BUGETUL DE STAT

CONŢINUTUL BUGETULUI DE STAT

La definirea bugetului de stat concură două abordări şi anume:- una juridică şi alta economică.

Sub aspect juridic bugetul reprezintă un act prin care sunt prevazute şi autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului.Sub aspect economic bugetul subliniază corelaţiile macroeconomice şi în special legătura cu nivelul şi evoluţia produsului intern brut.Bugetul de stat exprimă relaţiile economice în formă bănească ce iau naştere în procesul repartiţiei PIB, în conformitate cu obiectivele de

politică economică, socială şi de altă natură ale fiecărei perioade. Aceste relaţii se manifestă în dublu sens: pe de o parte, ca relaţii prin intermediul cărora se mobilizează resursele băneşti la dispoziţia statului, iar pe de alta parte, ca relaţii prin care se repartizează aceste resurse.

În economia modernă, bugetul nu mai constituie un simplu document în care se înscriu veniturile şi cheltuielile probabile ale statului pe o perioada de 12 luni, ci este un plan financiar la nivel macroeconomic.

În ţările cu economie de piaţă dezvoltată sfera de cuprindere a noţiunii de buget a fost extinsă. Pe lângă bugetul de stat în forma sa clasică, poate fi elaborat şi un alt instrument mai cuprinzător denumit buget al economiei naţionale (în Franţa) sau buget economic (în Marea Britanie şi SUA).

Bugetul economiei naţionale este conceput ca un ansamblu de conturi ale naţiunii, care reflectă pentru anul în curs şi pentru anul următor previziunile asupra tuturor agenţilor economici din ţara respectivă.

Forma în care se întocmeşte acest instrument cuprinzător diferă de la o ţară la alta.În România, nevoile de resurse la nivelul societăţii şi posibilităţile de acoperire a acestor nevoi sunt reflectate în bugetul general consolidat.Legea privind finanţele publice precizează faptul că gestionarea resurselor financiare publice se realizează printr-un sistem unitar de bugete.

În bugetul de stat, ca principală componentă a sistemului bugetar se reflectă resursele financiare mobilizate la dispoziţia statului, repartizate în principal pentru realizarea acţiunilor social-culturale, apărarea ţării, asigurarea ordinei publice, autoritatea publică, ca şi pentru finanţarea unor investiţii şi activităţi de interes strategic, asigurarea protecţiei şi refacerea mediului înconjurător, asigurarea măsurilor de protecţie socială a populaţiei, realizarea programelor naţionale de cercetare şi investiţii publice.

Cheltuielile sunt structurate după destinaţia lor, pentru a reflecta alocarea fondurilor publice către activităţi sau obiective care definesc nevoile fiscale şi nefiscale (cu precizarea veniturilor provenind din impozite, taxe, contribuţii şi alte vărsăminte), precum şi venituri din capital.

În afara bugetului de stat, şi ca o excepţie de la principiul clasic al unităţii bugetare, anual sunt aprobate veniturile şi cheltuielile fondurilor speciale, ce se constituie în afara bugetului de stat, şi care au destinaţii clar precizate prin legi speciale.

În prezent se constituie doar două fonduri speciale ale căror venituri şi cheltuieli se înscriu în bugetul Fondului naţional unic al asigurărilor sociale de sănătate şi respectiv, în bugetul Asigurărilor pentru somaj.

Rolul bugetului general consolidat este pus în evidenţă de modalităţile de exercitare a funcţiilor finanţelor publice.Rolul bugetului este mult mai complex. El este considerat un intrument prin care se realizează alocarea şi redistribuirea resurselor şi care

prezintă utilitate în procesul reglării activităţii economice şi sociale.

1) Rolul alocativ al bugetului decurge din însăşi natura statului, care în mod tradiţional îşi asumă sarcina finanţării serviciilor publice.2) Rolul redistributiv al bugetului este pus în evidenţă tocmai de natura lui specifică, respectiv aceea de instrument ce reflectă relaţii de mobilizare a resurselor de repartizare a acestora pentru finanţarea unor activităţi şi acţiuni determinate expres. Bugetul este intrumentul prin care se redistribuie o parte din PIB.Redistribuirea se realizează atât prin intermediul impozitelor şi taxelor cât şi al cheltuielilor.3) Rolul de reglare a vieţii economice decurge din importanţa bugetului de stat ca instrument cu putere de lege prin care se reflectă politica economică promovată de Guvern.Prin orientările bugetului se poate acţiona asupra economiei stimulând sau frânând o anumită activitate.

PRINCIPII BUGETARE

În scopul asigurării unei gestionări corecte a resurselor financiare publice se recomandă respectarea unor reguli tehnice cunoscute sub denumirea de principii bugetare.

Acestea sunt reprezentate, potrivit Legii finanţelor publice, de principiile anualităţii, universalităţii, unităţii bugetare, neafectării veniturilor bugetare, specializării bugetare, echilibrului bugetar, principiul unităţii monetare şi principiul publicităţii.

DIFERENŢIERI ÎNTRE BUGETUL DE MIJLOACE ŞI BUGETUL DE PROGRAME

În timpul executării unui buget de mijloace, ordonatorii de credite sunt preocupaţi să utilizeze în totalitate creditele bugetare ce le-au fost aprobate, deoarece sumele necheltuite până la finele exerciţiului financiar nu se reporteaza în exerciţiul următor, ci se anulează.

În cazul unui buget pe programe, preocuparea ordonatorilor principali participanţi la realizarea unui anumit program urmează să se deplaseze de la cheltuirea cu orice preţ a banilor prevazuţi în buget la monitorizarea mersului realizării programului, la încadrarea în termenele stabilite şi în indicatorii de eficienţă (eficacitate) aprobaţi. În caz contrar există riscul ca cei vinovaţi de eşecul programului, său de nerealizarea la termen a unor indicatori cantitativi sau calitativi, să suporte rigorile legii. Abandonarea unui program sau întreruperea temporară a executării acestuia generează pierderi nerecuperabile, imobilizări de resurse materiale şi băneşti, precum şi alte prejudicii pentru societate.

În acest context, se naşte în mod firesc întreabarea: dacă bugetul pe programe prezintă avantaje incontestabile în comparaţie cu bugetul de mijloace, de ce aplicarea acestuia nu s-a generalizat, iar metodele folosite pentru raţionalizarea opţiunilor bugetare au fost supuse unor repetate ajustări şi reconsiderări în ţările în care s-au înregistrat cele mai mari realizări? Aceasta, pentru că trecea de la un tip de buget la altul se loveşte de o serie de obstacole greu de surmontat. Este vorba despre renunţarea la unele principii bugetare, acceptate de multă vreme ca indispensabile pentru promovarea disciplinei în gestionarea banului public.