Page 1 of 53

C O M E N T A R I U

la Codul Deontologic al Avocaților din Republica Moldova

(Adoptat de Congresul Avocaţilor din 20 decembrie 2002, cu modificările şi completările adoptate la 23 martie

2007 de Congresul Avocaţilor, cu modificările și completările adoptate la 01iulie 2016 de Congresul

Avocaților)

Ediția I

Uniunea Avocaților din Republica Moldova

Page 2 of 53

CUVÂNT ÎNAINTE

Mesajul președintei Uniunii Avocaților din Republica Moldova

Page 3 of 53

INTRODUCERE

Aceasta este prima ediție a Comentariului la Codul Deontologic al Avocaților din Republica

Moldova (în continuare, Comentariu).

În Comentariu se încearcă interpretarea principiilor general acceptate de deontologie și etică

profesională ale avocaților. Interpretările sunt realizate din perspectiva situațiilor practice

reclamate de avocați și alți subiecți și examinate de Comisia pentru Etică și Disciplină (în

continuare, Comisia) pe parcursul ultimilor ani. Pe parcursul următorilor ani, odată cu evoluția

jurisprudenței Comisiei, acest Comentariu va fi revizuit și completat.

Comentariul reprezintă poziția Uniunii Avocaților, la ziua publicării.

Comentariul nu are forța juridică a unui act normativ. Aprecierea unui anumite acțiuni sau

inacțiuni a avocatului în sensul existenței sau inexistenței unei abateri disciplinare, va fi realizată

exclusiv prin prisma prevederilor Codului Deontologic al Avocaților din Republica Moldova.

Această apreciere va fi realizată doar în fața Comisiei pentru Etică și Disciplină, conform

procedurilor prestabilite și ținând cont de particularitățile fiecărui caz în parte. În general, nici o

acțiune a avocaților nu poate fi declarată ca fiind abatere disciplinară, până când acest lucru nu

va fi constatat de Comisia pentru Etică și Disciplină sau de către instanța de judecată.

Scopul membrilor grupului de lucru care au elaborat prima ediție a acestui Comentariu, a fost de

a nu crea reguli noi, dar de a le interpreta pe cele existente prin prisma standardelor

internaționale existente și a jurisprudenței Comisiei.

Având în vedere specificul normelor deontologice, grupul de lucru a încercat să asigure că sunt

incluse referințe la legislația și jurisprudența relevantă.

În realizarea Comentariului s-a ținut cont și de interpretări și principii relevante incluse în alte

surse, printre care - Carta Principiilor fundamentale ale Avocatului European și Codul de

Conduită al Avocatului European aprobate de Consiliul Barourilor și Societăților de Drept din

Europa (CCBE); Recomandarea Rec (2000) 21 din 25 octombrie 2000 a Comitetului de Miniştri

al Consiliului Europei către Statele-membre despre libertatea exercitării profesiei de avocat;

Codul Model de Conduită al Asociației Barourilor Americane; Codurile de conduită profesională a

avocatului și alte resurse informaționale cu privire la conduita profesională a avocatului în unele

state Europene (Irlanda, Marea Britanie, Italia, Belgia, Georgia, Armenia, Polonia, Olanda etc.);

Grupul de lucru a încercat să structureze conținutul Comentariului, astfel ca acesta să fie ușor

utilizabil.

Comentariul este relevant pentru toți avocații, avocații stagiari, consilierii juridici din cadrul

Cabinetelor sau Birourilor Asociate, magistraților sau funcționarilor publici.

Referințele făcute în prezentul Comentariu la genul masculin trebuie interpretate ca incluzând și

genul feminin.

Decembrie 2016

Page 4 of 53

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE ............................................................................................................................................ 2

INTRODUCERE ................................................................................................................................................. 3

PREAMBUL ........................................................................................................................................................ 6

1. Misiunea avocatului ...................................................................................................................... 6

2. Natura normelor deontologice ..................................................................................................... 8

CAPITOLUL 01 – PRINCIPII GENERALE ................................................................................................. 15

1. Independența ............................................................................................................................... 15

2. Încrederea și integritatea morală ............................................................................................... 18

3. Confidențialitatea ........................................................................................................................ 18

4. Competența .................................................................................................................................. 22

5. Incompatibilități ......................................................................................................................... 23

6. Publicitatea personală ............................................................................................................... 24

CAPITOLUL 02 – RELAȚIILE CU CLIENȚII ............................................................................................. 26

1.Interesul clientului . ..................................................................................................................... 26

2. Relaţiile cu clienţii ....................................................................................................................... 27

CAPITOLUL 03 – CONFLICTUL DE INTERESE ....................................................................................... 34

CAPITOLUL 04 – ONORARIILE AVOCAȚILOR ...................................................................................... 37

Stabilirea onorariilor....................................................................................................................... 37

Împărţirea onorariilor cu o persoană care nu este avocat ...................................................... 37

CAPITOLUL 05 – RELAȚIILE CU INSTANȚELE DE JUDECATĂ ȘI ALTE ORGANE

JURISDICȚIONALE ......................................................................................................................................... 39

CAPITOLUL 06 – RAPORTURILE DINTRE AVOCAȚI .......................................................................... 43

1. Colegialitatea ........................................................................................................................... 43

2. Cooperarea dintre avocații din state diferite ........................................................................ 44

3. Corespondența transmisă între avocați ................................................................................ 45

5. Comunicarea cu partea adversă ............................................................................................. 46

6. Schimbarea avocatului ............................................................................................................ 47

7. Pregătirea avocaților începători ............................................................................................ 47

8. Litigiile dintre avocați ............................................................................................................. 48

CAPITOLUL 07 – REGULI DE COMPORTAMENT ALE AVOCATULUI ÎN SOCIETATE ................ 49

ANEXE ............................................................................................................................................................... 50

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................................ 52

INDEX ................................................................................................................................................................ 53

Page 5 of 53

Page 6 of 53

PREAMBUL

Norma:

Misiunea avocatului

(1) În Republica Moldova avocatul îndeplinește un rol eminent în promovarea protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Comentariu:

1. Misiunea avocatului constă în realizarea unor angajamente ferme şi precise în legătură cu

promovarea protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. „Misiunea” se

identifică cu ”datoria”, care este fundamentul juridic al îndeplinirii obligațiilor

profesionale. Capacitățile profesionale deosebite aplicate în descoperirea adevărului și

transmiterii către client a informației despre drepturile și libertăţile pe care le are, modul

în care poate să determine statul sau terții să i le acorde și să i le respecte, determină rolul

avocatului. În egală măsură, avocatul are datoria de a identifica obligațiile clientului în

virtutea legii și modul în care trebuie să le îndeplinească.

2. Rolul special al avocatului în societate, este indubitabil acela de a-și proteja clientul de

abuzurile statului sau persoanelor fizice și juridice. Această calitate poate exclude din

mentalitatea societății neglijarea rolului avocatului. Cetățeanul apelează la serviciile

acestuia destul de târziu, după ce nu a reușit prin forțe proprii să își atingă scopul propus.

Din acest motiv, semnarea unui contract, inițierea unei afaceri, identificarea unor drepturi

sau libertăți poate fi mult mai protejată, eficientă și de succes, dacă va fi valorificat acest

rol al avocatului. Societatea trebuie să înţeleagă și să înveţe că, aportul adus de avocat,

este inevitabil și absolut necesar în procesul de realizare a justiției, iar realizarea

statutului de consultant poate facilita procesul de promovare a drepturilor omului.

Norma:

(2) Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie acordarea asistenței juridice calificate persoanelor fizice și juridice în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime.

Comentariu:

3. Prin asistență juridică calificată se presupune o activitate ce necesită o pregătire specială

teoretică și practică, pentru a obține anumite succese. Pregătirea teoretică este asigurată

prin licențierea în drept sau a echivalentului acesteia, cerință stabilită prin art. 21 a Legii

cu privire la avocatură și prin modalităţile de pregătire profesională continuă specificate

la art. 10 din Statutul profesiei de avocat.

4. Asistenţa juridică calificată sau neinterzisă de lege este prevăzută în art.8 din Lege. Astfel

prin asistarea persoanelor fizice şi juridice în faţa instanţelor, autorităţilor şi instituţiilor,

avocatul este obligat să trateze fiecare speță cu promptitudine, profesionalism și

certitudinea că, textele legale în vigoare, vor fi interpretate în scopul producerii efectelor

juridice necesare. Activitatea avocatului este bazată pe încredere, iar aceasta se capătă

prin merite, capacități, atitudine - create pe calea îndeplinirii conștiente a datoriei

profesionale.

5. În acest sens, asistența juridică calificată se va reflecta în atitudine respectuoasă,

profesionalism înalt, implicare și îndrumare corectă a clientului său, apel la reputație, care

trebuie să fie calitatea de bază în activitatea sa.

Page 7 of 53

6. Pentru o apreciere profesionistă și formarea unei poziții, avocatul este obligat să

analizeze situația în mod minuțios, să cerceteze probele, înscrisurile și orice act în mod

critic, să apeleze la surse științifice sau normative, să apeleze la experiența și practica

colegilor.

7. Acordarea de asistență în baza unei calificări joase, afectează imaginea și onoarea

avocatului cât și a corpului din care face parte. Asistență juridică necalificată poate fi

urmărită în acțiuni de impunere cu bună știință a clientului în prezentarea unor depoziții

false, absurde și lipsite de logică, depunerea fără motiv a unor cereri și demersuri inutile,

promisiunea de a soluționa orice situație, falsificarea de probe, ascunderea unor

informații în așa fel, încât să nu poată fi demascate, acceptarea de onorarii nefondate,

inițierea unor compromise cu organele implicate în rezolvarea cazului.

8. O problemă deontologică legată de asistență juridică este cea legată de reprezentarea

juridică gratuită sau în bază de contract.

9. Problema deontologică ține de scopul nobil pe care trebuie să-l realizeze avocatul în

acordarea asistenței juridice gratuite, care nu trebuie sa se deosebească de asistența

acordată în bază de contract. Acest scop este greu de realizat, deoarece în practică

frecvent se întâlnesc diferențe. Adesea, cel mai calificat și conștient avocat, acordă mai

mult timp și atenție dosarelor contractate de clienți, în detrimentul asistenței juridice

garantate de stat, fără remunerare din partea clientului.

10. Pentru menținerea nivelului de profesionalism, avocatul este dator să-și perfecționeze

periodic nivelul de pregătire profesională.

Norma:

(3) În exercitarea profesiei sale avocatul este obligat să acționeze pentru asigurarea accesului liber la justiţie și a dreptului la un proces echitabil, să contribuie prin toate mijloacele legale pentru a proteja profesia, demnitatea și onoarea corpului de avocaţi.

Comentariu:

11. În mod particular, normele deontologice vin să continue obligațiile avocatului prevăzute

de art.54 din Legea nr. 1260 din 19.07.2002 cu privire la avocatură1. Acestea creează

interdicții și limitări suplimentare în activitatea avocatului. Avocatul dispune de diverse

mijloace cu caracter strategic, tactic și moral pe care este liber să le dispună în procesul

de apărare. Neaplicarea măcar a uneia din acestea poate fi motiv de intentare a procedurii

disciplinare.

12. În calitate de mijloace ilegale pot fi: lipsa fără motiv de la efectuarea acțiunilor de

urmărire penală, semnarea actelor cu dată anterioară, când de fapt nu s-a asistat la

acțiunea dată, pasivitatea manifestată în situațiile când avea obligația să acționeze, lipsa

de atitudine față de acțiunile ilegale ale celorlalți participanți la proces, expunerea unei

poziții diferită de cea a clientului, divulgarea unor informații fără acordul clientului,

refuzul la asistență juridică. În cazul în care clientul propune utilizarea unor mijloace de

acest fel sau care sunt lipsite de conținut moral, avocatul trebuie să refuze.

13. Încuviințarea unor astfel de acțiuni duce la atragerea la răspundere a avocatului.

Acțiunile date pot fi calificate ca încălcări grave ale codului și duc la subminarea profesiei,

demnitatea si onoarea corpului de avocaţi.

14. Reieșind din specificul activității, avocatul are scopul de a menține demnitatea și onoarea

corpului de avocaţi, conștientizarea responsabilității morale față de profesie și societate.

În acest sens, activitatea fiecărui avocat, birou sau cabinet trebuie să fie orientată spre

1 Legea nr. 1260 din 19.07.2002 cu privire la avocatură, Monitorul Oficial nr. 159 din 04.09, republicată în temeiul alin. (7) art. V al Legii nr. 102 din 28 mai 2010, Monitorul Oficial nr. 135-137 din 04.09.2010

Page 8 of 53

astfel de categorii etice cum ar fi: demnitate profesională, responsabilitate morală față

client și societate. Adoptând aceste norme în cadrul comunității de avocați, s-a încercat de

a elimina aspectul aleatoriu atribuit responsabilității morale. Reputația fiecărui avocat

din cadrul unui birou asociat de avocat este interdependentă de reputația biroului în

general și membrilor acestuia. În această ordine de idei, membrii unui birou asociat de

avocați trebuie să fie cointeresați în stabilirea unor norme interne care ar minimaliza

riscul de compromitere a reputației biroului și în consecință a tuturor membrilor acestuia.

Avocatul nu va acționa niciodată într-o manieră care ar putea fi percepută ca

ameninţătoare, intolerantă sau discriminatorie.

15. Integritatea şi onestitatea pot fi demonstrate prin deciziile pe care le ia avocatul în fiecare

zi, prin lipsa unor pretenții sau plângeri din partea clienților și a organelor de stat, prin

acțiunea cu excelenţă.

Norma:

2. Natura normelor deontologice

(1) Codul deontologic al avocatului (în continuare – Cod) stabileşte regulile de conduită ale avocatului.

Comentariu:

16. Codul deontologic este un act cu caracter juridic, nenormativ, adoptat de asociația

profesională a avocaților. Normativitatea acestor prevederi vine din calitatea de a

reglementa un tip de relații sociale, servind drept repere orientative sau modele de

conduită. Regulile de conduită vin să intensifice procesul de realizarea a normelor

juridice, deoarece prescripțiile normative sunt îndeplinite nu doar din frica față de forța

de constrângere, ci și în temeiul autorității normelor morale. Este indiscutabilă acțiunea

pozitivă al răspunderii morale, care apare nu doar în cazul încălcării unei norme juridice,

ci și a unei norme morale. În ultimul caz, normele deontologice pot preîntâmpina acele

acțiuni, care nu au fost posibil de evitat prin reglementări normative.

17. Codul deontologic este aprobat de autoritatea supremă a corpului de avocați și anume,

Congresul, pentru a reglementa principiile și regulile generale ale profesiei de avocat,

standardele minime necesare şi obligatorii pentru exercitarea ei. Aceste norme sunt

destinate să ridice gradul de responsabilitate al avocaților în exercitarea funcţiei2, iar

conform Codului deontologic al UE acceptarea lor trebuie să fie “liber consimţită”3.

Încălcarea regulilor deontologice poate şi trebuie să fie sancționată disciplinar de

autoritatea competentă.

18. În acest sens, Codul, devine o modalitate de prevenire a unor comportamente inadecvate

și de conturare a comportamentului așteptat din partea avocaților. Codul instituie pentru

avocați reguli cu privire la conduita în anumite situaţii concrete, care să-i ajute la

îndeplinirea funcțiilor, dar și în afara exercitării funcției, pentru a contribui astfel la

menținerea încrederii clienților în activitatea avocatului. Aceste reguli vor suplimenta

obligațiile legale ale avocaților. Redactarea și acceptarea lor de către înșiși corpul de

avocați, îi determină spre asumarea lor fără a fi impuse. Aceste norme trebuie să

facă posibilă schimbarea avocatului la nivel de conștiință, de experienţa profesională, de

atitudine față de valorile ce trebuie urmate în activitatea profesională.

2 M.Miroiu, N.Blebea, Introducere în etica profesională.Editura Trei, Bucureşti, 2001, 151 p. 3 Codului deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană adoptat la data de 28 octombrie 1998 şi ulterior modificat în Sesiunile plenare ale Consiliului Barourilor Uniunii Europene (CCBE) din 28 noiembrie 1998, 6 decembrie 2002 şi 19 mai 2006

Page 9 of 53

19. Codul trebuie să asigure o atitudine evidentă față de integritatea profesiei, pornind de la

prevenirea conduitelor ne etice și colaborarea în combaterea corupției, până la evitarea

conflictelor de interese și modul de comunicare. Prin regulile de conduită, se urmărește

întărirea autorității morale a profesiei de avocat, aceasta fiind o componenta esențiala a

credibilității lui.

20. Vechimea profesiei, rolul său social, solemnitatea procedurilor judiciare în care participa

activ, dar și poziția pe care o deține în societate, îl obligă pe avocat ca în profesia sa să

respecte reguli de conduită morală.

Norma:

(2) Normele deontologice se interpretează în baza principiilor generale ale profesiei de avocat. Nerespectarea acestor norme de către avocaţi constituie temei pentru intentarea procedurii disciplinare.

Comentariu:

21. Codul completează cerințele stabilite de lege, iar normele lui trebuie interpretate ca

interdicții sau permisiuni, ce nu contravin legislației ce reglementează profesia de avocat.

Normele deontologice stabilesc cerințe morale specifice doar profesiei de avocat, dictate

de propriile acțiuni ce rezultă din practica de zi cu zi.

22. Codul deontologic trebuie interpretat și apreciat prin prisma respectării, schimbării

conduitei avocatului în funcție de nivelul de apreciere a valorilor morale, de experienţa

profesională și în acord cu imaginea profesiei și statutul social al avocatului în Republica

Moldova.

23. Avocatul devine subiect al Codului de conduită, din momentul accederii în profesie.

Respectarea unei prescrieri morale nu se va motiva cu ameninţarea constrângerilor, ci

doar prin apelarea la propria conștiință a persoanei. Normele date de conduită trebuie

acceptate şi asumate conştient, individual, de către fiecare membru al profesiei de avocat.

24. La fel, una din misiunile Comisiei de etică și disciplină a Uniunii Avocaților din Republicii

Moldova este protecția onoarei și prestigiului profesiei. Astfel, conform art. 48 din

Statutul profesiei de avocat al Republicii Moldova stabilește că fapta săvârșită de către

avocat care prejudiciază onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului de avocaţi,

constituie abatere disciplinară. Comisia de etică și disciplină va stabili care atingeri au fost

aduse drepturilor și libertăților clientului în procesul de acordare a asistenței juridice.

Norma:

(3) Normele deontologice se vor aplica avocaţilor și avocaților stagiari, atât pe teritoriul Republicii Moldova precum și în străinătate privind:

(a) orice raport profesional al unui avocat sau avocat stagiar din Republica Moldova cu un avocat dintr-un alt stat;

(b) activitatea profesională a avocatului sau avocatului stagiar din Republica Moldova într-un alt stat, indiferent dacă avocatul se află sau nu acolo.

Comentariu:

25. Conform legislației internaționale4, se urmărește eliminarea de către statele membre a

barierelor în calea liberei circulaţii a serviciilor, prin înlăturarea măsurilor ce împiedică

4 Art. 49 din Tratatul de la Roma, (97/C 340/03 + 2001/C 80/01). Accesibil pe Internet: http://www.aippimm.ro/files/otimmc_files/6/612/tratat-instituire.pdf

Page 10 of 53

efectuarea acestor servicii de către persoanele fizice şi juridice din alt stat al Comunităţii

decât statul în care se află beneficiarii acestor servicii.

26. Avantajele pe care le asigură aderarea în ceea ce priveşte libera circulaţie a lucrătorilor

privesc remisibile de emigranţi, creşterea calificării şi formarea noilor mentalităţi,

reducerea presiunii asupra pieţei forţei de muncă autohtone etc. cu remarca că se

încurajează şi migraţia profesiilor liberale (arhitecţi, medici, avocaţi).

27. În acest sens, aplicarea normelor de conduită, trebuie să reprezinte mai mult o asigurare

a amabilităţii – deşi aceasta este importantă în cazurile delicate şi litigioase în care este

implicat avocatul în numele clientului său. Normele se referă la rolul de intermediar al

avocatului, căruia îi este încredinţat să vorbească adevărul, să se supună regulilor

profesionale şi să-şi ţină promisiunile.

28. Administrarea eficientă a justiţiei cere ca avocaţii să aibă un comportament respectuos

unii faţă de alţii, atunci când îndeplineşte o activitate transfrontaliera, pentru ca litigiile

să fie soluţionate într-un mod civilizat. De asemenea, este în interesul comun al avocaţilor

ca aceştia să acţioneze cu bună-credinţă unii faţă de alţii şi să nu abuzeze de

împuternicirile acordate.

29. Respectul reciproc dintre colegii din diferite țări facilitează administrarea eficientă a

justiţiei, serveşte la soluţionarea conflictelor pe cale amiabilă şi este în interesul clienţilor.

Activitatea avocatului în diferite țări va demonstra integritate, respect al profesiei,

păstrând un rol liberal al profesiei. Angajarea la onoare și demnitate în cazul dat nu are

limite de frontieră. Avocatul are datoria de a se informa asupra normelor deontologice pe

care trebuie să le respecte în exercitarea acestei activităţi specifice5. În acest sens accesul

la normele deontologice, este asigurat prin ”prezența codurilor lor deontologice la

Secretariatul CCBE, pentru ca orice avocat să-şi poată procura o copie de la respectivul

secretariat”6.

Norma:

(4) Scopul prezentului Cod este de a reglementa standardele de integritate şi conduită

ce urmează a fi respectate de către avocați, formarea şi promovarea unei culturi

profesionale adecvate, prevenirea abaterilor disciplinare, informarea publicului cu

privire la conduita profesională a avocaților, crearea unui climat de încredere şi respect

reciproc în societate.

Comentariu:

30. Standardele de integritate şi conduită reprezintă o extensie a valorilor avocaților şi

reflectă angajamentul permanent al acestora faţă de practicile etice în activitatea de

apărare. Deşi adeziunea la standardele recomandate nu este uşor măsurabilă,

comportamentul în concordanţă cu acestea este o pretenţie pe care o au avocații ca

profesionişti şi nu este opţională. Integritatea reprezintă datoria avocatului de a înţelege

adevărul şi de a acţiona în mod corect atât prin comunicarea cât şi prin comportamentul

acestuia.

5 Art.2.4 Codului deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană adoptat la data de 28 octombrie 1998 şi ulterior modificat în Sesiunile plenare ale Consiliului Barourilor Uniunii Europene (CCBE) din 28 noiembrie 1998, 6 decembrie 2002 şi 19 mai 2006 6 Art.2.4 Codului deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană adoptat la data de 28 octombrie 1998 şi ulterior modificat în Sesiunile plenare ale Consiliului Barourilor Uniunii Europene (CCBE) din 28 noiembrie 1998, 6 decembrie 2002 şi 19 mai 2006

Page 11 of 53

31. Standardele sunt concepute pentru a informa societatea și avocatul despre modelul de

conduită demn de urmat, facilitând procesul de luare a deciziilor în apărarea clientului și

practicând la cel mai înalt nivel. Standardele nu au fost elaborate pentru a acoperi orice

problemă sau situaţie cu care se confruntă avocatul. Aceste standarde reprezintă un

rezumat şi sunt susţinute de principiile şi politicile care guvernează profesia de avocat,

servind instrument de recomandare, care stimulează și recompensează o cultură a

responsabilităţii şi integrităţii în cadrul corpului de avocați.

32. Scopul principal al normelor este evitarea răspunderii disciplinare, ce exprimă

capacitatea profesională de a reflecta asupra atribuțiilor avocatului, conform așteptărilor

clientului. Se atenţionează în special rolul educativ a normelor deontologice, ce ar favoriza

nivelul de conștientizare a valorilor. Acest fapt împreună cu nivelul de pregătire teoretică

va preveni abaterile disciplinare în mediul avocaților, va duce la formarea și promovarea

unor conduite demne de respectat, de apreciat de către întreg corpul de avocați.

33. Cultura profesională adecvată poate forma şi desăvârşi avocatul profesionist, oferindu-i

posibilitatea de a înțelege consecințele activității sale. Cultura profesională informează că

avocatul este purtătorul unor obiective, deţinătorul unor competenţe decizionale şi

responsabilul propriilor performanţe.

34. Crearea unui climat de încredere şi respect reciproc în societate poate avea loc când poţi

forma o imagine distinctă și clară cu privire la avocatură și avocați. Climatul marcat de

credibilitate şi încredere presupune o atitudine individuală față de clienți, multă muncă,

bunăvoință, efort moral și intelectual, sacrificii în numele justiției și neapărat respectarea

legii. Avocatul trebuie să aibă un angajament puternic şi demonstrat faţă de dezvoltarea

societăţii, precum şi a comunităţilor în care își desfășoară activitatea.

35. Orice birou trebuie să aprecieze punctele tari ale activității, punctele slabe, oportunitățile

și ameninţările. În acest sens trebuie să se țină cont de valorile apreciate de

personalitatea avocatului, de caracterul şi atitudinea conștientă față de sine și față de

colectiv. Acest fapt poate crea o imagine corporatistă, care poate atrage respectul din

partea societății. Trebuie să fie puse în prim plan interesele clientului, preocupările lui,

orizontul de interpretare a a diferitor situații de conflict reale și presupuse, de potenţialul

de percepţie a cazului și a mesajelor ce urmează a fi transmise în procesul apărării.

Încrederea trebuie consolidată de-a lungul timpului, din care motiv respectarea

cuvântului dat şi asumarea răspunderii pentru angajamentele făcute trebuie urmate

permanent.

36. Unor avocați li s-a întâmplat să se pregătească intens în calitate de purtător al unui mesaj,

să-şi îndeplinească foarte bine rolul, dar să nu fie înţeles aşa cum ar fi dorit de client.

Uneori clientul nu formulează corect problema sau este prizonierul unei singure soluții.

Aici nu poate fi vorba despre subminarea încrederii în serviciile avocaților.

Norma:

(5) Libertatea și independența profesiei de avocat sunt atribute exclusive ale persoanei ce exercită profesia de avocat în temeiul Legii cu privire la avocatură si ale prezentului Cod.

Comentariu:

37. Profesia de avocat este una liberă și creativă. Însă libertatea trebuie să fie limitată de

principiile și regulile profesiei, deoarece în caz contrar pot fi afectate nu doar interesele

clientului, dar și prestigiul întregii asociații. Libertatea se reflectă în acțiuni efectuate din

proprie voință și dorință, conștientizate și gândite, unde avocatul va decide cu

responsabilitate față de sine şi de alţii. Intentarea procedurii disciplinare are loc pentru

acțiuni de încălcare a deontologiei profesionale, iar înainte de a fi ilicită, eventuala

Page 12 of 53

încălcare a acestor norme trebuie să fie cu prioritate dovedită ca atare. Fiind obiectul

autocenzuri și autocontrolului, libertatea dă expresie deplină demnității avocatului și

exercitării cu onoare a acestei profesii.

38. Astfel, independența constituie fundamentul activității avocaților. Avocatul trebuie să

rămână independent chiar și față de sine, de convingerile sale, de interesele sale.

39. În unele situații independența avocaților poate fi pusă sub îndoială, chiar și nefondat.

Aceste situații sunt cauzate de faptul că cultura juridică a societății în materie de

deontologie a avocaților este slab dezvoltată.

40. Un aspect problematic ce vizează standardul nominalizat constituie reprezentarea

clienților în cauze ce au o rezonanță negativă în societate. Profesia de avocat a fost

instituită în scopul asigurării eficiente a dreptului de acces la justiție. Totodată, în

conformitate cu principiul umanității fiecare persoană are dreptul la apărare. Astfel,

reprezentarea unor clienți în cauze ce tulbură opinia publică pune o presiune asupra

exercitării atribuțiilor sale de apărare. Pentru asemenea situații, datoria profesională a

avocatului se manifestă în suportarea riscurilor profesionale..

Norma:

(6) Normele de deontologie profesională reglementate de prezentul Cod sunt destinate să garanteze buna îndeplinire de către avocat a misiunii sale pentru buna funcționare a justiţiei si realizarea drepturilor justiţiabililor

Comentariu:

41. În ce măsură o normă deontologică trebuie să asigure buna îndeplinire de către avocat a

misiunii sale, a bunei funcționări a profesiei de avocat depinde de gradul de

conștientizare, de apreciere a unor valori morale, în afara celor impuse de lege. Normele

deontologice ca segment specializat al normativităţii morale vine să faciliteze accesul la

un proces echitabil, explicarea profesionistă a actului de decizie în raport cu subiecţi de

autoritate tot mai bine instruiţi, cu o personalitate tot mai complexă. Exercitarea

autorităţii asupra unor asemenea subiecţi presupune, în consecinţă, luarea în tot mai

mare măsură în considerare a intereselor acestora, a capacităţii lor de reacţie conştientă

la actele de decizie.

42. Normele deontologiei trebuie aplicate mai degrabă în spiritul decât în litera lor. Intervine,

aici, experiența, iscusinţa, arta de a lua decizii în mod hotărât, împreună cu capacitatea

efectivă a avocaților de a trece de principii morale, la activități practico-aplicative, gândite

sintetic.

43. Avocatul trebuie să interacționeze cu toți clienții într-o manieră plină de respect şi etică

şi în conformitate cu cerințele legale.

Norma:

(7) Jurământul avocatului constituie esența juridico-morală de exercitare a profesiei.

Comentariu:

44. Avocatul poate profesa odată cu depunerea unui jurământ. Jurământul este angajamentul

solemn în fața societății, clienților, colegilor pentru îndeplinirea obligațiilor deontologice

și respectarea acestora pentru o perioadă nedeterminată de timp. În procesul de apărare

a clienților, avocatul cu putință poate influenta soarta persoanei, din care motiv este

obligat să respecte anumite limite etico-profesionale în conduita sa.

Page 13 of 53

45. Prin depunerea jurământului, semnarea acestuia și păstrarea în dosarul personal,

avocatul își asumă datorii morale, care se plasează în fruntea tuturor reglementărilor

legale, impunând deontologiei o importanță majoră.

46. Uneori în calitate de garant al îndeplinirii datoriei profesionale devin factorii morali

precum: conștiința, onoarea, reputația și prestigiul avocatului. Respectarea jurământului

dezvoltă capacitatea de autocontrol și necesitatea de perfecționare, cultivă cultura de

gândire conștientă, creează posibilități de evitare a conflictelor și apără avocatul de

posibilele urmări negative, dictate de exercitarea activității de apărare.

47. Această idee de asumare, în special prin instituirea pe cale extrajudiciară, este deosebit

de importantă și readuce avocatul în sfera practicii concrete. Constrângerile pe care le

impune acel ansamblu de norme şi principii acceptate de comunitatea avocaților

constituie o procedură de armonizare, de asigurare a corectitudinii activității şi

de legitimare a acesteia.

Norma:

(8) În exercitarea dreptului său de a asista si a reprezenta clientul în fața tuturor organelor de drept, instanțelor de judecată, autorităților și institutiilor atît publice cît și private, avocatul este în drept să aplice orice mijloc legal de exercitare a dreptului de apărare.

Comentariu:

48. Identificarea și aplicarea mijloacelor legale de exercitare a dreptului la apărare trebuie să

fie în coraport cu înțelegerea de către avocat a datoriei profesionale, a conștiinței, a

atitudinii. Tendința de consacrare continuă îi dictează avocatului să examineze minuțios

dosarul, să caute probele cu iscusință, să apeleze la consultațiile specialistului sau

expertului, să formuleze personal concluzii și constatări.

49. Este inadmisibilă înțelegerea libertății avocatului în sensul că i se permite orice. Câmpul

juridic în care activează îl obligă să respecte reguli, sa fie punctual, să execute decizii și

acțiuni juridice obligatorii.

50. În plan procesual avocatul trebuie să facă totul pentru a exercita dreptul de apărare,

manifestând un comportament integru, care include adoptarea unei abordări pline de

dăruire; îndeplinirea atribuțiilor făra favoritisme și fără prejudecăți, idei preconcepute

existente sau aparente; asigurări clare de aplicare a prevederilor legale (fără promisiuni

intenționate a unor soluții imposibile, înțelegeri cu judecătorul, cu procurorul, sau

folosirea unor mijloace nedemne)

51. Nu vor fi recunoscute drept conduite integre dezavantajarea părții adverse; sfătuirea

clientului de a nu-și recunoaște vina; tăinuirea și nimicirea probelor; înlăturarea martorilor; trecerea de partea învinuirii sau disprețuirea organelor de anchetă,

procuratură, instanță de judecată; găsirea oricărui motiv de ceartă cu aceste organe. Un

avocat trebuie sa arate respectul cuvenit tuturor clienților, colegilor, persoanelor care iau

parte la procedurile judiciare sau sunt afectate de aceste proceduri.

52. Orice avocat trebuie să se asigure că păstrează un grad înalt de competență profesională,

un înalt grad de conștiință profesionala și o atitudine silitoare pentru fiecare dosar.

Avocații care se implică în activități imorale sau ilegale şi cei care îndrumă, ignoră, aprobă

sau facilitează un astfel de comportament acționează independent şi împotriva celor mai

bune interese ale corului de avocați pot fi supuși unor măsuri disciplinare, inclusiv

excluderea din profesie.

Norma:

Page 14 of 53

(9) În cadrul procedurilor disciplinare avocatul urmează să coopereze în mod rezonabil cu Comisia de Etică și Disciplină pentru exprimarea poziției sale.

Comentariu:

53. Avocatul în cadrul procedurilor disciplinare este obligat să manifeste un comportament

rațional, conștient și responsabil în procesul de cooperare cu Comisia de Etică și

Disciplină cu scopul de a identifica încălcarea, a stabili legătura cauzală dinte fapta și

consecința negativă adusă clientului, împrejurările obiective și subiective care au

favorizat producerea acesteia și dacă nu au existat alte motive justificative.

54. Poziția poate fi argumentată prin diverse probe: nivelul de pregătire profesională,

experiența sau gradul de implicare în cazul cu pricina, graficul încărcat al avocatului în

alte dosare, acționarea din rea intenție sau cu bunăvoință, prezența unor cauze obiective

ce au împiedicat la realizarea obligațiilor profesionale(boală, deplasare de serviciu,

acțiuni ilegale ale terților persoane).

Page 15 of 53

CAPITOLUL 01 – PRINCIPII GENERALE

1. În Republica Moldova majoritatea regulilor prevăzute în Carta principiilor fundamentale

ale avocatului european au fost incorporate în Codul deontologic al avocaților al Uniunii

Avocaților din Republica Moldova, încălcarea cărora ,pentru corpul avocațional

,constituie abatere disciplinară7.

Norma:

1. Independența

(1) Exercitând profesia de avocat, fiecare este obligat să întreprindă măsuri corespunzătoare pentru a asigura independența și libertatea de exercitare a profesiei. Multitudinea îndatoririlor care îi revine avocatului impune din partea acestuia o independență absolută, liberă de orice influență, chiar și de influența derivată din propriile sale interese sau datorită influențelor din partea unor terțe persoane.

Comentariu:

2. In exercitarea profesiei, avocatul este independent si se supune numai legii, Statutului

profesiei de avocat si Codului Deontologic8.

3. Caracterul esențial al acestui principiu fundamental este prevăzut in mod expres în

legislația în vigoare, stipulîndu-se, că profesia de avocat este o profesie liberă si

independentă.

4. O analiza a enunțării acestui principiu reflectat in legea R.Moldova duce la concluzia, că

el are o dublă aplicabilitate: la nivelul profesiei de avocat si la nivelul individului care

practica aceasta profesie.

5. Independența in contextul barourilor înseamnă o autonomie completă la nivel național

,atît din partea autorităților, precum și din partea societății civile. Autoritățile nu ar trebui

să poată să intervină, fie în procesele de luare a deciziilor unei asociații de avocați, și nici

în formarea organelor din cadrul Uniunii.

6. Același lucru este valabil și pentru societatea civilă: o asociație de avocați trebuie să fie

protejată de orice influență externă. Desigur, asociațiile de avocați au atât un drept ,cît și

o obligație de a coopera cu instituțiile de stat. Cu toate acestea, cooperarea nu ar trebui

niciodată să pretindă un amestec atît în luarea deciziilor, cît și în formarea organelor în

cadrul unei asociații de avocați.

7. Independenta absolută a avocatului ,presupune pe lingă îndatoririle sale profesionale și o scutire necondiționată de vreo oarecare presiune rezultată din propriile sale interese

sau din influentele din afara.

8. Prin urmare, avocatul trebuie să evite orice prejudiciere a independentei sale şi să

vegheze la a nu ignora etica sa profesionala pentru a-i mulțumi pe clienţii sai, pe judecător

sau pe terti.

9. Independenta avocatului este necesara atît în activitatea juridica,cît si în cea judiciara.

10. Sfatul dat de avocat clientului sau nu are nici o valoare atunci daca acest lucru a fost facut

din interes personal sau sub efectul unei presiuni din afara9.

7 art. 56 alin. (1) Legea cu privire la avocatură Nr. 1260 din 19.07.2002,Publicat : 04.09.2010 în Monitorul Oficial Nr. 159 8 Legea cu privire la avocatură Nr. 1260 din 19.07.2002,Publicat : 04.09.2010 în Monitorul Oficial Nr. 159 art Nr : 582,Capitolul VIII.Garanțiile profesiei de avocat. Drepturile și obligațiile avocaților. Articolul 51. Independenţa avocatului. Statutul profesiei de avocat Uniunea Avocaților , Republica Moldova, Publicat : 08.04.2011 în Monitorul Oficial Nr. 54-57 art Nr.220 9 Comentariul Articolului 2.1–Independenţa,Memorandum explicativ. Norme destinate pentru a se aplica tuturor avocaţilor după cum sunt aceştia definiţi în Directiva privind Serviciul Avocaţilor din 1977 şi în

Page 16 of 53

11. Principiul independentei ține de esența acestei profesii liberale manifestîndu-se, atît prin

independenta profesiei de avocat, cît si , prin independenta avocatului, ca reprezentant

al acestei profesii independente.

12. Acest principiu este inseparabil de cel al libertății profesiei care se naște din natura

profesiei de avocat și este reflectat în textele actelor normative care reglementează

această profesie și se concretizează în libertatea de exprimare, libertatea de conștiință10

posibilitatea oricărui cetățean de a-și alege liber avocatul, libertatea deplină în încheiera

contractului de asistență juridică între avocat și client, libertatea de a da consultații

juridice pe întreg teritoriu a R. Moldova etc.

13. De aici reiese ,că acest principiul are o interpretare dublă : pe deoparte, este vorba despre

independenta profesiei de avocat fata de Stat, si , pe de alta parte, este vorba de

organizarea interna a profesiei de principiul Autonomiei. Avocatii sunt deplin separati din

punct de vedere organizatoric, atit de stat si de organele acestuia ,cit si de alte profesii

judiciare(Magistratii, notari publici, jurisconsulti,etc.).

14. Avocatul trebuie să rămână independent chiar și față de sine, de convingerile sale, de

interesele sale. În unele situații independența avocaților poate fi pusă sub îndoială, chiar

și nefondat. Aceste situații sunt cauzate de faptul că cultura juridică a societății în materie

de deontologie a avocaților este slab dezvoltată.

15. Un aspect problematic ce vizează standardul nominalizat constituie reprezentarea

clienților în cauze ce au o rezonanță negativă în societate. Profesia de avocat a fost

instituită în scopul asigurării eficiente a dreptului de acces la justiție. Totodată, în

conformitate cu principiul umanității fiecare persoană are dreptul la apărare.

16. În comentariul la acest articol este prescris că, reprezentarea legală nu ar trebui să fie

refuzată persoanelor care sunt în imposibilitate de a obține servicii juridice, sau ale căror

cauze sunt controversate sau constituie obiectul unei dezaprobări în masă.

17. Independența avocatului poate fi pusă la îndoială și din alt aspect. Atunci când avocatul

încurajează ca clientul să continue parcursul judiciar, chiar și în cazul cînd conștientizează

că clientul său nu va avea câștig de cauză, dar numai cheltuieli inutile de resurse

financiare și de timp, el își urmărește interesul personal de a obține un plus de venit sau

o experiență suplimentară. Un asemenea comportament al avocatului poate fi calificat ca

o conduită lipsită de onestitate.

18. O situație diametral opusa este, când deși avocatul conștientizează, că clientul său nu va

avea câștig de cauză, explicându-i acest fapt, iar clientul său dorește să urmeze calea

judiciară, totodată efectul negativ pentru client va fi cât de puțin minimalizat dacă va urma

calea judiciară. Astfel, urmărind în mod primordial satisfacerea interesului clientului,

avocatul i-a adus la cunoștință despre consecințele negative în cazul în care clientul va

apela la calea judiciară, însă în pofida acestui fapt clientul a ales să urmeze această cale.

19. În această situație, avocatul care îl reprezintă pe client nu dă dovadă de incompetență, ci

dimpotrivă, acesta își exercită activitatea într-un mod profesionist urmărind satisfacerea

intereselor clientului său, mai presus decât interesul personal.

20. Astfel, avocatul în exercitarea obligațiilor sale profesionale trebuie să evite orice

depreciere a independenței sale și nu poate face pe plac clientului, judecătorul sau terțelor

părți în detrimentul eticii sale profesionale (Codul de etică flamand, Codul de conduită

pentru avocații danezi).

Directiva privind Instituţia Avocaţilor din 1998, şi avocaţilor din cadrul Membrilor asociaţi şi observatori ai CCBE.)Această prevedere reiterează formularea generală a principiului în Declaraţia de la Perugia. 10 5.Răducanu A., D. Croitoru, Principiile generale de organizare și exercitare a profesiei de avocat din perspectiva teoriilor postmoderne despre drept, Buletinul Institutului Național pentru pregătirea și perfecționarea avocaților, anulII, nr. 1/2006, p.116)

Page 17 of 53

21. În acest sens, urmează a fi educați și ceilalți actori implicați în actul justiției, deoarece în

eventualitatea în care un judecător ar afirma că în circumstanțele expuse mai sus avocatul

procedează incorect, în calitate de reprezentant al puterii judecătorești, ar prejudicia

imaginea atît întregului corp avocational,cît și a avocatului implicat în proces în parte,

iar opinia publică ar putea fi indusă în eroare cu privire la esența profesiei de avocat. În

circumstanțe de acest gen poate apărea „teama” avocatului că va fi considerat o persoană

incompetentă, ceea ce ar presupune încălcarea Codului deontologic al avocaților din RM.

22. Avocatul trebuie să simtă confortul psihologic că și reprezentanții celorlalte profesii

implicate în actul justiției înțeleg pe deplin, că asistența juridică acordată rezultă dintr-o

conduită profesională și corectă, în conformitate cu art. 9 din Legea cu privire la avocatură

a RM.11

Norma:

(2) Astfel, avocatul trebuie să evite orice prejudiciere a independenței sale și să vegheze

pentru a nu-şi neglija etica profesională.

Comentariu:

23. Avocatul trebuie să păstreze întotdeauna independența sa profesională și capacitatea de

a consilia (indruma,sfatui)clienții săi cu neinfricare și în mod obiectiv.. Este de datoria

avocatului sa nu permită ca independența sa să fie compromisă ,prin limitarea unor

acțiuni ale avocatului în numele clienților sau vreo restricționare din partea clienților în

raport cu alte obligații profesionale12.

24. Avocatul nu trebuie să permită să fie intimidat de un client sau terț(martor...), în procesul

de luare a deciziilor sau influențat de a presta servicii juridice ilegale, care duc la

încălcarea îndatoririlor profesionale ale avocatului sau nu se află în interesele proprii

pentru avocat. nu trebuie să permită ca independența să fie subminată de dorințele unei

părți.

25. Pentru a se bucura de încredere din partea terţilor şi a judecătorilor, avocatul trebuie să

rămînă independent faţă de clientul său. Avocatul nu trebuie să-i furnizeze cu bună ştiinţă

judecătorului informaţii false sau de natură să-l inducă în eroare. De asemenea, urmează

să-i explice clientului său,că nu poate acţiona neonest și, că este obligat să recurgă doar la

mijloace şi metode legale pentru apărarea intereselor acestuia13.

26. Avocatul este independent atit in cadrul profesiei, cit si in raportul cu clientul sau, in

sensul ca este liber sa preia sau nu o cauza, sa acorde sau nu asistenta juridica unui

client.In principiu, avocatul pastreaza o libertate absolută in exercitarea profesiei –

intelegind prin aceasta alegerea clientului, a cauzei si a modalitatilor specifice de prestare

a serviciului avocatial .Dar xista si aici limita care prevede obligatia avocatului de a acorda

asistenta juridica in cauzele in care a fost desemnat din oficiu14.

27. Cu toate acestea ,independența avocatului față de organele profesiei este relativă

presupunînd unele limitări ,cum ar fi organizarea profesiei,unde avocatul este obligat să

participe la ședințele convocate de UA(Adunarea generală,Congres),la activitățile

11 Legea cu privire la avocatură Nr. 1260 din 19.07.2002,Publicat : 04.09.2010 în Monitorul Oficial Nr. 159 art Nr : 582, Articolul 9. Calitatea serviciilor de asistenţă juridică 12 A Guide to Good Professional Conduct for Solicitors .3rd Edition. Lawyers Helping Lawyers. Published by the Law Society of Ireland.LawCare Ltd. Registered as a charity in England and Wales no. 1061685 and in Scotland no SCO39335.Company registration no. 3313975) www.lawcare.ie 13 art. 54 alin. (1) lit. d).Legea cu privire la avocatură Nr. 1260 din 19.07.2002,Publicat : 04.09.2010 în Monitorul Oficial Nr. 159 art Nr : 582 14 Legea Nr. 198 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat din 26.07.2007 . Publicat: 05.10.2007 în Monitorul Oficial Nr. 157-160 art Nr : 614

Page 18 of 53

profesionale,de asemenea este obligat să achite cotizațiile de membru,stabilite pentru

formarea bugetului acestor organe.

Norma:

2. Încrederea și integritatea morală

(1) Relațiile dintre avocat și client sunt bazate pe onestitate, probitate,

echitate, corectitudine, sinceritate și confidențialitate.-

(2) Responsabilitatea avocatului include în sine atât comportamentul acestuia în exercitarea profesiei, cât și în afara ei

Comentariu:

28. Comportamentul avocatului în afara exercitării profesiei poate duce la sancțiuni doar în

cazuri excepționale.

29. Comportamentul unui avocat în exercitarea asistenței juridice calificate este

reglementată prin acte normative: Legea cu privire la avocatură, Statutul Profesiei de

avocat, Regulamentul Cu privire la asistența juridică gratuită garantată de stat, Codul de

procedură civilă și Codul de procedură penală, etc.

30. În exercitarea activității sale profesionale avocatul trebuie să acționeze în mod onest,

rezonabil, conștiincios, competent, și în timp util, indiferent de tipul cazului incredințat15.

31. Pentru a se bucura de încrederea clienţilor, a terţilor, a instanţelor de judecată şi a

statului, avocatul trebuie să dea dovadă ,că este demn de încredere, sincer, corect,

incoruptibil și nepărtinitor, demonstrînd că este persoană căreia i se poate încredința

orice secret, orice misiune. Să aibă o ținută și o purtare corectă lipsită de franchețe

(prefăcătorie sau de viclenie ).

32. Exercitănd o profesie nobilă, avocatul trebuie să dea dovadă de un comportament pe

măsura și să se abţină de la orice acţiune, care i-ar putea compromite reputaţia sa sau a

Uniunii Avocaților,cît și încrederea publică în profesia de avocat. Avocatul este dator să

se abţină de la conduita dezonorantă în activitatea sa profesională, în alte activităţi , chiar

și în afara exercitării profesiei.

33. Conduita dezonorantă, cum ar fi, prezentarea cu bună ştiinţă a informaţiilor false, ori

inducerea în eroare ,etc. poate duce la aplicarea anumitor sancţiuni, inclusiv, în cazurile

cele mai grave, excluderea din profesie16.

Norma:

3. Confidențialitatea

(1)Natura misiunii avocatului este prezumată de a fi depozitarul secretelor clienților săi și al comunicărilor confidențiale, fiind un drept și o datorie fundamentală a avocatului. Obligația de a păstra secretul profesional este absolută și nelimitată în timp.

Comentariu:

34. Secretul profesional al avocatului nu are o natură juridică contractuală, ci una legală, el

izvorăște din lege și face parte din statutul profesional al avocatului.

15 Кавелин К. Д. Задачи этики. Учение о нравственности при современных условиях знания. СПб, 1886. С. 57; Матвеев П.Е. Этика. Основы общей теории морали. Курс лекций. Ч. 1. Владимир, 2002. С. 31. 65 16 Comentariul Articolului 2.2 – Încrederea şi integritatea morală. .(4.Comentariul Articolului 2.1–Independenţa,Memorandum explicativ. Norme destinate pentru a se aplica tuturor avocaţilor după cum sunt aceştia definiţi în Directiva privind Serviciul Avocaţilor din 1977 şi în Directiva privind Instituţia Avocaţilor din 1998, şi avocaţilor din cadrul Membrilor asociaţi şi observatori ai CCBE

Page 19 of 53

35. Prin insasi natura misiunii sale, avocatul este depozitarul secretelor clientului sau şi

destinatarul comunicarilor de natura confidentiala. Fără garantia confidentialitatii,

increderea nu poate exista. Prin urmare, secretul profesional este recunoscut ca fiind

deopotriva un drept şi o indatorire fundamentala şi primordiala a avocatului17.

36. Transparența incriminează secretul profesional drept dubios și necinstit, în care

evoluția tehnologiei permite supravegherea permanentă a moralei și conduitei, iar lupta

împotriva spălării banilor și vânătoarea secretelor bancare se intensifică, secretul

profesional al avocatului este permanent și tot mai intens pus în discuție.

37. Esenţa profesiei de avocat presupune faptul că acestuia i se vor comunica lucruri pe care

clientul nu le-ar spune altei persoane şi că avocatul ar trebui să primească informaţiile pe

bază de confidenţialitate. Respectarea confidenţialităţii nu este doar obligaţia avocatului,

ci este un drept fundamental al clientului, care presupune interdicţia de a folosi

informaţiile comunicate avocatului împotriva clientului.,

38. Art. 58 alin. (1) al Statutului profesiei de avocat prevede,că obligatia avocatului cu privire

la secretul profesional serveste atat intereselor administrarii justitiei, cat şi intereselor

clientului. în consecinta, aceasta trebuie să beneficieze de o protectie speciala din partea

statului18.

39. O regulă de bază care pretinde respectarea confidenţialităţii este ,că avocatul trebuie

să respecte secretul oricarei informatii confidentiale de care ia cunostinta în cadrul

activitatii sale profesionale19.

40. Aceasta obligatie privind secretul profesional nu este limitata în timp,deaceia îi incumbă

avocatului condiţia confidenţialităţii, chiar dacă acesta încetează să mai reprezinte

clientul în cauză20.

41. Respectarea secretului profesional este în același timp un drept și o obligație. Obligația se

extinde și asupra comunicărilor și corespondenței profesionale.

42. În condițiile cînd legislația nu determină conținutul conceptului de informație

confidențială, doctrina stabilește că avocatul este obligat să nu divulge ”informația privind

circumstanțele și faptele aflate de la client sau care au fost cunoscute în rezultatul

îndeplinirii obligațiilor profesionale..” Aceste informații privesc viața privată a clientului,

personală sau familială, chestiunile cu care o persoana s-a adresat după asistența juridică,

esența consultațiilor oferite de avocat, procedeele de strategie și tactică a apărării sau

reprezentării, datele privind persoana care s-a adresat după asistență și alte împrejurări

care rezulta din activitatea profesională a avocatului. Caracterul imperativ al normei

derivă din obligația legală și morală pe care o are avocatul în legătură cu divulgarea

informației.

43. Deoarece confidențialitatea informației este indiscutabil prioritatea de bază în activitatea

avocatului, fiind în același timp o problemă etică, este soluționată atît prin intermediul

legislației în vigoare - Legea Nr. 982 din 11.05.2000 privind accesul la informaţie,

28.07.2000 în Monitorul Oficial Nr. 88-90, LEGE Nr. 133 din 08.07.2011 privind protecţia

datelor cu caracter personal Publicat : 14.10.2011 în Monitorul Oficial Nr. 170-175 art

Nr : 492 Data intrarii in vigoare : 14.04.2012 Legea cu privire ala avocatură, Statutul

17 Principiile generale formulate în Declaraţia de la Perugia şi recunoscute de ECJ în speţa AM&S (157/79) 18 art. 58 alin. (1) Statutul profesiei de avocat Uniunea Avocaților , Republica Moldova, Publicat : 08.04.2011 în Monitorul Oficial Nr. 54-

57 art Nr : 220 19 Comentariul Articolului 2.3.2 – Confidenţialitatea,Memorandum explicativ. Norme destinate pentru a se aplica tuturor avocaţilor după cum sunt aceştia definiţi în Directiva privind Serviciul Avocaţilor din 1977 şi în Directiva privind Instituţia Avocaţilor din 1998, şi avocaţilor din cadrul Membrilor asociaţi şi observatori ai CCBE.) 20 Comentariul Articolului 2.3.3 – Confidenţialitatea ,Memorandum explicativ. Norme destinate pentru a se aplica tuturor avocaţilor după cum sunt aceştia definiţi în Directiva privind Serviciul Avocaţilor din 1977 şi în Directiva privind Instituţia Avocaţilor din 1998, şi avocaţilor din cadrul Membrilor asociaţi şi observatori ai CCBE.)

Page 20 of 53

profesiei de avocat…. cît și prin datoriile deontologice. Prin acest imperativ etic se

urmărește crearea unui mediu de credibilitate dintre avocat și client. Această relație se

reflectă în activitatea de zi cu zi, cît și în afara activității, deoarece obligația este ” absolută

și nelimitată în timp.”

Norma:

(2) Obiectul secretului profesional îl constituie chestiunile pentru care o persoană a solicitat asistență juridică, esența consultațiilor oferite de avocat, procedeele de strategie și tactică a apărării sau reprezentării, datele privind persoana care a solicitat asistență și alte împrejurări care rezultă din activitatea profesională a avocatului.

Comentariu:

44. Ceea ce clientul așteaptă de la avocatul său este în primul rînd consilierea, sfatul acordat

în temeiul unui suport de înțelegere și apropiere care nu poate fi realizat decît în condițiile

unei maxime sincerități și deschideri din partea ambelor părți. Biroul avocatului trebuie

să fie ca un confesional, ca loc de spovedanie (mărturisire)21.

45. Menținerea secretului profesional are la la bază un interes social, un principiu de ordine

publică, și anume acela de a garanta dreptul la apărare. El se aplică în exclusivitate asupra

informațiilor și documentelor ce provin de la client și pe care clientul le oferă avocatului

în vederea acordării de către acesta a unei asistențe juridice calificate.

46. Prin urmare corespondența dintre avocat și clientul său este protejată în măsura în care

este vorba de o corespondență trimisă cu privire la mandatul încredințat de client

avocatului său. În situația în care documentul este însă solicitat ca mijloc de probă,

avocatul are obligația de a indica elementele necesare pentru a dovedi că este vorba de

un document care cade sub incidența păstrării secretului profesional și că este protejat

de un text de lege.

Norma:

(3) Obiectul confidențialității se extinde atât asupra tuturor activităților profesionale

ale avocatului, cât și ale angajaților biroului asociat sau cabinetului, după caz.

Comentariu:

47. Avocatul impune angajatilor sai şi oricarei persoane care colaboreaza cu el în activitatea

sa profesionala să respecte secretul profesional.fapt ce confirmă că nu doar avocatul

însuşi trebuie să respecte confidenţialitatea, ci să ceară şi de la colaboratorii/angajaţii săi

să acţioneze în mod similar22.

48. De aici reiese,că obligaţia de a păstra secretul profesional se extinde asupra tuturor

organelor profesiei de avocat şi a salariaţilor acestora, cu privire la informaţiile cunoscute

in exercitarea funcţiilor şi atribuţiilor ce le revin23.

21 Ligia Dănilă. Organizarea și exercitarea profesiei de avocat.Editura C.H.Beck,București 2007 22 Comentariul Articolului 2.3.4 – Confidenţialitatea,Memorandum explicativ. Norme destinate pentru a se aplica tuturor avocaţilor după cum sunt aceştia definiţi în Directiva privind Serviciul Avocaţilor din 1977 şi în Directiva privind Instituţia Avocaţilor din 1998, şi avocaţilor din cadrul Membrilor asociaţi şi observatori ai CCBE.) 23 .art. 58 alin. (4) Statutul profesiei de avocat UNIUNEA AVOCAŢILOR , Republica Moldova, Publicat : 08.04.2011 în Monitorul Oficial Nr. 54-57 art Nr : 220

Page 21 of 53

49. Păstrarea secretului profesional în cazul profesiei de avocat se situiază între garantarea

demnității persoanei și a confidențialității informațiilor, pe de o parte, și garantarea de

manieră colectivistă a intereselor sociale, pe de ală parte.

50. Păstrarea secretului profesional implică, pe de o parte, obligația avocatului păstrător al

secretului de a nu divulga conținutul informațiilor primite de la clientul său, iar, pe de altă

parte, obligația celorlalți de a nu face nimic de natură să aducă atingere secretului

profesional.

Norma:

(4) Nici o presiune sau ingerință a unei autorități publice sau de altă natură nu-l poate obliga pe avocat să divulge secretul profesional, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege, sau pentru a intenta o acțiune ori pentru a asigura apărarea în cadrul unui litigiu dintre avocat și client.

Comentariu:

51. Art. 55 alin. (1) al Legii cu privire la avocatură și art. 58 alin. (5) al Statutului profesiei de

avocat stipulează faptul,că avocatul nu este în drept să transmită, fără acordul clientului,

unor terţi documentele legate de exercitarea delegaţiei24.

52. De aici rezultă,că instituția secretului profesional comportă obligația de a nu vorbi și

dreptul de a nu răspunde.

53. Dreptul la secretul profesional constă în dreptul de a nu răspunde întrebărilor formulate

de alte persoane, indiferent de calitatea și poziția din care formulează întrebările, și acest

drept persistă atît timp cît avocatul nu primește permisiunea de la clientul său de a

divulga informațiile deținute în calitatea sa de avocat. Secretul profesional este de ordine

publică.

54. Potrivit prevederilor procedurii penale și a legii, persoana obligată a păstra secretul

profesional nu poate fi ascultată ca martor cu privire la faptele și împrejurările de care a

luat cunoștință în exercițiul profesiei, fără încuviințarea persoanei sau unității față de care

este obligată a păstra secretul.

55. Atît Codul de procedură penală25 nu permit audierea avocatului în calitate de martor în

ceea ce priveşte informaţiile obţinute datorită exercitării profesiei.

56. Art. 58 alin. (2) al Statutului profesiei permite avocatului să divulge aceste informaţii doar

dacă avocatul este urmărit penal sau disciplinar, sau cînd există o contestaţie în privinţa

onorariilor convenite, însă exclusiv în scopul şi strict în limitele necesare autoapărării26.

57. Divulgarea secretului profesional de către avocat sau avocatul stagiar constituie abatere

disciplinară gravă27.

Norma:

24 art. 55 alin. (1) al Legii cu privire la avocatură și art. 58 alin. (5) al Statutul profesiei de avocat UNIUNEA AVOCAŢILOR , Republica Moldova, Publicat : 08.04.2011 în Monitorul Oficial Nr. 54-57 art Nr : 220 ) iar prevederile art. 58 alin. (2).al Statutului profesiei expres interzice obligarea avocatului de a divulga aceste informaţii.( 22.Art. 58 alin. (2) Statutul profesiei de avocat UNIUNEA AVOCAŢILOR , Republica Moldova, Publicat : 08.04.2011 în Monitorul Oficial Nr. 54-57 art Nr : 220 25 art. 90 alin. (3) pct. 2 CPP al R.Moldova, Publicat : 07.06.2003 în Monitorul Oficial Nr. 104-110 art Nr : 447 Data intrarii in vigoare : 12.06.2003) cît şi Codul de procedură civilă (24.art. 133 lit. b) CPC al R Moldova Publicat : 12.06.2003 în Monitorul Oficial Nr. 111-115 art Nr : 451 Data intrarii in vigoare : 12.06.2003 26 Art. 58 alin. (2) .Statutul profesiei de avocat UNIUNEA AVOCAŢILOR , Republica Moldova, Publicat : 08.04.2011 în Monitorul Oficial Nr. 54-57 art Nr : 220 ) 27 art. 58 alin. (3) al Statutului profesiei).

Page 22 of 53

4. Competența - Avocatul realizează activitatea încredinţată bazându-se pe competenţa sa profesională. Avocatul are obligația să-și îmbunătățească continuu formarea profesională și să depună eforturi pentru a-şi menține un nivel înalt al calificării profesionale.

Comentariu:

58. Avocat este persoana calificată şi abilitată, conform Legii, să pledeze şi să acţioneze în

numele clienţilor, să practice dreptul, să apară în faţa unei instanţe judecătoreşti, a

organelor de drept şi ale administrării publice sau să consulte şi să reprezinte în materie

juridică clienţii28.

59. Piatra de temelie în ceea ce privește calitățile pe care un avocat (și nu numai) trebuie să

le dețină este pregătirea teoretică temeinică. Aceasta este premisa de la care plecăm

atunci ,când dorim să analizăm ,care sunt cerințele pe care un avocat trebuie să le

întrunească pentru a putea fi numit un bun profesionist.

60. Competența expusă(demonstrată) de către un avocat în exercitarea atribuțiilor sale

profesionale, este o componentă necesară ,care formează înalta calitate și

profesionalismul oferit de avocat în procesul acordării asistenței juridice calificate.

61. Ar trebui subliniat faptul că , prin termenul "competență" în contextul acestui capitol, se

subînțelege nu numai cunoașterea din partea avocatului a prevederilor legislației în

vigoare, dar, prezența la acest avocat a abilităților necesare și suficiente pentru a aplica

aceste cunoștințe în practică, inclusiv, și în desfășurarea activității profesionale, precum

și capacitatea de a le utiliza , cît mai eficient pentru client.

62. Pentru a face față acestor așteptări și pentru a atinge un nivel suficient de profesionalism,

fiecare avocat urmează să studieze cu atenție evoluția legislației din toate domeniile de

drept cu care se confruntă în activitatea sa avocațională.

63. Codul deontologic al avocaţilor europeni, elaborat de CCBE,cît și Comentariul asupra

Cartei principiilor fundamentale ale avocatului European explică conceptul competenţei

profesionale a avocatului.

64. Este evident ,că avocatul nu poate consilia sau reprezenta în mod efectiv clientul dacă nu

are o pregătire profesională corespunzătoare. Recent, training-ul post calificare

(dezvoltare profesională continuă) a câştigat o intensitate deosebită ca răspuns la rata de

modificare rapidă a legislaţiei şi a practicii şi în mediul tehnologic şi economic. Regulile

profesionale subliniază des faptul că avocatul nu trebuie să preia un caz care nu ţine de

competenţa sa.

65. Avocatul trebuie să mentina şi să dezvolte cunostintele şi competentele lor profesionale,

dat fiind dimensiunea europeana a profesiei lor29.

66. Avocatul urmează să îşi consulte clientul în mod conştiincios şi cu diligenţă și nu va

accepta cauza dacă cunoaşte cu certitudine că nu are competenţa necesară sau nu poate

să se ocupe de ea cu promptitudinea necesară, sau cînd riscă să încalce secretul

profesional. Avocatul trebuie să evite prejudicierea clientului.

67. Avocatului îi este interzis să participe la proces fără a lua cunoştinţă în prealabil de

materialele dosarului30.

28 UNIUNEA AVOCAŢILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA,STATUTUL PROFESIEI DE AVOCAT,Capitolul I ,DISPOZIŢII GENERALE , Articolul 1. Noţiunea profesiei de avocat p.(3) Publicat : 08.04.2011 în Monitorul Oficial Nr. 54-57 art Nr : 220 29 Codul deontologic al avocaţilor europeni, elaborat de CCBE, 5. RELATIILE DINTRE AVOCATI , articolul 5.8. Pregatirea continua 30 art. 54 alin. (4) .Legea cu privire la avocatură Nr. 1260 din 19.07.2002,Publicat : 04.09.2010 în Monitorul Oficial Nr. 159 art Nr : 582

Page 23 of 53

68. Pentru a asigura nivelul adecvat de pregătire profesională, Legea cu privire la avocatură

obligă avocaţii să urmeze cursuri de formare profesională în volum de cel puţin 40 de ore

anual31.

Norma:

5. Incompatibilități - Profesia de avocat în Republica Moldova este incompatibilă cu:

a) oricare funcție retribuită, cu excepția funcțiilor legate de activitatea științifică și didactică, precum și de activitatea în calitate de arbitru al judecății arbitrale (arbitrajului), mediator;

b) activitatea de întreprinzător;

c) activitatea de notar. Comentariu:

69. Pentru a-i permite avocatului sa-si desfasoare activitatea cu independenta ceruta şi de o

maniera corespunzatoare indatoririi sale de a participa la administrarea justitiei,

exercitarea anumitor profesii sau a anumitor functii ii este interzisa32.

70. Exisă diferenţe în ceea ce priveşte măsura în care avocaţilor le este permis a se

implica în alte activităţi, de exemplu în activităţile comerciale.

71. Scopul general al prevederilor care exclud avocaţii de la exercitarea altor profesii

rezidă în protejarea acestora de diferite influenţe ce ar putea afecta independenţa

avocatului sau rolul său în administrarea justiţiei. Varietatea acestor norme reflectă

diferite situaţii pe plan local, diferite viziuni despre funcţionarea corespunzătoare a

avocaturii şi diferite modalităţi de adoptare a normelor. De exemplu, în

unele cazuri există interdicţia absolută de angajare în activităţi concrete, în timp ce

în alte situaţii angajarea în atare activităţi este în general permisă, cu condiţia

respectării anumitor garanţii ale independenţei avocatului.

72. Fără anumite incompatibilităţi nu poate fi asigurat prestigiul şi buna funcţionare a

profesiei de avocat. Aceste incompatibilităţi pot viza atît admiterea în profesie cît şi

activitatea propriu-zisă a avocaţilor. Legea enumără şase categorii de persoane care nu

pot fi admise în avocatură,stipulate în art.10 alin. (3), interdicţii introduse pentru a

asigura prestigiul şi bunul nume al profesiei.

73. Pe lângă aceste incompatibilități Statutul profesiei de avocat al Republicii Moldova,

stabilește că profesia de avocat este incompatibilă cu activităţi ce lezează demnitatea şi

independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri.

74. Aceste restricții sunt necesare pentru a nu supune riscului libertatea şi independenţa,

loialitatea față de client şi nici secretul profesional ale avocaților. În cazul apariției unei

asemenea situații, avocații sunt obligați să anunțe organul de autoadministrare, iar

activitatea acestor avocați va fi suspendată pe parcursul existenței acesteia.

31 art. 54 alin.(1) lit. i)). Avocaţii-stagiari sunt obligaţi săurmeze pe perioada stagiului cel puţin 80 de ore de cursuri de formare profesională (32.art. 15 alin. (6) lit. b) . .Legea cu privire la avocatură Nr. 1260 din 19.07.2002,Publicat : 04.09.2010 în Monitorul Oficial Nr. 159 art Nr : 582 32 Comentariul Articolului 2.5 – Activităţi incompatibile,Memorandum explicativ. Norme destinate pentru a se aplica tuturor avocaţilor după cum sunt aceştia definiţi în Directiva privind Serviciul Avocaţilor din 1977 şi în Directiva privind Instituţia Avocaţilor din 1998, şi avocaţilor din cadrul Membrilor asociaţi şi observatori ai CCBE.)

Page 24 of 53

75. Deşi avocatura este o profesie liberală, după admiterea în profesie avocaţii nu pot exercita

alte funcţii retribuite, cu excepţia celor legate de activitatea didactică şi ştiinţifică şi cea

de arbitru. De asemenea, avocatul nu poate fi întreprinzător sau notar33.

76. Scopul acestor interdicţii este inesplicabil.. În multe ţări europene interdicţiile au un alt

character,dar cele stipulate in prevederile legii autohtone nu se regăsesc.

77. Situația este mai dificilă pentru cumulul de profesii care este permis, însă condiționat.

Drept exemplu poate servi compatibilitatea profesiei de avocat cu cele de arbitru sau

mediator. Acestor tipuri de împrejurări trebuie să le fie acordată o atenție sporită,

deoarece delimitarea între compatibil și incompatibil este foarte fină, iar normele etice

trebuie să vină să stabilească cât mai bine „hotarul” între acestea. Astfel, avocatul trebuie

să rămână integru în activitățile desfășurate de către acesta în profesiile care sunt

compatibile cu profesia de avocat, trebuie să fie prudent ca onorariile primite pentru

prestarea serviciilor în profesiile compatibile cu profesia de avocat să întrunească

cerințele standardului scrupulozității în materie de onorarii.

Norma:

6. Publicitatea personală - (1) Publicitatea avocatului trebuie să fie exactă și veridică, ca formă și ca conținut, respectându-se secretul profesional și alte principii esențiale ale profesiei, nu trebuie să conțină informații înșelătoare sau care ar putea induce în eroare și nu trebuie să afecteze imaginea profesiei sau reputația colegilor săi. (2) Reglementări mai detaliate și restricții referitoare la publicitatea avocatului se conțin în Statutul profesiei de avocat. (3) Oficiul avocatului nu poate fi amplasat în incinta clădirilor în care funcționează organele de urmărire penală, procuratură, instanțele de judecată, precum și la domiciliul acestuia. Amplasarea oficiului avocatului în incinta propriului domiciliu este posibilă numai cu condiţia rezervării de către avocat a unei încăperi cu intrare externă separată, dedicată activităţilor profesionale.

Comentariu:

78. Directiva Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a exercitării efective a libertății de a

presta servicii de către avocați și Directiva 98/5 / EC din 16 Februarie 1998,conțin

reglementări referitoare la publicitatea personala a avocaților .

79. Conform acestor norme europene,avocatul este autorizat să informeze publicul asupra

serviciilor pe care le ofera, sub conditia ca informatia să fie fidela, veridica şi să respecte secretul profesional şi alte principii esentiale ale profesiei.

80. Publicitatea personala a unui avocat, indiferent de media utilizata, dupa cum este cazul,

în presa, radio, televiziune, prin comunicare comerciala electronica ori prin alt mijloc, este

autorizata în masura în care este conforma cu prevederile din

81. Termenul „Publicitate personală” se referă atât la publicitatea barourilor de avocaţi,

cât şi a avocaţilor independenţi, diferită de publicitatea corporativă organizată de

barourile şi asociaţiile de avocaţi pentru membrii lor în totalitate. Normele ce

reglementează publicitatea personală a avocaţilor variază în mod considerabil în Statele-

membre. Articolul 2.6 concretizează că nu sunt impuse restricţii la publicitatea privind

practicarea avocaturii dincolo de frontiere. Oricum, avocaţii sunt supuşi interdicţiilor

sau restricţiilor impuse de nomele naţionale ce reglementează profesia lor, şi un avocat

va rămâne subiect al interdicţiilor sau restricţiilor impuse de către Statul-gazdă când

33 art. 11 alin. (1) .Legea cu privire la avocatură Nr. 1260 din 19.07.2002,Publicat : 04.09.2010 în Monitorul Oficial Nr. 159 art Nr : 582,

Page 25 of 53

acestea îi incumbă avocatului în temeiul Directivei privind Serviciul Avocaţilor şi

Direcţia privind Instituţia Avocaţilor34.

82. În Republica Moldova avocatului îi este permis să facă publicitate activităţii sale

profesionale, dar numai într-o formă reglementată de Uniunea Avocaţilor,avînd dreptul

să asigure publicul cu informaţii despre activitatea desfăşurată. Iar această publicitate a

avocatului trebuie să fie veridică, să respecte secretul profesional şi săfie realizată cu

demnitate şi prudenţă. Astfel, avocatului îi este interzis să folosească mijloace de reclamă

prin procedee incompatibile cu demnitatea profesiei35.

83. Nu constituie o formă de publicitate profesională permisă de lege editarea unor

materiale, în ediţii care nu au tangenţă cu specializarea avocatului şi care nu-şi

îndeplinesc menirea de a explica sau de a populariza anumite reglementări juridice, iar

conţinutul lor face dovada unui mesaj predominant laudativ sau comparativ;cît și

participarea la organizarea de evenimente, seminare, conferinţe, mese rotunde etc. în ţară

şi peste hotare, în domenii care au tangenţă cu specializarea avocatului.

84. Participarea la organizarea unor evenimente cu caracter preponderent publicitar,care nu

au tangenţă cu specializarea avocatului şi care, prin natura lor, în loc să comporte o

menire explicativă sau de popularizare a anumitor reglementări juridice, dau dovada unui

conţinut predominant laudativ sau comparativ, nu constituie o formă de publicitate

profesională permisă de lege,pagină de Internet.

85. Toate menţiunile comparative sau laudative sau referinţe la identitatea clienţilor sunt

interzise.

86. Nerespectarea regulilor cu privire la publicitate constituie o abatere disciplinară gravă36.

34 Comentariul Articolului 2.6 – Publicitate personală ,Memorandum Explicativ.Norme destinate pentru a se aplica tuturor avocaţilor după cum sunt aceştia definiţi în Directiva privind Serviciul Avocaţilor din 1977 şi în Directiva privind Instituţia Avocaţilor din 1998, şi avocaţilor din cadrul Membrilor asociaţi şi observatori ai CCBE 35 art. 64 alin.(1) .Legea cu privire la avocatură Nr. 1260 din 19.07.2002,Publicat : 04.09.2010 în Monitorul Oficial Nr. 159 art Nr : 582 36art. 65 al Statutul profesiei de avocat Uniunea avocaților , Republica Moldova, Publicat : 08.04.2011 în Monitorul Oficial Nr. 54-57 art Nr : 220

Page 26 of 53

CAPITOLUL 02 – RELAȚIILE CU CLIENȚII

Norma:

1.Interesul clientului - Sub rezerva respectării normelor legale și normelor deontologice, avocatul are obligația de a apăra interesele clientului său, inclusiv în coraport cu propriile interese, cu interesele altui avocat sau interesele statului.

Comentariu:

1. Un rol important în activitatea profesională urmează a fi atribuit relațiilor avocatului cu

clientul, unde primordial este ,,interesul clientului, iar avocatul fiind liber să aleagă poziția

sa, totodată are obligația să coordoneze această poziție cu clientul său”,.

2. Aceasta ar presupune o loialitate pe parcursul asistenței din partea avocatului, care însă

nu trebuie confundată cu ,,îndeplinirea tuturor dorințelor”, clientului. Avocatul trebuie să

se conducă de interesul clientului, însă fără a depăși limitele legale și fără a acționa în

afara onestității profesiei, să fie independent în exercitarea profesiei și să se supună

numai legii, statutului profesiei de avocat şi codului deontologic. Avocatul în activitatea

sa trebuie să ia în considerație sfaturile și instrucțiunile clientului, însă fără a le accepta

pe cele necorespunzătoare.

3. De exemplu, avocatul apără interesele unei persoane pe o cauză penală,iar la examinarea

ei în instanța de judecată, inculpatul pentru a nu fi atras de răspundere penală ori pentru a

primi o pedeapsă mai blîndă, decât cea prevăzută de lege, dar care nu poate fi aplicată

conform legislației penale în vigoare față de el, ,,roagă insistent” avocatul ca acesta să se

întîlnească și să discute în particular cu judecătorul care judecă această cauză, pentru a-l

determina pe acesta ,,să-i hotărască întrebarea”. 4. Astfel, rolul avocatului nu este de a „rezolva întrebarea”, dar de a explica Clientului

situația de fapt a problemei și care pot fi eventualele soluții legale pentru rezolvarea sau

atenuarea acesteia.

5. Este necesar de reținut și faptul că a fi devotat clientului înseamnă că avocatul trebuie să

fie independent, să evite conflictul de interese şi să menţină încrederea clientului37.

6. Norma menționată î-și găsește reglementare la nivel național fiind decris detaliat în

Capitolul I ,,Principii generale,, al prezentului Comentariu al Codului deontologic.

7. De altfel, trebuie de precizat și faptul că avocatul este liber în alegerea poziţiei sale şi nu

este obligat să coordoneze această poziţie cu nimeni, în afară de client38.

8. Urmează de menționat faptul că, temelia relațiilor între avocat și client este încrederea,

care poate fi stabilită între ei, numai dacă avocatul se va comporta cu clientul de la egal la

egal, fără superioritate sau inferioritate.

9. Asigurînd standardele încrederii în relațiile cu clientul, avocatul trebuie să respecte

secretul și confidențialitatea în privința informațiilor primite de la client. Această

încredere trebuie să fie păstrată pe tot parcursul acordării asistenței, iar după finisarea

acordării ei, avocatul trebuie să manifeste în continuare o atitudine care să-i ofere

clientului certitudinea că acesta i-a fost loial în momentul în care l-a consultat și asistat.

Avocatul trebuie să evite acțiuni, ce ar pune la îndoială încrederea acordată de către client.

37 Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană a fost iniţial adoptat în Sesiunea Plenară din data de 28 octombrie 1998, şi modificat ulterior în Sesiunile Plenare ale CCBE din 28 noiembrie 1998, 6 decembrie 2002 şi 19 mai 2006. 38 Legea nr. 1260 din 19.07.2002 cu privire la avocatură.

Page 27 of 53

10. În ceea ce privește, relația avocatului cu clientul, concluzionăm că avocatul are anumite

obligații, și anume: să explice clientului împrejurările cauzei, situaţia curentă, posibilele

evoluţii viitoare şi eventualele rezultate, corespunzător circumstanțelor concrete ale

cazului; să informeze clientul în legătură cu situaţia curentă a asistenţei şi reprezentării

şi să răspundă cu promptitudine oricăror solicitări de informare din partea clientului; să

îşi exercite activitatea cu bună- credinţă, potrivit uzanţelor oneste, cu respectarea

intereselor clienţilor şi a cerinţelor concurenţei loiale; să comunice clientului informaţiile

pe care le deţine în legătură cu cazul acestuia chiar şi în situaţia în care comunicarea lor

ar contraveni interesului său personal, etc39.

11. Încălcarea obligațiilor menționate servesc drept temei pentru atragerea avocaților la

răspundere disciplinară.

12. De exemplu: Avocatul S.P. a încheiat un contract de asistență juridică cu firma B., pentru

reprezentarea ei pe o cauză civilă privind încasarea datoriei de la firma C.. Ca rezultat,

avocatul vizat nu și-a onorat obligațiile contractuale și timp de mai multe luni n-a efectuat

nici o acțiune ,mai mult ca atît nu informa întreprinderea despre mersul examinării cauze.

Ca rezultat, întreprinderea a fost nevoită să încheie contract de asistență juridică cu alt

avocat și să înainteze o petiție în privința avocatului dat. În urma examinării petiției

declarate de administratorul întreprinderii, CED a stabilit că prin acțiunile sale avocatul S.

a comis o abatere disciplinară gravă, fiindu-i aplicată o sancțiune disciplinară.

Norma:

2. Relaţiile cu clienţii

(1) Avocatul acţionează doar atunci cînd este împuternicit de clientul său, în baza contractului de asistenţă juridică, ori dacă este numit din oficiu, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, sau dacă acordă, la solicitare, asistenţă juridică gratuită garantată de stat.

Comentariu:

13. Avocatul va accepta participarea pe o cauză, numai dacă obligația de acordare a asistenței

juridice este perfectată în corespundere cu cerințele legislației despre avocatură.

14. Astfel, actul juridic care va sta la baza relațiilor între Avocat și Client va constitui

contractul de asistență juridică. Contractul dat urmează a fi pregătit (elaborat) de către

Avocat, condițiile căruia care vor fi negociate preventiv cu Clientul, iar la cerința lui vor fi

introduse modificările necesare.

15. Trebuie de menționat și faptul, că după încheierea contractului de asistență juridică,

Avocatul este obligat să elibereze Clientului bon de plată, ce confirmă primirea sumei

onorariului menționat în contract.

16. Deseori avocații nu respectă această regulă simplă, la primă vedere, care de fapt este

obligatorie în relațiile cu clienții, participînd pe diferite cauze, fără încheierea unui

contract de asistență juridică și fără eliberarea unui bon de plată. Aceste încălcări se

consideră ca abateri disciplinare grave și duc la sancționarea avocaților, potrivit legislației

profesionale.

17. De ex: Avocatul L.P. pentru a apăra interesele unui condamnat, care își ispășea pedeapsa

privativă de libertate și se deținea în penitenciar, în scopul eliberării lui condiționat înainte

de termen, a primit de la rudele acestuia o sumă considerabilă, fără a încheia un contract

39 Statutul profesiei de avocat din RM nr.302 din 08.04.2011

Page 28 of 53

de asistență juridică și fără a elibera bon de plată, asigurându-i totodată că el va fi eliberat.

Prin Decizia CED acțiunile avocatului vizat au fost recunoscute ca abatere disciplinară

gravă și i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară sub formă de amendă cu suspendarea

activității de avocat pînă achitarea sumei amenzii.

18. Contractul va fi perfectat în două exemplare și va fi semnat personal de către părțile

contractante și va purta un caracter confidențial. La semnarea contractului cu o persoană

fizică, Avocatul va verifica corectitudinea și valabilitatea actului de identitate a Clientului,

iar cu acordul lui va anexa la contract și copia actului dat. În cazul, în care Clientul la

semnarea contractului va fi reprezentat de o altă persoană, Avocatul va verifica

valabilitatea împuternicirilor (în original) și va anexa o copie la contract.

19. Dacă Contractul va fi încheiat cu o persoană juridică, Avocatul la semnarea lui va solicita

actele de constituire în original (certificatul de înregistrare, extrasul din registrul CÎS,

altele), împuternicirile persoanei care urmează să semneze, va verifica valabilitatea

actelor prezentate și va anexa la contract copiile lor.40

20. La elaborarea și semnarea Contractului de asistență juridică urmează de ținut cont și

despre necesitatea primirii consimțămîntului Clientului la folosirea datelor lui cu caracter

personal pe parcursul reprezentării intereselor lui în fața diferitor organe, inclusiv și în

instanțele de judecată.41

21. Totodată, nu trebuie de neglijat și efectele încheierii contractului de asistenţă juridică,

deoarece în cazul în care se angajează să asiste şi să reprezinte un client într-o procedură

legală, avocatul îşi asumă obligaţiile prevăzute de Legea cu privire la avocatură, Statutul

profesiei de avocat şi contract, precum şi consecinţele care apar din asumarea respectivă.

22. Urmează de menționat și faptul că împuternicirile avocatului şi ale avocatului stagiar se

confirmă prin mandat42. Într-un proces civil, acestea urmează a fi consemnate pe versoul

mandatului sau, după caz, în procura întocmită la cererea clientului, în modul stabilit de

lege.43 Dacă se întocmeşte o procură,avocatul sau avocatul stagiar va nota pe versoul

mandatului textul ,,Conform procurii anexate” şi va semna versoul mandatului în locul

clientului. Împuternicirile avocatului sau ale avocatului stagiar stabilite în procură sînt

valabile doar dacă aceasta se prezintă împreună cu mandatul. Formularul mandatului este

un document de strictă evidenţă.44

23. Relațiile menționate sunt reglementate de următoarele prevederi: articolul 8 al Legii cu

privire la avocatură, care stipulează genurile de asistenţă juridică calificată pe care le

acordă avocaţii persoanelor fizice şi juridice; alin.1 lit.b) al art. 54 al Legii cu privire la

avocatură, conform căruia avocatul este obligat să acorde asistenţă juridică conform

contractului încheiat cu clientul sau cu oficiul teritorial al Consiliului Naţional pentru

Asistenţă Juridică Garantată de Stat, iar conform lit.c) al aceluiași articol, să acorde

asistenţă juridică garantată de stat în volumul solicitat de oficiile teritoriale ale CNAJGS;

alin.1 al art. 60 al Legii cu privire la avocatură, care stabilește că avocatul acordă

asistenţă juridică clientului în baza contractului de asistenţă juridică, încheiat în formă

scrisă, iar în baza alin.2 împuternicirile avocatului şi ale avocatului stagiar se confirmă prin

mandat. art.6 din Statutul profesiei de avocat, în care detaliat este descrisă forma şi

conţinutul contractului de asistenţă juridică; art.8 din statutul profesiei de avocat, care

40 Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/30.05.2003, art. 80 41 Legea privind protecţia datelor cu caracter personal nr. 133/08.07.2011 42 Legea nr.1260 din 19.07.2002 cu privire la avocatură, art.60 43 Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225/30.05.2003, art. art. 80 alin.(7), 81 44 HG nr.158 din 28.02.2013 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului şi al avocatului stagiar

Page 29 of 53

prevede acordarea asistenţei juridice garantate de stat; alin.(1) al art. 75 CPC, care

prevede că, într-un proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal, prin

avocat sau avocat stagiar, iar participarea personală în proces nu face ca persoana fizică

să decadă din dreptul de a avea avocat; alin.(2) al art. 75 CPC, conform căruia, procesele

persoanelor juridice se susţin în instanţă de judecată de către organele lor de administrare,

care acţionează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte acte normative sau

prin actele lor de constituire, precum şi de către alţi angajaţi împuterniciţi ai persoanei

juridice, de către avocaţi sau avocaţi stagiari. art. 679 Cod civil și alte norme.

24. Referitor la acordarea asistenţei juridice obligatorii de stat, aceasta se desfășoară numai

ca urmare a desemnării avocaților de către Oficiile Teritoriale ale Consiliului Naţional

pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat. În acest sens, pentru asigurarea acordării

asistenţei juridice calificate, oficiul teritorial încheie, cu avocatul public sau cu avocatul

care urmează să acorde astfel de servicii la cerere, contract după modelele aprobate de

Consiliul Naţional.45

25. Obligaţiile avocatului desemnat să acorde asistenţă juridică garantată de stat încetează în

momentul în care, în cauză se prezintă un avocat ales, iar Avocatul înlocuit are dreptul la

încasarea onorariului cuvenit pentru prestaţiile efectuate pînă la data încetării

asistenţei.46

26. De ex: Avocatul C.R. care face parte din Baroul Chișinău, fiind într-o deplasare de serviciu la

Cahul, fără a încheia un contract de asistență juridică cu Clientul și fără a fi desemnat de

către Oficiul Teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat,

la rugămintea unor prieteni din poliție a participat la reținerea a două persoane bănuite

de comiterea unei infracțiuni, în incinta IP Comrat, CED a constatat că avocatul vizat a

comis o abatere disciplinară gravă și i-a aplicat o sancțiune disciplinară.

Norma:

(2) Avocatul îşi consultă clientul în mod conştiincios şi îşi informează cu diligenţă clientul cu privire la evoluţia cauzei ce i-a fost încredinţată.

Comentariu:

27. Avocatul este obligat să acționeze în interesele clientului și să-l informeze despre mersul

procesului în care este implicat și toate materialele cauzei, ca acesta să poată lua deciziile

necesare în apărarea intereselor sale. Pentru realizarea acestei importante misiuni, chiar

din momentul cînd primește prima consultație, Clientul trebuie să înțeleagă că Avocatul

este un specialist responsabil și dispus să-i acorde tot suportul juridic necesar și legal în

rezolvarea problemei sale.

28. Astfel, consultînd Clientul, Avocatul trebuie să rețină că sarcina lui constă nu nu numai în

aceea ca să-i dea un sfat, care nu depășește limitele cadrului legal, dar și să se convingă,

că acest sfat este corect înțeles de către Client. Totodată, Avocatul trebuie să explice

Clientului despre posibilele rezultate ale examinării litigiului în instanță și să-și expună

sincer părerea sa referitor la rezultatul probabil al cauzei examinate.

29. Avocatul trebuie să fie foarte prudent ca interesul lui să nu devină mai important decât

interesul clientului său și nu trebuie să ajungă în situația în care trebuie să acționeze sau

să se abțină de la acțiuni care pot fi în detrimentul clientului, pentru a-și satisface

interesele sale, să-l mintă pe client, să se eschiveze să-i comunice toată informația

relevantă, ori să facă alte lucruri prin care să-și plaseze interesul său în mod prioritar.

45 Legea cu privire la asistenţa juridică garantată de stat nr. 198/26.07.2007 46 Statutul profesiei de avocat din RM nr.302 din 08.04.2011

Page 30 of 53

30. În practica CED se întîlnesc multe cazuri din partea unor avocați neconștiicioși care

consultă greșit Clientul, tergiversează nemotivat examinarea cauzei ori fără

consimțămîntul lui, majorează neîntemeiat cerințele invocate de către reclamant în

acțiunea civilă declarată în scopul primirii unui onorariu mai mare, decât acela pe care l-

ar fi primit, dacă cauza s-ar fi examinat mai repede.

31. De ex. Avocatul N.B. reprezentînd interesele Clientului pe o cauză civilă privind încasarea

unei datorii, a majorat neîntemeiat cerințele referitor la încasarea sumei penalității și a

dobînzii de întîrziere, primind de la Client pînă la soluționarea litigiului în instanța de fond

și a primit de la Client în calitate de onorariu o sumă exagerată, profitînd de clauza

contractuală privind stabilirea onorariului procentual din valoarea totală a acțiunii civile.

Norma:

(3) Avocatul nu este în drept să accepte o cauză dacă este sigur că nu are competenţa necesară pentru a se ocupa de această cauză, exceptînd cazul în care cooperează cu un alt avocat care are competenţa respectivă.

Comentariu:

32. Avocatul nu poate consilia sau reprezenta în mod efectiv clientul dacă nu are o pregătire

profesională corespunzătoare. Din cauza modificărilor permanente a legislaţiei și

practicii judiciare naționale şi internaționale este necesară din partea Avocatului o

dezvoltare profesională continuă atît de sine stătătoare cît și prin intermediul cursurilor

de instruire. Regulile profesionale accentuiază des faptul că Avocatul nu trebuie să preia

un caz care nu ţine de competenţa sa.

33. În cazul în care Avocatul nu este încrezut că dispune de cunoștințe suficiente și practica

necesară pentru acordarea asistenței juridice clientului pe o cauză complicată și nu va

avea posibilitate să realizeze cu succes obligațiile sale, atunci el nu are dreptul să accepte

această cauză sau cu consimțămîntul Clientului să accepte participarea în continuare, cu

condiția că va coopera în acest sens cu un alt avocat care posedă competența respectivă.

34. Deseori, din diferite motive, fie lipsa volumului de lucru, ori la solicitarea unui prieten ș.a.,

Avocatul acceptă acordarea asistenței juridice pe un dosar, ca ulterior din lipsa

competenței necesare, să aibă în instanță o pierdere de cauză.

35. Asistenţa juridică acordată de avocat trebuie să corespundă bunelor practici profesionale

în materie juridică, normelor materiale şi procedurale şi să rezulte dintr-o conduită

profesională şi corectă.

36. De ex: Avocatul V.I. la solicitarea unui Client a acceptat o cauză privind restabilirea în

funcție a unei persoane care a fost concediată nelegitim de la lucru. Avocatul declarînd

din numele Clientului cererea de chemare în judecată a solicitat restabilirea în funcție a

persoanei date și incasarea de la angajator a salariului neachitat pentru absența forțată

de la lucru. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru cererea de chemare în judecată a fost

respinsă din temeiul ,,că reclamantul și reprezentantul său n-au solicitat anularea

Ordinului prin care a fost concediată persoana respectivă,, hotărîre care a rămas definitivă

și irevovabilă în final după pierderea cauzei date, Clientul a depus o petiție la CED, care

examinînd toate materialele cauzei,audiind părțile implicate în litigiu, a fost pornită

procedură disciplinară în privința avocatului vizat și constatînd în acțiunile lui o abatere

disciplinară gravă i-a aplicat o sancțiune disciplinară.

Norma:

Page 31 of 53

(4) Avocatul nu poate accepta o cauză atunci cînd, din pricina altor obligaţii, se află în imposibilitate să se ocupe de ea cu promptitudine sau să consulte corect clientul.

Comentariu:

37. Prin prisma normei menționate, reiese faptul că Avocatul nu este în drept să accepte o

cauză și să acorde asistență juridică Clientului, dacă: cordă în prezent ori a acordat

anterior asistență juridică clientului, interesele căruia sunt în contradicție cu interesele

persoanei fizice sau juridice care s-a adresat după asistență juridică; a participat pe cauza

dată în calitate de judecător, procuror, ofițer de urmărire penală, expert, specialist,

translator,grefier, și alte funcții; în judecătoria, în care se va examina cauza dată în prima

instanță, activează în funcție de judecător o persană care se află cu el în relații de rudenie

apropiate; se află în relații de rudenie cu partea opusă pe dosar sau cu avocatul care

acordă asistență juridică pe aceeași cauză părții opuse, interesele căreia contravin

persoanei căreia îi acordă asistență juridică; acceptarea obligației de acordare a asistenței

juridice va împiedica acordarea asistenței juridice altui client;

38. Avocatul nu este în drept să accepte o cauză civilă, dacă poziția sa este în contradicție cu

poziția Clientului.

Norma:

(5) În cazul în care avocatul se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile, trebuie să se asigure că respectivul client poate contracta, în timp util, un alt avocat care să-i ofere asistenţa juridică necesară, pentru a evita prejudicierea clientului.

Comentariu

39. Avocatul trebuie să ia toate măsurile în vederea evitării prejudicierii clientului.

40. Avocatului îi este interzis să participe la proces fără a lua cunoştinţă în prealabil de

materialele dosarului.47 În cazul în care este în imposibilitate să-şi îndeplinească

mandatul asumat anterior, el va informa clientul în prealabil despre acest fapt. De

asemenea, lui îi revine sarcina, în cazul în care clientul este de acord, să asigure

substituirea sa printr-un alt avocat48. Potrivit aceleiași surse, în oricare caz de încetare a

mandatului, avocatul are obligaţia să ia în timp util şi în mod rezonabil măsuri potrivite

pentru apărarea intereselor clientului, cum ar fi: notificarea acestuia, acordarea unui timp

suficient clientului pentru a-şi angaja un alt avocat, predarea documentelor şi a bunurilor

clientului.49

41. În situația în care, Avocatul are în gestiune un volum mare de dosare, și conștientizează

că nu poate instrumenta respectivul dosar, trebuie să se abțină de la preluarea

materialelor de la client și să-i explice că nu dispune de timpul necesar, recomandîndu-i

acestuia un coleg–avocat, pentru a nu pune în pericol situația clientului.

42. De altfel, gestionarea unui număr excesiv de mare al dosarelor, pe de o parte face ca

avocatul să se trezească în situația în care este nevoit să tergiverseze examinarea

anumitor cauze, (ex.: depunerea cererilor de amânare pe anumite cauze, prin participarea

în ședințele de judecată prioritare, și ignorîndu-le pe celelalte), iar pe de altă parte,

clientul care solicită prestarea serviciile juridice ale avocatului, solicită de la acesta

seriozitate și disciplină, pe tot parcursul reprezentării acestuia.

Norma:

47 Legea nr.1260 din 19.07.2002 cu privire la avocatură, art.54 48 Statutul profesiei de avocat din RM nr.302 din 08.04.2011, art.57, alin.(19) 49 Statutul profesiei de avocat din RM nr.302 din 08.04.2011, art.24

Page 32 of 53

(6) Relaţiile cu clientul trebuie să fie oficiale, bazate pe respect reciproc.

Comentariu

43. Reiese din alin. (1) a pct. 2. al Capitolului I, al prezentului Cod, și anume: Relaţiile dintre

avocat şi client sînt bazate pe onestitate, probitate, echitate, corectitudine, sinceritate şi

confidenţialitate.

44. În cadrul acestor relațiilor dintre avocat - client, avocatul trebuie să rămână independent

de client. Avocatul acționează doar atunci cînd este împuternicit de către clientul său și în

limitele contractului încheiat.

Norma:

(7) Deşi interesul clientului este primordial, avocatul nu-şi va subordona integritatea personală şi profesională clientului său. Avocatul nu este în drept să accepte o propunere frauduloasă şi este obligat să acţioneze în conformitate cu legea.

Comentariu

45. În cadrul asistenței juridice, avocatul este agentul clientului său și trebuie să acționeze în

conformitate cu instrucțiunile acestuia, însă loalitatea față de client nu presupune slujirea

acestuia și satisfacerea tuturor dorințelor clientului, dar acționarea în interesele acestuia

în limitele specifice unui stat de drept, potrivit principiului independenței.

46. Totodată, un avocat trebuie să protejeze interesele clienților, folosind doar mijloacele

care sunt în conformitate cu legea, cu demnitatea profesiei de avocat și bunele practici,

precum și nu sunt contrare conștiinței avocatului.

47. În cazul în care,cerințele Clientului care se adresează după asistență juridică evident

contravin legislației în vigoare sau persoana dată cere să fie folosite în apărarea

intereselor sale probe neveridice ori dobîndite cu încălcări a legislației, fie solicită

folosirea altor metode și mijloace nelegitime, iar apărarea(menținerea) poziției lui nu

este posibilă prin alte mijloace și metode legale, Avocatul trebue să refuze în acordarea

asistenței juridice în continuare Clientului. În situația dată, Avocatul este obligat să aducă

la cunoștință Clientului motivele date.

48. Mai mult decît atît, a fi devotat Clientului înseamnă că Avocatul trebuie să fie independent,

trebuie să evite conflictul de interese şi trebuie să menţină încrederea Clientului. De

asemenea, Avocatul trebuie să fie liber în sens politic, economic şi intelectual atunci când

acţionează în cauza Clientului său, când acordă consultaţii sau când îşi reprezintă Clientul.

Aceasta înseamnă că Avocatul trebuie să fie independent faţă de stat sau de alte interese

puternice şi nu trebuie să permită ca această independenţă să fie compromisă de presiuni

nepotrivite din partea asociaţilor săi.

49. În această ordine de idei, în art. 1 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat al RM se

stipulează că profesia de avocat este liberă și independentă, prevederi ce se conțin în toate

codurile analizate.

50. Avocatul trebuie să rămână corect și demn în orice situație, astfel în cât să nu apară nici

un dubiu asupra integrității acestuia. Există mai mulți factori care pot să aducă atingere

independenței avocaților, precum ar fi: relații personale sau patrimoniale cu una sau mai

multe părți implicate; interesul material sau de altă natură, direct sau indirect care poate

fi dobândit după finisarea procesului; relațiile avocatului sau unuia din colegii de birou al

avocatului care a acordat asistență juridică ca avocat sau a acționat în altă calitate decât

cea de avocat pentru una sau mai multe părți implicate în cauză etc.

Norma:

Page 33 of 53

(8) Avocatul nu va face promisiuni cu privire la rezultatul sarcinii preluate, indiferent de faptul cît de previzibil este acesta, în special cînd rezultatul depinde de decizia instanţei de judecată, a unei autorităţi publice sau a unui terţ.

Comentariu

51. Clientul, chiar de la prima discuție, trebuie să înțeleagă că avocatul nu este un judecător,

care îi va soluționa toate problemele, dar un specialist calificat, a cărui datorie și obligație

este acționeze în interesele clientului, însă fără a-i oferi careva promisiuni sau ,,asigurări”.

Sarcina avocatului constă în acordarea asistenței juridice oricărei persoane care i se va

adresa, indiferent de faptul ce a comis, dacă este vinovat ori nu, sau ce litigiu are de

soluționat.

52. Avocatul nu trebuie să promită sau să garanteze Clientului un rezultat pozitiv, însă este

în drept să-și expună poziția sa în privința perspectivei cazului în care este implicat clientul, totodată asigurîndu-l că va întreprinde toate măsurile legale și va folosi toate

capacitățile sale profesionale pentru realizarea scopului final dorit.

53. Avocatul, în discuțiile cu Clientul, trebuie să excludă orice declarații cu referire la relațiile

sale cu reprezentanții puterii de stat, din instanțele de judecată ori alte organe de drept.

Page 34 of 53

CAPITOLUL 03 – CONFLICTUL DE INTERESE

Norma:

Capitolul III

Conflictul de interese

(1) Avocatul nu este în drept să consulte, să reprezinte ori să apere mai mult de un client în una și aceeași cauză atunci, cînd interesele acestora sunt conflictual sau cînd există realmente riscul de a aparea un astfel de conflict de interese.

(2) Avocatul trebuie să se abtina, să se mai ocupe de cauzele tuturor clienților implicați, atunci cînd intervine un conflict de interese ale acestora, cînd secretul profesional riscă să fie violat sau cînd independența sa riscă să fie pusă la indoială.

(3) Avocatul nu este în drept să accepte o cauză a unui nou client, dacă secretul informațiilor încredințate de un vechi client riscă să fie violat sau atunci cînd cunoașterea de către avocat a cauzelor vechiului client îl favorizeaza pe noul client în mod nejustificat.

Comentariu:

1. Pentru a asigura exercitarea funcțiilor delegate avocaților, pentru a asigura independența

și îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor, acestora le sunt impuse careva

incompatibilități și restricții, în conformitate cu care, avocatul trebuie să refuze să acorde

asistență juridică în cazul în care cunoaște că existe circumstanțe care nu i-ar permite să

rămână independent.

2. Avocatul nu este în drept să acorde asistenţă juridică persoanei dacă, în cauza dată, el

acordă sau a acordat asistenţă juridică unor persoane ale căror interese vin în

contradicţie cu interesele persoanei în cauză (art. 54 alin. (2) al Legii), sau cînd un

asemenea risc este real (p. 3.1 al Codului deontologic). O interdicţie similară este

prevăzută şi de art. 67 alin. (5) pct. 3 al Codului de procedură penală.

3. Legea cu privire la avocatură mai interzice acceptarea cauzei în care avocatul a fost

implicat anterior în calitate de judecător, procuror, organ de urmărire penală, expert,

specialist, interpret sau martor, sau dacă se află în raporturi familiale sau de rudenie cu

astfel de persoane (art. 54 alin. (2) lit. b) şi c)). De asemenea, avocatul nu va accepta cauza

unui nou client dacă prin aceasta riscă să fie violat secretul încredinţat de un vechi client,

sau ar favoriza noul client în mod nejustificat.

4. Avocatului nu îi este interzis să reprezinte concomitent două persoane în aceeaşi cauză,

atît timp cît nu există contradicţii între interesele clienţilor. Pentru aceasta, Statutul

profesiei cere acordul tuturor părţilor (art. 57 alin. 34).

5. Pe tot parcursul asistării sau reprezentării, avocatul se va consulta permanent cu fiecare

dintre clienţii asistaţi sau reprezentaţi în ceea ce priveşte deciziile care trebuie adoptate

şi motivele determinante în adoptarea acestora, astfel încît fiecare client să poată lua

propriile decizii, în baza unor informaţii complete (art. 57 alin. (10) al Statutului

profesiei). Între clienţii reprezentaţi în comun regula confidenţialităţii nu se aplică (art.

57 alin. (11) al Statutului profesiei).

6. Dacă după preluarea cauzei apare riscul divulgării secretului profesional sau intervine un

conflict între interesele clienţilor reprezentaţi, avocatul trebuie să renunţe la cauzele

tuturor clienţilor. Dacă avocaţii sunt asociaţi în grup, regulile cu privire la conflictul de

interese sunt aplicabile în privinţa tuturor avocaţilor asociaţi.

Page 35 of 53

7. Pot avea loc următoarele tipuri de conflicte de interese - Conflictul dintre interesul

clientului și avocatului; Conflictul dintre interesele mai multor clienți, care la rândul său

poate fi de două tipuri: Conflictul dintre interesele mai multor clienți reprezentanți într-

o cauză; Conflictul dintre interesele vechiului și noului client; Conflictul dintre interesele

clientului și interesele statului (interesele generale ale societății – interes public);

Conflictul dintre interesul clientului și cel al persoanelor apropiate avocatului.

8. Avocații trebuie să întreprindă toate măsurile pentru a preveni apariția unui conflict de

interes, iar în cazul apariției unui asemenea conflict, avocatul trebuie să-l gestioneze bine

și să-l înceteze. Totodată, nu este suficient de a înceta acest conflict, dar și de ai oferi cele

mai bune soluții pentru stingerea acestuia. Urmare, depistarea și soluționarea conflictului

de interes ține de responsabilitatea avocatului.

9. Conform Comentariului asupra Cartei principiilor fundamentale ale avocatului european,

„avocatul trebuie să se abţină să reprezinte un client nou, dacă avocatul posedă vreo

informaţie confidenţială obţinută de la un client sau fost client de-al său”.

10. Legea cu privire la avocatură interzice avocatului să acționeze contrar intereselor legitime

ale clientului, să ocupe o poziţie juridică fără a o coordona cu acesta (cu excepţia cazurilor

cînd clientul îşi recunoaşte vina), să refuze, fără motive întemeiate, apărarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului sau a condamnatului, la care s-a obligat.

11. Avocatul nu trebuie să fie sfătuitorul şi nici reprezentantul sau apărătorul a mai mult de

un client în una şi aceeaşi cauză, atunci cînd interesele clienţilor sînt conflictuale sau cînd

există, în mod real, riscul de a apărea un astfel de conflict de interese.

12. Cu excepţia unui acord între părţi, avocatul nu se va ocupa de cauzele tuturor clienţilor

implicaţi, atunci cînd apare riscul un conflict de interese, cînd avocatul apreciază că nu

poate asigura apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale fiecărui client în parte, cînd

secretul profesional riscă să fie violat sau cînd independenţa sa riscă să fie lezată.

13. O condiție de evitare a conflictului de interese este că avocatul nu trebuie să prezinte cu

bună-ştiinţă informaţii false ori să inducă în eroare.

14. În relația judecător – avocat, judecătorul şi avocatul trebuie să fie independenţi în

exercitarea funcţiilor acestora şi totodată trebuie să fie şi să păstreze aparenţa că sunt

independenţi unul faţă de altul. Această independenţă este afirmată de statutul şi de

principiile etice ale fiecărei profesii50.

15. Avocaţii trebuie să respecte secretul profesional în concordanţă cu legislaţia internă,

reglementările şi deontologia lor. Orice violare a secretului profesional, fără

consimţământul clientului, trebuie să fie sancţionată în mod adecvat. Îndatoririle

avocatului faţă de client includ: consilierea clienţilor atât în privinţa drepturilor şi

obligaţiilor lor legale, cât şi cu privire la soluţia probabilă, precum şi consecinţele cauzei,

inclusiv costurile financiare; încercarea de a rezolva cauza mai întâi pe cale amiabilă;

luarea de măsuri legale pentru a proteja, respecta şi a exercita drepturile şi interesele

clienţilor lor; evitarea conflictelor de interese; evitarea de a accepta un număr mai mare

de cazuri decât cel pe care îl pot gestiona în mod rezonabil. Astfel, avocatul nu poate să

reprezinte doi clienţi în aceeaşi cauză, dacă există riscul divulgării secretului profesional,

inclusiv, avocatul trebuie să se abţină să reprezinte un client nou, dacă avocatul posedă

vreo informaţie confidenţială obţinută de la un client sau fost client de-al său.

16. Avocatul nu ar trebui să reprezinte un client, dacă există un conflict între interesele

acestuia şi interesele avocatului. Dacă un asemenea conflict apare în timp ce avocatul

acţionează în interesul clientului său, acesta trebuie să înceteze reprezentarea. Acest

50 Avizul nr. (2013) 16 privind relațiile dintre judecători și avocați adoptat cu ocazia celei de a 14-a reuniune plenară a CCJE (Strasbourg, 13-15 noiembrie 2013)

Page 36 of 53

principiu trebuie privit în strânsă legătură cu principiile (b) (confidenţialităţii), (a)

(independenţei) şi (e) (loialităţii)51.

51 Carta Principiilor fundamentale ale Avocatului European și Codul de Conduită al Avocatului European aprobate de Consiliul Barourilor și Societăților de Drept din Europa (CCBE)

Page 37 of 53

CAPITOLUL 04 – ONORARIILE AVOCAȚILOR

Norma:

Capitolul IV

Stabilirea onorariilor

1. Avocatul trebuie să-şi informeze clientul privitor la onorariu, iar valoarea insumată a onorariilor trebuie să fie echitabilă şi justificată. În cazurile patrimoniale onorariul poate fi stabilit în cotă procentuală.

2. Cînd avocatul solicită achitarea unei sume din onorariu cu titlu de avans asupra cheltuielilor şi/sau a onorariului, acesta nu trebuie să depăşească o estimare rezonabilă a onorariului şi a cheltuielilor probabile în cauză.

3. În cazul neachitării datoriilor aferente onorariilor şi cheltuielilor, avocatul este în drept să renunţe de a se mai ocupa de cauza respectivă şi se poate retrage din ea respectînd dispoziţiile prezentului Cod.

Împărţirea onorariilor cu o persoană care nu este avocat

Avocatului îi este interzis să împartă onorariul cu o persoană care nu este avocat. Prevederea menţionată nu se aplică sumelor sau compensaţiilor vărsate de către avocat moştenitorilor unui avocat decedat sau unui avocat care şi-a dat demisia pentru a se prezenta ca succesor al clientelei acestuia.

Comentariu:

1. Onorariul avocatului reprezintă suma de bani primită de către avocat de la clientul său

pentru activitatea profesională realizată, serviciile juridice prestate, sumă de bani care va

include şi acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului.

2. Onorariile se stabilesc liber între avocat și client. Prin decizia Consiliului Uniunii

Avocaţilor din Republica Moldova nr. 2 din data de 30 martie 2012 a fost aprobată

recomandarea privind cuantumul onorariilor avocaţilor şi compensarea de către

instanţele de judecată a cheltuielilor de asistenţă juridică. Conform p. 1 al Recomandării

menţionate supra, prezenta Recomandare se va aplica împreună cu prevederile Legii cu

privire la avocatură şi cele ale Statului profesiei de avocat, care reglementează

remunerarea muncii avocaţilor.

3. La stabilirea onorariului urmează a se ţine cont de recomandările elaborate de Uniunea

Avocaților din RM, starea financiară/socială a clientului și alți factori care determină

părţile contractante la majorarea sau micșorarea onorariului.

4. Onorariul avocatului urmează a fi stabilit în raport de dificultatea, amploarea sau durata

cazului. Stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente: timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității

solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în

cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să

accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi

constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în

muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau alți

specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și

rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat;

situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de

împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.

Page 38 of 53

5. La încheierea contractului de asistenţă juridică, prin acordul comun al părţilor, avocatul

este în drept să stabilească următoarele categorii de onorarii: onorarii orare; onorarii

fixe (forfetare); onorarii de succes; Onorariu periodic; onorarii formate din combinarea

criteriilor expuse mai sus;

6. Onorariul orar este stabilit pentru o ora de lucru, ce constituie suma fixă de bani datorată

avocatului pentru fiecare oră de servicii profesionale pe care o prestează clientului. Acest

tip de onorariu, poate include inclusiv timpul petrecut la telefon cu clientul său, în situaţia

în care discuţia telefonică face obiectul unei consultaţii juridice.

7. Onorariul fix (forfetar) constituie suma fixă de bani datorată avocatului pentru un

serviciu profesional sau pentru categorii de astfel de servicii profesionale pe care îl

prestează sau, după caz, le prestează clientului. Indiferent de rezultatul obţinut în urma

prestării serviciilor juridice clientul va fi obligat să achite avocatului onorariul stabilit în

sumă fixă

8. Onorariul de succes constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de

către avocat a unui anumit rezultat. Onorariul de succes poate fi convenit împreună cu

onorariul orar sau fix.

9. Onorariul periodic poate fi asimilat unui serviciu de „abonament”. Tipul nominalizat de

onorariu poate fi recomandat clienţilor care apelează frecvent la serviciile avocatului

respectiv.

10. Contractul de asistenţă juridică încheiat între avocat şi client este un contract cu titlu

oneros. Astfel, în situaţia în care clientul nu îşi onorează obligaţiunile asumate prin

contract – de a achita onorariul (retribuţia) convenit, avocatul este în drept să renunţe de

a se mai ocupa de cauza respectivă şi se poate retrage din ea respectînd dispoziţiile

Codului deontologic.

11. Onorariul stabilit între avocat şi client se referă nemijlocit asupra costului serviciilor

juridice prestate. Se interzice împărţirea onorariului stabilit între client şi avocat cu o altă

persoană care nu este avocat (ca exemplu plata unei retribuţii pentru recomandare), cu

excepţiile prevăzute de Codul deontologic.

12. În practica Comisiei pentru etică şi disciplină a Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova,

în cauza C.R, Comisia a constatat în acţiunile avocatului abatere disciplinară în legătură cu

stabilirea onorariului exagerat; în cauza C. C., Comisia a constatat în acţiunile avocatului

abatere disciplinară în legătură cu încasarea onorariului de succes pînă la întocmirea

cererii de chemare în judecată şi intentarea cauzei civile.

Page 39 of 53

CAPITOLUL 05 – RELAȚIILE CU INSTANȚELE DE JUDECATĂ ȘI

ALTE ORGANE JURISDICȚIONALE

Norma:

Capitolul V

Relațiile cu instanțele de judecată și alte organe jurisdicționale

1. Avocatul este obligat să manifeste un comportament respectuos în fața instanțelor de judecată, solicitându-le acestora respectul şi tratamentul reciproc în calitate de avocat. Avocatul care se prezintă în faţă instanțelor de judecată sau care participă la o procedură judiciară trebuie să respecte regulile de conduită aplicabile în instanța de judecată. Obligația de a respecta aceste reguli nu limitează avocatul să obiecteze împotriva acțiunilor judecătorului sau să exercite alte drepturi procedurale.

2. Avocatul apăra și reprezintă clientul in mod conștiincios, fara a ține cont de propriile sale interese sau ale persoanei terțe și nici de alte circumstanțe ce l-ar putea influența.

3. Avocatul nu este în drept sa furnizeze judecătorului, cu buna știinta, o informație falsă sau de altă natură, să-l inducă pe acesta în eroare. Avocatul nu poartă răspundere pentru veridicitatea informațiilor prezentate de către client.

4. Normele aplicabile în cazul relațiilor dintre avocat și judecator se aplică în egală măsura și altor organe jurisdicționale.

Comentariu:

1. Standardele importante în spațiul european cu privire la condițiile înaintate față de

avocat în relațiile sale cu instanțele de judecată și alte organe jurisdicționale sunt

reflectate în recomandările Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei, Rezoluțiile și

Recomandările Consiliului Barourilor și Societăților Juridice din Europa (Council of Bars and

Law Societies from Europe – „CCBE”), precum în legislațiile și practicile la nivel național al

diferitor state.

2. Conform standardelor internaționale, Avocatul care se prezintă în fața Curților şi

Tribunalelor sau care participa la o procedura trebuie să respecte normele deontologice

aplicabile în respectiva jurisdicție. Avocatul trebuie să respecte, în orice circumstanță,

caracterul contradictoriu al dezbaterilor. Nu în ultimul rând, acesta va da dovada de

respect şi de loialitate față de oficiile judecătorului, dar, în același timp, isi va apară clientul în mod conștiincios şi fără teama, fără a tine cont de propriile sale interese şi nici

de vreo consecință de orice fel ce l-ar putea privi pe el sau pe oricare alta persoana.

3. Avocatul nu trebuie, în nici un moment, să furnizeze judecătorului, cu buna știință, o

informație falsă ori vreo informație de natură sa îl inducă pe acesta în eroare52.

4. În relația cu magistrații, avocatul, dar și judecătorul îşi va exercita atribuţiile judiciare

cu respectul cuvenit faţă de toate persoanele, respectiv faţă de părţi, de martori, de

avocaţi, de personalul instanţei şi de colegi, fără a face vreo deosebire pe motive

nerelevante care nu prezintă nicio importanţă pentru îndeplinirea adecvată a atribuţiilor

sale.

5. În timpul desfăşurării procesului în instanţă, judecătorul le va cere avocaţilor să se abţină

de a-şi exprima, prin cuvinte sau atitudine, imparțialitatea sau prejudecata bazată pe

52 Carta Principiilor fundamentale ale Avocatului European și Codul de Conduită al Avocatului European aprobate de Consiliul Barourilor și Societăților de Drept din Europa (CCBE)

Page 40 of 53

motive nerelevante, cu excepţia situaţiilor în care acest lucru devine relevant din punct

de vedere legal, pentru o chestiune aflată în dezbatere şi care poate servi intereselor

legitime ale apărării.

6. Conform principiilor de la Bangalore cu privire la conduita judiciară, Judecătorul va

menţine ordinea şi conformitatea în toate procedurile ce au loc în faţa instanţei şi va fi

răbdător, demn şi politicos în relaţiile cu părţile, cu juraţii, martorii, avocaţii, dar şi cu

toate persoanele cu care vine în contact în cadrul activităţilor sale oficiale. Judecătorul va

pretinde o conduită similară din partea reprezentanţilor legali, a personalului instanţei,

cât şi a altor persoane aflate sub influenţa, autoritatea sau controlul său53.

7. Având în vedere că puterea judecătorească se bazează atât pe principiul independenţei

de orice putere externă şi de orice comandă venită din orice sursă, cât şi pe absenţa

ierarhiei interne, rolul său este judecarea corectă a cauzelor aduse înaintea lor de către

serviciul procuraturii sau de către părţi, inclusiv avocați. Aceasta implică absenţa oricărei

influenţe ilicite din partea procurorului sau a apărătorului. Judecătorii, procurorii şi

avocaţii apărării trebuie să respecte fiecare rolul celuilalt54. 8. În relație cu autoritatea judiciară, avocaţii trebuie să o respecte şi să-şi îndeplinească

îndatoririle în faţa instanţelor în conformitate cu legea sau alte reglementări, şi cu deontologia lor profesională. Orice neîndeplinire de către avocaţi a obligaţiilor

profesionale nu trebuie să aducă prejudicii intereselor clienţilor sau altora care le solicită

serviciile.

9. Chiar dacă judecătorii şi avocaţii au roluri diferite în procedura judiciară, este necesară

contribuţia celor două profesii la elaborarea unei soluţii echitabile şi eficiente în toate

procedurile, conform legii55.

10. Judecătorul şi avocatul trebuie să fie independenţi în exercitarea funcţiilor acestora şi

totodată trebuie să fie şi să păstreze aparenţa că sunt independenţi unul faţă de altul.

Această independenţă este afirmată de statutul şi de principiile etice ale fiecărei profesii.

11. Respectarea principiilor juridice și valorilor etice comune de către toți profesioniștii

implicați în procesul de realizare a justiției, este fundamentală pentru realizare echitabilă

a justiției. Formarea continuă în domeniul profesional, este o obligaţie pentru judecători

şi avocați. O astfel de formare trebuie să fie organizată într-o manieră imparţială inclusiv

în domeniul eticii profesionale, şi evaluată într-o manieră obiectivă şi regulată în ceea ce

priveşte eficienţa ei. Unde este cazul, formările comune pentru judecători şi avocaţi pe

teme de interes comun, pot contribui la realizarea unei justiţii de înaltă calitate.

12. Când se consideră adecvat, formări comune pentru judecători, procurori şi avocaţi pe

teme de interes comun pot contribui la îndeplinirea unei justiţii de cea mai înaltă calitate.

Formarea comună trebuie să facă posibilă crearea unei baze pentru o cultură juridică

comună.

13. În legătură cu accesul la Justiție, judecătorii şi avocaţii au o obligaţie comună legată de

respectarea regulilor procedurale şi a principiilor procesului echitabil. Normele

procedurale constituie un instrument esenţial pentru a permite soluţionarea litigiilor. Ele

determină rolurile judecătorilor şi avocaţilor. În acest sens, judecătorii şi avocaţii trebuie

să deţină o bună cunoaştere şi înţelegere a acestor norme, în interesul unei soluţii legale.

53 Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară 54 Avizul consultativ nr. (2009)4 privind relațiile dintre judecători și procurori, adoptat la 20 septembrie 2009 CCJE (Strasbourg, 13-15 noiembrie 2013) 55 Avizul nr. (2013) 16 privind relațiile dintre judecători și avocați adoptat cu ocazia celei de a 14-a reuniune plenară a CCJE (Strasbourg, 13-15 noiembrie 2013)

Page 41 of 53

14. Judecătorii şi avocaţii trebuie să coopereze pentru a respecta prevederile legislației. Este

necesară stabilirea unei bune comunicări între instanţe şi avocaţi pentru a asigura

celeritatea şi eficienţa procedurilor.

15. Judecătorii şi avocaţii au reguli și principii deontologice specifice. Cu toate acestea, mai

multe principii etice sunt comune judecătorilor şi avocaţilor. Acestea se referă la:

respectarea legii, secretul profesional, integritatea şi demnitatea, respectul pentru

justiţiabili, competenţa, echitate, colegialitate.56;

16. Principiile etice ale judecătorilor şi avocaţilor ar trebui să se refere şi la relaţiile dintre

cele două profesii. Relaţiile dintre judecători şi avocaţi trebuie să se bazeze pe înţelegere

reciprocă cu privire la rolul fiecăruia, pe respect reciproc şi pe independenţa unora faţă

de ceilalţi. Relaţiile dintre judecători şi avocaţi trebuie să păstreze întotdeauna

imparţialitatea şi aparenţa de imparţialitate a instanţei. Judecătorii şi avocaţii ar trebui să

fie pe deplin conştienţi cu privire la acest aspect, iar această imparţialitate ar trebui

ocrotită prin reguli procedurale şi deontologice.

17. Atât judecătorii şi cât şi avocaţii se bucură de libertate de exprimare, în conformitate cu

articolul 10 din Convenţie. Judecătorii sunt obligați să păstreze secretul deliberărilor şi

imparţialitatea. În acest sens, judecătorii trebuie să se abţină de la comentarii privind

procedurile ori activitatea avocaţilor.

18. Libertatea de exprimare a avocaţilor are, de asemenea, limitele sale pentru a menţine, în

conformitate cu articolul 10, paragraful 2 din Convenţie, autoritatea şi imparţialitatea

puterii judecătoreşti . Respectul faţă de colegii de breaslă şi respectul pentru statul de

drept precum şi contribuţia pentru o bună administrare a justiţiei.

19. Principiile Cartei avocatului european a CCBE – impun abţinerea de la critici abuzive faţă

de colegi, a judecătorilor individuali şi a procedurilor şi hotărârilor judecătoreşti.

20. Avocaţii trebuie să se bucure de libertatea la opinie, exprimare, mişcare, asociere şi

întrunire şi, în special, de dreptul de a lua parte la dezbateri publice privind legea şi

administrarea justiţiei, şi de a propune reforme legislative. Avocaţii nu trebuie să sufere

sau să rişte să suporte sancţiuni ori să fie supuşi unor presiuni atunci când acţionează în

concordanţă cu standardele profesionale57.

21. Avocații trebuie să aibă acces la toate dosarele relevante pentru apărarea drepturilor şi

intereselor clientului, în conformitate cu deontologia lor profesională. Toţi avocaţii care

lucrează în aceeași cauză trebuie să fie trataţi în mod egal de instanţă.

22. Reprezentanții profesiei de avocat se bucură de dreptul de a aduce critici actului justiției,

însă într-un mod tacticos și întemeiat. Totodată, existența unei diversități de hotărâri

CtEDO cu privire la libertatea de exprimare a avocaților în raport cu sistemul judecătoresc

și a diverselor opinii pe marginea unei și aceeași cauze pune în evidență complexitatea

subiectului. Din acest considerent, este oportun ca să se facă referire la jurisprudența

relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

23. În mai multe hotărâri, Curtea Europeană s-a expus vizavi de relația magistrați-avocați,

printre care:

24. Cauza Casado Coca contra Spaniei58 - Curtea a subliniat că avocatul trebuie să manifeste

discreţie, onestitate şi demnitate în conduita sa, subliniind in jurispudenţa sa importanţa

distincţiei între libertatea de exprimare manifestată de avocat în sala de judecată şi

respectiv în afara acesteia.

56 Ex. Potrivit Legii la răspunderea disciplinară a judecătorilor, constituie abatere disciplinară: atitudinea nedemnă în procesul de înfăptuire a justiţiei faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori sau alte persoane 57 Recomandarea Rec (2000) 21 din 25 octombrie 2000 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei către Statele-membre despre libertatea exercitării profesiei de avocat 58 CASE OF CASADO COCA v. SPAIN (Application no. 15450/89)

Page 42 of 53

25. Cauza Amihălăchioaie contra Moldovei59 - Curtea a statuat că declaraţiile facute de un

avocat în presă cu o oarecare vehemenţă prin care critica o decizie a Curţii Constituţionale

nu au depăşit limitele libertăţii de exprimare şi nu pot fi calificate drept defăimătoare

recunoscînd dreptul avocatului de a se exprima public în ceea ce priveşte funcţionarea

sistemului de justiţie ţinând cont şi de împrejurarea că declaraţiile purtau asupra unei

chestiuni de interes general.

26. Cauza Mor contra Franţei60 – Curtea a constatat că a existat o violare a art. 10 din

Convenţie consacrând astfel preeminenţa libertăţii de exprimare a avocatului faţa de

obligaţia de a păstra secretul profesional sub două aspecte(a,b): a) Protecţia informaţiilor

confidenţiale nu constituie un motiv suficient pentru restrîngerea libertăţii de exprimare

a avocatului deoarece dezbaterea vizează un subiect de interes general iar informaţiile

fuseseră în prelabil divulgate presei. Astfel, constatând prevalenţa libertăţii de exprimare,

în faţa obligaţiei avocatului de a păstra secretul profesional, Curtea a subliniat ca

informaţiile divulgate se înscriu în contextul unei dezbateri de interes general referitoare

la sănătatea publică şi, prin urmare, interesează opinia publică. Curtea a constatat

totodată că aceste informaţii protejate nu numai de secretul profesional dar de însuşi

secretul anchetei care este în curs, fuseseră în prealabil divulgate presei, situaţie în care,

protecţia informaţiilor confidenţiale nu poate să constituie un motiv pertinent şi suficient

de a restrânge libertatea de exprimare a unui avocat.

27. Cauza Morice contra Franţei61 - Dreptul la libertatea de exprimare în general variază în

funcţie de titularii acestuia, astfel încât, anumiţi justiţiabili, şi ne referim la jurnalişti, au

căpătat, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, rangul de câini de pază a

democraţiei care beneficiază de o libertate de expresie mai largă decât cea recunoscută

de către aceeaşi Curte, avocaţilor care sunt ţinuţi în principal de obligaţia de rezervă faţă

de autoritatea puterii judecătoreşti

28. În instanțele de judecată precum și relațiile cu autoritățile publice, trebuie luate toate

măsurile necesare pentru a respecta, a proteja şi a promova libertatea de a exercita

profesia de avocat, fără discriminare şi fără imixtiuni din partea autorităţilor sau a

publicului, în special având în vedere prevederile relevante ale Convenţiei Europene a

Drepturilor Omului.

29. În jurisprudența Comisiei există cazuri de sancționare a avocaților la solicitarea

instanțelor de judecată sau altor subiecți din cadrul sistemului de justiție (ex. procurori).

Acestea de regulă se referă la: a) absența neîntemeiată la ședința de judecată sau în cadrul

unor proceduri unde participarea avocatului era obligatorie, b) tergiversarea intenționată

a unor cauze aflate pe rolul instanței.

30. Reglementări relevante se regăsesc și în Codul de etică al avocaților din Croația, care

stabilește că „prin apariția sa în fața oricărei instanțe de drept, un avocat trebuie să

justifice întotdeauna și să mențină percepția că acesta este un cooperator în aplicarea legii

și în protecția drepturilor fundamentale ale cetățenilor și intereselor lor justificate”. Codul

de conduită pentru avocații danezi stabilește că avocatul trebuie să exercite profesia cu

respectarea instanței judecătorești. El nu poate interveni în mod nejustificat în

imparțialitatea sau procesul de lucru al instanței.

59 CASE OF AMIHALACHIOAIE v. MOLDOVA (Application no. 60115/00) 60 CASE OF MOR V. FRANCE (Application no. 28198/09) 61 CASE OF MORICE v. FRANCE (Application no. 29369/10)

Page 43 of 53

CAPITOLUL 06 – RAPORTURILE DINTRE AVOCAȚI

Norma:

1. Colegialitatea

1. Colegialitatea impune relațiile bazate pe încredere, spre interesul clientului și pentru a evita atît procesele inutile, cît și orice comportament susceptibil să afecteze reputația profesiei.

2. Colegialitatea nu poate fi în contradicție cu interesele avocaților și interesele clientului.

3. Avocatul este obligat să manifeste față de orice coleg avocat un comportament colegial și respectuos.

4. Adresându-se către un alt coleg avocat sau vorbind despre acesta, avocatul este obligat, înainte de a-i pronunța numele și prenumele acestuia, să utilizeze cuvintele ”domnul avocat”, ”doamna avocat”, iar în adresarea către Președintele Uniunii Avocaților, membrilor Consiliului Uniunii Avocaților, Decanul Baroului, membrilor Comisiei pentru etică și disciplină, membrilor Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, membrilor Comisiei de cenzori și către șeful Biroului Asociat de avocați să utilizeze cuvântul ”maestre”.

1. Comentariu:

1. Conform art. 3 lit. c) al Legii nr. 1260-XV din 19.07.2002 cu privire la avocatură, avocatura

se bazează pe principiul democratismului şi colegialităţii în raporturile dintre avocaţi.

2. Principiul colegialităţii este afirmat şi în Carta principiilor ale avocatului european.

Această prevedere reafirmă principiul general conţinut în Declaraţia de la Perugia şi

statuează că este în interesul practicienilor din domeniul jurisprudenţei de a menţine

relaţii de încredere reciprocă şi colaborare. Oricum, această prevedere nu poate justifica

neglijarea intereselor clientului în favoarea interesului colegilor de breaslă.

3. În comportamentul cu un coleg avocat, pentru sporirea stimei şi respectului atît pentru

profesia de avocat cît şi a colegilor săi, avocatul are obligaţia de a utilize nominativele

”domnul avocat”, ”doamna avocat” înainte de a-i pronunța numele și prenumele acestuia,

iar în adresarea către Președintele Uniunii Avocaților, membrilor Consiliului Uniunii

Avocaților, Decanul Baroului, membrilor Comisiei pentru etică și disciplină, membrilor

Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, membrilor Comisiei de cenzori și către șeful

Biroului Asociat de avocați să utilizeze cuvântul ”maestre”. Utilizarea nominativelor

susindicate urmează a fi utilizate de către avocat, indiferent de faptul dacă discuţia are loc

nemijlocit în prezenţa avocatul respectiv sau în absenţa acestuia.

4. Este inadmisibil faptul ca reputaţia profesională, onoarea şi demnitatea avocatului să fie

afectată de către un alt avocat în comunicarea cu clienţii.

Page 44 of 53

Norma:

2. Cooperarea dintre avocații din state diferite

1. Este de datoria oricărui avocat ca, la solicitarea unui avocat dintr-un alt stat, să se abțină să accepte o cauză pentru care nu are competența necesară. Într-o astfel de situație, el trebuie să-și ajute colegul să intre în contact cu un alt avocat care să fie în capacitatea să-i ofere serviciul cerut.

2. Atunci cînd avocații din două state diferite lucrează împreună, amîndoi au datoria de a ține cont de diferențele care pot exista între sistemele lor de drept, barourile lor, competențele și obligațiile lor profesionale.

Comentariu:

1. Cooperarea dintre avocaţii din diferite State dezvoltă principiul general conţinut în

Declaraţia de la Perugia cu referire la evitarea neînţelegerilor în situaţii care implică

avocaţi din diferite State-membre.

2. Respectarea normelor altor barouri se referă la nomele ce urmează a fi respectate de un

avocat dintr-un Stat care prestează ocazional sau temporar servicii în alt Stat în temeiul

Articolului 49 al Tratatului consolidat al CE, după cum urmează:

3. (a) activităţile referitoare la reprezentarea clientului în proceduri juridice sau în faţa

autorităţilor administrative vor fi desfăşurate în fiecare Stat gazdă potrivit normelor

referitoare la avocaţi stabilite în acel stat, cu excepţia condiţiilor ce se referă la domiciliere

şi înregistrare în cadrul unei organizaţii profesionale în acel stat;

4. (b) un avocat ce desfăşoară aceste activităţi trebuie să respecte normele deontologice

existente în Statul gazdă, fără a fi prejudiciate obligaţiile asumate de către avocat în Statul

din care el/ea provine.

5. (c) un avocat ce desfăşoară alte activităţi decât cele enumerate în punctul (a) rămâne a fi

subiectul normelor şi condiţiilor de conduită profesională ale Statului din care el/ea provine fără a aduce vreun prejudiciu respectării normelor, indiferent de sursa acestora,

care guvernează profesia în Statul gazdă, în special în ceea ce priveşte incompatibilitatea

exercitării profesiei de avocat cu altă profesie în acel stat, secretul profesional, relaţiile cu

alţi avocaţi, interdicţia de a reprezenta în acelaşi timp clienţi cu interese contradictorii şi

publicitate. Cele din urmă norme se aplică doar în cazul în care acestea pot fi respectate

de avocatul care nu e stabilit într-un Stat-membru gazdă, şi în măsura în care respectarea

lor este justificată în mod obiectiv pentru a asigura, în acel stat, exercitarea

corespunzătoare a atribuţiilor avocatului, reputaţia profesiei şi respectul normelor ce ţin

de incompatibilitate.

6. Directiva privind Instituţia Avocaţilor conţine prevederi referitoare la normele ce trebuie

respectate de către un avocat dintr-un Stat-membru ce profesează permanent în alt Stat-

membru în temeiul art. 43 al Tratatului consolidat al UE, după cum urmează: (a)

indiferent de normele privind conduita profesională cărora el/ea este supus în Statul-

membru din care provine, avocatul care profesează potrivit titlului conferit în ţara sa de

origine va fi subiectul aceloraşi norme ca şi avocaţii care profesează potrivit unui titlu

similar în Statulmembru gazdă, în privinţa tuturor activităţilor pe care le desfăşoară

avocatul în acel teritoriu. (b) Statul-membru gazdă ar putea solicita ca un avocat, care

profesează potrivit titlului pe care la obţinut în ţara sa de origine, fie să obţină o scutire

de asigurarea profesională, fie să devină membrul unui fond profesional de garantare în

corespundere cu reglementările stabilite de stat pentru activităţile desfăşurate în

teritoriul său. Oricum, un avocat ce profesează potrivit titlului pe care l-a obţinut în ţara

Page 45 of 53

sa de origine poate fi scutit de această obligaţie dacă avocatul poate dovedi că dispune de

o asigurare sau o garanţie obţinută în conformitate cu normele Statului-membru gazdă,

în măsura în care această asigurare sau garanţie este echivalentă în condiţiile şi aria de

acoperire. În cazurile în care echivalenţa este doar parţială, Autoritatea Competentă din

Statul-membru gazdă poate cere ca să fie contractată o asigurare sau o garanţie

suplimentară pentru a suplini elementele ce nu sunt acoperite de asigurarea sau garanţia

contractată în conformitate cu normele Statului-membru gazdă (Articolul 6.3); (c)

avocatul înregistrat în Statul-membru gazdă ce profesează potrivit titlului obţinut în ţara

sa de origine poate profesa în calitate de avocat salariat în serviciul altui avocat, asociaţie

sau barou de avocaţi, în cadrul unui serviciu public sau privat, cu condiţia că Statul-

membru gazdă permite acest lucru avocaţilor care deţin asemenea titlu profesional

recunoscut în acel stat (Articolul 8). Cazurile care nu sunt reglementate de niciuna dintre

aceste directive sau care depăşesc prevederile acestor directive, obligaţia avocatului în

conformitate cu dreptul comunitar de a respecta normele altor Barouri de avocaţi va fi

interpretată în lumina altor reglementări relevante, cum ar fi Directiva privind Comerţul

Electronic (2000/31/EC). Unul din scopurile principale ale Codului rezidă în a minimiza

şi, în măsura în care este posibil, a exclude problemele ce pot apărea din „deontologia

dublă”, adică aplicarea a mai mult de un set de norme naţionale potenţial conflictuale la

una şi aceeaşi situaţie (a se vedea Articolul 1.3.1).

Norma:

3. Corespondența transmisă între avocați

1. Avocatul, care adresează altui avocat o comunicare căreia dorește să i se confere un caracter ”confidențial”, va trebui să precizeze acest lucru din momentul expedierii respectivei comunicări.

2. În cazul în care destinatarul comunicării nu este în capacitatea să-i confere acesteia un caracter ”confidențial”, el va trebui să o returneze expeditorului fără a cunoaște conținutul acesteia.

Comentariu:

1. Corespondenţa transmisă între avocaţi (scrisă sau verbală) este interpretată ca fiind

confidenţială. Aceasta înseamnă că conţinutul acestor comunicări nu poate fi dezvăluit

altor persoane, nu poate fi adus la cunoştinţa clienţilor avocatului şi nici prezentată în

instanţă.

2. Indifererent de norma menţionată supra, corespondenţa dintre avocaţi poate fi marcată

cu sigla “confidenţial”.

3. Avocatul trebuie să informeze pe deplin clientul despre corespondenţa relevantă dintre

un coleg de profesie care reprezintă partea adversă iar marcarea scrisorii cu specificarea

“confidenţial” presupune că aceasta este destinată atât avocatului, cât şi clientului său, nu

şi terţilor.

4. Ca excepţie de la norma suscitată, poate fid oar situaţia în care, avocatul permite expers

avocatului correspondent de a comunica informaţia către terţi, cu condiţia de a nu

prejudicial sau denature conţinutul corespondenţei.

5. Un avocat care doreşte ca toată corespondenţa sa să fie tratată “confidenţial”, trebuie să

menţioneze calitatea mesajului pe plic sau în comunicare. Avocatul destinatar al unei

asemenea corespondenţe, dar care nu este în măsură să asigure respectarea statutului

Page 46 of 53

scrisorii, trebuie să informeze imediat emitentul, astfel ca scrisoarea să nu fie trimisă.

Dacă comunicarea a fost deja recepţionată, destinatarul trebuie să o returneze imediat

emitentului, fără a lua cunoştinţă de conţinutul ei, dacă legislaţia naţională a

destinatarului îi interzice să întreprindă aceste acţiuni, el trebuie să anunţe imediat

emitentul.

6. Conform art. 55 al al Legii nr. 1260-XV din 19.07.2002 cu privire la avocatură, Avocatul

nu este în drept să divulge informaţiile confidenţiale ce i-au fost comunicate în timpul

acordării asistenţei juridice, precum şi să transmită, fără acordul clientului, unor terţi

documentele legate de exercitarea delegaţiei. Obligaţia de a păstra secretul profesional nu

este limitată în timp.

Norma:

4. Onorariile pentru recomandare

1. Avocatul, care adresează altui avocat o comunicare căreia dorește să i se confere un caracter ”confidențial”, va trebui să precizeze acest lucru din momentul expedierii respectivei comunicări.

2. În cazul în care destinatarul comunicării nu este în capacitatea să-i confere acesteia un caracter ”confidențial”, el va trebui să o returneze expeditorului fără a cunoaște conținutul acesteia.

Comentariu:

1. Prevederea menţionată stabileşte principiul general că un avocat nu poate să pretindă şi

nici să accepte onorarii pentru recomandarea unui client, fapt care ar conduce la lezarea

dreptului clientului la libera alegere a avocatului sau la aceea că interesul clientului nu ar

fi servite în cel mai bun mod.

2. Recomandarea între avocaţi într-un mod corespunzător nu este interzisă.

Norma:

5. Comunicarea cu partea adversă

Avocatul nu poate intra în relație directă cu o persoană cu privire la o anumită cauză, atunci cînd știe că această persoană este reprezentată sau asistată de un alt avocat exceptînd cazul în care el are acordul colegului său și se angajează să-l informeze pe acesta.

Comentariu:

1. Această prevedere stabileşte principiul general acceptat şi urmăreşte promovarea unor

relaţii colegiale între avocaţi şi prevenirea tentativelor de obţinere a foloaselor de la

clientul altui avocat.

2. Ţine de obligaţia ficărui avocat să se abţină de la comunicarea cu partea adversă atît în

cadrul procedurilor judiciare cît şi extrajudiciare.

3. În cazul în care astfel de situaţii au avut loc, avocatul este obligat să comunice colegului

avocat despre conţinutul discuţiilor care au avut loc.

4. Este interzis avocatul de a face anumite recomandări sau a contribui cu sfaturi în adresa

părţii adverse.

Page 47 of 53

Norma:

6. Schimbarea avocatului

1. Un avocat nu poate succeda altui avocat în apărarea intereselor unui client, într-o cauză determinată decît cu condiția că, în prealabil, să-și fi anunțat colegul.

2. În cazul în care, spre interesul clientului se impune întreprinderea unor măsuri urgente, înainte de putea fi îndeplinite condițiile stabilite în alineatul de mai sus, avocatul poate întreprinde aceste măsuri cu condiția de a-l informa neîntîrziat pe predecesorul său.

Comentariu:

1. Avocatul care succedă un alt avocat în aceeaşi cauză este obligat să-şi informeze colegul

avocat despre faptul preluării cauzei. În situaţia dată, avocatul succedat are obligaţia

pozitivă de a furniza avocatului toată informaţia privitor la cauza succedată.

Norma:

7. Pregătirea avocaților începători

1. Pentru a spori încrederea și cooperarea dintre avocați, spre interesul clienților, este necesar să fie promovată instruirea continuă în scopul unei bune instruiri în domeniul jurisprudenței inclusive a normelor procedurale aplicabile. În acest scop, avocatul este obligat să ia atitudine cu toată diligența în pregătirea la nivel avansat a avocaților începători.

2. În calitate de avocat îndrumător al unui stagiar poate fi avocatul care întrunește înalte calități morale și profesionale, exercitînd profesia de nu mai puțin de cinci ani și dispune de condiții suficiente pentru a asigura stagiul profesional.

Comentariu:

1. Conform art. 19 alin. (4) al Legii nr. 1260-XV din 19.07.2002 cu privire la avocatură,

avocatul îndrumător trebuie să dispună de birou cu un spaţiu suficient pentru asigurarea

stagiului profesional, să aibă o vechime în profesia de avocat de cel puţin 5 ani şi o

reputaţie ireproşabilă. Un avocat îndrumător poate ave concomitent cel mult 2 avocaţi

stagiari.

2. Conform art. 54 alin. (1) lit. g), i) al Legii nr. 1260-XV din 19.07.2002 cu privire la

avocatură, avocatul este obligat să dispună de spaţiu necesar pentru acordarea asistenţei juridice, să urmeze anual cursuri de formare profesională continuă, în volum de cel puţin

40 de ore, conform planului aprobat de Consiliul Uniunii Avocaţilor, aceste cursuri

finalizînd cu prezentarea unui raport.

3. Menţinerea dezvoltării profesionale Urmărirea dezvoltării dreptului este o obligaţie

profesională. În special, este esenţial ca avocaţii să fie conştienţi de influenţa crescândă a

dreptului European asupra domeniului lor de activitate.

Page 48 of 53

Norma:

8. Litigiile dintre avocați

1. Atunci cînd un avocat este de părere că un coleg avocat a încălcat o normă deontologică, el trebuie să-l atenționeze asupra acestui lucru.

2. Atunci cînd între avocați apare un diferend personal, de natură profesională, aceștea trebuie mai întîi să-l soluționeze pe cale amiabilă.

3. Înainte de porni o procedură împotriva unui coleg avocatul trebuie să informeze Decanul Baroului pentru a permite să-și dea concursul în vederea soluționării diferendului pe cale amiabilă. Decanul Baroului, la solicitarea avocaților aflați în conflict, poate interveni în calitate de mediator al diferendului.

Comentariu:

1. Obligaţia pozitivă a fiecărui avocat este de a-şi atenţiona colegul avocat despre încălcarea

normelor de etică profesională şi să ceară acestuia respectul reciproc.

2. Pînă la iniţierea unei proceduri împotriva altui avocat, avocatul are obligaţia de a face uz

de soluţionarea litigiului pe cale amiabilă.

3. Avocaţii aflaţi în conflict au obligaţia pozitivă să informeze Decanul Baroului/Barourilor

despre diferendul apărut şi încercarea de a soluţiona conflictul pe cale amiabilă.

4. La solicitarea avocaţilor aflaţi în conflict, Decanul Baroului/Barourilor poate/pot interveni în calitate de mediatori. Soluţiile propuse de către Decan au un caracter de

recomandare pentru avocaţii aflaţi în conflict.

Page 49 of 53

CAPITOLUL 07 – REGULI DE COMPORTAMENT ALE AVOCATULUI

ÎN SOCIETATE

Norma:

Capitolul VII- Regulile de comportament al avocatului în societate 1. Avocatul va avea un comportament demn care să nu prejudicieze imaginea

profesiei în societate.

2. În cazul în care nu au fost create condiții necesare pentru purtarea robei avocatul nu este sancționat disciplinar.

3. În deplasările efectuate în afara teritoriului Republicii Moldova, avocatul va respecta regulile care se impun avocaților în statul respectiv.

Comentariu:

1. Avocatura este o profesie nobilă, care solicită de la avocaţi un comportament decent.

Prestigiul profesiei nu poate fi asigurat fără crearea condiţiilor pentru încrederea în

avocaţi. Pentru a se bucura de încrederea în societate, a clienţilor, a terţilor, a instanţelor

de judecată şi a statului, avocatul trebuie să dea dovadă de comportament demn și

probitate. Din acest motiv, nu este permisă continuarea activității în profesia de avocat a

persoanelor care au comis infracțiuni, fapt constatat prin sentința instanței de judecată.

2. Având în vedere aceleași rigori, nu pot fi admiși în profesia de avocat persoane care au

fost excluse anterior din avocatură sau din alte funcţii publice din motive

compromiţătoare, care au un comportament incompatibil cu Codul deontologic, sau care au încălcat deliberat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului (art. 10 al Legii).

3. Avocatul trebuie să se abţină de la orice acţiune care i-ar putea compromite reputaţia sa

sau reputaţia profesiei şi încrederea publică în profesia de avocat.

4. Avocatul trebuie să se abțină de la la conduita dezonorantă în activitatea sa profesională,

în alte activităţi şi chiar în viaţa privată. Conduita dezonorantă poate duce la anumite

sancţiuni, inclusiv, în cazurile cele mai grave, excluderea din profesie. Statutul profesiei

de avocat interzice avocatului să prezinte cu bună ştiinţă informaţii false, ori să inducă în

eroare.

5. În comunicarea sa publică, avocatul trebuie să se conducă de prevederile și principiile

stabilite în Legea cu privire la Avocatură, Statutul Profesiei de Avocat, inclusiv să țină cont

de Politica de Comunicare a Uniunii Avocaților.

6. Avocații trebuie să se conformeze prevederilor Legii cu privire la avocatură și să participe

în instanța de judecată în robă. Roba urmează să corespundă recomandărilor Uniunii

Avocaților. În situația în care instanța de judecată nu a creat condiții necesare pentru

purtarea robei avocatul nu este sancționat disciplinar. Prin condiții necesare se are în

vedere birou separat, dotat cel puțin cu garderobă, care ar asigura exercitarea obligației

avocatului de a purta robă.

7. În cadrul altor jurisdicții, avocatul va respecta regulile deontologice stabilite pentru

avocații din statul în care se deplasează.

8. În practica Comisiei, avocații au fost sancționați pentru încălcarea regulilor de

comportament în societate (ex. refuzul de achita factura într-un restaurant, cu invocarea

calității de avocat, înjurarea vecinului, etc.)

Page 50 of 53

ANEXE

1. Codul Deontologic al Avocaților din Republica Moldova;

2. Standarde Internaționale Relevante;

Page 51 of 53

ABREVIERI

Page 52 of 53

BIBLIOGRAFIE

Page 53 of 53

INDEX