod� ci pentru un fapt, care eraºtiinþific ºi de aceea adevãrat. El nu a fost umilit ºiofensat ºi pus sã aleagã o concepþie sau o credinþã;el a fost pus sã nege un fapt ºtiinþific. Dar acesta nupoate fi negat ºi acesta-i tocmai sensul vorbelorspuse de el dupã observaþia: eppur si mouve!

Dintr-un alt punct de vedere, putem spune cãatitudinea lui Poinicaré � care nu era numai a lui ºicare avea sã ia o formã extremistã în timpul nostru �este o extrapolare nepermisã a îndoielii metodice;ºtiinþa se întâlneºte cu necunoscutul în diversedomenii destul de frecvent; prudenþa omului deºtiinþã se manifestã prin îndoiala lui. Dar a spune cãtoate adevãrurile ºtiinþifice sunt bazate pe�comoditate� sau pe �convenþii comode� este aspune cã întreaga ºtiinþã se bazeazã numai peîndoieli. Ceea ce nu este adevãrat, fiindcã ea sebazeazã ºi pe certitudini. O astfel de certitudine esteºi aceea cã �Pãmântul se învârteºte�.

Text îngrijit de Adriana GGorea ººi Mircea AArman

!

33



TRIBUNA � NR. 272 � 1-15 ianuarie 2014 3

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XVII)inedit

Cartea pe care ne-o propune Teodor Tihan,apãrutã la Editura Eikon, toamna aceasta,nu-i o simplã culegere de interviuri, cum

pare la prima vedere. Autorul este un critic literarversat, are o viziune clarã asupra specificitãþiigenului, disociazã inteligent între interviulconsacrat în publicistica modernã ºi vechiul dialogfilozofic ce vine cãtre noi din Antichitate. Elîncearcã un compromis între aceste douã formede comunicare intelectualã, preocupat sãconfigureze o specie nouã, personalizatã.

Este motivul pentru care trece suveran pesteprejudecata cã �cel care întreabã ºi cel carerãspunde n-au (�) aceeaºi pondere într-uninterviu� ºi fixeazã ferm locul ce i se cuvine caintervieveur (termenul îi aparþine) în dialogulpurtat. Aici gãsim cheia înþelegerii cãrþii. Prinaceastã viziune, afirmatã, cum se vede, nu doarsubsumatã, Teodor Tihan conduce un dialog înraport cu interlocutorul sãu, ºtie cu precizie undevrea sã ajungã prin întrebãrile-i provocatoare, evitã

sã coboare o convorbire academicã la un � simpluºi irelevant taifas.� Fireºte, asta presupunepregãtirea temeinicã a interviului, o cunoaºtereiniþialã a personalitãþii celui intervievat ºi adomeniului sãu de activitate, care, apoi, peparcurs, sã se poatã întregi prin contribuþiasubiectului însuºi. Mai presupune ºi o atentãselecþie a temelor aduse în discuþie, astfel cadialogul sã ofere posibilitatea partenerilor sã seimplice emoþional, profesional ori civic. Modelul,am zice absolut, al felului cum Teodor Tihan ºi-apregãtit interviurile publicate acum în volum îlidentificãm în ultimul text din carte: Ca opoveste doar pe jumãtate spusã. Intrãm ,astfel, înlaboratorul sãu de lucru. Putem urmãridemersurile pe care le întreprinde pentruinaugurarea ºi desfãºurarea unui dialog. În cazuldat, este vorba de intenþia de-a angaja oconvorbire cu Înalt Prea Sfinþia Sa, BartolomeuValeriu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei,Criºanei ºi Maramureºului. Demersul, în cele din

urmã, nu s-a finalizat, din motive obiective, darrãmâne totuºi semnificativ pentru modul originalîn care Teodor Tihan îºi gândeºte ºi apoiînfãptuieºte interviurile. Începe, întotdeauna, prina-i schiþa portretul partenerului de dialog. Unportret spiritual, fireºte, adeseori cu inserþiibiografice, pe care subiectul are posibilitatea sã ºi-l desãvârºeascã prin rãspunsurile sale. Cu altecuvinte, el stabileºte cromatica, tonurile acesteia,el îºi asumã tuºele ori face retuºurile, când ecazul, încât schiþa de portret se transformã uºorîntr-un veritabil autoportret, profesional ºispiritual deopotrivã. În acest proces, întrebãrilecare i se pun au o funcþie decisivã. Sunt clare,cuprinzãtoare, la obiect, adesea provocatoare,atestând profesionalismul interlocutorului ori celpuþin familiarizarea sa în zona celor discutate,încât pretind rãspunsuri pe mãsurã, adicã sincere,pornite din intimitatea gândurilor ºisimþãmintelor lui. În final, fãrã excepþie, discuþiaeste adusã în actualitatea româneascã, spre a seda prilejul exprimãrii unei atitudini civice. Încazul Înaltului Prelat, nu putem decât sã regretãmcã rãspunsurile n-au mai venit, încât povestea arãmas numai pe jumãtate spusã. În toate celelaltesituaþii, tablourile s-au întregit, aºa cã avem învolumul lui Teodor Tihan nu o culegere deinterviuri, cum spuneam, ci o splendidã galerie cuportrete academice, cum nu multe sunt înliteratura noastrã.

În legãturã cu subiecþii aleºi ca parteneri dedialog, autorul nu-ºi divulgã criteriile de selecþie.

Anca Mizumschi În moalele ceruluiTimiºoara, Ed. Brumar, 2012

Am aflat de curând cã, în cadrul Târgului deCarte �Gaudeamus� 2013, editura Brumar aprimit din partea organizatorilor un premiu

de excelenþã. ªi nu mã mir, datã fiind calitateagraficã a fiecãrui volum pe care îl editeazã ca ºifaptul cã, dintre numele promovate, nici unuia nui se poate reproºa veleitarismul. Dimpotrivã! Decâþiva ani buni, grupul format în jurul acestuiedituri, condusã cu profesionism de Robertªerban, îºi menþine standardele ridicate, fãrã a fitrãdat vreodatã încrederea ori aºteptãrilecititorului de poezie. Un lucru mai mult decâtlãudabil, având în vedere prea marea densitate apoeþilor ca ºi lipsa cronicã a unor repere/filtrecerte de valorizare.

În moalele cerului este unul dintre titlurile edi-turii Brumar semnat de Anca Mizumschi, o poetãce nu cred cã mai are nevoie de nicio prezentare.Un volum rotund, cum îi place ei sã spunã, com-plet, catifelat ºi, în acelaºi timp, �greu� prin mizape care ºi-o propune.

Dacã ar fi sã rezum tot ceea ce cuprinde elîntr-o idee, ea ar suna cam aºa: istoria omului esteistoria propriei sale mântuiri. Cu alte cuvinte,omul este/ poate sã fie/ ºi chiar trebuie sã fie ofereastrã deschisã spre cer. Pornind de la aceastãipotezã, Anca Mizumschi se interiorizeazã ºi seredefineºte raportându-se la aceastã meta-realitate,la ceea ce este, din punctul ei de vedere, mai real(în sensul de definitoriu) decât realitatea, la cer,omul nefiind altceva decât �moalele� acestuia,adicã slãbiciunea Celui ce locuieºte acolo: �Am

nevoie de un cer care sã stea tot timpul deschis/ca o uºã batantã înþepenitã cu o piatrã/ luatã dinstradã. Am nevoie/ de un cer bãtrân, obosit,/ uncer care sã îºi cearã iertare mult mai des/ cã afost în altã parte. Un cer care ar spune/ cã nusunt eu de vinã, de vinã e cerul/ din mine/ caredoare� (pag. 20).

Mi se pare de-a dreptul spectaculos felul încare a reuºit poeta sã transforme aceastã carteîntr-un insectar de amintiri, de tradiþii idilice ºi,nu mai puþin, de trãiri coºmareºti ori drame exis-tenþiale, învãluind-le într-un discurs poetic cald,extrem de personal, fãrã stridenþele rãsfãþului:�Bunica mea avea un calendar unde þinea toþisfinþii (�)/ ºi eu îmi imaginam cã în fiecaredimineaþã/ înainte de a se spãla pe faþã ºi a vorbicu familia ei,/ se închina la bucata de hârtie dinbucãtãrie ºi zicea azi îl þinem/ cu noi pe sfântulcutare, dupã care sfântul menþionat/ ieºea dinperete ºi se aºeza transparent ºi moale în poala ei(�)/ ºi ea îl purta de colo pânã colo toatã ziulica(�)./ Pe vremea când trãia bunica mea (�)/ neuitam la hârtia de pe peretele din bucãtãrie eratipãrit cu roºu calendar ortodox/ nu vedeamdecât un ºir de aureole strãlucitoare,/ o listã desfinþi aºteptând-o în ordine/ pe bunica mea� (pag.58).

Atunci când nu se raporteazã la ceea ce estedincolo, pentru Anca Mizumschi realitatea imedi-atã are de a face cu predestinarea: �ne-am nãscut,fiindcã mama sau tata aveau/ numele noastrescrijelite/ în lemn pe o masã� (pag. 8), �haideþi sãne întoarcem acasã/ nu am ce sã fac/ trebuie sãvã nasc� (pag. 10), iar procesul cunoaºterii acesteirealitãþi este comparabil cu ceea ce face un orbatunci când �pipãie cu degetele albia uscatã a

unui râu� (pag. 15). Actul poetic (aºa cum l-amcitit eu) nu este decât starea de beþie produsã deo bãuturã turnatã în �pahare de sticlã/ coloratãpline cu tot felul de cuvinte ca la bâlci� ºi în care�pofteºti la altceva decât sã te naºti/ din corpulmeu încã o datã ºi încã o datã� (pag. 16). Iar ros-tul vieþii/lumii, efeminat, s-ar reduce la a sta �lacoadã/ ca sã naºti� (pag. 22). Mai cu seamãpoemul Carne ºi vin îmbinã cele douã realitãþietapizat, pornind de la materia primã (�uºa delemn�), trecând prin nevoia omului de a (se)(re)cunoaºte dincolo de aceasta ºi de a lãsa înurmã ceva despre sine, ºi sfârºind cu singura posi-bilitate de a da sens realitãþii, prin �carne ºi vin�,douã simboluri evidente ale realitãþii celeste,dovezile slãbiciunii acestuia. Aºadar, tensiunea(extrem de puternicã) rezultã din aceea cã, deºiomul îºi cautã nemurirea în realitatea imediatã,singura formã de acces la ea constã în transfor-marea istoriei personale într-o istorie a mântuirii,constã în felul în care, trãind în realitatea fizicã,lasã semne de neºters (tatuaje) în realitatea meta-fizicã: �Tot ce va rãmâne din mine va fi o pulberefinã de oase/ aºezatã pe mobilã ca un praf, încare vei scrie cu degetul/ te-am iubit, mariano,gândindu-te/ cum sã transformi imaginea asta/într-o sirenã tatuatã pe braþ/ goalã puºcã sub tri-coul tãu ºi adormitã/ sub o mânã de ierburi demare care se târãsc prin casa goalã/ ºi strigã mari-ano, ah, ce mult te-am iubit�� (pag. 31).

Anca Mizumschi ºi-a propus ºi a reuºit, zic eu,sã transforme paleta istoriei sale personale într-ocutie cu acuarele din care cititorul se poate servipentru a-ºi colora, fizic ºi, de ce nu?, metafizic,propria sa istorie personalã. Pentru cã, nu-i aºa?,în felul acesta, mântuirea poate fi lãsatãmoºtenire, ca ºi când te-ai duce �la notar c-aºavrei tu/ (�) sã pui pe numele lui fiu-tu/ bucata tade cer/ ca pe o bucatã de pâine� (pag. 43).

!

44




Dorin Mureºan

Slãbiciunile ceruluicãrþi în actualitate

Iuliu Pârvu

T. Tihan: Prin anotimpurilelumii de aziÎntrebãri. Reacþii. Atitudini.

Recent am citit romanul ªaman al AdineiDabija, scriitoare româncã stabilitã la NewYork. La descoperirea cãrþii, numele

autoarei îmi era cunoscut, deºi nu-i citisem niciopoezie. Aºadar am purces la lecturã fãrã nicioprejudecatã. Mãrturisesc cã am avut surpriza de aîntîlni o prozatoare a cãrei originalitate m-aimpresionat. Fãrã teama cã ar putea fi neglijatã decritica literarã, Adina Dabija îºi construieºte carteacu grijã, neinfluenþatã decât de propriile porniri.Având multã stãpânire de sine completatã dedeschideri culturale semnificative care nu dau voiespontaneitãþii sã o ia razna pe coclaurileimaginaþiei scãpatã din frâu, ea îºi construieºteromanul în 9 capitole (cifra este simboluldesãvârºirii) legate între ele de prezenþa naratoareicare scrie la persoana întâi, dând romanului orealã tentã autobiograficã. Pendulând între real(sunt evidente deprinderile fostei ziariste cãreianu-i scapã nimic din ce e în jurul ei) ºi imaginar(sã nu uitãm cã ajunge la prozã venind dinsprepoezie) naratoarea povesteºte cu o plãcere imensãde a dialoga întru împãrtãºirea proprieiexperienþe, convinsã cã Inima nu poate sta preamult timp împietritã... Pe mãsurã ce o topeºti încãuºul palmei, bucata de gheaþã se transformã înabur exploziv, de aruncat în aer orice tentativã dea înþelege lumea.�1 Cu sufletul deschis ºi cuferma convingere cã iniþierea în ale vieþii se facenumai cu sinceritate, Adina Dabija descoperãlumea prin propria redescoperire, cunoaºtereafiind astfel un dublu act al demersului iniþiatic.Parcurs cu mult curaj, drumul prin lume este, caorice destin, presãrat cu multe vãmi peste care sepoate trece mai mult sau mai puþin uºor.Centrându-ºi naraþiunea în jurul proprieipersoane, se raporteazã memoriei lui KorösosiCsoma Sándor (pãrintele tibetologiei ale cãruiurme le gãseºte ºi le studiazã la Biblioteca dinAiud) conºtientizând, la anii adolescenþei,paradigmele vieþii: �Pe vremea aceea exista unflux al existenþei ºi al inexistenþei. Lucrurile

existau pentru o vreme, apoi dispãreau sau îºischimbau forma. Curgeau unele în altele ºi înnefiinþa lor, înainte ca eu sã apuc sã le înþelegrostul.�2 Mãrturisirea, la prima vedere, ar puteaduce cititorul cu gândul la fineþea stãrilor despirit proustiene dar pe cãrãrile bãtãtorite deAdina Dabija se aud trozniturile tuturorcapcanelor în care se împiedicã. Pornitã dintr-unsat ardelenesc, ajunsã la Galaþi (sub custodiaseverã a lui Janet) apoi la Bucureºti (unde dinprima clipã are senzaþia cã a primit un pumn înnas) ºi apoi în halucinanta Canadã,neexperimentata orfanã de mamã, traverseazãspaþiul ºi timpul cu elan, e adevãrat, dar cu acelelan impiedicat mereu de ceva. Ce este acel ceva?Destinul desigur care te învaþã ceva foarteimportant: �Cu cât lumea se descompune mairepede ºi cu cât mai neputincios eºti, cu atât maitare o poþi iubi.�3 Practicarea continuã aexerciþiului iubirii nu este uºor, desigur, dar erealizabil. Romanciera dã exemple, dar nu ºisoluþii în care personaje precum Dodo, ªtefan,Teo Haiduc sau canadianul Jean-Claude þi seînfãþiºeazã þie, ca cititor, asemeni unor exponatede muzeu, întru demonstrarea complexitaþii firiiumane ce trebuie înþeleasã ºi iubitã ca însãºi viaþace ne este datã. Cu toate cã par schematicrealizate (împãrþite în pozitive ºi negative), la oprivire mai atentã, personajele Adinei Dabija seîmbinã atât de armonios în structura cãrþii încâtfiecare voce îºi are un rol bine definit în parcursuliniþiatic, preotul din Mãgina natalã ºi Père Josephfiind personaje emblematice în ambele sensuri,negativ ºi pozitiv. Un loc deloc de neglijat îngaleria personajelor este cel al scriitorului MihaiGãlãþanu (personaj real) care, la un moment dat,aruncã adevãrul tranºant, drept în faþã printr-oîntrebare cât se poate de fireascã: �Dar tu cumcredeai cã e viaþa?�4 O întrebare ca multe altele,puse direct sau indirect, rãmasã fãrã rãspuns catoate celelalte. De altfel întreaga carte mi se pareo mare întrebare, în primul rând adresatã

propriului eu ºi hazardului. Structura clarã a volumului este tulburatã

puþin de ultimele patru capitole ce nareazãdezrãdãcinarea (ele sunt parcã detaºate de primelecapitole, singurul liant ce le leagã fiind format dincuplul naratoare - Teo Haiduc, apoi naratoare-Ivanambele întâlniri fiind o expresie a motivuluidublului, menitã a exorciza profunzimile sufleteºtiale autoarei).

Lectura, la fel de captivantã ca cea a unuiroman poliþist, scoate la ivealã o judecatã simplã:alegerea binelui ºi a pãcii interioare obligatorie înfascinanta cãlãtorie a vieþii: Singurul gând careface haosul suportabil este cã din ciocnireaacestor forþe va ieºi pânã la urmã un nou ordin alexistenþei, în care sufletul, astãzi închegat subforma a ºapte nori care spun ºapte poveºti diferiteale apei, într-o zi, dupã ce norii se vor risipimãturaþi de vânt, va rãmâne limpede ºi senin caînaltul cerului...�5

Deºi ferm convinsã cã toatã viaþa nu a fãcutaltceva decât sã sarã dintr-o colivie într-alta, AdinaDabija a scris acest roman al marilor iniþieriexistenþiale ºi al tulburãtoarei dezrãdãcinãri depãmântul natal, observând cu atenþie ºi spiritjustiþiar tarele ambelor societãþi (vezi dialogul cuPrizã în Bucureºti ºi relaþia cu Jean-Claude dinCanada) oferind cititorului nu doar frânturi dinpropria viaþã, ci o anume stare de fapt ce pluteºtepeste tot în lume ºi care ne provoacã mereu alteºi alte dileme.

Scrisã cu multã sensibilitate (lirismul rãzbatepe tot parcursul ei) cartea scoate la ivealã, înpendulãrile sale dintre real ºi imaginar, o felie deviaþã despre care nu putem spune, la sfârºitullecturii, cã e frumoasã sau urâtã, doar cã einteresantã.

NNoottee::1 Adina Dabija - ªaman, Editura Polirom, pag. 992 Idem., pag. 73 Idem., pag. 84 Idem., pag. 635 Idem., pag. 155

!

55



5TRIBUNA � NR. 272 � 1-15 ianuarie 2014

Antoaneta Turda

Adina Dabija ºi vãmile existenþiale

Nu credem, totuºi, cã a acþionat aleatoriu. Cuminime excepþii, toþi sunt academicieni (Gabrielªtrempel, D. Vatamaniuc, Marius Sala, CamilMureºanu) sau profesori universitari (Ion Taloº,Florin Mihãilescu, Ion ªeulean, G. Gruiþã, NicolaeJurcãu, Liviu Zãpârþan). Patru dintre ei lucreazã înlumea medicalã (Prof. Dr. Mircea Bârsan, Prof.Dr. Radu Cãpâlneanu, Dr. Doina Piciu, Dr. SorinaLivia Pop). Majoritatea sunt clujeni ori au avut,într-un fel sau altul, o relaþie cu Clujul universitar.Fiecare a adunat destulã experienþã de viaþã, încâtsã poatã privi lumea din jur de pe o înãlþimeintelectualã venerabilã. Se poate observa uºordiversitatea domeniilor în care subiecþii activeazã.Aflãm, astfel, date de viaþã, preocupãri ºi opiniiale unor istorici, lingviºti, folcloriºti, juriºti,psihologi, critici literari, medici, cunoscuþi în þarãºi strãinãtate prin relaþiile academice pe care le-aucultivat ºi prin aportul pe care l-au adus lapropãºirea cunoaºterii în domeniul lor. Sãobservãm cã în enumerarea subiecþilor nu se aflãnici un scriitor propriu-zis, deºi în lumea lorautorul a trãit curent. A mizat, în schimb, peprobitatea cercetãtorului, pe viziunea sa obiectivãasupra lumii în care trãim. Niciunul nu esteîncadrat politic, ba, dimpotrivã, fiecare se fereºtesã fie suspectat de vreo simpatie de acest fel.

Asta, însã, nu-i împiedicã sã priveascã totuºi cuochi critic la ceea ce se întâmplã în societatearomâneascã de azi. Când ezitã, îi incitã autorul,insistând sã le cunoascã opiniile civice, nuneapãrat politice. Sã mai observãm cã relaþiilepersonale între pãrþi sunt întotdeauna amicalesau, cel puþin ,trãdeazã afinitãþi. Cu unii a fostcoleg de facultate ori de armatã; alþii i-au înlesnitfacilitãþi de studiu; medicilor le-a fost pacient; caredactor la revista Steaua,, pe unii i-a avutcolaboratori. În toate situaþiile, dialogul n-a foststânjenit de formalitãþi protocolare, dimpotrivã aintrat uºor în cursul lui firesc, atingând cote deînaltã sinceritate. De altfel, în spiritul acestui gende comunicare,pãrþile întotdeauna îºi menajeazãumorile, evitã stãrile conflictuale, chiar dacã apardivergenþe de opinii. O singurã datã, unul dintresubiecþi s-a simþit iritat de insistenþaintervieveurului pe o anumitã temã.Academicianul Marius Sala, în al doilea interviupe care i-l ia, în legãturã cu noile reguliortografice impuse de Academie (Povestea cu suntºi ce a cu â/î ). Dreptatea a fost ºi este de parteaacademicianului, orice ar crede, în orgoliul sãu,autorul. I-o spune un clujean get-beget, de vechetradiþie.

În concluzie, avem în volumul de interviuri al

lui Teodor Tihan Prin anotimpurile lumii de azi ocarte frumoasã ºi academicã în toate articulaþiilesale. Numele autorului stã la locul cuvenit, pentrucã despre o carte de autor este vorba, nu de oculegere care îl implicã doar tangenþial; titlul esteformulat cum nu se poate mai potrivit, pentru cãdespre o plimbare prin anotimpurile lumii de azieste vorba în carte, nu de oarecare bãgãri deseamã ocazionale; subtitlul este ºi el perfectnimerit, pentru cã de întrebãri este vorba, dereacþii ºi atitudini ale unor conºtiinþe înalte dincontemporaneitate ºi ale noastre, a tuturor. Ocarte vie, deci, nu un muzeu între coperte pentruun raft de bibliotecã provincialã. Intervieveuruleste un intelectual cu o culturã sigurã dar ºi uncetãþean responsabil, foarte sensibil la evoluþiasocietãþii româneºti. ªi-a identificat partenerii dedialog pe mãsurã, profesioniºti temeinici, stãpânipe gândurile ºi opiniile lor, modeºti din fire, darvii în spirit, moraliºti cu ochi critic bine format.Împreunã, autor ºi personaje, aºa cum singure s-au autodefinit , aduc printre noi, cei de azi, oreconfortantã boare a spiritului clasic, de care sesimte o mare nevoie în lumea bezmeticã în caretrãim.

!

Dansând pe Gange, romanul Hannei Bota,editat de eLiteratura, 2013, trebuie cititîmpreunã cu volumul poeme hindice, apãrut

în acelaºi an la editura Limes. Spun asta deoareceambele cãrþi sunt rodul aceleaºi experienþe, cartea depoezie completând, preluând ºi pe alocurireinterpretând, cu sprijinul metaforelor ºi allimbajului poetic, multitudinea ºi diversitateatrãirilor autoarei pe parcursul unei cãlãtoriifascinante în India. O cãlãtorie nemenitã unui turistobiºnuit, nerãbdãtor sã cunoascã o culturã atât dediferitã doar prin vizitarea obiectivelor turisticeimportante, ci unuia preocupat de problemeexistenþiale, dornic sã se (re)descopere prinapropierea de Celãlalt, cel îndepãrtat, necunoscut ºitotuºi necesar, complementar întregirii sinelui.

Scrisã sub forma unui roman, cartea Dansândpe Gange are, desigur, o poveste, însã nu povesteaaceasta e miezul, nu ea capteazã, în cea mai maremãsurã, atenþia cititorului. Nu Lavinia, care esteevident alter ego-ul autoarei, prin simþul foartedezvoltat al observaþiei ºi modul propriu deinterpretare, e personajul principal al scrierii, ciIndia însãºi. În prezentãrile fãcute la apariþia cãrþii s-a spus cã ar fi vorba despre un roman de dragoste,dar tema nu este una majorã, câtã vreme nupovestea unei iubiri primeazã, ci iniþierea pe o cale,care, arãtatã într-un jurnal de impresii ºi descopeririale personajului feminin, incitã, naºte întrebãri ºiprovoacã cititorul sã caute rãspunsuri dincolo deaceste pagini. De asemenea structura scrierii,dialogurile nu sunt direct redate, ele sunt povestiteprin interpretarea proprie a personajelor, când lapersoana întâi, când la persoana a treia, conferãtextului ºi o valoare documentarã alãturi de cealiterarã.

Apa e motivul central al cãrþii, spune IrinaPetraº, în Cuvânt de însoþire, ºi într-adevãr acestsimbol al vieþii ºi al feminitãþii, cu o puternicãîncãrcãturã misticã, dacã vorbim despre neobiºnuituldar al fetei de a auzi din pãmânt glasul izvoarelor ºia-l reda apoi prin propriul glas, acolo în satulcopilãriei de pe Dunãre ºi mai apoi în satele indienearse de secetã, traverseazã pânã la final acþiunea,culminând cu pãºirea pe apele Gangelui. Ca oîntrupare a zeiþei Ganga, spun indienii, martoristupefiaþi în faþa minunii fulgurante, ca o împletire acredinþelor atât de diferite, putem spune noi. Ozeiþã indianã ºi un Mesia, referire la aceeaºi minune,cea a cãlcãrii pe ape, vãzutã doar de ochii celor carecred cu adevãrat. De fapt cartea se închide ca uncerc, între capitolul 7 al pãrþii întâi, Cãlãtoria, undeaflãm prima legendã a Mahabharatei, ºi ocunoaºtem pe zeiþa Ganga, personificarea fluviuluiGange, ºi povestea ei pãmânteanã cu regele Santanuºi capitolul 28 din partea a treia, Secetã ºi izvoare,unde, în urma unui accident cu o barcã în larg, peGange, eroina se salveazã cãlcând pe ape. Restultextului, partea de început, introductivã ºi cea definal, explicativã, e doar menit a da formã poveºtii,încadrând-o în genul literar cãruia i se supune.

Se cuvine totuºi a prezenta, în câteva cuvinte,firul epic al romanului: Lavinia, o româncã ajunsã înItalia cu o bursã pentru a studia muzica ºi stabilitãacolo, dupã ce-ºi pierde, în împrejurãri tragice ºiîncãrcate de semnificaþii, mama ºi fratele, cãlãtoreºteîn India, tot printr-o facilitate oferitã de studii, iarprilejul îi va marca destinul pentru totdeauna. ÎnRomânia, într-un sat de pe Dunãre, mama ºi casapãrinteascã îi sunt rãpite de Dunãrea revãrsatã într-oinundaþie cu multe victime omeneºti. Fata are darulsupranatural de a auzi glasul izvoarelor dinadâncuri, pe care-l cântã apoi, impresionându-iputernic pe cei ce o ascultã. Fratele sãu, un inginerde succes, singurul sprijin rãmas, deþine ºi el oputere neobiºnuitã asupra apelor. Este ucis de sãteni

într-o încãierare, dupã ce readuce apa vie în fântânasecatã a satului, printr-o modalitate þinând mai multde magie decât de ºtiinþã, neînþeleasã de oameni, eivãzând în gestul acesta ceva provocat de forþemalefice. În Italia rãmâne un bãrbat îndrãgostit deLavinia, în India o aºteaptã cel de care ea se vaîndrãgosti, iar el, la rândul sãu, cunoaºte pentruîntâia datã acest sentiment. Dar, la fel ca Lavinia,Rahul este în cãutarea propriului drum, a proprieidescoperiri, de împlinire a unui destin ce se hrãneºtedin trãirile curate ale poveºtii de iubire ºi calcãsemeþ mai departe, spre desãvârºire. Iubirea rezistãneatinsã, ca sub un clopot de sticlã, doar Sub arboriilui Tagore, înainte de a pãºi în realitatea vieþiiindiene, dar încã de acolo, de la Santiniketan, senasc primele spaime, primele îndoieli: ...poateîntâmplãrile care vor încerca sã ne despartã voreroda dorinþa, nu sentimentul, acela va fi binepãstrat, pentru cã iubirea e din divinitate, doardorinþa ºi lupta sunt cãile noastre.

Pentru un strãin imaginea Indiei este mereu unaa contrastelor, în general prezentãrile evocã prãpastiacãscatã, la fiecare pas, între bogãþia palatelor, înfrunte cu Taj Mahal-ul, a celor privilegiaþi dincartierele de lux ºi a colibelor sãrãcãcioase,improvizate, a mizeriei expuse direct în stradã, încare trãiesc ºi se complac cei mai mulþi dintrelocuitori. În Dansând pe Gange, primul contact aloccidentalului cu aceastã lume ºocheazã, prin faptulcã ea diferã de tot ceea ce alcãtuieºte sistemul sãude valori, de fapt cunoaºterea chiar de acolo începe,de la marginea prãpastiei. Autoarea nu e interesatãprea mult de bogãþiile, uneori opulent afiºate, aleIndiei. Am aºteptat cu nerãbdare capitolul desprevizita la Taj Mahal, dar am constat cu surprinderecã e expeditiv tratat, în doar câteva rânduri, carecuprind o scurtã prezentare oferitã de un ghid acelui mai frumos mausoleu construit vreunei soþii(...)loc de îngropare a unei iubiri. Scriitoarea observãînsã cu detalii viaþa sãracilor din oraºele ºi sateleindiene, e interesatã de viziunea lor asupra vieþii, deaºteptãrile ºi mai ales acceptãrile lor, de credinþe,ritualuri, superstiþii ºi se apropie, prin personajulLavinia, uneori periculos de mult de aceastãrãspânditã pãturã socialã. Încearcã sã înþeleagãînainte de a emite judecãþi: Nu judeca India dupãceea ce vezi; oricât de violente ar fi imaginile, ele nureprezintã realitatea. Toatã suferinþa pe care aivãzut-o e doar o parte infimã a adevãrului, tu aivãzut doar mizeria fizicã în care trãiesc milioane deoameni, dar n-ai reuºit sã le pãtrunzi în suflet...intrând puþin în miezul filosofiei indiene. Cerºetorii-copii cu pãrul sârmos, haine murdare ºi ochipãtrunzãtori, vânzãtorii de mâncare preparatã directpe trotuar, cu unghiile negre de murdãrie,conducãtorii ricºelor ºi driver-ii de elefanþi, toþi suntatent observaþi în dorinþa de a oferi o imagine câtmai coplexã a acestei lumi pestriþe ºi a amesteculuide credinþe ºi culturi. Nici natura nu e omisã de sublupa analizei: Noaptea indianã nu e niciodatã perfectîntunecatã, luna ºi stelele sunt mai aproape depãmânt ca oriunde, nu e niciodatã desãvârºitliniºtitã: ochii treji ai unor animale de pândã, ºerpilunecând (...) În India, animalele ºi oamenii nu auzone delimitate de vieþuire, unii invadeazã pe alþiiîntr-o înþelegere tacitã, de supravieþuire, uneori deconvieþuire, ca o prelungire a unui tot ce nu poate fisfâºiat.

Într-o mare mãsurã, personajul feminin eabsorbit ºi de intensitatea propriilor trãiri, deapropierea de divinitate ºi desãvârºirea prin iubire:Cu cât te apropii de Dumnezeu pare cã îþi creºteumbra, cã devine tot mai clar conturatã în luminã,apoi vine un moment, o stare, când apropiindu-tedeplin de luminã, umbra ta se subþiazã, apoi moare,pentru cã te-a înghiþit lumina. (...)Iubirea însãºi nu

poate fi trãitã decât dupã ce ai renunþat la ultimapretenþie de libertate egoistã.... Iubire ºi umbrã, douãconcepte care capãtã alte semnificaþii odatã ceLavinia înþelege cã dragostea sa pentru Rahul esteînghiþitã de marea dragoste, cea pentru India, cã edoar parte din aceasta ºi cã pe mãsurã ceînainteazã în procesul cunoaºterii, umbra,necunoscuta, se estompeazã, se subþiazã, anulatã deluminã. Apropierea de iubire e apropierea deDumnezeu. Apropierea de Dumnezeu, în luminaiubirii, e înþelegerea Indiei, e cunoaºterea însãºi.

În India Lavinia îºi redescoperã darul, aici începesã reaudã susurul izvoarelor din pãmânt, ca acolo,în satul copilãriei sale. Ea redevine conºtientã deputerea sa magicã, dupã ce în Italia uitase completde ea, nemaifiindu-i revelatã. Încã din primele zilepetrecute la Santiniketan este intrigatã de misteriosulpersonaj Sitar, un slujitor al zeului Shiva, acesta îispune cã trebuie sã-ºi descopere darul ºi cã acela nuþine de talentul sãu muzical. Cu urechea lipitã deþãrâna crãpatã de vipia verilor indiene, fata ascultãgâlgâitul vieþii îngropate ºi redã speranþa însetaþilor,înfometaþilor care vãd astfel posibilã asigurarea ºipentru mâine a pumnului de orez. Odatã arãtatãcalea, e greu sã te întorci la viata de dinainte, chiardacã se spune cã atunci când îþi tai rãdãcinile, rãmâiîn vânt fãrã sevã. Dar dacã rãdãcinile au fosttransplantate ºi au prins vigoare în solul nou,anume primenit? Un tip de gândire, un fel de avedea viaþa se schimbã în timp ºi cu multeexperienþe care forþeazã schimbarea, spune autoarea,care, judecând dupã exoticele-i experienþe, ce s-aumaterializat în cãrþi de succes, avem convingerea cãºtie mai bine decât oricine acest lucru. În 2010, înurma cãlãtoriei în insulele Vanuatu din Pacific,Hanna Bota publicã la editura Brumar dinTimiºoara, volumul Poeme pentru Yerutonga,epistole exotice din Vanuatu, iar un an mai târziu laCartea Româneascã, Ultimul canibal, jurnal deantropolog.

Pentru cititorul român paralela, în cazul de faþã,cu romanul Maitreyi, al lui Mircea Eliade, esteinevitabilã. Câteva puncte comune þes legãturi pestetimp între cele douã cãrþi: ºocul ciocniriicivilizaþiilor, descoperirea Indiei ºi a fascinaþieipentru aceastã þarã misteriosã printr-o poveste deiubire, precum ºi apropierea europeanului deînþelegerea filosofiei indiene ºi încercarea de a sedescoperi pe sine în lumina noilor viziuni. Dar dacãpentru marele filosof român pierderea iubiriiînsemna ºi pierderea pentru totdeauna a Indiei, cumavea sã noteze în jurnalul publicat peste ani:Sufeream cumplit. Sufeream cu atât mai mult cu câtînþelegeam cã, odatã cu Maitreyi, pierdusem Indiaîntreagã. � în cazul personajului Hannei Bota,Lavinia, pãstrarea iubirii pentru Rahul nu este ocondiþie ci o modalitate, o cale de trecere cãtreadevãrata menire, iubirea pentru India ºi dedicareaîntru totul ajutorãrii locuitorilor ei. Oricum, ºi într-un caz ºi în altul, schimbarea, generatã de asemeneatrãiri, este ireversibilã ºi totodatã deschizãtoare dealte drumuri, de noi cãutãri îndrãzneþe, iar sfatulHannei Bota pentru cititorul ei, prin rostireapersonajului Eliah, este acesta : Nu te mulþumi cuvisuri mediocre, mercantile, egoiste, chiar dacã elepar sã aducã un confort fizic ºi sufletesc ademenitor,dar, când, la capãtul vieþii, vei privi înapoi, se vordovedi a fi gãunoase; cautã sã þi se descopere visulcel mare, acela care umple fiecare celulã. ªi nici cãavem a ne teme, ºtiut fiind cã: Dumnezeu nu te lasãsã mori pânã nu înþelegi rostul vieþii; þi se dã celpuþin o ºansã în viaþã ca sã alegi între cele ce trec ºicele ce rãmân veºnic.

!

66




Ani Bradea

Pãmântul darurilor

Aapãrut recent un volum de versuri cu un titlusurprinzãtor: Clarobscur în amurg(eLiteratura), pe suport normal � hârtie, dar ºi

pe cel electronic. Surprinzãtor spuneam, pentru cãnoþiunea de clar, ca sursã de luminã, se combinã cuaceea de obscur, adicã lipsit de luminã, realizând oîmprechere lingvisticã îndrãzneaþã, cu sugestiisimbolice, aºezate sub cupola cuvântului amurg,semnificând înserare, metaforic ºi apusul vieþii, de laînceputul sfârºitului, cum sunã o sintagmã frecventãîntâlnitã în poezia autorului.

Nicolae Mareº, autorul volumului de versuriClarobscur în amurg, îºi face abia acum, la ofrumoasã senectute, debutul poetic editorial, deºi adebutat în presã încã din 1966, iar editorial, cu alttip de lucrãri, în 1971.

E un gest salutar, de autoexigenþã, într-o vremecând mulþi tineri arghirofili pretindeau sã publice celpuþin un �op� pe an.

Posedând o temeinicã informaþie culturalã,talentat ºi harnic, Nicolae Mareº, de la absolvireaUniversitãþii din Varºovia (1966), a publicat în presãun numãr impresionant de studii, articole de criticãºi istorie literarã, traduceri ºi temeinice volume deeseuri despre relaþiile româno-polone, despreDiplomaþie, Politicã, Istorie, Spiritualitate ºi Culturã.Cunoscându-l pe Karol Wojtyla chiar din perioadaîn care poetul lucra la Ambasada noastrã dinPolonia ºi - ulterior � la Vatican, în vremea din urmãNicolae Mareº s-a remarcat prin contribuþiipersonale la cunoaºterea biografiei acestui fericitIerarh, în curând urmând a fi canonizat ºi adus înrândul sfinþilor.

Aºadar volumul Clarobscur în amurg este undebut matur, care defineºte semnificativ o asemeneapersonalitate creatoare, cu o viziune distinctã,pãtrunzãtoare, asupra rostului nostru între pãmântºi cer, între virtute ºi servitute, între omenie ºiticãloºie, între a fi ºi a nu mai fi, ºi � îndeosebi �asupra statutului Poetului ºi al Poeziei, într-o lumeplinã de contradicþii. Dar poezia lui Nicolae Mareºeste, în primul rând, o mãrturisire, despre noi,despre existenþã ºi moarte, despre veºnicie ºiefemeritatea proiectatã în orice punct cardinal, �demagma înfierbântatã a pãmâtului� (Ergo sum).Adeseori lirica lui este o poezie despre poezie ºiPoetul, care are harul dumnezeiesc de a schimbatotul pe lume prin cuvinte, cãci cum spune uitatulpoet Al. Vlahuþã, �ca-n basme e-a cuvântuluiputere�: �Poetul e cel care aºeazã în ordini nebãnuiteluminile ºi umbrele lumii pe pânze nemuritoare,Poetul e cel care asigurã veºnicie verbelor�. Poetul estãpânul atotputernic al cuvintelor, dar ºi cuvintele,rod al neamului întreg, sunt stãpânele lui. Totul ºitoate fiind aduse prin puterea cuvântului dinîntuneric la luminã. E actul poetic cel mai evidentmãrturisit de p o e t, ca preocupare esenþialã acreaþiei sale, în oglindirea marii treceri.

Ce ne sugereazã în aceastã viziune titlul, uºorstraniu: Clarobscur în amurg?.

Cum afirmam încã de la începutul acesteicronici, este neobiºnuit faptul cã noþiunea de clar, casursã de luminã este logoditã îndrãzneþ cu aceea deobscur, aºadar cu ceva lipsit de luminã ºi claritate.Împerecherea aceasta exprimã în sine o neliniºtesufleteascã în pragul senectuþii creatoare de îndoieliºi întrebãri fãrã rãspuns definitiv ºi categoric. Într-oPoezie de bunã calitate, ca toatã poezia autenticã alumii ºi poezia lui Nicolae Mareº e alcãtuitã dintr-osuitã de întrebãri cu funcþie gnomicã fãrã rãpuns

definitiv ºi categoric. Într-o poezie de bunã calitate,poetul declarã, parcã apocaliptic: �Eu am vãzutclarobscurul ºi m-am îngrozit ce întuneric.(Creionãri).

Lirica poetului nu este deloc festivistã, pedantã ºiidilicã, e o poezie în haine �prozaice� de lucru, fãrãpodoabe ºi zorzoane stilistice, dar admirabilã înnuditatea, francheþea ºi robusteþea ei simplã, fãrã afi simbolistã. Uneori poezia lui Nicolae Mareº seînfãþiºeazã într-o prozodie mai puþin obiºnuitã, fãrãexigenþa ritmului, a rimei ºi a punctuaþieitradiþionale, într-o arhitectonicã amintind plãcut deunele experienþe ºi înfãþiºãri moderniste, chiar deavangardã, puþin cultivate în lirica româneascã.Cititorul poate avea uneori senzaþia cã citeºtepoeme în prozã ºi poeme într-un vers, ca la IonPillat ºi Gheorghe Tomozei, ori sugestive anecdoteultra concentrate, mult deosebite de ale lui AntonPann, de pildã, prin þinuta lor intelectualã.

Aplicând o mãrturisire a lui Lucian Blaga lacreaþia liricã a lui Nicolae Mareº am putea spune cãîn poezia lui fiecare sentiment are un gând care îidã profunzime ºi fiecare gând un sentiment care-llumineazã. E o liricã sapienþialã, cu formulãrignomice, de proverb isteþ, e o mãrturisire sincerã,nu declaraþie retoricã nestãpânitã, chiar când e vorbade dragoste: �ªi ziua ºi noaptea/ Lumineazã pe cero stea/ Eºti numai tu/ Eºti dragostea mea�. Sau, dinacelaºi ciclu, poemul: Când lipseºte dragostea: �Nenaºtem/ ªi tot mai mult ne lipseºte ceva./ Nelipseºte dragostea./ Murim./ ªi tot mai mult nelipseºte ceva/ Ne lipseºte dragostea�. E o poezie încare sunt îngemãnate gânduri cu nuanþe filozofice ºisimþiri sincere, care curge firesc din viaþã precumrãºina din trunchiul bradului, e o meditaþie gravãdespre firea umanã ºi soartã, ca o moira greceascãori un fatum latinesc din viziunea atâtor poeþi aiAntichitãþii ºi din Sfânta Scripturã, o meditaþiedespre ceea ce suntem ºi probabil vom fi.

Pretutindeni oamenii nu fac decâtceea ce ºtiu mai bine: îºi schimbã culoareaºi mai deloc nãravurile.Tot o frunzã suntem.Depinde când ºi unde cãdem.Ne poartã vântul în altã parteDecât în neant?

(Citind tineri poeþi)

Acestei tulburãtoare interogaþii, fiecare receptor eliber sã-ºi rãspundã singur, în funcþie de concepþialui despre moarte ºi eternitate, despre locul veºnicieisau despre necunoscutul neant. Plãcut în poezia luiNicolae Mareº este aceastã implicare a cititorului înrãspunsul dat întrebãrii misterioase. E o meditaþiedeschisã despre multe din cele omeneºti:solidaritate, revoltã, dragoste, efemeritatea existenþeiºi veºnicia morþii, cu reflecþii subtile despre naturã,cu parfumul din cãpiþa cu fân ºi florile care seconservã în arºiþa lacrimei, despre patrie ºi tragiceevenimente politice ºi istorice, despre personalitãþidin cultura polonezã (Jan Kochanowski, TadeuszRozewicz ºi Stanislaw Jerzy Lec etc., din lumneacunoscutã acolo, când lucra la Ambasadã Românieiîn Polonia, despre Auschwitz ºi Insurecþia dinVarºovia, dar ºi despre simbolul eternului MeºterManole).

Titlurile poeziei sale, inspirate bine ºi temeinicgândite, hotãrnicesc, în ansamblu, universul liriciievocat de noi mai sus: Ergo sum, Strãin pe Galaxia

Pãmânt, Începutul sfârºitului, Nemãsura,Singurãtate, Dilemã, Înstrãinare, Roata istoriei, QuoVadis, În þãrânã mã prefac. Titlurile absorb esenþa ºimesajul poeziei...

Un glumeþ care nu se sfieºte de o exprimaremetaforic licenþioasã ar putea afirma cã Poezia luiseamãnã cu o femeie frumoasã îmbrãcatã numaiîntr-un costum de baie. Viaþa autenticã din elevibreazã la vedere nu sub acoperiºul figurilor de stil.

Cititorul volumului va fi surprins de o structurãprozodicã neobiºnuitã, din care ideile-cheie urcãsingular ca un crin dintr-o glastrã cu flori. De aceeaimaginea geometricã a prozodiei poate lãsa pealocuri impresia de haos, în fond fiind vorba numaide unele cuceriri suprarealiste din poeziaultramodernã.

Unele versuri ale sale cu ecouri din senectute pardesenate în câteva linii pe pietre de gând, ca niºteinscripþii: �De la un timp nu mai dorm � mãpregãtesc sã adorm de tot� sau �Viitorul e numaiceea ce facem ºi va rãmâne fãcut� ori �Nu potdãrâma ceea ce - a fost zidit.�

Ruga lui nu e religioasã, ca la Nichifor Crainic,V. Voiculescu ºi chiar Arghezi, ci are, ca la Goga �dar în alt stil � un caracter patriotic, social, combativpentru alungarea �buruienilor�, a neghinii, rãului ºiurâtului dintre noi. Un exemplu de o tulburãtoarepuritate de gândire ºi simþire care caracterizeazãîntregul sãu univers poetic:

Doamne!Ajutã-ne sã aruncãmCât mai grabnic Din grâu neghinaPrea mult buruieneºte lumea.

Doamne!Azvârle neghina în pustiuSã-ºi facã locMugurele, frunza.Sã vedem cu alþi ochiLumina ºi lumea!Nicolae Mareº e un poet cu un foarte dezvoltat

simþ moral în majoritatea poeziilor sale, fãrã a fi,însã, un anacronic moralist. Poezia lui exprimãprincipii de comportare în viaþã, gânduri înalte ºisimþãminte profunde, curate, despre felurite ipostazeexistenþiale. Se vede cã poetul a studiat filosofia.

!

77



TRIBUNA � NR. 272 � 1-15 ianuarie 2014 7

Ion Dodu Bãlan

Gând ºi sentiment în poeziecomentarii

88




poezia

Miruitpoetului Vasile Gogea

Am de câteva zileo dulceaþã persistentã în cerul gurii de parcã un întreg fagurear fi poposit � miraculos - între fãlcile mele

mi-amintesc mãrturisirea de-acum trei-patru veri a maicii Eudoxiasora fostului stareþ a sfântului Dometie de la Râmeþ despre cum fratele sãu cãpãtase acest darºi pe deasupra pe cele ale comunicãrii cu animalele ºi anticipãrii evenimentelor

m-am bucurat asemeni unui copil ºi-am plutit fericit � pânã ieri crezând cã în sfârºit m-a atins pronia cereascãºi mã aflu ºi eu printre aleºi

m-a desumflat însã rapid un bun prieten medicspunându-mi cã în opinia luitoate acestea nu par a fi decât

simptomele începutului de diabet

Blagianã

Ochii tãi n-au mai rezistatochelarilor ieftini cumpãraþi ceva mai demultdin piaþã de la ruºiaºa cã te-ai hotãrât în sfârºit sã-i schimbicu alþii mai adevãraþi

te-ai alarmat pentru cã mai nou miopia þi-a crescutvertiginos ºi în acelaºi timp disproporþionat:de la 1,5 dioptrii la ambii ochicât aveai pânã deunãzi acum ai ajuns la 1,75 la dreptul ºi douã la cel stâng

se pare cã ochelarii tãi noispeciali ºi cu lentile de protecþie PC au preluat rolul dumnezeiescpe care-l visai demult

de-acum poþi sã zãboveºti ore întregiîn faþa computerului ori a cãrþilorºi sã birui pânã ºi literelepânã ieri aproape invizibile

observi mai departe cum tocul ochelarilorrobust din microfibrã anti-ºoc(în care firma þi-a aºezat drept bonusºi-o bucãþicã de mãtase albastrãcu care sã-i ºtergi, grijuliu, în rãstimpuri)se lãfãie aproape indecent pe birou

dar în fine tocul acesta cãpãtatîntre timp forma unui obiect al cãrui nume þi-e groazã pânã ºi sã-l pronunþi iar mãtasea � cãptuºealã funestã -te îmbie sã te întinzi cât eºti de lung

apoi halucinant precum odinioarã Samsaconstaþi ceva mai târziu cã de la o zi la alta blestematele tale de dioptriiîþi sporesc din ce în ce mai tareºi-ajungi sã fii purtatspre o zonã incontrolabilã

însã de faptnu-i nimic neobiºnuitca la toatã lumeaºi cu tine se întâmplã acelaºi fenomen banal -

simþi cum ccrreeººttee-nn ttrruuppuull ttããuu ssiiccrriiuull ccuu ffiieeccaarree cclliippãã ccaarree ttrreeccee

Roºia MMontana/Hannah MMontana

Roºia Montanaai ajuns rãudezbrãcatã tranºatã în publictelevizatãvândutã

de când te ºtiiunde te-au prinstoþi þi-au tras-o

te-ai schimbatte-au schimbat ºi nu mai eºti nici mãcarfetiþa aceea pe care o ºtiamcând te-am vizitatcândva în defuncta-mi copilãrieaºadarte-au pervertiti-au pervertit în parteºi pe cei din preajmã-þinu te-au lãsat în propria legenefericitul tãu destinîncepe sã semenetot mai multcu cel al Hannei MontanaMiley Cyruseroina de la Disneydevenitã dintr-o copilãþinutã în pufo biatã jucãrie sexualãpentru uzul celor puºi în slujba diavolului

mai ai totuºi o ºansã: într-un târziudupã ce-ai avortatprin cotloanede nenumãrate orisã fii luatã de nevastãîn sfârºitnesperat trofeude cãtre un pãmântean

vei strãluci în continuareîn lumina aceea palidãcrepuscularãmisterioasã asemeni Giocondeiva rãmâneîn continuareîndrãgostit de tinepânã dincolode orice imaginaþie exactce-a fost ºi pânã acum

un perpetuu încornorat

Viaþa aamânatãPãrintelui Emanoil de la Bixad

Ca un fãcut, numai de asta ai tot timpul parte:trebuie sã alegi între o viaþã paralelã cu a taºi alta amânatã

fiindcã în interior - stupidã dualitate - se dã o luptãdecisivãîntre Dumnezeu ºi altcineva, mult mai întunecat

ºi-atuncicine-i acela care, cu rugile sale(eficient ºi simplu precum o albinuþã)eliminã reziduurile care ameninþã sã te înghitãºi reteazã capetele entitãþii care te considerã numai aleiºi te-a ocupat deja?

oricum, conºtientizezi, la aceastã orã eºti trãitºi - asemeni unui ocnaº care a stat mult timp la izo-lare -dupã ce bunul tãu sfetnic te vede, sufletul îþi revine, curând, la suprafaþãºi reuºeºti, în sfârºit, sã respiri cu plãmânii întregi

totuºi, de la o vreme începi sã anticipezi lucruri: de la vizionarea unor evenimente carese vor petrece, aidoma, în viitorul apropiatpânã la persoane pe care nu le-ai întâlnit de luni dezileºi care � doar gândindu-te la ele - au ºi apãrut în faþata

aºa cã eºti sigur acum pe tine nu te mai uimeºte nimic:dacã n-ai fi fost avertizat din timpprobabil cã la prima ocazie þi-ai fi pierdut deja minþile

chiar ºi acum, în cartierul tãuaparent odihnit dupã o noapte aparent liniºtitã, observi cum de sub coasa minusculã a maºinii de tunsiarbase ridicã roua zorilor

e acolo � îl vezi? � un nor verde, intenspe care, dacã-l respiri, pe lângã izul puternic de mentãdistingi ºi chipurile suferindea cohorte de prunci nenãscuþi sau omorâþi

Sorin Grecu

99




s-au refugiat sub pãmânt, apãrând la luminãchiar în curcubeul firelor de iarbã ce-au sfârºit acumsub lamele coasei mecanice

ai senzaþia cã vocile lor plãpândeºi feþiºoarele schimonosite încep sã te mustre

apoi, un alt episod: întâlnirea, anul acesta, de Rusalii,cu dihania înaltã de peste trei metri, cu chipul de rãzboinicºi aripile de lungimea unei încãperi

când a realizat cã o vezi a pãrut cu adevãratîncurcatãapoi s-a îndreptat brusc spre tine ºi, decolând, te-a atins cu aripa al cãrui curent îngheþatîl mai simþi ºi astãzi

la început ai crezut cã-i îngerul tãuînsã, dupã ce ai vorbit cu specialiºtiiaceºtia þi-au dat lovitura de graþie spunându�þicã apariþia e cu totul altceva:mult mai periculoasã ºi înspãimântãtoare decâtþi-ai fi putut închipui vreodatã

revii aºadar, secãtuit, la Bixadînsã cu o nedisimulatã speranþã pentru cã ºtii:de fiecare datã, implacabil, îþi va fi salvatã,

dupã o sfântã procedurã, vremelnica-þi fiinþã

stârnindu-i apoi ºi mai tare pe zeii aceia crunþi, cu vibraþie joasã, (anunnaki?) pe care, neºtiutor, i-ai chemat la tine cândvaºi acum nu mai vor, cu nici un chip, sã seretragã...

august, 2013

Oamenii ddin PPaºcani

A sosit, în sfârºit, ºi ziua temutã:L-au vândut din nou pe Înaltul

apoi, transformaþi subit în prãdãtori,nemaiavând ce jefui,au început sã ne execute, pe rând,

ºi-ntr-un târziu, unul pe altul

însã, eterni fiind - deci neatinºi de ani -dupã ce memoriapuþinilor supuºi-supravieþuitori a apucat a fiºtearsã, rebrenduiþi în salvatori, cei mai cruzi dintre ei au preluat, iarãºi, cartul

ca urmare noi, moderni plãvani,înfãºuraþi în tricolorul clãtit cu bere(pentru cã, nu-i aºa? stomacul o cere)

am pornit-o neºtiutori, teleghidaþi, spre Paºcani

rememorezi: blândã-i, totuºi, amintirea oraºuluivechi pe atunci strãzile sale atât de pustii erau �ºi oamenii atât de personalizaþi

copiii nu-þi apãreau în faþã, gata îmbãtrâniþi, ºi nimeni nu te obliga sã te înfrupþi din zaþ

încerci sã le spui ceva ºefilor de convoi dar te opreºti � te considerã nesãnãtos - trebuieºtiexpulzatfiindcã vorbele tale nu le-au adus, ci le-au risipitbani

ai tot mai mult credinþacã strici ambientul rezervaþiei de varani

priveºti spre cer � vezi vitraliile catedralei, sparte, ºi nici mãcar în folclor n-ai cum sã te retragifiindcã tocmai acolo te aºteaptãurcaþi precum balerinele, pe poante

iar locurile - pânã ieri vacante -sunt ocupate astãzi de indivizi ciudaþi, cu accentstrãindeºi spun cã-s pãmânteni nu-ºi amintesc de-undevin

tu, în schimb, eºti un liliac evadat în plinã zidin strânsura unei mantale vechi de militar,anemiat constant (cu vodcã ºi vin),ºi, pe deasupra, jalnic supravieþuitorfãrã sã ai la tine mãcar cremene ºi amnar,te prelingi printre masele compacte de klingonieni

ºi romulani

cu toþii am pornit � sau am ºi ajuns deja? � laPaºcani

!

Mihai Chiuaru Poliptic

Gheorghe Zãrnescu Grefa

De cce sscriu

Am început sã scriu atunci când am încetat sãîmi plâng de milã.

M-am aºezat în scaunul masiv de piele ºi mãuitam la imaginea mea proiectatã în oglinda mare.Pentru cã scaunul era foarte mare, eu pãream foartemicã. Fragilã. De fiecare datã când un bãrbat mi-aspus cã sunt fragilã, m-am simþit jignitã. Nu pentruca nu aº fi. Ci pentru cã mi-aº dori sã nu fiu.

ªi-a plimbat mâinile prin pãrul meu ºi îndegetele lui nu exista nicio urmã de sentiment.Profesionalismul lui mã liniºtea ºi mã înfuria înacelaºi timp. Avea ochii verzi-albãstrui ºi îi gãseampupilele foarte mari ºi nicidecum negre. La fel deverzi-albãstrui. Pãrul îi era tuns ºi aranjat impecabil,iar culoarea blond-ruginiu îºi dãdea silinþa sã parãnaturalã. Avea mâinile destul de mici pentru un bãr-bat ºi purta un inel masiv. Ik heb jou een paar keergedaan, mi-a spus. M-am uitat în ochii lui afirmativºi m-am ruºinat de ce mi-a trecut prin minte. Amvorbit preþ de cinci minute despre pãrul meu. Nuvorbisem niciodatã atât de îndelungat pe aceastãtemã. Mi-a adresat câteva întrebãri la care nu amºtiut sã rãspund. Mã luptam cu mine interzicându-mi sã îi mãrturisesc cã dimineaþa nu îmi usuc pãrulud, cã îl prind într-un coc neglijent ºi cã în tren mi-ldesprind ºi mi-l usuc la cãldura radiatoarelor în timpce mirosul de ºampon mã duce cu gândul la bãrbaþiicu care am fãcut dragoste.

Dacã aº fi avut timp, aº fi scris o hartã a sufletu-lui tãu pentru a o folosi atunci când te vei fi rãtãcitde mine.

L-am urmat aºa cum îmi ceruse. Apa era caldã ºimi-a provocat o stare de somnolenþã. Am închisochii ºi mi-a fost fricã sã nu încep sã plâng. Mirosulde ºampon m-a fãcut sã întredeschid ochii. Miroseaa zmeurã. Vrei sã îþi fac masaj? m-a întrebat. Vocealui îmi amintea de vocea unui bãieþel curios, încãinocent. M-am gândit cã dacã ar fi început sã îmifacã masaj fãrã sã mã întrebe, elementul surprizã m-ar fi încântat. Sigur, i-am rãspuns cu ochii închiºi.Sunt atât de obositã! Imediat dupã ce am rostit mãr-turisirea, mi-a pãrut rau cã i-am arãtat cã eram vul-nerabilã. Era frumos. În momentul în care a începutsã deseneze drumuri de munte ºerpuite pe scalpulmeu am uitat de mine. Degetele de la mâini înce-puserã sã mã furnice. Mi-a masat pielea scalpuluiblând, ferm ºi lipsit de sentiment. Mã simþeammângâiatã de un cub de gheaþã care, în momentulîn care îmi aluneca pe piele, refuza sã se topeascã.Mi-a ridicat uºor capul ºi a început sã îmi masezegâtul. Mi-am simþit spatele foarte relaxat. ªipicioarele slabe. Am deschis ochii, puþin speriatã deceea ce se strecurase în mintea mea. Relaxeazã-te,mi-a spus. Degetele îi alunecau de-a lungul gâtuluimeu. Atât de impesonal! Mi-aº fi dorit sã îlpedepsesc pentru vocea suavã care nu rostea decâtminciuni.

Nu iubisem niciodatã pe fugã. Nu iubisem nicio-datã necunoscuþi.

Îmi mãsura firele de pãr cu o exactitate matem-aticã exageratã. Fãrã firele de pãr pe care le analizaºi apoi le tundea, aº fi fost redundantã. Pãrea sãaibã un dialog intern în care pãrul meu juca rolulunui partener de conversaþie extrem de interesant.

Se uita cu atenþie la vârfurile firelor de pãr, leatingea, dupã care le tãia rãzbunãtor. Era ferm. Atâtde ferm încât nu aº fi îndrãznit sã mã împotrivesc.M-am simþit ignoratã. Pãrul meu prinsese viaþã ºi sebucura de atingerea unui bãrbat cu început debarbã. Din când în când se uita la mine în oglindãºi îmi zâmbea frumos. La fel cum îi zâmbeºti unuipartener pe care tocmai l-ai înºelat.

Când scriu, uit de voi.

În timp ce îmi usca pãrul m-am surprins între-bându-mã cine îi tunde pe copiii din Africa. M-amgândit la pãrul lor de lânã asprã, mirosind a fum ºia mâncare gãtitã afarã. M-am uitat la chipul lui fru-mos, la ochii verzi-albãstrui, la dinþii lui albi ºidrepþi, la adidaºii impecabili ºi mi l-am imaginatstând în picioare în soarele arzãtor ºi tunzând copiinegri. Dacã ar fi fãcut asta, ar fi cãpãtat importanþã.Ar fi prins suflet. Acum nu era decât ambalaj. Unulcu pliuri perfecte dar lipsit de conþinut. Un bãrbatpe care l-aº fi folosit. Se uita cu un fel de înþelesascuns la pãrul meu care se ondula frumos ºimirosea a zmeurã. Pentru o secundã am crezut cã îisurprinsesem sufletul. Clopoþelul de la uºã m-a tre-zit din visare. Urmãtoarea clientã tocmai intra peuºã. A salutat-o respectuos ºi i-a spus: Imediat ter-min! M-am simþit trãdatã.

Niciodatã nu mi-am imaginat cã ceva atât de laîndemânã, scrisul, urma sã îmi bandajeze rãnile.

I-am mulþumit în timp ce el deja se pregãteapentru urmãtoarea clientã. Pentru furnicãturile dinmâini ºi pentru mirosul de zmeurã. Mâinile încã îistrãluceau de la uleiul cu funcþie de protecþie pe careîl aplicase în lungimea firului de pãr înainte de a-lusca. Mi-am imaginat o picãturã de ulei fierbintecare mi se scurgea pe ºira spinãrii. ªi un abis în carecãzusem ºi în care nu îmi pãsa de nimic.

Clopoþelul de deasupa uºii mi-a vestit plecarea.Nu m-am uitat înapoi. M-am gândit la un cer desearã uscat, plin de stele mãrunte, atârnând dea-supra unui sat african. Copiii dormeau pe rogojinifãcute din frunze de banan. Pãrul le era încâlcit ºipuþin transpirat la baza gâtului.

Autoportret

Eºti un megavulcan emoþional.

Pe bãrbatul cu dreadlocks îl vãd în fiecare marþidimineaþa în tren. E de înãlþime potrivitã ºi arepielea neagrã. Poartã niºte papuci eleganþi carestrãlucesc în pofida ploii care îmi udã pãrul pe carenu am avut timp sã îl usuc. Mã îndrept împãcatã cudimineaþa udã ºi gri spre ultimul vagon al trenului.E destul de trist atunci când nu ai libertatea sã alegitu singur vagonul în care te urci. Eu mã vãd nevoitãsã îl aleg pe ultimul din considerente practice.Odatã ajunsã în gara-destinaþie, ultimul vagonopreºte scârþâind în dreptul scãrii care duce lapasajul subteran care sfârºeºte în staþia de autobuze.Cum nu am decât trei minute sã strãbat pasajulsubteran, sunt nevoitã sã aleg ultimul vagon altrenului care mã lasã la scarã. Dacã nu aº face asta,aº pierde autobuzul ºi aº întârzia. Cred cã ºibãrbatul cu dreadlocks a descoperit secretulultimului vagon pentru cã e mereu în prajma mea. Eîmbrãcat în negru, elegant dar practic. Poartã oeºarfã gri închis care îi oferã ºi mai multã eleganþã.

ªi are dreadlocks. E un fel de uliu sãlbatic carelucreazã la circ. Din considerente practice. ªi s-aîmpãcat cu ultimul vagon ºi cu dimineþile gri ºi ude.

Ca sã mã înþelegi pe mine trebuie sã îþi uciziraþiunea. Ai reuºit vreodatã sã faci asta? E ca ºi cumai respira dar nu þi-ai folosi plãmânii. E un fel dekiai pe care nu îl poþi reprima. Pe care îlconºtientizezi dupã ce s-a întâmplat. E ca ºi cum aidansa cu ochii închiºi. ªi nu ai greºi niciun pas.Sunt o arie dintr-o operetã pe care am compus-o peloc, o improvizaþie care se apropie îngrijorãtor deperfecþiune prin imperfecþiunea ei sincerã. Sunt unstrigãt într-o salã mutã de lecturã. Sunt o cireaºã pecare o gãseºti în zãpadã. Sunt tristã când aº puteafoarte bine sã fiu fericitã. Sunt o frunzã galben-ruginie care încã moare lipitã de asfalt într-un parcîn care copacii sunt în floare. Sunt o lebãdãsãlbaticã care încã pluteºte într-un ochi de apã pe unlac îngheþat. ªi care va pleca de acolo nu când oalungã gerul, ci când nu o vede nimeni. Sunt ofloare de colþ crescutã în mijlocul unei metropole,într-un ghiveci amplasat pe scãrile de la intrarea într-un zgârie-nori. Sunt un fado tânguitor cântat la oceremonie de nuntã. Sunt o rafalã de ploaie pe oplajã. Un vapor în deºert. Sunt tot ceea ce îþi doreºtiºi deteºti într-un singur om. Un demon cu aripi albedin pene mov. Un înger cu pãrul încâlcit.

Aº vrea sã îþi sãrut sufletul.

Aº vrea sã nu idealizezi imaginea mea. Aº vreasã înþelegi cã tot ceea ce eu ofer vindecã ºiîmbolnãveºte simultan. ªi cã e nevoie de curaj ca sãtrãieºti pe muchie de cuþit. Aº vrea sã înþelegi cã eunu sunt a ta ºi nici nu voi fi vreodatã. Cã pot sã îþiofer minute, cel mult ore, dar niciodatã mai mult.Eu nu cred în eternitate. Cred în efemeritate. ªi înfrumuseþea ei. Cred în momente pe care ai fi vrutsã le pãstrezi dar care s-au disipat. S-au risipit ucisede propria lor intensitate. Cred în dragoste care îþiorbeºte raþiunea. ªi care moare. Ca un foc care sestinge rãpus de propriile lui flãcãri. Cred cã iubireaunilateralã e derizorie. Pentru cã nu are decât unsingur beneficiar.

Am un suflet împrãºtiat. Mã întreb dacã te-aigândit la asta când þi-ai dorit sã îl sãruþi. E ca ºi cumai vrea sã sãruþi apa unei cascade care serostogoleºte într-un vad. E ca ºi cum þi-ai dori camarea sã stea în loc ca sã o cuprinzi în braþe.

Eu nu am un loc al meu. O adresã la care sã mãgãseºti. O caracteristicã proprie care te ajutã sã mãrecunoºti din depãrtare. Sunt cameleonicã. Oarecumdezorganizatã. Nechibzuitã. Iubesc repede, intens ºide scurtã duratã. Mã înduioºeazã o insectã ºi mãlasã rece un cadavru. Am cunoscut moartea cânderam atât de inocentã încât nu am recunoscut-o dinprima. A trebuit sã o privesc preþ de câteva secundeîn ochi ca sã îmi dau seama cã nu mã pot aºtepta lanimic bun. Nu m-am dãruit niciodatã ºi m-amdãruit de o mie de ori. Am privirea verde. ªi sufletultrist. Sau întristat. Singur. Sau însingurat.

Puterea ta de dãruire e incomensurabilã. Temântuieºte ºi te va ucide. Zâmbesc în timp ce scriuasta. Un pic rãutãcios.

Pe mine nu poþi sã mã salvezi. Pentru cã eu nucaut salvare. ªi nici mântuire. M-am împãcat cumine. Eu nu caut decât un singur lucru care mereuapare când nu mã aºtept ºi nu ºtiu exact de undevine. Din cer sau de pe pãmânt. Din mine sau dinvoi. Sau noi. Din ocean sau din deºert. Dinsingurãtate sau din aglomeraþie. Ce sens are sã cauþinecontenit pasiunea când poþi sã o creezi? De ce sãcerºeºti când poþi sã oferi? De ce sã tânjeºti dupã o

1100




Cristina Winters

Prozeconcurs Ioan Slavici

1111




prãpastie pe fundul cãreia sã te ascunzi când poþi sãsapi una ºi sã o umpli cu sufletul tãu? Împotrivaploii s-au inventat umbrelele. Înþelegi? Nu te întrista,prietene. Împotriva întristãrii încã nu s-a inventatnimic dar tehnologia înregistreazã progreseuimitoare.

Priveºte-mã în ochi ºi spune-mi dacã încredereaîn mine e mai importantã decât infinitul pe care l-aisimþit atunci când m-am jucat în pãrul tãu.

Îþi ofer sufletul meu sã îl sãruþi. Întrebarea e ce-ivei face dupã ce nnuu îl vei mai simþi pe buzele tale.

Nobody�s WWife

Nu m-am gândit niciodatã cum ar fi sã privesccerul înstelat de sus. Mereu l-am privit de jos, de peo pajiºte cu iarbã uscatã, verde-maroniu, din þara-rãzboi unde stelele se jucau în pãrul lui cârlionþatsau de pe un vârf de munte unde mã simþeamfericitã ºi puþin singurã. Sau singuraticã. M-amgândit cã imaginaþia e limitatã de percepþie. Ne-amobiºnuit sã ne uitãm la stele de pe pãmânt ºi nimeniniciodatã nu s-a gândit cum ar fi sã le priveºti desus. Mulþimea de oameni, luminiþele care îi însoþeauºi poziþia mea superioarã lor m-a dus cu gândul laun cer de varã pur ºi înstelat pe care eu îl priveamde sus. Luminile tremurau ºi din când în când sestingeau. Nu le-am mai urmãrit sã vãd dacã sereaprind.

Aºteptam sã înceapã concertul ºi mã simþeamemoþionatã. Nu aºteptam doar muzica ºi ceea ce eaurma sã mã facã sã simt, aºteptam artistul. Îmimiºcam picioarele în semn de nervozitate ºigândurile îmi erau confuze. Mã gândeam la bãrbaþiipe care îi iubisem ºi la faptul cã mâncasemsandwich-uri cu ton în maºinã în timp ce mãîndreptam spre sala imensã de concerte. În timp cepriveam cerul de oameni mã întrebam dacã sala erade fapt un stadion sau pur ºi simplu o salã deconcerte de dimensiuni exagerate. Era foarteimpersonalã, lucru care parþial mã deranja. Dargãzduia treizeci ºi cinci de mii de oameni, fiecareavând acelaºi scop, lucru care mã impresiona. Numai vãzusem niciodatã atât de mulþi oamenigãzduiþi în acelaºi loc, în aºteptarea aceluiaºi lucru.

O femeie care îºi rezervã câteva secunde pentrua-ºi ruja buzele pe o scenã în faþa a treizeci ºi cincide mii de oameni este o femeie care pe mine mãintrigã. O femeie care le spune celor treizeci ºi cincide mii de oameni care o privesc �Am nevoie de osecundã sã îmi aºez geaca� este o femeie care pemine mã uimeºte prin naturaleþe. O femeie care facetrecerea între infim ºi mãreþ neobservabilã este ofemeie care ºtie sã se joace. O femeie a cãreiduritate nu e decât sensibilitate mascatã este ofemeie ce trebuie descoperitã.

În limba surogat existã un cuvânt care are obogãþie lexicalã inimaginabilã. Un cuvânt careconþine atât de mult înþeles, atât de multã esenþã,atât de multã frumuseþe încât, odatã ce îl înþelegi, îlfoloseºti cu grijã pentru a nu-l irosi în circumstanþederizorii.

Kwetsbaar.

Am studiat traductologia. ªi, oricât de mult îmiplace misterul ºi neîmplinirea, simt nevoia sã expliccuvinte. Sã le pronunþ în limbi strãine ºi apoi sã letraduc în limba mea. Sã le simt ºi sã le ofertransparenþã. Sã le dãruiesc altora pentru a-iîmbogãþi. Însã niciodatã nu reuºesc sã le traducnuanþele, sã exprim, prin traducere, ceea ce cuvinteleîmi spun mie. Le traduc înþelesul lor, al cuvintelor,nu al meu. E ca ºi cum aº vrea sã mãrturisesc unsecret care mã chinuie dar nu pot. E ca ºi cum aºvrea sã plâng însã lacrimile mi se opresc în gât ºi mã

sugrumã. Mã îneacã ºi îmi îngreuneazã respiraþia. ªiîmi simt corpul respirând greu dar nu ºtiu cum sã îiînlesnesc sarcina.

Sunt o scriitoare care nu ºtie cum sã înfãptuiascãcuvinte.

Femeia de pe scenã depãºeºte limitele în care seîncadreazã un artist. Femeia de pe scenã ekwetsbaar. E un colþ de stâncã care ameninþã înorice secundã sã se prãbuºeascã. Un râu îngheþat acãrui strat de gheaþã nu are decât un singur punctsensibil. Un punct pe care, dacã îl atingi, gheaþa seva rupe iremediabil. Un zid de beton prin care poþisã vezi marea. Femeia de pe scenã e înzestratã cu ofrumuseþe care îi este pedeapsã ºi binecuvântaretotodatã. O frumuseþe definitã în linii delicate, darferme. O gurã care muºcã ºi alintã concomitent. Olacrimã în ochii unui ucigaº plãtit.

Breekbaar

Casantã. Femeia de pe scena îndepãrtatã ecasantã. Vulnerabilã. Plãpândã ºi otrãvitoare.Delicatã ºi indecentã. Graþioasã ºi neîndemânaticã.Ea poartã o luptã cu cei ce îi oferã dragoste. Cu ceice îi oferã dragoste ºi pleacã. Cu cei care o înþeleginsuficient pentru a o pãstra.

Am început sã o ascult pentru cã i-am simþitlupta. Pentru cã i-am simþit vulnerabilitatea. Pentrucã versurile scrise de ea aveau înþeles. Pentru cãvocea ei þipã ºi alintã. Înduioºeazã prin curãþenie.Prin invincibilitate ºi iminenþa colapsului. Princapacitatea de a pedepsi ºi de a ierta. În searaconcertului m-am simþiti fericitã. Fericitã cu mine.Echilibratã. Purtam bocanci galben-pai care îmiofereau o aderenþã necunoscutã ºi confortabilã. Totce mã înconjura în sala de concerte pãrea sa fie lalocul lui. Cerul de oameni pe care îl priveam de laînãlþime, femeia de pe scenã pe care o plãceam ºi acãrei muzicã mã încânta, trecutul meu, cel pe care îlalesesem sã mã însoþeascã, cãlãtoria pe care urma são întreprind a doua zi.

�(...) You�ll seethat I can carry the burden of pain�cause it ain�t the first time, no, that a man goesinsaneand when I spread my wings to embrace him forlifeI�m suckin� out his love, I, I�ll never be nobody�swife.�

Ik ben kwetsbaar.

Mormântul

Se prãbuºi într-o fracþiune de secundã. Sunetulmicrofonului care se izbi de podea m-a trezit dintr-un fel de visare. M-am uitat la ea întinsã pe jos ºinu mã puteam gândi la nimic. Întinsã pe jos pãreamult mai înaltã decât era în realitate. M-am apropiatde ea foarte încet, de parcã picioarele nu voiau sãmã asculte. I-am atins un braþ ºi i-am simþit cãldura.Am întors-o cu faþa în sus, în timp ce mã uitam lasângele de pe podea. Roºu închis. Prea închis. Mãsimþeam adormitã, lipsitã de orice fel de emoþie.

Zãpada mi se lipea de talpa cizmelor. Singurelepe care le aveam. Pãºeam cu grijã de teamã sã nualunec. Coºul de lemne îl purtam într-o mânã, golera foarte uºor. Era din nuiele de salcie. Verzi-maronii. Îmi era atât de cunoscut. ªtiam exact cumsã îl þin ca sã nu mã zgârii în nuielele pe jumãtateieºite din împletiturã. Era atât de frig afarã ºi eu încãeram copil.

Mã simþeam respirând foarte repede. Îmi veneasã plâng dar nu puteam. ªi nici nu îndrãzneam. Adeschis ochii încet. Atât de albaºtri. Atât de goi. Atât

de albaºtri. O mângâiam pe braþul stâng ºi mãagãþasem de ea de parcã îmi era fricã sã nu se ridice,sã nu plece ºi sã mã lase acolo. O simþeam. Eramea. Liniºtea din ochii ei mã îngrozea, mã fascina.

Mormanele de zãpadã erau gri, murdare ºi lipsitede orice farmec. Treceam în fiecare zi pe lângã eleîn timp ce mergeam la magazia de lemne. Mama sesupãra când ajungea acasã ºi nu erau lemne. Îndimineaþa zilei aceleia totul era rece ºi neprimitor.La fel cum casa noastrã era rece ºi apãsãtoare. Searaera caldã ºi tãcutã. La fel de apãsãtoare ca peste zidar mutã. Îmi apropiam obrazul de geamul rece. Mãsimþeam singurã.

Albastrul ochilor ei îmi dãdu o stare de frig.Sângele îi curgea din buzã ºi bãrbie. O priveamobsesiv în ochi, goliciunea lor mã fascina. Mãatrãgea ca un drog care urma sã îmi aducã moartea.Se uita într-un punct fix pe care doar ea putea sã îlatingã. Era îndepãrtat. Intangibil. ªi nu prevesteadecât moarte.

Am ajuns la uºa magaziei de lemne. În ciudamãsurilor de precauþie am alunecat ºi m-am speriatpuþin. M-am apropiat de uºa masivã de lemn. Eraîntredeschisã. Lacãtul masiv din metal greu atârna deveriga a cãrei curburã îmi era atât de cunoscutã. Eraînchis. Premeditat. M-am uitat fãrã niciun fel deemoþie prin crãpãtura uºii.

În ochii ei am vãzut un pustiu pe care îlsimþisem în coºul pieptului. O liniºte bolnãvicioasã.O întindere fierbinte, în care larvele pe jumãtateuscate se târau pe jumãtate moarte în cãutare decadavre. O prãpastie pe fundul cãreia ultimulcadavru se transforma în nisip. O lepãdare de tot cee însufleþit. O trecere suavã din fiinþã în nimic.Lipsa desãvârºitã a unui Rai despre care bunica îmivorbise atât de frumos. ªi în care credeam de dragulei. O durere surdã provocatã de straturi de mizerieumanã. O copilãrie schingiuitã de fricã ºi ruºine.Ruºinea de a fi cunoscut moartea. O trecere bruscãde la pãpuºi din plastic cu ochii cãprui la moarte.

În ochii ei l-am reîntâlnit pe cel care se pierduse.

Am privit îndelung prin crãpãtura uºii ºi nu amzis nimic. Nimãnui. L-am privit aºa cum era, înpicioare, la douãzeci de centimetri de pãmânt.Îmbrãcat cu haina lui verde-maronie. Cu braþeleatârnându-i pe lângã corp. Nici mãcar nu mi-a trecutprin minte sã plâng. Sau sã cer ajutor. Priveammoartea în ochi. Era frig ºi parþial întuneric. Mi-amlipit obrazul de lacãtul rece. Nu ºtiu cât am stat aºa.Poate câteva secunde. Sau minute.

Îi simþeam durerea, frica, dezamãgirea. Vocile oreaduceau la realitate dar când ele nu mai spuneaunimic, ochii îi fugeau din nou în gol. Era un fel deluptã între viu ºi neviu. Între dimineaþa în caresoarele pãtrundea prin ferestrele înalte ºi lumea încare nu era dimineaþã niciodatã. Un dans perversîntre simþire ºi abis.

Am ridicat coºul de nuiele de salcie ºi am auzitzãpada scârþâindu-mi sub picioare în timp ce mãîndepãrtam. Urma sã mã întorc fãrã lemne de foc.Atunci când m-am rãtãcit de mine iarna încã nu erape sfârºite.

Un dans pervers între simþire ºi abis.

Vara, în locul în care l-am înmormântat, þãraniifac fânul ºi clãdesc clãi de fân. Din mormanelemurdare de zãpadã nu a mai rãmas nimic ºi varaîncã nu e pe sfârºite.

!

AAlleexxaannddrruu PPeettrriiaa:: - Câteva versuri de-aledumneavoastrã, domnule Petru Romoºan:�descriu un cocoº, cocoºul nu mai cântã / se facehârtie mototolitã, cade sub masã ; / descriu uncâine, câinele nu mai latrã, schelãlãie, /se ducedracului� (Autodescrierea, din volumul RosaCanina). Cum trece România testul descrierii ?

PPeettrruu RRoommooººaann:: - Scriam versurile pe care lecitaþi prin 1979-1980. E momentul în care amînþeles cã sistemul comunist poate fi destructuratºi Ceauºescu e doar un jeg muritor. Cum, ce �ramânea de vãzut, ramânea de fãcut. Am înþelescã Uniunea Scriitorilor, cu geniile sale anuale ºicam plicticoase, nu e locul în care se întâmplãlucruri importante. Un an mai târziu mã angajamca vânzator de tablouri într-un magazin alFondului Plastic din Bucureºti, de pe Strada ªelari,lângã Crama Domneascã, ºi abandonam boemaliterarã. Atunci am început lungul drum almaturizarii cetãþeneºti ºi chiar intelectuale. Mi-aluat vreo 15 ani, timp în care m-am instruit înpicturã ºi în artele plastice în general. Dupã acestparcurs, eu înþeleg istoria în imagini, picturi,desene, sculpturi, care au devenit adevãratele melecuvinte. E un alt fel de a privi lumea decât alliteratului. De fapt, eu nu am fost literat niciodatãºi, bineînþeles, nu sunt nici astãzi. Am fost înadolescenþã ºi în prima tinereþe poet, ºi amdevenit un negustor de artã. Negustor de artã �termenul e mult mai complex decât pare la primavedere ºi are o istorie foarte lungã, care vine dinEvul Mediu ºi chiar din Antichitate. Destuicãlugãri au practicat disciplina. Au fost negustoride artã ºi Rembrandt, ºi Rubens, ºi atâþia maripictori din Italia. Pânã la intrarea în Renaºtere,pictorul era, de fapt, un negustor de artã : un omcare vindea imagini frumoase ºi de preþ. Azi, ca ºiieri, nu e vorba numai de bani ºi afaceri, e vorbaºi de expertizã, de descoperire de lucruriimportante, ºtiute cândva ºi pierdute, de colecþii

ºi colecþionari, de memoria neamului sau aneamurilor, de lãrgirea continuã a patrimoniului.Iar negustorul de artã are multe subdiviziuni � eusunt mai degrabã ceea ce se cheama ºi se cheamãîncã din Evul Mediu, un �atribuþionist�. Ce esteun �atribuþionist�? Pe larg vã voi explica altã datã.Deocamdatã, vã voi spune doar cã e cel ceatribuie lucrãrile, obiectele din toate timpurileautorilor lor adevãraþi, le plaseazã cel puþin într-oþarã, într-un oraº, într-un secol sau chiar deceniu,într-o ºcoalã, într-un atelier de maestru. E un felde poliþist metafizic.

- �L-au aplaudat ca pe nimeni altul. / Lui nu i-a ajuns. / L-au uns mãscãrici al norilor. / Lui nui-a ajuns. / Continua sã mãrºãluiascã pe frânghiadin ce în ce mai subþire� � sunt din poemulintitulat Romoºan. Nu aþi obosit sã �mãrºãluiþi�?

- Bine þintit, domnule Petria! M-am nãscut înComitatul Hunedoarei, la Orãºtioara de Sus,numele actual al comunei unde se poate încãvedea Sarmisegetuza Regia, capitala regalã aînaintaºilor noºtri, înconjuratã de salba de cetãþicare o vegheazã ºi o apãrã. Foarte mulþi bãrbaþidin Valea Grãdiºtei se pot recunoaºte în figuraseverã a împãratului Traian, marele administrator,aºa cum o ºtim de pe monede ºi din statuilerãmase. Se ºtie cã în vechime împãraþii ºi regii,romani sau barbari, îºi rãspândeau urmaºii pestetot pe unde câºtigau vreun rãzboi� Se pare cã i-am fost model lui Nichita Stãnescu pentrucunoscutul sãu poem Tocirea (�Soldatulmãrºãluia, mãrºãluia, / mãrºãluia / pânã când /pânã la genunchi / piciorul / i se tocea, i setocea�). Am fost câþiva ani prieten cu Nichitaîncepând din vremea când îmi urmam stagiulmilitar la Bucureºti ºi obiºnuiam sã mã înfãþiºezla Uniunea Scriitorilor în uniformã. Pariul nostru,al câtorva tineri care am fost numiþi �Generaþia�80�, a fost acela de a lãsa, când vom închide

ochii, o Românie liberã, independentã ºi, poate,mai fericitã. O Dacia felix! Cum poate vedeaoricine, nu ne gãsim încã acolo. Suntem încãfoarte departe de angajamentul tinereþii noastre.Mãrºãluim deci în continuare. Pe mulþi dintre aimei, generali sau soldaþi din toate contingentele, i-am pierdut, uneori prematur, pe câmpul debãtaie. Mã gândesc la Horia Bernea, VirgilMazilescu, Mihai Ursachi, Ioan Alexandru, FlorinMugur, Mihai Pelin, Ion Mamina, Ioana Berindei,Marin Mincu, Florin Constantiniu ºi câþi încãalþii, unii secreþi, alþii cunoscuþi de toatã lumea,apropiaþi sau de departe. Îi port cu mine ºimãrºãluiesc mai departe, cum spuneþidumneavoastrã.

- Cum a ajuns puºtiul de la þarã în lumealiterarã, unde aþi intrat în forþã?

- În 1972, eram în clasa a VIII-a, am fugit deacasã la Cluj. Un coleg de bancã, Teodor, maimare cu doi ani, care ºtia sã desenezeextraordinar cowboys, m-a ajutat sã urc din merspe mocãniþa Grãdiºtea Muncelului-Orãºtie. De laOrãºtie am luat trenul pânã la Cluj, unde mãduceam sã-l caut pe D.R. Popescu. Citisem uninterviu cu el, luat, cred, de Adrian Pãunescu înTribuna, ºi mi s-a pãrut mie cã, dintre toþi ceicare dãduserã interviuri acolo, era cel maicumsecade. Citeam aproape toatã presa din þarãla Orãºtioara de Sus pentru cã poºta se gãseaacasã, mama era poºtãriþa satului, iar eu lucramalãturi de ea de ani buni: distribuiam ziare,scrisori, þineam contabilitatea. Pentru cã eram celmai tare la matematicã! De altfel, dacã regret ºiazi ceva, e cã nu am continuat cu matematica. L-am gãsit pe D.R. Popescu, pe care l-am ºiconvins cã nu e cazul sã mã mai întorc acasã.Împreunã cu regretatul Petre Bucºa, director alTeatrului Naþional, a încercat sã mã mute laºcoalã la Cluj. Nu a reuºit, era imposibil, cãci aºfi pierdut anul ºcolar. D.R. Popescu sunase, dealtfel, imediat la pãrinþii mei ºi-i liniºtise� parþial.M-am întors acasã cu coada între picioare ºidirectorul ºcolii, excepþionalul profesor de istorieViorel Manolescu, care mi-era vãr primar ºi neînvãþase totul despre dacii meleagurilor noastre,m-a scos în careu ºi mi-a scãzut nota la purtarepentru �marea evadare�. Dar, dupã ce mi-au fostpublicate mai multe poezii în Tribuna, nota lapurtare mi-a fost reparatã ºi am putut încã o datãsã iau premiul I. Pe atunci, nu luai premiul I dacãn-aveai 10 la purtare� M-am întors la Cluj, amluat examenul la liceul de englezã Ady-ªincai, astaa fost dorinþa DRP-ului � eu aº fi vrut sã facgreacã-latinã. Am început cursurile clasei a IX-a laCluj. ªi am devenit, pentru câþiva ani, copilul detrupã al Tribunei. Aº dori sã mai amintesc aicirolul fabulos pe care l-a jucat în Orãºtioara de SusAron Demian, unul dintre marii dascãli aiArdealului, director al Liceului �Aurel Vlaicu� dinOrãºtie vreo 25 de ani, ajuns inspector general înMinisterul Învãþãmântului în timpul guvernuluiOctavian Goga, în 1938. Aron Demian a ispãºitmai mulþi ani la Orãºtioara de Sus în domiciliuobligatoriu. Nefericirea lui s-a transformat înºansa copiilor comunei. ªcoala generalã dinOrãºtioara de Sus a devenit, graþie marelui dascãl,una din cele mai bune ºcoli din þarã. Zeci, apoisute de elevi au urmat cu brio studii superioare,iar calitatea ºcolii s-a pãstrat pentru câtevageneraþii.

- Cred cã am dormit în acelaºi internat, dupã

1122




de vorbã cu poetul Petru Romoºan

�Am devenit, pentru câþiva ani,copilul de trupã al Tribunei�

interviu

foto Vlad Arghir

1133




10 ani, dacã aþi stat la cel al Liceului Ady-ªincai�Vorbiþi-mi despre Clujul de atunci.

- Da, e vorba de internatul de pe StradaKogãlniceanu nr. 16, lângã Biserica Reformatã,unde ascultam adesea concerte sublime dincamerele noastre. O mãnãstire de prin secolul alXVI-lea, secolul lui Tiþian, cu piaþeta ei din altevremuri ºi cu Sf. Gheorghe, o sculpturã celebrã, alcãrei original e la Praga. Clujul de atunci? Amtrãit un straniu sentiment de déjà-vu când amvizitat Heidelbergul, strãvechiul centru universitareuropean. Comunismul nu ajunsese la Cluj. Eraîncã un oraº în care Erasm din Rotterdam ar fiputut locui. Ion Mureºan vã poate povesti maimulte despre vremea aceea. A locuit ºi el acolocâþiva ani. Acolo ne-am cunoscut. Era cu doi animai mare decât mine. Am trãit împreunã o scenãantologicã datoratã domnului pedagog Lungu, unMarius Chicoº Rostogan al adolescenþei noastre.Un coleg sãnãtos a fost gãsit în infirmerie de dlLungu în timpul unei epidemii. �Ce cauþi aicea,mã? Nu ºtii cã te poþi îmbolnãvi ºi tu ?� �Eu suntimun, domnu� pedagog�, a zis colegul. �Mã, tunu eºti imun, l-a luat Lungu la rost, tu eºtitâmpit!� Domnule Petria, în internatul în care amavut norocul sã locuim, puþin dupã 1500 austudiat franciscanii ºi apoi iezuiþii. Meritã sã neamintim asta pentru ca noul Papã e ºi iezuit, ºi secheamã ºi Francisc.

- Nu uit cum ascultam din cãmin, seara,concertele de orgã de la bisericã. Chiar, parcã eraipe altã lume. Cred cã aþi scris acolo�

- Programul internatului era destul de sever.Dupã orele de curs, dupã masã, înainte de masã,aveau loc �meditaþiile�, adicã pregãtirea lecþiilorde a doua zi sau din zilele urmãtoare. Nu preaieºeam în oraº, ºi din lipsã de bani, ºi pentru cãse putea ieºi numai cu bilet de voie. Ne-amregãsit trei �scriitori� în internat: Ion Mureºan,Vasile Dragomir ºi cu mine. Am instituit repedeun minicenaclu. Am reuºit cu mare greutate sã-ldezbar pe Ion Mureºan de poezia rimatã. Nuputea scrie decât cu rimã, totul rima pânã ladisperare. Azi vãd cã îºi reia din când în cândvechea apucãturã, dar o stãpâneºte ceva mai bine.Vasile Dragomir ne uimea pe amândoi. Lucra însecret chiar la un roman! Ceva de necrezut pentrudoi poeþi care se bazau pe talent, pe inspiraþie, peimaginea fulgurantã. Îmi amintesc de sala demeditaþie în care eram singur ºi mã chinuiatalentul. Acum, în memorie, locul acela dinvechea mãnãstire de pe Strada Kogãlniceanu, salade meditaþie, ia o dimensiune miticã. Ce serioºieram pe atunci ! În internat aveam ºi colegi de laarte plastice ºi de la licee învecinate, cum ar fi�Emil Racoviþã�, liceu de matematicã.

- Aþi debutat în Tribuna.

- Da, m-a debutat D.R. Popescu în Tribuna în1972 ºi a continuat sã mã tipãreascã în aniiurmãtori. Mi-a fost ºi �profesor particular� deliteraturã ºi, iatã, azi pot sã vã spun, chiar depoliticã. Pentru cã acasã, în biroul lui plin de cãrþide pe Strada Braºov, D.R. Popescu se exprimafoarte liber ºi deloc convenþional, deºi apãruserãTezele din iulie 1971 ºi alte nenorociri ale luiCeauºescu, care scãpa încet-încet de frânele luiIon Gheorghe Maurer (asta o ºtiu doar azi), iarscriitorul D.R. Popescu era deja un personajpolitic important al Clujului, ºi deci alTransilvaniei. Da, DRP-ul a fost primul meumaestru major. M-a învãþat în câþiva ani foartemulte lucruri inaccesibile altfel unui licean

oarecare, oricât de talentat ar fi fost acesta. M-aînvãþat literaturã, moralã, politicã, istorie. Iarpentru cã în poezie era doar un amator, i-a cerutexpres lui Ion Cocora sã se ocupe de mine. IonCocora s-a achitat de sarcinã cu seriozitatea unuiardelean ºi cu delicateþea unui poet sofisticat. Lesunt amândurora, lui D.R. Popescu ºi lui IonCocora, profund recunoscãtor.

- Clujul v-a rezervat lucruri plãcute ºineplãcute.

- În ultimii ani �70, viaþa literarã a Clujului erafoarte vie. Erau Steaua (director Aurel Rãu),Tribuna (director D.R. Popescu), Editura Dacia(director Alexandru Cãprariu), revista Echinox,care se constituise deja într-o miºcare literarã subbagheta invizibilã dar severã a lui Mircea Zaciu,cu liderii oficiali Ion Pop, Marian Papahagi, IonVartic, ºi cu vedetele literare, în primul rândAdrian Popescu, dar ºi Ion Mircea, Dinu Flãmândîn poezie, Eugen Uricaru în prozã ºi, desigur,mulþi alþii pe care din pãcate îi uit acuma.Rivalitatea dintre Tribuna (de fapt, D.R. Popescu)ºi Echinox plus Universitate (Mircea Zaciu � va fio bomba când se vor publica dosarele lui de laSecuritate) era un subiect curent al discuþiilor dela cafeneaua Arizona sau de la Cola. AugustinBuzura, care beneficia deja de o notorietatenaþionalã, lucra la Tribuna dar era în tabãra luiMircea Zaciu ºi avea filierele lui la Bucureºti.Aspiranþii la glorie, foarte tineri ºi încãnecunoscuþi atunci � Ion Mureºan, Marta Petreu,Alexandru Vlad, Vasile Dragomir, Radu Sãplãcan,eu însumi, Macarie Hedeºiu, Dan Gîrbovan � eraufoarte activi în cenaclurile, succesive sausimultane, în care se fãceau ºi se desfãceau gloriide o searã. Tot atunci la Echinox apãruse o nouãpromoþie cu Ion Groºan, Radu G. Þeposu, IonBuduca, Emil Hurezeanu. Generaþii, promoþii,genii ºi talente, poezie, prozã ºi criticã � cu toþiiam crezut cã toate acestea erau importante. Euam debutat în volum în 1977 la Editura Dacia, cuOchii lui Homer, în urma unui concurs cumîncepuserã sã se practice pentru a mai descurajalegiunile de nou-veniþi în câmpul literaturii. Cu unan înainte � aveam doar 19 ani �, revista Tribunaîmi acordase premiul ei de poezie pe 1976.Premiul pentru filosofie i-a fost acordat tot atunciunui anume Andrei Marga. Mi-au ramas înmemoria afectivã toþi redactorii Tribunei deatunci : Ion Cocora, Nicolae Prelipceanu, IonLungu, Ion Oarcãºu, Victor Felea, Ion Vlad, VasileGrunea, Marcel Constantin Runcanu, VasileSãlãjan, Constantin Zãrnescu�

- Ce relaþie a fost între Mircea Zaciu ºiSecuritate?

- Regretatul Mihai Pelin a descoperit undocument din care rezulta cã Mircea Zaciu a fostconsemnat la domiciliu. ºi, cum era istoric militar,comenta cã astfel de consemnãri la domiciliu nu-ipriveau decât pe ofiþerii activi. Nu se înþelegeadacã era vorba de Ministerul Apãrãrii sau deSecuritate.

- Anterior, aþi panoramat Clujul cultural, darlucrurile bune cu precãdere. Cele rele?

- O sã vã surprind. Am o amintire foarte bunãa acelor ani. Sunt convins cã era mai puþincomunism la Cluj decât la Bucureºti. Mai puþinãpoliticã, mai puþinã ideologie ºi pânã ºiSecuritatea era mai discretã ºi, poate, maiprofesionalã. Relaþiile dintre persoanele publiceaveau o anumitã þinutã care sper cã, mãcar într-o

anumitã mãsurã, se menþine ºi azi la Cluj.Lucrurile acestea nu se uitã. Bizar, e ca mersul pebicicletã sau ºofatul sau chiar ca mersul pe jos. Euam o relaþie foarte bunã ºi cu Parisul. Mãrecunosc oricând cetãþean al Clujului sau alParisului, dar mãrturisesc cã, dupã atâþia ani,relaþia mea cu Bucureºtiul continuã sã fie unaconflictualã sau, în orice caz, de neaºezare. Clujulanilor �70, literar dar ºi în general, era un oraº detrãit. E drept, pe vremea aceea, Emil Boc nu eraprimar. Eu îl cunoºteam doar pe dascãlul lui,�eminescianul� Teofil Rãchiþeanu, un literat plecatîn nori. Elevul lui Teofil Rãchiþeanu nu ar puteasã arate, din pãcate, decât ca Emil Boc.

- Cum aþi ajuns la Bucureºti? În ce condiþii?

- La sfârºitul anului 1977, mi-a apãrut laEditura Dacia volumul de versuri Ochii luiHomer. Redactor de carte a fost Mircea Opriþã,ºef de secþie Poezie era Vasile Igna, iar directorulediturii era Alexandru Cãprariu. Eu am plecat sã-mi satisfac stagiul militar, cu un an ºi patru luni,dupã expresia încetãþenitã în epocã, lângãBucureºti, la Mãgurele, unde se gãsea IFA �Institutul de Fizicã Atomicã. Unitatea mea era degeniu-construcþii, �diribau� în argoul soldãþesc deatunci. Prima parte a stagiului militar a fost uninfern. Am lucrat, împreunã cu subunitatea mea,la Fabrica de Cãrãmizi Jilava, la un loc cupuºcãriaºii, între altele. Am fãcut ºcoala de gradaþiîn condiþii destul de speciale, pentru cã unitateade geniu-construcþii era, de fapt, un bataliondisciplinar, nu numai soldaþii erau la pedeapsã, ciºi ofiþerii, pânã la colonel, ºeful unitãþii. Cred cãera o puºcãrie mascatã. În paralel, fãrã nici ocontribuþie din partea mea, pentru cã eramcomplet izolat, Ochii lui Homer fãcea o carierãformidabilã, cu zeci de cronici literare ºi, în final,cu premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. Ochiilui Homer ºi regretatul poet Florin Mugur,împreunã cu scriitorul militar Oliver Lustig, m-auextras din batalionul de pedeapsã ºi m-au mutat,cu acordul ministrului Apãrãrii de atunci, un omcumsecade, generalul Ion Coman, la ViaþaMilitarã, revista Armatei. Acolo chiar m-amimplicat ca redactor ºi am reuºit, împreunã curedactorul-ºef, regretatul colonel DumitruRãdulescu, sã modificãm în bine faþa revistei.

Dupã armatã au venit doi ani de boemã înBucureºti, cu un nou volum de poezie, Comedialiteraturii, în 1980, la Albatros (director MirceaSântimbreanu), ºi cu o tentativã de emigrare dusãpractic pânã la obþinerea paºaportului. Amcunoscut-o atunci pe viitoarea mea soþie,scriitoarea Adina Kenereº, ºi am renunþat pentruo vreme sã mai plec din þarã. Redobândireacetaþeniei române, pierdutã în efortul de a emigra,a fost un alt calvar.

- Totuºi, înainte de 1989 aþi fugit înstrãinãtate. Povestiþi-mi ce ºi cum s-a întâmplat.

- Aºa este. În 1988, am trecut ilegal frontieraîn Ungaria ºi de acolo, dupã o ºedere de câtevasãptãmâni la Budapesta, cu interviuri ºi poemetipãrite acolo, am ajuns la Paris. Dar aceasta e oaltã poveste, pe care vã propun sã o depãnãm cuo altã ocazie. Vã mulþumesc.

- ªi eu vã mulþumesc.

Interviu realizat deAAlleexxaannddrruu PPeettrriiaa

!

Motto: �Aº vrea sã pot scrie odatã acest lucrugrozav: teroarea istoriei este teroarea omului faþã de

om (�). Viitoarele capodopere ale literaturii universalese vor crea pornind de la aceastã terifiantã experienþã�

(Mircea Eliade, 29 ian.1944)

Aservit comandamentelor politice dinaintede 1989, Andrei Pleºu l-a �reconsiderat� peEliade într-un articol scris ºi publicat prin

1984-1985, cuprins în volumul post-decembristLimba pãsãrilor (1994). Recenzând cartea apãrutãla fosta Editurã Politicã condusã înainte de 1990de Valter Roman, tatãl premierului de dupãRevoluþia din decembrie 1989, George Pruteanuscria cã autorul textelor disparate cuprinse în eareuºeºte performanþa �sã nu renunþe lacomprehensiunea jovialã chiar ºi a adevãrurilorsolemne�. Rândurile lui Pruteanu denotã simpatiafaþã de �angelologul� Pleºu, cum îi plãcea prinacei ani sã fie numit. Dar ºi nivelarea materialist-dialecticã încurajând �modul jovial� de înþelegerea adevãrurilor solemne. Dupã un an defrecventare a mediilor occidentale în calitate deataºat cultural la Londra ºi la Lisabona, MirceaEliade observase cã unii scriitori au tendinþa de a-ºi însuºi �filozofia la modã a timpului în caretrãiesc, chiar în aspectele ei cele mai sterile ºi maivulgare� (Jurnal, 29 mai 1941).

Pentru ca lucrãrile ºtiinþifice ale lui Eliade sãnu dãuneze materialismului ºi nivelãrii culturaledin comunism, ele au fost tipãrite cu mare greu-tate ºi multã parcimonie (1). La data �reconsid-erãrii� istoricului religiilor, publicul românesc erafoarte avid de Eliade. Poate de aceea în articolulsãu, spre a mai tempera spiritele înfierbântate deecoul sucesului marelui Eliade, Andrei Pleºuplaseazã din start douã neadevãruri crase, ambelecu vãdite tendinþe manipulatorii în sensulmicºorãrii realei aprecieri de care s-a bucurat (2)faimosul istoric al religiilor.. De o certã vioiciuneîn exprimarea falsurilor ºi a incoerenþelor ideaticemenite a ilustra o aºa-zisã componentã sud-esteuropeanã a gândirii lui Eliade, nomenklaturistu-lui nu-i reuºeºte altceva decât sã demonstrezeduplicitatea culturii comuniste a cãrei victimãpredilectã a fost ºi continuã sã fie Mircea Eliade.

Cum am menþionat deja, articolul debuteazãcu niºte informaþii bibliografice dubioase. �Primultext monografic dedicat, în Occident, lui MirceaEliade a apãrut în 1963�, noteazã Pleºu desconsi-derând adevãrul care nu era greu de aflat:: deja în1960 era apãrutã cartea lui Welbon, Image ofMan, an anthropogeny by a Historian ofReligions: Mircea Eliade (v. M. Eliade, Contribuþiibiobliografice, de M. Handoca, 1980, pp. 98-99).Pleºu scrie aceste lucruri fãcându-se cã nu ºtie decartea lui Handoca, aflatã în majoritatea bibliote-cilor publice din Bucureºti. Oricum, dacã cinevaar fi vrut sã comenteze neadevãrurile strecuratede el ca din întâmplare, teroarea ideologicã per-manentã determina refuzul articolelor cu accentecritice, catalogate a priori drept �atac la per-soanã�. În plus, revistele importante se aflau subcontrolul comuniºtilor internaþionaliºti, adicã a

grupãrii �literare� din care fãcea parte Pleºu (v.Cartea albã a securitaþii, 1996).

Desigur Mircea Eliade era perfect la curent cuduplicitatea acestei mafii literare care deþineapoziþile cheie în cultura românã ºi care amâna câtputea publicarea operelor sale. De aceea filosofulreligiilor n-a ezitat sã-i dea biografului sãu 3000de franci francezi (v. Jurnalul) ca acesta sã poatãplãti în 1980 tipãrirea volumului Mircea Eliade-Contribuþii biobibliografice, indiferent unde.Numai cã aceastã soluþie implica risculdesconsiderãrii cãrþilor astfel apãrute, ºi atunci, caºi acum.

În fraza care succede primeia: �A urmat odestul de lungã tãcere, dupã care însã, începânddin 1976 exegeza (�) a intrat într-o fazã de acu-mulare galopantã�, atât partea cu �lunga tãcere�,cât ºi imaginarea unui moment � 1976 - în caresituaþia s-ar fi îmbunãtãþit sunt pure invenþii alelui Andrei Pleºu care nu pot fi probate prinnimic. Dupã 1963 pânã la volumul din 1976 a luiSaliba nu a urmat nici o �o tãcere�, fie ea lungãori scurtã, cum doreºte, prin cel de-al doilea nead-evãr, a-ºi induce în eroare cititorii fostul conducã-tor al tinerilor comuniºti din Institutul de IstoriaArtei.

Pentru cã tezei de doctorat de laNorthwestern University din 1960, i-au urmatcartea americanului Altizer din 1963 (singuraamintitã de Pleºu), urmatã ºi ea de teza dedoctorat despre Le Thème du Temps dansl�oeuvre de Mircea Eliade prezentatã la Universitécatholique de Louvain în 1965. Un an mai târziuapãrea în Italia la Università di Bari o altã tezãdedicatã operei lui Mircea Eliade. În America s-apublicat în 1968 exegeza lui Schreiber, The valueof History and of Jesus Christ in the works ofMircea Eliade, iar în 1969 apãrea masiva lucrarede 460 p. (Myth and Symbol. Studies in Honourof Mircea Eliade) în care Eliade era omagiat decele mai mari personalitãþi ale timpului (G. Tucci,P. Ricoeur, G. Dumezil, G. Scholem, W. Mueller,E. Benz, U. Bianchi, E. Junger, G. Spaltmann,universitarii spanioli de origine românã: VintilãHoria, George Uscãtescu ºi scriitorii Emil Cioranºi Vigil Ierunca etc.).

Myth and Symbol din 1969 - pe care auto-inti-tulatul �filosof al religiilor� (3) se face cã nu-l ºtie(cum �nu-l ºtie� nici Editura Humanitas care îndouã decenii n-a avut timp sã afle de existenþavolumului, pentru a-l traduce ºi tipãri înromâneºte) -, a fost urmat în America de douãteze de doctorat despre Mircea Eliade în 1970,trei în 1971, douã în 1972 ºi una la Toronto în1973. Între 1973 ºi 1976 în Japonia s-au tradus ºitipãrit în 13 volume operele marelui istoric alreligiilor, desigur însoþite de felurite exegeze alegândirii savantului. În 1974 s-au publicat trei doc-torate despre Eliade la Louvain, unul la Ottawa în1975, alte douã la Louvain în 1975, iar în 1976 nua apãrut doar �Homo religiosus� in Mircea Eliadea lui Saliba, ci ºi un volum de exegezã semnat deprofesorul de la Universitatea din Roma, Leo

Lugarini, Tema del sacro: R. Otto e MirceaEliade.

Aºadar de o �tãcere destul de lungã� - pe caren-am greºi prea mult s-o numim �tãcere totalã� -,nu poate fi vorba decât în ce priveºte receptareaºtiinþificã a operei de filosofia religiilor scrisã deun istoric al artei. Precizarea noastrã nu þine debiografia lui Pleºu. Ea are în vedere mai alesiubirea de frumos a acestuia. Într-adevãr, acelopus magnum al sãu apãrut în 2003 încântãprivirea cu vrãbiile sale stilizate. Agãþate pe sârmãuna lângã alta, cele trei înaripate se regãsesc cuprecizie în susul fiecãrei pagini din cele 280 alecãrþii: ºi pentru bucuria artisticã ºi sã nu se uitecã este vorba de o carte Despre îngeri!

În ce-l priveºte pe Eliade, numai în perioadacelor 14 ani avuþi în vedere de Pleºu (între 1963 ºi1976) despre numeroasele sale cãrþi de istoriareligiilor s-au scris vreo 20 de lucrãri de doctoratîn SUA, Canada ºi Europa occidentalã, fãrã a maipune la socotealã studiile ample care i-au fost con-sacrate de diverºi autori occidentali în 6 volumecolective apãrute pe la diferite universitãþi înaceastã perioadã (v. M. Handoca, Mircea Eliade-Contribuþii biobibliografice, 1980, pp. 100-101)asta desigur fãrã a considera cã anul 1976 ar fiprodus vreo schimbare în ritmul de apariþie aexegezelor la opera lui Eliade.

Cum bine se ºtie, dar se oculteazã în modrãuvoitor, Mircea Eliade a fost membru a cinciAcademii ºi profesor honoris cauza a zeceuniversitãþi. Generaþii întregi au învãþat înOccident carte dupã lucrãrile lui. Marele istoricale religiilor a fost permanent onorat de lumeaacademicã pentru activitatea sa ºtiinþificã.�Acumularea galopantã� (apud. Pleºu) a preþuiriisale ca istoric al religiilor a culminat cu tipãrirea(post-mortem) la Macmillan (New York, 1987) acelor 8 volume duble la care profesorul de laChicago a fost redactor ºef: Mircea Eliade, TheEncyclopedia of Religions (16 volume). Citareaculegerii de �studii omagiale publicatã de H.P.Duerr� (unde existã ºi un articol scris de Culianu)ca un fel de culme atinsã în 1984, chiar unadevãrat Everest al aprecierii de care s-a bucuratfaimosul istoric al religiilor aduce o notãînveselitoare în articolul lui Pleºu.

În fapt, prin toate onorurile academice care is-au conferit, Eliade a fost rãsplãtit de confraþii sãide-a lungul întregii vieþi pentru profunzimeagândirii sale ºi pentru reala îmbogãþire apatrimoniului de valori culturale a omenirii.Mircea Eliade nu este un produs al unor maºinaþiipolitice puse în funcþiune din timp. El n-a fostpredestinat de alþii sã ocupe o poziþieproeminentã. Eliade n-a ajuns la premii ºi onoruripe criterii extra-culturale, într-o atmosferã deteroare ideologicã exercitatã constant în Româniaciuntitã ºi batjocoritã prin inventarea limbiimoldoveneºti, aºa cum s-a întâmplat cu Pleºu, fostmembru de partid împins în faþã din cea maifragedã juneþe prin publicarea primelor saleconspecte de istoria artei, la vremea când IonFrunzetti (1918-1985) avea 53 de ani ºi putea scriecu mult mai mult folos pentru culturaromâneascã, fiind din adevãrata elitã. DoarAndrei Pleºu, dupã trei decenii de mediatizare -de la debutul din 1971 cu acele notiþe dinalbumul Corot (Antologia ºi traducerea textelor,selecþia imaginilor ºi cronologia: ANDREI PLEªU)-, continuã sã fie un scriitor notoriu, dar, dinpãcate, cu o notorietate slab susþinutã de operã.

Alexandru Dragomir îi spusese tânãruluiFabian Anton cã existã oameni care nu sunt

1144




opinii

Isabela Vasiliu-Scraba

Un fals filosof al religiilor -Andrei Pleºu - despre unulautentic: Mircea Eliade

1155




faimoºi de pomanã, cum a fost Noica, de pildã.Andrei Pleºu a reuºit performanþa de a deveninotoriu rãmânând un scriitor ca mulþi alþii, autoral unei firave opere �ºtiinþifice� lãudatã prinreciprocitate ºi prin relaþii clientelare, un eseistdiferit de alþi eseiºi prin cele douã ministeriate.Un faimos scriitor de limbã românã cu atât mai�singularizat� cu cât nici ca ministru al culturii,nici ca ministru de externe nu s-a preocupat sãlãmureascã politicienii din vest cum este cu limbaºi cu etnia �moldoveneascã�, ocupat cum era sã lespunã cã România e �þara lui Dracula� (4).. Edrept însã cã ambele posturi au coincis cu vreozece distincþii academice, recolta mai bogatã fiindla cel de-al doilea portofoliu ministerial, deºi întretimp nu-i mai apãruse nici o nouã contribuþieºtiinþificã la filosofia religiilor.

La urma urmelor, pentru notorietatea lui Pleºunu a fost necesarã scrierea niciunui volum deistoria religiilor, fiindcã publicarea unui plãpândcurs post-decembrist �despre îngeri� ºi tipãrireaunor colecþii de articole de manipulare ideologicãºi post-ideologicã (în stilul articolului despreComponenta sud-est europeanã a gândirii luiMircea Eliade) nu intrã în categoria istorieireligiilor. Sigur, asta este pãrerea noastrã. Dar ea eindirect confirmatã de Andrei Pleºu care pentrupropriile-i producþii de �filosof al religiilor� ainventat o rubricã specialã pe care a botezat-o�religie ºi modernitate�.

Inedita direcþie de cercetare a istoriei religiilora fost omologatã cu prilejul înfiinþãrii Institutuluide Istoria Religiilor (ihr-acad) pe care îl conduce(H.G. nr. 32/09-01-2008). ªi, ca sã nu rãmânã niciun dubiu asupra insolitului gen de cercetãripreconizate pentru aceastã nouã rubricã a istorieireligiilor, e suficient sã menþionãm cartea despre�alunecãrile fasciste� ale Bisericii ortodoxe dinRomânia interbelicã scrisã de specialistul înortodoxie al Institutului, care, fiind în Elveþia, visasã scrie despre �fasciºtii� Eliade, Cioran, EugenIonescu, dar i-a luat-o Alexandra Laignel-Lavastineînainte (5).. Theodor Cazaban observa escalada înconfuzie pornitã de la cuvântul �legionar�,însemnând fascist, �fascist� însemnând nazist, iar�nazist� însemnând ce-i mai rãu pe lume: �Înacest amalgam, în aceastã escaladã de confuzie sepoate practica orice fel de manipulare�,concluziona jurnalistul.

Spre a evidenþia provincialismul lui Eliade,Andrei Pleºu s-a gândit sã fie original ºi sã nurepete ce-au spus alþii mai ºtiutori decât el despreromânitatea latentã în toate scrierile renumituluiprofesor de la Chicago, format la o excelentãuniversitate româneascã în efervescenþa culturalãa unei þãri libere ºi respectate la SocietateaNaþiunilor datoritã miniºtrilor care o reprezentaupeste hotare.

Pe urmele unui perfect necunoscut, fostulministru al culturii þine sã evidenþieze o aºa-zisã�componentã sud-est europeanã� în scrierilehermeneutului universurilor religioase, fãrã a-ºibate capul sã argumenteze ideea. În locul oricãreidemonstraþii, Andrei Pleºu invocã un obscurprofesor de istoria religiilor de la Universitateadin Ierusalim (un israelit bulgar, sârb, ucrainiansau rus dupã numele de rezonanþã slavã) carescrisese despre existenþa unor �elemente despiritualitate rãsãriteanã identificabile înstructurile adânci� ale personalitãþii lui Eliade,respectiv �romanitate, adausuri slave, balcanism,francofilie, intruziuni austriece ºi germane� (A.Pleºu, Axa lumii ºi �spiritul locului�. Componentasud-est europeanã a gândirii lui Mircea Eliade, învol. Limba pãsãrilor, Ed. Humanitas, Bucureºti,1994, p. 94).

Culegerea de articole (de 272 de pagini)

intitulatã în mod ridicol Limba pãsãrilor figureazãalãturi de volumul Despre îngeri drept marileopere de �filosof al religiilor�(6) tipãrite de cripto-comunistul Andrei Pleºu. În Limba pãsãrilor,model de lãutãrism ca �un fel de deschideresuperficialã spre orice subiect� (apud. A. Pleºu),articolul din 1984 consacrat lui Mircea Eliade ar fidespre �spaþiul de obârºie� ca particular îmbinatcu universalul. ªi totuºi, eseistul nu scrie despreuniversal ºi particular cum greºit indicã titlul: Axalumii ºi �spiritul locului�. Pleºu nu scrie nicidespre arhaicitatea ridicatã la rangul deuniversalitate (v. Arhaic ºi universal, 1981) pe careo evidenþiase la Eliade indianistul Sergiu Al-George, savant recunoscut de confraþii de pestehotare, fost deþinut politic ºi demn urmaº almarelui istoric al religiilor, ca ºi prietenii sãiapropiaþi, Arion Roºu, Ion Larion Postolache ºiCicerone Poghirc, marginalizaþi de teroareaideologicã instituitã ºi menþinutã de garda veche aAnei Pauker, din care fãcea parte Leonte Rãutu,frecventat de Pleºu.

Ilustrând un lãutãrism cam afon (v. nota laBerdiaev, �un liber cugetãtor credincios�, înLimba pãsãrilor, 1994) , Pleºu abandoneazã�modul jovial de înþelegere� (7), doar în prezenþaelitei româneºti marginalizate. La spusele lui PetreÞuþea (8) cã ruºii �nu au ce cãuta în Europa� -evident referitoare la intrarea în Europa asovieticilor prin alipirea Basarabiei ºi Bucovinei denord însoþitã de masacrarea ºi întemniþarearomânilor atât din teritoriile zmulse cât ºi din þaracontrolatã de mercenarii ruºilor -, Pleºu pune petapet valorile culturii ruse. Jovialul cripto-comunist s-a fãcut a nu înþelege gluma lui Þuþeacã Dostoevski �e neamþ�, consemnând ofuscat cãÞuþea �torpileazã evidenþele printr-un delirantabuz de autoritate� (op. cit., p. 147).

Cât despre Eliade (marginalizat ºi el denomenklaturiºti), subtitlul articolului din LimbaPãsãrilor indicã o preocupare pentru �universali-tate ºi universalitate (bis) la Eliade�. Prima univer-salitate este privitã ca �axã a lumii�. A doua,numitã impropriu provincialism ca �spirit al locu-lui�, este un soi de universalitate de arie mairestrânsã, sud-est europeanã. Andrei Pleºu înce-puse deslânatul sãu discurs despre Componentasud-est europeanã a gândirii lui Mircea Eliade,adicã despre acea universalitate aleasã de obscuruluniversitar care l-a impresionat atât de mult pePleºu (simile simili cognoscitur), veºtejind �stareade rozã ebrietate a patriotismului local�, calul sãude bãtaie în toate împrejurãrile când îºi propunesã se refere la valorile majore ale culturiiromâneºti. ªi totuºi, nu credem cã faimosul Noicaera cuprins de �ebrietatea patriotismului local�când explica universalismul ºi românitatea luiMircea Eliade (v. Constantin Noica în vol.Convorbiri cu ºi despre Mircea Eliade, 1998).

În octombrie 1981 Constantin Noica vorbeade cãutarea de sine a marelui istoric al religiilor,cãutare �mai adâncã decât îl îndemna veacul�. Întot ce-a scris, Mircea Eliade s-a cãutat pe sine,urmãrindu-se �pânã la izvoarele sale, româneºti caºi strãine� (op. cit.), sfârºind prin a preface (înfelul sãu propriu) iraþionalismul aparent (al vieþii)în raþionalism, în existenþã cu sens. Chiar dacãmultora - orbiþi de mass-media -, opinia luiConstantin Noica nu le este pe plac, credem cãea are mai multã greutate ºi îndreptãþire decâtincoerentele pãreri despre Eliade avansate de unfals discipol al filosofului Noica, dublat de un fals�filosof al religiilor�.

Note: 1. v. Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade ºi manipu-

larea post-decembristã perpetuând duplicitatea dinaintede 1989, pe pagina de internet a autoarei.

2. Micºorarea realei aprecieri de care s-a bucuratMircea Eliade în lumea academicã occidentalã a fostrealizatã prin anii 1984-1985 de Pleºu prin minciuni.Marin Niþescu observase cã în comunism, minciunaeste �deliberatã, calculatã, verificatã ºi tipizatã, ca onecesitate interioarã, ca un instrument indispensabil îndialectica puterii� (M. Niþescu, Sub zodiaproletcultismului, Ed. Humanitas, 1995, p. 353).Tactica micºorãrii importanþei culturale a istoriculuireligiilor se poate observa în toate prezentãrile luiEliade fãcute de Editura Humanitas. Aici sunt fãrã greºomise toate distincþiile academice primite de marelefilosof al religiilor, iar mai nou tinerilor cumpãrãrori aicãrþilor lui Eliade nici nu li se mai aratã cine a fostautorul. Pe volumele din 2008 ºi 2009 Liiceanu, în lipsaoricãrei prezentãri biografice, îi trece lui Eliade douãliste. Una cu �opera ºtiinþificã ºi filosoficã�, alta cu�opera literarã�, fãrã minima precizare cã în ambeleliste e vorba de o selecþie de titluri (v. M. Eliade,Întoarcerea din rai, 2008; M. E., India. Bibliotecamaharajahului. ªantier, 2008; M. E., Huliganii, Ed.Humanitas, Bucureºti, 2009).

3. Spre deosebire de perseverenta micºorare a luiEliade la fosta Editurã Politicã - unde Liiceanu i-a totpublicat o serie de cãrþi, fãrã a ajunge nici în 20 de anila tipãrirea integralã a operei eliadeºti -, în bio-bibliografia din volumul lui Andrei Pleºu, Despre îngeri(Ed. Humanitas, Bucureºti, 2003, p. 2), gãsim înºiratãîntreaga recoltã de onoruri ºi premii obþinute de scriitorfie ca ministru al culturii, fie ca ministru de externe, fieca rector la Colegiul Noua Europã care �funcþioneazãcu fonduri din strãinãtate� (apud. Pleºu, rev. �22�, nr.959), Institut privat care o are drept directoare pe fataacelui Leonte Rãutu din garda veche a Anei Pauker, dincare mai fãceau parte Crohmãlniceanu, I. Vitner ºi N.Moraru. În pagina a doua a volumului Despre îngerimai gãsim prezentarea lui Pleºu ca �filosof al religiilor�,precum ºi informaþia dupã care, prin faptul cã a þinutcursuri despre îngeri la Facultatea de Filozofie, AndreiPleºu ar fi predat acolo �istoria religiilor�.

4. v. Andrei Pleºu, Despre îngeri, Ed. Humanitas,Bucureºti, 2003, p. 160; precum ºi Isabela Vasiliu-Scraba, Inspiraþia angelicã a d-lui Pleºu, în vol.Propedeuticã la eternitate. Alexandru Dragomir în sin-gurãtatea gândului, 2004, pp. 100-104, care se poate cition-line.

5. Cel care (în emisiunea de la TVR Cultural din 13martie 2009) o admira pe autoarea volumului despre�uitarea fascismului� pentru reuºita cãrþii ei este MirelBãnicã, din clientela aripii Rãutu-Pleºu (NEC) cabeneficiar al burselor oferite de acest Institut privat.Volumul despre �alunecãrile fasciste� ale Bisericiiortodoxe româneºti în perioada interbelicã a fostpublicat de Polirom, având la bazã un doctorat din2004.

6. În fiºa din Who�s who (Pegasus Press, Bucureºti,2002, p. 518), Andrei Pleºu se trece �istoric ºi profesoruniversitar�. De aici aflãm cã are doctoratul în istoriaartei luat în 1980 ºi cã ajunsese la gradul de lectoruniversitar în 1982, la Secþia de Istoria ºi Teoria Artei aFacultãþii de Arte Plastice (absolvitã în 1971), fiinddocumentarist ºi muzeograf pânã pe 28 decembrie1989. În 1991-1992 apare brusc, din lector la ArtePlastice, profesor universitar la Facultatea de Filozofie,cu toate cã fãcea pe conducãtorul de doctorate înistoria filozofiei încã din 15 octombrie 1990, fãrã sã fieabsolvent de filozofie ºi fãrã a avea doctoratul în acestdomeniu. Cu o ezitare care spune multe, pe volumulLimba Pãsãrilor (Ed. Humanitas, Bucureºti, 1994)Andrei Pleºu nu a mai trecut cã a fost profesor laFacultatea de Filozofie din 1991. El a trecut cã ar fi fost�profesor din 1992�.

7. v. G. Pruteanu, Un Sancho Panza în Est, în rev.�România literarã�, nr. 8/1995.

8. v. Isabela Vasiliu-Scraba, Petre Þuþea: �orice mareinteligenþã basculeazã între religie ºi filosofie�, care sepoate citi on-line.

!

1166




În iulie 2010 am fost la Pãltiniº. Întâi am pusun bucheþel de flori pe mormântul luiConstantin Noica, apoi am vizitat � la ora

prânzului, dupã cum era permis � camera l3 avilei (cumpãratã de dl Gabriel Liiceanu) în care astat filozoful. În micul hol mansardat m-auimpresionat bizonii desenaþi pe perete detalentatul pictor Vespasian Lungu (n. 21 iul. 1927,com. Costiºa, jud. Suceava, în 1989 la Bucureºticu o expoziþie de acuarele inspirate din universuleminescian ºi în 1990 cu aceastã expoziþie laChiºinãu), poate ºi datoritã contrastului pe carefresca atât de reuºitã o forma cu cele câtevatablouri ºcolãreºti cu poze de filozofi germaniatârnate de proprietarul Liiceanu în dreptul scãriice urca spre cele douã camere de sus, dintre careuna fusese închiriatã anual de Constantin Noica(iulie 1909 - 4 dec. 1987). În cei aprox. 8 mp aicamerei de la etajul cãbãnuþei cu patru camere -numitã exagerat �vila Noica�, de parcã i-ar fiaparþinut în întregime, ca închiriatã din modestalui pensie de 1000 de lei la care UniuneaScriitorilor adãugase încã o datã pe atât - încãpeauînghesuite douã paturi, o sobã si o micã chiuvetã.Grupul sanitar era la parter, unde, coborândscãrile înguste, septuagenarul Noica îºi putearezolva nevoile fiziologice. Pe primul pat se gãseaexpusã scândura dãruitã de prietenul filozofului, dl. Octavian Nicolae, meteorolog îndepãrtat deSecuritate din preajma lui Noica în octombrie1987 (v. Oct. Nicolae, Revelaþia Pãltiniºului învol. Modelul Cultural Noica, Fundaþia Naþionalãpentru ªtiinþã ºi artã, Bucureºti, 2009 ºi tot deaici interviul luat de Anca Sârghie EleonoreiEmilia Cioran, precum ºi Isabela Vasiliu-Scraba,Suspecta moarte a lui Constantin Noica).Scândura þinutã în poalã îi fusese masã de scris.Dupã moartea filozofului, în camera sa a fostintrodusã o micã masã în dreptul ferestrei, sã deaimpresia de �confort III sporit�.

Pe cel de-al doilea pat aflat la vreo treizeci decentimetri de primul se gãseau în stânga o seriede publicaþii spaniole, italieneºti, franþuzeºti,germane ºi englezeºti. La o rapidã rãsfoire le-ampresupus venite din partea lui George Uscãtescu,a lui Duiliu Sfinþescu ºi a lui Mircea Eliade.Fiindcã cele italieneºti ºi spaniole publicaserãarticolul scris de Noica, El continente mentaltrazado por Jorge Uscãtescu, faimos universitarspaniol de origine românã, ºi pentru cã învolumul omagial D. Sfinþescu: l�ingenieur etl�homme (1980) era textul noician La ruse de laraison et le destin d�un homme. Puþinele semneale prieteniei dintre Noica ºi Mircea Eliade erau,desigur, cele mai evidente în ce priveºteprovenienþa câtorva publicaþii lãsate în camera 13.

În centrul celui de-a doilea pat, foarte lavedere, erau o serie de file scrise de mânã cu unscris ce mi-a pãrut de analfabet. Le-am luat sã vãdmai îndeaproape cui aparþin. Cu greutate amdescifrat semnãtura lui I. Ianoºi, nomenklaturistuldin structurile de vârf ale CC al PCR care, la dataarestãrii lui Constantin Noica, a citit si elmanuscrisul Povestirilor despre Hegel oferitSecuritãþii de redactorul Z. Ornea (v. Noica învizorul Securitãþii, documente din Arhiva CNSASpublicate în rev. �Observatorul Cultural�, nr. 20(277) din 14-20 iulie 2005). În mod aproapeneverosimil, se folosea interesul vizitatorilorpentru Noica spre a-i face reclamã acestui activistcu liceul �pe puncte�, ca ºi acad. dr. ing. Elena

Ceauºescu. Ion Ianoºi, devenit pe criterii politice�instanþã a culturii�, trecuse liceul în zbor detânãr comunist la vreme de ocupaþie sovieticã: doiani în locul celor ºase câþi se numãrau pe atunci(v. cap. Exerciþiu biobibliografic din vol. Esteticãºi moralitate, Ed. Crater, Bucureºti, 1998, p. 524).Mai puþin inspiratã credem cã a fost reclama pecare a vrut sã si-o facã prin publicarea dedicaþieilui Noica (în termeni doar aparent mãgulitori)scrisã pe cartea Povestiri despre om pentru carefilozoful a fost bãgat în puºcãrie.

Iatã dedicaþia scrisã de Noica în iulie 1980:�profesorului I. Ianoºi, aceastã carte despre om,care i-a vorbit mai de mult [în 1957-1958], ºi carebate din nou la porþile d-sale, ca la una dininstanþele ultime ale culturii noastre de azi�(Esteticã ºi moralitate, p.594). De unde se vede cã�instanþa ultimã� a culturii din statul poliþienescal anilor 1980, aflatã la mare cinste încã din 1957-1958, se mai vrea �instanþa ultimã� ºi azi, dacãluãm aminte la locul ales de proprietarul vileispre a-l face prezent pe politrucul Ianoºi instruitîn URSS. In decembrie 1984, Gabriel Liiceanumulþumea aceleiaºi �instanþe supreme a culturii�pentru apariþia Jurnalului de la Pãltiniº: �D-luiprof. I. Ianoºi care a împins aceastã mãrturisirespre luminã� (op. cit., p.596). În Jurnalul sãutipãrit în 1983 el transcrie cu mare fidelitatevorbele lui Noica uimit de soarta manuscrisuluipentru care fusese arestat pe 11 dec. 1958. �Nu-ivine sã creadã cã Povestirile sale dupãFenomenologia spiritului de Hegel vor avea untiraj de 30000 de exemplare. De necrezut [spuneafilozoful la Pãltiniº], când te gândeºti cã pentrucartea aceasta, acum 20 de ani, sînt oameni careau fost bãtuþi ºi au fãcut închisoare�(v. G. Liiceanu, Jurnalul de la Pãltiniº, C.R.,Bucureºti, 1983, p.123).

Tot pe ce-l de-al doilea pat, dar în parteadreaptã, erau grãmãdite una peste alta câteva cãrþide-ale lui Noica, majoritatea subþirele ºi scoasedupã 1990 de dl G. Liiceanu pe hârtie din ceamai proastã calitate. Presupunerea mea dupã careopera lui Noica pare �înmormântatã� chiar de ceicare i-au folosit numele (v. Isabela Vasiliu-Scraba,Lista neagrã de cãrþi ale lui Noica ºi art. Noica încifru humanist, scrise în 2009, alãturi de alte câte-va din ciclul �Centanar Noica�) a mai primit oconfirmare, susþinutã cumva ºi de cuprinsul textu-lui trecut pe placa indicând �vila Noica�.

Din toate cele 24 de volume (v. C. Noica,Introducere în miracolul eminescian, 2010, p.2) -unele publicate de Humanitas în 2-3 ediþii(volume dispãrute atât din librãrii cât ºi dinanticariate, în anul centenarului librãriilebucureºtene având abia douã-trei scrieri alefilozofului) -, am gãsit în vila �Noica� doarurmãtoarele ºapte cãrþi: Platon, Lysis; cu un eseudespre înþelesul grec al dragostei de oameni ºi delucruri de C. Noica, 1969, 144 p; Rugaþivã pentrufratele Alexandru, 1990, 128 p.; Lumea de mâine[studii ºi articole], Târgu Mureº, 1991, 32.p.;Pagini despre sufletul românesc, 1991, 112 p(ediþia I-a, 1944, 127 p.); De caelo, 1993, 160p.(ediþia I-a, 1937, 191 p.); Simple introduceri labunãtatea timpului nostru, 1992, 264 p.; Carte deînþelepciune [însemnãri ºi fragmente din Jurnalulde idei], 1993, 144p;

Din zbaterea lui Noica pentru apariþiaintegralã a caietelor lui Eminescu nu se afla în

camera 13 decât acel vag indiciu oferit devolumul Mihai Eminescu, Lecturi Kantiene, undeeste cuprins textul noician: O traducere de carene-am lipsit un veac [Eminescu traducând dinKant, Critica raþiunii pure], pus sã sporeascãmica grãmãjoarã ilustrând (probabil în viziuneaproprietarului vilei) opera lui Noica demnã de a fiarãtatã vizitatorilor sosiþi în staþiunea sibianã.

Dar surpriza cea mare a Pãltiniºului avea sã sedezvãluiascã abia dupã cumpãrarea de la chioºculstaþiunii a volumului Introducere la miracoluleminescian, ocazie cu care am aflat de la d-naNorica Becheº cã editura îi pretindea achitarea înavans a cãrþilor lui Noica expuse spre vânzare lachioºc. De pe pagina a doua a volumului proaspãtachiziþionat cu echivalentul a 10 $, la prezentareavieþii autorului am observat cã nu era specificatãnevinovãþia lui Noica ajuns ºase ani deþinutpolitic (11 dec. 1958 - 8 aug. 1964) pentru cãfãcea parte din elita intelectualã a þãrii, ºi, dinaceeaºi vinã, pedepsit cu nouã ani cu domiciliuforþat (1949-1958).

Directorul editurii, trecut ºi îngrijitor al ediþiei,a mai omis sã scrie despre lipsa dreptului desemnãturã care la Constantin Noica a duratdouãzeci de ani dupã ocuparea þãrii de cãtrearmata sovieticã, perioadã în care au fost închiºipe timp de pace cam un milion douã sute deromâni (si tot atâþia sau mai mulþi deportaþi ºiînchiºi din Basarabia, Bucovina de nord ºi þinutulHerþii). Dupã dr. Florin Mãtrescu, autorul cãrþiiHolocaustul roºu (ed. II-a, 1999), în România aupierit - fie exterminaþi ca deþinuþi politici, fie uciºiîn cadrul rezistenþei anti-comuniste din munþi -,vreo nouãsutedemii de români. In alte surse,numãrul celor uciºi este tot de ordinul sutelor demii, dar mai redus (v. Românii în cultura ºiºtiinþa occidentalã, Ed. Davis, 1992; v.Monumentul victimelor ºi harta gulaguluicomunist din Chemin du Bois-des-Artes, 43-45,1226 Chene Bourg, Elveþia). În opinia eronatã a d-lui Bogdan Mincã, fost bursier al lui Pleºu (NEC)ºi ghidul meu în vila �Noica�, românii închiºi peconsiderente politice de mercenarii ocupantuluisovietic n-ar fi depãºit numeric Katynul, �vreozece-cinsprezece mii, dintre cei mai buni� (B.M).

Pe pagina a doua a cãrþii Introducere la mira-colul eminescian (Humanitas, 2010), în lipsacuvenitei precizãri, perioada interdicþiei de semnã-turã ar fi putut rezulta din anii apariþiei cãrþilorlui Noica în comunism, dovedind fãrã greº acelhiatus dintre 1945 ºi 1965, pe care uneori bibli-ografii îl mai cârpesc cu menþionarea unei scrisoridin 1957 cãtre Cioran interceptatã de Securitate ºicu Povestirile despre om în varianta francezã din1962 tipãritã la Paris de Virgil Ierunca la vremeacând Constantin Noica era în închisoare. Anii detãcere impusã prin teroarea ideologicã ar mai fiapãrut ºi la menþionarea diferenþei dintre perioadade scriere a unei cãrþi ºi anul publicãrii ei, uneorila distanþã de peste douã decenii (Lysis, Anti-Goethe, Devenirea întru fiinþã, Povestiri despreom).

O soluþie cât de cât onestã (ºi uzualã în astfelde cazuri) ar fi fost simpla menþionare a anilorprimei editãri. Ei bine, oricât ar pãrea de ciudat,dl Gabriel Liiceanu a fãcut tabula rassa de primaeditare a cãrþilor lui Noica aºa cum le-a publicatfilozoful de la Pãltiniº în timpul vieþii. Pretextândsãrbãtorirea a douãzeci de ani de când edituraPoliticã ºi-a schimbat numele, el a decis împros-pãtarea datei de apariþie a volumelor noiciene.Prin mimetismul caracteristic inculturii, tehnicaaducerii la zi omiþând prima publicare s-a lãþit lamulte edituri post-decembriste. In cazul lui Noica,pentru cã Devenirea întru fiinþã a fost scrisã prinanii cincizeci ºi tipãritã prima datã în 1981,

Isabela Vasiliu-Scraba

Incultura Pãltiniº (sau Vila�Noica� de la Pãltiniº)

Dacã marþi, cu ale sale trei ceasuri rele, afost ziua catastrofalã a încã nenãscutuluiparlamentarism românesc, joi i-a venit

rîndul diplomaþiei strãine la Bucureºti sã cadã înfund cu zgomot ºi sã-ºi rupã noada. Rar am vãzutreacþii mai violente ale românilor la amesteculneruºinat în treburile interne ale României dinpartea ambasadorilor unor mari puteri aflaþi înpost la Bucureºti. Oamenii ãºtia îºi închipuie cãau ºi ocupat România! zice toatã lumea. Aºa, fãrãniciun rãzboi, fãrã nici o pierdere, doar pe bazapropagandei ºi, poate, a înþelegerilor fãcute cucîþiva lideri, ridicaþi tot de ei la Bucureºti, deºiaceºti lideri nu reprezintã în mod evident penimeni. Cu bãncile, cu multinaþionalele, cuprodusele lor care transformã totul într-un comerþordinar, cu o ideologie falimentarã, de sfîrºit delume, îºi închipuie cã bãºtinaºii s-au predat pentrutotdeauna. Vã înºelaþi, bãieþi! ªi nu e de mirare,pentru cã marile puteri trimit la Bucureºti, cu rare

excepþii, numai diplomaþi ºi personal diplomaticîn cel mai bun caz de mîna a doua. Careprocedeazã dupã cît îi duce mintea.

Cu o agresivitate imperialistã din vremi cepãreau revolute (nu sînt!) ºi cu apucãturi de pealte meleaguri, niºte neica nimeni veniþi de prinmarile capitale cred necesar ºi se cred capabili sãne dirijeze ca niºte caporali. Nu par sã fi urmatºcoli de diplomaþie dar par veniþi direct de pestadioanele de fotbal. În plus, ca ºi cum la eilucrurile ar merge strunã ºi, în mãrinimia lor, n-arºti unde sã-ºi mai plaseze înþelepciuneademocraticã.

Dar felul în care a procedat majoritatea obezãUSL, sub bagheta incalificabilului Valeriu Zgonea,i-a deconspirat definitiv ºi complet ºi pe useliºti,social-democraþi ºi naþional-liberali. Ei vor ciolanulcît mai repede ºi fãrã opreliºti � legi, Cod penal �ºi dau, în schimb, legi (Legea minelor) bune de

vîndut þara cui se prezintã ºi cu comisioaneleaferente numai pentru ei, ºi urgent.

Pentru cei ce au avut proasta inspiraþie sãurmãreascã lucrãrile de marþi din Parlament, pe la4-5 dupã-amiaza, stresul a atins paroxismul:cãderea democraþiei în România pãrea inevitabilã.Spre searã, la ora �cucului�, a apãrut peteleviziuni Traian Bãsescu ºi ne-a asigurat cãdomnia sa, împreunã cu �draga de ANI� (vezisesizarea senatorului Valer Marian dincotidianul.ro de azi), DNA ºi CCR nu vorpermite una ca asta. Sã stãm liniºtiþi, tãtuculvegheazã ºi corupþii din USL sînt sub observaþiestrînsã. A avut totuºi loc o scãpare în Parlament,nemernicii useliºti au votat modificarea unorarticole din Codul penal, dar pe la Cotroceni nuse trece! Sã stãm liniºtiþi. Oare mai sînt o sutã deoameni care îl iau în serios pe Traian Bãsescu, înafarã de mercenari ºi forþe speciale?

În aceleaºi momente, doctorul Ponta, maregînditor în exploatãri miniere, reflecteazã strategicprin Africa de Sud ºi dã mîna cu Barack suboblãduirea pãrinteascã a lui Tony. Am ajuns rãude tot! Dacã nu se sparge România în aniiurmãtori, cu asemenea politicieni, înseamnã cãmai rezistã o mie de ani. Se va dovedi cã MunþiiCarpaþi, în combinaþie cu Dunãrea ºi MareaNeagrã, plus Transilvania, sînt un aliajindestructibil. Pentru cã, sã nu uitãm, frumoasanoastrã þarã e ºi locuitã. ªi condusã de cine ºtimnoi.

Se ºtie cã în Balcani, mai pe la margineaEuropei ºi a imperiilor, conspiraþiile au avutîntotdeauna trecere. De aceea merg prost lucrurileîn partea noastrã de lume, pentru cã toþi conspirãîmpotriva noastrã. Ceva conspiraþii or fi, poatechiar mai dese decît prin alte pãrþi, dar pinã laurmã tot noi sîntem cei mai tari. Nimeni nuconspirã împotriva noastrã mai bine decît noiînºine. Ne-o facem cu mîna proprie mai eficientdecît orice serviciu secret strãin, decît oricefrancmasonerie sau corporaþie. Cum s-a ºiîntîmplat marþi în Parlament cu cele trei ceasurirele, care au aruncat în aer þariºoara noastrãfragilã. Cînd se pune Valeriu Zgonea în miºcare, emare pericol...

!

1177




Conspiraþia proºtilorPetru Romoºan

directorul editurii Humanitas a întinerit-o artificialprin indicarea lui 1998. În plus, drept operãnoicianã, dl G. Liiceanu a trecut la grãmadã,alãturi de cele tipãrite de filozof ºi volumelealcãtuite de Humanitas din articolele rãspânditeprin reviste ºi din manuscrisele rãmase. Desigur,dacã a respectat textele scrise de Noica ºi nu le-amodificat dupã bunul sãu plac (cum s-a întâmplatcu prelegerile lui Alexandru Dragomir, v. IsabelaVasiliu-Scraba, Propedeuticã la eternitate.Alexandru Dragomir în singurãtatea gândului,2004), punerea laolaltã a acestora e binevenitã.Doar tehnica împrospãtãrii prin indicarea înexclusivitate a ultimelor ediþii este semn depropagare a inculturii care preþuieºte cãrþile dupãprospeþimea lor, de parcã ele s-ar învechistricându-se ca ouãle (apud. Schopenhauer).

Oricum, a te proþãpi inaintea lui Noica (pen-tru cã i-ai reprodus fidel cuvintele ºi pentru cã dedouãzeci de ani faci bani din vânzarea cãrþilorsale) enumãrând scrierile lui Noica dupã aniieditãrii lor la Humanitas þine de �matricea stilis-ticã� ilustratã de promovarea propriului jurnal înanul centenarului naºterii lui Noica. Pe cine sãmai surprindã faptul cã în 2009, în locul oricãruivolum noician, Cristian Ciocan a lansat Jurnalul

de la Pãltiniº în Suedia, cu bani de la buget, viaICR?

Ignorarea voitã a operelor lui Noica (v. IsabelaVasiliu-Scraba, Noica ºi �discipolii� sãi) -filozofcare nu l-a recunoscut pe Liiceanu drept discipol,desemnându-l într-o conversaþie cu OctavianNistor (1917-1993) �discipol al lui Henry Wald,nu al sãu� (1974) -, apare ºi la citirea plãcii careindicã �vila Noica�. Pe transparenta placã, dl G. Liiceanu a uitat sã consemneze esenþialul:Anume cã la Pãltiniº, în cei 8mp ai camereiînchiriate, Constantin Noica a sporit patrimoniulcultural românesc scriind opere de mare valoareliterarã ºi filozoficã precum: Eminescu sauGânduri despre omul deplin al culturii româneºti(1975), Sentimentul românesc al fiinþei (1978),Spiritul românesc la cumpãtul vremii (1978), Treiintroduceri la Devenirea întru fiinþã (1984),Scrisori despre logica lui Hermes (1986) ºi ultimasa carte, apãrutã post-mortem întâi în germanã,De dignitate Europa (1988) ºi abia la ºase ani dela moartea lui Noica în româneºte, limba în carefusese scrisã.

Tot în �confortul III� de la Pãltiniº a scrisConstantin Noica minunatele sale rânduri despreLucian Blaga (1895-1961), Mircea Vulcãnescu

(1904-1952), Mircea Eliade (1907-1986) ºi arheiilui Mihai Eminescu (1850-1889), chemându-ºiaceºti prieteni �vãzuþi ºi nevãzuþi� sã ridiceîmpreunã castele de gândire filozoficã autenticã.Pentru cã dincolo de timpuri despãrþitoare,împreunã formau o familie spiritualã (de care�discipolul lui Henry Wald� nu s-a apropiat decâtîn calitate de editor).

Notã: Text publicat în rev. �Oglinda literara�, Focºani, Nr.

106/ 2010, p. 6153, postat pe scribd în 13 dec. 2013 ºide acolo imediat cenzurat, alãturi de alte nouã textesemnate de mine, dintr-un total de 135 postãri, doar125 fiind prezentate mincinos ca �toate� postãrile.

!

Mihai Chiuaru Agapa

Eu, în 1980, dupã patru ani de cotidian nebun,în care mã legasem cu sufletul de cei o sutã, atrebuit sã plec în alte zãri. Nu pentru cã

greºisem cu ceva, nu pentru cã ziarul nu mergeabine. Dimpotrivã, lucram într-o atmosferã bunã,reuºisem, cred eu, sã refac sentimentul desolidaritate de generaþie al unor oameni de presãsensibili, pânã mai ieri destul de porniþi uniiîmpotriva altora. Cu ºefii direcþi, cei de la ComitetulCentral al Uniunii Tineretului Comunist, aveam orelaþie civilizatã, ei ne respectau, acceptaserã ideeacã meseria noastrã e diferitã de aceea a lor, deactiviºti, se instalase o formã de respect, destul deprofitabilã pentru ziar.

ªeful cel mare era Nicu Ceauºescu, un ompolitic puternic prin familia lui, dar, dincolo de le-gende ºi de petarde postdecembriste, un bãiatinteligent, citit, dornic sã se detaºeze, uneori fie ºinumai printr-o aroganþã bãieþeascã, de bãdãrãnia departid care se strãduia sã preia controlul prin aldeBobu, Dincã ºi alþi câþiva acoliþi ai tovarãºei acade-mician laborant chimist Elena Ceauºescu.

Nicu ºtia, ºi a dat mai multe dovezi, cã oameniide la ziarul tineretului erau o elitã a lui care trebuieapãratã de grobianismul judeþean. De amesteculunor politruci bãtrâni care foloseau metode de prinanii �50.

În anul de care vã vorbeam, 1980, într-operioadã în care el era plecat în strãinãtate, bãieþiide la C.C.-ul mare au dat lovitura la ziar. M-achemat Dumitru Popescu-Dumnezeu (m-am gândituneori de ce i s-o fi zis �Dumnezeu� ºi am conchiscã nu doar datoritã înãlþimii, nici eu nu eram vreunpitic, cam 1,87, ci mai ales faptului cã ºtia sãpriveascã peste oameni cu o superioritate dis-preþuitoare pe care i-o dãdea puterea, dar ºi frus-trarea lui de copil sãrman, care ajunsese în situaþiade a-ºi rãzbuna biografia).

M-a chemat într-o searã, atunci se fãceau marilemiºculaþii, oamenii erau obosiþi, nervoºi, puteau fiuºor dominaþi. Era de faþã ºi ºeful Secþiei de presã,Popescu a privit peste mine, v-am spus, era destulde greu, dar a fãcut-o, ºi mi-a comunicat sec deciziaSecþiei de cadre a partidului (vax, adicã a tovarãºeipe care tot el o convinsese!) cã eu urmeazã sã trectam-nesam, redactor-ºef al revistei �Luceafãrul�, aUniunii Scriitorilor. Cã sunt scriitor, am trei cãrþi, cãam experienþa unei reviste culturale (fusesem redac-tor-ºef al �Vieþii studenþeºti�, dar ºi al�Amfiteatrului�) ºi, cã, ce mai tura-vura, aºa sehotãrâse la forurile superioare.

Am spus cã eu mã simt legat de �Scânteiatineretului�, cã eu consider cã nu mi-am îndeplinitmandatul acolo, cã lumea în care va trebui sã lucrezîmi e strãinã. Popescu m-a privit tot pe deasupra ºimi-a comunicat cã nu-l intereseazã frica mea deaceastã sarcinã de partid ºi cã trebuie sã merg acolounde sunt trimis.

S-a încheiat discuþia. Am aflat mai târziu de cetrebuia sã se întâmple aºa. La �Luceafãrul�, ca ºi cupatru ani în urmã la �Scânteia tineretului�, era o dis-putã privind redactorul ºef, poetul Nicolae Dragoº.El a fost dus la �Scânteia�, aici, la �Luceafãrul� -teren de luptã pentru scriitorimea de vârf - a fostplantat �pompierul de serviciu�, Dan Fruntelatã,aruncat în groapa cu lei ca sã fie devorat de cei careaveau nevoie de un cap pentru a rãmâne liniºtiþi.

Am plecat acasã buimac. Totul s-a fãcut repede,bãtrânii activiºti ºtiau sã lucreze. S-au agitat apele laUniunea Scriitorilor, s-au fãcut ºedinþe secrete, unprofesor de la facultatea mea a umblat noaptea dinom în om, la membrii Consiliului Uniunii, cu unmemoriu împotriva numirii lui Fruntelatã. Pentru cãnu e scriitor, adicã nu e membru al UniuniiScriitorilor, deºi are trei cãrþi publicate, deºi de vreodoi ani nu se mai primiserã membri în U.S., elavând dosarul depus acolo. Cã e �un simpluziarist�, iar atâþia alþi ºefi ai revistelor literare ar ficu totul altceva. N-am ieºit sã dau declaraþii, de faptnu mã interesa funcþia asta pentru care se bãteauatâþia iluºtri, nici cât negru sub unghie.

Ei n-au înþeles niciodatã asta. Nici când, dupãani mulþi, când lucram la �Luceafãrul�, mã reclamaula C.C., la tovarãºul Gogu personal (Rãdulescu,adicã), el fiind tatãl disidenþilor de la Comana ºiconfidentul cultural al tovarãºei Elena, cam analfa-betã ºi în acest domeniu.

Numirea s-a produs, am intrat în cuºca leilorfãrã niciun fel de chef. Tot nu credeam cã mi s-ainterzis dreptul de a iubi �Scânteia tineretului�.

S-a întors Nicu Ceauºescu, i-am spus ce s-aîntâmplat, m-a sunat în scurt timp ºi mi-a zis textu-al: �Ne-a lucrat Dumitru Popescu, bãga-l-aº în mã-sa!� Nicu îºi permitea limbajul lui. Singurul lucru pecare mai putea sã-l facã, trecând peste aprobareamamei India, l-a fãcut. În acele zile când eram tocatºi contestat de membrii Consiliului Uniunii - uniifiind scriitori pe care îi preþuiam mult - a explodat obombã în sediul Uniunii Scriitorilor din caleaVictoriei. Domnul profesor George Macovescu, îi zicaºa pentru cã a fost profesorul meu în anul întâi laFilologie, la Teoria literaturii, i-am citit cursul insipid plin de citate proletcultiste ºiam dat examen cu el, când, în primul rând dinamfiteatru stãtea tânãra ºi frumoasa lui soþie la carene holbam cu sârg, deci George Macovescu,preºedinte al Uniunii, a întrerupt ºedinþa violentã încare fusesem pus pe rug, apãrându-mã doar profe-sorul Ion Dodu Bãlan, Paul Anghel ºi Fãnuº Neagu,care fãcea naveta restaurant-ºedinþã, pentru a comu-nica faptul cã eu, subsemnatul, Nicolae DanFruntelatã, contestatul, vinovatul, trebuie sã vin deurgenþã în cabinetul preºedintelui Uniunii, adicã alã-turi.

Au venit acolo Macovescu, Hobana, secretarulde partid, nenea Traian Iancu, directorul Fonduluiliterar. Macovescu, solemn, de la înãlþimea lui de1,60 cu tocuri, mi-a zis, de parcã eram condamnatla moarte prin strangulare, dragã, eºti chemat deurgenþã la tovarãºul Nicolae Ceauºescu!

S-a fãcut liniºte, ei erau albi, eu eram alb,Doamne, unde e negrul, nimeni n-a înþeles nimic,nea Iancu mi-a zis cã mã aºteaptã o maºinã în curte,eu am plecat, ei au rãmas, ce naiba or fi discutat,nu ºtiu, eu m-am dus la C.C., la intrarea C (dacãvreþi versuri!), acolo mã aºtepta un tânãr, m-a legiti-mat, m-a dus la sediu, þin minte cã biroul unde amajuns avea niºte uºi metalice, acolo era un secretar,Manea mi se pare cã îl chema, dar ºi vechiul meuprieten de la Craiova, frate de suflet cu neaGheorghe Dindere, Petre Gigea, consilier al luiCeauºescu.

El m-a privit cu milã, mi-a spus, Dane, n-ai cra-vatã, n-aveam cravatã, purtam o cãmaºã cu pãtrãþele

care mã strângea la gât, Petricã Gigea ºi-a scos crava-ta lui, mi-a strâns-o la gât ºi secretarul m-a condus la uºa Cabinetului Unu. Am intratacolo, am mai povestit asta în altã carte a mea, amdiscutat zece minute cu omul care dominaRomânia, am ieºit, am plecat, discuþiile de laUniune au continuat numai în surdinã.

Asta a fost tot ce-a mai putut sã facã pentrumine Nicu Ceauºescu, un om sensibil, pe care viaþal-a condamnat sã fie fiul mamei sale mai mult decâtal tatãlui sãu, iar istoria româneascã l-a judecat fãrãsã-l cunoascã.

Eu, domnilor ºi doamnelor, am rãmas la�Luceafãrul�, aproape un deceniu. La �Viaþa stu-denþeascã�, unde m-am nãscut ca ziarist, am statopt ani. La �Scânteia tineretului�, unde m-am simþitca peºtele în apã, am stat patru ani. La �Luceafãrul�,unde nu m-au vrut, unde am privit tot timpul pesteumãr, am stat peste nouã ani.

Ce era �Luceafãrul�, ce este �Luceafãrul�? Înprimul rând o revistã a tinerilor scriitori. Cãutaþivoi, în istoria literaturii, ce tineri scriitori n-au debu-tat ori n-au trecut pe la �Luceafãrul�?

Apoi, era revista care se opunea, în termenii crit-icii literare, revistei �România literarã�, instituþiabonzilor literari, cei mai mulþi veniþi din pro-letcultism ºi convertiþi în dizidenþã.

�Luceafãrul� se legitima cu generaþia �60. Cuurmaºii lui Labiº, cu Nichita, cu Hagiu, cu IonGheorghe, cu Cezar Ivãnescu, cu Ioan Alexandru,cu Cezar Baltag, cu marii prozatori, cu Barbu, fostºef al �Luceafãrului�, cu Marin Preda, cu ªtefanBãnulescu, cu Fãnuº Neagu, care ºi-a gãsit aici famil-ia lui de suflet, cu Nicolae Velea.

ªi, sigur, i-am uitat pe mulþi. Dar n-am uitat spir-itul �Luceafãrul�, gazetã de bãtaie, gazetã de idei,gazetã vie pe care duºmanii ei au încercat s-oîngroape cât mai adânc în uitare.

Cine au fost, cine sunt criticii de la�Luceafãrul�? Întâi, Mihai Ungheanu, cãpãþânosulcare ºi-a apãrat cu unghiile ideile literare naþionale,Vali Mihãescu, Nae Georgescu, Arthur Silvestri, DanCondeescu, Nicolae Ciobanu, Dan Mihãilescu,Sultana Craia, Paul Dugneanu.

Unii s-au dezis de �Luceafãrul�. Cred cã n-audreptul moral sã facã asta. Dar vremea democraticãa schimbat cu totul valorile morale.

S-o luãm pe rând. La �Luceafãrul� unde fusesemaruncat, primul meu susþinãtor, într-un fel cu totulspecial, adicã rece, bãnuitor, convins, însã, cã dacãnu veneam eu, venea un duºman aprig al lui, deciprimul meu susþinãtor a fost Mihai Ungheanu.Critic literar cu vocaþie, cu putere de construcþie înjurul unei idei, luptãtor, capabil de gesturi decisive(el a apãrat filmul disident, cam singurul,�Reconstituirea�, el a scris o cronicã ostilã luiDumitru Popescu, marele lider al presei ºi culturii).Tip ciufut, cred cã, aºa cum susþinea el însuºi, aveaorigini ardelene. Era bãnuitor, nu suporta umorulsudist, din cauza asta mã privea de multe ori cumultã rezervã. Din vremurile acelea, MihaiUngheanu învãþase sã priveascã peste umãr.

Sã vã spun ceva, tineri cititori ºi tineri critici lit-erari: nu era o glumã sã te lupþi cu NicolaeManolescu, dizidentul iubit de Gogu Rãdulescu,marele bonz comunist, cu acces direct la ElenaCeauºescu, apoi cu Ovid Crohmãlniceanu, fost pro-letcultist, actualmente lider al unei minoritãþi puter-nice, cu, Doamne fereºte, Zigu Ornea, cu alþi poten-taþi literari care ocupaserã scena literarã încã din anii�50 ºi voiau sã o ocupe în continuare.

Mihai Ungheanu era un Don Quijote. A stat la�Luceafãrul� cât mine, în 1989 am fost expulzaþi denoua putere literarã reprezentatã de Ana Blandiana,suava dizidentã a motanului Arpagic, ºi de Mircea


Nicolae Dan Fruntelatã

Luceafãrul de sâmbãtã searaºi de nouã ani în minã

confesiuni


Dinescu, fost coleg al nostru, om care nu fãceaparte din �Luceafãrul� decât în ziua de leafã, cândmergea la Uniunea Scriitorilor ºi-ºi lua banii meritaþi.

Ne întoarcem la cei pe care i-am gãsit la�Luceafãrul�. Secretarul general de redacþie, poetulTeodor Balº, tip comod ºi neutru, poet liniºtit ºi fãrãnici un nerv, apoi, în locul lui, Ghiþã Suciu, prozatorardelean, bãutor de palincã ºi om al pãcii, preocupatde proza lui calmã, rar de câte o poezie (sã-þi spuno rimã dacicã: �bãtea ploaia în ºindrilã/ ºi rodeasufixul ilã�), pe urmã venea echipa de celebritãþi a�Luceafãrului�: Ion Gheorghe, poet revoluþionar,autor al �Nopþilor în Oceanul Atlantic�, poezie cas-tristã (à la Fidel Castro, à la Zafra, unde participasepoetul revoluþionar buzoian), omul care a creat omitologie poeticã în Dealul Istriþei, dar, pentru minecel puþin, a scris o carte extraordinarã pentru aceltimp: �Elegii politice�. Un tip încãpãþânat pânã laobsesie, convins cã este genial ºi cã nimeni nu maiconteazã. Dacã nu admiteai asta, erai duºmanulpoeziei, erai duºmanul lui Ion Gheorghe, apostolulde la Istriþa. A fost o perioadã când m-am înþeles cuel. Scurtã, evident, pentru cã a intervenit rivalitateacu alt poet de mare forþã, Cezar Ivãnescu.

Cezar era un tip ascetic, cu ochi vii, musculos -fusese boxer ºi avea o reacþie ineditã la orice, seapãra, ataca, fãrã niciun fel de pregãtire - e cunos-cutã scena din redacþia �Luceafãrul� când a aruncato scrumierã grea în direcþia lui Virgil Mazilescu,numai norocul a evitat tragedia. Mare poet donCezar, un mucenic al poeziei lui, o sensibilitateuriaºã, ca o ranã deschisã din care þâºnea poezia, unamestec de poezie misticã medievalã, de cântec altruverilor îngropaþi sub castele de vis, de folclorromânesc vechi. ºi un suflet special, un om care cre-dea fanatic în prietenie ºi, dacã te considera pri-etenul lui, nu te-ar fi trãdat nici mort.

Da, don Cezar a fost unul dintre puþinii mei pri-eteni de la �Luceafãrul�. El a imaginat un joc formi-dabil, un cenaclu pe care l-a botezat �Numele poetu-lui� ºi l-a conceput ca pe o curte medievalã, ca peun regat al poeziei.

Avea vreo doisprezece �secretari�: secretarul cuflorile, secretarul cu transportul (evident, un posesorde maºinã), secretarul cu manuscrisele etc.

A descoperit ºi a lansat zeci de poeþi care, încondiþiile de atunci, nu prea aveau ºanse sã publice.Scriau o poezie adâncã, dar de multe ori tenebroasã,fãceau experimente, unii dintre ei erau copii ai unordrame autentice.

Venea acolo ºi poeta Luminiþa Cioabã, fiicaregelui de la Sibiu, cu salbã de aur la gât ºi doi bod-iguarzi care o pãzeau de bandiþi.

Don Cezar îi aduna, îi învãþa sã citeascã niºtecãrþi mai puþin frecventate, sã discute, sã creadã înei. Unora chiar le-a dat �numele poetului�, le-a gãsitpseudonime care le-au însemnat existenþa poeticã.Iatã poetul Radu Cange, iatã poeta Iuliana Paloda,azi nume care conteazã în poezia româneascã. Amfost de câteva ori, ca invitat, la cenaclul lui donCezar. Era un spectacol intelectual, o bucurie. Amfost ºi la o recepþie a lor la restaurantul �Parc� delângã Casa Scânteii (�secretara� cu aprovizionareaera fiica ºefei restaurantului, ca sã vezi coincidenþã!),am oferit ce puteam eu sã le ofer, câteva pagini spe-ciale în numerele �Luceafãrului� pentru �Numelepoetului�. Hei, oameni buni, poeþi buni care aþidebutat acolo, vã mai aduceþi aminte?

Aºa cum probabil v-aþi dat seama, eu n-am pututtrãi niciodatã fãrã prieteni.

În multele redacþii în care am lucrat ei au fostmai mulþi sau mai puþini. Dar au fost, au contatpentru mine, m-au ajutat sã rezist unor ani în carepresa era în primul rând mãcinare ºi stres.

La �Luceafãrul�, patrulaterul pe care m-am spri-jinit era format din Mircea Croitoru, secretarulredacþiei, dar, în fapt, secretarul general autentic,omul care citea aproape tot, pagina, crea faþa revis-

tei, era el însuºi scriitor, un prozator adevãrat care arefuzat aproape total sã publice, dintr-un sentimentde Paºadia, sictirit de Bucureºti; din Grigore Hagiu,poet mare, boier moldovean de la Târgu Bujorului,boier la suflet, altfel rãzeº al lui ªtefan, cu pãrulretezat rotund, cu nasul coroiat, înalt ºi puþin adusde spate, blând, dar care impunea prin blândeþea luiînþeleaptã, omul care aplana, prin simpla prezenþã,unele conflicte ce mocneau în curtea plinã de orgoliia �Luceafãrului�, Ungheanu contra Sânziana Pop,Ion Gheorghe contra Cezar Ivãnescu, comandoultinerilor lupi care serveau alte cauze în redacþie,Mircea Dinescu, Dorin Tudoran ºi, mai din umbrã,Dan Cristea, contra tuturor, a lui Neacºu, a luiUngheanu, a mea, intrusul care ocupase tronul ce secuvenea unui reprezentant al dizidenþei �goguliste�(o sã vã explic acest termen), pentru ca lumea liter-arã sã fie cãlãritã de �ai noºtri�, �România literarã�ºi �Luceafãrul�, braþ la braþ, stabilind ierarhiile liter-are ºi împãrþind mãlaiul Uniunii Scriitorilor.

Dar sã revin la Grigore. El se încrunta laºedinþele veninoase din redacþie, mârâia ºi se fãcealiniºte. Prezenþa lui caldã îmi fãcea bine. GrigoreHagiu, om din echipa lui Labiº, apoi din aceea a luiNichita, nu era un redactor comod. El conduceasecþia de poezie, �Luceafãrul� dãdea, pe bune, camo treime din spaþiu pentru poezie. Sã ridice mânacei care, poeþi fiind, acum la patruzeci ºi la cincizeciºi la ºaizeci ºi de ani, n-au trecut prin curtea�Luceafãrului�?

Grigore mi-a povestit odatã o întâmplareuluitoare. Eu, bãtrâne, mi-a spus el, am un mirosfoarte dezvoltat. Fiind cu Labiº la un pahar de vin,am simþit mirosul morþii. Peste puþin timp, tram-vaiul de lângã Colþea i-a tãiat firul vieþii lui Labiº. Ocarte extraordinarã a lui Hagiu se cheamãMiazãnoaptea miresmelor.

Grigore avea momentele lui de boemie totalã.Dispãrea câte o sãptãmânã-douã, fãrã sã spunã lanimeni.

Aveam nevoie de �marfã�, îl trimiteam peMircea Croitoru în secþia de poezie, deschideasertarele lui Grigore, niciunul nu avea cheie, ºi gãseaacolo dosare cu grupaje de poezii, cu prezentãriacolo unde era cazul, setul necesar de �poezie patri-oticã�, tributul pe care orice revistã îl dãdea sãrbãto-rilor naþionale ori patriotice.

�Rãzeºul� îºi fãcea datoria fãrã niciun fel derabat. Apãrea dupã cele douã sãptãmâni, toamnamai ales, intra în biroul meu, înalt, cu cãmaºã albãcroitã ca un fel de rubaºcã, senin, ras pânã la sânge,scotea din taºcã douã mere roºii. Mi le punea pebirou ºi zicea calm: �Sunt de la mine, de laOtopeni, pentru fetele tale!�

Doamne, Doamne ce dor mi-a fost de GrigoreHagiu în anii de dupã moartea lui stupidã, într-oiarnã când Ceauºescu hotãrâse cã putem trãi ºi înfrig, când la mine acasã, eu, mare ºef, membrusupleant în C.C. ºi redactor ºef - þineam murãturileîn dormitorul rece, iar noi, toþi ai casei, doi maturiºi doi copii, dormeam în camera cea mai micã,unde aveam un calorifer electric pe care eu ºi soþia îlsupravegheam toatã noaptea, nu cumva sã ia foc -într-o astfel de iarnã, deci, Grigore Hagiu ºi iubitalui, o fatã ca o floare tânãrã care îl fãcuse pe pri-etenul boem sã-ºi ordoneze viaþa, s-au asfixiat cubioxid de carbon dintr-o nenorocitã de instalaþie pecare o fãcuserã sã-ºi încãlzeascã un pic garsoniera.Ea a murit în acea noapte, el a supravieþuit, s-a târâtspre uºã, a primit un pic de aer, l-au gãsit viu, l-audus la spital, iar atunci când pãrea cã îºi va reveni,sora lui s-a scãpat ºi a spus cã iubita lui a murit,muntele Grigore s-a prãbuºit, n-a mai vrut sã trãi-ascã ºi n-a mai trãit.

A treia laturã a patrulaterului de prieteni, NeluCucu, fotoreporterul de scriitori, fratele mai mare alfratelui meu de la �Scânteia tineretului�, Gicã Cucu.Nelu de la Mogoºeºti, locul unde avea o grãdinã ºi

o casã veche, Nelu povestitorul moromeþian, omulcare m-a apãrat în diverse momente ale tulburateiistorii luceferiste. Când, pe culoarul din faþa birouluimeu, doi scriitori luptãtori pentru dreptate, roman-ticul poet (azi, naþional) Mircea Dinescu ºi poetuldisident, fost reporter revoluþionar, Dorin Tudoran,se nãpustiserã cu pumnii ºi cu picioarele asupraprozatorului Iulian Neacºu, pe care îl acuzau cã �i-aturnat� (o nebunie, pentru cã mai ales Tudoran seturna singur încercând sã-ºi facã un dosar dedizident cu care sã plece în America!), deci, în toiulacestei bãtãi de cartier, am auzit zgomote, am vrutsã ies din birou, dar m-a oprit Nelu Cucu strigând:�Nu te duce, ei pe tine vor sã te amestece în neb-unia asta!�

Cred cã aºa era, voiau o þintã mai mare, iatã cãredactorul ºef a intervenit într-o bãtaie de stradã, ce,ãsta mai poate conduce o revistã a UniuniiScriitorilor? ªi, mãrturisesc azi, dacã aº fi ieºit m-aºfi bãgat sã-i opresc, aºa mititel cum eram eu, de1,87, fost voleibalist de performanþã, actualmenteoltean fãrã inhibiþii. Dar nu m-a lãsat Nelu Cucu.Între timp a ieºit prietenul meu Cezar Ivãnescu, ce-ade-a patra laturã a patrulaterului meu de sprijin, ºi i-a potolit rapid pe cei doi atacatori.

Credeþi cã a fost vreo anchetã serioasã, cãUniunea Scriitorilor, Secþia de presã a C.C., MareaAdunare Naþionalã, Parlamentul de la Scãieni (saufalansterul, dacã vreþi), s-au sesizat? Nu, a fostliniºte pânã la urmã, a intervenit cine trebuie, undetrebuie ºi totul s-a calmat. A, dacã era amestecatFruntelatã, membru supleant, individul impusUniunii fãrã dosar, autor de cãrþi dar neconfirmat denoi, atunci ieºea o anchetã clasa întâi ºi, aºa cum i s-a întâmplat lui Nicolae Dragoº, redactorul ºef dedinainte, Fruntelatã trebuia sã plece. Ce rãu îmi parecã n-am ieºit sã grãbesc terminarea acestei comedii!Ce n-au înþeles �bãieþii� de la Uniune este faptul cãeu n-am vrut niciodatã sã fiu ºeful acestei reviste pecare o râvneau, cu disperare, profesori ai mei, scri-itori la modã, critici în vogã.

Cu alþii, am avut o relaþie destinsã, amiabilãchiar, cu Sânziana Pop, mare reporter, prinþesãblondã a lumii literare din acei ani, secretarã de par-tid a organizaþiei de la �Luceafãrul�, apoi uºordisidentã, treaba ei, sãrutmâna, doamnã Sânziana,eu nu pot împãrþi simpatiile ºi antipatiile dumnea-voastrã, eu nu pot sã uit când aþi venit la mine,dupã un Congres al Partidului Comunist Român ºimi-aþi spus cu uimire cã, din ce v-am povestit eu, caparticipant direct, aþi înþeles cã va fi mai bine pen-tru noi, pentru România. Poate cã ipocritul am fosteu, sã mã iertaþi, sã vã amintiþi doar zilele în careintraþi, decisã ºi luminoasã, în biroul meu ºi-mi propuneaþi articole de pagina întâi.

Despre Theodor Balº am puþine amintiri. L-amgãsit secretar general de redacþie, ºtia multe, vorbeapuþine, era bolnav, se trata cu albine, iatã, am scrisaproape un poem despre el.

La corecturã aveam doi descendenþi, pe TheodorStancu, nepotul lui Zaharia Stancu, ºi pe IngridFulga, fiica lui Laurenþiu Fulga, vicepreºedinte alUniunii, precum ºi pe o nepoatã a domnului Balº.Aºa era vremea, aºa e vremea în Balcani.

Secretarele noastre, doamna Emilia, febleþea luiFãnuº Neagu, doamna Anca Hãrºan, pe jumãtateunguroaicã, obligatã sã stenografieze mesele rotundeale �Luceafãrului� în care puneam la zid ocupaþiahorthystã din Transilvania.

(va urma)

!

Liviu IIoan SStoiciu

NNeessttrriiccããcciiooaassee bbuunnuurrii(Tribuna, ianuarie 2013)

Se saturã sã-ºi ademeneascã muza. E adevãratcã un poet postmodernist, autentic, care se vrea,înainte de toate,un reper în poezia româneascã din ultimele douãdecenii,trebuie sã fie neapãrat un aristocratcare sã scrie doar poeme aristocrate.

Viaþa lui nu se mãsoarã în ani, ci în mileniiºi, în definitiv, el descinde chiar din Homer �între generaþia `70 ºi `80 inima lui de razea înãlþat o lume paralelã pânã la cer.

El nu oferã ºi nici nu primeºte scuzepentru ruinele poemului românesc de acum,nici nu acuzã pe nimeni, pe cine ar putea sãacuze,dacã memoria l-a lãsat în ceaþã ºi fum?Când memoria îi va reveni ºi-a propussã-ºi facã inventarul bunurilor nestricãcioase,adicã neperisabile, altfel spus,cratere, cantoane, vile, beciuri ºi case.

Orice s-ar spune, criticii chiar de se mirã,pânã ºi în cer, ce-i perisabil expirã!

Claudiu KKomartin

GGhhiicciittooaarree ppeennttrruu mmoonnººttrrii(Tribuna, februarie 2013)

Vremurile ca vremurile. Poeþii nu sunt cum ar tre-bui.Eu mã plimb des prin þarã. Bucureºti, Satu Mare, Timiºoara, Cârlibaba, Focºani, ºi zi de ziîi întâlnesc ºi îi aud vorbind. Stupoare.Ce limbaj de mahala, ce inculturã, mai ales cei din generaþia douã mii,ãºtia sunt topiþi dupã sex ºi bãuturã,de fapt niºte încrezuþi ºi teribiliºti copii.

Undeva totuºi, existã undeva într-un oraº demunte,un poet care scrie râzând ºi râde scriind,e un poet parodist, nu vã pot da amãnunte,eu prieten (încã) cu fiul sãu fiind.Ei bine, respectivul se pare sã fiecam singurul din stirpea sa cares-a aplecat ºi asupra mea în poezie.M-a citit, m-a bãtut pe umãr ºi mi-a spus: Eºtimare!Am vãzut cum lucreazã. Pare ciudat,dar leagã toate cuvintele din poeme cu aþeºi apoi, ca un pãpuºar, ºi le leagã de deget ºi pedat`cuvintele se dau peste cap ºi fac boroboaþe.Un adevãrat circ domestic face cu ele,mai ales noaptea, cã are insomnii.Numai el poate salva poezia, poate fi remediupentru acelepersoane prea serioase care mai scriu poezii!

Valeriu MMarius CCiungan

OO aallttãã lluummee(Tribuna, iulie 2013)

S-a deschis o nouã cârciumã-n cartier,construcþia a început acum în toamnãºi ca din poveste a crescut pân` la cer �ca sã vezi puterea banului ce înseamnã.

Am rãmas încremenit ce utilare,ce lumini, ce neoane s-au aprins,oameni în pardesie negre la intrarete ajutã sã intri, dacã nu eºti convins.

Credeþi cã erau puºi cumva sã pãzeascãªi lãzile de bere ºi navetele de la intrare?Ei aº, la intrare fiecare putea sã se serveascãpe gratis din ele, aºa, de încurajare.

ªi, de parcã n-ar fi fost surpriza totalã,ospãtare blonde în haine-halat de molton,decoltate,te servesc imediat ce intri în salãcu spuse ºi nespuse dorinþi, cu de toate.

Am rãmas vãzându-le aproape fãrã suflarenici nu mai ºtiam ce sã zic, ce sã mai zici,dar sunã ceasul deºteptãtor, e ora de sculare,îmi aprind becul palid, mã îmbrac ºi mã duc labancã la servici!

Silvia BBodea SSãlãjan

TTiimmppuull ttiimmppuulluuii mmeeuu(Tribuna, august 2013)

parºivi mai sunt, Doamne, literaþiidin zilele aceste �îi vãd la cafenea mai în toatezilele, nu spun aberaþii,cum se laudã între ei în timp ce pe la spate,oricât de modeste le-ar fi contribuþiile literare,râd ºtirb unii de alþii

în timpul timpului meu, Doamne, mi se parecã aceste jenante situaþiinu existau �þin minte cã pe când eram primarnu se risipeau ca ºi acum talanþiipe piscine ºi stadioane în cãtune

nu ºtiu ce cred, Doamne, poeþiide astãzi despre acest darpe care-l au de a scrie,dar, în timpul timpului meu, de exemplu,în întreaga Românieexistau cenacluri literareºi fiecare cenaclu era un exemplude creativitate ºi aleasã purtare!

Doina UUricariu

CCooaarrddaa(Tribuna, septembrie 2013)

Doar cine a sãrit coarda odatã,o fetiþã, sau, mã rog, o fatã,o sã poatã,ºi-atunci cu mâna pe faþã, emoþionatã,

sã descrie sentimentul de bucurie ce-o cuprinde.

Nu cã mã laud, dareu am sãritde multe ori coarda de aþã,chiar ºi studentã, ºi nu în zadar,m-am vindecat de tot ce m-a plictisitpânã atunci,de moarte ºi de viaþã.Dupã câteva sute de sãrituri izbutitevedeam în jurnumai ºi numai vietãþi fericite.

Am ºi scris în oracolul meu,vã spun, chiar de-o sã vã par indiscretã,cã lucrul cel mai util în viaþã,pe lângã acela de a fi poetã,e sã sari coarda de dimineaþã!

Marcel MMureºeanu

OO ccaassãã nnoouuãã(Tribuna, octombrie 2013)

Cãrþile, am spus asta încã din anii ºaizeci,pe când eram inspector la Culturã ºi Artã,trebuie sã stea nu doar în biblioteci,ci ºi în casa fiecãrui om nou, sã-ºi împartãcu el lumina slovelor scrise.Am fost de faþã apoi la toate furtunile socialeºi le-am cântat amurgul, fãrã sã-mi fac visecã sunt porumbel cãlãtor sau privighetoare.Acum, pregãtit pentru a greºi, stau la taifascu ºarpele casei mele, la rãcoare,ºi mai aud una:cicã în România, azi, la noi,mai ales în casele noi, poþi sã crezi,a citit el nu demult în Tribuna,cãrþile sunt de pripas.Ca sã vezi!

Paºcu BBalaci

GGâânnddiittoorruull ddiinn HHaammaannggiiaa(Tribuna, noiembrie 2013)

M-am sãturat de-atâta vorbãrie,Filozofie, cicã dupã unii,Momâi oficiale ce-s, nebunii,Ce nu pricep cã vreau ºi poezie.

Am scris 50 sonete, sã se ºtie,Cã poezia fixã ºi strãbuniiO practicau mereu contra minciunii,Mulþi sonetiºti juriºti putând sã fie.

Ca avocat, poet ºi dramaturg,Precum v-am spus, am încercat sonetulªi de aici ºi relele-mi decurg:

Fiind fãrã sponsori, mi-am topit bugetul,ªi astãzi sunt vãzut adesea în burgCa Gânditorul de la Hamangia, bietul!

!

2200




parodia la tribunã

Lucian Perþa

I. Xenofan (cca. 570 î.e.n. � cca. 475 î.e.n.) aplecat în lume la vârsta de 25 de ani. Periplul sãuprin cetãþile greceºti de la soare apune a fostcauzat, cel mai probabil, de cãderea Colofonuluisub perºi, �când a nãvãlit Medul�, nenorociredatatã în 540 î.e.n., când Harpagos, generalulcãruia, dupã Herodot, Cirus cel Mare i-ar fi datoratascensiunea la tron, a cucerit oraºul.

Dupã spusele lui Lucian de Samosata, Xenofanar fi trãit 91 de ani, iar dupã grãmãticulCensorinus, în De Die Natali (XV, 3), peste 100 deani. El însuºi ar fi compus texte autobiografice înjurul vârstei de 92 de ani spunând (DiogeneLaertios, Despre vieþile ºi doctrinele filosofilor IX,19) cã era în pribegie de 67 de ani. În tot acesttimp ar fi trecut prin colonia Zancle (Messina din480 î.e.n.), ar fi participat la întemeierea Eleei ºi arfi ajuns pentru scurt timp ºi în Catania, o coloniecalcidicã, recunoscutã ºi mai târziu prin certificareafictivã a unor cretani actuali. Cãtre sfârºitul vieþii arfi ajuns la curtea tiranului Hieron al Siracuzei, celcare a reuºit sã-i înfrângã pe etrusci în bãtãlia navalãde la Cumae (474 î.e.n.). Acest tiran este recunoscutîn istorie drept unul dintre primii care ºi-ar fiorganizat un serviciu secret, aflându-se astfel înSecuritate. Funcþionalitatea organului era asiguratãde cãtre �iscoditoarele� ºi �ascultãtorii� pe caretiranul îi detaºa la diversele întruniri particulare aleelementelor duºmãnoase, dupã cum ne spuneAristotel în Politica (VI, 11).

Date fiind aceste condiþii material-istorice, cât ºiocupaþia sa de aed, vor fi puþini cei surprinºi defaptul cã Xenofan era un apropiat al aristocraþiei ºial tiranilor. De altfel, printre sfaturile sale deînþelepciune practicã, întâlnim ºi unul care nespune: �cu tiranii, trebuie sã te gãseºti în raporturiori cât mai puþine, ori cât mai bune.� (DiogeneLaertios, Despre vieþile ºi doctrinele filosofilor IX,19, toate traducerile sunt datorate lui D. M.Pippidi). Lui Xenofan îi pãsa de polis (sau de poleis,dupã cum i-au fost peregrinãrile) ºi drept urmareera înclinat sã ofere sfaturi cetãþenilor, în timpulrecitalurilor sale, un fel de harp-hop cu mesaj social.Câteva dintre acestea au supravieþuit datoritã luiAtheneus din Naucratis, care ni le relateazã înDeipnosophistai (Banchetul învãþaþilor). Deexemplu, recomanda pietatea ºi întoarcerea cãtre zeiîn locul certurilor dintre cetãþeni. Xenofan a fost,prin însãºi physis-ul sãu, un critic. Este recunoscutprin atacul asupra religiei antropomorfice ºi capropunãtor al unei zeitãþi abstracte. Mai mult, acriticat ºi onorurile oferite atleþilor, susþinând cãacestea nu contribuie la bunãstare decât iluzoriu.Avem aici una din primele ocurenþe ale unei gâlcevicare continuã ºi astãzi, ceartã pe care atleþii par são fi câºtigat, fãrã prea multe deliberãri ºiargumente.

Dar Xenofan, cu toatã miºcarea de care a datdovadã în viaþã, a participat la întemeierea a cevace urma sã genereze paradigma imobilitãþii în planideatic: întemeierea Eleei.

II. Nu toate sursele antice oferã siguranþainformaþiei cum cã Parmenide (floruit în secolul alV-lea î.e.n.) ar fi fost discipolul direct al luiXenofan, dar existã sigur o influenþã conceptualã.

Bineînþeles, ºi Parmenide s-a nãscut într-o familienobilã. De la Diogene Laertios ºtim cã acesta a fostlegislator în cetatea natalã (Despre vieþile ºidoctrinele filosofilor IX, 23). Parmenide a fost unbun legislator, atât de bun încât cetãþenii trebuiausã jure în fiecare an cã îi vor respecta legile, dupãcum scrie Plutarh (Adversus Colotem 1126a). Întimp ce toate acestea par a face din Eleea o cetateaproape idealã, vom vedea cã alta a fost situaþiaînvãþãcelului lui Parmenide.

III. Palamede Eleatul cum îl numea Platon peZenon (cca. 490 î.e.n. � cca. 430 î.e.n.), a avut oviaþã mai agitatã, sub zodia unei puternice înclinaþiiagonistice, preferinþa sa în materie de oponenþifiind înspre criticii maestrului sãu, Parmenide.Zenon nu ºi-a fãcut un renume doar în filosofie, ciºi în politicã, Platon (Alcibiade 1, 119a)comparându-l chiar cu Pericle. ªi Diogene Laertiosne spune cã Zenon �s-a arãtat bãrbat de seamã ºi înfilosofie ºi în politicã� ºi, la fel ca Heraclit, ºi-aarãtat dispreþul faþã de cei mari (Despre vieþile ºidoctrinele filosofilor IX, 26-27).

Zenon a fost adoptat de Parmenide, tatãl sãunatural fiind Teleutagoras. Cel mai probabil adopþiasa a avut loc dupã ce Zenon a rãmas orfan. De laAristotel (Retorica I, 12) ºtim cã Zenon ºi-arãzbunat întâmplãtor tatãl ºi mama printr-o crimã.Nu putem cunoaºte cine ar fi fost victima luiZenon, dar avem la dispoziþie relatãri care ne spuncã acesta, cãtre sfârºitul vieþii, a fost implicat într-uncomplot împotriva tiranului Eleei. Poate cã victimãar fi mult spus despre tiran, din moment cecomplotul la care a luat Zenon parte a fost dejucat.Identitatea tiranului nu este cunoscutã cucertitudine: Nearchos sau Diomedon, dupã DiogeneLaertios, Demylos, dupã Clement Alexandrinul.Dar Zenon nu avea de gând sã pãrãseascã lumeailuzorie a sublunarului înainte de a o mai înrâuridialectic mãcar o datã. Acest episod a ajuns la noiîn manierã rashomonicã, autorii antici oferindu-nerelatãri diverse despre acelaºi episod (DiogeneLaertios, Despre vieþile ºi doctrinele filosofilor IX,26-28; Didorus Siculus, Biblioteca Istoricã, X, 1-2;Filostrat, Viaþa lui Apolonios din Tyana, VII, 2 etc.).

Conform lui Heraclide din Oxyrhiyncos,filosoful ar fi fost prins de tiran, iar când a fostîntrebat cine-i sunt complicii, Zenon i-ar fi pârâtdrept uneltitori pe apropiaþii tiranului, �înºelândtirania cu privire la ea însãºi� adaugã Filostrat.Dupã aceastã deratizare, îi promite tiranuluidestãinuirea unor lucruri ºi mai tainice, pe care ar fibine sã i le comunice mai îndeaproape, pentru camai apoi sã-i muºte urechea. Demetrios este de altãpãrere ºi, în locul urechii, între dinþii lui Zenonajunge nasul tiranului. Dacã în relatarea luiHeraclide, Zenon este strãpuns dupã muºcareaurechii, în relatarea lui Demetrios, nasului tiranuluiîi urmeazã chiar limba lui Zenon , pentru a nu maida nici o informaþie, scuipatã apoi sfidãtor în faþa,fãrã de nas probabil, a tiranului. Zenonul luiDemestrios este mai comunicativ, având timp sã-idojeneascã atât pe tiran, �nãpasta cetãþii�, cât ºi peconcetãþenii sãi: �dacã slujiþi tiranului de teamacelor ce mã aºteaptã pe mine, mã mir de laºitateavoastrã�. ªi Diodorus Siculus ne prezintã un Zenon

care este inventiv chiar în timpul torturilorcrescânde în intensitate, fiind capabil ºi izbutind sã-l lipseascã pe tiran de aliaþi ºi de ureche. Îndisensiune cu variantele prezentate pânã acum, unanume Hermippos, renunþã la dramatizãri excesiveale episodului ºi Zenon este executat sumar, fiind�vârât într-o piuã ºi zdrobit� sau �stropºit�, dupãcum aflãm din lexiconul Suda prin intermediultãlmãcitorului D. M. Pippidi.

Neoplatonicianul Proclus, în Comentariul sãu ladialogul Parmenide, dã detalii despre viclenia luiZenon, care, în comparaþie cu tizul sãu, Zenon dinKition, �era dialectician ºi în viaþã, una spunând ºialta gândind�, prin aceastã calitate reuºind sã-lînvrãjbeascã pe tiran cu susþinãtorii ºi garda sa. Dealtfel era ºi supranumit amphoteroglossos,supranume dat celor cu limbã bifurcatã, de ºarpe,de unde putem deduce cã Zenon, nu era la primamuºcãturã de limbã. Chiar dacã Zenon ar fi suferitde un astfel de caracter, proteic ºi instabil ca toatecele lumeºti, ºi a murit din cauza tiranului, oraºulîn care nucleul filosofiei eleate, Parmenide ºiZenon, ºi-au dus zilele a fost în general bineguvernat ºi cârmuit, dupã cum ne spune Strabon(Geografia VI, 1). Dar Zenon nu a fost singurulmare reprezentant eleat care i-a urmat luiParmenide.

IV. În Epoca de aur a grecilor, Epoca lui Pericle,în anul 440 î.e.n., cetatea Samos s-a revoltatîmpotriva atenienilor în urma neputinþei atenienilorde a media o disputã între Samos ºi Milet. În urmaacestui rãzboi, samienii au fost înfrânþi, fiindobligaþi sã-ºi dãrâme zidurile ºi sã plãteascã tributînvingãtorilor. Dar rãzboiul nu a fost fãrãevenimente notabile pentru interesele noastre.

Printre samieni exista un om politic ºi filosofcare era atât de admirat ºi preþuit de concetãþeniisãi încât a fost desemnat amiral (Diogene Lartios,Despre vieþile ºi doctrinele filosofilor IX, 24). Acestase numea Melissos (cca. 480 î.e.n. - ?), eleat prindoctrinã, nu prin poziþionare geograficã (careoricum este irelevantã din punct de vedere eleatic).

În timpul rãzboiului atenienii au organizat oblocadã, dar aceasta a slãbit pentru un timp, aceºtiafiind nevoiþi sã trimitã o parte din vasele de rãzboiîmpotriva unei cetãþi aliate Samosului, Bizanþ. Înaceastã situaþie, într-un moment mai puþin prielnicatenienilor, flota lor, condusã de însuºi Pericle, afost, se pare, înfrântã de samieni, conduºi deMelissos (Plutarh, Viaþa lui Pericle, 26). Acestepolemici armate au fost atât de importante pentruambele pãrþi încât aldorainii din ambele taberepreferau sã-ºi þinã scorul însemnând pe frunteaadversarilor câte un simbol, dupã obiceiul celor fãrãde glorie ticãloºi. Astfel cã, printre unduirilebuclelor samiene se putea distinge câte o corabie,iar printre ºuviþele ateniene se ivea câte o bufniþã.Un atenian cel puþin, Aristofan pe numele sãu, aadmirat îndemânarea samienilor în ale înscrisului.

ªi, dacã am început cu un exil, putem sã ºiîncheiem cu unul. Melissos nu este primul (ºi niciultimul) filosof pe care l-a dat cetatea Samosului.Cu aproape un veac înainte de victoria asupra luiPericle, în jurul anului 530 î.e.n., pe timpul tiranieilui Policrate (538 î.e.n. � 522 î.e.n.), un tânãrsamian îºi începea odiseea fizicã, dar mai alesspiritualã, ce urma sã-l ducã, dacã e sã dãm crezarelegendei, printre egipteni, caldeeni ºi magi, pentruca în final sã ajungã în Crotona Greciei Mari. Dardespre acesta vom vorbi în textul proxim.

!

2211




filosofie

Iovan Drehe

Strãinul din Callipolis (III)Aporiile tiranicidului

Una dintre marile înnoiri din epocamodernã pentru cultura originatã îniudaism ºi creºtinism a fost cercetarea

istoricã a lui Isus. Tânãrul cu înzestrãri fãrãseamãn din Nazaret a rãmas iniþiatorul uneidizidenþe în sânul iudaismului, care a dus,istoriceºte, la apariþia celei mai influente religii alumii � creºtinismul. De departe, pentru noi, ceamai cunoscutã personalitate a antichitãþii, Isusdin Nazaret a inspirat, prin spusele ºi viaþa lui,deja de douã milenii cultura lumii. În raport cuînvãþãtura ºi viaþa lui Isus s-au constituit curentede gândire hotãrâtoare ale istoriei. Din toateaceste raþiuni, cercetarea istoricã a lui Isus dinNazaret are importanþã mai mult decât istoricã:ea marcheazã înþelegerea de sine a urnanitãþii. Sãaruncãm o privire în începutul acestei cercetãricare, la noi, a fost neglijatã, iar efectele neglijãriise resimt în nivelul culturii religioase.

Cercetarea istoricã a lui Isus a început cuHermann Samuel Reimarus (1698-1768). Acesta adat, cum spune Albert Schweitzer, �cel maiimpunãtor produs in cercetarea vieþii lui Isus.� CuReimarus începe de fapt examinarea istoricã arelatãrilor din Evanghelii,, într-un efort de a aducecredinþa creºtinã pe terenul �raþiunii naturale� aoamenilor, prin reconstituirea originii ei istorice.Creºtinismul este conceput aici ca religie iniþiatãde Isus din Nazaret ºi consacratã drept cristologiedupã rãstignirea ºi învierea lui Isus ºi pe bazainterpretãrii date de Apostolul Pavel.

Reimarus nu a mãrturisit decât unor prietenigândurile înnoitoare ce-l frãmântau. Lessing a fostcel care i-a publicat, postum, fragmentele, ºapte lanumãr, sub titlul Von dem Zwecke Jesu undseines Junger (1778). Au fost publicate apoi ºialte fragmente care, evident, sunt scrise înopoziþie cu iluminismul francez ºi cu dogmaticacreºtinã tradiþionalã, dintr-o poziþie aprotestantismului. �Naturalizarea� creºtinismuluieste dusã de Reimarus pânã acolo încât eldistinge între �Evanghelia lui Isus� ºi relatãriledespre Isus ale discipolilor ºi considerã cã faptulînvierii efective, în înþelesul uzual al cuvântului,trebuie lãmurit (vezi cuprinzãtoarea antologie alui Manfred Baumotte,Hrsg. , Die Frage nach denhistorichen Jesus, Goterslohen Verlags - HansGerd Mohn, 1984, pp. 12-21).

Imediat dupã Reimarus, în cercetarea istoricãa lui Isus aveau sã intre, cu contribuþii demne deatenþie, Gotthold Ephraim Lessing (1729-1781) ºiadepþii sãi. Pe baza fragmentelor amintite aleînaintaºului sãu, Lessing a dat rãspunsul propriula problema care apãruse pe scena dezbaterilorteologice, istorice ºi filosofice: relaþia dintreoriginea supranaturalã a creºtinisrnului ºi plasareasa în istoria a cãrei cercetare tocmai o iniþiaseReimarus. Conform lui Lessing, trebuie distinsîntre .�religia lui Cristos� ºi �religia creºtinã�, caresunt sensibil �diferite�. �Religia lui Cristos� estereligia lui Isus, ca personalitate profund credincio-asã; iar �religia creºtinã� este religia care îl consi-derã pe Isus ca fiind mai mult decât om ºi este îndezbatere (Manfred Baumotte, op cit., pp. 23-24).Tieftrunk ( în Versuch einer Kritik der Religionund aller reliqlösen Dogmatik, mit besondererRucksicht auf das Christenthum, 1790) a

argumentat, plecând de la distincþia lui Lessing,cã �religia lui Isus� poate fi preluatã în termeniicelebrei scrieri Critica raþiunii practice,, a lui Kant,ca �.învaþãturã cu privire la cunoaºtereaadevãrului ºi ascultare faþã de virtute�, dar aconsiderat critic �dogmatica ce s-a constituitpãstrând din intenþia lui Isus doar numele�(Manfred Baumotte, op cit., pp. 25-37). Eichhorna fructificat sugestia lui Lessing dupã care celetrei evanghelii sinoptice au la bazã un text maivechi, care Ie face inteligibile fãrã resturi. În Überdie drei ersten Evangelien. Einleitung in das NeueTestament (1794-1804), Eichhorn a lansat tezaunei .�evanghelii originare (Urevangeliums)�,invocând convergenþele dintre Matei ºi Luca, ºi acerut cãutarea acestei evanghelii spre a înþelegesensuI originar al �conceptului învãþãturii creºtine(des christlichen Lehrbegriffs)�, care, în istorie, afost adesea �simplificat� (Manfred Baumotte, opcit., pp. 32-33).

Trei filosofi de primã mãrime aveau sã sededice lãmuririi cu instrumente istorice asemnificaþiei lui Isus din Nazaret în istoria lumii.Herder a arãtat, în douã scrieri (Vom Erlöser derMenschen. Nach unseren drei ersten Evangelien,1796 ºi Von Gottes Sohn, der Welt Heiland.Nach Johannes Evangelium,, 1796-97), cã nu sepot nivela diferenþele dintre Evanghelii,, pe care le-a interpretat ca preluãri orale (deci nu scrise) aleunei �evanghelii originare (Urevangelium)�.Aceasta din urmã a avut ca bazã �predica oralã alui Isus� despre �împãrãþia lui Dumnezeu�, care afost ulterior absorbitã într-o �evanghelie orientatãbiografic� (Manfred Baumotte, op cit., pp. 33-35).Hegel, cu studiul Das Geist der Christentum undsein Schicksal (1798-99), a aplicat genezeicreºtinisrnului perechea de concepte �viaþã ºiiubire (Leben und Liebe)� ºi a dat o înþelegerealternativã la dogmatica tradiþionalã ºi lailuminism. Mica, dar densa, monografie Viaþa luiIsus (1795) este locul acestei înþelegeri. FriederichSchleiermacher, cu Über die Religion (1799), îIconcepe pe Isus ca �întruchipare originarã(Urbild)� a unui concept de religie care esteaccesibil dezvoltãrilor istorice ºi argumenteazã cãIsus nu a confundat religia sa cu �ºcoala� sa.

Odatã cu David Friedrich Strauss (1808-1874),s-a produs efectiva ºi oarecum definitiva cotiturãspre cercetarea istoricã specializatã a lui Isus dinNazaret. Tema �Isus istoric� îºi începe acumpropriu-zis cursul în cultura lumii. Prin amplascriere Das Leben Jesu (1835-36), Strauss a opusinterpretãrii tradiþionale a vieþii lui Isus oabordare istoricã dirijatã de ideea �mitului� (înIsus ar fi reunite rezultatele unei istoriicomplicate, încât reprezentarea lui Isus, inevitabil,are tot mai puþin de a face cu ceea ce a fost el înrealitate). Strauss nu voia sã afecteze religiacreºtinã, dar era motivat de aspiraþia de a înlocui�persoana� lui Isus ca centru al creºtinismului, cu�ideea� sa, încât s-a concentrat, prin studiulVechiului Testament ºi al Noului Testament,asupra formãrii creºtinismului. Un alt elev al luiHegel, Bruno Bauer (1809-1882), a vrut sãdepãºeascã consecinþele negative inevitabile aleabordãrii istorice datorate lui Strauss, dar, pânã laurmã, ºi le-a asumat. În Kritik der evangelischen

Geschichte des Johannes (1840) el a privitEvanghelia dupã Ioan ca efect al influenþeispeculaþiilor asupra Logosului, venite dinspreFilon din Alexandria, asupra formãriicreºtinismului. Apoi, în Kritik der evangelischenGeschichte der Sinoptiker (1841-42), Strauss a pusla îndoialã existenþa istoricã a lui Isus, susþinândcã nici Evanghelia dupã Marcu nu oferã o relatareistoricã, ci doar o �reflecþie� despre Isus, fapt cares-ar repeta ºi în celelalte douã evangheliisinoptice. Teza sa este cã Isus ar fi putut fi ocreaþie a Evangheliilor, încât nu este posibil sa sedistingã abordarea istoricã de alte abordãri.Creºtinismul ar rezulta din întâlnirea reflecþieievangheliºtilor cu filosofia stoicã a lui Seneca ºicu speculaþia asupra Logosului datoratã lui Filon.Creºtinismul ar datora cel mai mult �grecismuluiroman� (pp. 71-75).

Odatã cu Ferdinand Christian Baur (1792-1860) s-a distins cu claritate între abordareaistoricã a Noului Testament ºi abordareaeschatologicã (�teoria dogmelor�) asumatã, printradiþie, de Bisericã. În Das Christentum und diechristliche Kirche der ersten drei Jahrhunderte(1853), el observa cã, �pe de o parte, Cristos este,în esenþã, om, pe de altã parte, el este mai multdecât om, dar umanul este în el deja amplificat ºiidealizat...� (p. 82). Baur a vrut însã sã blochezeefectele negative ale Vieþii lui Isus,, cunoscutacarte a lui David Friedrich Strauss, ºi a propusabordarea �istoricã� a lui Isus, în locul celei�negativ critice� a lui Strauss. El a acceptat, înUber die Komposition und den Charakter desjohanneischen Evangeliums (1849), cã Evangheliadupã Ioan nu este relatare istoricã, ci prezentareaunei �idei�, recunoscând, însã, caracterul derelatãri istorice al evangheliilor sinoptice. Darevangheliile, spune Baur, în KritischeUntersuchungen uber die kanonischen Evangelien(1847), nu sunt doar relatãri istorice, ci �scrieri cutendinþã (Tendenzschrift)�, iar ca �scrieri cutendinþã� sunt inevitabil �produse ale timpuluilor� (p. 81). De aceea, o �criticã istoricã� are uncâmp mai larg decât stricta verificare a faptelordin relatãri. În optica acesteia, aºa cum rezultãdin Vorlesungen uber NeutestamentlicheTheologie (1864), Isus este iniþiatorul unei religiipe baze etice: �EI s-a manifestat doar pentru aintroduce domnia lui Dumnezeu prin cerinþe eticeadresate oamenilor ...� (p.82). Apostolul Pavel afost cel care a procedat la transformareapersonalitãþii lui Isus în bazã a religiei ºi laelaborarea dogmaticii creºtine.

Odatã cu Ernst Renan (1823-1892),catolicismul dã prima scriere despre viaþa lui Isus(La Vie de Jesu, 1863) ºi începe sã consacre forþetot mai considerabile reconstituirii istorice acreºtinismului. Cercetarea istoricã a înaintat, însã,

2222




diagnoze

Andrei Marga

Începutul cercetãrii istorice alui Isus

Alexandru Grosu Compoziþie

2233




Studenþilor interesaþi de jurnalismul cultural ºinu numai

Libertate sau derivã? Poate cã aceasta esteîntrebarea pe care am fi tentaþi sã o punemcând ne gândim la vastitatea domeniului

cuprins de aceste douã cuvinte alãturate: jurnalismcultural. În ultimele decenii, când mulþi gânditoriau renunþat la definiþiile elitiste ale culturii (caproducãtoare de artefacte accesibile intelectual ºiestetic doar unei anumite pãrþi �superioare� asocietãþii) ºi mizeazã pe o laxitate aproapedebusolantã, în care cultura este vãzutã ºi abordatã,mai degrabã, antropologic, ca fiind tot ceea cepoate despãrþi omul de animal (de la sofisticateelaborãri de sisteme religioase, morale, politice la...cultura ceaiului), un tânãr jurnalist ar gãsi, pe bunãdreptate, strivitoare toatã aceastã varietate. În plus,cele douã concepþii despre culturã nu sunt binedelimitate (cea laxã ºi cea restrânsã) ºi mereusuntem puºi, în mãsura în care suntem sinceri, înfaþa unor paradoxuri greu de surmontat. În modfoarte simplu ele pot fi enunþate în felul urmãtor:1. Ori totul este culturã, ºi atunci, nimic nu maieste (acesta ar fi paradoxul ready-made-ului pe careDuchamp îl experimentase în 1917 când a expuscelebrul pisoar pe post de �operã de artã�. Pentrucã a decontextualizat obiectul, expunându-l înmuzeu, l-a deposedat de utilitatea lui, fãcându-l�artistic�, dar pentru cã era extrem de recogniscibil,excluzând practic un anumit gen de reprezentare alumii pe care oamenii se aºteptau sã o vadã înmuzeu, a fost declarat �neartistic�), 2. În aceastãomniprezenþã a culturii, totuºi, unele obiecte sunt�mai culturale� decât altele. Prea adesea, dominaþide o extremã corectitudine politicã prost înþeleasãsuntem dispuºi sã creditãm, fãrã discernãmântmulte, prea multe interpretãri ale realitãþii. Înspatele banalelor �câte bordeie, atâtea obiceiuri� sau�gusturile nu se discutã� se ascunde adesea o lenementalã ºi mai puþin o �acceptare caldã, maternã� avariatelor forme de viaþã. Ceea ce este extrem decoroziv în acest gen de atitudine e pânã la urmãfaptul cã el blocheazã un proces intelectual de care,cel puþin specia oamenilor, nu se poate debarasa.Închipuiþi-vã un copil lãsat în voia sorþii, crescut detoþi strãinii de pe stradã, primind încontinuu sfaturicontradictorii ºi niciodatã un rãspuns clar. Cusiguranþã, acest copil nu ar avea vreo ºansã sã-ºiconstruiascã o personalitate (cel puþin nu unaneschizoidã) ºi, mai ales, i s-ar refuza posibilitatea

de a nãzui, de a emula. De mici, fie din instinct, fie(ºi) prin educaþia pe care o primim suntem învãþaþisã descoperim cã unele lucuri sunt mai bune decâtaltele, cã unele sunt mai frumoase decât altele, cãunele sunt mai profunde decât altele. Fãrã aceastã�lecþie� lumea s-ar cufunda în haos ºi poveºtile carene populeazã viaþa n-ar gãsi nicãieri conflictele decare au nevoie pentru a se putea desfãºura. Desigur,tot acest �mai bun� poate deveni o sabie cu douãtãiºuri. Cred cã în culturã acest �mai bun� serveºtela a ne strivi �egoitatea� (dupã formula lui Adorno),la a ne trage de mânecã ºi la a limita conflictul caretinde mereu sã se externalizeze ºi sã ia amploare.Acest �mai bun� care ne împiedicã sã ne credem�buricul pãmântului� este o micã breºã prin care nedeschidem lumii ºi celorlalþi (nu putem ajunge laaceastã deschidere dacã din start suntemschizoidizaþi, învãþaþi cã totul e �egal�). În ce sens?Aº prefera sã mã folosesc de o reuºitã metaforã pecare Schopenhauer o utilizeazã pentru a descriesocietatea umanã: noi suntem � spune el � asemeniporcilor spinoºi din pãdure. Când vremea e bunã ºihrana este îndestulãtoare fiecare trãieºte solipsist ºiegoist în lumea lui. Când vremea se înãspreºte, amdori sã ne lipim unii de alþii pentru a nu suportafrigul, dar spinii ne împiedicã, ne rãnesc. Observaþicum toatã aceastã miºcare pulsatilã, pare construitãîn alb-negru (dupã reþeta acelor hard-news atât deatractive ºi de manipulative, axate pe conflictul celmai dur ºi pe opoziþiile cele mai nete). Cultura (ºiaici aº descoperi un specific al textul de jurnalismcultural) îºi propune sã �ºlefuiascã� pe cât posibilaceºti spini. Desigur, ei nu vor dispãrea niciodatã,dar numai încercând sã ieºim din logica unorconflicte extrem de exacerbate (aproape hormonale)putem gãsi o cale de a ne apropia lumea, de a ni-lapropia pe celãlalt în fragilitatea lui ºi a contextelorîn care trãieºte. Textul care aparþine jurnalismuluicultural, tocmai asta ar trebui sã þinteascã: onuanþare a acestui alb-negru ºi nu pentru cã dorimcu orice preþ sã fim �împãciuitori�, ci, mai ales,pentru cã, adesea, el nu corespunde realitãþii. (Unom de culturã sfârºeºte prin a se întreba �ce este, înfond, realitatea?� tocmai pentru cã ea se dovedeºtea fi atât de variatã, atât de neîncadrabilã încategoriile noastre mentale care deºi utile din punctde vedere �social�, pot adesea fi dãunãtoare,stereotipizante, chiar �extremiste�. Proust este poatecel mai reprezentativ caz în acest sens. Opera savoluminoasã care realizeazã cea mai vastãconexiune pe care un scriitor a putut sã o facã între

�textul lumii� ºi �lumea textului� se încheie cu un�eºec� care este, în fond, eºecul oricãrei fiinþecugetãtoare ºi empatice: �ceasul morþii bate înainteaceasului adevãrului�). Un text de jurnalism cultural�ºtie cã nu ºtie nimic� ºi se consturieºte cu aceastã�limitã� avutã mereu în vedere. Tocmai de aceea elnu este un voal uºor care zboarã mirific deasupralumii, ci o chestionare atentã a ei. Pentru mulþiatenþia aceasta e un cost prea mare. Un cost întimp, pentru cã în culturã procesul de emulaþie enesfârºit, iar nuanþele pe care realitatea ni le oferãatunci când ne apropiem atent de ea se pot dovedia fi infinite, depãºind sensibilitatea sau raþiuneanoastrã care niciodatã nu va ajunge la zeiescul �aînþelege tot înseamnã a pardona tot�. În lipsaacestei atenþii cultura devine �evazionism�,�ornament�, �kitsch�, �catalog de prezentare�, un�fashionable reader digest�, un �must have snob�,�sentimetalisme� în locul mai serioaselor�sentimente� care implicã nu doar desfãtarea, ci ºigrija faþã de celãlalt.

Dacã vastitatea câmpului cultural parezdrobitoare ºi suntem tentaþi sã ne lãsãm convinºicã �omul e stilul� ºi doar unii sunt mari talente,mari artiºti sau chiar genii (ceea ce, desigur, trebuiesã recunoaºtem conform logicii lui �mai bun�),totuºi cultura ne oferã niºte minime reguli de bunsimþ ale �utilizãrii raþiunii�. Nu suntem cu toþiiKant, dar în virtutea a ceea ce ne uneºte (emoþionalºi intelectual) putem gãsi mici tehnici desupravieþuire într-o junglã mentalã din ce în ce maideconceptualizatã, mai în derivã. În calitate dejurnaliºti (nu doar culturali) ar trebui sã avemmereu în minte faptul cã, mai înainte de orice,oamenii sunt mari consumatori de sens (fie cã el sereduce la nevoia de a regãsi pe acelaºi raft fãina laAuchan, fie cã e vorba de intrigile ideologizate dinSuleyman Magnificul, extrem de dubitativelediscursuri hamletiene sau sofisticatele lumificþionale ale teatrului absurd). Un bun jurnalist artrebui, tocmai de aceea, þinând mereu cont deaceastã foame de sens, sã tindã spre �mai bun�-ultextului, care nu este doar stilistic, ci este unulconceptual (�Conceptul este ceea ce împiedicãgândirea sã fie o simplã opinie, o pãrere, o discuþie,o flecãrealã�). Poate mai înainte de vorbele de duhºi replicile deºtepte care ne rãsar uºor în minte,tocmai pentru cã nu au o mare încãrcãturãintelectualã ar trebui sã ne îngrijim de acest �maibun� care se insereazã în text, conferindu-i maimulte niveluri de lecturã, de înþelegere sau mãcarde încercare de interpretare. Sunt cele care nedespart de �mama spalã�, �tata fuge� etc.

!

Oana Pughineanu

Un câmp prea vastshowmustgoon

în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea,pierzând legãtura cu abordarea eschatologicãîmbrãþiºatã de Bisericã. În aceastã situaþie s-aprodus prima reacþie majorã printre teologi ( veziMartin Köhler, Der sogenannte historische Jesusund der geschichtliche, biblische Jesus, 1892), careau opus reducerii istorice a lui Isus la o fiinþãumanã, relativizarea abordãrii istorice înseºi. Tezace s-a formulat spune cã �Isus istoric al scriitorilormoderni ni-l ascund pe Christosul viu � ( MartinBaumotte, op.cit., p.100). Aceastã tezã vine pânãspre noi, elaboratã însã ca argument precis, decãtre Joseph Ratzinger, cu rãscolitoarea sa carteEinführung in das Christentum (1969), în care searatã cã cercetarea istoricã, binevenitã, ni-l poatereda pe Isus, dar nu poate capta, din raþiunimetodologice, Christosul din el. Pe de altã parte,

simplificarea, în descrieri, a ascedenþei iudaice alui Isus din Nazaret a stârnit reacþia inversã,orientatã spre etalarea continuitãþii dinspreiudaism spre Predica de pe munte, în care Isusprezintã impunãtoarea sa viziune asupra lumii.(vezi Julius Wellhausen, Israelitische und jüdischeGeschichte, 1894).

Pe acest fundal de acumulãri treptate, de dateºi de perspective de abordare, de cercetãriîntreprinse de personalitãþi de primã mãrime, aintervenit Adolf von Harnak, cu vestitul opus DasWesen des Christentums (1900). Cercetãrileteologului berlinez, împreunã cu fructuoasaintervenþie a rabinului Leo Baeck, au consacratdurabil abordarea istoricã a lui Isus din Nazaret ºiau transformat-o într-un capitol al teologiei ºi alculturii contemporane. Am examinat acest

capitol, în datele lui cele mai recente, în volumeleAndrei Marga, Religia în epoca globalizãrii (2oo3)ºi Andrei Marga, Theologia et Philosophia Hodje(2008), încât nu înaintez aici în detalii. Încheiobservând cã, astãzi, acest capitol este plin derealizãri semnificative, încât �Isus istoric� ºi �Isuseschatologic� sunt priviþi în unitate. Credincioºiicreºtini au acum la dispoziþie o întinsã informaþieistoricã, de care nu s-au putut bucura generaþiileanterioare, iar cei care citesc istoria capãtã unorizont elaborat de înþelegere a faptelor petrecutede la Nazaret la Jerusalim.

!

Vasilica Prunariu

Vasilica se uita la mine galeº, dar galeº, nu aºade ici de colo, ci aºa cum vezi numai în filmelealea bune cu femei care se uitã frumos, aºa cupleoapa rãsucitã ºi cu sprânceana jucãuºã. Vasilicanu era o femeie ca toate femeile, cu rochie, fustãºi sandalã. Vasilica purta kimono, era grasã dinfire ºi cu sprâncenele croºetate. Chiar bunica ei îicroºetase sprâncenele, înainte sã lupte în bãtãliade la Stalingrad, unde se zice cã a ºi conceput-ope mama Vasilicãi, doamna Estera.

Vasilica locuia pe o uliþã care dãdea uliþã-nuliþã cu mine, iar eu o priveam pe dupã tufeleverzi de castraveþi muraþi, uimit de delicateþea cucare tãia pepeni în mijlocul grãdinii. Murdarã dincap pânã-n picioare, cu pãrul împletit în coziucrainiene, cu kimono-ul desfãcut ca un ghem cucare s-a jucat pisica, Vasilica era un Rubens peroþi, un muzeu al feminitãþii exacerbate,convulsive ºi atroce.

I-am scris într-o searã cu suc de pepene oscrisoare de amor ghebos, de mare dragosteperpetuã, sã-i aduc la cunoºtinþã faptul cã oiubesc cum nu s-a mai iubit, cã beau suc depepene, deºi nu îmi place, asta doar ca sãrealizeze cât o respect ºi câtã cinste îmi face cândîºi orneazã gardul cu bostani sculptaþi în Pietà.

Vasilica Prunariu, cãci aºa o chema (când îºimai amintea doamna Estera de ea, pe vremea câttrãia), mi-a rãspuns ºi ea în doi peri, cu litere de-oºchioapã cã datoritã unui accident în care a rãmasschioapã, se aflã în imposibilitate locomotorie ºi,deci, nu poate sã vinã la ceai dansant aºa cândmi se nãzare mie.

Am fost foarte afectat, mã rog. Am fãcut timpde 3 zile infuzie de pepene la micul dejun, asta laspital, nefiind capabil sã-mi gãtesc singur. Cândam semnat hartia oficialã cã ies pe proprierãspundere, Vasilica Prunariu era ºi ea în faþaspitalului, purtatã de un hamal cu faþã veselã, elursuz de fel.

Mãi, Vasilica, eºti fãrã vlagã.Da, aici aºa e.Pãi?Mi-am tãiat piciorul crezând cã-i puiet de

bostan.Te iubesc.Mã scoþi din pepeni.

A fost dusã într-un salon alb, dar mai alb cade obicei, ºi a fost lãsatã acolo mult timp, fãrãperfuzie. Când te uitai în salon, nici nu ai fi ziscã era acolo, atât de lipit era cearºaful de pat.Vasilica era ºi ea lipitã de pat, slabã ca o schijã,suptã la faþã, cu kimono-ul descâlcit. Numaipleoapa se mai rãsucea, tremurândã. M-am puslângã patul ei, i-am pus alãturi, în vazã, unbuchet de dovleac, pepene ºi bostan, cu folie,legat frumos. I-am pupat mâna, ea a plâns încet,dar numai în gând. Eu mã cãutam de seminþe dedovleac prin buzunare, gândindu-mã cât de prostera ea hrãnitã acolo ºi cum nu bãuse ea nicimãcar o poºircã de dovleac fãcutã la repezealã. Aluat buchetul, a mimat o moartã ca-n deseneleacelea animate în care se mimeazã moartea cubuchet la piept. A mai râs ea ce-a râs, apoi s-a

stins, cum nu se stinge nimeni prin deseneleacelea animate.

S-a stins ca un dovleac de Halloween, pe lacinci dimineaþa, când copiii costumaþi înghionoaie, dracu lacu ºi fuchsia-împãrat dormduºi, cu dinþii bine cariaþi de dulciuri, iar dovleciisculptaþi cu tata-n garaj îºi consumã flacãra penesimþite ºi devin naturã moartã.

Aºa s-a stins ºi Vasilica Prunariu, iar curtea eia fost vândutã degrabã, dovlecii mâncaþi la ocumetrie, iar uliþa ei, uliþã-n uliþã cu a mea, nu amai fost la fel. Nici eu n-am mai fost acelaºi. Amdevenit infirmier la Secþia Specialã pentruCazurile Rare de Dovlecitã Acutã. În timpul liber,studiez în amãnunt aceastã maladie, mimândmoartea ca-n desenele acelea animate, pe bostaniisculptaþi în Pietà, ai Vasilicãi Prunariu.

��- prin bunãvoinþa lui Mihail Onaca

Vis. Noaptea spre 2 iunie.

Am visat cã aºteptam un autobuz la capãt deMãnãºtur, care nu mai venea.

Între timp vorbeam cu cineva despre pantofiilui albi care, atunci când nu mã uitam, se fãceauverzi - acoperiþi de mãtasea broaºtei.

La apus, apare autobuzul. Mã urc în el, darse opreºte, cu tijele cãzute de pe fire. Cobor, înlocul meu intrã un bãtrân.

Ajung în stradã - sunt la periferia Moscovei.Am mai fost pe aici, dar autobuzul mergea bine,o lua pe strada din dreapta.

Merg pânã la capãtul strãzii, care setransformã într-o serpentinã periculoasã pe oculme cu muºchi ºi licheni. Urc.

În vârf îmi sun mama, care nu vrea sã ascultecã eu sunt LA MOSCOVA.

Închid. Vãd râul Moscova, Kremlinul ºiCatedrala.

Apoi cobor prin pãdure cu un el ºi o ea,asemãnãtori cu 2 actori tineri, dar nu bag mânaîn foc.

Pãdurea e plinã cu conace de la 1600 cucopaci groºi în interior, înghiþite de iederã,muºchi ºi licheni.

Intrãm, ne urmãreºte un lup negru pecoridoare. Scãpãm de el pentru cã îi dau eupicioare în cap.

La un moment dat o sârmã ghimpatã seuneºte cu junglã, perfect egale. Le despart.Copacii sunt foarte groºi.

Senzaþie de eºec.

Jos, o curte a unei cazarme cu arcaºi,antrenandu-se. Ea bate la 2 uºi verzi din lemn, laînãlþime faþã de sol -

Uºi pentru marfã. Se deschid uºile. O bucãtãreasã grasã, rusoaicã, îmbrãcatã în

alb acoperã întreaga intrare cu fundul. Seîntoarce, având un halat pãtat cu sânge.

Ne întreabã: -Cine a spus prima oarã do svidanyia?

Eu: -Primul rus!

Bucãtãreasa: -Nu.

Scoate un arc ºi trage sãgeþi pe peretelecazarmei cam aºa:

A . . .

Eu: -Atunci Attila Hunul.

Bucãtãreasa: -Nu.

Arcaºii se întorc cu arcurile spre noi sã neomoare.

- din cogeamite noaptea dormitã de MihailOnaca

Pisici ºi bibani

Femeia grasã, colcãind de fericire, se apucã sãdezlipeascã peºtii de pe pereþi, sperând sã alungepisicile aciuate la casa ei. Mimã un dans decurtoazie prin camera de oaspeþi, în timp cepisicile zâmbeau politicos. Peºtii licãreau înmâinile femeii, stârnind admiraþie ºi bãltuþe desalivã.

Hei, pisicã, zise ea dansând. Hei, grãsano, ziseuna din pisici, fulgeratã, neagrã scrum. Peºteleatârna inert, cu ochii veseli. Dansã femeia ovreme, zgâlþâind peºtii, iar pisicile o urmãreau cape un ghem senzual. Totul era uns, însã cânddansul ei începu sã includã o lentã dar fermãînfulecare de peºte, o pisicã îºi fluierã camaradele,îºi suflecarã toate blana, ºi o cotonogirã pe femeiede-i stãtu bibanu-n gât.

Fãrã suflu, stãtea pe podea, nu aºa ferice ca laînceput, în timp ce pisicile intrau politicos, curândul, la pescuit prin burdihan. Dupa ospãþ,dansarã toate polka în semn de mulþumire, întimp ce femeia era de mult Vitamina C plutindprin cosmos.

vizionat de Mihail Onaca

Copilul

Un Copil zace pe balcon lãsând picãturiconsistente de salivã sã curgã alene spre forfotade locuitori ai oraºului. Fiind absorbiþi de haosulvieþii, trecãtorii nu par sã observe vreun semn al

2244




Mihail Onaca

proza

2255




abundenþei de salivã care curge pe geamurileblocurilor sau care cade anost fãrã sã întâlneascãobstacole. Totuºi, acei câþiva care reuºesc sãdesluºeascã ceva neobiºnuit picurând din cer, îºideschid rapid umbrelele continuându-ºi drumul,uºor îngrijoraþi de ploaia apãrutã subit.

Saliva care nu demult curgea în toatãsplendoarea, acum ºi-a pierdut oarecum dinconsistentã, firiºoarele strãlucitoare de pegeamurile vecinilor de mai jos fiind tot maisubþiri. Copilul a obosit. Ia o pauzã binecuvenitã.Trecãtorii cei vigilenþi îºi închid la loc umbrelele,pãlãvrãgind fericiþi, uitând rapid de ploaia deodinioarã. Trecãtorii mai puþin sensibilifenomenelor �meteorologice� îºi adâncesc ridurilemormãind în strãfundurile lor cerebrale desprepãrinþi, despre copii, soþia vecinului, soacrã ºi alteorãtãnii nevinovate. Nu realizeazã cãnemulþumirea aceastã provine dintr-o sferã cutotul diferitã, ºi anume a schimbãrilor�meteorologice� frecvente. Starea unuia poate fiinfluenþatã de cel mai mic ºi aparent neglijabilelement.

Copilul, inocent, râde cu poftã. Devine foarteconºtient de modificãrile pe care le creeazã însupa gândurilor acestor infimi trecãtori. ªtie cã laun moment dat ceva va merge anapoda în ziuaaceea la majoritatea dintre ei. Mulþumit, îºi cascãgurã spre cer ºi creeazã pe suprafaþã creierului oparadã de bucate alese. Pungile de salivã încep sãse umple ºi Copilul adoptã o poziþie strategicã,uºor înclinatã peste marginea balconului, în aºafel încât saliva sã curgã voios ºi neîncetat pestecapetele nebãnuitoare ale oamenilor. În acestmoment, mai multe persoane observã un elementperturbator în aer ºi cu o rapiditate exageratã îºideschid umbrelele, de parcã n-ar vrea sã le scapevreun strop din supa lor de gânduri ºi sã serãtãceascã prin univers. Parada de mâncãruricontinuã în timp ce tot mai multe umbrele sedeschid sã formeze o paradã a capcanelor degânduri. Saliva curge mai veselã cã oricând,formând o uºoarã ploaie mocãneascã pesteumbrelele protectoare.

Oamenii încep sã-ºi piardã concentrarea. Zileletrec, iar ploaia devine tot mai deasã ºi maiameninþãtoare. Pânã ºi cei cu riduri au început sãse gândeascã la acest fenomen bizar. Ba chiar, cei

mai sensibili dintre ei, au observat o uºoarãmodificare a consistenþei ploilor. Pe vremuri apaploii era mai uºoarã ºi mai puþin densã, însãacum stropii par grei ºi slinoºi. Oamenii au cãzutde acord cã e din vina poluãrii. Rezervelecristaline de apã ale oraºului au început sã fieînlocuite cu o materie densã ºi lipicioasã iar bãilesunt tot mai necesare. Crimele, sinuciderile,furturile, disputele sociale, politice, religioase sauorice alt subiect care odinioarã era discutat înamãnunþime la ºtiri, sunt înlocuite de unicaproblema existenþa: apã densã sau apã grea, cume numitã popular. Nimeni nu ºtie cauza acesteiprobleme, dar fie vorba între noi, nici nu s-ausinchisit sã afle. Toþi cautã cheia rezolvãriiproblemei, ºi nu cauza. Cauza în schimb, seprãpãdea de râs ( fãrã sã se opreascã din salivat,desigur!)

Îngrijoraþi ca hainele sã nu li se lipeascã depiele permanent, oamenii au renunþat la ele,considerând cã pielea lor e mai importantã decâtorice esteticã. Supãraþi acum, pe bunã dreptate,grijile precedente fiind uitate demult, oameniicolindã strãzile despuiaþi încercând sã nu seatingã unii pe alþii, de spaimã sã nu se formeze olegãturã lipicioasã între ei sau, mai rãu, opermanentizare a legãturii. Ploaia nu conteneºte.Supa gândurilor ºi-a schimbat ingredientele, eafiind acum alcãtuitã dintr-o abundenþã de apãgrea. Oamenii au început sã conºtientizeze cãefemeritatea supei, deºi doritã, se poate oricândtransforma într-un clocot dens ºi lipicios de apãgrea, deloc doritã. Viaþã era tot mai grea, ploaiapãrea veºnicã. Oameni pe care cândva îi puteaivedea într-un birou, scotocind prin mormane defoi, rãspunzând la 3 telefoane în acelaºi timp ºifãcând totodatã cafeaua directorului, acumaduceau jertfe zeilor în piaþa publicã, încercând sãopreascã ploaia apocalipticã. Copilul tãcea ºisaliva.

Dupã cum ziceam, tãcea ºi saliva�ºi salivacum n-a mai salivat nicicând, lãsând parada debucate sã se desfãºoare în fel ºi chip, atingândcote gastronomico-fantastice, nemaigustate. Eraatâta salivã încât oamenii ºi-au abandonat caseleºi au pornit peste oceanul de apã grea în bãrci,urmãrind disperaþi vreun peºte încetinit de vreoboalã, care ar putea constitui o pradã uºoarã ºi un

prânz delicios în acelaºi timp. Nivelul apei creºteazilnic. În decursul câtorva luni, cota apei ajunsesela nivelul balconului unde Copilul Salivator îºirevãrsa masele interminabile de lichid pestepopulaþia muribundã. Dezlipindu-se unii de alþiicu greu, îºi mutarã privirile de pe bãrcile loraproape descompuse de la salivã, pe Copilul acelacare izvora toatã sursã problemei cu o nonºalanþãde nedescris. Copilul zâmbi uºor, clipocind câtevabule la colþul gurii ºi pentru câteva momente seopri din salivat pentru a admira feþele stupefiateale mulþimii. Înainte sã apuce cineva sã gândeascãceva, toþi îºi îngrãmãdiserã privirile peste acelCopil. Era de-o obezitate covârºitoare, pungile desalivã înlocuind organele sale pentru a pompacantitãþile industriale necesare inundãrii globului.Limba i se transformase într-un tub imens cunenumãrate deschizãturi largi din care se scurgeaumase lipicioase de apã grea. Îºi formase un sistemde pompare care îi permitea sã þâºneascã kilolitriîntregi de salivã prin diverse orificii situate lanivelul feþei. Ca sã sporeascã rapiditateaprocesului, se folosea de mâini ca sã stoarcãpungile de salivã de pe gât, cu miºcãri ritmice ºiferme. Acel Copil care a salivat într-o zi din purãplictisealã pe balcon, a devenit acum un imensaparat de pompare salivarã cu totul grotesc,plutind în propria salivã ºi râgâind bulbuci salivariîn momentele scurte de obosealã între pompãri.Stãtea în faþã oamenilor ºi bulbucãia silenþios întimp ce saliva curgea de pretudindeni. Forfota deoameni începuse sã-ºi manifeste întreagã ura ºifrustrare acumulatã mulþumitã acestui plod grasexplodând de prea multã salivã. Începurã sã seîndrepte spre el cu gândul de a ucide Copilul, cucea mai crudã bestialitate pe care ºi-o puteauînchipui, dar când ajunserã lângã el, furã toþistropiþi cu o salivã acidã, care îi fãcu sã urle dedurere. Copilul îºi formase chiar ºi un sistemdefensiv pe baza de salivã.

Oamenii rãmaºi în viaþã s-au retras ºi aupribegit peste oceanul de salivã atâta timp cât s-au putut þine în viaþã mâncând peºti. Totul sescufundã, singurul lucru existent fiind acel Copilimens ºi salivator. A continuat sã inunde planetãnemaiputandu-se opri. Apa îl ridicase din balconºi îl purtase peste hotare îndepãrtate. Pluti înneºtire pânã ce stomacul îi cedã ºi se dezumflã cãun balon, fãcându-l pe Copil sã se scufundeneputincios în propria salivã. A murit, dar puþinulcreier care i-a rãmas liber de sub dominaþiaglandelor a fost mulþumit cã poate cineva va fiînvãþat cã sunt lucruri mai importante cãgândurile creatoare de riduri despre pãrinþi,despre copii, soþia vecinului, soacrã ºi alte orãtãniinevinovate, care sunt aºa de fragile în faþãelementelor mult mai puternice, care îþi potschimbã viaþã oricât de neglijabile ar pãrea; într-oclipitã supã de gânduri îºi poate schimbãingredientul: în acest caz, Saliva!

- din tinereþea lui Mihail Onaca

!

ªtefan Pelmuº Cronos

Mulþi oameni din Salva ºi din localitãþiledin jur ºi-l amintesc pe Grigore Boºotã,cunoscut localnicilor ºi nu numai

acestora sub numele de Boºotã, nãscut la RuncuSalvei, un om original, unic în felul sãu. Dacãîntre cele douã rãzboaie mondiale, Terente eraspaima Dunãrii, în împrejurimile Brãilei, GrigoreBoºotã acþiona mai mult prin fostul raionNãsãud. Ecoul faptelor sale a ajuns ºi maideparte. Fãrã îndoialã era un opozant al regimuluicomunist, deºi se poate ca în tentativa lui de aînfrunta cu sânge rece autoritãþile ºi a-i sprijini pecei sãraci ºi nevoiaºi, sã fi fost ºi vreo pornire deordin personal. Neîmpãcându-se cu regimul dinarmatã, Boºotã a dezertat ºi de atunci umbla maimult pe câmp ºi prin pãduri, ferindu-se demiliþienii trimiºi pe urmele lui.

Era prin anii 1948-1949, îºi aminteºte bãtrânulPrãdan Toader din Salva, în vârstã de 67 de ani.Grigore Boºotã era renumit în sat cã îi ajutã pecei sãraci. Greutãþile erau multe atunci. Regimulde opresiune sovietic apãsa greu pe umeriipoporului. Birurile erau multe ºi grele. Ele senumeau cu un termen nou: cote. Existau cote decereale (grâu, porumb), cote de carne, precum ºicontribuþii în bani. Oamenii munceau de sespeteau ºi nu se alegeau cu mare lucru. GrigoreBoºotã, ca unul ce plecase de la þarã, cunoºteatoate aceste greutãþi care nu erau altceva decâtilegalitãþi îmbrãcate în haine... legale. Tocmai deaceea el ºi-a propus sã-i ajute pe cei sãraci, aºa,dupã puterile lui. La unii le cumpãra oi ºi vite saule dãdea banii cu care sã-ºi acopere nevoile. Lua

bani de la stat ºi-i împãrþea la nevoiaºi. Pentruaceasta ei îl simpatizau. Era, cum se spune, de-allor.

Grigore Boºotã nu era mare de stat. Înfãþiºareafizicã nu-l deosebea de-un om de rând de la þarã,având atâta putere ºi sãnãtate încât sã-i permitãsã-ºi lucreze ogorul. Pe plan psihic, însã, se parecã Boºotã depãºea limitele cu care era înzestrat unom normal. Era de un curaj ieºit din comun, aveao voinþã de fier, o inteligenþã ºi o rãbdare care-lvor ajuta sã-ºi domine adversarii ºi sã-i biruiascã.La acestea se adaugã ºiretenia ºi stãpânirea desine. Aceste însuºiri l-au ajutat sã iasã din multeîncurcãturi în care se bãga singur. Dacã priveºtichipul sãu din fotografie, fruntea frumos boltitãîþi sare-n ochi prima datã ºi te atenþioneazã cãacolo ar putea fi vorba de ceva, de ceva ce aîncãput cu greu înãuntru de-a fost nevoie de-o aºaarcuire. Apoi simetria buzelor ferme. Cine ºtie dince strãfunduri de veac veneau ochii sãiscânteietori, conturul bãrbii ce întregeºte unchip... chipeº, aºa cum îl au mulþi români, cãci defrumuseþe-n þarã n-am dus ºi nu ducem lipsã. Nuîntotdeauna purta cu el armã. Numai cândsituaþia o cerea. Întâmplãrile cu Boºotã circulauprin împrejurimile Salvei, ajungând pânã laBeclean, Dej ºi mai departe. Deºi uneori circulauînflorite ºi denaturate, ele pãstrau totuºi unsâmbure de adevãr, în ele Boºotã fiind reprezentatcu multã simpatie, ca un om drept, necruþãtor cucei pe care el îi numea duºmani, cucolaboraþioniºtii din sate ai comuniºtilor. Pe

aceºtia nu-i putea suporta ºi le dãdea câte o lecþiede virtute cetãþeneascã, fãrã sã-i vatãme sau sã leia viaþa. Boºotã nu era un criminal. A rãmascelebrã o întâmplare pe care ne-a relatat-obãtrânul Prãdan Toader din Salva, care l-acunoscut ºi a stat de vorbã cu Grigore Boºotã.

Una dintre cele mai populare snoave carecirculã încã pe seama lui Boºotã este o întâmplarepetrecutã în acei ani de opresiune moscovitã,asupra þãrii noastre, opresiune la care conlucrau ºiautoritãþile române de atunci, care trebuiau sãstoarcã bunurile ºi sã le verse marelui imperiu.Dintre toate, cota de carne era extrem deapãsãtoare pentru mulþi cetãþeni nevoiaºi cetrebuiau sã predea Comcar-ului viþelul sau mielulde la casã. Boºotã de mult pândea maºina celorce aveau sã vinã pe sate, sã plãteascã contracteleîncheiate. Pentru a afla data precisã, el s-aîmbrãcat în niºte haine ponosite, a luat un mielîn braþe ºi s-a prezentat la Nãsãud, la sediulORACA, dându-se drept un cetãþean din Zagra,comunã a unor vestiþi crescãtori de animale, deunde realizau în mare parte planurile comunistela contractãri. Aici el a fãcut-o pe prostul,spunând cã vrea sã predea acest miel. Tovarãºii dela birou i-au spus: �Du-te, bade, liniºtit acasã cãmâine venim cu maºina la Zagra, facem plãþile cese cuvin ºi luãm animalele�. Boºotã atât aºtepta,sã ºtie exact ziua în care vine maºina. Maºina camaºina, dar pe el îl interesau banii ce veneau cuvehicolul. Aºa cã s-a dus liniºtit, cum i-au spustovarãºii, ºi a aºteptat în tãcere scurgerea zilei ºi anopþii premergãtoare vestitei întâmplãri.

A doua zi s-a sculat dis de dimineaþã ºi a mersîmpreunã cu un ajutor al sãu, un flãcãu fugit ºi eldin armatã, pe valea Zãgrii, aºteptând lângã unpodeþ, construit din bârne. Era prin luna mai,timp numai bun de colectat mieii de la cetãþeni.Un soare strãlucitor lumina vârfurile copacilor ºicolinele din jur. Boºotã nu avea emoþii. Eracomplet stãpân pe sine. Tânãrul de alãturi avea ºiel încredere în �stãpânul� sãu. La un moment datei zãresc la o oarecare distanþã maºina pe care oaºteptau. Înãuntru se aflau perceptorii, însoþiþi deun miliþian. Cu un gest hotãrât, Boºotã urneºte obârnã din podul de lemn ce traversa drumul,astfel ca maºina sã nu mai poatã înainta. Apoi seascunserã amândoi în tufiº. Când maºina ajunseaproape de podul de lemn, ºoferul opri, vãzândspãrtura din faþã. Se dãdurã jos cu însoþitorii sãi

2266



26

istoria

Grigore Boºotã, haiduculGavril Moldovan

Liviu Nedelcu Sirena (2009)

TRIBUNA � NR. 272 � 1-15 ianuarie 2014

2277




cu tot. Atunci Boºotã tunã, ieºind din tufiº: �Susmâinile cu toþii!�

N-a mai fost timp de-a te opune. Ca mieluºeii,cei interpelaþi se supun cu mult zel, în timp ceBoºotã îl dezarmeazã pe miliþian. Ia apoi, cu ungest maºinal, geanta mult râvnitã, în care se aflau250.000 de lei. Pentru vremea aceea era o sumãfoarte mare. Ca sã-ºi confirme înclinaþia lui spreumor, lucru de care nu era lipsit, ci dimpotrivã, îiprisosea, ia bani ºi lasã un bilet în locul lor, pecare scrie: �Mi-am luat leafa pe luna lui mai�.Semnat: Grigore Boºotã. Riduculizând astfelautoritãþile, Boºotã a intrat în oralitatea popularã,câºtigând simpatia oamenilor, care vedeau în elunul �de-al lor�.

Cele 250.000 de lei au fost împãrþíte celorsãraci. Unei sãrmane vãduve i-a cumpãrat o vacã,alteia pãmânt. Din acest punct de vedere, Boºotãscapã de învinuirea de simplu hoþ, cum îlcategorisesc unii.

Boºotã avea oameni care-l anunþau când îlcãuta potera. În fiecare din localitãþile Salva,Runc, Mititei, Nãsãud avea simpatizanþi la caretrãgea ºi unde avea adãpost, oricând. Unii dintreaceºtia au fãcut chiar închisoare, dovediþi fiinddrept oblãduitori ai lui. Rãspândea zvonul cã seaflã într-o zonã sã-l caute acolo, iar el, de fapt înacel moment, era cu totul în altã parte, unde seodihnea liniºtit sau punea la capãt vreo altãaventurã. Ce s-ar fi ales dintr-un asemenea omdacã ar fi fost ºcolit. Probabil cã ar fi ajuns unbun comandant de oºti, sau vreun procuror,fiindcã nu era lipsit de spirit justiþiar. În orice caz,puþini oameni ºi-au riscat viaþa aºa cum a fãcut-oel.

Într-una din zile Boºotã a luat o importantãsumã de bani de la un perceptor comunal, penumele sãu Þau Vasile. Acesta se trãgea de prinpãrþile Basarabiei ºi s-a pripãºit prin pãrþile acesteaunde l-au adus nevoile vieþii. Acesta tocmaiadunase �porþia� (în limbajul lui Moromete�fonciirea�) de la Sãtenii din Runcu Salvei.Reprezentau banii munciþi de oameni cu sudoareafrunþilor. Lucrurile s-au întâmplat cam prin vârfuldealului numit de locuitori �Zapodi� (dupã alþii l-ar fi aºteptat pe dealul Beleii, ce desparte Salva deRuncul Salvei). Þau era bãtrân ºi nu a opus nici orezistenþã. I-au luat banii strânºi de la cetãþeni,cam 20.000 de lei, lãsându-i, dupã obiceiul sãu, o�chitanþã�, aºa ca sã se ºtie cã el a luat banii.Vestea s-a rãspândit ca fulgerul, fiindcã pe câmpmai erau oameni care vãzuserã scena. Autoritãþilescrâºneau de mânie, dar de prins nu-l puteauprinde pe Boºotã.

În aceste împrejurãri, fostul secretar de partidal organizaþiei Runc-sat, Sãrmaº Grigore, s-alãudat în gura mare în sat cã dacã lui i se dã opuºcã, el îl prinde pe Boºotã ºi îl aduce legat lamiliþie. Deºarte speranþe! Acest Sãrmaº a fostvictima temperamentului sãu. Cum spuneam,Boºotã avea informatorii lui peste tot, care relatautoatã �miºcarea� dintr-o anumitã zonã.

Astfel a aflat ºi de lãudãroºenia lui Sãrmaº ºiºi-a propus sã-l pedepseascã, sã-i dea o lecþie.Boºotã nu era un criminal. El lãsa omului viaþa,dar îl enervau lãudãroºii ºi cei care nãpãstuiau peomul sãrman. Când Sãrmaº s-a dus la plug încâmp, cu nelipsitu-i cal la capãtul ogorului, prinsurprindere Boºotã a ieºit dintr-o groapã, i-a luatpuºca lui Sãrmaº, l-a aºezat cu faþa la pãmânt, ºii-a dat câteva la fund cu o bâtã. Apoi i-a restituitarma, spunându-i: �N-am nevoie de puºca ta, þi-olas, sã nu dai de bucluc pentru ea�. Multe ar maiputea fi de spus despre acest erou popular, desprealte aventuri fãcute cu sânge rece, despreprinderea lui în casa Mariei Oniþa din Salva,femeie ce a fãcut un an de închisoare pentru cã l-

a adãpostit, iar bãrbatul ei mai mult, despre felulcum ºi-a pierdul piciorul, mai precis cum i-a fosttãiat piciorul dupã mai multe evadãri.

Am vrea ca faptele relatate sã fie adevãrate,dar nu avem de unde ne documenta decât dingura unor martori oculari.

Dosarul lui Baºotã nu se aflã la PoliþiaNãsãud, unde l-am cãutat, ci la Cluj-Napoca.Poate cã într-o zi îl vom cãuta acolo. Dosarul vafi revelator sub aspectul acuzaþiilor ce i s-au adusacestui curajos om, prieten al omului sãrac.Acuzaþia de bazã era: �Terorizarea organelorpopulare de stat ºi uneltirea contra RepubliciiPopulare Române�. Cu asemenea sintagmeînfricoºãtoare cãutau oficialitãþile sã-i înfricoºezepe locuitori, pe cetãþeni.

Fãrã îndoialã Grigore Boºotã a fost un omdespre care meritã sã se scrie. Prin anii 1944-1952ºi chiar ºi dupã aceea, era figura legendarã alocuitorilor din þinutul Bistriþei ºi Nãsãudului,care-l priveau cu simpatie, fiind în acelaºi timphulit ºi urât de autoritãþile de atunci. Cei care l-aucunoscut spun cã ura din tot sufletul nedreptateaºi, cum comunismul instalat în toatã þara însemnao mare nedreptate pentru poporul nostru, ura demoarte acest sistem care a deposedat cetãþeanulrural de pãmântul, de animalele lui, de bunurilelui.

Viaþa ºi faptele lui puse în slujba ajutorãriioamenilor sãraci prin jecmãnirea statului, a fostprivitã cu mare bucurie de locuitorii din RuncuSalvei, satul sãu de baºtinã, Salva, Mititei º.a. Afost un fel de haiduc modern, inteligent,neînfricat, plin de ºiretlicuri, atunci când nevoia îlpunea faþã în faþã cu miliþia, pusã pe urmele luitot timpul ºi de care trebuia sã scape prin totfelul de stratageme. Lucru foarte rar într-oasemenea biografie este faptul cã nu a fãcut nici ocrimã, deºi viaþa l-a pus în situaþii când erajustificat sã o facã. Dacã o crimã poate fi

justificatã! Cinstea istoria patriei ºi ura de moarteRusia care a adus în România comunismul, ºi apus cote insuportabile pe umerii bieþilor locuitoriieºiþi sleiþi dintr-un rãzboi mondial.

Avea un suflet mare. Într-o zi din anul 1952 aîntâlnit pe Dealul Târgului (Dumitra) o femeiedin Dorolea care ducea la târg, la Nãsãud, o vacã.Din dialog Grigore Boºotã a aflat cã femeia urmasã vândã vaca ºi sã plãteascã impozitul la stat. Amai aflat cã femeia era aºteptatã acasã de ºaptecopii. Aceste lucruri l-au sensibilizat pe eroulnostru ºi l-au determinat sã-i ofere o mare sumãde bani. Femeia a plecat acasã cu vaca ºi cu banii.Astfel de gesturi din partea lui Boºotã n-au fostpuþine. Tocmai de aceea ºtirea despre omul careajutã sãracii s-a rãspândit cu repeziciune. A stat înînchisoare din 1952 pânã în anul 1964. În anul1988 Grigore Boºotã moare dupã ce, în condiþiidespre care nu dorea sã vorbeascã, ºi-a pierdut unpicior. Unii spun cã piciorul i-a fost tãiat ca sã numai poatã fugi din încercuiri ºi din aresturi.Adevãrul este cã el a umilit foarte mult miliþiaprin faptul cã avea oameni peste tot care îispuneau unde îl cautã miliþia ºi reuºea de fiecaredatã sã scape de urmãriri. Armate întregi demiliþieni erau puse pe urmele lui ºi tot nu-lputeau prinde. Scãpa ca prin minune, spresatisfacþia cetãþenilor, care mai ºi râdeau deincompetenþa ºi neprofesionalismul miliþienilor.Acesta a fost Grigore Boºotã, ºi chiar dacã istorianu poate discerne cu claritate între faptele luibune ºi rele, meritã sã-l receptãm ca pe un omdeosebit care ºi-a pus energia în slujba ajutorãriisãracilor pe care el îi vedea împovãraþi de tot felulde nedreptãþi.

!

Gheorghe Zãrnescu Interiorizare

Poetul clujean Octavian Hoandrã � menþionatalãturi de laureata Nobel Doris Lessing, laParis

Volumul de poezie al lui Octavian Hoandrã afost recomandat cititorilor pe blogul unui cunos-cut critic literar parizian.

Journal à Klausenburg, traducerea în francezãa volumului de debut în poezie al editorialistuluiZiua de Cluj, Octavian Hoandrã, este promovatpe un blog al unui scriitor ºi critic literar din

Franþa. Scriitorul ºi criticul literar Jean PierreBonnel a publicat pe blogul de literaturã �Le Blogà Bonnel� o scurtã prezentare a volumului publi-cat în Franþa în traducerea Letiþiei Ilea.

Numele ºi cartea lui Octavian Hoandrã suntmenþionate într-o postare din 19 noiembrie, într-un grupaj în care autorul blogului vorbeºte ºi deDoris Lessing, laureatã a premiului Nobel, dece-datã cu douã zile mai devreme.

Volumul Journal a Klausenburg este descris ºi

recomandat pe blogul francez fiind citate cuvin-tele lui Jacques Jouet, autorul prefeþei, care sub-liniazã caracterul meditativ al cãrþii. Autorulaminteºte ºi faptul cã poeziile care alcãtuiesc volu-mul au fost scrise pe telefonul mobil ºi postatepe Facebook. �Dar când rezultatul apare nu doarvirtual, ci ºi în concretul unei cãrþi, putem zice cãprogresul tehnologic a avut un efect favorabil�,noteazã blogger-ul literar, care observã cã are de aface cu un volum �mai puþin voluminos, darluminos�. Varianta în limba francezã a volumuluiJurnal la Klausenburg a fost lansatã în luna mar-tie 2013, fiind prezentatã ºi la SalonulInternaþional de Carte de la Paris, sub egida edi-turii clujene Eikon, prefaþa fiind semnatã de poe-tul francez Jacques Jouet. Traducerea aparþineLetiþiei Ilea, cunoscutã cititorilor francezi.

Ediþia românã a cãrþii, care reprezintã debutulîn poezie al autorului, a fost lansatã la Cluj îndecembrie 2011, la editura clujeanã Eikon. Carteainclude 50 de poeme scrise de autor în cafeneauasa proprie, a cãrei denumire este indicatã în titluºi afiºate în timp real pe reþeaua de socializareFacebook. Prefaþa la ediþia în limba românã estesemnatã de poetul Ion Mureºan.

Scriitor ºi editorialist la Ziua de Cluj, OctavianHoandrã a publicat, începând cu 1992, douãromane, un volum de prozã scurtã ºi douã volu-me de publicisticã. Jurnal la Klausenburg reprezin-tã debutul sãu în poezie.

De curând, drepturile de autor pentru acestvolum au fost contractate de prestigioasa editurãparizianã Edilivre, cartea urmând sã aparã încadrul colecþiei �Classiques� a acesteia. Volumulva putea fi achiziþionat în curând din librãriile dinParis, de pe site-ul editurii (varianta fizicã) sau, învariantã electronicã, de pe Amazon.fr,Chapitre.com, RueduCommerce.com,Edilivre.com.

!

2288




eveniment

Poetul clujean Octavian Hoandrã -menþionat alãturi de laureata Nobel, Doris Lessing, la Paris

(19 noiembrie 2013)

Jurnal la Klausenburg al scriitorului românOctavian Hoandrã este, dupã Jacques Jouet,cel care scrie prefaþa, o carte de «meditaþie»,«poeme de meditaþie împãrtãºitã».

E vorba de niºte texte scurte, reunite, fãrãpunctuaþie, compuse pe un smartphone:poezia se scrie de acum înainte pe maºinaportabilã, pe tweeter, pe intimul telefonportabil, protezã a minþii noastre: nu ne maiputem lipsi de el�

Dar când rezultatul se afiºeazã, nu învirtual, ci în concretul unei cãrþi, atunci îþispui cã progresul tehnologic are poate pãrþilelui bune� Mai ales atunci când citim, înhazardul datelor care scandeazã acest volumpuþin voluminos dar luminos:

Marþi 19 aprilie 2011, 1:09 pm

«suntem binepare cã ne e bine aºaºi o sã ne amintim ºi asta ºi cealaltãaºa cum au fost elefiindcã toate lucrurile au fost într-un felmai devreme sau mai târziuvom cãutapropriile noastre urmene vom lua dupã ele precumogarii afganiîn cãutarea animalului rãnit la vânãtoaredar urmele nu vor duce nicãieriºi sufletele noastre nu vor mai fiacolo»

(Octavian Hoandrã, Jurnal la Klausenburg,94 pagini, octombrie 2013, 12 euro, difuzatãîn Franþa)

(http://leblogabonnel.over-blog.com/article-doris-lessing-la-rebelle-octavio-hoandra-le-poete-raoul-marc-jennar-le-militant-altermondialiste-121190596.html)

!

Octavian Hoandrã poetulJean-Pierre Bonnel

Liviu Nedelcu Coloana gri

��TTuurrnniirruull�� mmuuzziiccaall aall cceelloorr ddoouuãã ooppeerree cclluujjeennee

Ce poate fi mai frumos, mai incitant ºi înegalã mãsurã mai sãnãtos pentru atmosfera cultu-ralã a capitalei transilvane decât o sãrbãtoare aoperei, a cãrei intensitate crescândã o trãim maiales o datã cu deschiderea stagiunii 2013-2014?Chiar mai mult decât o sãrbãtoare, este un ade-vãrat �turnir� al celor douã opere clujene - OperaNaþionalã Românã ºi Opera Maghiarã de Stat, acãror �rivalitate� stârneºte un explicabil �magne-tism� în rândurile publicului meloman, dar ºi oatât de generativã �electrizare� în cercurile artis-tice ºi ambele îºi articuleazã puterea în termenicare ne-ar trimite cu gândul direct la experi-mentele lui Nicola Tesla.

În acest an dublu comemorativ, Verdi-Wagner,precum ºi bicentenar - 2013, Opera Românã ºi-aîmbogãþit repertoriul cu douã lucrãri de RichardWagner, respectiv Olandezul Zburãtor ºiTannhäuser, iar Opera Maghiarã s-a avântat încreaþia timpurie a lui Giuseppe Verdi, dând viaþãîn premierã absolutã în România unor titluri maipuþin cunoscute din creaþia compozitorului ital-ian, respectiv Giovanna d�Arco, I Masnadieri ºiLuisa Miller. În istoria muzicii aceste trei lucrãrisunt cunoscute ºi ca �prima trilogie�. Deºi nu aucunoscut niciodatã popularitatea creaþilor ulte-rioare ale lui Verdi (excepþie fãcând poate LuisaMiller, datoritã unui libret mai reuºit), cele treiopere au atras publicul clujean trei seri la rând înspaþioasa salã a teatrului, fiecare montaredevenind un eveniment muzical memorabil alaceastei stagiuni a Operei Maghiare.

Iniþiativa proiectului a aparþinut directoruluiinstituþiei, Gyula Szep, cãruia i-a aparþinut ideeamontãrii celor trei opere. Proiectul a însemnat ºio �mobilizare� a tuturor efectivelor disponibile înþarã ºi strãinãtate, deoarece au participat cântãreþiatât de la Opera Maghiarã din Cluj, cât ºi de la

Opera din Budapesta. ªi întrucât proiectul este ocolaborare a celor douã instituþii, cu o sãptãmânãinaintea premierei clujene a avut loc premieratrilogiei la Budapesta. Aportul operei budapestanes-a rezumat la concepþia artisticã, o parte dinsoliºti ºi dirijorul, însã cele mai multe �efective�,respectiv corul, orchestra, restul soliºtilor,decorurile ºi costumele au aparþinut Operei clu-jene. Poate cel mai important aspect al proiectuluieste faptul cã publicului i-a fost oferitã posibili-tatea de a avea un contact nemijlocit cu cele treilucrãri din anii de tinereþe ai lui Verdi, opere cucare el a exersat meºtesugul compoziþiei ºi care austat la baza viitoarelor sale succese. Slaba propa-gare a acestor lucrãri de-a lungul vremii s-adatorat în principal mediocritãþii libretului ºi nua muzicii, întrucât atât de pãtrunzãtorul etos liricºi binecunoscutul expresivism melodic ale acestoropere ilustreazã un autentic talent al compozi-torului ºi, pânã la urmã, anticipã viitoarele suc-cese ale operelor care au urmat.

RReeggiiaa:: îînnttrree ccoonnttiinnuuiittaattee ººii iinntteerrffeerreennþþãã

Dorinþa regizorilor de a conferi o unicitate ºicontinuitate celor trei opere, de a face din treipãrþi un întreg, se reflectã în decorurile ºi cos-tumele care au fost comune pentru toate operele.Gândite de Csiki Csaba, decorurile sugereazãpereþi de stâncã ºi lemn, un spaþiu natural, chiarsãlbatic, singurul element distinctiv între cele treimontãri fiind combinarea diferitã a decoruriloratribuite fiecãrei opere ºi �mularea� lor pe specifi-cul respectivei acþiuni. Dat fiind faptul cãsubiectele libretelor sunt plasate atât în spaþiidiferite, cât ºi în segmente temporale diferite,amprenta impresivã dobânditã la montarea primeioperei, Giovanna d�Arco, interfera cu acþiuneacelei de a doua - I Masnadieri, ºi, probabil, nu arfi fost nici o surprizã pentru public dacã Fecioaradin Orlean chiar ar fi apãrut printre hoþi flu-

turând stindardul alb al regalitãþii, iar hoþii ar fiincendiat-o pentru o a doua oarã. Dat fiind ambi-entul natural, lemne ar fi fost destule. Este deînþeles opþiunea pentru continuitate ºi integrareacelor trei opere într-un singur fluviu narativ, însãtrebuiau anticipate ºi riscurile unei �amalgamãri�imagistice destul de probabilã.

Acþiunea operei I Masnadieri se desfãºoarãîntr-o pãdure, chiar dacã ºi una mai tenebroasã, înconcordanþã cu spiritul romantic, însã verde, cueventuale petice de cer albastru sau cu mai proba-bilele raze de soare inunând câte un luminiº. Însãdecorurile concepute în nuanþe de maroniuîntunecat, cu o texturã mineralã, uscatã ºi cu mul-tiple denivelãri producãtoare de relief cu multipleumbre, se confundau cu semiîntunericul de pescenã mai degrabã decât sã învioreze coloritul sausã dea profunzime. Ori aceastã opþiune imagisticãpentru omogenitate ieºea în evidenþã cu atât maimult în momentele inevitabil statice ale acþiunii -evoluþiile solistice, de ansamblu sau cele corale, încare este atât de normal ca focalizarea inter-preþilor pe emisia vocalã ºi în egalã mãsurã pe cal-itatea expresiei sã nu permitã o mai vioaie mani-festare corporalã.

Cum ºi era de aºteptat, o mai vie colorarevizualã au deþinut-o interpreþii cu rol de epicentrual acþiunii scenice - soliºtii, opþiunea pentru roºu-masiv al corului spãrgând din când în când gri-maroniul generalizat atât de apãsãtor.

Cel mai mult de �pãtimit� a avut decorul,întins de-a lungul scenei ºi nu suspendat, destâncã, pe care soliºtii îl parcurgeau ca fiind maidegrabã obligaþi s-o facã, pãºind cu precauþie pe�piatra� nesigurã, un evident inconvenient. Peaceeaºi stâncã se putea lua loc, acþiune repetatãde mai multe ori de cãtre fiecare solist. Tot pestânca în cauzã se murea sau se putea rosti ocuvântare mai înflãcãratã. Tot de pe ea se rosto-golea trupul (deja) neînsufleþit al vreunui solistproaspãt �ucis� în acþiune. Dupã stâncã se puteagãsi ºi un ascunziº comod pentru a spiona într-unmod eficient acþiunile celorlalþi soliºti.

În consecinþã, soluþiile regizorale riscante pre-supun asumarea unor riscuri reale cu consecinþenu neapãrat favorabile în planul imaginii sauîntregii acþiuni scenice.

MMiizzaa mmaajjoorrãã aa mmoonnttããrriiii - ggeenniiuull mmeellooddiicc vveerrddiiaann

Libretul operei este unul cât se poate decomun, scris parcã în grabã ºi la întâmplare, fãrão intrigã clarã, o desfãºurare a acþiunii haoticã ºicu un deznodãmânt deja comun, aducãtor demoarte celei care întruchipeazã iubireanecondiþionatã. Ceea ce face însã din aceastãoperã una demnã de pus în scenã este muzica deo puternicã inspiraþie belcantistã, cu pasaje încãr-cate cu un lirism profund, melisme ºi cadenþe decoloraturã scrise în cea mai sensibilã manierãposibilã ºi un ritm cât se poate de viu ºi dansant,datorat atât de uzitatului metru ternar care dom-inã scriitura.

Stilul componistic al acestei opere trãdeazã oputernicã inspiraþie a lui Verdi din muzica luiRossini. Deºi spre deosebire de textul ºi acþiuneadin operele lui Rossini, în libretul operei lui Verdieste mult mai puternic relevatã dominanta roman-ticã, în concepþia pur muzicalã a operei, însã, maipoate fi resimþit un anumit �rossinianism�.Tesãtura vocalã cere voci extrem de lirice, capabilede acute sensibile, dar puternice. La fel este nece-

2299




Anul premierelor de operã la Cluj:

I Masnadierila Opera Maghiarã de Stat

Maria Carla Bãlan, Oleg Garaz

opera

Mihai Chiuaru Capriciu "

3300




sar controlul perfect al vocii ºi mai ales o grijãdeosebitã pentru conturarea ºi conducerea susþin-utã a frazelor muzicale. Datã fiind acþiunea carepentru publicul contemporan apare drept una evi-dent anacronicã, împreuncã cu decorurile masiveºi sumbre, lipsite de �artificii� vizuale, întreagaatenþie a auditoriului a fost focalizatã asuprapãrþii muzicale. Iar aceastã convergenþã a unorfactori situaþionali au impus, vrând-nevrând, pre-tenþia pentru un nivel înalt de profesionalismîmpins, poate, chiar pânã înspre un necesar per-fecþionism. În lipsa altor reprezentaþii ale acesteiopere, nu a existat nici o posibilitate ca publiculsã fi putut realiza o comparaþie cu alte montãriale aceleiaºi lucrãri. Astfel, contextul prezenta,practic, o �audiþie absolutã�, introducând auditori-ul într-o lume nouã ºi impresionându-l cu opregãtire muzicalã impecabilã atât a corului ºiorchestrei, cât mai ales a soliºtilor.

Orchestra a impresionat de la bun începutprin structurarea atât de �concertisticã� a uver-turii, despre care am putea spune cã a fost maidegrabã un �concert� pentru violoncel ºiorchestrã. Imaginea concertãrii mai degrabã decâtatât de previzibila impresie a anticipãrii, normalãpentru o uverturã, a �amprentat� într-un modneaºteptat de plãcut tot ceea ce a urmat.Violoncelistul (ºef de partidã) Elöd Kostyák a rea-lizat un extraordinar de expresiv ºi coerent solo,care la încheiere a stârnit un binemeritat val deaplauze. Dirijorul Gyorgy Selmeczi a condus oorchestrã a cãrei sunet a fost impecabil, laturametrico-ritmicã fiind controlatã cu fermitate ºifiind evitate astfel aproape �indispensabilele�decalaje prezente la cele mai multe reprezentaþii:ansamblurile partidelor instrumentale au fostcoordonate cu fineþe, acest fapt determinând oconlucrare armonioasã a grupurilor orchestrale.Un sunet cald ºi plin, nuanþat cu multã sensibili-tate, sonoritatea instrumentelor fiind amplificatãprintr-o acusticã impresionantã a sãlii. Bolta sãlii�împlinea� sunetele, catifelându-le, amplificându-le, ajutându-i pe soliºti ºi impresionând puternicpublicul.

Un important aport dramatic a fost adus decãtre corul bãrbatesc care ºi-a interpretat partidacu forþã ºi energie, dar mai ales cu multã impli-care expresivã, ceea ce a adus o considerabilã con-tribuþie la dinamismul întregii acþiuni. Cumomente chiar �explozive� în ceea ce priveºteputerea sonoritãþii, surprinzãtoare, corul îºi exerci-ta funcþia de �galvanizare� a acþiunii, pe lângãfuncþia de �comentariu� sau �fundal� sonor colec-tiv.

SSoolliiººttiiii:: ddããrruuiirreeaa ccaa eettaalloonn aall uunnuuii aauutteennttiiccssttaattuutt pprrooffeessiioonnaall

În aceastã operã, I Masnadieri, localizabilã înprima perioadã de creaþie a lui Verdi, încã nusunt atât de bine conturate, precum doar maitârziu, tipologiile vocale tipic verdiere.Compozitorul foloseºte mai mult principiilemoºtenite de la predecesorii sãi în ale belcanto-ului, astfel cã sopranei îi este atribuitã o scriiturãde coloraturã, uºor mai dramaticã totuºi decât arfi, poate, normal într-o perioadã a romantismuluitimpuriu. Rolul tenorului este construit pentru ovoce liricã, iar basul ºi baritonul sunt tipologiiasemãnãtoare cu idealul verdian din a douaperioadã de creaþie a compozitoului. Un aspectinteresant al acestei opere, este modul în careVerdi valorizeazã funcþiile dramaturgice ale par-tidelor vocale: opera debuteazã cu baritonul ºi deabia dupã el apare tenorul, iar în actul II -soprana, fiecare cântând câte un monolog lung ºisolicitant. Este interesant de remarcat cã întâlnireaîntre personajele principale ºi într-un sens purvocal - între vocile solistice ale acestei opere, seproduce destul de târziu, lãsându-le cântãreþilortimp pentru interpretarea multiplelor arii, lungi ºidificile, însã deosebit de melodioase.

Soprana clujeanã Appolónia Egyed (personajulAmalia) a fost singura voce femininã a operei,aflatã la primul rol major din cariera sa.Interpreta a impresionat publicul printr-o vocecristalinã ºi frumoasã, o tehnicã vocalã foartebunã, fãrã de care nu ar fi putut executa cu odeosebitã mãestrie, dar ºi lejeritate, cadenþelelungi ale arilor din actul al II-lea. Punctul forte alvocii sale îl reprezintã registrul mediu ºi deºinumeroasele acute prezente în partiturã nu aufost întotdeauna soluþionate impecabil (deºi abso-lut satisfãcãtor), soprana a dat dovadã de un realtalent, atât vocal, cât ºi scenic, printr-o puternicãimplicare emoþionalã în conturarea unui personajnefericit, supus unor ameninþãri, mãcinat deincertitudini, neîncredere, frustãri, temeri ºi dor,mai ales în întâlnirea ei cu Carlo din actul al III-lea. Este de admirat rezistenþa vocalã a sopraneicare a dus la bun sfârºit un rol, putem spune,extrem de dificil, plin de �capcane� vocale, cu oscriiturã înaltã solicitantã prin însãºi lungimearolului, mai cu seamã la începutul actului al II-lea.Cu atât mai mult meritã apreciatã pregãtirea pro-fesionalã a sopranei, cu cât aceastã operã a lãsatimpresia unui adevãrat �maraton� vocal mai alesîn ceea ce o priveºte pe tânãra interpretã, care atrecut, însã, cu brio testele de anduranþã vocalã,expresivitate ºi transpunere veridicã în imagineapersonajului interpretat.

Tenorul Hector Lopez, invitat de la OperaRomânã din Cluj-Napoca, este originar din Mexic,iar pânã de curând a fost solist la Opera dinBucureºti. Vocea sa liricã aflatã în plinã maturi-tate vocalã a ilustrat calitãþi deosebite precumuºurinþa ºi siguranþa atacurilor acutelor, expresiavocalã diferenþiatã de la liric la dramatic, coor-donarea idealã între partea vocalã ºi cea scenicã.Iar publicul a fost mai ales impresionat anume deaceastã omogenitate între temperamentul person-ajului scenic ºi încãrcãtura expresivã a �personaju-lui� vocal, succesiunea ºi alternanþa coerentã întresensul textului rostit ºi confirmarea vocal-muzi-calã a acestuia, cu consecinþe multiple în planulcomportamentului decizional al personajului.Relaþia sa cu soprana a fost frumos conturatã,vocile celor doi s-au completat reciproc ºi deºiîntâlnirea lor s-a produs abia în ultimul act,prezenþa scenicã a celor doi le-a adus un plus desucces.

PPrriimmaa ttrriillooggiiee vveerrddiiaannãã - oo rreeaalliizzaarree mmaarrccaannttãã aaOOppeerreeii MMaagghhiiaarree ddee SSttaatt ddiinn CClluujj

Cu toate cã cele trei lucrãri constitutive aleprimei trilogii nu au fost cele mai reprezentativeºi spectaculoase opere din cele douãzeci ºi optscrise de cãtre Giuseppe Verdi, cel mai importantaspect, cel muzical, a fost dus la bun sfârºit cusucces, iar iniþiativa proiectului ºi-a atins scopul.Pe lângã omagiul adus marelui compozitor laîmplinirea a 200 de ani de la naºterea sa, OperaMaghiarã ºi-a îmbogãþit repertoriul cu trei lucrãribine realizate ºi a atras atenþia prin tot atâtea pre-miere absolute în România, pe care ar merita sãle prezinte nu doar în Cluj, ci în cât mai multeoraºe din þarã ºi de ce nu, din strãinãtate.Publicul clujean care frecventeazã spectacoleleOperei Maghiare este unul implicat în viaþa muzi-calã a instituþiei. Un public prezent într-un numãrimpresionant la spectacole ºi rãsplãtind din plineforturile artiºtilor prin reacþii foarte vii la cali-tatea evoluþiei artistice. Prin acest proiect OperaMaghiarã demonstreazã cã deþine o excelentãechipã managerialã, iniþiative ºi resurse pentrurezolvarea tuturor problemelor apãrute pe par-curs, douã ansambluri de interpreþi - corul ºiorchestra, pregãtite pentru cele mai grele încer-cãri, dar ºi soliºti exepþionali de un înalt nivelprofesional.

!

Pelmuº fac proba unei ingenioase alchimii pic-turale, trimiþând à rebours spre soluþiilemanieriste ºi baroce ale maeºtrilor renascentiºti.Personaje fantastice, semne ºi simboluri esoterice(inimi, pãsãri, spini, potire ºi alambicuri) compundecorurile luxuriante ale unor �grãdini ale plãcer-ilor�� imaginaþiei, explorate asiduu, iniþiatic, prinmiºcarea întrebãtoare a privirii, în cãutareaGraalului ºi a Pietrei Filosofale.

Mihai Chiuaru, în schimb, are voluptatea unuicuceritor; asediazã pânzele, amenajeazã spaþii, sis-tematizeazã suprafeþele prin adaosuri ºi fragmen-tãri repetate, deschizând ºi închizând ferestre. În

jocul reprezentãrii, ambiguizate voit, se profileazãîn egalã mãsurã sacrul ºi profanul, gravul ºiludicul, sobrietatea ºi frivolitatea, materialitateaºi zborul, umanului ºi angelicul.

Ispitit de parfumul seducþiei ºi de volutelecorporalitãþii feminine, Liviu Nedelcu schiþeazãposturile discret erotizate ale sirenelor ºi odalis-celor moderne. Suntem martori la un veritabilbalet al trupurilor cabrate, contorsionate ostenta-tiv ºi dezinvolt. Expresivitatea liniilor ºi cur-burilor este dublatã de rezolvãri cromatice simple,esenþializate, oferind indiciul incontestabil almãiestriei grafice.

Gheorghe Zãrnescu pare preocupat îndeosebide cãutarea acelor forme capabile sã amplificesugestivitatea. Recuzita instalaþiilor sale este unafolcloricã; unelte din gospodãriile þãrãneºti suntsustrase uzului firesc, fiind etalate în compoziþiiironice ºi hibride. Artistul recicleazã crengi, rame,

scaune ºi spãtare, biciclete ºi semne de circulaþie(unele dau prioritate sentimentelor, altele interzicaberaþiile propagandei), investindu-le cu rol aluzivºi simbolic.

Artizan al gesticii fluide, al miºcãrii ºi echili-brului, Alexandru Ioan Grosu oscileazã de aceastãdatã între hieratismul static al bustului ºi mobili-tatea expresivã a corpurilor - umane ºi animale.Prelucrate cu migala unui bijutier, bronzurile sale�spiritualizeazã� materia, dinamizeazã formele,sporind forþa lor semnificantã.

Concluzia? Dacã sublimul inhibã orice entuzi-asm discursiv, frumosul pare încã abordabil.Inefabilul ºi critica se exclud; în afara limbajuluiºi a argumentelor, critica poate fi orice, maipuþin� criticã.

!

Frumosul, sublimulºi inefabilul(urmare din pagina 36)

"

Capitolul complex al performance-ului anilor�70 este declanºat ºi de provocãrile teatraleale spectacolului cu mãºti, marionete

suprapuse tendinþelor de extindere al arteicorporale, a figurii scenice a clovnului ºi deconsistenþã a spaþiului scenic. Mai mult, eleganþaºi sensilibilitatea spectacolului cu mãºti, raportulcu pantomima sunt conjugate cunonconformismul postmodern al artelor vizuale,cu formulele teatrale experimentale. Forma,culoarea, miºcarea, substanþa materialuluicompun noi �siluete� ce declanºeazã, construiescemoþii ºi expresii vizuale inedite, stilizãri, coduriteatrale noi. Acest demers este susþinut atât printehnica corpului, a manevrãrii marionetelor, cât ºiprin meºteºugul confecþionãrii materialului scenic,mereu inspirat de formule spirituale ºi expresiiartistice din perimetre geografice ºi culturaleîndepãrtate. Masca este suprapusã manifestãrilorfizice, excesului de imaginaþie plasticã ºicoregraficã, devenind o artã a extensiilor spaþialefãrã limite, a deformãrilor ºi entitãþilorcontorsionate, a efectului comic.

Perimetrul artistic englez are o activitateinteresantã în aceastã direcþie prin companii caHorse and Bamboo Theatre (1978), ale cãreiexperimente îmbinã formele vizuale ºi simbolis-mul mãºtii cu muzica, cu filmul, cu influenþe per-formance art, fãrã bazã în text. Imaginile mizeazãpe impactul audienþei cu culori violente ºi combi-naþii cromatice complementare, deseori compoz-iþii scenografice în stilul picturii cubiste. Anii �90acordã un interes special acestui tip de spectacol.Alura suprarealistã, jocul cu dimensiunile variate,de la formule gigante la minimale, entitãþile cutexturã �fluidã�, aparenþe fantomatice obþinuteprin manevre ale transparenþelor, corpuri care secontopesc sau se decupeazã din scenografie, mari-onete, umbrã, se descompun ºi se recompun con-tinuu în spectacol. Entitatea performativã a figuriimarionetã cu aparenþã diafanã sau monstruoasãeste centrul de interes al multor companii experi-mentale atât europene cât mai ales asiatice.Ritmul ºi percuþia consolideazã substanþa ritualicãa scenei de teatru cu marionete, spiritul primitivºi rafinat al mãºtii.

Creatoare de mãºti ºi de teatru de pãpuºi, regi-

zoare de operã ºi music-hall, Julie Taymor (JosephChaiken de la Open Theatre) foloseºte experienþavastã de maestru pãpuºar cu complexitatea muzi-calã ºi spectacularã a operei, sporind prin acestetehnici registrele ºi consistenþa teatralitãþii ºimuzicii. Taymor fixeazã una dintre cele maiimportante direcþii în performance-ul muzical alultimelor decade, legãtura între ritualul muzical(genul oratoriu) ºi mascã-marionetã-scenografiesimbolicã, pantomimã ºi yoga, cu consecinþelestudiilor de antropologie teatralã (Indonezia, Bali).Teatrul de pãpuºi este punctul de plecare almecanismelor sale specifice de producere de spec-tacol, coregrafie, miºcare, expresie. Fondeazã com-pania Teatr Loh în anii �70, iar în anii �80 se con-centreazã pe design ºi confecþionare de mãºti(atinge climaxul creativ în spectacolul The KingStag, în regia lui Andrei ªerban). Urmeazã operioadã de mici proiecte ºi cercetãri pânã larealizarea monumentalei montãri a operei-oratoriuOedipus rex de Igor Stravinski. Dominant esteleitmotivul mãºtii de lut ºi a materialelor ce suge-reazã piatra, tratate în combinaþii variate, asiatice,africane, marionetele japoneze bunraku etc.Marioneta devine performer alãturi de actor ºiactorul la rândul sãu primeºte consistenþã ºimiºcãri mecanice, simbolistica marionetei ºi amãºtii în stilul figurilor cicladice.

În prim-planul teatrului european de pan-tomimã ºi mascã se impune în ultimele treidecade compania Mummenschantz (AndresBossard, Floriana Frasseto etc.). Aceºtia construi-esc spectacole centrate pe compoziþii abstracte(antropomorfe sau stilizate) în continuã transfor-mare, de la volume pânã la un spectacol al liniilorde contur ce creioneazã în planul vertical alscenei figuri stranii cu expresii faciale groteºtisusþinute sau puse în miºcare de corpul, silueta ºipantomima performerilor. Experimentele com-paniei debuteazã ca artã a provocãrii în anii �70,perioadã dominatã de consecinþele fenomenelorhappening ºi performance art. Formele (tuburi,triunghiuri, forme geometrice, mâini uriaºe etc.)au atitudine dramaticã, sunt confecþionate dinmateriale refolosibile, comune, mãºtile sunt con-struite din cele mai banale ºi naive substanþe,bucãþi de hârtie �mâzgãlite�, obiecte everyday cu

rezonanþã Marcel Duchamp, de aparenþã trashart, forme ºi imagini ale anturajului urban con-temporan, fragmente anatomice gigante, atât volu-metrice cât ºi contururi. Compoziþiile vizuale semanifestã prin dans ºi joc deseori fãrã suportsonor, sau prin linii fluorescente care creeazã pro-filuri umane, expresii ºi în special mãºti care îºischimbã forma la vedere. Prioritarã este iluziaopticã, amuzamentul audienþei ºi creativitateavizualã fãrã limite. Mummenschantz propune oartã care depãºeºte pantomima ºi masca, intrãnestingherit în sfera artelor plastice. Etapa �tim-purie� a companiei a însemnat un ºir de specta-cole ce au ca subiect masca în construcþie prinaplicãri, la vedere, de material manevrabil (lutul)chiar de cãtre actorul care o poartã, schimbândcontinuu forma, mãrimea, expresia, fizionomia.Este vorba de spectacole din care nu lipseºte con-flictul ºi drama.

O companie cu o formulã ineditã de utilizarea mãºtii, într-un mod educativ, este companiaGeese Theatre, ce mizeazã pe mãºti �fantastice� ºi�jumãtaþi de mãºti� în culori diverse. Spectacolelesunt concepute ca psihodramã destinatãdeþinuþilor, cu texte teatrale gândite capantomime moralizatoare. Activitatea lor permitetrimiteri la studiul neuroºtiinþelor în arteleperformative (cercetate recent ºi de centreleuniversitare vest-europene). Obiectivul esteconºtientizarea - prin dramã - a crimei, adelictului ºi impulsului violent, a consecinþei,manevrând naivitatea ºi schematismul mãºtii.Spectacolele cu funcþiune terapeuticã ºi mai aleseducativã exploreazã psihicul în momentul actelorde violenþã, situaþiile rezultã din stilizarea fiecãreietape mentale În registrul cvasi-similar alinvestigaþiilor freudiene - copilãria ºi autoritateapaternã abuzivã - John Wright ºi Trestle Theatre(1981) creeazã spectacole cu mãºti a cãrorfizionomie cuprinde background-ul caracterului.

Marioneta intrã în zone performative mereunoi, chiar în dansul contemporan sau în formulade teatru-dans, existenþa sa este asociatã cuspectacolul hibrid (mimã, pantomimã, dans).Paradoxal, cheia �naivã� a acestor compoziþiiscenice declanºeazã stiluri spectaculare exprimateprin moduri excentrice, plastice, de iluzii optice.

!


Nume noi în teatrul cu mãºtiAlba Simina Stanciu

teatru

Gheorghe Zãrnescu Confruntare

ªtefan Pelmuº Boltã

Acolo unde reuºeºte David Schwartz,eºueazã (parþial) regizoarea NicoletaEsinencu cu spectacolul Clear History.

Sobrietatea dusã la extrem devine, în acest caz,uºor tendenþioasã, tezistã, iar refuzul actorilor dea ieºi la aplauze la final nu a fãcut decât sã-miconfirme prima impresie. Spectacolul abordeazãun subiect dacã nu tabu, în orice caz încã þinutsub preº la noi, neintrat în conºtiinþa publicã: evorba despre lichidarea sau deportarea înTransnistria a evreilor din teritoriile româneºti depeste Prut în timpul regimului Antonescu, acþiuniîntreprinse de cãtre Armata Românã (aflatã înglorios marº de eliberare a zonei de sub ocupaþiasovieticã), cu aportul populaþiei româneºti locale.Asemeni lui David Schwartz, regizoarea dinRepublica Moldova ºi-a conceput scenariul(bilingv, româno-rus) pornind de la fragmente deinterviu cu martori ai tragicelor evenimente,combinate cu discursuri oficiale ºi documente deepocã1. Pe ecranul din spatele actorilor suntproiectate fotografii cu victimele pogromului,surprinse în periplul lor de coºmar spre lagãrelede muncã ºi ghetourile din Transnistria, sauextrase din presa vremii, care probeazã orientareaantisemitã a guvernãrii româneºti. Uneoriimaginile îi acoperã complet pe interpreþi, alteoripersoana care ia cuvântul apare decupatã într-ofâºie de luminã. Pe coloana sonorã a spectacoluluifigureazã mici secvenþe de interviu, mixate cubucãþi de discurs oficial, în varianta originalã.Doriana Talmazan, îmbrãcatã într-o rochieneostentativã, neagrã, imobilã ºi dreaptã ca olumânare aproape pe parcursul întregiireprezentaþii, oficiazã din mijlocul scenei, dinpostura de �maestru de ceremonii�, pomelniculprigoanei comunitãþii evreieºti din Basarabia ºiBucovina, dând glas rând pe rând agresorilor ºiagresaþilor. La dreapta ei, Veaceslav Sambriº,aºezat pe un scaun, deapãnã pe îndelete, cuaccent moale, moldovenesc, amintirile macabredin copilãrie ale unui simplu bãietan de la þarã,nevoit sã asiste la dezlãnþuirile de urã ºi violenþãale consãtenilor sãi îndreptate împotriva vecinilorevrei. La stânga, pe alt scaun, Irina Vacarciuc

povesteºte istoria unei femei, martorã a aceluiaºigen de evenimente, acuzatã la un moment dat cãºi-ar fi însuºit niºte bunuri din casele pãrãsite aleevreilor - deºi nu fãcuse altceva decât sã urmezeexemplul gloatei... Evocãrile celor trei constituieun inventar al ororii, cuprinzând scene cumplitede spoliere, de torturã, de exploatare, de viol,crimã ºi profanare. Iar sentimentul, delocconfortabil, care te însoþeºte pe parcursul relatãriieste cã lucrurile se pot repeta: într-un contextpropice, cu �libertate de la poliþie� ºi asmuþit decuvântãri deºãnþate, �spiritul primar agresiv�, cumîl numea Marin Preda, poate reizbucni oricând lasuprafaþã. (Cu riscul de a fi pusã la stâlpulinfamiei pentru o asemenea comparaþie, aº indica,pentru dovezi, spre isteria recentã legatã demaidanezi ºi actele de cruzime cãrora le-au cãzutaceºtia pradã!)

ªi totuºi, cu toate cã actorii îºi fac treaba cucredinþã ºi onestitate, atât cât le permitemontarea, fiind ei înºiºi cutremuraþi de fapteleînºirate, cu toate cã publicul e ºi el la rândul luimiºcat, iar la sfârºit în salã se lasã o tãcere grea,în consonanþã cu atmosfera extrem de apãsãtoarea spectacolului, nu mi-am putut reprima senzaþiacã emoþia resimþitã (sau mai bine spus smulsãprin bãgatul degetului în ochi) s-a datorat maidegrabã realitãþilor istorice prezentate decâtperformanþei artistice, pe principiul �viaþa batearta�. Au fost de ajuns douã clipite pentru ca osimplã voce tremurãtoare din �off�, de pe coloanasonorã a spectacolului, aparþinând unuia dintremartorii direcþi ai evenimentelor rememorate, sãrisipeascã vraja hipnotic-glacialã indusã de joculreþinut, la modul programatic, al actorilor, cuclocotul ei greu strunit de simþiri, pesemne lungãvreme înãbuºite.

Încurcatele cãi ale inimiiAlãturi de preocuparea pentru omul social,

omul ca exponent al istoriei, o altã direcþieimportantã de investigaþie cu mijloace teatralebine reprezentatã în cadrul festivalului Tempsd�Images a constituit-o intimitatea, fãrã sãlipseascã însã nici aici problematizarea cu

implicaþii ce depãºesc cercul relaþiilor interumanede unu la unu. În spumosul Zic Zac, spectacolconceput de Andrea Gavriliu, atracþia ºi tensiuneaîn cuplu, zigzagul pasiunii între orgoliul stãpâniriide sine ºi dãruirea de sine, între plãcereadominaþiei ºi voluptatea supunerii, întrerespingere ºi dorinþã, se exprimã în paºi rapizi dedans, punctaþi de miºcãri acrobatice, cu o vervãameþitoare. Nu existã un fir narativ foarte clardezvoltat pe parcursul reprezentaþiei: temaperechii sudate sau despãrþite dupã cum dicteazãritmurile stãpânite de un fel de zeu al muzicii(DJ-ul hirsut, mucalit ºi capricios, interpretat deGabriel Costin) se pierde de câteva ori pe parcurs,pentru a fi regãsitã spre final. Vorbim maidegrabã de o suitã de improvizaþii (la origine),puse ulterior cap la cap - dar ce iureº, ce bucuriea jocului, câtã energie emanã performerii! AndreaGavriliu (strãlucitoare ºi plinã de nerv) ºi ªtefanLupu (febril ºi expresiv) încarneazã mai multeipostaze ale feminitãþii, respectiv alemasculinitãþii: la început ei apar în posturile a doitineri scrobiþi ºi înþepaþi, care se tatoneazã cuinteres reciproc mai mult sau mai puþin voalat dela mesele unui restaurant cu bar ºi discotecã, apoiea se transformã în femme fatale, iar el înurmãritorul ºi cuceritorul ei, care o transformã însclavã, pânã când amorul celor doi ia o alurã decompetiþie sportivã, devine zbucium, duel învorbe de duh ºi vorbe în doi peri, schimonosealãsau zbatere gracilã, înfioratã ca o atingereneconsumatã (scena sãrutului imposibil) - ºi totaºa. Paleta muzicalã diversã ºi schimbãrile decostum reflectã variaþiile din chimia subtilã acuplului, colorând sonor ºi vizual spectacolul. Darprincipalul atu al montãrii rãmân interpreþii, alcãror entuziasm debordant e contagios. La Clujdedicaþia lor a fost rãsplãtitã cu aplauze dintrecele mai cãlduroase, cu atât mai mult cu cât înpublic s-au aflat ºi foºtii lor profesori de Actorie,plus o seamã de studenþi de la Facultatea deTeatru ºi Televiziune localã.

În fine, nu pot sã închei trecând cu vedereapeste un spectacol ca Parallel, în regia lui FerencSinkó ºi a Letei Popescu, pe care l-am vãzut însã,aºa cum am precizat în introducere, dupãîncheierea festivalului, la premiera oficialã. Unadintre protagoniste, Lucia Mãrneanu, este otânãrã ºi talentatã actriþã ºi graficianã, care a fãcutdeja valuri în zona teatrului independent cu 10studii despre iubire cu �i� mic, un one-womanshow scris, regizat ºi performat de ea, cedemonteazã iubirea convenþionalã ºi mitologiakitsch creatã în juru-i, pentru a-i opune o viziunefoarte personalã despre dragoste, conceputã caexpunere a insului ºi vulnerabilitate absolutã înfaþa fiinþei iubite. În Parallel, alãturi de LuciaMãrneanu evolueazã kata bodoki-halmen, oproaspãtã absolventã de � þineþi-vã bine! �Teatrologie, marea revelaþie a acestei montãri.Cele douã au contribuit în mod substanþial lascrierea scenariului spectacolului, care se vreaaltfel unul de echipã, incluºi fiind aici, pe lângãregizori ºi protagoniste, Valentin Oncu(scenografie), Gyopár Bocsksai (costume), danaga(muzica � la concurenþã cu kata bodoki-halmen,care cântã live, acompaniindu-se la ukulele, câtevamelodii compuse de ea însãºi) ºi Tihamér Török(video). Am recunoscut în finalul poetic alspectacolului pana iscusitã a Luciei Mãrneanu,cunoscutã deja din 10 studii... Apropo de text,spectacolul este vorbit aproape integral în limbaenglezã ºi subtitrat în românã. În prima partepredominã însã limbajul corpurilor: actriþele nuscot nici un sunet articulat, doar se strãduiesc sãurmeze instrucþiunile unei antrenoare de fitness,care emite indicaþii energice din ecranul unui

3322




Zigzag teatral la �Temps d�Images� (II)

Anca Haþiegan

Zic Zac

3333




laptop, plasat cu spatele la public. Fetele suntechipate în body-uri lucitoare (unul roz, altulroºu) ºi ciorapi þipãtori (verzi, respectiv albaºtri),pãrând foarte preocupate de sculptarea formelorlor feminine. Concentrarea, îmbrãcãmintea,miºcãrile uneori stângace, în contratimp cu ritmuldictat din ecran, le conferã un aer comic. Pemãsurã ce trece timpul ºi oboseala începe sã-ºispunã cuvântul, spectatorul resimte însã la rândulsãu un oarecare disconfort. Exerciþiile se înteþesc,devin din ce în ce mai solicitante, muºchii seîncordeazã cu tot mai multã putere, transpiraþiacurge. Gimnastica se transformã în cursã nebunã,torturantã, imaginea chinuitã a protagonistelorevocând calvarul dietelor excesive ºi alantrenamentelor nesfârºite pe care omulcontemporan e gata sã-l traverseze obsedat desilueta perfectã, aºa cum o definesc revisteleglossy, mass-media în general. Fetele sar acumcoarda, ridicã greutãþi, îºi flexeazã braþele cuobstinaþie sub presiunea lor � ºi parcã nu maisunt atât de feminine, ci trec în pielea sexuluiopus. Încet-încet se precizeazã câmpul deinvestigaþie al spectacolului: limitele de gen,identitatea sexualã, convenþiile sociale privitoare lafrumuseþe ºi gen, ºi relaþia nu totdeaunaarmonioasã dintre trup ºi spirit.

Scena e divizatã de un perete care otraverseazã pe la mijloc, perpendicular pe ziduldin fund, ºi se opreºte în faþã undeva pe la opãtrime distanþã de marginea ariei de jocdelimitatã de spectatori, lãsând un pic de spaþiucomun liber protagonistelor, pentru secvenþa pecare tocmai am descris-o. O uºã situatã la coadaacestui perete face legãtura între cele douã spaþii�paralele� de joc rezultate, în care se desfãºoarãactriþele pe parcursul restului reprezentaþiei.Ambele �încãperi� sunt dotate cu câte un bideu,un coº de gunoi ºi mai existã într-una un scaun.În partea a doua a spectacolului, bideul dinfundalul fiecãrei cabine, simbolizând alteritatea,masculinul, falusul, catalizeazã atenþia fetelor ºi apublicului, în preajma lor fantasma transgresiuniiprinzând contur tot mai ferm: protagonistele îºiexploreazã trupurile, aproape complet dezgolite,cu o atenþie specialã acordatã mãrcilorapartenenþei de gen, ce constituie evident unmotiv de angoasã ºi disperare, exprimate prinmiºcãri lente, posturi stranii, cvasi-hipnotice,gesturi inspirate de dorinþa de a fi Altul � unveritabil poem coregrafic! Într-un final, lucrurilese precipitã, metamorfoza se petrece sub ochii

noºtri, în ritm îndrãcit, cu ajutorul arteitravestiului. Sânii striviþi ºi lipiþi de trup cu bandãadezivã sunt îndesaþi în cãmaºa bãrbãteascã, ocârpã îndesatã în lenjeria intimã devine semnulbãrbãþiei, pe faþã se lipesc peri negricioºi, aspri,º.a.m.d. Odatã transformarea încheiatã, feteleschimbã locurile ºi îºi ocupã poziþiile în faþa câteunui microfon. Pe cât de discret e travestiul LucieiMãrneanu (pantaloni negri, cãmaºa bãrbãteascãamintitã, bocanci), pe atât de strident e celarborat de cãtre kata bodoki-halmen. Eaîntruchipeazã un fel de Drag Queen, un travestitexcentric, înãlþat pe tocuri imense ºi înveºmântatîntr-un costum negru lucios de piele, mulat pecorp ºi decupat la spate, în dreptul feselor, pestecare poartã o jachetã scurtã, din imitaþie de blanãde felinã. Ceea ce urmeazã sunt douã monoloagedesfãºurate în paralel, care constituie, de fapt, undialog atent orchestrat, ce implicã ºi publicul,cãruia protagonistele i se adreseazã din când încând, fie interpelându-l ironic-agresiv (personajulinterpretat de kata bodoki-halmen), fietransmiþându-i neliniºti, inclusiv de nuanþãmetafizicã, sub formã de întrebãri retorice(personajul Luciei Mãrneanu). Tema mare aacestui dialog lirico-satiric, punctat de recitalurilevocal-instrumentale ale lui kata bodoki-halmen, oconstituie homoerotismul, acceptarea ºi refuzulsocietãþii, al familiei, conflictul cu sine, cupropriul trup. Sunt chestionate, de asemenea,rolurile atribuite prin tradiþie bãrbatului ºi femeii

(�Tatãl nostru care eºti în ceruri, Mama noastrãcare eºti în bucãtãrie�, sunã invocaþia din debutulpoemului-rugãciune ce încheie spectacolul), iar, lalimitã, însãºi Creaþia ºi Creatorul, presupunând cãexistã unul. Actriþele se întrec pe sine ºidebordeazã de vervã (auto)ironicã, de umorul subcare-ºi camufleazã sensibilitatea ultragiatã ºi minaserioasã, chiar tragicã. Douã performanþe deexcepþie, care nu trebuiesc ratate! Spectacolul abiaºi-a croit drum în lume ºi îi prevãd viaþã lungã,neirositã.

În speranþa cã n-am irosit nici eu complettimpul cititorului (if any...), închei cu regretul cãn-am putut cuprinde în aceastã dare de seamãextinsã spectacole ca Dreaming Romania (conceptºi regie Mihai Pintilei ºi Radu Horghidan, oproducþie Teatrul Fix, Iaºi), câºtigãtorul mareluipremiu al primei ediþii a Festivalului Naþional deTeatru Independent, organizat în acest an, sauPunct Triplu de Bogdan Georgescu (o producþieColectivA ºi Teatrul Naþional Târgu-Mureº,realizatã cu sprijinul AFCN).

NNoottãã::1. De curiozitate, am reuºit sã identific pe

internet unul dintre documentele utilizate în spec-tacol, ºi anume un manifest al Ligii pentruApãrarea Naþional-Creºtinã condus de A.C. Cuza,care suna aºa: �Colege ºi Colegi creºtini, Anulºcolar 1926-27 ºi-a deschis larg porþile pentru ceicare doresc sã-ºi lumineze mintea ºi sufletul [...]dar ºi pentru cei rãi, care vor sã culeagã învãþãtu-ra contra noastrã ºi a þãrii [...]. Orice elev creºtinsã ºtie cã acei care l-au rãstignit pe Hristos, vino-vaþi nu sunt numai cei de atunci, ci ºi urmaºii lorde azi: colegii jidani care admit aceastã crimã ºipersistã a merge pe calea minciunii, a crimei ºi aîntunericului [...]. Ei bine, pe aceºti complici aicrimei, îi veþi avea colegi. Fugiþi de Satana, nuvorbiþi cu jidanii, aveþi destui camarazi creºtini[...] ocoliþi-i ºi pe acei români jidoviþi, dacã spreruºinea ºi nemernicia lor existã vreunul. În luptavoastrã cu Iuda aveþi de cerut sprijinul domnilorprofesori, care sunt datori sã vi-l dea, dacã suntpropovãduitorii culturii româneºti a cãrei bazã ereligia noastrã creºtinã�. Sursa:http://www.idee.ro/holocaust/pdf/copiii.pdf

!

Lucia Mãrneanu

Clear History

Noul film al lui Corneliu Porumboiuîntãreºte o idee ce a început sã-micreascã în minte la cîteva luni dupã ce

am scris despre Poliþist, adjectiv. JudecasemPoliþist dintr-o perspectivã în care termenul derealism aplicat cinematografului excludeposibilitatea unei construcþii demonstrative. ªirãmãsesem doar aici, în acest punct. Pentru aînþelege filmul ca întreg, însã, mai trebuiaparcursã o etapã.

Demonstraþia conþine anumiþi paºi logici încare, din totalitatea unor situaþii (culturale, deviaþã etc.), alegi doar ceea ce este necesarexpunerii tale. Ceea ce mã deranja atunci erafaptul cã Porumboiu prezenta realismul � înrelaþie cu propriul demers � drept o încercare dea recupera ºi, cumva, de a fixa pe ecran timpulrealitãþii, durata �realã�. Dacã el a dorit sã seîndrepte spre durata �realã� (aparatul de filmatredã aºteptarea, atunci cînd Cristi aºteaptã, caparte din filajul liceenilor suspectaþi cã ar vindemarijuana în ºcoalã, sau în antecamera ºefului) �nu spre ideea de duratã, pe care o putea sugeraprin cîteva planuri care sã confirme faptul cãpoliþistul ar fi aºteptat mult, � atunci tocmaidurata devine suspectã, fiindcã este contrazisã �ca realism al (re)prezentãrii � de cumulul desens (eliberat de secvenþele respective), careserveºte paºilor logici ai demonstraþiei pe care oconstruieºte autorul.

Ca sã avem acest cumul de sens ºi paºiilogici pe ecran, durata (�realã�) trebuiesacrificatã (imediat ce a fost �instituitã) � înraport cu durata realã a istoriei de pe ecran, eprea puþin probabil sã gãsim toate acele clipesemnificative ca întîmplãri succesive. Ele maidegrabã par rezultatul unei selecþii logice dintr-osuitã de întîmplãri, o selecþie în cadrul cãreiaelementele se sudeazã pentru a oferi o anumitãimagine, imaginea mentalitãþii unei zone, a unoroameni. ªi fiindcã e o selecþie de secvenþesemnificative, judecata (autorului) deja esteprezentã, iar actorii devin mijloacele care facposibilã discuþia pe care o va fi propus autorul.Discuþie pe care o clarificã în special ultimaparte a filmului � secvenþa-DEX, secvenþã care(astfel) e mai repede un statement politic decîto existenþã obiectivã, o parte din duratã. În felulîn care apar pe ecran, aceste durate �reale� �aºteptarea în cadrul filajului, aºteptarea în

antecamera ºefului, servirea ciorbei, discuþia cuDEX-ul pe masã � devin spaþii în care sesuprapun didacticul (paºii demonstraþiei, caresînt parte dintr-o interpretare) ºi duratã, care seinstituie (cu trecere prin realitate) drept miºcareobiectivã, fapt incontestabil.

În suita de texte dedicate lui Poliþist, textepublicate în Dilema Veche în anul apariþieifilmului � 2009 � ºi preluate pe LiterNet*,Andrei Gorzo evidenþia prezenþa duratei îndemers. Se oprea, însã, doar la duratã. Fiindcãera încadratã în duratã sau, altfel spus, fiindcãnu era consideratã o parte disonantã în demers,Andrei Gorzo nu vorbeºte despre o laturãdemonstrativ-didacticã a filmului: �La ce segîndeºte eroul atunci cînd aºteaptã sau atuncicînd mãnîncã minute în ºir sub ochii noºtri? S-ar putea sã se gîndeascã la dilema lui, dar lafel de bine s-ar putea sã se gîndeascã la altcevasau sã nu se gîndeascã la nimic. Semneleconflictului sãu lãuntric nu conteazã pe lîngãfaptul cã aºteaptã sau mãnîncã. Faptul cã unpoliþist aºteaptã sau mãnîncã e un fapt obiectiv,pe cînd semnele ar fi puse acolo (ar fi ointerpretare � proiectatã de regizor ºi reflectatãde actor). Porumboiu nu numai cã nutransformã lucrurile în semne; el trateazã pînãºi semnele-semne � cuvintele! � ca pe niºtelucruri. [...] Atunci cînd eroul, intimidat desuperiorul sãu, se chinuie sã defineascã dincapul lui cuvîntul conºtiinþã, superiorul îi cereunui alt poliþist sã-i scrie cuvintele pe tablã.Acolo le vrea ºi Porumboiu � pe tablã, devenitelucruri �, ca sã poatã fi examinate în toatãciudãþenia lor ca niºte gîze într-un documentar.�

Andrei Gorzo vede în aceste aspecte o�aspiraþie cãtre o esteticã ce ar permite faptelorºi lucrurilor sã rãmînã ele însele�, care, conformlui Bazin, rãmîne doar un ideal, dar unul decare Porumboiu s-a apropiat foarte mult înPoliþist, adjectiv.

În Poliþist, adjectiv accentul cade pe ometeahnã româneascã. Aceea cã totul se poatearanja, cã amenda se poate rezolva cu o atenþie,cã reperele se schimbã de la caz la caz, cã ºiadunãrile de numere naturale pot da rezultatecu virgulã. Alternativa pare a fi doar o educaþie(de fier, cu DEX-ul în mînã), în care legile sîntînþelese ºi asumate clar � în durata lor, dacãdoriþi. Lecþia pe care i-o dã Anghelache lui Cristi

(în care îi aratã cã legea trebuie respectatã,indiferent ce îi dicteazã lui conºtiinþa; în faptînsãºi conºtiinþa sa � de apãrãtor al ordiniilegale � ar trebui sã fie modelatã de legile pecare ar trebui sã le aplice!) e lecþia adresatãprivitorilor, ca membrii ai colectivitãþii în carelegea � reperul obiectiv în genere � edesconsideratã.

ªi atunci, da, e un film în care autorulîncearcã sã fixeze durata (tinde sã devinãobiectiv), însã durata aceasta este obiectivã doarca fapt exterior, separat de orice secvenþãinternã, mintalã: filajul în film dureazã mult,aºteptarea e aºteptare. Dar rezultatul aºteptãrii,filajului (care e practica obiectivã prin care obþiidatele necesare soluþionãrii unui caz, dupã legiasumate de societate) este un produs analizat,filtrat mintal. Unde reperele au fost asumatepersonal, au primit sensuri (fiindcã mintea prinsensuri încearcã sã circumscrie realul). Aici e unparadox dificil de depãºit. Necontenit încercãmsã fim obiectivi prin raportare la repere certe(universale, sã spunem), dar raportarea însãºi erezultatul unui parcurs cultural ºi politicpersonal, subiectiv. Astfel, în societate, s-arputea ca ºansa de a avea repere obiective sã fielegatã numai de o continuã examinare aprezenþei lor ca reguli generale de acþiune.

De aceea Cristi ar trebui sã aresteze (dupãcum îi dicteazã ºeful sãu), nu sã stea la discuþii,fiindcã prin acþiunea sa legea (regula) devinerealitate (ordonatã). ªi fiindcã el, Cristi, doaratît are ca sarcinã: sã aplice legea, nu sã odiscute. Odatã aplicatã legea � odatã înfãptuitãacþiunea � începe re-examinarea cazului (latribunal). Re-examinarea poate duce la oschimbare a legii. Anghelache asta criticã laCristi, faptul cã el se poziþioneazã într-un viitorîn care legea (reperul actual) ar putea fi (deja)schimbatã. Poziþionarea lui Cristi blocheazãrealul � lipsa acþiunii blocheazã procesul deexaminare. Care devine expectativã nesfîrºitã. Pecare pelicula o preia. Fiindcã � în opinia(politicã) a lui Porumboiu - filmul e parte dinaceastã examinare ºi în acest fapt stã natura saparadoxalã. Precum mintea umanã, vrea sãprecizeze realitatea, sã o surprindã în natura saobiectivã ºi, prin asta, el însuºi sã devinã�obiectiv�, real, duratã precisã. Dar trebuie sãfacã acest fapt prin imagini, mijloace care numaiîntr-un context precis (cinematografic) sefixeazã, capãtã consistenþã, ºi numai unele înraport cu altele. ªi automat fixarea înseamnãanalizã ºi sintezã, prelucrare, interpretare. Onecontenitã apropiere de real, dar un real (deja)interpretat.

Astfel, Porumboiu se apropie de realismulpur, dar numai ca fapt exterior - ca evenimentecare se deruleazã pe ecran dupã o duratãsimilarã duratei reale. Evenimentele simultansînt prinse ºi într-o derulare internã, a minþii, încare capãtã sens. În primul rînd un sens alautorului � care le-a selectat, le-a ales ordinea ºi,astfel, le-a confecþionat o anumitã semnificaþie.Apropo de pietrele de care ne folosim atuncicînd trecem un rîu, despre care vorbeºte Bazinîn scrisoarea cãtre Aristarco citatã de AndreiGorzo în textul amintit � Porumboiu pãºeºte peele, dar pãºeºte dupã ce le-a scos din albie ºi afãcut cu ele un pod peste rîu. Porumboiuvorbeºte despre societate ºi se foloseºte îndiscuþie de regulile artei � le cautã, le întinde, lereorganizeazã � urmãrind propriul interesdiscursiv.

3344




film

MetabolismLucian Maier

Bogdan Dumitrache ºi Diana Avrãmuþ în Când se lasã seara peste Bucureºti sau Metabolism

Trebuie sã vã spun cã pe la începutul anilor�50, o carte bunã cumpãratã la librãria dincolþ nu stârnea opinia unui oraº întreg cât

un film bun. Credeþi-mã, nu sunt vorbe gratuite.În acea vreme, micul oraº ardelenesc în carelocuiam cu familia avea un cinematograf ºi ogrãdinã de varã. Una din sãli era în apropiereaparcului ºi alta în centru, peste drum de liceu, nudeparte de vestita clãdire ,,Leul de aur�, unde seþineau balurile meseriaºilor ºi ale comercianþilor.

Ei bine, în acei ani spectacolul de cinema erala mare cãutare. Nu o datã, întâlneai pe Corsosau Strada mare cum îi spuneam noi copiii,localnici îmbrãcaþi frumos ºi curat � uneori toatãfamilia, de la cei mici þinuþi în braþe, pânã labunici �, care se grãbeau la întâlnirea cu CharlesBoyer, Ingrid Bergman sau Humphrey Bogart. Sepãrea cã ,,filmele glorioase� ale anilor �40, filmeleclasice hollywoodiene erau de neclintit.

Sigur cã atunci aveam o vârstã care nu-mipermitea sã descopãr câteva chestiuni de ,,fineþe�,ºi anume faptul cã în cinematografie exista oanumitã convenþie dramaticã cât ºi un limbajtradiþional iar maniera de a face un film era � cuunele excepþii � neschimbatã. Pânã la urmã, eraevident cã cinematograful era robul concretului, alanecdoticii imediate. Dar toate astea le voiînþelege mult mai târziu, în anii de liceu ºi, maiales, în anii studenþiei la Bucureºti.

La începutul anului 1948, criticul decinematograf Alexandre Astruc publicã în revista�L�Ecran Francais� un articol intitulat �Naºtereaunei noi avangãrzi: Camera stilou�. Iatã ce declaraacesta: �...cinematograful se va scutura de concret,pentru a deveni o scriiturã simplã ºi subtilã.Regizorul va scrie cu aparatul de filmat, aºa cumscrie scriitorul cu stiloul.� Formidabilã gãselniþã!

Da, se pare cã cinematograful era pe cale sãdevinã un mijloc de expresie, o formã în care ºiprin care un artist îºi poate exprima gândireaoricât de abstractã ar fi ea. Regizorul trebuie sãdevinã �demiurgul creator�, cel care trebuia sãlupte împotriva filmului de consum iar camera de

filmare sã aibã rolul dramaturgic principal ºi sãdevinã ochiul care nu poate sã mintã! Aºa aapãrut un nou limbaj, o nouã abordare ºi o nouãmentalitate în cinematografie: Noul val francez!

Caracterizat prin lejeritate în filmare, filmãricu aparatul �din mânã�, fãrã stativ, focusând pesurprinderea vieþii de lângã tine ºi o întoarcere ladecorurile de pe strada ta, din curtea ta, dinoraºul tãu, noul curent cinematografic promovafilmul de autor, regizorul fiind creatorul.

În 1951, la Paris, apare �Cahiers du cinema�.Era o revistã lunarã de culturã cinematograficã lacare au colaborat Andre Bazin, Alexandre Astrucsau critici de cinematograf precum FrancoisTruffaut, Louis Malle, Jean Luc Godard ºi ClaudeChabrol, cineaºti care au aderat la noul curent ºicare s-au format la ºcoala acestei reviste.

Noul val francez era o miºcarecinematograficã eterogenã, nãscutã din dorinþa dea contesta valorile consacrate ale cinematografieipostbelice. Se ataca cinematograful anilor �40, seinova tehnica cinematograficã ºi, mai ales,limbajul. �Toate astea nu erau doar niºte exerciþiide stil, ci un mijloc foarte eficient de a descrie ºia parodia o lume, ea însãºi dezintegratã ºihaoticã� � spunea cineastul Louis Malle, cel maitalentat regizor al ,,noului val�. Primul sãu succesa fost filmul Amanþii cu Jeanne Moreau ºi AlainCuny. Era povestea unei femei bogate care seîndrãgosteºte de un tânãr întâlnit întâmplãtor ºipentru care îºi pãrãseºte cãminul conjugal, unfilm care se vroia o criticã asprã la adresa mariiburghezii ºi a modului ei de a trãi ºi a gândi. Iatãce spunea Louis Malle: �Cu fiecare film, încerc oaventurã nouã, fie prin subiect, fie prin manierade a filma�. Interesant!

Un alt regizor integrat �noului val� a fost ºiClaude Chabrol. Filmul sãu Frumosul Serge, din1958, cu Jean Claude Brialy, Gerard Blain ºiBernadette Lafont, anunþã calitãþile principale aleacestui tânãr regizor: rigoarea construcþieidramatice, justeþea notaþiei psihologice, utilizareadramaticã a decorului ºi nu în ultimul rând o

anume detaºare ºi rãcealã în descriereapesonajelor sale. Filmul este povestea unui tânãrcare se întoarce în satul sãu natal pentru a-ºirecupera prietenul devenit alcoolic. E interesant cãacest film a fost realizat cu un buget modest,filmãrile au fost fãcute � atenþie � în exteriorulstudiourilor parisiene iar actorii erau relativnecunoscuþi.

În 1960, criticul francez Jean Luc Godarddebuteazã ca regizor de lung metraj cu filmul Cusufletul la gurã. Interpreþi: Jean Paul Belmondo ºiJean Seberg. Este povestea unui tânãr gangstercare omoarã, este trãdat de prietena sa ºi este ucisla rândul lui de poliþie. Este un film de referinþãpentru ,,noul val francez�, un veritabil manifest altânãrului cinematograf. Godard avea un stileliptic, aborda oarecum individualist personajele,impunea filmelor sale un ritm necunoscut pânãatunci, care tulbura forma povestirii. Toate acesteaau influenþat multe pelicule ulterioare. Se pare cãcineastul încãlca toate regulile regieiconvenþionale, de la miºcãrile dure ale aparatuluide filmat ºi lipsite de rafinament, pânã lanaraþiunea dezordonatã ºi dezlânatã.

De reþinut cã disputele dintre �cei vechi� ºi�moderniºti� nu s-au atenuat nici în 1961, ba, maimult, cenzura a interzis cel de-al doilea film a luiGodard, Micul soldat, care evoca � în plin rãzboiîn Algeria � lupta dintre O.A.S. ºi F.N.L. Seinsinua � vezi Doamne � cã filmul fãcea apologiadezertãrii. Mã rog! Se credea � de cãtre unii, cuma fost Francois Mauriac � cã noua epocãcinematograficã numitã ºi �epoca Belmondo� esteo epocã a cãderii!

Dar, n-a fost sã fie aºa; Jean Paul Belmondodevine o mare vedetã, iar Godard va fi un subiectinepuizabil de polemicã mulþi ani.

�Noul val francez� a fost o miºcare de scurtãrespiraþie, dar, chiar dacã cu timpul s-a vorbit cãar fi fost doar o manierã sau pur ºi simplu odorinþã de a ºoca, trebuie sã recunoaºtem cãaceastã miºcare cinematograficã a reuºit sã iritesuficient pentru a trezi un public adormit demultã vreme. ªi asta, credeþi-mã, nu e puþin!

!

3355




Nou versus vechi: �Noul val francez�

Ioan Meghea

remember cinematografic

O spune ºi regizorul din Metabolism, atuncicînd aminteºte cearta celor doi bãrbaþi dinscenariul sãu, ceartã prin care � cu ajutorulfilmului � el, autorul, vrea sã facã o declaraþiepoliticã.

Cãutarea de repere fixe e temã ºi înMetabolism. Doar cã aici greutatea se mutãdinspre societatea civilã spre societateacinematograficã. Pentru a evita haosul, trebuiesã fie ceva imuabil. Acel ceva în cazul filmuluieste pelicula. E clar, spune Paul (BogdanDumitrache), regizorul din film, nu poþi filmamai mult de 11 minute pe o bobinã. ºi atunciconstruieºti întreaga lume (de celuloid) pornindde la acest dat. Te obligã la acþiune � dar totulîn limitã. Pe de altã parte, însã, aceastã limitãdispare. Pelicula e înlocuitã de digital. Noualimitã � momentanã � e de o orã, spune Paul.Chiar dacã îi dã posibilitatea de a reproducerealul mai în acord cu durata sa �realã� (oceartã de jumãtate de orã poate fi filmatãneîntrerupt o jumãtate de orã, afirmã Paul), nu

se desparte de peliculã. Nu se desparte de ea,dar nici nu o respectã, amînã o zi de filmarepentru cîteva clipe alãturi de o actriþã � pe carenici nu o vrea interpretã principalã. Din nou,suite de interpretãri ºi acþiuni contradictorii.

Societatea ºi civilizaþia sînt rezultatul unorprecizãri, ajustãri ºi reajustãri. Arta � ca partedin civilizaþie � ºi cinematograful, ca parte dinartã, sînt prinse în acelaºi demers de ajustare ºifixare. Cum demersul acesta e viu, necontenitfixarea scapã de sub control. Fiindcã nu sîntemroboþi, pare a zice Alina la masã, cînd � încontextul discuþiei despre formã ºi rafinamentîn bucãtãriile lumii � spune cã gusturile seeducã, se pot modifica. Cinematograful însuºicautã sã se fixeze ca reper (cultural) în realitate,pe care necontenit o certificã, o documenteazã,dar o ºi mãsluieºte în istoriile pe care leprezintã (prin ideologia sa nativã, prin careabsenþa devine prezenþã). Lucru pe care Paul îlfoloseºte în favoarea sa atunci cînd � cel puþinpentru producãtoarea sa, Magda (Mihaela Sîrbu)

- e clar cã mãsluieºte un film medical (oendoscopie), pentru a motiva decalarea lucruluila propriul proiect. E clar, dar nu edemonstrabil, fiindcã filmul existã ºi poate fichiar examinarea fãcutã de Paul. Iubire, sex,respect, devotament ºi angajament, toate sîntrepere ce pot alcãtui propoziþii înalte, uneledupã altele. Dar viaþa le propune ºi separat(separat de iubiþii oficiali, separat de iubireapentru munca pe care o faci), dupã cum vedemîn contrele existente între Paul ºi Alina. Care,paradoxal, se completeazã, fiindcã limitele lor �atît de diferite � duc în acelaºi loc. În pat, undeinteriorul ºi exteriorul, atît cît le e permisoamenilor sã le experimenteze, se unesc.Acþiune, alegeri libere, ironie, responsabilitate;artistic ºi, imediat, totul devine ºi politic.

NNoottãã::*

http://agenda.liternet.ro/articol/9406/Andrei-Gorzo/Despre-indrazneala-lui-Politist-adjectiv.html !

3366



din lirica universalã

George Mackay Brown 2

inedit

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XVII) 3

cãrþi în actualitate

Dorin Mureºan Slãbiciunile cerului 4

Iuliu Pârvu T. Tihan: Prin anotimpurile lumii de azi 4

Antoaneta Turda Adina Dabija ºi vãmile existenþiale 5

Ani Bradea Pãmântul darurilor 6

comentarii

Ion Dodu Bãlan Gând ºi sentiment în poezie 7

poezia

Sorin Grecu 8

concurs Ioan Slavici

Cristina Winters Proze 10

interviu

de vorbã cu poetul Petru Romoºan "Am devenit,

pentru câþiva ani, copilul de trupã al Tribunei" 12

opinii

Isabela Vasiliu-Scraba Un fals filosof al religiilor -

Andrei Pleºu - despre unul autentic: Mircea Eliade 14

Isabela Vasiliu-Scraba Incultura Pãltiniº (sau Vila

"Noica" de la Pãltiniº) 16

Petru Romoºan Conspiraþia proºtilor 17

confesiuni

Nicolae Dan Fruntelatã Luceafãrul de sâmbãtã seara ºi

de nouã ani în minã 18

parodia la tribunã

Lucian Perþa Alexandra Turcu 20

filosofie

Iovan Drehe Strãinul din Callipolis (III) 21

diagnoze

Andrei Marga Începutul cercetãrii istorice a lui Isus 22

showmustgoon

Oana Pughineanu Un câmp prea vast 23

proza

Mihail Onaca 24

istoria

Gavril Moldovan Grigore Boºotã, haiducul 26

eveniment

Poetul clujean Octavian Hoandrã - menþionat alãturi de lau-

reata Nobel Doris Lessing, la Paris 28

Jean-Pierre Bonnel Octavian Hoandrã poetul 28

opera

Maria Carla Bãlan, Oleg Garaz I Masnadieri la

Opera Maghiarã de Stat 29

teatru

Alba Simina Stanciu Nume noi în teatrul cu mãºti 31

Anca Haþiegan Zigzag teatral la "Temps d'Images" (II) 32

film

Lucian Maier Metabolism 34

remember cinematografic

Ioan Meghea Nou versus vechi: "Noul val francez" 35

plastica

Petru Bejan Frumosul, sublimul ºi Inefabilul 36

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei � trimestru, 48 lei � semestru, 96 lei � un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei � trimestru, 66 lei � semestru, 132 lei � un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

Frumosul, sublimul ºi inefabilul

Petru Bejan

Fiecare din preocupãrile noastre cotidiene esteraportatã întrucâtva la o nedesluºitã ºiutopicã exigenþã a perfecþiunii. Dorim sã

facem totul impecabil, sã ne surclasãm radicalposibilitãþile.

De bunã seamã, arta ºi artiºtii nu se sustragunui atare scrupul. Existã însã opere perfecte?Dar artiºti fãrã cusur? Cum pot fi evacuategreºeala, risipa ºi precaritatea din economia vieþiipersonale? S-ar putea prescrie o reþetã a reuºitei?Cine ar fi îndreptãþit sã ºi-o asume?

Astfel de întrebãri nu primesc automat orezoluþie fermã ºi definitivã. Dacã s-ar obþinefacil, rãspunsurile ne-ar simplifica însã, consider-abil, atât posibilitãþile, cât ºi perspectivele. Având,bunãoarã, miraculoasa formulã a succesului, amaplica-o invariabil la orice. Reciclat mecanic, fru-mosul artistic ar fi întotdeauna accesibil. Esteacesta ºi idealul, adicã forma desãvârºitã a expre-sivitãþii? Pentru mulþi, frumosul trece mai curândca banal, mediocru sau bizar (Baudelaire), oredutã provizorie care invitã la depãºire. Aristotelaltãdatã, în a sa Eticã Nicomahicã, îl asociase per-fecþiunii: �la operele perfecte nu este nimic deînlãturat, nici de adãugat, excesul sau carenþarãpindu-le perfecþiunea, pe când justa mãsurã osalveazã��

Frumosul este, aºadar, termenul mediu, estemãsurã, absenþã a excesului. Oferit în surplus,devine suspect, cum suspectã pare ºi etalarea luideficitarã. Poate de aceea a devenit epitetul favorital artei. Sintagma �artã frumoasã� pare uºorpleonasticã, dar conþine ºi un sens vag peiorativ.O lucrare este doar frumoasã câtã vreme nupoate fi mai mult de atât. Însã tocmai în acest

decalaj este cu putinþã exersarea criticii. Dacã sub-limul este inefabil, critica se vede compromisã orisuspendatã. Cum poþi converti în discurs ceea cenu poate fi exprimat? Sau, cu gândul luiWittgenstein: dacã ceva ne depãºeºte, e mai binesã nu vorbim inutil.

Într-un mod asemãnãtor stau lucrurile ºi încazul expoziþiilor. Dacã autorii lor ar cochetamereu cu sublimul, critica de artã s-ar vedea înge-nuncheatã, superfluã sau redusã la tãcere. Aceastaeste însã, de regulã, forma de întâmpinare aproiectelor neinteresante, repetitive sau mediocre -nu puþine. În chip necesar, critica trebuie calibratãpe opþiunea convertirilor discursive, privilegiindexemplaritãþile, adicã acele evenimente desprecare meritã sã vorbim. O dovadã în acest senseste cea oferitã de Centrul Internaþional deCulturã �George Apostu� din Bacãu, instituþiecare ºi-a omagiat recent patronul spiritual.Denumitã Interferenþe, expoziþia organizatã aici areunit cinci voci distincte ale plasticii autohtone:ªtefan Pelmuº, Mihai Chiuaru, Liviu Nedelcu,Gheorghe Zãrnescu ºi Alexandru Ioan Grosu.

Spre deosebire de expoziþiile individuale, celeîn formule multiple sau diversificate au avantajede neocolit: evitã monotonia stilisticã, permit omai flexibilã circumscriere problematicã,favorizeazã adecvarea mutualã a genurilor ºivocabularelor expresive. Cheagul tematic - atuncicând existã - poate fi ilustrat în registre plasticealternative ºi complementare. Cum se vãd însãlucrurile în galeria bãcãuanã?

Exuberante cromatic, lucrãrile lui ªtefan

Gheorghe Zãrnescu ºi Mihai Chiuaru Centrul Internaþional de Culturã �George Apostu� din Bacãu

(Continuare în pagina 30)

Documents

Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA · TRIBUNA 272 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul Judeþean Cluj D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c