CUPRINS:

1. Recomandări metodice: Responsabilităţile subdiviziunii resurse umane în

procesul de colectare a declaraţiilor de interese personale şi a declaraţiilor cu

privire la venituri şi proprietate (Natalia Graur, Lilia Melnic)

2. Dezvoltare profesională: Oportunităţi multiple pentru funcţionarii publici (Liliana

Coptileţ) 3. Inovaţii: Regulamentul cu privire la evaluarea performanţei colective

4. Un punct de vedere: Cum poate fi îmbunătăţit procesul de evaluare a

funcţionarilor publici (Vitalie Butnaru)

5. Practici pozitive: Organizarea şi desfăşurarea perioadei de probă pentru

funcţionarul public debutant la Ministerul Sănătăţii (Gheorghe Plămădeală)

6. Legislaţia la zi: Modificările şi completările operate în Legea nr. 158/2008 cu

privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public (Sergiu Litvinenco)

Asistenţă metodologică autorităţilor publice

► Responsabilităţile subdiviziunii resurse umane în

procesul de colectare a declaraţiilor de interese personale şi

a declaraţiilor cu privire la venituri şi proprietate

În conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 201 din 11 martie 2009 „Privind

punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la

funcţia publică şi statutul funcţionarului public” (anexa nr. 9), subdiviziunea resurse

umane se instituie ca subdiviziune structurală autonomă în fiecare autoritate publică şi

îşi desfăşoară activitatea în colaborare cu subdiviziunile structurale ale autorităţii

publice, cu organele administrative/instituţiile din subordine, cu serviciile publice

desconcentrate şi/sau descentralizate.

PROFESIONALISM

MOTIVARE

ADECVATĂ

EFICIENŢĂ

Managementul funcţionarilor publici

BULETIN INFORMATIV NR.01

25 MARTIE 2013

Una dintre responsabilităţile subdiviziunii resurse umane (SRU) reiese din

prevederile art. 15 al Legii nr. 16-XVI din 15 februarie 2008 cu privire la conflictul de

interese, precum şi din art. 9 din Legea nr. 1264-XV din 19 iulie 2002 privind declararea

şi controlul veniturilor şi al proprietăţii persoanelor cu funcţii de demnitate publică,

judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi ale unor persoane cu funcţie de

conducere, şi se referă la desemnarea, din cadrul SRU, a persoanei/persoanelor

responsabile de colectarea declaraţiilor de interese personale şi a declaraţiilor cu privire la

venituri şi proprietate. Deşi actele normative menţionate nu indică modalitatea desemnării

acestor persoane, este indiscutabil faptul că desemnarea urmează să se facă prin act

administrativ (un model se anexează), semnat de persoana sau organul cu dreptul legal de

numire în funcţie care, în majoritatea cazurilor, este conducătorul autorităţii publice. De

asemenea, este important ca în fişele posturilor din SRU să se regăsească, în calitate de

atribuţii de serviciu, aspecte referitoare la colectarea (primirea, înregistrarea, eliberarea

dovezii de primire ş. a.) declaraţiilor de interese personale şi a celor cu privire la venituri

şi proprietate, precum şi atribuţii ce ţin de oferirea consultaţiilor referitoare la completarea

corectă şi prezentarea în termen a declaraţiilor.

Pentru a informa corect şi în timp util persoanele care, în conformitate cu legea,

au obligaţia de a depune declaraţii, recomandăm întocmirea şi expedierea unor mesaje

informative. Mesajele pot fi atât în forma unor circulare pe suport de hârtie, cât şi în

format electronic (modelul se anexează). Cât priveşte oferirea consultanţei referitor la

aplicarea prevederilor legale privind conflictele de interese, aceasta se va efectua în

conformitate cu Instrucţiunea privind modul de completare a declaraţiei de interese

personale, aprobată prin ordinul nr. 5 din 8 februarie 2013 al Preşedintelui Comisiei

Naţionale pentru Integritate, care poate fi accesată la adresa www.cni.md -

compartimentul Legislaţia/Cadrul normativ-intern al CNI.

Fiecare autoritate publică îşi poate organiza în mod individual lucrul privind

colectarea declaraţiilor. Prin acest articol, autorii şi-au propus să prezinte un plan-model

al procesului în cauză (eventual, acesta ar putea fi ajustat de fiecare autoritate, în funcţie

de specificul acesteia), care se desfăşoară în instituţiile publice pe tot parcursul anului, la

etapa încadrării unui nou angajat sau atunci când au loc modificări ale raporturilor de

serviciu, şi devine un proces intensiv în perioada 1 ianuarie-31 martie, când se depun

declaraţiile anuale. În continuare vă propunem un plan-model privind acţiunile care

urmează a fi întreprinse în acest context.

Acţiuni Termen

Revizuirea fişei postului sub aspectul

includerii atribuţiilor în domeniul

colectării declaraţiilor.

Anticipat emiterii actului administrativ

privind desemnarea persoanei responsabile.

Pe parcurs, în cazul când intervin

modificări.

Emiterea actului administrativ privind

desemnarea persoanelor responsabile de

colectarea declaraţiilor.

La etapa stabilirii persoanei (nominal)

responsabile de colectarea declaraţiilor.

Recomandăm ca actul administrativ să fie

emis (actualizat) doar în cazul în care au

intervenit modificări.

Informarea depunătorilor de declaraţii. La încadrarea în funcţie, în termen de 15

zile de la data angajării.

Anual, în prima decada a lunii ianuarie.

Expedierea formularelor declaraţiilor. La solicitare sau concomitent cu informarea.

Acordarea consultanţei referitoare la

aplicarea prevederilor legale privind

declararea şi modul de completare a

declaraţiilor, şi prezentarea acestora în

termen.

La încadrarea în funcţie.

La solicitare în procesul de completare.

Primirea şi înregistrarea declaraţiilor în

registrul special.

La încadrarea în funcţie.

Anual, în perioada 1 ianuarie – 31 martie.

Eliberarea dovezilor de primire. Imediat, la depunerea declaraţiilor.

Plasarea copiilor declaraţiilor în dosarul

personal al declarantului.

În termen de 20 zile de la primirea

declaraţiilor.

După finalizarea perioadei de depunere a

declaraţiilor.

Expedierea declaraţiilor şi documentelor

aferente către Comisia Naţională de

Integritate.

În termen de 20 zile de la primirea

declaraţiilor.

Model de act administrativ

În conformitate cu prevederile alin. (1) art. 15 al Legii nr. 16-XVI din 15 februarie

2008 cu privire la conflictul de interese şi alin. (1) art. 9 din Legea nr. 1264-XV din 19

iulie 2002 privind declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii persoanelor cu

funcţii de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor

persoane cu funcţie de conducere

ORDON:

1. Se desemnează dl/dna .............. (numele, prenumele, funcţia, denumirea

subdiviziunii structurale) în calitate de persoană responsabilă de colectarea declaraţiilor de

interese personale şi a declaraţiilor cu privire la venit şi proprietate de la subiecţii

declarării intereselor personale şi subiecţii declarării veniturilor şi a proprietăţii.

2. Dl/dna .............. (numele, prenumele, funcţia, persoanei desemnate conform

pct. 1) va realiza întreg procesul de colectare a declaraţiilor în conformitate cu cadrul

normativ în vigoare.

Conducătorul autorităţii publice

Model de mesaj de informare

Prin prezenta, vă aducem la cunoştinţă că, în conformitate cu art. 8 alin. (2) din

Legea nr. 1264-XV din 19 iulie 2002 privind declararea şi controlul veniturilor şi

proprietăţii persoanelor cu funcţii de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor,

funcţionarilor publici şi ale unor persoane cu funcţie de conducere şi art. 14 alin. (2) din

Legea nr. 16 din 15 februarie 2008 cu privire la conflictul de interese, urmează să

prezentaţi Subdiviziunii resurse umane (numele, prenumele persoanei responsabile de

colectare declaraţiilor), până la data de 31 martie (anul în curs), declaraţia cu privire la

venituri şi proprietate şi declaraţia de interese personale pentru anul (precedent).

Formularele declaraţiilor pot fi descărcate, accesând adresa www.cni.md -

compartimentul Informaţii publice/Formulare electronice.

Natalia Graur, şefă Secţie resurse umane, Ministerul Justiţiei

Lilia Melnic, consultant principal, Cancelaria de Stat

Dezvoltare profesională

► Oportunităţi multiple pentru funcţionarii publici

În temeiul art. 37 al Legii 158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul

funcţionarului public, fiecare autoritate publică trebuie să asigure organizarea unui

proces sistemic de dezvoltare profesională continuă a funcţionarului public, proces care

include aprofundarea şi actualizarea cunoştinţelor, dezvoltarea abilităţilor şi modelarea

atitudinilor necesare pentru exercitarea eficientă a atribuţiilor de funcţie.

Pentru a contribui la ridicarea nivelului de profesionalism în serviciul public şi a

spori eficienţa administraţiei publice, Direcţia reforma administraţiei publice centrale din

cadrul Direcţiei generale coordonarea politicilor, a asistenţei externe şi reforma

administraţiei publice centrale a Cancelariei de Stat vine în permanenţă cu noutăţi despre

oportunităţi de dezvoltare profesională prin diferite tipuri de instruire. În continuare ne

vom referi asupra posibilităţilor de instruire peste hotare.

La fel ca şi în anii precedenţi, în 2013 funcţionarii publici pot participa în mai multe

programe de instruire, oferite de diferite state sau companii. Astfel, cei care activează în

serviciul public autohton vor putea candida pentru programe de dezvoltare profesională

desfăşurate de ţări precum China, Singapore, Israel, Japonia, Marea Britanie, Germania,

Canada, România. Totodată, pentru anul curent, şi-au anunţat disponibilitatea de a găzdui

participanţi din Republica Moldova o serie de companii-lider în domeniul trainingurilor,

instruirilor şi consultanţei în managementul public internaţional din Marea Britanie,

Canada, SUA şi altele. O premieră a anului 2013 este oferta Colegiului „Carl Friedrich

Goerdeler-Kolleg” pentru buna guvernare a Fundaţiei Robert Bosch din Germania.

Şi Centrul de Informaţii Universitare invită, pentru al treilea an consecutiv,

funcţionarii publici să candideze pentru burse de studii, opţiunea II, în cadrul programului

de instruire şi dezvoltare profesională destinat angajaţilor din serviciul public al

Republicii Moldova. Scopul programului de burse este de a facilita procesul de

aprofundare a nivelului de cunoştinţe şi expertiză al funcţionarilor publici din

cadrul administraţiilor publice centrale şi locale, implicaţi în

elaborarea/coordonarea/implementarea politicilor publice, în planificarea strategică şi în

activităţile de management al autorităţilor. Programul vizează tinerii profesionişti sau la

mijloc de carieră din serviciul public, funcţionarii publici sau persoanele care activează în

cabinetele demnitarilor, persoanele cu funcţie de demnitate publică. Bursele de masterat

sunt oferite pentru anul academic 2013-2014 şi vor fi integrale, acoperind taxa de studii şi

taxele universitare obligatorii, costurile pentru cazare şi masă, asigurare medicală, viză,

transport, fonduri pentru materiale didactice şi dezvoltare profesională. Menţionăm că

Opţiunea II a programului prevede acordarea burselor pentru studii de masterat tinerilor

profesionişti din serviciul public, care aplică individual la studii de masterat la

universităţile din ţările UE (cu excepţia României), SUA, Canada, Norvegia şi Elveţia. O

condiţie pentru acordarea bursei este angajamentul beneficiarilor de a se reîntoarce acasă

pentru a prelua, garantat, funcţia precedentă sau a fi angajat într-o nouă funcţie, în cadrul

organelor administraţiei publice, pentru cel puţin trei ani.

Vă atragem atenţia că, începând cu anul curent, informaţiile detaliate despre

oportunităţile de dezvoltare profesională (comanda de stat, programele de instruire

internaţională) pot fi găsite pe pagina web a Cancelariei de Stat -

www.cancelaria.gov.md - compartimentul Domeniile de competenţă/Reforma

administraţiei publice centrale/Materiale utile/Dezvoltare profesională).

Liliana Coptileţ, consultant principal, Cancelaria de Stat

Inovaţii în managementul funcţiei publice

► Regulamentul cu privire la evaluarea performanţei colective

La 30 ianuarie 2013, Executivul a aprobat Regulamentul cu privire la evaluarea

performanţei colective a funcţionarilor publici. Elaborat de Cancelaria de Stat,

Regulamentul va instituţionaliza principiile managementului performanţei în serviciul

public prin crearea unui cadru unic de planificare, evaluare şi raportare în ceea ce priveşte

performanţa colectivă a subdiviziunii structurale/autorităţii publice. Regulamentul

stabileşte modalitatea de planificare a activităţii şi criteriile de evaluare a performanţei

colective - proces prin care va fi evaluat gradul de îndeplinire a obiectivelor şi

activităţilor/acţiunilor prevăzute în planurile anuale de acţiuni. Rezultatele evaluării

colective vor servi drept suport la distribuirea sporului pentru performanţa colectivă,

acordat semestrial în funcţie de contribuţia funcţionarilor la realizarea obiectivelor

subdiviziunii în care activează.

Regulamentul cu privire la evaluarea performanţei colective va fi pus în aplicare

în cadrul ministerelor, al Cancelariei de Stat, altor autorităţi administrative centrale

subordonate Guvernului, în structurile organizaţionale din sfera lor de competenţă, altor

autorităţi publice, şi în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale. Evaluarea

performanţei colective va fi realizată de către o Comisie de evaluare, special creată în

acest sens. Excepţie fac autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi, unde

decizia privind calificativul de evaluare acordat va fi luată de primar, în baza raportului

semestrial de activitate întocmit de secretarul consiliului local. Evaluarea performanţei

colective se va desfăşura de două ori pe an. Pentru prima dată, conceptul de „evaluare a

performanţei colective” a fost introdus în serviciul public prin Legea nr. 48 din 22 martie

2012 privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici, care prevede desfăşurarea

procedurii de evaluare a performanţei colective în mod semestrial. Sporul salarial se

acordă doar în cazul în care subdiviziunilor structurale li s-a acordat calificativele de

evaluare „bine” sau „foarte bine”. Dacă la evaluarea performanţei colective

subdiviziunilor structurale li s-a acordat calificativele de evaluare „satisfăcător” sau

„nesatisfăcător”, acestea nu beneficiază de sporul pentru performanţa colectivă.

Un punct de vedere

► Cum poate fi îmbunătăţit procesul de

evaluare a funcţionarilor publici

Hotărârea de Guvern referitoare la punerea în aplicare a prevederilor Legii cu

privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public constituie baza reformei în

domeniul managementului capitalului uman. Anexa nr. 8 a acestei hotărâri conţine

metodologia de evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarului public. Aceasta,

în mod expres, explică procedura de personal prin care e determinat nivelul de îndeplinire,

de către funcţionarul public, a obiectivelor individuale de activitate şi nivelul de

manifestare a abilităţilor profesionale.

Aşa cum se întâmplă de obicei, orice schimbare sau inovaţie întâmpină o anumită

rezistenţă din partea sistemelor birocratice. Dar, datorită Direcţiei reforma administraţiei

publice centrale - care a promovat acest concept prin intermediul seminarelor, întrunirilor,

dezbaterilor şi materialelor metodologice - scopul şi necesitatea evaluării funcţionarilor

publici au fost rapid înţelese. Astăzi, evaluarea funcţionarilor publici este o practică

aplicată cu succes în toate autorităţile publice (APC şi APL). Printre efectele imediate aş

menţiona creşterea interesului funcţionarilor publici faţă de calitatea prestării serviciilor,

dar şi schimbarea atitudinii lor faţă de dezvoltarea profesională, necesară pentru a avea

performanţă în activitate - fenomene care, în definitiv, au un impact pozitiv şi asupra

societăţii.

Dacă e să facem o analiză succintă a rezultatelor evaluării, în ultimii trei ani, în

cadrul Ministerului Apărării, putem remarca următoarele:

- toţi funcţionarii publici au fost evaluaţi;

- procentul celor evaluaţi cu calificativul „foarte bine” în anul 2010 = 65%; în 2011

= 66%; în 2012 = 47% ;

- procentul celor evaluaţi cu calificativul „bine” în anul 2010 = 35%; în 2011 =

34%; în 2012 = 53%.

Funcţionari publici evaluaţi cu calificative „satisfăcător” şi „nesatisfăcător” nu sunt.

Cu unele excepţii, această statistică poate fi aplicată tuturor autorităţilor publice şi

ar trebui să ne bucure. Totuşi, lucrurile nu stau chiar atât de bine. În pofida faptului că

metodologia este una reuşită şi corespunde standardelor UE, mentalitatea noastră şi

spiritul „de echipă” în sensul negativ al cuvântului, precum şi lipsa de principialitate a

multor evaluatori, denaturează realitatea în ceea ce priveşte activitatea funcţionarilor

publici. Respectiv, este destul de anevoios să stabileşti cine trebuie promovat înainte de

toate, trimis la studii/cursuri etc.

Pornind de la această premisă, găsim salutară introducerea unor limite la

procentajul de calificare, aşa cum se practică, în cadrul Ministerului Apărării, pentru

evaluarea militarilor angajaţi prin contract. În cazul dat, sunt stabilite cote şi este mult mai

uşor de a promova/renumi în altă funcţie conform aptitudinilor sau şi de a aplica

retrogradarea în funcţie/eliberarea din serviciu. De asemenea, pentru a îmbunătăţi

metodologia de evaluare, poate fi utilă efectuarea unui studiu/sondaj de opinie printre

funcţionarii publici care sunt deopotrivă evaluaţi şi evaluatori.

Vitalie Butnaru,

şef Direcţie management resurse umane, Ministerul Apărării

Practici pozitive

► Organizarea şi desfăşurarea perioadei de probă pentru

funcţionarul public debutant în cadrul Ministerului Sănătăţii

A câştiga concursul pentru ocuparea funcţiei publice vacante nu e nici pe departe

finalul unui proces. Dimpotrivă, tocmai din acest moment, funcţionarul public debutant

urmează să muncească foarte mult pentru a însuşi specificul şi exigenţele

administraţiei publice, şi pentru a acumula deprinderile necesare. O componentă a

succesului este poziţia activă în perioada de probă - numai astfel, la finalul perioadei de

probă, funcţionarul va fi capabil să activeze individual. Pentru subdiviziunea resurse umane a Ministerului Sănătăţii desfăşurarea corectă

a perioadei de probă pentru funcţionarul public debutant a devenit o normă, iar experienţa

pe care am acumulat-o în ultimii ani ne permite să creăm un corp de funcţionari publici

profesionişti din rândul tinerilor specialişti. Trebuie să menţionez că, în primul an de

activitate în condiţiile Legii nr. 158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul

funcţionarului public, ne-am ciocnit cu unele cazuri de neînţelegere din partea

funcţionarilor publici care urmau să deţină calitatea de mentor şi evaluator pentru

funcţionarul debutant. În prezent, acestei proceduri i se acordă o atenţie sporită din partea

tuturor factorilor implicaţi în desfăşurarea perioadei de probă, deoarece anume în acest

răstimp are loc procesul de integrare a viitorului funcţionar public. Funcţionarul public

debutant se acomodează la stilul de muncă şi tradiţiile ce caracterizează Ministerul

Sănătăţii.

Integrarea reprezintă şi un proces de asimilare a persoanei de către mediul

profesional, ceea ce presupune armonizarea reciprocă dintre noul angajat şi colegii săi. La

fel, se pune accentul pe conştientizarea, de către funcţionarul public debutant, a locului şi

rolului său pe durata perioadei de probă. Toate acţiunile şi activităţile ce urmează a fi

întreprinse în perioada de probă de către factorii implicaţi în desfăşurarea acesteia sunt

incluse în Planul individual de integrare şi Programul de desfăşurare a perioadei de probă

a funcţionarului public debutant. În scopul integrării eficiente în autoritatea publică,

funcţionarul public debutant, în primele zile după numirea în funcţie, este familiarizat cu

prevederile unor acte administrative şi normative interne, cum ar fi:

În cadrul subdiviziunii resurse umane:

este informat sub semnătură cu

- ghidul noului angajat;

- regulamentul de activitate internă;

- regulamentul cu privire la comisia de disciplină şi cu ordinul privind constituirea

Comisiei de disciplină a Ministerului Sănătăţii;

- Codul de conduită a funcţionarului public.

este informat despre

- prezentarea la timp a declaraţiilor de interese personale şi cu privire la venituri şi

proprietate;

- păstrarea şi transmiterea (la încetarea activităţii) a fişierelor electronice acumulate

(răspunsuri la scrisori, petiţii, proiecte de acte normative, etc.);

- obligativitatea evaluării activităţii după expirarea perioadei de probă, anuale şi la

încetarea activităţii;

- plasarea numelui, prenumelui, telefonului fix, adresei electronice pe pagina web al

Ministerului Sănătăţii.

Persoana responsabilă de securitatea în muncă informează debutantul despre regulile

securităţii şi ale protecţiei muncii, regulile sanitare şi igienice, măsurile antiincendiare.

Persoana responsabilă de crearea adresei electronice convine, împreună cu funcţionarul

public debutant, asupra parolei şi creează adresa electronică.

În secţia contabilitate şi raportare, se depun actele pentru emiterea cardului bancar.

La dorinţă, funcţionarul public debutant depune cerere de aderare la Sindicatul

Ministerului Sănătăţii.

Experienţa acumulată pe parcursul ultimilor ani ne dovedeşte că perioada de probă

pentru funcţionarul public debutant se încununează de succes atunci când:

în calitate de mentor pentru funcţionarul public debutant e desemnat un

funcţionar public de execuţie din echipa unde acesta va activa;

activitatea mentorului ţine nu doar de acordarea suportului consultativ în

realizarea sarcinilor, dar e orientată şi spre formarea deprinderilor practice ale

debutantului;

conducătorul subdiviziunii explică în detalii fişa postului şi conlucrează

direct cu funcţionarul public debutant şi mentorul la stabilirea activităţilor

specifice pentru perioada de probă;

funcţionarul public debutant are acces la informaţie relevantă funcţiei si

atribuţiilor sale.

Ultima etapă a perioadei de probă - evaluarea funcţionarului public debutant şi

confirmarea în funcţie - se iniţiază cu cel puţin 18 zile lucrătoare până la expirarea

acesteia. Pentru o bună desfăşurare a procesului, printr-un ordin al conducătorului se

stabilesc termenele şi acţiunile factorilor implicaţi în evaluare. Astfel, prin elaborarea

acestui ordin, subdiviziunea resurse umane are posibilitatea de a controla în orice moment

procedura de evaluare a funcţionarului public debutant şi de a interveni la necesitate, prin

suport informaţional şi metodologic.

În urma evaluării, perioada de probă se soldează, în funcţie de calificativul acordat,

fie cu confirmarea în, fie cu eliberarea din funcţia publică. În practica ministerului nu au

fost însă situaţii în care unui funcţionar public debutant să-i fie acordat calificativul

„nesatisfăcător”. Odată cu obţinerea, de către funcţionarul public debutant, a

calificativului de, cel puţin, ,,satisfăcător”, se emite un ordin cu privire la confirmarea în

funcţia publică, se conferă gradul de calificare respectiv categoriei funcţiei deţinute, apoi,

în termen de zece zile, funcţionarul public depune jurământul în prezenţa ministrului

sănătăţii, în faţa simbolurilor de stat.

Gheorghe Plămădeală,

şef Serviciu resurse umane, Ministerul Sănătăţii

Legislaţia la zi

► Modificările şi completările operate în Legea nr. 158-XVI din 4 iulie

2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public

După cum se cunoaşte deja, la 29 noiembrie 2012, Parlamentul a aprobat Legea

nr. 268 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire

la funcţia publică şi statutul funcţionarului public (în cele ce urmează - Legea nr. 268).

Respectivul act legislativ a fost publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova la 8

februarie 2013, când a şi intrat în vigoare.

În linii generale, modificările şi completările operate în Legea nr. 158-XVI au avut

drept scop principal ajustarea, precizarea şi clarificarea prevederilor mai multor articole

din actul legislativ prenotat pe baza analizei modului de implementare a Legii după trei

ani de la adoptare, a sugestiilor autorităţilor şi instituţiilor publice, fără a genera schimbări

de natură conceptuală al statutului funcţionarului public din Republica Moldova. Totuşi,

pentru înţelegerea justă şi aplicarea uniformă a cadrului legal specific funcţionarilor

publici, am considerat necesar să venim cu explicaţii şi comentarii pe marginea

schimbărilor operate.

Întrucât Legea nr. 268 este constituită din două articole, dintre care art. I conţine 29

de puncte (ceea ce presupune amendarea a 29 elemente structurale ale Legii nr. 158-XVI),

iar art. II prevede, în principal, ipoteze finale şi tranzitorii, în cele ce urmează vom

dezvolta fiecare punct al art. I, numerotarea acestora coincizând cu numerotarea punctelor

din materialul în cauză.

1. Primul amendament operat vizează introducerea, printre noţiunile specificate la

art. 2, a doi termeni noi: „funcţie publică vacantă” şi „funcţie publică

temporar vacantă”. „Funcţia publică vacantă” a fost definită ca reprezentând o

funcţie publică liberă, adică fără titular, pe când „funcţia publică temporar

vacantă” - funcţia publică cu al cărei titular au fost suspendate raporturile de

serviciu sau al cărei titular a fost detaşat în altă autoritate publică ori, după caz,

asigură interimatul unei funcţii publice de conducere. Fiind coroborate cu

schimbările operate la art. 28 (pct.7 din Legea nr. 268), completările de la art. 2

sunt în măsură să excludă orice posibilitate de a ocoli aplicarea, la recrutarea

personalului la funcţiile temporar vacante, a modalităţilor de ocupare a funcţiilor

publice statuate în Legea nr.158-XVI.

2. În vederea clarificării categoriilor de personal din autorităţile publice care nu

deţin statut de funcţionar public, a fost revizuită redacţia art. 4 alin.(2). Întrucât

lucrătorii din domeniul pazei, întreţinerii, reparaţiilor, gospodăririi şi deservirii

nu pot fi asimilaţi cu personalul care exercită activităţi auxiliare ce asigură

funcţionarea autorităţilor publice, aceştia au fost excluşi din conţinutul lit.c),

urmând să se regăsească în continuare la lit.d). În aceeaşi ordine de idei, prin

completarea alin.(2) al art. 4 cu o nouă literă, lit.c1), s-a concretizat că personalul

angajat pe o durată determinată din contul veniturilor suplimentare şi al altor

surse nu vor deţine statut de funcţionar public. Suplimentar la amendamentele

menţionate, delimitarea diferitelor categorii de persoane care activează în cadrul

autorităţilor publice, însă nu deţin statut de funcţionar public, urmează a fi

definitivată în Metodologia cu privire la completarea şi avizarea statului de

personal (anexa nr. 5 la Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009) care,

la fel, urmează a fi supusă modificării şi completării.

3. Întru asigurarea executării art. 13 din Legea nr. 98 din 4 mai 2012 privind

administraţia publică centrală de specialitate (în vigoare din 3 februarie 2013), la

art. 8 alin.(2) lit.c) a fost introdusă, în calitate de funcţie publică de conducere

de nivel superior, poziţia de „secretar de stat al ministerului”. De rând cu

aceasta, în lista condiţiilor de accedere la funcţia de secretar de stat a fost

introdusă necesitatea deţinerii de către candidat a unei experienţe manageriale de

cel puţin doi ani. În acest sens, art. 8 alin.(4) a fost completat cu o nouă literă,

lit.d).

4. Lista funcţiilor publice din categoria celor de conducere a fost completată cu mai

multe poziţii care, fiind catalogate ca având statut de funcţii de conducere

potrivit legii (de exemplu, conform art. VII din Legea nr. 153 din 5 iulie 2012

pentru modificarea şi completarea unor acte legislative) sau conform

specificului lor, nu se regăseau la art. 9 alin.(1). Printre acestea se numără

funcţiile de şef al secretariatului instanţei judecătoreşti, şef al Aparatului

Comisiei Electorale Centrale şi cea de custode principal de fonduri.

5. Articolul 25, care vizează incompatibilităţile funcţionarilor publici, a fost

completat cu un nou alineat, alin.(21), potrivit căruia funcţionarul public nu va

fi în drept să desfăşoare activitate de întreprinzător, cu excepţia calităţii de

fondator al societăţii comerciale, ori să înlesnească, în virtutea funcţiei sale,

activitatea de întreprinzător a persoanelor fizice şi juridice. Această completare

survine în contextul în care nici un articol din Legea nr.158-XVI nu conţinea o

limitare în ceea ce priveşte desfăşurarea de către funcţionarul public a

activităţilor antreprenoriale, exceptându-le pe cele care s-ar încadra la art. 25

alin.(2) lit.c). De asemenea, a fost soluţionată problema legată de

posibilitatea/imposibilitatea deţinerii de către un funcţionar public a calităţii de

„antreprenor pasiv”, cum ar fi, de exemplu, cea de acţionar în cadrul societăţilor

comerciale sau cea de asociat în cadrul societăţii cu răspundere limitată. Aşa

cum s-a statuat în Legea nr. 268, deţinerea de către funcţionarul public a calităţii

de fondator în cadrul societăţii comerciale nu este în măsură să genereze

incompatibilitate dacă, prin acţiunile sale, funcţionarul public nu depăşeşte

limitele acestui „statut”. În acelaşi timp, chiar şi dacă funcţionarul public-

fondator nu este în incompatibilitate, în exercitarea atribuţiilor sale acesta

urmează să respecte cu stricteţe reglementările legale în materie de conflict de

interese, în special pe paliera societăţii comerciale al cărei fondator este.

6. Referitor la schimbările operate la art. 27, acestea vizează, înainte de toate,

delimitarea condiţiilor de bază de cerinţele specifice. Or, din redacţia anterioară

a titlului articolului rezulta că cerinţele specifice sunt parte componentă a

condiţiilor de bază, ceea ce, chiar şi din punct de vedere lingvistic, reprezenta, în

cel mai bun caz, o imprecizie (ceva „specific” apriori nu poate fi şi „de bază”,

deoarece de asta şi este „specific”). Din amendamentele operate rezultă că

condiţiile de bază sunt cele specificate la alin.(1)-(2), pe când cerinţele specifice

sunt prevăzute la alin.(3), dintre care, o parte, sunt specificate în Clasificatorul

unic al funcţiilor publice, iar cealaltă parte, referitoare la specialitatea studiilor,

cunoştinţe, abilităţi profesionale şi atitudini/comportamente, se stabilesc de către

conducere şi se includ în fişele postului. Noul text al art. 27 acordă mai puţin

spaţiu de manevră conducătorilor, întrucât prevede expres care componente ale

cerinţelor specifice se determină de către aceştia, celelalte fiind reglementate la

nivel de lege. În acest fel, vor fi minimizate situaţiile când cerinţele specifice

pentru anumite poziţii sunt stabilite de către conducători în funcţie de persoană.

De asemenea, prin modificarea lit.g) a alin.(1) a fost introdusă o nouă condiţie

pentru a putea accede în funcţie publică, şi anume, cea privind nedestituirea

candidatului, în ultimii trei ani, dintr-o funcţie publică conform art. 64 alin.(1)

lit.a) şi b) (ca sancţiune disciplinară) sau neîncetarea contractului individual de

muncă pentru motive disciplinare.

7. Esenţa modificărilor şi completărilor introduse la art. 28, după cum s-a

menţionat şi la pct.1, este de a clarifica faptul că modalităţile de ocupare a

funcţiilor publice, specificate limitativ în articolul în cauză, se aplică atât atunci

când urmează a fi identificat un titular la o funcţie vacantă, cât şi la o funcţie

temporar vacantă. De asemenea, alin.(1) a fost completat cu două modalităţi de

ocupare a funcţiilor publice - detaşare şi asigurarea interimatului funcţiei publice

de conducere (lit.d) şi e)) care, deşi prevăzute în textul legii (art. 47 şi 49), nu

erau menţionate la art. 28.

8. Întru ajustarea textului art. 29 la completările operate la art. 2, în titlul acestuia

cuvântul „vacante” s-a exclus, iar la alin.(1), după cuvântul „vacante”, s-au

introdus cuvintele „sau temporar vacante”.

9. Întrucât, pe parcursul implementării Legii nr. 158-XVI, s-au înregistrat multiple

neclarităţi în ceea ce priveşte momentul aducerii la cunoştinţa funcţionarului

încadrat a actului administrativ de numire sau a fişei postului, precum şi referitor

la păstrarea originalului fişei postului, alin.(6) al art. 30 a fost expus într-o

redacţie nouă. Potrivit acesteia, actul administrativ de numire, la care se

anexează fişa postului de care funcţionarul public a luat cunoştinţă sub

semnătură, se aduce la cunoştinţă funcţionarului public, iar o copie de pe fişa

postului se înmânează funcţionarului public şi conducătorului ierarhic

superior al acestuia.

10. Articolul 31 a fost completat cu un nou alineat, alin.(11), potrivit căruia

funcţionarul public debutant se va considera şi persoana care a exercitat

anterior o funcţie publică, însă raporturile de serviciu au încetat până la

evaluarea activităţii acesteia la expirarea perioadei de probă sau care a fost

eliberată din funcţie în condiţiile art. 63 alin.(1) lit.e). Această concretizare

survine în contextul în care alin.(1) al art. 31 stipulează că funcţionarul public

debutant este persoana care exercită o funcţie publică pentru prima dată. Astfel,

dacă o persoană, de exemplu, a exercitat o funcţie publică fie şi o lună, după care

a demisionat înaintea evaluării activităţii (şi, implicit, a confirmării în funcţie cu

conferirea gradului de calificare), la momentul reîncadrării într-o nouă funcţie

publică, în lipsa concretizării de la alin.(11), acesta nu era considerat debutant,

întrucât despre el nu se putea spune că „exercită o funcţie publică pentru prima

dată”. În vederea racordării prevederilor Legii nr. 158-XVI la alte acte legislative

(Legea nr. 80 din 7 mai 2010 cu privire la statutul personalului din cabinetul

persoanelor cu funcţii de demnitate publică, Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu

privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică, legislaţia care

reglementează statutul funcţionarilor publici cu statut special), noua redacţie a

alin.(3) al art.31 exceptează de la conferirea statutului de funcţionar public

debutant, iar pe cale de consecinţă şi de la stabilirea perioadei de probă,

persoanele care anterior au deţinut vreo funcţie de demnitate publică, au

activat în cabinetul persoanei cu funcţie de demnitate publică sau în calitate

de funcţionar public cu statut special, indiferent de faptul dacă anterior aceştia

au deţinut sau nu vreo funcţie publică.

11. Textele alin.(2)-(4) ale art. 33 au fost expuse în redacţii noi. Spre deosebire de

vechile reglementări, la alin.(2) este concretizat termenul în care urmează a fi

conferit gradul de calificare de clasa a III-a din momentul confirmării - în

cazul funcţionarilor publici debutanţi, sau din momentul numirii - în cazul celor

care anterior au deţinut funcţie publică, însă nu deţin grad de calificare, precum

şi celor cărora nu li se stabileşte perioadă de probă potrivit legii (despre care s-a

menţionat la pct.10). Acest termen este de trei zile lucrătoare de la confirmare

sau, după caz, de la numirea în funcţie.

Spre deosebire de vechea redacţie a alin.(3), care stabilea că gradul de calificare

următor era conferit funcţionarului public doar dacă acesta obţinea cel puţin

calificativul „bine” la trei evaluări ale performanţelor profesionale, noua redacţie

prevede conferirea gradului de calificare următor dacă funcţionarul public

obţine cel puţin calificativul „bine” la trei evaluări anuale ale performanţelor

profesionale sau calificativul „foarte bine” la ultimele două evaluări anuale ale

performanţelor profesionale. De menţionat că, potrivit noului text, la conferirea

următorului grad de calificare se iau în considerare exclusiv calificativele

obţinute la evaluarea anuală a performanţelor profesionale, şi nu cele obţinute

la evaluarea performanţelor profesionale desfăşurată pe parcursul perioadei

evaluate (cu excepţia situaţiei când calificativul obţinut la evaluarea pe

parcursul perioadei evaluate devine anual).

Noua redacţie a alin.(4), raportată la vechiul text, aduce două schimbări: (i)

excepţia este aplicabilă doar acelor funcţionari publici care deţin un grad de

calificare de clasa a III-a; (ii) pentru aplicarea excepţiei care, de altfel, permite

funcţionarului public să obţină direct gradul de calificare de clasa a I-a fără a-i

fi conferit şi gradul de calificare de clasa a II-a, e necesară întrunirea

cumulativă (nu opţională) a condiţiilor referitoare la îndeplinirea unor misiuni

de importanţă deosebită şi a celei privind obţinerea calificativului „foarte bine”

la ultimele două evaluări anuale ale performanţelor profesionale. La alin.(7),

cuvintele „promovării într-o funcţie publică dintr-o categorie superioară” s-au

substituit cu cuvintele „numirii într-o funcţie publică de categorie superioară”,

iar cuvântul „promovat” - cu cuvintele „fost numit”. Aceste modificări vor

permite conferirea de îndată a gradului de calificare inferior corespunzător

categoriei funcţiei publice în care persoana a ajuns nu doar ca urmare a

promovării, ci şi în urma aplicării altor modalităţi de ocupare a funcţiilor publice

(de exemplu, a concursului).

12. Esenţa schimbărilor aprobate la lit.b) din alin.(3) al art. 37 se referă la

substituirea obligaţiei autorităţilor publice de a asigura tuturor funcţionarilor

publici, o dată la trei ani, cursuri de perfecţionare cu o durată de cel puţin 72 de

ore cu obligaţia de a asigura fiecărui funcţionar public debutant un curs de

iniţiere cu o durată de cel puţin 80 de ore.

13. În ceea ce ţine de amendamentele operate la art. 38, vom începe cu alin.(1).

Acestuia i-a fost dată o nouă formulare. Principala deosebire faţă de redacţia

precedentă se poate rezuma la obligativitatea suspendării raporturilor de

serviciu în caz că durata formelor de dezvoltare profesională, pe de o parte,

depăşeşte 180 de zile calendaristice consecutive, iar pe de alta - funcţionarul

public este scos din activitate. Ca urmare a acestui fapt, funcţia publică

respectivă va deveni temporar vacantă şi poate fi, pe cale de consecinţă, ocupată

în mod corespunzător pe durată determinată (la concret, pe durata lipsei

funcţionarului titular).

Noua redacţie a alin.(3) vine să sugereze, în principal, că angajamentul scris,

care prevede obligaţia funcţionarului public de a activa în serviciul public după

finalizarea formelor de dezvoltare profesionale, urmează a fi semnat nu doar

atunci când durata acestor forme este mai mare de 90 de zile într-un an

calendaristic, ci şi dacă funcţionarul public urmează studii de masterat, fără a

ţine cont de numărul de zile. Evident că această obligaţie nu e valabilă în situaţia

în care studiile de masterat sunt făcute de funcţionar din cont propriu. Prin noua

formulare a alin.(5) au fost precizate limitativ temeiurile de încetare a

raporturilor de serviciu considerate ca fiind neimputabile funcţionarului

public şi, drept urmare, lipsa obligaţiei funcţionarului public de a restitui

cheltuielile suportate pentru dezvoltarea profesională, inclusiv salariul încasat

răstimp. Aceste situaţii sunt decesul funcţionarului public, declararea sa ca fiind

decedat sau dispărut fără urmă, pierderea capacităţii depline de exerciţiu, forţa

majoră, lichidarea autorităţii publice, exceptând situaţia în care funcţionarul

refuză transferul într-o altă autoritate, starea de sănătate, constatată prin decizie a

organelor competente de expertiză medicală a vitalităţii, care nu îi mai permite

funcţionarului public să îndeplinească atribuţiile corespunzătoare funcţiei. În

toate celelalte cazuri de încetare a raporturilor de serviciu în perioada

valabilităţii angajamentului, funcţionarul public va trebui să achite cheltuielile

respective.

14. Noua redacţie a alin.(1) al art. 41, privită „în pachet” cu introducerea unui nou

alineat, alin.(11), vine să rezolve o problemă mai veche a legislaţiei referitoare la

funcţionarii publici, şi anume, cea vizând determinarea exactă a perioadelor de

activitate ce se înscriu în noţiunea de „vechime în serviciul public”. Din start

este necesară o precizare: conceptul de „vechime în serviciul public”, odată cu

intrarea în vigoare a noii legislaţii cu privire la sistemul de salarizare a

funcţionarilor publici, va fi utilizat ca punct de referinţă doar în ceea ce priveşte

stabilirea cuantumului indemnizaţiei unice prevăzute de art. 42 alin.(3),

calcularea numărului de zile calendaristice cu care se măreşte concediul anual de

odihnă şi determinarea dreptului de a beneficia de indemnizaţia unică prevăzută

de art. 42 alin.(6). Astfel, alin.(1) prevede că în vechimea în serviciul public se

includ perioadele de exercitare efectivă, adică reală şi nemijlocită, a funcţiilor

publice specificate în Clasificatorul unic al funcţiilor publice (aprobat prin

Legea nr. 155 din 21 iulie 2011). La rândul său, lista autorităţilor publice care

cad sub incidenţa Legii nr.155se regăseşte la anexa nr. 1 a Hotărârii Guvernului

nr. 1001 din 26 decembrie 2011, prin urmare, în vechimea în serviciul public se

vor înscrie perioadele de exercitare efectivă a acelor funcţii care sunt stabilite în

Clasificatorul unic al funcţiilor publice şi din acele autorităţi pe care le regăsim

în anexa nr. 1 a Hotărârii Guvernului nr. 1001.

De menţionat că, întrucât alin.(3) al art. 41 vorbeşte despre includerea în

vechimea în serviciul public şi a perioadelor de activitate în calitate de

funcţionar public în autorităţile publice care au funcţionat pe teritoriul Republicii

Moldova până la punerea în aplicare a Legii nr. 158-XVI, la determinarea exactă

a vechimii în serviciul public urmează a fi luate în considerare şi prevederile

cadrului legislativ şi normativ de până la intrarea în vigoare a Legii nr. 158-XVI,

la acest compartiment înscriindu-se Legea serviciului public nr. 443-XIII din 4

mai 1995 „în pachet” cu HG nr. 312 din 20 martie 1998 „Despre aprobarea

Clasificatorului unic al funcţiilor publice” - până la 1 martie 2001, şi cu HG nr.

151 din 23 februarie 2001 „Despre aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor

publice” - până la 1 ianuarie 2009, dar şi - până la intrarea în vigoare a Legii

serviciului public nr. 443-XIII din 4 mai 1995 - Nomenclatorul autorităţilor

publice care au activat până la punerea în vigoare a Legii serviciului public nr.

443-XIII din 4 mai 1995 şi al funcţiilor publice din cadrul lor, aprobat prin HG

nr. 412 din 22 aprilie 2004. În afară de perioada de exercitare efectivă a

funcţiilor publice, potrivit alin.(11) în vechimea în serviciul public urmează a fi

incluse şi următoarele perioade:

a) funcţionarul nu a lucrat de fapt, dar i s-a menţinut funcţia publică şi salariul

mediu, integral sau parţial (de exemplu, a fost delegat de către instituţia în care

activează la cursuri de instruire de scurtă durată);

b) a fost suspendat în condiţiile art. 52 lit.c)-e) (adică, în legătură cu concediul

de maternitate, cu boala, trauma sau carantina) şi ale art. 54 alin.(1) lit.b)

(adică, în legătură cu aflarea în concediu parţial plătit pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de trei ani);

c) a fost suspendat în condiţiile art. 53 lit.b) şi c) (adică, pe durata anchetei de

serviciu sau a recunoaşterii în calitate de bănuit sau emiterii în privinţa

funcţionarului public a ordonanţei de punere sub învinuire) şi ulterior absolvit

de răspundere disciplinară sau penală;

d) a fost absent forţat de la serviciu în legătură cu eliberarea sau destituirea

ilegală şi restabilirea ca urmare a pronunţării de către instanţa de judecată a

hotărârii respective.

15. Modificarea aprobată la alin.(3) al art. 42 derivă din amendamentele operate la

art. 41, iar scopul ei este exclusiv uniformizarea terminologiei. Astfel, ca punct

de referinţă la determinarea cuantumului indemnizaţiei unice va fi considerată

„vechimea în serviciul public” şi nu „perioadele de activitate în serviciul

public”.

Completarea art. 42 cu alin.(42) are drept scop oferirea posibilităţii achitării

indemnizaţiei unice familiei funcţionarului public decedat.

Noul text al alin.(5) vine, comparativ cu redacţia anterioară, cu mai multe

elemente noi. Întâi de toate, este vorba de substituirea, la începutul alineatului, a

cuvintelor „după împlinirea” cu „la împlinirea”. Aceasta înseamnă că art.42

alin.(5) va putea fi aplicat o singură dată, doar la momentul împlinirii vârstei

necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă. Ulterior,

aplicarea art. 42 nu va mai fi posibilă, întrucât nu ne vom afla „la împlinirea

vârstei necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă”, ci „după

împlinirea” acesteia, situaţie ce nu mai are acoperire în norma legală menţionată.

De asemenea, în noul text al alin.(5) se utilizează cuvintele „cumulativ” şi „pe

perioade determinate” (în loc de „pe o perioadă determinată”, cum era

anterior). Acestea vor permite autorităţilor publice de a dispune continuarea

raporturilor de serviciu cu funcţionarii publici pensionari ori de câte ori vor

considera necesar, în limita termenului maximal de trei ani (pentru prima

dată, de exemplu, pe un an, a doua oară - pe încă un an, a treia - la fel pe un

an). De menţionat că, deşi din redacţia anterioară a textului de lege lipsea

cuvântul „cumulativ”, în practică prevederile art. 42 alin.(5) au fost „(...) aplicate

extensiv, în sensul că exercitarea aceleiaşi funcţii publice pe perioadă

determinată poate fi dispusă de mai multe ori, în sumă însă această perioadă nu

poate fi mai mare de trei ani” (a se vedea Buletinul Informativ „Managementul

Funcţionarilor Publici” nr. 7 din 30 iulie 2010, http://rapc.gov.md/file/BI-MFP-

7-2010.doc). Spre deosebire de vechea reglementare, care admitea numirea

funcţionarului doar „în aceeaşi funcţie publică”, noul text acordă un spaţiu de

manevră mai mare, oferind posibilitatea numirii funcţionarului public „în

aceeaşi funcţie publică, în funcţie echivalentă sau în funcţie de nivel inferior”.

În plus, a fost prevăzută expres obligativitatea acordului funcţionarului public

pentru a continua activitatea în serviciul public, dar şi necesitatea întrunirii de

către acesta a condiţiilor de accedere la o funcţie publică, specificate la art. 27

(cu excepţia celei legate de vârstă).

Modificările operate la alin.(6) vizează două aspecte. Pe de o parte, acestea vin

să aducă claritate în privinţa faptului că modificarea statului de personal nu

egalează „apriori” cu lichidarea funcţiei, respectiv eliberarea persoanei, şi că

acest lucru poate avea loc doar atunci când statul de personal modificat derivă

din reducerea efectivului sau lichidarea funcţiei. Statul de personal modificat

este, în fond, documentul ce denotă că a avut loc desfiinţarea unei funcţii

publice, fie că acest lucru are loc în mod particular, prin lichidarea sau

transformarea respectivei funcţii, fie că este vorba de reducerea efectivului,

adică lichidarea mai multor funcţii publice ca urmare a reducerii efectivului de

personal. Iar modificarea statului de personal se va solda cu eliberarea

funcţionarului public doar dacă acest lucru este precedat de desfiinţarea funcţiei

publice ocupate de respectivul funcţionar public (nu şi în cazul în care, de

exemplu, a avut loc schimbarea denumirii unei subdiviziuni). De cealaltă parte,

modificările de la alin.(6) au oferit soluţii privitor la modul de calculare a

indemnizaţiei de eliberare pentru funcţionarii publici care au mai puţin de doi

ani vechime în serviciul public.

16. Dispoziţiile alin.(3) din art. 43 au fost ajustate în sensul extinderii ariei de

situaţii în care funcţionarul public va avea dreptul să primească compensaţia

pentru concediul nefolosit. Astfel, în afară de cazul încetării raporturilor de

serviciu sau de transfer într-o altă autoritate publică, compensaţia pentru

concediul nefolosit se va achita şi în caz de încetare a detaşării sau de

suspendare a raporturilor de serviciu în temeiul art. 52 lit.a) (alegere sau numire

într-o funcţie de demnitate publică pentru perioada respectivă), lit.b) (încadrare

în cabinetul persoanei ce exercită funcţie de demnitate publică), lit.f)

(încorporare în serviciul militar ori în serviciul civil (de alternativă)), lit.h)

(stabilire pe termen determinat a gradului de invaliditate ca urmare a unui

accident de muncă suferit în timpul exerciţiului funcţiei publice, care nu-i

permite funcţionarului exerciţiul acesteia) sau a art. 54 alin.(1) lit.b) (concediu

parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de trei ani), lit.f)

(îngrijire a copilului invalid până la vârsta de 16 ani) şi lit.g) (însoţire a soţului

(soţiei) membru al personalului instituţiilor serviciului diplomatic la

transferarea lui într-o misiune diplomatică sau oficiu consular).

17. Modificările şi completările operate la articolul dedicat promovării în funcţie

(art.45) se rezumă la:

a) obligativitatea solicitării acordului funcţionarului public pentru promovare;

b) necesitatea îndeplinirii de către cel promovat a condiţiilor de accedere la o

funcţie publică (atât a condiţiilor de bază, cât şi a cerinţelor specifice);

c) neaplicarea funcţionarului public a vreunei sancţiuni disciplinare care nu ar fi

stinsă (anterior nu putea fi promovat doar acel funcţionar public, căruia i s-a

aplicat sancţiunea de suspendare a dreptului de a fi promovat în funcţie în

decursul unui an).

18. Şi institutul detaşării (art. 47) a fost supus revizuirii. Astfel, la alin.(1) s-a venit

cu o nouă definiţie a detaşării. Potrivit normei prenotate, detaşarea presupune

trecerea temporară a funcţionarului public la o altă autoritate publică în

scopul exercitării unor atribuţii de serviciu în interesul acesteia. Totodată, a

fost concretizat mecanismul detaşării, care se efectuează prin acceptarea

detaşării de către conducătorul autorităţii publice în care activează funcţionarul

public şi prin numirea acestuia în funcţie de către conducătorul autorităţii

publice în interesul căreia se efectuează detaşarea. Acceptarea detaşării de către

conducătorul autorităţii publice în care activează funcţionarul se dispune ca

urmare a solicitării scrise din partea autorităţii publice în interesul căreia se

efectuează detaşarea. Prin completarea articolului cu alin.(51) s-a stabilit că, în

situaţiile în care funcţionarul public ar putea, potrivit legii, să refuze detaşarea,

aflându-se astfel în una din situaţiile specificate la alin.(5), detaşarea s-ar putea

realiza doar cu acordul în scris al persoanei.

Dată fiind lipsa normelor ce ar oferi soluţii vizavi de mecanismul de încetare a

detaşării, dar şi de posibilitatea ca detaşarea să fie încetată înaintea termenului

pentru care a fost aprobată, art. 47 a fost completat cu alin.(10) şi (11), care vin

să suplinească aceste goluri. Potrivit alin.(10), la expirarea termenului de

detaşare, funcţionarul public este reîncadrat în funcţia publică exercitată până la

detaşare, reîncadrarea urmând a fi dispusă prin act administrativ al

conducătorului autorităţii publice de la care a fost detaşat funcţionarul, începând

cu ziua următoare expirării termenului de detaşare. Totodată, conducătorul

autorităţii publice în care a fost detaşat funcţionarul public constată încetarea

detaşării printr-un act administrativ emis cel târziu la data expirării termenului

de detaşare. La alin.(11) s-a statuat că încetarea detaşării înainte de termen are

loc în condiţiile alin.(10), ca urmare a solicitării scrise a conducătorului

autorităţii publice de la care a fost detaşat funcţionarul public sau a

conducătorului autorităţii publice în care acesta a fost detaşat.

19. Amendamentele operate la art. 48 (transferul) au fost generate de mai multe

neclarităţi care existau în textul articolului până la această etapă. Din care cauză,

urmează a fi făcute unele precizări. Vom începe cu o constatare: deşi raporturile

de serviciu, potrivit art. 1 din Legea nr. 158-XVI, reprezintă raporturile juridice

dintre funcţionarii publici şi autorităţile publice, redacţia anterioară a art. 48

racorda, în mod eronat, transferul dintr-o autoritate în alta la categoria

modificării raporturilor de serviciu. Or, de vreme ce raporturile de serviciu sunt

între un funcţionar public şi o autoritate, nu poate fi considerată modificare a

raporturilor de serviciu trecerea acestei persoane la o altă autoritate publică. În

acest caz, nu poate fi vorba de modificare, fiindcă se pot modifica doar acele

raporturi în care subiecţii rămân aceiaşi, dar nu când un subiect (al unui raport)

este înlocuit cu altul. Prin urmare, trecerea unui funcţionar public dintr-o

autoritate în alta nu poate fi catalogată ca fiind modificare a raporturilor de

serviciu. Această situaţie este, de fapt, încetare a raporturilor de serviciu cu

prima autoritate şi apariţia (naşterea) unor noi raporturi de serviciu cu a doua

entitate. Din această cauză, toate prevederile care ţin de transferul

funcţionarului dintr-o autoritate publică în alta au fost excluse din textul art.

48, a cărui sferă de aplicare (din cauza plasării la cap. VI secţiunea 1

„Modificarea raporturilor de serviciu”) se va rezuma la transferul în cadrul unei

şi aceleiaşi autorităţi (aşa-numitul „transfer intern”). Aceasta însă nu înseamnă

că prin Legea nr. 268 transferul dintre autorităţile publice a fost omis din

circuitul administrativ (acest tip de transfer se va detalia la pct. 25 al

articolului).

De rând cu această ajustare, în conţinutul art. 48 au mai intervenit următoarele

schimbări:

a) s-a concretizat faptul că transferul în interesul serviciului se face numai cu

acordul scris al funcţionarului public transferat;

b) transferul poate avea loc doar dacă funcţionarul public îndeplineşte condiţiile

prevăzute la art. 27 (condiţiile de bază şi cerinţele specifice).

20. Articolul 49, care se referă la interimatul funcţiei publice de conducere, a fost,

de asemenea, supus unor modificări şi completări. Întâi de toate, la alin.(1) s-a

introdus precizarea precum că asigurarea interimatului unei funcţii publice de

conducere poate avea loc doar de către un funcţionar public din aceeaşi

autoritate publică. De asemenea, s-a stabilit că interimatul poate fi asigurat de

către o persoană care corespunde cerinţelor specifice prevăzute în fişa postului aferentă funcţiei publice pentru care se asigură interimatul. Din alin.(2) şi (3) au

fost excluse cuvintele „cu înştiinţarea Guvernului”, astfel că pe viitor autorităţile

nu vor mai fi obligate legal să comunice cuiva propriile decizii privind

interimatul vreunei funcţii de conducere. În plus, art. 49 a fost completat cu două

alineate noi, alin.(41) şi (4

2), potrivit cărora:

a) asigurarea interimatului, precum şi încetarea acestuia se dispun sau, după caz,

se constată prin act administrativ al persoanei/organului care are competenţă

legală de numire în funcţie;

b) pe perioada asigurării interimatului, ocuparea de către o altă persoană a

funcţiei persoanei care asigură interimatul se face pe o perioadă determinată.

21. Întrucât prin alin.(11) al art. 41 s-a stabilit că doar perioada concediului parţial

plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de trei ani se include în vechimea

în serviciul public, a fost nevoie de divizarea acestor două tipuri de concedii

sociale la art. 54 alin.(1). Astfel, la lit.b), în calitate de temei de suspendare a

raporturilor de serviciu a fost inclus concediul parţial plătit pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de trei ani. La litera nou introdusă, lit.b1), s-a stabilit

ca temei de suspendare a raporturilor de serviciu la cererea funcţionarului -

concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de la trei la

şase ani.

22. Elementele noi introduse la art. 55 se referă la:

a) prin completarea operată în alin.(2) s-a stabilit că, în caz de reîncadrare a

funcţionarului public în funcţia publică înainte de expirarea perioadei pentru

care a fost aprobată suspendarea raporturilor de serviciu, cererea lui în acest

sens, de altfel obligatorie, urmează a fi depusă cu cel puţin 14 zile înainte de

reîncadrare;

b) reîncadrarea funcţionarului public, atât în caz de încetare a motivelor ce au

provocat suspendarea raporturilor de serviciu, cât şi la sfârşitul sau înainte de

expirarea perioadei pentru care a fost aprobată suspendarea raporturilor de

serviciu, urmează a fi dispusă prin act administrativ al persoanei/organului care

are competenţă legală de numire în funcţie;

c) alin.(3) s-a completat, în final, cu textul „cu excepţia încetării raporturilor de

serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor”; această completare

face posibilă încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici

suspendaţi şi fără iniţiativa sau acordul acestora, dacă încetarea survine în

circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor (în condiţiile art. 62).

23. Au suferit unele modificări şi pasajele referitoare la abaterile disciplinare ale

funcţionarilor publici (art. 57). Astfel, într-o nouă redacţie a fost expusă lit.a). În

loc de simpla „întârziere sistematică la serviciu” a fost introdus textul

„nerespectarea programului de muncă, inclusiv absenţa sau întârzierea

nemotivată la serviciu ori plecarea înainte de termenul stabilit în program,

admisă în mod repetat”, în acest fel fiind extins şirul acţiunilor ce ar cădea sub

incidenţa normei în cauză. Odată cu abrogarea lit.b), au fost excluse din lista

abaterilor disciplinare „absenţele nemotivate de la serviciu mai mult de patru ore

pe parcursul unei zile lucrătoare”. Aceasta însă nu înseamnă că lipsa nemotivată

de la serviciu de acum încolo nu va fi sancţionată. Dimpotrivă, consecinţele

acestei acţiuni devin mai severe (a se vedea pct. 26). Prin completarea operată la

lit.e), lista abaterilor disciplinare va cuprinde şi refuzul nejustificat de a îndeplini

dispoziţiile conducătorului. În final, într-o nouă redacţie a fost expusă lit.f).

Conform acesteia, ca abatere disciplinară se va considera „neglijenţa şi/sau

tergiversarea, în mod repetat, a îndeplinirii sarcinilor”. Diferenţa faţă de redacţia

precedentă ţine de înlocuirea cuvântului „sistematic” (care, de altfel, a fost

diferit perceput şi aplicat) cu „repetat”.

24. La alin.(3) al art. 59, cuvintele „constatării faptei” au fost înlocuite cu cuvintele

„constatării abaterii”. Deşi, la prima vedere, acest amendament pare a fi unul pur

tehnic, în realitate e unul esenţial, de natură să schimbe abordările în privinţa

determinării momentului de la care începe să curgă termenul maximal de o lună

acordat de legiuitor pentru aplicarea sancţiunii disciplinare. Acesta, potrivit

modificărilor enunţate, începe să curgă nu de la data înregistrării sesizării

adresate comisiei de disciplină, întocmirii raportului cu privire la anumite

derogări admise de vreun funcţionar, publicării unui articol în mass-media sau

înregistrării petiţiei cetăţeanului care, dintr-un anumit punct de vedere, ar putea

fi calificate ca fiind materiale „constatatoare” ale unei fapte, ci din momentul

când a fost adoptată decizia unui for, instituit în mod legal şi învestit cu

atribuţia de a cerceta fapta şi a se pronunţa cu privire la caz, acest for fiind

comisia de disciplină. Aşadar, termenul de o lună acordat pentru aplicarea

sancţiunii disciplinare (o lună este termenul maximal, ceea ce înseamnă că

sancţiunea poate fi aplicată şi mai devreme) începe să curgă din momentul în

care comisia de disciplină a adoptat decizia (propunerea) privind sancţionarea

disciplinară a funcţionarului public.

Completarea art. 59 cu un nou alineat, alin.(31), dar şi modificarea alin.(5), au ca

finalitate suspendarea curgerii termenelor de şase luni din momentul comiterii

faptei, respectiv de o lună din momentul constatării abaterii, pe perioada aflării

funcţionarului în concediu de odihnă anual, în concediu de studii, precum şi pe

perioada suspendării raporturilor de serviciu în legătură cu boala sau trauma.

Adică, perioada în care funcţionarul public se va afla în concediu de odihnă

anual sau în concediu de studii, precum şi perioada în care raporturile de serviciu

ale acestuia vor fi suspendate în legătură cu boala sau trauma, nu se vor lua în

considerare la calcularea termenelor imperative în interiorul cărora trebuie să fie

aplicată sancţiunea disciplinară (adică de şase luni de la data săvârşirii abaterii

şi de o lună din momentul constatării abaterii). Din alin.(9) al art. 59 a fost

exclus textul „sau de a semna declaraţia privitoare la abaterile disciplinare care i

se impută”.

25. Articolul 63, de asemenea, a suferit mai multe modificări şi completări, despre

unele din ele menţionându-se anterior. Astfel, la alin.(1) lit c), cuvintele „îşi

modifică statul de personal” au fost înlocuite cu textul „lichidează funcţia

publică, ca urmare a intrării în vigoare a statului de personal în care nu se mai

regăseşte funcţia ocupată de funcţionarul public respectiv”. Esenţa completării a

fost deja explicată la pct. 15.

Completările alin.(1) cu lit.j) şi k) survin, după cum s-a menţionat tangenţial şi la

pct. 19, în contextul în care trecerea funcţionarului public dintr-o autoritate în

alta, fie prin transfer (adică în funcţie echivalentă sau, dacă există cererea

funcţionarului, în funcţie inferioară), fie prin promovare (adică, într-o funcţie

superioară), nu poate fi catalogată ca modificare a raporturilor de serviciu, ci ca

încetare a raporturilor de serviciu cu prima autoritate şi apariţia unor noi

raporturi de serviciu cu a doua entitate. De aceea, printre temeiurile de eliberare

din funcţie au fost introduse transferul şi promovarea într-o altă autoritate

publică.

De rând cu aceasta se menţionează că, la aplicarea transferului sau a promovării

dintr-o autoritate în alta, urmează a fi respectate unele proceduri, condiţii şi

tehnici care sunt specifice transferurilor sau promovărilor din interiorul

instituţiei. Astfel, lit.j) stipulează că, în caz de transfer, trebuie aplicate mai

multe dispoziţii ale art. 48, între care:

a) alin.(2) - transferul se poate face în interesul serviciului sau la cererea

funcţionarului public);

b) alin.(5) - transferul în interesul serviciului se face numai cu acordul scris al

funcţionarului public transferat;

c) alin.(6) - transferul în interesul serviciului se face într-o funcţie publică

echivalentă cu funcţia publică deţinută;

d) alin.(7) - transferul la cererea funcţionarului public se face într-o funcţie

publică echivalentă cu funcţia publică deţinută sau într-o funcţie publică de nivel

inferior.

În cazul promovării, potrivit lit.k), trebuie avute în vedere mai multe prevederi

ale art. 45, şi anume:

a) alin.(1) - promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea

unei funcţii publice superioare celei exercitate;

b) alin.(2) - promovarea într-o funcţie publică superioară se face în bază de

merit;

c) alin.(4) - poate fi promovat doar acel funcţionar care (i) a obţinut în urma

evaluării performanţelor profesionale calificativul „foarte bine” la ultima

evaluare sau calificativul „bine” la ultimele două evaluări şi (ii) îndeplineşte

condiţiile prevăzute la art. 27;

d) alin.(41) - nu poate fi promovat acel funcţionar ce are sancţiuni disciplinare

nestinse.

În afară de aceasta, atât transferul, cât şi promovarea, pot avea loc atunci când

există acordul funcţionarului public, precum şi al ambelor autorităţi publice (a

celei în care activează la moment şi a celei în care urmează a fi transferat sau

promovat).

În vederea detalierii exhaustive a procedurilor aferente eliberării funcţionarului

public în temeiul art. 63 alin.(1) lit.a) şi c), fără a mai fi nevoie de aplicarea

complementară a unor norme analogice din Codul Muncii, art. 63 a fost

completat cu o nouă propoziţie la alin.(2), precum şi cu două alineate noi, (41) şi

(42). Astfel, conform noii propoziţii introdusă la alin.(2), în termenul de

preavizare nu se include perioada aflării funcţionarului în concediu de odihnă

anual, în concediu de studii, precum şi perioada suspendării raporturilor de

serviciu în legătură cu boala sau trauma, prin aceasta înţelegându-se că

perioada de preavizare se prelungeşte automat cu acea perioadă în care

funcţionarul public s-a aflat în concediu de odihnă anual, în concediu de studii

sau raporturile sale de serviciul au fost suspendate în legătură cu boala sau

trauma.

Potrivit alin.(41), în cazul eliberării funcţionarilor publici în temeiul alin.(1) lit.a)

şi c) al art. 63, autoritatea publică este obligată să prezinte, în modul stabilit,

cu 30 de zile calendaristice înainte de eliberare, Agenţiei pentru ocuparea

forţei de muncă informaţiile privind funcţionarii publici care urmează a fi

disponibilizaţi.

În final, vom menţiona că alin.(42) nu permite eliberarea funcţionarului public

în perioada aflării lui în concediu de odihnă anual, în concediu de studii, pe

perioada suspendării raporturilor de serviciu în legătură cu boala sau trauma,

în perioada concediului de maternitate, concediului parţial plătit pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de trei ani, concediului suplimentar neplătit

pentru îngrijirea copilului în vârstă de la trei la şase ani, precum şi în

perioada detaşării, excepţie fiind situaţia când are loc lichidarea autorităţii

publice. Aceasta presupune că actul administrativ de eliberare din funcţie poate

fi pus în aplicare nu mai devreme decât prima zi de la momentul încetării

situaţiei care a generat imposibilitatea eliberării din funcţie.

26. După cum s-a menţionat şi la pct.23, în calitate de temei suplimentar de

destituire din funcţie (art. 64) au fost introduse „absenţele nemotivate de la

serviciu mai mult de patru ore pe parcursul unei zile lucrătoare”. Drept

urmare, odată cu constatarea absenţei nemotivate de la serviciu mai mult de

patru ore pe parcursul unei zile lucrătoare, funcţionarul public devine pasibil

destituirii din funcţia deţinută, fără a fi necesară parcurgerea procedurilor

aferente atragerii acestuia la răspundere disciplinară. Tot la art. 64 a fost introdus

un nou alineat, alin.(2) (respectiv, alineatul unic a devenit alin.(1)), potrivit

căruia s-a prevăzut interdicţia destituirii funcţionarului public în perioada

aflării lui în concediu de odihnă anual, în concediu de studii, pe perioada

suspendării raporturilor de serviciu în legătură cu boala sau trauma, în

perioada concediului de maternitate, concediului parţial plătit pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de trei ani, concediului suplimentar neplătit

pentru îngrijirea copilului în vârstă de la trei la şase ani, precum şi în

perioada detaşării, cu excepţia cazului de lichidare a autorităţii publice. În

aceste condiţii, similar cazului eliberării din funcţie, destituirea din funcţie va

putea fi dispusă nu mai devreme decât începând cu prima zi de la finalizarea

concediului, suspendării sau al detaşării.

27. Întrucât politica statului în domeniul serviciului public trebuie să fie unică

pentru toţi funcţionarii publici, indiferent de autoritatea în care activează, dar şi

în vederea uniformizării terminologiei, art. 67 alin.(2) a fost modificat astfel,

încât completarea şi avizarea statului de personal să cuprindă toate autorităţile

publice specificate în anexa nr. 1 la Legea nr. 158-XVI, nu doar autorităţile

administraţiei publice centrale de specialitate, organele din subordinea acestora

şi autorităţile administraţiei publice locale.

28. Întru concretizarea garanţiilor sociale de care beneficiază persoanele ce au

acceptat încheierea contractelor individuale de muncă ca urmare a faptului că

activităţile acestora, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 158-XVI, nu au fost

stabilite şi nu au fost avizate ca funcţii publice în condiţiile art. 67, a fost revizuit

conţinutul art. 69 lit.b). Potrivit noilor reglementări, persoanele menţionate vor fi

salarizate în cuantum nu mai mic decât cel primit în decursul exercitării

funcţiei publice pe perioada exercitării aceloraşi activităţi în cadrul autorităţii

publice respective, precum şi vor beneficia de indemnizaţia unică specificată la

art. 42 alin.(3) pentru perioada exercitării funcţiei publice.

29. Amendamentele operate în anexa nr. 1, care derivă din dispoziţiile art. VII din

Legea nr. 153 din 5 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte

legislative, presupun substituirea sintagmelor „Aparatul Consiliului Superior al

Magistraturii”, „Aparatul Curţii Supreme de Justiţie” şi „aparatul instanţelor

judecătoreşti” cu sintagmele „Secretariatul Consiliului Superior al

Magistraturii”, respectiv „Secretariatul Curţii Supreme de Justiţie” şi

„secretariatul instanţelor judecătoreşti”.

Sergiu Litvinenco,

consultant naţional, Cancelaria de Stat

Direcţia reforma administraţiei publice centrale din cadrul

Direcţiei generale coordonarea politicilor, a asistenţei externe

şi reforma administraţiei publice centrale, Cancelaria de Stat

Tel.: (022) 250.137; e-mail: drapc@gov.md

www.cancelaria.gov.md