Caiet de Sarcini Tarnava Mare

SC ALDOR SRL Timişoara Caiete de sarcini C 202/2010 – Consolidare pod pe DJ 141C peste râul Târnava Mare, km 0+340, localitatea Lunca Cenade, jud. Alba 1

BORDEROU

CAP. 1. SPECIFICAŢII TEHNICE GENERALE ........................................................ 2

CAP. 2. DESFACERI ŞI DEMOLĂRI ........................................................................ 3

CAP. 3. LUCRĂRI DE TERASAMENTE ................................................................... 3

CAP. 4. SUPRASTRUCTURI DIN BETON ARMAT ................................................. 9

CAP. 5. HIDROIZOLAŢII ........................................................................................ 13

CAP. 6. ROSTURI DE DILATAŢIE ......................................................................... 16

CAP. 7. SCHELE, EŞAFODAJE ŞI CINTRE .......................................................... 18

CAP. 8. REPARAŢII BETOANE CU MATERIALE SPECIALE .............................. 19

CAP. 9. COFRAJE .................................................................................................. 20

CAP. 10. ARMĂTURI ................................................................................................ 21

CAP. 11. BETOANE ................................................................................................. 25

CAP. 12. PROTEJAREA SUPRAFEŢELOR DIN BETON ........................................ 31

CAP. 13. FUNDAŢIE DIN BALAST .......................................................................... 33

CAP. 14. FUNDAŢIE DIN PIATRĂ SPARTĂ ............................................................ 38

CAP. 15. STRATURI DE BAZĂ DIN MIXTURI ASFALTICE CILINDRATE, EXECUTATE LA CALD ..................................................... 44

CAP. 16. GEOCOMPOZITE PENTRU ÎNTREŢINEREA DRUMURILOR ................ 48

CAP. 17. ÎMBRĂCĂMINŢI RUTIERE BITUMINOASE, CILINDRATE EXECUTATE LA CALD ...................................................... 52

CAP. 18. RACORDAREA CULEELOR CU TERASAMENTELE ............................. 57

CAP. 19. PARAPET METALIC ................................................................................. 58

CAP. 20. LUCRĂRI DE CONFECŢII METALICE ..................................................... 58

CAP. 21. SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ ......................................... 64


Cap. 1. SPECIFICAŢII TEHNICE GENERALE

1.1 Prevederi generale de proiectare Podurile, pasajele şi viaductele sunt structuri de rezistenţă, “lucrări de artă”. În concepţia orcărei structuri de rezistenţă, deci şi a lucrărilor de artă, trebuie să se

respecte o serie de principii generale rezultate din expierenţă şi anume: - funcţionalitatea - capacitatea de rezistenţă - eficienţa economică - estetica Din perspectiva acestor principii, podul trebuie să corespundă scopului căruia îi este

destinat şi anume de a asigura circulaţia nestingherită a vehicolelor la traversarea obstacolului. Aceasta impune asigurarea spaţiilor de liberă trecere pe pod şi sub pod, asigurarea unei

rigidităţI a structurii, în limitele deformaţiilor admisibile, asigurarea unor condiţii optime de exploatare şi întreţinere. Dar, pentru a-şi îndeplinii funcţionalitatea, structura trebuie să aibă asigurată capacitatea de rezistenţă, prin dimensionarea raţională a elementelor componente, la încărcările la care sunt supuse.

Pe principiul eficienţei economice, orice lucrare de artă (pod, pasaj sau viaduct) trebuie să prezinte costuri optime.

În funcţie de condiţiile de amplasare (lungimea şi înălţimea obstacolului, condiţiile geotehnice de fundare, etc.), eficienţa economică a lucrării se realizează, prin stabilirea unei lungimi corespunzătoare a lucrării şi adoptarea unor deschideri economice ale podului.

După precizarea deschiderilor economice, urmează şi stabilirea soluţiilor constructive şi respectiv a materialelor din care se execută lucrarea.

Dar un pod, pasaj sau viaduct este o lucrare de artă şi în consecinţă, trebuie să prezinte un aspect cât mai frumos, cu o încadrare cât mai armonioasă în peisaj.

Aspectul unei lucrări de artă exprimă aspiraţiile societăţii şi perioadei în care acesta se realizează.

La proiectarea podurilor se va respecta, pe cât posibil, simultan, toate principiile menţionate mai sus, iar adoptarea unei soluţii trebuie să se realizeze, numai după elaborarea unei documentaţii tehnico-economice, în care să se analizeze comparativ mai multe variante.

1.2 Prevederi generale de execuţie Execuţia unei lucrări de artă nu poate începe, decât, după ce antreprenorul şi-a

adjudecat execuţia proiectului, urmare a unei licitaţii şi în urma încheierii contractului cu beneficiarul.

Piesele principale, pe baza cărora constructorul va analiza lucrarea, sunt următoarele : - proiect tehnic - studiu geotehnic, cu precizarea condiţiilor din amplasament şi a soluţiilor adecvate

pentru fundaţii; - detalii tehnice de execuţie, planuri de cofraj, etc., pentru toate elementele

componente ale lucrării de artă; - caiete de sarcini; - graficul de eşalonare a execuţiei lucrării. Aceste documentaţii, se elaborează, de către societăţi de proiectare şi cercetare

autorizate. Având în vedere varietatea problemelor, care le ridică realizarea unei lucrări de artă,

antreprenorul va trebui să dovedească, că are experienţa şi dotarea corespunzătoare, pentru executarea proiectului.

La execuţie, antreprenorul va respecta prevederile din contract, din proiect şi caietul de sacini. De asemenea, va lua măsuri pentru protejarea mediului în timpul execuţiei.

Se precizează, că nici o adaptare sau modificare, la execuţie, faţă de documentaţie, nu se poate face decât cu aprobarea beneficiarului sau/şi a proiectantului elaborator al documentaţiei. Deasemenea, la execuţie se va ţine seama de standardele şi normele în vigoare.


1.3 Prevederi generale privind recepţia lucrărilor Pentru a asigura o execuţie de calitate a lucrărilor de artă, se va face recepţia lucrărilor

pe faze de execuţie, recepţia la terminarea lucrărilor şi recepţia finală, în conformitate cu prevederile caietului de sarcini.

Beneficiarul va organiza recepţia la terminarea lucrărilor şi recepţia finală, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

1.4 Prevederi generale privind exploatarea şi întreţinerea lucrărilor de artă Încă din faza de concepţie, proiectul va conţine elemente sau rezolvări constructive, care

să asigure personalului de exploatare şi întreţinere, urmărirea lucrării şi accese la infrastructură, reazeme şi interiorul suprastructurii.

La unele lucrări cu caracter deosebit, la comanda beneficiarului, se pot elabora şi documentaţii (instrucţiuni, etc.) privind modul de urmărire şi întreţinere a acestor lucrări.

În afara acestor instrucţiuni, se va ţine seama şi de prevederile cuprinse în standardele şi normativele în vigoare.

Cap. 2. DESFACERI ŞI DEMOLĂRI

Prezentul capitol tratează condiţiile tehnice care trebuie respectate la îndepărtarea părţilor deteriorate din lucrare sau la desfacerea părţilor din lucrare care se modifică.

2.1 Demolarea betonului Demolarea betonului degradat şi a betonului din stratul de acoperire al armăturilor se va

face cu unelte de mână sau cu scule de mică mecanizare. Îndepărtarea betonului degradat se va face până se ajunge la betonul nedegradat. La spargerea betonului se va urmări să nu se deterioreze armăturile şi să nu se fisureze sau să se dizloce betonul ce va rămâne în lucrare.

În zonele unde, prin proiect, nu se prevede îndepărtarea betonului existent, suprafaţa betonului existent care vine contact cu betonul nou se va buciarda sau şpiţui până se obţine o suprafaţă rugoasă. În finalul operaţiei de demolare şi buciardare se vor depărta toate fragmentele de beton dislocate şi se va spăla cu jet de apă.

Armăturile care rămân se vor curăţa de rugină prin frecare cu peria de sârmă până la luciu metalic.

2.2 Desfacerea lucrărilor Prezentul articol se referă la desfacerea structurii podului existent prăbuşit în albia

pârâului, atât suprastructură cât şi infrastructură.

Cap. 3. LUCRĂRI DE TERASAMENTE

3.1. GENERALITĂŢI

3.1.1. Domeniu de aplicare Prezentul caiet de sarcini se referă la executarea şi recepţia lucrărilor de terasamente,

cuprinse în documentaţia tehnică de faţă.

3.1.2. Prevederi generale La executarea terasamentelor se vor respecta prevederile din STAS 2914-84 şi alte

standarde şi normative în vigoare, la data execuţiei. Antreprenorul va asigura prin mijloace proprii sau prin colaborare cu alte unităţi de specialitate, efectuarea tuturor încercărilor şi determinărilor rezultate din aplicarea prezentului caiet de sarcini. Antreprenorul este obligat să efectueze la cererea beneficiarului şi alte verificări suplimentare faţă de prevederile prezentului


caiet de sarcini. Antreprenorul este obligat să asigure adoptarea măsurilor tehnologice şi organizatorice care să conducă la respectarea strictă a prevederilor prezentului caiet de sarcini. Antreprenorul este obligat să ţină evidenţa zilnică a terasamentelor executate, cu rezultatele testelor şi a celorlalte cerinţe. În cazul în care se vor constata abateri de la prezentul caiet de sarcini beneficiarul poate dispune întreruperea execuţiei lucrărilor şi luarea măsurilor care se impun, pe cheltuiala antreprenorului.

Terenul pe care se execută terasamentele este considerat teren de fundare, iar pământul sau alte roci folosite pentru realizarea platformei drumului sunt denumite materiale pentru terasamente.

Terasamentele se execută pe terenuri care să le asigure portanţa, să fie durabile, stabile şi uşor de întreţinut în exploatare.

Lucrările de terasamente se vor executa astfel încât fazele procesului tehnologic să se succeadă fără decalaje între diferitele faze de lucru, care ar putea conduce la înmuierea pământului din corpul drumului de către apele meteorice.

Pe timp friguros, nu se admite ca lucrările de terasamente să fie întrerupte în faze intermediare ale procesului tehnologic şi executarea terasamentelor cu pământ îngheţat. Executarea terasamentelor pe temperaturi sub +5°C, se poate face numai cu luarea unor măsuri speciale prevăzute în reglementările legale în vigoare.

3.2. MATERIALE FOLOSITE

3.2.1. Pământ vegetal Este folosit la acoperirea suprafeţelor ce urmează a fi însămânţate sau plantate, alcătuite

din pământuri coezive : argile – prăfoasă nisipoasă, nisipoasă, prăfoasă, grasă. Se prevede în cazul în care terenul nu conţine substanţe hrănitoare.

3.2.2. Pământuri pentru terasamente Categoriile şi tipurile de pământuri care se folosesc la executarea terasamentelor, sunt

clasificate conform STAS 2914-84 şi SR EN ISO 14688-1/2004. Terenul de fundaţie şi materialele cu care se execută terasamentele se studiază şi se

cercetează din punct de vedere geologic, geotehnic şi hidrologic. Nu se vor folosi bulgări de pământ sau pământ amestecat cu brazde, crengi, rădăcini.

3.2.3. Apa de compactare Apa necesară compactării terasamentelor nu trebuie să fie murdară sau să conţină materii

organice în suspensie. Apa sălcie va putea fi folosită cu acordul Beneficiarului. Eventuala adăugare a unor produse destinate să faciliteze compactarea nu se va face

decât cu aprobarea beneficiarului, aprobare care va preciza şi modalităţile de utilizare.

3.2.4. Verificarea calităţii pământurilor Stabilirea caracteristicilor fizico – mecanice ale pământurilor se face în laborator,

determinându-se: - compoziţia granulometrică: STAS 1913/5-85; - limitele de plasticitate: STAS 1913/4-86; - densitatea uscată maximă: STAS 1913/3-76; - coeficientul de neuniformitate; - caracteristicile de compactare : STAS 1913/13-83; - umflarea liberă : STAS 1913/12-88; - sensibilitatea la îngheţ – dezgheţ : STAS 1709/3-90; - umiditate STAS 1913/1-82 - prin încercarea Proctor normală şi corespunzând domeniului umed al curbei

Proctor. Laboratorul antreprenorului va avea un registru cu rezultatele tuturor determinărilor de

laborator.


3.3. EXECUTAREA TERASAMENTELOR

3.3.1. Pichetajul lucrărilor La pichetarea axei traseului se materializează pe teren toate punctele importante ale

traseului prin picheţi cu martori, iar vârfurile de unghi prin borne de beton legaţi de reperi amplasaţi în afara amprizei drumului. Pichetajul este însoţit şi de o reţea de reperi de nivelment stabili, din borne de beton, amplasaţi în afara zonei drumului.

Odată cu definitivarea pichetajului, în afară de axa drumului, Antreprenorul va materializa prin ţăruşi şi şabloane următoarele:

- înălţimea umpluturii sau adâncimea săpăturii în ax, de-a lungul axului drumului;

- punctele de intersecţii ale taluzurilor cu terenul natural (ampriza); - înclinarea taluzelor.

Cu ocazia efectuării pichetajului vor fi identificate şi toate instalaţiile subterane şi aeriene, aflate în ampriza lucrărilor în vederea mutării sau protejării acestora.

3.3.2. Lucrări pregătitoare În vederea începerii execuţiei terasamentelor, se execută următoarele lucrări pregătitoare:

curăţirea terenului de resturi vegetale şi buruieni, decaparea şi depozitarea pământului vegetal, astfel încât amplasamentul să fie liber.

Curăţirea terenului de frunze, crengi, iarbă şi buruieni şi alte materiale se face pe întreaga suprafaţă a amprizei. Decaparea pământului vegetal se face pe întreaga suprafaţă a amprizei drumului.

Pământul decapat şi orice alte pământuri care sunt improprii pentru umpluturi vor fi transportate şi depuse în depozite definitive, evitând orice amestec sau impurificare a terasamentului drumului. Pământul vegetal va fi pus în depozite provizorii în vederea reutilizării.

Antreprenorul nu va trece la execuţia terasamentelor înainte ca beneficiarul să constate şi să accepte execuţia lucrărilor pregătitoare. Această acceptare trebuie să fie în mod obligatoriu menţionată în registrul de şantier.

3.3.3. Mişcarea pământului Mişcarea volumelor de terasamente se realizează prin utilizarea pământului provenit din

săpătură, în profilurile cu umplutură ale proiectului. La începutul lucrărilor, antreprenorul treuie să prezinte consultantului spre aprobare, o diagramă a cantităţilor ce se vor transporta (inclusiv un tabel de mişcare a terasamentelor), precum şi toate informaţiile cu privire la mutarea terasamentelor (utilaje de transport distanţe etc.).

Dacă, în cursul execuţiei lucrărilor, natura pământurilor provenite din debleuri şi gropi de împrumut este incompatibilă cu prescripţiile prezentului caiet de sarcini şi ale caietului de sarcini speciale sau ale standardelor şi normativelor tehnice în vigoare privind calitatea şi condiţiile de execuţie a rambleurilor, Antreprenorul trebuie să informeze Beneficiarul şi să-i supună spre aprobare propuneri de modificare a provenienţei pământului pentru umplutură, pe bază de modificări şi teste de laborator, demostrând existenţa reală a materialelor şi evaluarea cantităţilor de pământ ce se vor exploata.

Excendentul de săpătură rezultat şi pământurile din debleuri care sunt improprii realizării rambleurilor, vor fi transportate în depozite definitive.

Necesarul de pământ care nu poate fi acoperit din săpături provine din gropi de împrumut.

3.3.4. Gropi de împrumut şi depozite de pământ Gropile de împrumut şi locul de depozitare a pământului în exces, se vor stabili cu

respectarea reglementărilor în vigoare, cu acordul autorităţilor tutelare (Primărie, Consiliul Local, O.C.O.T.A.).

Cu aprobarea dirigintelui de şantier, gropile de împrumut se vor amplasa cât mai aproape de sectoarele de drum unde sunt necesare terasamente în rambleu, iar depozitele se vor amplasa cât mai aproape de drum de unde provine excesul de pământ.

La amplasarea acestora în lungul drumului se va urmări ca execuţia lor să nu afecteze stabilitatea taluzurilor drumului sau versanţilor.


3.3.5. Controlul compactării În timpul execuţiei, terasamentele trebuie verificate după cum urmează:

a) controlul va fi pe fiecare strat b) frecvenţa minimă a testelor trebuie să fie potrivită tabelului 6

Tabel 6

Denumirea încercãrii Frecvenţa minimalã a încercãrilor

Observatii

Încercarea Proctor 1 la 5.000 m3 Pentru fiecare tip de pãmânt

Determinarea continutului de apã 1 la 250 ml de platformã pe strat

Determinarea gradului de compactare

3 la 250 ml de platformã pe strat

Laboratorul antreprenorului va ţine un registru în care se vor consemna toate rezultatele

privind încercarea Proctor, determinarea umidităţii şi a gradului de compactare realizat pe fiecare strat şi sector de drum.

Antreprenorul poate să ceară recepţia unui strat numai dacă toate gradele de compactare rezultate din determinări au valori minime sau peste cele prescrise. Această recepţie va trebui, în mod obligatoriu, menţionată în registrul de şantier.

3.3.6. Finisarea platformei Se pregăteşte platforma în vederea aşternerii unui strat de repartiţie prin nivelare şi

finisare. Prin nivelare se asigură aplanarea definitivă, conform proiectului, a terenului şi

platformelor care au denivelări până la 20 cm. Finisarea manuală asigură profilarea definitivă, conform proiectului, a platformelor şi

taluzurilor care au denivelări sub 15 cm. Platformele astfel pregătite se compactează prin minimum 10 treceri cu rulou compresor

de 10 – 12 t.

3.3.7. Acoperirea cu pământ vegetal Când acoperirea cu pământ vegetal trebuie să fie aplicată pe un taluz, acesta este în

prealabil tăiat în trepte sau întărit cu caroiaje din brazde, nuiele sau prefabricate esc., destinate a le fixa. Aceste trepte sau caroiaje sunt apoi umplute cu pământ vegetal.

Terenul vegetal trebuie să fie fărâmiţat, curăţat cu grijă de pietre, rădăcini sau iarbă şi umectat înainte de răspândire.

După răspândire pământul vegetal este tasat cu un mai plat sau cu un rulou uşor.

3.3.8. Întreţinerea în timpul termenului de garanţie În timpul termenului de garanţie, Antreprenorul va trebui să execute în timp util şi pe

cheltuiala sa lucrările de remediere a taluzurilor rambleurilor, să menţină scurgerea apelor, şi să repare toate zonele identificate cu tasări datorită proastei execuţii.

În afară de aceasta, Antreprenorul va trebui să execute în aceeaşi perioadă, la cererea scrisă a Beneficiarului, şi toate lucrările de remediere necesare, pentru care Antreprenorul nu este răspunzător.

3.4. CONTROLUL EXECUŢIEI LUCRĂRILOR

3.4.1. Controlul calităţii lucrărilor de terasamente constă în:

- verificarea trasării axului, amprizei drumului şi a tuturor celorlalţi reperi de trasare;

- verificarea pregătirii terenului de fundaţie;

- verificarea calităţii şi a stării pământului utilizat pentru umpluturi;

- verificarea grosimii straturilor aşternute;

- verificarea compactării umpluturilor;

- controlul caracteristicilor patului drumului. Antreprenorul este obligat să ţină evidenţa zilnică, în registrul de laborator, a verificărilor

efectuate asupra calităţii umidităţii pământului pus în operă şi ar ezultatelor obşinute în urma încercărilor efectuate privind calitatea lucrărilor executate. Antreprenorul nu va trece la execuţia


următorului strat dacă statul precedent nu a fost finalizat şi aprobat de inginer.

3.4.2. Verificarea pregătirii terenului de fundaţie Înainte de începerea executării umpluturilor, după curăţirea terenului, îndepărtarea

stratului vegetal şi coactarea pământului, se determină gradul de compactare şi deformarea terenului de fundaţie.

Verificările efectuate se vor consemna într-un proces verbal de verificare a calităţii lucrărilor ascunse, specificându-se şi eventuale remedieri necesare. Al nivelul terenului de fundaţie se consideră realizată capacitate portantă necesară dacă deformaţia eleastică, corespunzătoare vehiculului etalon de 100 kN, se încadrează în valorile din tabelul 9, admiţându-se depăşiri cu cel mult 10% din punctele măsurate.

Tabel 9

Tipul de pãmânt conform SR EN ISO 14688-2:2005 Valoarea admisibilã a deformatiei

elastice 1/100 mm

Nisip prãfos, nisip argilos 350

Praf nisipos, praf argilos nisipos, praf argilos, praf 400

Argilã prãfoasã, argilã nisipoasã, argilã prafoasã nisipoasã, argilã

450

Valorile admisibile ale deformaţiei la nivelul terenului de fundaţie în funcţie de tipul

pământului de fundaţie sunt indicate în tabelul 9. Verificarea gradului de compactare a terenului de fundaţii se va face în corelaţie cu

măsurătorile cu deflectometrul, în punctele în care rezultatele acestora atestă valori de capacitate portantă scăzută.

3.4.3. Verificarea compactării umpluturilor Determinările pentru verificarea gradului de copactare se fac pentru fiecare strat pus în

operă. În cazul pământurilor coezive se vor preleva câte 3 probe de la suprafaţa, mijlocul şi baza

stratului când acesta are grosimi mai mari de 25 cm şi numai de la suprafaţa şi baza stratului când grosimea este mai mică de 25 cm.

La stratul superior al rambleului şi la patul drumului în debleu, verificarea gradului de compactare realizat se va face în minimum trei puncte repartizate stânga, ax, dreapta. Aceste puncte vor fi la cel puţin 1 m de la marginea platformei, situate pe o lungime de maxim 250 m. În cazul când valorile obţinute la verificări nu sutn corespunzătoare celor prevăzute în tabelul 5, se va dispune fie continuarea compactării, fie scarificare şi recompactarea stratului respectiv. Tabel 5

Pãmânturi

Zonele din terasamente (la care se prescrie

Necoezive Coezive

gradul de compactare) Îmbrãc. permanente

Îmbrãc. semi- permanente

Îmbrãc. permanente

Îmbrãc. semi-

permanente

a. Primii 30 cm ai terenului natural sub un

rambleu, cu înãltimea: h 2,00 m h > 2,00 m

100 95

95 92

97 92

93 90

b. În corpul rambleurilor, la adâncimea sub

patul drumului: h 0,50 m

0,5 < h 2,00 m h > 2,00 m

100 100 95

100 97 92

100 97 92

100 94 90

c. În debleuri, pe adâncimea de 30 cm sub patul drumului

100

100

100

100


3.5. RECEPŢIA LUCRĂRILOR

3.5.1. Recepţia pe faze În cadrul recepţiei pe faze determinante (de lucrări ascunse) se efectuează conform

Regulamentului privind controlul de stat al calităţii în construcţii, aprobat cu HG 272/94 şi conform Procedurii privind controlul statului în fazele de execuţie determinate, elaborată de MLPAT şi publicată în Buletinul Construcţiilor 4/1996 şi se va verifica dacă partea de lucrări ce se recepţionează s-a executat conform proiectului şi atestă condiţiile impuse de normativele tehnice în vigoare şi de prezentul caiet de sarcini.

În urma verificărilor se încheie proces verbal de recepţie pe faze, în care se confirmă posibilitatea trecerii execuţiei la faza imediat următoare.

Recepţia se face de către dirigintele de şantier şi de către şeful de lot, în mod obligatoriu în următoarele momente ale execuţiei :

- trasarea şi şablonarea lucrării; - compactarea terenului de fundare; - cota finală a săpăturilor.

Procese verbale de lucrări ascunse se vor pune la dispoziţia organelor de control şi a comisiei de recepţie preliminară sau finală.

3.5.2. Recepţia preliminară La terminarea lucrărilor de terasamente, verificarea se va face pe baza actelor

constatatoare la recepţia pe faze şi a probelor luate la recepţia parţială pentru lucrările care în timpul execuţiei devin ascunse.

Se vor verifica : - concordanţa lucrărilor cu prevederile standardului şi a proiectului de execuţie; - natura pământului din corpul drumului; - gradul de compactare realizat.

Lucrările nu se vor recepţiona dacă : - nu sunt realizate cotele şi dimensiunile prevăzute în proiect; - nu este realizat gradul de compactare la nivelul patului drumului;

Defecţiunile se vor consemna şi se va stabili modul şi termenul de remediere.

3.5.3. Recepţia finală La recepţia definitivă, se va examina dacă lucrările s-au comportat în bune condiţii în

cursul termenului de garanţie şi dacă au fost întreţinute corespunzător în perioada de garanţie a întregii lucrări, în condiţiile respectării prevederilor Regulamentului aprobat cu HG 273/94.

3.6. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

3.6.1. Acte normative Ordin comun MT/MI nr. 411/1112/2000 Norme metodologice privind condiţiile de închidere

a circulaţiei şi de instruire a restricţiilor de circulaţie în vederea executării de lucrări în zona drumului public şi/sau pentru protejarea drumului

NSPM nr. 79/1998 Norme privind exploatarea şi întreţinerea drumurilor şi podurilor

Ordin AND nr. 116/1999 Instrucţiuni proprii de securitatea muncii pentru lucrări de întreţinere, reparare şi exploatare a drumurilor şi podurilor

3.6.2. Standarde STAS 1709/1-90 Acţiunea fenomenului de îngheţ-dezgheţ la lucrări

de drumuri. Adâncimea de îngheţ în complexul rutier. Prescripţii de calcul.

STAS 1709/2-90 Acţiunea fenomenului de îngheţ-dezgheţ la lucrări de drumuri. Prevenirea şi remedierea degradărilor din îngheţ-dezgheţ. Prescripţii tehnice.


STAS 1709/3-90 Acţiunea fenomenului de îngheţ-dezgheţ la lucrări de drumuri. Determinarea sensibilităţii la îngheţ a pământurilor de fundaţie. Metoda de determinare.

STAS 1913/1-82 Teren de fundare. Determinarea umidităţii. STAS 1913/3-76 Teren de fundare. Determinarea densităţii

pământurilor. STAS 1913/4-86 Teren de fundare. Determinarea limitelor de

plasticitate. STAS 1913/5-85 Teren de fundare. Determinarea granulozităţii. STAS 1913/12-88 Teren de fundare. Determinarea caracteristicilor

fizice şi mecanice ale pământurilor cu umflări şi contracţii mari.

STAS 1913/13-83 Teren de fundare. Determinarea caracteristicilor de compactare. Încercarea Proctor.

STAS 1913/15-75 Teren de fundare. Determinarea greutăţii volumice pe teren.

STAS 2914-84 Lucrări de drumuri. Terasamente. Condiţii tehnice generale de calitate.

Cap. 4. SUPRASTRUCTURI DIN BETON ARMAT

4.1. PREVEDERI GENERALE, DETALII DE COFRARE ŞI ARMARE Prezentul capitol se referă la lucrările sau părţile executate din beton armat şi anume: - grinzi din beton armat - plăci turnate monolit din beton armat; - elemente prefabricate din beton armat (plăci carosabile, elemente tip cornişă pentru

parapeţi şi plăci prefabricate pentru structurile de tip mixt); - monolitizarea elementelor prefabricate. Elementele din beton armat se vor executa, numai pe baza unui proiect, elaborat de

către o organizaţie de proiectare autorizată cu respectarea strictă a prevederilor din SR EN 1992-2:2006/NA:2009 “Suprastructuri din beton armat şi beton precomprimat – prescripţii de proiectare”.

Elementele prefabricate vor fi introduse în structuri,numai dacă sunt însoţite de certificate de calitate şi dacă respectă condiţiile prevăzute în “Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat” ind. NE 012 – 99, Partea A, care anulează şi înlocuieşte Normativul C 140 – 86.

Proiectul pe baza căruia se vor realiza elementele de beton armat, va cuprinde de regulă proiectul de organizare a şantierului, detaliile de execuţie ale suprastructurii, programul de control al calitătii lucrărilor şi modul de organizare al antreprenorului, în cadrul şantierului.

Planşele de execuţie, vor cuprinde toate elementele necesare execuţiei, inclusiv planşele tehnologice cu fazele succesive de execuţie.

Detaliile de execuţie, vor fi cuprinse în planşe de cofraj şi armare pentru suprastructura în întregime şi pentru părţi de lucrări din aceasta. În zonele puternic armate ,cu concentrări de eforturi, desenele de detaliu vor fi prezentate la o scară şi într-o asemenea manieră, încât să arate compatibilitate, între planul de armare şi condiţiile efective de betonare.

Planurile de cofraj vor preciza toate detaliile privind dimensiunile, toleranţele admise şi modul de tratare a suprafeţelor aparente ale betonului prin cofrajele propuse.

Planurile de armare pentru elementele din beton armat, vor cuprinde toate datele geometrice privind armăturile şi modul de poziţionare (poziţie traseu, diametru, lungimi parţiale şi lungimi totale).

Planurile vor conţine explicit:


- calitatea oţelurilor (categoria, dacă este profilat sau tip lis, sudabilitatea); - toleranţele de poziţionare; - poziţia înădirilor şi detaliile de înădire; - dispunerea, forma şi natura dispozitivelor de calare a armăturlor; - în cazul elementelor prefabricate, poziţia şi natura ancorelor încorporate pentru

manipulare. De asemenea, planurile de armare vor cuprinde măsurile care trebuie luate în secţiunile

de reluare a betonării, pregătirea armăturilor prin îndoire – dezdoire şi modul de tratare a suprafeţei de la care se reia betonarea.

Zonele cu armătură densă se vor detalia la scară mare,cu prezentarea la scară reală a razelor de curbură şi a diametrelor armăturilor.

Tabelele recapitulative ale armăturilor utilizate, vor da pentru fiecare marcă, un număr de ordine, tipul oţelului, diametru, un crochiu, cu traseul şi modul de dispunere, lungimi parţiale şi lungime totală desfăşurată, greutatea nominală şi numărul de bare asemenea.

Aceste tabele se pot trece pe planşe sau anexe. La execuţia elementelor din beton armat se vor respecta detaliile din proiect, “Codului de

practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat” ind. NE 012 – 99, Partea A, pentru execuţia lucrărilor din beton, beton armat şi prevederile din prezentul caiet de sarcini.

4.2. LUCRĂRI PROVIZORII Elementele din beton armat, turnate monolit sau din elemente prefabricate monolitizate,

se execută cu ajutorul unor lucrări provizorii, cum ar fi eşafodaje, schele şi sprijiniri. Intocmirea proiectelor pentru lucrările provizorii se va face de către antreprenor. Proiectul va cuprinde desenele de execuţie, însoţite de note de calcul. Beneficiarul poate

cere, ca acestea, să-I fie predate, în întregime sau pe părţi, dar înaintea începerii execuţiei. Lucrările provizorii trebuie astfel proiectate şi executate, încât să garanteze, că lucrările

definitive nu vor suferii, în nici un fel, ca urmare a deformaţiilor lucrărilor provizorii, ca rezistenţă sau ca aspect.

Lucrările provizorii vor asigura,ca lucrările definitive să se încadreze ,din punct de vedere al toleranţelor, în toleranţele admise.

La realizarea lucrărilor provizorii,se va ţine seama şi de prevederile cuprinse în capitolul 6 “Schele, esafodaje şi cintre”.

4.3. COFRAJE Cofrajele pentru elementele din beton armat sau părţi ale acestora, vor respecta

condiţiile de calitate precizate în planşe. În principiu pot fi de trei tipuri : - cofraje obişnuite, utilizate la suprafeţele nevăzute; - cofraje de faţă văzută, utilizate la suprafeţele expuse vederii (grinzi,plăci) - cofraje cu tratare specială, la elementele de suprastructură precum : grinzi

marginale, cornişă de trotuar, parapeţi, etc. Antreprenorul poate propune soluţii proprii de tratare a feţei văzute a betoanelor, pentru

care va obţine aprobarea beneficiarului. La realizarea cofrajelor penrtu elementele din beton armat, se va ţine cont de

prevederile din Codul ind. NE 012 – 99, Partea A, precum şi de cele cuprinse în capitolul 7 “Cofraje”.

4.4. MATERIALE DE CONSTRUCŢIE

4.4.1 Agregatele Agregatele vor corespunde SR EN 12620+A1:2008 “Agregate pentru beton” şi “Codului

de practică pentru lucrări din beton, beton armat şi beton precomprimat” ind. NE 012 – 99, Partea A.

Nisipul utilizat va proveni, numai din exploatări naturale. Nu se admite folosirea nisipului de concasaj.

Pietrişul : va fi pietriş de râu sau criblură 7(8) – 15(16) şi 15(16) – 31(25) mm, care se va înscrie în zona foarte bună a curbei granulometrice.


În funcţie de tipul betonului, de dimensiunea granulei maxime a agregatelor, acesta se poate realiza din trei sau patru sorturi de agregate şi anume :

0 – 3 ; 3 - 7 mm ; 7(8) – 15(16) şi 15(16) – 31(25) Amestecul format din cele trei (sau patru sorturi) se va înscrie în zona foarte bună a

limitelor granulometrice. Toate agregatele aprovizionate vor fi spălate şi sortate. Antreprenorul va lua măsurile necesare pe şantier, pentru a se evita depunerile de praf

pe agregate.

4.4.2 Cimentul Cimentul va corespunde SR EN 197-1:2002 Ciment. Partea I: compoziţie, specificaţii şi

criterii de conformitate ale cimenturilor uzuale; SR EN 197-1:2002 Ciment. Partea I: compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate ale cimenturilor uzuale; SR 3011:1996 Cimenturi cu căldură de hidratare limitată şi cu rezistenţă la agresivitatea apelor cu conţinut de sulfaţi.

Cimentul se va aproviziona în cantităţi, astfel determinate încât stocul rezultat, să fie consumat în maximum 2 luni. Nu se admite amestecarea cimenturilor diferite şi utilizarea acestor amestecuri.

Pentru fiecare clasă de ciment, se va asigura o încăpere, un siloz sau bunker separat, verificându-se când este cazul starea de conservare.

4.4.3 Armăturile Armăturile trebuie să respecte planurile de execuţie din proiect. Oţelul beton livrat pe

şantier, va corespunde caracteristicilor prevăzute în STAS 438/1 – 89 “Oţel beton laminat la cald. Mărci şi condiţii tehnice generale de calitate” şi STAS 438/2 – 91 “Sârmă trasă pentru beton armat” şi să fie însoţit de certificatele de calitate ale producătorului.

Domeniul de utilizare, dispoziţiile constructive şi modul de fasonare al armăturilor, vor corespunde prevederilor din “Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat” ind. NE 012 – 99, Partea A.

Înainte de fasonarea armăturilor, oţelul beton se curăţă de praf şi noroi, de rugină, urme de ulei şi alte Impurităţi.

Înlocuirea unor bare din proiect, de un anumit diametru cu bare de un alt diametru, dar cu aceeaşi secţiune totală, se va face numai cu acordul proiectantului.

Antreprenorul va face verificarea caracteristicilor oţelului beton, în condiţiile precizate de Codul de ind. NE 012 - 99, Partea A.

La aprovizionarea, fasonarea şi montarea armăturilor, se va ţine seama şi de prevederile din capitolul 8.

4.4.4 Betoane Compoziţia betonului se stabileşte pe bază de încercări preliminare, conform “Codului

de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat” ind. NE 012 – 99, Partea A.

La adaptarea reţetei la staţia de beton, se va ţine seama de capacitatea şi tipul betonierei, de umiditatea agregatelor, iar pe timp friguros se va ţine seama de temperaturile materialelor componente şi ale betonului.

Betoanele se vor prepara în staţii de betoane verificate şi atestate. Dozarea materialelor pentru prepararea betoanelor se face în greutate, cu verificarea

săptămînală a încadrării în abaterile admisibile. Folosirea plastifianţilor, antrenatorilor de aer, etc. se va face numai cu aprobarea

beneficiarului. Umiditatea agregatelor se verifică zilnic, precum şi după fiecare schimbare de stare

atmosferică. Trebuie asigurat ca betonul să umple complet formele în care este turnat, pătrunzând în

toate colţurile şi nelăsând locuri goale. Betonul preparat trebuie turnat în cofraje în maximum de timp de la preparare prevăzut de Codul de ind. NE 012 – 99, Partea A.

Betonul adus în vederea turnării nu trebuie să prezinte segregări, în perioada dintre preparare şi turnare, se interzice turnarea de apă în beton.


Jgheaburile, autocamioanele de transport beton, etc. vor trebui păstrate curate şi spălate, după fiecare întrerupere de lucru.

La compactarea betonului se vor folosi mijloace mecanice de compactare ca : mase vibratoare, vibratoare de cofraj şi vibratoare de adâncime.

4.4.5 Elemente prefabricate. Montaj şi monolitizare În cazul structurilor din grinzi şi plăci prefabricate, atât grinzile, cât şi plăcile prefabricate vor fi numerotate, iar pe ele se vor înscrie cu vopsea data fabricării şi tipul de placă sau grindă, prin care se precizează astfel poziţia acesteia în lucrare.

Montarea elementelor prefabricate va fi condusă direct, de un beneficiar specializat, atestat în acest domeniu şi supravegheată permanent de maiştri cu experienţă dobândită în lucrări similare.

Operaţia de montaj, trebuie să fie precedată de lucrări pregătitoare, specifice operaţiei respective şi care depinde de la caz la caz, de tipul elementului care se montează sau de modul de alcătuire a structurii.

Pentru montarea elementelor prefabricate se vor folosi utilaje, care să asigure montajul în condiţii de securitate.

Pe reazeme, se va urmări poziţionarea corectă, conform proiectului, atât în ceea ce priveşte asigurarea amplasamentului, cât şi a lungimii de rezemare şi a contactului cu suprafeţele de rezemare.

Elementele vor fi eliberate din dispozitivul de prindere, după realizarea corectă a rezemării.

Este obligatorie asigurarea echilibrului stabil al tuturor elementelor montate sau care reazemă pe acestea.

Îmbinările definitive trebuie să fie executate în cel mai scurt timp posibil de la montaj. Feţele elementelor, care urmează a veni în contact cu betonul de monolitizare sau

mortarul de poză, vor fi bine curăţate cu o perie de sârmă şi apoi spălate cu apă din abundenţă sau suflate cu jet de aer.

Verificarea montării elementelor cu încadrarea în toleranţe, se va efectua, conform anexei X.3 din Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat ind. NE 012 –099, Partea A.

La corectarea eventualelor defecte de montaj, nu se vor folosi procedee care pot duce la deteriorarea elementelor.

Grinzile şi plăcile se vor monolitiza între ele, conform detaliilor din proiect. Betonul zonelor de monolitizare va avea aceeaşi clasă cu cel din elementul prefabricat. Reţeta betonului de monolitizare se va stabili preliminar, pe bază de încercări. Abaterile limită de la dimensiunile elementelor prefabricate din beton armat, se vor

încadra în prevederile SR EN 13369:2004. Alte abateri limită, decât cele referitoare la dimensiuni (lungimi, lăţimi şi grosime ale

plăcii) se vor încadra în prevederile Codului ind. NE 012 – 99, Partea A.

4.5. RECEPŢIA LUCRĂRILOR 4.5.1 Antreprenorul suportă cheltuielile necesare. Încercările se execută în prezenţa

beneficiarului. Tot antreprenorul are în sarcină, aducerea camioanelor sau a convoaielor necesare încercării precum şi schelele sau pasarelele necesare efectuării operaţiunilor de măsurare.

Operaţiunile de măsurare se vor efectua de către o instituţie aleasă sau acceptată de către beneficiar.

4.5.2 Refacerea lucrărilor cu defecte În cazul când o parte sau întreaga lucrare, nu corespunde prevederilor din proiect şi

caietul de sarcini, antreprenorul este obligat, să execute remedierile necesare. După recunoaşterea şi analiza defectelor, înaintea începerii lucrărilor de remediere, antreprenorul propune programul de reparaţii spre aprobarea beneficiarului.

Remedierile defectelor de natură să afecteze calitatea structurii, siguranţa şi durabilitatea în exploatare a lucrării, se pot efectua, numai cu avizul proiectantului şi beneficiarului.


Pentru remedierile defectelor de natură să afecteze calitatea structurii, siguranţa şi durabilitatea în exploatare se vor efectua următoarele:

- montarea în lucrare a dispozitivelor necesare, eventual asigurarea personalului de execuţie

- întocmirea unui releveu detailat al defectelor; - cercetarea cauzelor, procedându-se şi la efectuarea de încercări, investigaţii sau

calcule suplimentare. - evaluarea consecinţelor posibile pe termen scurt asu mai lung. - întocmirea unui dosar de reparaţii, însoţit de toate justificările necesare, care va fi

supus aprobării prioectantului şi beneficiarului. În funcţie de constatările şi de studiile efectuate, beneficiarul poate să procedeze astfel:

- să acorde alături de proiectant, viza proiectului de reparaţii, cu eventuale observaţii; - să prevadă demolarea unor părţi sau a întregii lucrări şi refacerea lor pe cheltuiala

anteprenorului. În cazul defectelor privind geometria lucrării, calitatea şi culoarea suprafeţelor, dar care

nu afectează siguranţa şi capacitatea portantă a lucrării, reparaţiile se pot executa astfel: - defectele minore pot fi corectate prin degresare, spălare, rabotare sau rostuire

- în cazul defecţiunilor mai importante, antreprenorul poate propune beneficiarului, un program de remediere, pe care îl va analiza şi aproba, ca atare sau cu completările necesare.

La feţele văzute cu parament fin, este interzisă sclivisirea simplă. Atunci când totuşi se aplică aceasta nu se va face, decât cu aprobarea beneficiarului.

Fisurile deschise, care pot compromite aspectul, cât şi durabilitatea structurii se tratează cu soluţii adecvate, conform Normativului C 149 – 87, aprobate după caz de beneficiar sau de proiectant şi beneficiar.

La terminarea lucrărilor, antreprenorul efectuează o verificare a întregii lucrări şi va asigura degajarea tuturor spaţiilor (sprijiniri, susţineri, depozite,etc.) pentru a permite lucrul liber al structurii, înainte de a supune lucrările recepţionării de către comisia de recepţie. Recepţia lucrărilor se efectuează conform legislaţiei în vigoare: recepţia la terminarea lucrărilor,iar după perioada de garanţie, recepţia finală.

Cap. 5. HIDROIZOLAŢII

5.1 PREVEDERI GENERALE Prezentul capitol tratează condiţiile tehnice generale, care trebuie îndeplinite la realizarea hidroizolaţiilor la lucrări de poduri. Hidroizolaţiile au ca scop:

împiedicarea pătrunderii apei la structura de rezistenţă;

captarea apelor care se infiltrează, prin îmbrăcăminte şi dirijarea acestora spre gurile de scurgere.

Hidroizolaţiile sunt alcătuite, în general, din:

şapă care se execută în câmp continuu şi racordarea acesteia la marginile elementului care se hidroizolează;

racordarea acesteia la gurile de scurgere şi la dispozitivele etanşe de acoperire a rosturilor de dilataţie.

La hidroizolaţie se disting următoarele straturi:

strat suport;

strat de stratul de amorsare;

strat de lipire;

strat de bază;

strat de protecţie. Funcţiile unor straturi pot fi comasate, în diferite soluţii ale firmelor specializate în


hidroizolaţii. Hidroizolaţiile pot fi alcătuite din:

folie lichidă cu întărire rapidă;

membrană hidroizolatoare. Tehnologia de aplicare poate fi:

prin pulverizare;

prin lipire la cald a membranelor de soluţii pe bază de bitum;

prin lipire la rece cu soluţii pe bază de răşini sintetice;

prin aplicare de membrane autoaderente;

prin lipire cu supraîncălzirea membranelor. În toate variantele,tehnologice, trebuie să se asigure caracteristicile fizico-mecanice.

5.2 CARTACTERISTICI TEHNICE Şapa trebuie să aibă termenul de garanţie de minimum 8 ani de exploatare normală a podului. Pe durata acestei perioade, firma care garantează şapa hidroizolatoare, trebuie să asigure din efort propriu, repararea sau înlocuirea acesteia şi remedierea degradărilor cauzate de infiltraţiile de apă la structura de rezistenţă. Materialele incluse în elementele şapei hidrofuge, trebuie să fie imputrescibile şi să fie pasive chimic. Şapa trebuie să poată fi aplicată la poduri în exploatare, la care lucrările se execută pe o jumătate a căii, iar pe cealaltă jumătate se desfăşoară circulaţia normală, asigurându-se continuizarea şapei, cu păstrarea caracteristicilor tehnice. Şapa trebuie să reziste la circulaţie de mică viteză a utilajelor de tranport şi aşternere a straturilor îmbrăcăminţilor asfaltice pe pod. Şapa trebuie să asigure adezivitatea îmbrăcăminţii bituminoase la stratul ei superior. Stratul hidroizolator de bază trebuie să satisfacă următoarele caracteristice fizico-mecanice:

- Forţa de rupere 800 N/5cm - Alungirea la rupere: % min. 4 - Rezistanţa la perforare statică:

Clasa de rezistenţă L4 neperforată la 250 N pe bila Ø 10 mm - Adezivitate la tracţiune: N/mmp min.1 - Flexibilitatea pe un dorn : Ø 50 mm fără fisuri la -10°C - Absorbţie de apă în 24 ore: procent max.0,5 - Temperatura minimă la care membrana este stabilă 120°C - temperatura asfaltului turnat

din îmbrăcăminte,la care membrana trebuie să reziste fără diminuarea caracteristicilor fizico-mecanice 180°C

- domeniul de temperatură de exploatare curentă este -20°C/70°C

Intervalul de temperatură a mediului, în care se aplică şapa este +5°C/+30°C. Stratul superior al şapei va fi compatibil chimic cu componenetele din alcătuirea asfaltului îmbrăcăminţii rutiere, pentru a evita agresarea şapei. Membranele hidroizolatoare vor fi agrementate în România, conform Legii nr.10/1995 şi vor fi agreate de beneficiar.

5.3 PRESCRIPŢII DE EXECUŢIE

5.3.1. Stratul suport Stratul suport al hidroizolaţiei se realizează din mortar de ciment marca M 100. Suprafaţa sa nu trebuie să prezinte proeminenţe mai mari de 2 mm şi trebuie realizată prin drişcuire.


Mortarul de ciment marca M 100 se va realiza cu ciment II B - S 32,5 conform SR EN 197-1:2002, iar agregatele vor avea dimensiunea max. 4 mm. Verificarea planeităţii suprafeţei se face cu dreptarul de 3 m lungime pe orice direcţie. Se admite o singură denivelare de ±5 mm la o verificare. Pregătirea suprafeţei suport se face astfel:

- Se îndepărtează toate muchiile vii, denivelările, agregatele incomplet înglobate în beton, petele de grăsime pe orice alte corpuri străine;

- Se aplică stratul egalizator; - Stratul suport întărit,se curăţă cu jeturi de apă şi aer comprimat, în vederea aplicării

straturilor următoare, pe o suprafaţă curată şi uscată.

5.3.2. Stratul de amorsare Stratul de amorasre are rolul de a facilita aderenţa membranei hidroizolatoare la beton. Soluţia cu care se execută stratul de amorsare, poate fi pe bază de bitum sau pe bază de răşini sintetice. Componentele soluţiei nu trebuie să conţină produse care atacă chimic betonul. Stratul de amorsare se aplică prin inundarea suprafeţei şi repartizarea manuală a soluţiei sau prin pulverizarea cu alte mijloace mecanice. Stratul de amorsare se aplică pe suprafaţa uscată a stratului suport, la temperatura mediului ambiant de peste +5°C. Se va urmări ca suprafaţa care urmează a se izola, să fie amorsată în totalitate. Pe o suprafaţă amorsată, nu se permite circulaţia pietonală sau cu utilaje de orice fel.

5.3.3. Stratul de bază Stratul de bază hidroizolator se aplică pe stratul suport amorsat, prin procedeul specific tipului de membrană utilizată. Hidroizolaţia se aplică în câmp continuu, asigurându-se aderenţa, pe toată suprafaţa pe care se aplică. Nu se admit umflături sau margini desprinse. Se va asigura petrecerea şi continuizarea prin lipire în câmp continuu a membranelor livrate în fâşii. Racordările la gurile de scurgere se vor trata special, asigurându-se etanaşeitatea şi scurgerea apelor colectate. La rosturile de dilataţie, hidroizolaţie se va efectua conform proiectului, funcţie de tipul dispozitivului de acoperire a rostului de dilataţie. Lateral, marginile stratului hidroizolator se vor racorda cu cordoane din chituri elastice,de etanşare. În cazul membranelor lipite prin supraîncălzire temperatura sursei de căldură nu trebuie să fie mai mare de 250°C sau mai mare decăt temperatura la care tipul respectiv de membrană îşi modofică caracteristicile fizico-mecanice sau chimice. Membranele hidroizolatoare se aplică la temperatura mediului ambiant de cel puţin +5°C.

5.3.4. Stratul de protecţie Stratul de protecţie va fi realizat din mortar sfaltic de minim 2,5 cm grosime. Se pot folosi şi membrane hidroizolatoare la care nu este necesar stratul de protecţie. Verificarea şi recepţia lucrărilor de hidroizolaţie se efectuează pe faze, după cum urmează:

- Pe parcursul efectuării executării diferitelor straturi ale şapei hidroizolatoare, încheindu-se procese verbale de lucrări acsunse;

- La terminarea lucrărilor de hidroizloaţie, prin încheierea unui proces verbal. Verificarea la terminarea lucrărilor de hidroizolaţie, se efectuează asupra aspectului, iar în cazul unor constatări nefavorabile, consemnate în procesele verbale de lucrări ascunse, se poate efectua şi asupra etanşeităţii prin inundarea pe o înălţime de minimum 5 cm pe suprafeţele limitate, pe durata de 24 ore. Defectele constatate pe parcursul execuţiei şi la terminarea lucrărilor de hidroizolaţii, se vor remedia pe baza unor soluţii propuse de antreprenor şi pot fi acceptate sau nu de catre beneficiar. În cazul când beneficiarul nu acceptă remedierile propuse de antrprenor, se poate


dispune refacerea întregii lucrări de hidroizolaţie. Verificarea caracteristicilor fizico-chimice şi chimice specifice se efectuează în conformitate cu următoarele standarde:

- SR EN ISO 527:1-00 "Materiale plastice. Determinarea caracteristicilor de tracţiune. Partea I principii generale”. Rezistenţa şi alungirea la rupere

- SR 137:95 "Materiale hidroizolatoare bitumate. Reguli şi metode de verificare"

- SR EN ISO 62:2008 "Materiale plastice. Determinarea absorţiei de apă" - Ord. MT 497/1998 "Normativ pentru caracteristicile bitumului neparafinos pentru

drumuri" - SR EN ISO 2409:07 "Lacuri şi vopsele. Încercarea la caroiaj" - SR EN 12092:02 "Adezivi. Determinarea vâscozităţii"

- STAS 9199-73 Masticuri bituminoase pentru izolţii. Metode de analize şi încercări".

Cap. 6. ROSTURI DE DILATAŢIE

6.1 GENERALITĂŢI Dispozitivele de acoperire a rosturilor de dilataţie, utilizate la poduri rutiere asigură:

- deplasarea liberă a capetelor tablierelor de poduri în rosturile lăsate în acest scop; - continuitatea suprafeţei de rulare a căii în zona rosturilor; - etanşeitatea la scurgeri şi infiltraţii de apă;

Pentru satisfacerea acestor exigenţe se utilizează dispozitive etanşe. În general, componentele dispozitivelor de acoperire a rosturilor de dilataţie sunt:

- elemente elastomerice care asigură deplasarea; - elemente metalice suport, fixate pe structuri; - betoane speciale în zona prinderii pieselor metalice; - mortare speciale de etanşeizare; - benzi de cauciuc sau canale pentru colectarea şi evacuarea apelor de infiltraţie.

Funcţie de tipul dispozitivelor, pot fi cumulate funcţionalităţile unor elemente care intră în alcătuirea lor. Dispozitivele de acoperire a rosturilor de dilataţie se aplică la poduri noi sau la poduri în exploatare, având rezolvări specifice de prindere pentru fiecare caz. Dacă se aplică la poduri în exploatare, dispozitivele trebuie să permită executarea lucrărilor pe o jumătate a părţii carosabile, circulaţia urmând să se desfăşoare pe cealaltă jumătate a podului, fără ca această tehnologie de execuţie să afecteze caracteristicile tehnice ale dispozitivului.

6.2 DISPOZITIVE DE ACOPERIRE A ROSTURILOR DE DILATAŢIE DIN BITUM-ELASTOMER

Dispozitivul de acoperire a rosturilor de dilataţie din bitum-elastomer este folosit la orice tip de pod şi este indicat pentru deplasări mici până la medii a elementelor de suprastructură. Aceste tipuri de dispozitive sunt cerficate pentru o deplasare liberă a structurii cuprinsă între +15 mm şi -25 mm, incluzând atât contracţia cât şi curgerea lentă a betonului.

6.2.1 Avantaje: - se aplică la poduri noi sau la poduri în exploatare; - sunt etanşe şi asigură un confort sporit utilizatorilor; - ultimul strat asfaltic se aşterne în prealabil astfel încât să existe cota de referinţă

pentru montarea dispozitivului de acoperire a rostului de dilataţie; - timp scurt de montare pe şantier a acestor dispozitive; - nu este necesară nici o spargere ulterioară a structurii de rezistenţă a podului; - montarea se poate face fără a fi necesară oprirea circulaţiei vehiculelor, traficul


suferind restricţionări minore.

6.2.2 Descriere Acest rost are aceeaşi grosime ca şi calea de asfalt sau din beton şi se instalează după ce a fost finalizată amenajarea părţii carosabile. Lăţimea rostului de dilataţie se alege în funcţie de coeficientul de deplasare a tablierului podului şi de natura traficului de pe pod. La folosirea unui bitum elastomer capacitatea de deplasare optimă este atinsă la rosturi de 500 mm şi nu mai puţin de 100 mm adâncime. La instalarea dispozitivului de acoperire a rostului de dilataţie din bitum-elastomer, lianţii şi agregatele de materiale se aplică în stare fluidă şi sunt încălzite la temperaturi de până la 180 °C.

6.2.3 Caracteristici tehnice La aplicare se vor respecta întocmai cerinţele şi tehnologiile din fişele tehnice ale materialelor folosite puse în operă. Pe durata garanţiei, firma care garantează dispozitivul trebuie să asigure din efort propriu repararea sau înlocuirea acestuia şi remedierea efectelor deteriorărilor structurii ca urmare a defecţiunilor dispozitivului apărute în perioada de garanţie. Firma care livrează dispozitivul trebuie să asigure:

- asigurarea sculelor şi confecţiilor de mică mecanizare specifice, la punerea în operă a dispozitivului;

- asigurarea supravegherii tehnice, la punerea în operă a dispozitivului; - instrucţiuni tehnice şi de exploatare; - dispozitivul trebuie să satisfacă următoarele caracteristici fizico-mecanice: - asigurarea deplasării libere a structurii la valoarea prescrisă; - elementele metalice de fixare trebuie să reziste la agenţi corozivi; - să fie etanş; - să fie fixat de structura de rezistenţă a podului preluând acţiunile verticale şi

orizontale. Dispozitivele de acoperire a rosturilor de dilataţie vor fi agrementate în România, conform legii nr.10/1995.

6.2.4 Prescripţii de montaj Înainte de acoperirea rostului de dilataţie atât partea carosabilă cât şi limita rostului de dilataţie trebuie să fie realizate. Pentru a asigura o joncţiune satisfăcătoare cu membrana hidroizolantă a tablierului, este necesar ca hidroizolaţia să pătrundă 50 mm, în ambele părţi, în zona de montare a dispozitivului de acoperire a rostului de dilataţie. În timpul montării dispozitivului de acoperire, acest surplus de hidroizolaţie se va înlătura şi se va etanşa cu liant bituminos. în zona de racordare dintre dispozitivul de acoperire a rostului şi îmbrăcămintea bituminoasă, se va urmări:

- geometria să fie cea prevăzută în proiect; - stratul asfaltic să nu prezinte denivelări; - să nu aibă fisuri, segregări sau ciobiri; - să îndeplinească condiţiile specifice îmbrăcăminţii din beton de ciment sau

îmbrăcăminţii din asfalt turnat. în zona de montare a dispozitivului de acoperire a rostului de dilataţie, se taie cu discul diamantat stratul de asfalt sau din beton ce formează calea de rulare de pe tablierul podului iar apoi se îndepărtează. Canalul creat prin decapare se curăţă şi se usucă cu aer comprimat fierbinte. Rostul de dilataţie se etanşează cu o spumă rezistentă la temperaturi ridicate iar apoi este umplut cu liant bituminos fierbinte. Agregatele sunt încălzite şi turnate în canalul creat. Acest strat de agregate se inundă cu liant bituminos şi se lasă să se racească înainte de aplicarea ultimului strat. Ultimul strat, format din criblură, se aplică în exces faţă de cota suprafeţei de rulare şi se compactează. Stratul compactat se inundă cu liant bituminos până la cota superioară a căii de


rulare şi se lasă să se răcească. În condiţii normale traficul poate fi reluat după 3 - 4 ore, acest lucru depinzând de grosimea dispozitivului şi de condiţiile atmosferice.

Cap. 7. SCHELE, EŞAFODAJE ŞI CINTRE

7.1 PREVEDERI GENERALE Prezentul capitol se referă la lucrările provizorii, care în funcţie de destinaţie, se clasifică

în : - eşafodaje ce suportă structuri în curs de realizare - schele de serviciu, destinate a suporta deplasarea personalului, sculelor şi

materialelor - dispozitive de protecţie, la lucru sub circulaţie, împotriva căderii de materiale, scule,

etc. Lucrările provizorii se execută de către antreprenor, pe bază de proiect şi se avizează

de către beneficiar.

7.2 ELABORAREA PROIECTULUI Proiectul poate fi întocmit, de către antreprenor sau de către orice unitate de proectare

autorizată şi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii : - să asigure securitatea lucrătorilor şi lucrările definitivă - să ţină cont de datele impuse de lucrarea defeinitivă - deformaţiile lucrărilor provizorii nu trebuie să producă defecte lucrării definitive, în

curs de priză sau întărire - să cuprindă, succesiunea detaliată a tuturor fazelor - să cuprindă, piese scrise explicative şi planşe de execuţie Un exemplar complet din proiect, trebuie să existe în permanenţă, pe şantier, la

dispoziţia beneficiarului. Planşele de execuţie trebuie să definească geometria lucrărilor provizorii, ca şi natura şi

caracteristicile tuturor elementelor componente. Din planşe, trebuie să rezulte următoarele: - modul de asamblare a elementelor componente, eşafodajelor şi schelelor - reazemele elementelor portante, care trebuie să fie compatibile cu propria lor

stabilitate şi a elementelor pe care sprijină - sistemul de contravintuire, care trebuie asigurat în spaţiu, după cele trei dimensiuni - dispoziţiile, care trebuie respectate, în timpul manipulărilor şi pentru toate operaţiile

de reglare, calare, descintrare, decofrare, demolare - contrasăgeţile şi toleranţele de execuţie - modul de asigurare a punerii în operă a betonului, libertatea de deformare a

betonului sub efectul contracţiei - dispozitivele de control al deformaţiilor şi tasărilor Din piesele scrise trebuie să rezulte următoarele : - specificaţia materialelor utilizate, materiale speciale, materiale provenite de la terţi - instrucţiuni de montare a lucrărilor provizorii - instrucţiuni cu privire la toate elementele, a căror eventuală defecţiune, ar pute

avea consecinţe grave, asupra securităţii lucrărilor.

7.3 REALIZAREA ŞI UTILIZAREA LUCRĂRILOR PROVIZORII Calitatea materialelor noi,materialelor de inventar şi materialelor care au mai fost

utilizate trebuie să corespundă standardelor în vigoare. Antreprenorul are obligaţia să prezinte certificate de atestare pentru materialele

destinate lucrărilor provizorii, atât când se folosesc produse noi, cât şi când se refolosesc materiale vechi, pentru care trebuie să se garanteze că sunt echivalente unor materiale noi.

Întrebuinţarea de elemente refolosibile este autorizată atâta timp cât deformaţiile lor sau


efectele oboselii, nu riscă să compromită securitatea execuţiei. Antreprenorul are obligaţia să scrie pe planse numărul admisibil de refolosiri. Materialele degradate se rebutează sau se dau la reparat, în ateliere de specialitate. În

acest din urmă caz , antreprenorul va justifica valoarea reparaţiei, fără ca această justificare să-I atenuieze responsabilitatea sa.

7.4 EXECUŢIE, UTILIZARE, CONTROALE Toleranţele aplicabile la lucrările provizorii sunt stabilite,în funcţie de toleranţele de la

lucrările definitive. Deformaţiile lucrărilor provizorii se controlează, prin nivelmente efectuate de către

antreprenori, faţă de reperele acceptate de beneficiar. Rezultatele măsurătorilor se transmit beneficiarului. Antreprenorul va lua toate măsurile necesare, pentru evitarea unor eventuale deformaţii.

Antreprenorul are obilgaţia să asigure întreţinerea regulată a lucrărilor provizorii.

7.5 PRESCRIPŢII COMPLEMENTARE PRIVIND SCHELELE ŞI EŞAFODAJELE Proiectul schelelor şi eşafodajelor cât şi montajul acestora, în amplasament, vor ţine cont

de prevederile “ Codului de practică pentru executarea lucrărilor din beton,beton armat şi beton precomprimat “ ind. NE 012 – 99 şi va fi avizat de către beneficiar.

Pentru dispozitivele secundare se admite schematizarea de principiu a acestora şi prezentarea beneficiarului pentru aprobare cu 15 zile, cel puţin, înainte de începerea execuţiei.

Cap. 8. REPARAŢII BETOANE CU MATERIALE SPECIALE

8.1 DATE GENERALE Sistemul este utilizat în principal la recondiţionarea betonului expus acţiunii agenţilor climaterici şi

permanent sau temporar submersat. Se recomandă a fi utlizat în special la refacerea betonului din structurile hidraulice, clădiri industriale, staţii de tratare a apei şi din alte structuri de beton expuse unei agresiuni puternice a sulfaţilor.

Mortarul de reparaţie este pe bază de ciment, cu conţinut de silicafume, modificat polimeric, armat cu fibre sintetice, monocomponent şi rezistent la sulfaţi.

8.2 STRATUL SUPORT

8.2.1 Beton Stratul suport trebuie să fie în stare bună, fără particule levigabile, particule de praf sau impurităţi.

În mod particular, straturile cu conţinut de materiale uleioase, precum şi cu lapte de ciment trebuie complet îndepărtate.

8.2.2 Armatura Armătura trebuie să fie curată, fără pete de grăsime, ulei, praf şi rugină. În cazul în care mai mult

de jumătate din statul suport este afectat de rugină, este necesară îndepărtarea completă şi sablarea. Gradul optim de curăţire este Sa 2.

8.3 APLICARE Amorsa se aplică pe betonul anterior preparat şi umezit, până când materialul depăşeşte zona

reparată. Apoi se aplică „ud pe ud” mortarul de reparaţie. La aplicarea la intrados sau pe suprafeţe verticale, se va astepta timp de 15 minute după

amestecare, pentru ca mortarul să fie mult mai tixotropic. La umplerea cavităţilor, fiecare porţie de mortar trebuie ţinută în loc timp de câteva secunde,

înainte de îndepărtarea ustensilelor de aplicare. Acestea vor fi îndepărtate prin mişcare laterală, pentru a nu antrena mortarul. Imediat ce mortarul a început să se întărească, poate fi şlefuit cu o mistrie din oţel sau cu un burete poliuretanic.

Mortarul proaspăt nu se va nivela, netezi cu scule rigide. Nu se va pulveriza apa sau adăuga ciment pe suprafaţă înainte de întărire. Pe timp de soare puternic, mortarul trebuie menţinut umed şi protejat de uscarea prematură. În general, se recomandă metodele normale de întărire a mortarului.


Temperatura de aplicare ambientală: min. + 5 ˚C max. + 30 ˚C Grosimea fiecărui strat: min. 10 mm max. 40 mm

8.4 CURĂŢARE Curăţirea uneltelor de aplicare şi de amestec se va face cu apă, imediat după utilizare. Materialul

întărit poate fi îndepărtat numai mecanic.

Cap. 9. COFRAJE

9.1 DATE GENERALE Cofrajele sunt structuri provizorii alcătuite de obicei, din elemente refolosibile, care

montate în lucrare dau betonului forma proiectată.În termenul de cofraj, se include atât cofrajele propriuzise cât şi dispozitivele pentru sprijinire lor, buloanele,ţevile,tiranţii distanţierii,care contribuie la asigurarea formei dorite.

Cofrajele şi susţinerile lor se execută numai pe bază de proiecte, întocmite de unităţI de proiectare autorizate, înconformitate cu prevederile STAS 7721-90, precum şi a celor din Partea A beton şi beton armat a Codului de practică NE 012-99 şi ele trebuie să fie astfel alcătuite, încât să îndeplinească următoarele condiţii:

- să asigure obţinerea formei,dimensiunilor şi gradului de finisare prevăzute în proiect, pentru elementele care urmează a fi executate respectându-se înscrierea în abaterile admisibile, prevăzute în “Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton,beton armat şi beton precomprimat”ind. NE 012 – 99, Partea A, care anulează şi înlocuieşte Normativul C 140-86.

- să fie etanşe, astfel încât să nu permită pierderea laptelui de ciment; - să fie stabile şi rezistente, sub acţiunea încărcărilor,care apar în procesul de

execuţie; - să asigure ordinea de montare şi demontare stabilită, fără a se degrada elementele

de beton cofrate sau componentele cofrajelor şi susţinerilor; - să permită la decofrare, o preluare treptată a încărcăturii, de către elementele, care

se decofrează; - să permită închiderea rosturilor,astfel încât să se evite formarea de pene sau

praguri; - să permită închiderea cu uşurinţă, indiferent de natura materialului din care este

alcătuit cofrajul, a gourilor pentru controlul din interiorul cofrajelor şi pentru scurgerea apelor uzate,înainte de începerea turnării betonului;

- să aibă feţele care vin în contact cu betonul,curate,fără crăpături sau alte defecte. Proiectul cofrajelor va cuprinde şi tehnologia de montare şi decofrare. Din punct de

vedere al modului de alcătuire se deosebesc: - cofraje fixe confecţionate şi montate la locul de turnare a betonului şi folosite de

obicei la o singură turnare; - cofraje demontabile staţionare, realizate din elemente sau subansamble de cofraj,

refolosibile la un anumit număr de turnări - cofraje demontabile mobile, care se deplasează şi iau poziţii succesive pe măsura

turnării betonului. Din punctul de vedere al naturii materialului, din care sunt confecţionate se deosebesc:

cofraje din lemn sau căptuşite cu lemn; cofraje tego; cofraje metalice; cofraje furniruite de tip DOKA, PASCHAL îmbibate sau tratate cu răşini.

9.2 CONDIŢII SPECIFICE În afara prevederilor generale de mai sus, cofrajele vor trebui să îndeplinească şi

următoerele condiţii specifice : - să permită poziţionarea armăturilor din oţel beton şi de precomprimare


- să permită fixarea sigură şi în conformitate cu proiectul a pieselor înglobate, din zonele de capăt a grinzilor (plăci de repartiţie, teci, etc.);

- să permită compactarea, cât mai bună, în zonele de ancorare, în special a grinzilor postîntinse.

9.3 PREGĂTIREA, CONTROLUL ŞI RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE COFRARE Înainte de fiecare refolosire, cofrajele vor fi revizuite şi reparate. Refolosirea cât şi

numărul de refolosiri, se vor stabili numai cu acordul beneficiarului. În scopul refolosirii, cofrajele vor fi supuse următoarelor operaţiuni: - curăţarea cu grijă, repararea şi spălarea, înainte şi după refolosire; când spălarea se

face în amplasament apa va fi drenată în afară (nu este permisă curăţirea cofrajelor numai cu jet de aer);

- tratarea suprafeţelor, ce vin în contact cu betonul, cu o substanţă ce trebuie să uşureze decofrarea, în scopul desprinderii uşoare a cofrajului; în cazul în care se folosesc substanţe lubrifiante, uleioase, nu este permis ca acestea să vină în contact cu armăturile.

În vederea asigurării unei execuţii corecte a cofrajelor se vor efectua verificări etapizate astfel:

- preliminar, controlându-se lucrările pregătitoare şi elementele sau subansamblurile de cofraje şi susţineri;

- în cursul execuţiei, verificându-se poziţionarea în raport cu trasarea şi modul de fixare a elementelor;

- final, recepţia cofrajelor şi consemnarea constatărilor în “Registrul de procese verbale, pentru verificarea calităţii lucrărilor ce devin ascunse”.

9.4 MONTAREA ŞI SUSŢINEREA COFRAJELOR

9.4.1 Montarea cofrajelor Montarea cofrajelor va cuprinde următoarele operaţii: - trasarea poziţiei cofrajelor; - asamblarea şi susţinerea provizorie a panourilor; - verificarea şi corectarea panourilor; - încheierea, legarea şi sprijinirea definitivă a cofrajelor.

9.4.2 Susţinerile cofrajelor În cazurile în care elementele de susţinere a cofrajelor reazemă pe teren se va asigura repartizarea solicitărilor, ţinând seama de gradul de compactare şi posibilităţile de înmuiere, astfel încât să se evite deplasarea acestora în fucţie de condiţiile de temperatură.

Cap. 10. ARMĂTURI

Prezentul capitol tratează condiţiile tehnice necesare pentru proiectarea, procurarea,

fasonarea şi montarea armăturilor utilizate la structurile de beton armat. Pentru condiţiile specifice, privind elementele de beton armat se vor aplica prevederile din

capitolul 4.

10.1 OŢELURI PENTRU ARMĂTURI Oţelul beton trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în STAS 438/1-89,

STAS 438/2-91, SR 438-3:98. Tipurile utilizate curent în elementele de beton armat şi beton armat precomprimat şi domeniile lor de aplicare sunt indicate în tabelul următor şi corespund prevederile din “Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton,beton armat şi beton precomprimat” ind. NE 012 – 99, Partea A, care anulează şi înlocuieşte Normativul C 140-86 şi C 21-85 .


Tipuri de oţel Simbol Domeniu de utilizare Oţel beton rotund neted OB 37 Armături de rezistenţă sau STAS 438/1-89 armături constructive Sârmă trasă netedă pentru beton STNB Armături de rezistenţă sau armat STAS 438/2-91 armături constructive;armăturle de rezistenţă,numai sub formă de plase sau carcase Plase sudate pentru beton armat STPB sudate SR 438-3:98 Oţel beton cu profil periodic PC 52 Armături de rezistenţă cu betoane STAS 438/1-89 de clasa cel puţin C 12/15 (Bc 15) PC 60 Armături de rezistenţă la elemente cu betoane de clasa cel puţin C 16/20 (Bc 20)

Pentru oţelurile din import este obligatoriu existenţa certificatului de calitate, emis de

unitatea care a importat oţelul sau cea care asigură desfacerea acestuia. În certificatul de calitate se va menţiona tipul corespunzător de oţel STAS 438/1-89,

STAS 438/2-91, SR 438-3:98, echivalarea fiind făcută prin luarea în cosiderare a tuturor parametrilor de calitate.

În cazul în care există dubiu asupra modului în care s-a efectuat echivalarea, antreprenorul va putea utiliza oţelul respectiv numai pe baza rezultatelor încercărilor de laborator, cu acordul scris al unui institut de specialitate şi după aprobarea beneficiarului.

10.2 TRANSPORT ŞI DEPOZITARE Transportul oţelurilor se va efectua în vagoane închise sau autocamioane prevăzute cu

prelate; aceste vehicule vor fi în prealabil curăţate de resturi, care pot produce fenomene de coroziune sau murdărire a oţelului.

Pentru colacii şi tamburele prevăzute cu ambalaje de protecţie,se va da o atenţie deosebită la transport,manipulare şi depozitare, ambalajul să nu fie deteriorat; dacă s-a produs deteriorarea ambalajului, se vor respecta în continuare prevederile pentru armătura neprotejată.

La transportul,manipularea şi depozitarea oţelurilor se vor lua măsurile necesare pentru a se preveni :

- zgârierea, lovirea sau îndoirea - murdărirea suprafeţelor cu pământ, materii grase, praf, etc. - contactul cu materialul incandescent provenind de la operaţia de sudură-tăiere sau

încălzire de la flacăra aparatelor de sudură. Depozitarea se va face pe loturi şi diametre în spaţii amenajate şi dotate corespunzător,

astfel încât să se evite contactul cu materiale corozive. De asemenea, depozitarea se va face astfel încât să se asigure posibilităţI de

identificare uşoară a fiecărui sortiment şi diametru. Barele din oţel superior vor fi livrate în formă rectilinie şi vor fi depozitate cât mai

drept,iar eventualele capete filetate se vor proteja în mod corespunzător.

10.3 CONTROLUL CALITĂŢII Livrarea oţelului beton se va face conform prevederilor în vigoare şi însoţit de certificatul

de calitate. Recepţionarea oţelului se va face în conformitate cu regulile şi metodele de verificare a

calităţii prevăzute în standarde. Antreprenorul va face verificarea caracteristicilor mecanice (rezistenţa la rupere şi numărul de îndoiri alternante) pentru fiecare colac în parte iar pentru

10 din numărul colacilor, determinarea limitei de curgere tehnică,a lungimii relative la rupere şi a numărului de torsiuni la care se rupe sârma. Aceste caracteristici se determină pe câte o epruvetă luată de la fiecare capăt al colacului.

Pentru controlul calităţii se vor lua, în mod obligatoriu, probe cu frecvenţele prevăzute în STAS 6482/1-73.


Pentru fiecare cantitate şi sortiment de oţel pentru beton armat aprovizionat, controlul calităţii se va face conform prevederilor “Codului de practică pentru executarea lucrărilor din beton ,beton armat şi beton precomprimat” ind. NE 012 – 99, Partea A, care anulează şi înlocuieşte Normativul C 140-86 şi va consta din şi anexa 7.1 din Codul de practică NE 013-02:

- constatarea existenţei certificatului de calitate sau de garanţie - verificarea dimensiunilor secţiunii - examinarea aspectului - verificarea prin îndoire la rece.

10.4 FASONAREA, MONTAREA ŞI LEGAREA ARMĂTURILOR Fasonarea barelor,confecţionarea şi montarea carcaselor de armătură se va face în

strictă conformitate cu prevederile proiectului. Înainte de a trece la fasonarea armăturilor, antreprenorul va analiza prevederile

proiectului, ţinând seama de posibilităţile practice de montare şi fixare a barelor precum şi de aspectele tehnologice de betonare şi compactare. Dacă se consideră necesar, se va solicita reexaminarea de către beneficiar a dispoziţiilor de armare prevăzute în proiect.

Armătura trebuie tăiată, îndoită, manipulată astfel încât să se evite: - deteriorarea mecanică (crestături, loviri) - ruperi ale sudurilor în carcase şi plase sudate - contactul cu substanţe care pot afecta proprietăţile de aderenţă sau pot produce

procese de coroziune. Armăturile care se fasonează trebuie să fie curate şi drepte; în acest scop se vor

îndepărta: - eventualele impurităţI de pe suprafaţa barelor - rugina, prin frecare cu perii de sârmă, în special în zonele în care barele urmează a

fi înădite prin sudură. După îndepărtarea ruginei, reducerea dimensiunilor secţiunii barei nu trebuie să

depăşească abaterile limită la diametru prevăzute în “Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat” ind. NE 012 – 99, Partea A.

Oţelul beton livrat în colaci sau bare îndoite trebuie să fie îndreptat înainte de a se proceda la tăiere şi fasonare, fără a se deteriora profilul. La întinderea cu troliul, lungimea maximă nu va depăşI 1 mm/m.

Barele tăiate şi fasonate, vor fi depozitate în pachete etichetate, în aşa fel încât să se evite confundarea lor şi să asigure păstrarea formei şi curăţeniei lor,până în momentul montării.

În cazul în care condiţiile climatice locale pot favoriza corodarea oţelului, se recomandă montarea şi betonarea armăturilor în maxim 15 zile de la fasonare.

Se interzice fasonarea armăturilor la temperaturi sub – 10 0 C. Barele cu profil periodic cu diametru mai mare de 25 mm se vor fasona la cald. La calculul armăturilor, fasonarea şi montarea armăturilor, se va ţine seama de

prevederile constructive,privind alcătuirea elementelor din beton armat, cuprinse în cap.6.7. din SR EN 1992-2:2006/NA:2009, în “Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton,beton armat şi beton precomprimat” ind. NE 012 – 99, Partea A şi în Codul de practică NE 013-02.

La pregătirea tuturor tupurilor de armături pretensionate se vor respecta următoarele: - se va verifica existenţa certificatului de calitate al lotului de oţel din care urmează a

se executa armătura - suprafaţa oţelurilor se va curăţa de impurităţi, stratul de rugină superficială

neaderent şi se va degresa (unde este cazul), pentru a se asigura o bună ancorare în blocaje, beton sau mortarul de injectare

- oţelurile care prezintă un început slab de coroziune nu vor putea fi utilizate decât pe baza unor probe care să confirme că nu au fost influenţate defavorabil caracteristicile fizico-mecanice

- armăturile care urmează să fie tensionate simultan vor proveni pe cât posibil din acelaşi lot

- zonele de armătură care au suferit o îndoire locală rămânând deformate nu se vor utiliza, fiind interzisă operaţia de îndreptare. Dacă totuşi în timpul transportului sau al depozitării,


barele de oţel superior au suferit o uşoară deformare, se vor îndrepta mecanic, la temperaturi de cel puţin +10˚C

- pentru armături pretensionate individual, diagrama se va stabili pe probe scurte de către un laborator de specialitate, în conformitate cu STAS 6605-78 “Încercarea la tracţiune a oţelului, a sârmei şi a produselor din sârmă pentru beton precomprimat”

- în cazul fascicolelor postîntinse, valoarea reală a modulului de elasticitate se va determina pe şantier, o dată cu terminarea pierderilor de tensiune prin frecare pe traseu.

La calculul armăturlior pretensionate, confecţionarea, montarea şi depozitarea armăturilor, tensionarea, blocarea şi injectarea lor se va ţine seama de prevederile constructive cuprinse în SR EN 1992-2:2006/NA:2009 şi cap. 10 din Codul de practică NE 013-02.

10.5 REGULI CONSTRUCTIVE Distanţele minime între armături precum şi diametrele minime admise pentru armăturile

din beton armat monolit sau preturnat în funcţie de diferitele tipuri de elemente se vor considera conform SR EN 1992-2:2006/NA:2009.

10.6 ÎNNĂDIREA ARMĂTURILE Alegerea sistemului de înnadire se face conform prevederilor proiectului şi prevederilor

SR EN 1992-2:2006/NA:2009. De regulă, înnadirea armăturilor se realizează prin suprapunere fără sudură sau prin sudură funcţie de diametrul /tipul barelor: felul solicitării, zonele elementului (de ex. zone plastice potenţiale ale elementelor participante la structuri antiseismice).

Procedeele de înnădire pot fi realizate prin: - suprapunere - sudură - manşoane metalo-termice - manşoane prin presare Înnădirea armăturilor prin suprapunere trebuie să se facă în conformitate cu prevederile

SR EN 1992-2:2006/NA:2009. Înnădirea armăturilor prin sudură se face prin procedee de sudare obişnuită (sudare

electrică prin puncte, sudare electrică cap la cap prin topire intermediară, sudare manuală cu arc electric prin suprapunere cu eclise, sudare manuală cap la cap cu arc electric – sudare în cochilie, sudare în semimanşon de cupru – sudare în mediu de bioxid de carbon) conform reglementărilor tehnice specifice referitoare la sudarea armăturilor din oţel-beton (C 28/83 şi C 150/99), în care sunt indicate şi lungimile minime necesare ale cordonului de sudură şi condiţiile de execuţie.

Nu se admite folosirea sudurii la înnădirile armăturilor din oţeluri ale căroro calităţi au fost îmbunătăţite pe cale mecanică.

La stabilirea distanţelor între barele armăturii longitudinale trebuie să se ţină seama de spaţiile suplimentare ocupate de clise, cochilii, funcţie de sistemul de înnădire utilizat.

Utilizarea sistemelor de înnădire prin dispozitive mecanice este admisă numai pe baza reglementărilor tehnice specifice sau agrementelor tehnice.

La înnădirile prin bucle, raza de curbură interioară a buclelor trebuie să respecte prevederile SR EN 1992-2:2006/NA:2009.

10.7 STRATUL DE ACOPERIRE CU BETON Grosimea stratului de acoperire cu beton în medii considerate fără agresivitate chimică

se va stabili conform prevederilor SR EN 1992-2:2006/NA:2009. Grosimea stratului de acoperire cu beton în mediile cu agresivitate chimică este precizată în reglementări tehnice speciale.

Pentru asigurarea la execuţie a stratului de acoperire proiectat trebuie realizată o dispunere corespunzătoare a distanţierilor din materiale plastcie. Este interzisă utilizarea distanţierilor din cupoane metalice sau din lemn.

10.8 ÎNLOCUIREA ARMĂTURILOR PREVĂZUTE ÎN PROIECT În cazul în care nu se dispune de sortimentele şi diametrele prevăzute în proiect, se

poate proceda la înlocuirea acestora numai cu avizul proiectantului. Distanţele minime, respectiv maxime rezultate între bare precum şi diametrele minime


adoptate trebuie să îndeplinească condiţiile din SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008 şi SR EN 1992-2:2006/NA:2009 sau din alte reglementări specifice.

Înlocuirea se va înscrie în planurile de execuţie care se depun la Cartea construcţiei.

Cap. 11. BETOANE

11.1. GENERALITĂŢI Prezentul capitol tratează condiţiile tehnice generale necesare la proiectarea şi execuţia

elementelor sau structurilor din beton simplu şi beton armat. La execuţia elementelor din beton armat, prevederile din prezentul capitol se vor

completa şi cu prevederile specifice cuprinse in capitolul 4. De asemenea se vor avea în vedere şi reglementările cuprinse în anexele I.1., I.2., I.3.,

I.4., I.5. şi I.6. din "Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat" ind.NE 012-99, în SR 13510:2006 “Beton. Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate”, Document Naţional de aplicare a SR EN 206 -1:2002 şi prevederile din SR EN 1992/2-2006/NA:2009. Calitatea betonului este definită prin clase. Clasele betoanelor sunt stabilite pe baza rezistenţei caracteristice a betonului f.ck.cil (f.ck.cub), care este rezistenţa la compresiune la 28 de zile, determinate conform SR EN 12390 – 6:2010, pe cuburi cu latura de 150 mm (se acceptă latura de 141 mm, pe o perioadă de 2 ani de la intrarea în vigoare a Codului ind. NE 012-99,Partea A), sub a căror valoare se pot întâlni

statistic cel mult 5 din rezultate. Elementele de construcţie ale infrastructurilor vor fi alcătuite din beton simplu sau beton armat având clasa minimă a betonului conform tabelului următor:

Clasa minimă Clasa betonului Marca

betonului

Betoane de egalizare C 6/7,5 B100

Betoane de umplutură (chesoane) Fundaţii din beton simplu

C 8/10 B150

Cuzineţi fundaţii Fundaţii din beton armat, chesoane (pereţi + cuzineţi)

C 12/15 B200

Fundaţii indirecte (coloane, radier) C 16/20 B250

Culei masive

elevaţii

banchetă, zid de gardă şi ziduri întoarse

C 12/15 C 12/15

B200 B200

Culei cadru, inclusiv zid de gardă şi ziduri întoarse C 16/20 B250

Pile masive

elevaţii

banchetă

C 12/15 C 12/15

B200 B200

Pile lamelare C 16/20 B250

Pile cadru pe doi stâlpi C 16/20 B250

Pile pe un stâlp C 25/30 B400

Beton armat în cuzineţi C 16/20 B250

Pentru elementele de rezistenţă ale suprastrucutrilor se folosesc betoane cu clasele minime conform tabelului următor:


Clasa minimă Clasa betonului Marca

betonului

Elemente din beton simplu şi beton armat C 12/15 B200

Podeţe tubulare şi suprastructuri din beton simplu şi beton armat

turnate monolit

prefabricate

C 12/15 C 16/20

B200 B250

Suprastructuri din beton precomprimat C 25/30 B400

Pentru asigurarea durabilităţii lucrărilor la proiectare se va ţine seama de regimul de expunere sau natura şi gradul de agresivitate a mediului, în conformitate cu " Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton preconprimat" ind.NE 012-99 capitolul 5 – Cerinţe privind caracteristicile betonului din care subcapitolul 5.1. – pentru rezistenţă şi 5.2. – pentru durabilitate. Dacă în urma analizei condiţiilor din amplasament se impune adoptarea unor condiţii speciale atunci se va adopta clasa de beton adecvată şi se va preciza după caz:

- gradul de impermeabilitate - tipul de ciment - dozajul minim de ciment - valoarea minimă a raportului A/C,

La proiectarea şi executarea unor poduri din beton armat şi beton precomprimat cu caracter deosebit se recomandă colaborarea cu laboratoare de specialitate şi catedre de specialitate din învăţământul superior care poate avea ca obiect:

- aprofundarea unor probleme privind calculul solicitărilor - verificarea comportării prin încercări pe modele sau la scară naturală - elaborarea de caiete de sarcini speciale - stabilirea de măsuri pentru asigurarea durabilităţii şi asistenţa tehnică la execuţie

11.2. MATERIALE UTILIZATE LA PREPARAREA BETOANELOR

11.2.1. Cimenturi Sortimentele uzuale de cimenturi, caracterizarea acestora precum şi domeniul şi

condiţiile de utilizare sunt precizate în "Codul de practică pebtru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat" ind. NE 012-99, Anexa I.1. şi Anexa I.2. şi NE 013-02.

a. Livrare şi transport Cimentul se livrează în vrac sau ambalat în saci de hârtie însoţit de certificat de calitate.

Cimentul livrat în vrac se transportă în vagoane cisternă , autocisternă containere sau vagoane închise, destinate exclusiv acestui produs.

Transportul cimentului ambalat în saci se face în vagoane închise sau camioane acoperite.

b. Depozitarea Depozitarea cimentului se va face numai după constatarea existenţei certificatului de

calitate sau de garanţie şi verificarea capacităţii libere de de depozitare în silozuri destinate tipului respectiv de ciment sau în încăperile special amenajate.

Depozitarea cimentului în vrac se va face în celule tip siloz, în care nu au fost depozitate alte materiale.

Pe întreaga perioadă de exploatare a silozurilor se va ţine evidenţa loturilor de ciment depozitate în fiecare siloz, prin înregistrarea zilnică a primirilor şi livrărilor.

Depozitarea cimentului ambalat în saci se va face în încăperi închise. Sacii vor fi aşezţi în stive, lăsându-se o distanţă liberă de 50 cm de la pereţii exteriori şi păstrând împrejurul lor un spaţiu suficient pentru circulaţie. Stivele vor avea cel mult 10 rânduri de saci suprapuşi. În fiecare stivă se va afişa data sosirii cimentului, sortimentul şi data fabricaţiei.

Cimentul se va utiliza în ordinea datelor de fabricaţie. Durata de depozitare nu va depăşii 60 de zile de la data expedierii de către producător

pentru cimenturile cu adaosuri şi respectiv 30 de zile în cazul cimenturilor fără adaosuri. Cimentul rămas în depozit un timp mai îndelungat nu se va întrebuinţa la elemente de

beton şi beton armat decât după verificarea stării de conservare.


Verificare calităţii cimentului se va face la aprovizionare şi înainte de utilizare, conform "Codului de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat" ind.NE 012-99, Partea A.

c. Controlul calităţii cimentului Controlul calităţii cimentului se face: - la aprovizionare inclusiv prin verificarea certificatului de calitate/garanţie emis de

producător sau de baza de livrare, conform Anexa VI.1. din Codul de practică NE 012-99. - înainte de utilizare, de către un laborator autorizat conform Anexa VI.1. punctul B.1.

din Codul de practică NE 012-99. Metodele de încercare sunt reglementate prin standardele SR EN 196/1-2006, SR EN

196/3-2006, SR EN 196/6-2010, SR EN 196/7-2008, SR EN 196/2-2006 şi SR EN 196 – 8:2004.

11.2.2. Agregate Pentru prepararea betoanelor având densitatea aparentă cuprinsă între 2201 şi 2500

daN/m3 se folosesc agregate grele, provenite din sfărâmarea naturală sau/şi din concasarea rocilor.

Condiţiile tehnice pe care le vor îndeplini agregatele sunt precizate în SR EN 12620/2003 şi STAS 699:2001. Pentru prepararea betoanelor se vor utiliza sorturile: (1) 0 - 3; (2) 3 - 7; (3)(7) 8 - 15(16); (4) 15(16) - 31(25) conform Anexa I.4. din Codul de practică NE 012-99 iar pentru realizarea elementelor prefabricate şi în NE 013-02.

Depozitarea: agregatele trebuie depozitate pe platforme betonate având pante şi rigole de evacuare a apelor. Pentru depozitarea separată a diferitelor sorturi se vor creea compartimente având înălţimea corespunzătoare încât să se evite amestecarea sorturilor.

Nu se admite depozitarea direct pe pământ sau pe platforme balastice. Pentru depozitele de consum se pot folosi silozuri.

Depozitele vor avea amenajate drumuri de acces care să evite antrenarea de noroi şi impurificarea agregatelor. În cazul aprovizionării cu mijloace de cale ferată se va asigura un spaţiu (compartiment) pentru depozitarea loturilor refuzate, conform "Codului de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat" ind.NE 012-99, Partea A.

Verificarea calităţii agregatelor se va face la aprovizionare şi înainte de utilizare. Controlul calităţii agregatelor este prezentat în Anexa VI.1. a Codului de practică NE 012-99, iar metodele de verificare sunt reglementate în STAS 4606-80.

Pentru elementele prefabricate se va respecta şi Codul de practică NE 013-02 – Anexa 7.1.

11.2.3. Apa Apa utilizată la prpararea betoanelor poate proveni din reţeaua publică sau altă sursă,

dar în acest caz va îndeplini condiţiile tehnice prevăzute in SR EN 1008-2003.

11.2.4. Aditivi La prepararea betoanelor se pot utiliza aditivi în scopul: - îmbunătăţirii lucrabilităţii la elemente cu secţiuni subţiri sau turnate cu pompa - îmbunătăţirii gradului impermeabilităţii pentru elemente expuse la intemperii sau

aflate în medii agresive - obţinerii unor betoane cu rezistenţă superioră - îmbunătăţirii comportării la îngheţ-dezgheţ repetat - reglării procesului de întărire, întârziere sau accelerare în funcţie de cerinţele

tehnologice - creşterii rezistenţei, durabilităţii şi îmbunătăţirii omogenităţii betonului. Stabilirea tipului de aditivi sau a combinaţiei de aditivi se va face după caz de proiectant,

Executant sau Furnizorul de beton, luând în considerare recomandările din Anexa I.3. şi Anexa I.4. – pct. 3.2.2 din codul de practică NE 012-99 iar pentru elementele prefabricate şi din codul de practică NE 013-02.

În cazurile în care se folosesc concomitent două tipuri de aditivi a căroro compatibilitate sau comportare împreună nu este cunoscută, este obligatorie efectuarea de încercări preliminare şi avizul unui institut de specialitate.


11.2.5. Cenuşa de termocentrală Cenuşa de termocentrală poate fi utilizată la prepararea betoanelor în scopul

îmbunătăţirii caracteristicilor acestora (lucrabilitate, grad de impermeabilitate, rezistenţa la agenţi chimici agresivi, etc.).

Utilizarea cenuşei de termocentrale se va face numai cu acordul beneficiarului şi pe baza aprobărilor speciale cu avizul sanitar eliberat de organismele abilitate ale Ministerului Sănătăţii.

11.3. PREPARAREA ŞI TRANSPORTUL BETONULUI Prepararea şi livrarea betonului se face prin staţii de betoane. Acestea sunt unităţii

dotate cu una sau mai multe instalaţii de preparat beton sau betoniere. Statiile de betoane sunt conduse de un şef de staţie şi funcţionează pe baza unui

certificat de atestare eliberat de o comisie acceptată de beneficiar. Pentru lucrările de beton şi beton armat tipurile de beton se diferenţiază şi se notează în

funcţie de clasa betonului, lucrabilitate, tipul de ciment utilizat, mărimea agregatelor, gradul de impermeabilitate, gradul de gelivitate şi tipul de aditiv adoptat.

În comanda de beton către staţie se vor înscrie datele privind tipul de beton, conform prevederilor "Codului de practică pebtru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat" ind.NE 012-99, ritmul de livrare, precum şi obiectul (partea de structură) unde se va folosi.

Stabilirea compoziţiei se va face : - la intrarea în funcţiune a unei staţii de betoane - la schimbarea tipului de ciment sau de agregate - la introducerea utilizării de aditivi sau la schimbarea tipului acestora - la pregătirea executării unei lucrări care necesită un beton cu caracteristici deosebite

de cele curent preparate sau de clasă egală sau mai mare de C 25. Compoziţiile de betoane se vor aproba de beneficiar. În cazul construcţiilor speciale, precum şi în cazul utilizării unor tipuri de ciment,

agregate, aditivi sau adaosuri altele decât cele cuprinse în standardele menţionate în "Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat" ind.NE 012-99, stabilirea compoziţiei betoanelor se va face pe baza de studii elaborate de laboratoare de specialitate din instituţii de cercetare.

În cursul pregătirii betonului, reţeta se va corecta de către laboratorul staţiei şi cu acceptul beneficiarului, în funcţie de încercările privind:

- umiditatea agregatelor - granulozitatea sorturilor - densitate aparentă a betonului proaspăt - lucrabilitatea betonului Dozarea materialelor componente se face prin cântărire, abaterile înscriindu-se în

următoarele limite: ± 3 % la agregate ± 2 %pentru ciment şi apă

± 5 % pentru aditiv ± 3 % pentru cenuşa de termocentrală Pentru amestecarea betonului se pot folosi betoniere cu amestecare forţată sau betoniere cu cădere liberă. Ordinea de introducere a materialelor componente în betonieră va respecta prevederile cărţii tehnice a utilajului respectiv, dar începând cu sortul de agregate cu granula cea mai mare. Durata de amestecare va fi de cel putin 45 secunde de la introducerea următorului component. Durata de amestecare se va majora dupa caz, în cazul utilizării de aditivi sau de adaosuri, în perioade de timp friguros şi pentru betoane cu lucrabilitate redusă. Se recomandă ca temperatura betonului proaspăt la începerea turnării să fie cuprinsă între 5˚C şi 30˚C. Durata de încărcare a unui mijloc de transport sau de menţinere a betonului în buncărul tampon va fi de maxim 20 minute. La terminarea unui schimb sau la întreruperea preparării betonului pe o durată mai mare de 1 oră, toba betonierei se va spăla cu jet de apă şi apoi golită complet.


Toate datele privind caracteristicile betonului vor fi notate în conformitate cu prevederile pct. 6.1.1.2. din Codul de practică NE 012-99. Transportul betoanelor cu tasarea mai mare de 5 cm se va face cu cu autoagitatoare iar a betoanelor cu tasarea de maxim 5 cm cu autobasculante cu bene amenajate corespunzator. Transportul local al betonului se poate efectua cu bene, pompe, benzi transportoare, jgheaburi. Mijloacele de transport trebuie să fie etanşe pentru a nu permite pierderea laptelui de ciment. Pe timp de arşiţă sau de ploaie în cazul transportului cu autobasculante pe distanţă mai mare de 3 km, suprafaţa liberă de beton se va proteja pentru a împiedica evaporarea apei şi modificarea caracteristicilor betonului. Durata de transport nu va depăşi durata de 45…60 de minute conform "Codului de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat" ind.NE 012-99, Partea A, care anulează şi înlocuieşte Normativul C 140-86.

11.4. REGULI GENERALE DE BETONARE Executarea lucrărilor de betonare poate începe numai după ce s-a verificat îndeplinirea următoarelor condiţii:

- Compoziţia betonului a fost acceptată de beneficiar, iar în cazul betoanelor de clasă egală sau mai mare de C 25 se dispune de încercări preliminare suficiente

- Sunt realizate măsurile pregătitoare, sunt aprivizionate şi verificate materialele necesare (agregate, ciment, piese înglobate, etc) şi sunt în stare de funcţionare utilajele şi dotările necesare

- Au fost recepţionate calitativ lucrările de săpături, cofraje şi armături; dacă de la montarea şi recepţionarea armăturii a trecut o perioadă îndelungată şi se constată prezenţa frecventă a ruginei neaderente, armătura se va demonta iar dupa curăţare se va proceda la o nouă recepţie calitativă

- Suprafeţele de beton turnat anterior şi întărit nu prezintă zone necompactate sau segregate şi au rugozitatea necesară asigurării unei bune legături între cele două betoane

- Nu se întrevede posibilitatea intervenţiei unor condiţii climatice nefavorabile (ploi abundente, ger, furtună, etc.)

Respectarea acestor condiţii se va consemna într-un act acre va fi aprobat de beneficiar. Betonul trebuie să fie pus în lucrare în maximum 15 minute de la aducerea lui la locul de turnare; se admite un interval de maximum 30 minute numai in cazul in care durata transportului este mai mică de 30 minute. La turnarea betonului se vor respecta următoarele reguli generale:

- Cofrajele din lemn, betonul vechi sau zidăriile, care vor veni în contact cu betonul proaspăt, vor fi udate cu apă 2 - 3 ore înainte şi imediat înainte de turnare iar apa rămasă în denivelări se va evacua

- Din mijlocul de transport betonul se va descărca în bene, pompe, benzi transportoare, jgheaburi sau direct în lucrare

- Dacă betonul adus la locul de punere în lucrare nu se încadrează în limitele de lucrabilitate admise sau prezintă segregări, va fi refuzat, fiind interzisă punerea lui în lucrare; se admite îmbunătăţirea lucrabilităţii numai prin folosirea unui aditiv superplastifiant, dar cu acordul beneficiarului

- înălţimea de cădere liberă a betonului nu va depăşI 3 m pentru elementele cu lăţime max. de 1 m respectiv 1,5 m înălţime pentru celelalte cazuri inclusiv elemente de suprafaţă de tip placă

- betonarea elementelor cofrate pe înălţimi mai mari de 3,0 m se va face prin ferestre laterale sau prin intermediul unui furtun sau tub având capătul inferior la max. 1,5 m de zona ce se betonează

- betonul se va răspândi uniform în lungul elementului, urmărindu-se realizarea de straturi orizontale de max. 50 cm înălţime

- se vor lua măsuri pentru a evita deformarea sau deplasarea armaturilor faţă de


poziţia prevăzută îndeosebi pentru armăturile dipuse la partea superioară a plăcilor în consolă; dacă totuşi se vor produce asemenea fenome, ele se vor corecta în timpul turnării

- se va urmării cu atenţie înglobarea completă în beton a armăturilor, respectându-se grosimea stratului de acoperire prevăzută în proiect

- nu este permisă ciocănirea sau scuturarea armăturii în timpul turnării şi nici aşezarea pe armături a vibratorului

- în zonele cu armături dese se va urmări cu atenţie umplerea completă a secţiunii - se va urmări comportarea şi menţinerea poziţiei iniţiale a cofrajelor şi susţinerilor

acestor, luându-se măsuri imediate de remediere în cazul constatării unor deplasări sau căderi

- circulaţia muncitorilor şi utilajului de transport în timpul betonării se va face pe podine, astfel rezemate încât să nu modifice poziţia armăturii; este interzisă circulaţia directă pe armături sau pe zonele cu beton proaspăt

- betonarea se va face continuu până la rosturile de lucru prevăzute în proiect - în cazul în care s-a produs o întrerupere de betonare mai mare de 2 ore, reluarea

turnării este permisă numai după pregătirea suprafeţei rostului şi cu acordul beneficiarului

Compactarea mecanică a betonului se face prin vibrare. Se admite compactarea manuală (cu mai, vergele, şipci, sau prin ciocănire cofraj) numai în cazuri accidentale de întrerupere a funcţionării vibratorului (defecţiune sau întrerupere de curent) caz în care betonarea trebuie să continue până la poziţia corespunzătoare a unui rost. Se pot utiliza următoarele procedee de vibrare:

- vibrare internă folosind vibratoare de interior (pervibratoare) - vibrare externă cu ajutorul vibratoarelor de cofraj - vibrare de suprafaţă cu vibratoare placă sau rigle vibrante

Alegerea tipului de vibrare se va face în funcţie de tipul şi dimensiunile elementului (placă, grindă) şi de posibilitatea de introducere printre barele de armătură. La execuţie se vor respecta prevederile "Codului de practică pebtru executarea lucrărilor din beton , beton armat şi beton precomprimat" ind.NE 012-99, Partea A. În măsura în care este posibil, se vor evita rosturile de lucru organizându-se execuţia astfel ca betonarea să se facă fără întrerupere pe întregul element. Când rosturile de lucru nu pot fi evitate, poziţia lor se va stabili prin proiect. Pentru a se asigura condiţii favorabile de întărire şi a se reduce deformaţiile din contracţie se va asigura menţinerea umidităţii betonului protejând suprafeţele libere prin:

- acoperirea cu materiale de protecţie - stropirea periodică cu apă - aplicarea de pelicule de protecţie

Protecţia va fi îndepărtată după minim 7 zile numai dacă între temperatura suprafeţei şi cea a mediului nu este o diferenţă mai mare de 12°C Pe timp ploios suprafeţele de beton proaspăt se vor acoperi cu prelate sau folii de polietilenă, atâta timp cât prin căderea precipitaţiilor există pericolul antrenării pastei de ciment. Decofrarea se va face numai după ce betonul a căpătat rezistenţa necesară cu respectarea termenelor minime recomandate în "Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat" ind.NE 012-99, Partea A, care anulează şi înlocuieşte Normativul C 140-86.

11.5. TOLERANŢE DE EXECUŢIE Abaterile maxime admisibile la executare lucrărilor de beton şi beton armat se vor încadra în prevederile cuprinse în "Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat" ind.NE 012-99, Partea A, care anulează şi înlocuieşte Normativul C140-86.


11.6. EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE BETON ÎN CONDIŢII SAU PRIN PROCESE SPECIALE

La executarea lucrărilor de beton în condiţii sau prin procedee speciale se vor respecta prevederile pentru: betoane ciclopiene, betoane turnate sub apă, betoane turnate prin pompare - "Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat" ind. NE 012-99, capitolele 8 şi 16; executarea lucrărilor de betoane pe timp friguros - Normativ C 16-84. În cazul altor condiţii sau procedee se vor respecta prevederile caietelor de sarcini speciale elaborate pentru condiţiile efective ale lucrării respective.

Cap. 12. PROTEJAREA SUPRAFEŢELOR DIN BETON

12.1 GENERALITĂŢI Pentru refacerea zonelor degradate, după îndepărtarea betonului care se exfoliază, se

va aplica un strat de aderenţă, apoi un strat de mortar de reparaţii în grosime de max. 40mm. Finisarea suprafeţelor se va face cu un alt tip de mortar de reparaţii în grosime de max. 20mm având carateristici diferite faţă de stratul inferior.

12.2 MATERIALE FOLOSITE – strat de aderenţă După operaţia de sablare, în zonele cu armătură aparentă, se va aplica un strat de şlam

cu rol de pasivare şi punte de aderenţă pentru straturile de mortar necesare pentru reprofilarea elementului din beton armat.

Pentru acest strat se va utiliza un mortar cimentos, cu conţinut de silica fume, monocomponent, modificat polimeric.

Produsul este utilizat in principal la recondiţionarea betonului expus acţiunii agenţilor climaterici.

a. Date tehnice Culoare: Pulbere gri Densitate (la 20oC):

1.20 kg/l (densitatea în vrac a pulberii) 2.12 kg/l (densitatea mortarului umed)

Rezistenţa la compresiune: dupa 28 de zile 50 ÷ 55 MPa Rezistenţa la îndoire: dupa 28 de zile 5.5 ÷ 7.5 MPa Rezistenţa de aderenţă dupa 28 de zile 2 ÷ 3 MPa

b. Aplicare Timpul de punere în operă la 20oC este de aproximativ 30- 45 min. Se va evita

adăugarea unei cantităţi suplimentare de apă. Ca punte de aderenţă se aplică cu mistria, rola sau cu un echipament adecvat de

pulverizare pe stratul suport pre-umezit. Pentru a obţine o bună aderenţă, produsul trebuie bine impregnat în stratul suport, până la umplerea tuturor iregularităţilor.

c. Consum de material: Ca punte de aderenţă consumul de material este de 1,5 – 2,5 kg/m2 (pulbere).

Consumul de material depinde de rugozitatea stratului suport. Beton: Stratul suport trebuie să fie în stare bună, fără particule levigabile, particule de praf sau

impurităţi. În mod particular, straturile cu conţinut de materiale uleioase, precum şi cu lapte de ciment trebuie îndepărtate.

Armătura: Curată, fără pete de grăsime, ulei, praf şi rugină. În cazul în care mai mult de jumătate

din stratul suport este afectat de rugină, este necesară îndepărtarea completă şi sablarea. Gradul optim de curăţare este Sa 2.

12.3 MATERIALE FOLOSITE – mortar de reparaţii Pentru acest strat se va utiliza un mortar de reparatie pe baza de ciment, cu continut de

silicafume, modificat polimeric, armat cu fibre sintetice, monocomponent si rezistent la sulfati. Produsul trebuie să fie uşor de utilizat pe suprafeţe verticale şi orizontale la intrados şi


să fie compatibil cu puntea de aderenţă utilizată anterior. a. Date tehnice

Culoare: Pulbere gri Densitate (la 20oC):

1.45 kg/l (densitatea in vrac a pulberii) 2.22 kg/l (densitatea mortarului umed)

Rezistenţa la compresiune: după 1 zi 23÷25 Mpa după 7 zile 48÷ 52 Mpa după 28 de zile 55÷ 65 MPa

Rezistenţa la întindere din încovoiere:

după 1 zi 5÷ 6 Mpa după 7 zile 8÷ 9 Mpa după 28 de zile 10 ÷11 MPa

Rezistenţa de aderenţă (după 28 de zile)

după 28 de zile 1,5 ÷2,5 MPa

b. Aplicare

Amorsa se aplica pe betonul preparat si umezit anterior, pana cand materialul depaseste zona reparata. Apoi se aplica „ud pe ud” mortarul de reparatie.

La aplicarea la intrados sau suprafete verticale, se va astepta 15 minute dupa amestecare, pentru ca mortarul sa fie mult mai tixotropic.

Imediat ce mortarul a inceput sa se intareasca, poate fi slefuit cu o mistrie din otel sau cu un burete poliuretanic.

Mortarul proaspat nu se va nivela, netezi cu scule rigide. Nu se va pulveriza apa sau aduga ciment pe suprafata inainte de intarire. Pe timp de soare puternic, mortarul trebuie mentinut umed si protejat de uscarea prematura. In general, se recomanda metodele normale de intarire a mortarului.

c. Temperatură şi grosime Temperatura de aplicare ambientala: min. + 5 oC max. + 30 oC Grosimea fiecarui strat: min. 10 mm max. 40 mm

d. Consum de material: Consumul de material este de cca 19,5 kg/m2/10 mm (pulbere).

Beton: Stratul suport trebuie să fie în stare bună, fără particule levigabile, particule de praf sau

impurităţi. În mod particular, straturile cu conţinut de materiale uleioase, precum şi cu lapte de ciment trebuie îndepărtate.

Armătura: Curată, fără pete de grăsime, ulei, praf şi rugină. În cazul în care mai mult de jumătate

din stratul suport este afectat de rugină, este necesară îndepărtarea completă şi sablarea. Gradul optim de curăţare este Sa 2.

12.4 MATERIALE FOLOSITE – finisarea suprafeţelor Pentru finisarea suprafeţei se va utiliza un mortar de reparaţie pe bază de ciment, cu

conţinut de silicafume, modificat polimeric, monocomponent şi rezistent la sulfaţi. Produsul este utilizat ca strat de tencuială subţire pe suprafeţe orizontale şi verticale în

construcţii industriale civile, finisări interioare, precum şi ca mortar de reparaţie pentru umplerea găurilor, porilor, etc. şi de asemenea pe orice fel de construcţie din beton, la repararea defectelor pe muchii şi rosturi.

a. Date tehnice Culoare: Pulbere gri Densitate (la 20oC):

1.20 kg/l (densitatea in vrac a pulberii) 2.22 kg/l (densitatea mortarului umed)

Rezistenţa la compresiune: după 1 zi 15÷ 17 Mpa după 7 zile 38÷ 42 Mpa după 28 de zile 45÷ 55 MPa

Rezistenţa la îndoire: după o zi 4,5÷ 5,5 Mpa după 7 zile 7÷ 8 Mpa


după 28 de zile 9 ÷10 MPa Rezistenţa de aderenţă (după 28 de zile)

dup o zi 4,5÷ 5,5 Mpa după 7 zile 7÷ 8 Mpa după 28 de zile 9 ÷10 MPa

b. Aplicare

Consum de material: Ca punte de aderenţă consumul de material este de aproximativ 18,8 kg / 1 m2 / 10 mm. Stratul suport trebuie să fie în stare bună, fără particule levigabile, particule de praf sau

impurităţi. În mod particular, straturile cu conţinut de grăsimi, precum şi lapte de ciment trebuie complet îndepărtate.

Aplicare cu punte de aderenţă: Puntea de aderenţă se aplică prin frecare puternică cu peria, pe zona de beton anterior

preparată şi umezită, până cand materialul depăşeşte zona reparată. Apoi se aplică „ud pe ud” mortarul de reparaţie. Nu se vor utiliza tehnicile de aplicare a tencuielii.

La aplicarea pe tavane sau suprafeţe verticale, se va aştepta 15 minute după amestecare, pentru ca mortarul să fie mult mai tixotropic.

La umplerea cavităţilor, fiecare porţie de produs trebuie ţinută în loc timp de câteva secunde, înainte de îndepărtarea ustensilelor de aplicare. Acestea vor fi îndepărtate prin mişcare laterală, pentru a nu antrena mortarul

Imediat ce mortarul a început să se întărească, poate fi şlefuit cu o mistrie din oţel sau cu un burete poliuretanic. Nu se va folosi nicio cantitate suplimentară de apă, aceasta putând duce la decolorări, dacă nu este aplicată uniform.

Produsul pentru finisare este un mortar de reparaţie cu tendinţă redusă de contracţie. Pe timp de soare puternic sau vânt, mortarul trebuie menţinut umed şi protejat de uscarea prematură. În general, se recomandă metodele normale de întărire a mortarului.

După reprofilarea suportului se va aplica un prim strat de amorsă, după care se va aplica în două straturi o vopsitorie elastică ce are o culoarea conformă codului RAL solicitat de beneificiar.

Amorsa este o substanţă de impregnare şi o punte de aderenţă pe bază de răşini sintetice.

Vopsitoria elastică este o substanţă monocomponentă pe bază de răşină acrilică cu o puternică capacitate de acoperire fisuri chiar şi la temperaturi scăzute.

Cap. 13. FUNDAŢIE DIN BALAST

13.1 GENERALITĂŢI

13.1.1 Obiect şi domeniu de aplicare Prezentul caiet de sarcini se referă la execuţia şi recepţia stratului de fundaţie din balast

din structura rutieră a căilor de comunicaţie publice. El cuprinde condiţiile tehnice care trebuie să fie îndeplinite de materialele folosite,

prevăzute în SR 662/2002 şi de stratul de fundaţie realizat conform STAS 6400-84.

13.1.2 Prevederi generale Straturile de fundaţie din balast se realizează într-unul sau mai multe straturi, în funcţie

de grosimea stabilită prin proiect şi variază între 15 şi 30 cm. Straturile de fundaţie pot fi alcătuite din :

- agregate naturale (nisip, balast, pietruiri vechi); - balast, amestec optimal; - piatră spartă, mare sau amestec optimal;


- pământ stabilizat mecanic; - agregate naturale stabilizate cu ciment, zgură cenuşă de termocentrală; - blocaj de piatră brută.

Grosimile straturilor de fundaţie se stabilesc prin calcul, în conformitate cu STAS 1339/1979 şi a reglementărilor legale în vigoare.

13.1.3 Standarde

SR 662/2002 Lucrări de drumuri. Agregate naturale de balastieră. Condiţii tehnice de calitate.

SR 667/2000 Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru lucrări de drumuri. Condiţii tehnice de calitate.

13.2 MATERIALE

13.2.1 Agregate naturale Agregatele naturale trebuie să provină din roci rezistente la intemperii. Se interzice folosirea acestora, dacă au un conţinut mai mare de 10% granule din roci alterate, moi sau friabile.

Balastul pentru straturi de fundaţie vor îndeplinii următoarele condiţii de admisabilitate : - sort : 0…63 ; - conţinut de fracţiuni max. : sub 0,02 mm 3%;

0…7,1 mm 15…70%; - granulozitate : continuă; - coeficient de neuniformitate min. : 15; - echivalent de nisip min. : 30; - uzură de maşini tip Los Angeles, max. : 50%.

Balastul se va aproviziona din timp în depozit, pentru a se asigura omogenitatea şi constanta calităţii acestuia.

Aprovizionarea la locul punerii în operă se va face numai după ce analizele de laborator au arătat că materialul este corespunzător.

În timpul transportului la şantier şi a depozitării, balastul trebuie ferit de impurificări.

13.2.2 Apa Apa necesară realizării straturilor de fundaţie provine din reţeaua publică, sau din alte

surse, în acest din urmă caz apa nu trebuie să conţină nici un fel de particule în suspensie.

13.2.3 Controlul calităţii balastului Verificarea calităţii balastului se face pe loturi constituite din acelaşi fel de agregate şi

sort de max. 400 t, prin verificări de lot şi verificări periodice. Verificările de lot se efectuează pe fiecare lot în parte şi constau în determinările :

- natura petrografică şi mineralogică; - conţinutul de fracţiuni sub 0,02 mm; - granulozitate; - coeficient de neuniformitate; - echivalent de nisip; - coeficient de permeabilitate; - înălţime capilară; - grad de spargere şi indice de concasaj (la agregate consacate); - uzură tip cu maşina tip Los Angeles.

Toate aceste caracteristici fac şi obiectul verificărilor periodice, cu frecvenţa de : - o dată la maximum 2 ani pentru exploatările cu o producţie anuală mai mică

de 400000 m³; - o dată la maximum un an pentru exploatările cu o producţie anuală mai mare

de 400000 m³. Fiecare lot de livrare trebuie însoţit de documentul de certificare a calităţii, întocmit


conform dispoziţiilor legale în vigoare.

13.3 STABILIREA CARACTERISTICILOR DE COMPACTARE

13.3.1 Caracteristicile optime de compactare Înainte de începerea lucrărilor de execuţie, se vor stabili de către un laborator de

specialitate, caracteristicile optime de compactare a balastului, prin încercarea Proctor modificată.

Se stabilesc, conform STAS 1913/13-83 : - densitatea maximă în stare uscată (g/cm³); - umiditatea optimă de compactare ( % ).

13.3.2 Caracteristicile efective de compactare Caracteristicile efective de compactare se determină de laboratorul şantierului pe

probe prelevate din lucrare şi, anume : - densitatea în stare uscată efectivă (g/cm³); - umidiatea efectivă de compactare ( % ), în vederea stabilirii gradului de

compactare.

13.4 PUNEREA ÎN OPERĂ A BALASTULUI

13.4.1 Măsuri preliminare La execuţia stratului de fundaţie se va trece numai după recepţionarea lucrărilor de

terasamente, în conformitate cu prevederile caietului de sarcini pentru realizarea acestor lucrări. Înainte de începerea lucrărilor, se vor verifica şi regla toate utilajele şi dispozitivele

necesare punerii în operă a straturilor de fundaţie. Înainte de aşternere a stratului de balast se vor executa lucrările de evacuare a apelor

din fundaţie – drenuri transversale de acostament şi racordurile stratului de fundaţie la acestea. În cazul când sunt mai multe surse de aprovizionare cu balast, se vor lua măsuri de

delimitare a tronsoanelor de drum, funcţie de sursa folosită.

13.4.2 Experimentarea punerii în operă a balastului Înainte de începerea lucrărilor, antreprenorul este obligat să efectueze o experimentare

pe un tronson de probă. Experimentarea are ca scop stabilirea pe şantier, în condiţii de execuţie curentă, a

componenţei atelierului de compactare, modului de acţionare a acestuia pentru realizarea gradului de compactare prescris, dacă grosimea prevăzută în proiect se poate executa într-un singur strat, reglarea utilajelor de răspândire pentru realizarea grosimii respective şi o suprafaţare corectă.

Operaţiunea se va face pe tronsoane de probă în lungime de minimum 30 m şi lăţime de cel puţin 3,50 m (dublul lăţimii utilajului de compactare).

Compactarea de probă pe tronsoanele de încercare se va face în prezenţa dirigintelui, prin încercări de laborator sau pe teren.

13.4.3 Punerea în operă a balastului Pe terasamentul recepţionat se aşterne şi se nivelează balastul într-unul sau mai multe

straturi în funcţie de grosimea prevăzută în proiect şi de grosimea optimă de compactare stabilită pe tronsonul experimental. Aşternerea şi nivelarea se face la şablon, cu respectarea lăţimilor şi pantelor prevăzute în proiect.

Cantitatea necesară de apă pentru asigurarea umidităţii optime de compactare se stabileşte de laboratorul de şantier ţinând seama de umiditatea agregatului şi se adaugă prin stropire. Stropirea va fi uniformă evitându-se supraumezirea locală.

Stratul de fundaţie din balast se recomandă să aibă o grosime de cel mult 30 cm. După reprofilarea şi scarificarea pietruirii existente, urmează operaţiunile de execuţie a

stratului de fundaţie : - aşternerea şi nivelarea la şablon a balastului în straturi cu grosime de max.

15 cm, înainte de compactare; - adăugarea prin stropire a cantităţii necesare de apă pentru asigurarea

umidităţii optime de compactare, determinată prin încercarea Proctor


modificată; - compactarea şi vibrarea.

Suprafeţele cu denivelări mai mari de 4 cm se completează, se renivelează şi se compactează din nou.

Este interzisă folosirea balastului îngheţat. Este interzisă aşternerea balastului pe patul acoperit cu un strat de zăpadă sau cu

pojghiţă de gheaţă.

13.4.4 Controlul calităţii compactării balastului În timpul execuţiei stratului de fundaţie din balast se vor face, pentru verificarea

compactării, încercările şi determinările arătate în următorul tabel:

STAS 1913/13-83; STAS 4606/1980; STAS 1913/15-75; STAS 12288-85

Laboratorul antreprenorului va ţine următoarele evidenţe privind calitatea stratului executat:

- compoziţia granulometrică a balastului utilizat; - caracteristicile optime de compactare, obţinuite prin metoda Proctor modificat

(umiditate optimă, densitate maximă uscată); - caracteristicile efective ale stratului executat (umiditate, densitate, capasitate

portantă).

13.5 CONDIŢII TEHNICE. REGULI ŞI METODE DE VERIFICARE

13.5.1 Elemente geometrice Verificarea grosimii stratului de fundaţie se face cu ajutorul unei tije metalice gradate,

cu care se străpunge stratul la fiecare 200 m de strat executat. Abaterea limită la grosime poate fi maxim ± 20 mm.

Lăţimea stratului de fundaţie este cea prevăzută în proiect şi se verifică în dreptul profilurilor transversale. Abateri limită la lăţime pot fi ± 5 cm.

Panta transversală a stratului de fundaţie este cea a îmbrăcămintei prevăzută în proiect. Abaterea limită este ± 4 mm faţă de panta indicată.

Declivităţile în profil longitudinal sunt conform proiectului. Abaterile limită la cotele fundaţiei pot fi ± 10 mm.

13.5.2 Condiţii de compactare Gradul de compactare al balastului trebuie să îndeplinească condiţiile menţionate


în tabelul 2. La nivelul superior al stratului de fundaţie din balast valoarea admisibilă a deflexiunii

este funcţie de grosimea stratului de balast şi de modul de alcătuire al stratului superior al terasamentelor, conform tabel 3.

STAS 12253-84; STAS 1243-88-anulat (înlocuit prin SR EN ISO 14688-2:2005)

Se consideră realizată capacitatea portantă necesară, dacă deflexiunea are valori mai

mari decât cea admisibilă în cel mult 10% din punctele de măsurare. Balastul din stratul de fundaţie trebuie să îndeplinească condiţiile de admisibilitate din

SR 662 :2002 şi STAS 6400-84. Măsurătorile de capacitate portantă se vor efectua în conformitate cu prevederile

Normativului CD 31-2002.

13.6 RECEPŢIA LUCRĂRILOR

13.6.1 Recepţia preliminară Recepţia pe faze se efectuează astfel :

- la terminarea execuţiei unui strat component şi înainte de executarea unui strat component, imediat, superior. Cu această ocazie se verifică respectarea proceselor tehnologice aplicate în execuţie, lăţimi, grosimi, pante transversale şi suprafaţare, calitatea materialelor folosite, calitatea execuţiei lucrărilor şi capacitatea portantă la nivelul stratului executat.

- se verifică exactitatea rezultatelor determinărilor înscrise în registrele de laborator.

- se încheie proces verbal de recepţie conform reglementărilor legale în vigoare, specificându-se eventualele remedieri necesare.

- nu se trece la execuatarea stratului următor până când nu se execută aceste remedieri.


La terminarea execuţiei straturilor de fundaţie şi a stratului de bază şi înainte de executatea îmbrăcămintei, se efectuează aceleaşi verificări.

Rezultatele se consemnează într-un proces verbal de recepţie respectând aceleaşi indicaţii arătate mai sus.

Recepţia preliminară a fundaţiei sau a fundaţiei şi a stratului de bază se face o dată cu recepţia preliminară a întregii lucrări conform reglementărilor legale în vigoare.

Comisia de recepţie va examina lucrările faţă de prevederile documentaţiei tehnice aprobate, faţă de documentaţia de control şi procesele verbale de recepţie pe fază, întocmite în timpul execuţiei lucrărilor.

Verificarea grosimii straturilor de fundaţie şi de bază, la aprecierea comisiei se poate face prin sondaje, câte două pe kilometru sau în aceleaşi puncte în care se fac sondaje pentru verificarea grosimii şi calităţii îmbrăcăminţii.

13.6.2 Recepţia finală Recepţia finală a stratului de bază şi de fundaţie se face odată cu îmbrăcămintea, după

expirarea perioadei de verificare a comportării acesteia. Recepţia finală se va face conform reglementărilor legale în vigoare.

Cap. 14. FUNDAŢIE DIN PIATRĂ SPARTĂ

14.1 GENERALITĂŢI

14.1.1 Obiect şi domeniu de aplicare Prezentul caiet de sarcini conţine specificatiile tehnice privind execuţia şi recepţia

straturilor de fundaţie din piatră spartă. El cuprinde condiţiile tehnice prevazute în SR 667:00 şi SR 662:02 care trebuie să fie îndeplinite de materialele de construcţie folosite şi în STAS 6400-84 de stratul de piatră executat.

14.1.2 Prevederi generale Fundatia din piatra sparta 40-63, 63-90 se realizează în două straturi, un strat inferior

de minimum 10 cm de balast şi un strat superior din piatră spartă de 12 cm, conform prevederilor STAS 6400-84.

Pe drumurile la care nu se prevede realizarea unui strat de formă sau realizarea unor măsuri de imbunătăţire a protecţiei patului, iar acesta este constituit din pământuri coezive, stratul de fundaţie din piatră spartă 0-63 se va realiza in mod obligatoriu pe un substrat de fundatie care poate fi:

- substrat izolator de nisip de 7 cm grosime după cilindrare; - substrat drenant din balast de minim 10 cm grosime după cilindrare.

Când stratul inferior al fundaţiei rutiere este alcătuit din balast, acesta preia şi funcţia de substrat drenant, asigurându-se conditiile necesare privind grosimea, calitatea de drenare şi măsurile de evacuare a apei.

Antreprenorul va asigura prin laboratoarele sale sau prin colaborare cu un laborator autorizat efectuarea tuturor incercărilor şi determinărilor rezultate din aplicarea prezentului caiet de sarcini.

14.2 MATERIALE

14.2.1 Agregate naturale Pentru execuţia fundaţiilor din piatră spartă se utilizează următoarele agregate:

a. Pentru fundaţie din piatră spartă mare, 40-63: - balast 0-63 mm în stratul inferior; - piatră spartă 40- 63 m în stratul superior; - split 16-25 pentru împănarea stratului superior; - nisip grăunţos sau savură 0-8 mm ca material de protecţie.

Agregatele trebuie să provină din roci stabile, adică nealterabile la aer, apă sau îngheţ.


Se interzice folosirea din roci feldspatice sau sistoase. Agregatele nu trebuie să conţină corpuri străine vizibile sau elemente alterate.

Agregatele folosite la realizarea stratului de fundaţie trebuie să îndeplinească condiţiile de admisibilitate arătate în tabelele următoare:

Nisip – condiţii de admisibilitate conform SR 662:02

Caracteristici Condiţii de admisibilitate pentru

Strat izolant Strat de protecţie

Sort (ochiuri pătrate) 0 - 4 4 – 8

Granulozitate - conţinut de fracţiuni sub 0,1 mm, Î max. - conţinut de fracţiuni sub 0,02 mm, Î max. - condiţii de filtru invers

14 - 5 d15p < d15f < d85p

- 5 -

Coeficient de permeabilitate (k), cm/s, min.

6 x 10-3 -

Balast – condiţii de admisibilitate conform SR 662:02

Caracteristici Condiţii de admisibilitate

Sort (ochiuri pătrate) 0 -63

Conţinut de fracţiuni, Î max.: - sub 0,02 mm - 0...63 mm

3 100

Coeficient de neuniformitate (Un), min. 15

Echivalent de nisip (EN), min. 30

Uzura cu maşina tip Los Angeles (LA) Î, max.

50


Piatră spartă – condiţii de admisibilitate conform SR 667:00

Sort Caracteristica

Savură Piatră spartă (split) Piatră spartă mare

Condiţii de admisibilitate

0 - 8 8 – 16 16 – 25 25 – 40 40 – 63 63 – 80

Conţinut de granule: - rămân pe ciurul superior (dmax), % max. - trec prin ciurul inferior (dmin), %max.

5

5

5

5

-

10

10

10

Conţinut de granule alterate, moi, friabile, poroase, Î max.

-

10

10

-

Forma granulelor: - coeficient de formă, %, max.

-

35

35

35

Coeficient de impurităţi: - corpuri străine, %, max - fracţiuni sub 0,1 mm, Î, max.

1

1

1

1

-

3

Nu este cazul

Uzura cu maşina tip Los Angeles, %, max.

-

30

Corespunzător clasei rocii cf. tabelelor

NISIP şi BALAST din SR 667

Rezistenţa la acţiunea repetată repetată a sulfatului de sodiu (Na2SO4) 5 cicluri, % max.

-

6

3

Nu este cazul

Agregatele se vor aproviziona din timp în depozitul şantierului pentru a se asigura omogenitatea şi constanta calităţii acestora. Aprovizionarea agregatelor la locul punerii în operă se va face numai după ce analizele de laborator au arătat că acestea au calitatea corespunzătoare. În timpul transportului şi aprovizionării agregatele trebuie ferite de impurificări. Laboratorul şantierului va ţine evidenţa calităţii agregatelor astfel:

- într-un dosar vor fi cuprinse certificatele de calitate emise de către furnizor; - într-un registru rezultatele determinărilor efectuate de laboratorul şantierului.

În cazul în care amestecul de piatră spartă aprovizionat, nu corespunde prevederilor în vigoare, acesta se corectează cu sorturile granulometrice deficitare pentru îndeplinirea condiţiilor de calitate prevăzute.

14.2.2 Apa Apa necesară realizării straturilor de fundaţie poate să provină din reţeaua publică sau din alte surse, dar în acest din urmă caz nu trebuie să conţină nici un fel de particule în suspensie.

14.3 STABILIREA CARACTERISTICILOR DE COMPACTARE

14.3.1 Caracteristicile optime de compactare Înainte de începerea lucrărilor de execuţie, se vor stabili de către un laborator de

specialitate, caracteristicile optime de compactare a balastului sau ale amestecului optimal de


piatră spartă, prin încercarea Proctor modificată. Se stabilesc, conform STAS 1913/13-83 :

- densitatea maximă în stare uscată (g/cm³); - umiditatea optimă de compactare ( % ).

14.3.2 Caracteristicile efective de compactare Caracteristicile efective de compactare se determină de laboratorul şantierului pe

probe prelevate din lucrare şi, anume : - densitatea în stare uscată efectivă (g/cm³); - umidiatea efectivă de compactare (%), în vederea stabilirii gradului de

compactare.

14.4 CONTROLUL CALITĂŢII AGREGATELOR ÎNAINTE DE REALIZAREA STRATURILOR DE FUNDAŢIE

Controlul calităţii se face de către antreprenor prin laboratorul său în conformitate cu prevederile cuprinse în tabelul următor:

STAS 4606-80; STAS 730 înlocuit prin SR EN 13450:2003; SR 667:2000

14.5 REALIZAREA STRATURILOR DE FUNDAŢIE

14.5.1 Măsuri preliminare La execuţia stratului de fundaţie se va trece numai după recepţionarea lucrărilor de terasamente sau strat de formă, în conformitate cu prevederile caietelor de sarcini pentru realizarea acestor lucrări. Înainte de începerea lucrărilor de fundaţie se vor verifica şi regla toate utilajele şi dispozitivele necesare punerii în operă a straturilor de fundaţie. În cazul în care există mai multe surse de aprovizionare cu piatră spartă se vor lua măsuri de a nu se amesteca agregatele, de a se delimita tronsoanele de drum în lucru, funcţie de sursa folosită, acestea fiind consemnate în registrul de şantier.

14.5.2 Experimentarea execuţiei straturilor de fundaţie Înainte de începerea lucrărilor antreprenorul este obligat să efectueze experimentarea executării straturilor de fundaţie.


Compactarea de probă pe tronsoanele experimentale se va face în prezenţa inginerului, efectuând controlul compactării prin încercări de laborator sau pe teren, după cum este cazul, stabilite de comun acord. În cazul în care gradul de compactare prevăzut nu poate fi obţinut, antreprenorul va trebui să realizeze o nouă încercare, după modificarea grosimii stratului sau a componenţei utilajului de compactare folosit. Aceste încercări au drept scop stabilirea parametrilor compactării şi anume:

- grosimea maximă a stratului de fundaţie ce poate fi executat pe şantier; - condiţiile de compactare (verificarea eficacităţii utilajelor de compactare şi

intensitatea de compactare a utilajului. În cazul fundaţiei din piatră spartă mare 40-63, se mai urmăreşte stabilirea corectă a atelierului de compactare, compus din rulouri compresoare uşoare şi rulouri compresoare mijlocii, a numărului minim de treceri ale acestor rulouri pentru cilindrarea uscată până la fixarea pietrei sparte 40-63 şi în continuare a numărului minim de treceri după aşternerea în două reprize a splitului de împănare 16-25, până la obţinerea încleştării optime. Compactarea în acest caz se consideră terminată dacă roţile ruloului nu mai lasă nici un fel de urme pe suprafaţa fundaţiei de piatră spartă, iar alte pietre cu dimensiunea de cca 40 mm aruncate în faţa ruloului nu mai pătrund în stratul de fundaţie şi sunt sfărâmate, fără ca stratul de fundaţie să sufere dislocări sau deformări. Partea din tronsonul executat, cu cele mai bune rezultate, va servi ca sector de referinţă pentru restul lucrărilor. caracteristicile obţinute pe sectorul experimental se vor consemna în registrul de şantier pentru a servi la urmarirea calităţii lucrărilor ce se vor executa.

14.5.3 Execuţia straturilor de fundaţie

A. Execuţia stratului superior din piatră spartă mare 40-63 Piatra spartă mare se aşterne numai după recepţia stratului inferior de balast, care, prealabil aşternerii va fi umezit. Piatra spartă se aşterne şi se compactează la uscat în reprize. Până la încleştarea pietrei sparte, compactarea se execută cu cilindrii compresori netezi de 6t după care operaţiunea se continuă cu compactoare cu pneuri sau vibratoare de 10-14 tone. Numărul de treceri ale atelierului de compactare este cel stabilit pe tronsonul experimental. Denivelările care se produc în timpul compactării sau care rămân după compactarea straturilor de fundaţie din piatră spartă mare sau sau din piatră spartă amestec optimal se corectează cu material de aport şi se recompactează. Suprafeţele cu denivelări mai mari de 4 cm se decapează după contururi regulate, pe toată grosimea stratului, se complectează cu acelaşi tip de material, se renivelează şi apoi se cilindrează din nou. După terminarea cilindrării, piatra spartă se împănează cu split 16-25, care se compactează şi apoi urmează umplerea prin înnoroire a golurilor rămase după împănare, cu savură 0-8, sau cu nisip. Până la aşternerea stratului imediat superior, stratul de fundaţie de piatră spartă mare astfel executat, se acoperă cu material de protecţie (nisip grăunţos sau savură). În cazul când stratul superior este macadam sau beton de ciment, nu se mai face umplerea golurilor şi protecţia stratului de fundaţie din piatră spartă mare.

B. Controlul calităţii compactării straturilor de fundaţie În timpul execuţiei straturilor de fundaţiei din balast şi piatră spartă, se vor face verificările şi determinările conform normativelor în vigoare. În ce priveşte capacitatea portantă la nivelul superior al stratului de fundaţie aceasta se determină prin măsurători cu deflectometru cu pârghie conform Normativului pentru determinarea prin deflectografie şi deflectometrie a capacităţii portante a drumurilor cu structuri rutiere suple şi semirigide, indicativ CD 31. Laboratorul antreprenorului va ţine seama de următoarele evidenţe privind calitatea stratului executat:

- compoziţia granulometrică a agregatelor; - caracteristicile optime de compactare obţinute prin metoda Proctor modificat

(umiditate optimă, densitate maximă uscată); - caracteristicile efective ale stratului eecutat (umiditate, densitate, capacitate


portantă).

14.6 CONDIŢII TEHNICE. REGULI ŞI METODE DE VERIFICARE

14.6.1 Elemente geometrice Grosimea stratului de fundaţie este cea din proiect. Abaterea limită la grosime poate fi de maximum +/- 20mm. Verificarea grosimii se va face cu ajutorul unei tije metalice gradate, cu care se străpunge stratul, la fiecare 200 m de drum executat sau la 1500 mp suprafaţă de drum. Grosimea stratului de fundaţie este media măsurătorilor obţinute pe fiecare sector de drum prezentat recepţiei. Lăţimea stratului de fundaţie este cea prevăzută în proiect. Abaterile limită la lăţime pot fi +/- 5 cm. Verificarea lăţimii executate se va face în dreptul profilelor transversale ale proiectului. Panta transversală a stratului de fundaţie este cea a îmbrăcăminţii sub care se execută, prevăzută în proiect. Abatere limită este de +/- 4%, în valoare absolută şi va fi măsurată la fiecare 25 m. Declivităţile în profil longitudinal sunt cele ale îmbrăcăminţii sub care se execută. Abaterile limită ale cotelor fundaţiei, faţă de cele din proiect pot fi +/- 10 mm.

14.6.2 Condiţii de compactare Straturile de fundaţie din piatră spartă trebuie compactate până la realizarea încleştării maxime. a agregatelor, care se probează prin suprapunerea la strivire a unei pietrede aceeaşi natură petrografică, ca şi a pietrei sparte utilizate la execuţia straturilor şi cu dimensiunea de cca 40 mm, aruncată în faţa utilajului cu care se execută compactarea. Compactarea se consideră corespunzătoare dacă piatra respectivă este strivită fără ca stratul să sufere dislocări sau deformări.

Capacitatea portantă la nivelul superior al straturilor de fundaţie se consideră realizată dacă valorile deformaţiilor elastice măsurate sunt mai mici de 250 sutimi de mm.

14.6.3 Caracteristicile suprafeţei stratului de fundaţie Verificarea denivelărilor se face cu dreptarul de 3 m lungime, astfel:

- în profil longitudinal în axul fiecărei benzi de circulaţie, denivelările admise fiind de maxim +/- 2cm faţă de cotele proiectate;

- în profil transversal, verificarea se face în dreptul profilelor din proiect, denivelările admise fiind de maxim +/- 1cm faţă de cotele proiectate

În cazul apariţiei de denivelări mai mari, se va face corectarea suprafeţei fundaţiei.


14.7.1 Recepţia pe fază determinantă În cadrul recepţiei pe faze determinante (de lucrări ascunse) se efectuează conform

Regulamentului privind controlul de stat al calităţii în construcţii, aprobat cu HG 272/94 şi conform Procedurii privind controlul statului în fazele de execuţie determinate, elaborată de MLPAT şi publicată în Buletinul Construcţiilor 4/1996 şi se va verifica dacă partea de lucrări ce se recepţionează s-a executat conform proiectului şi atestă condiţiile impuse de normativele tehnice în vigoare şi de prezentul caiet de sarcini.

Comisia de recepţie examinează lucrările şi verifică îndeplinirea îndeplinirea condiţiilor de execuţieşi calitative impuse de proiect şi caiet de sarcini, precum şi constatările consemnate pe parcursul execuţiei de către organele de control.

În urma acestei recepţii se încheie “Proces verbal” de recepţie pe fază în registrul de lucrări ascunse.

14.7.2 Recepţia preliminară la terminarea lucrărilor Recepţia preliminară se face la terminarea lucrărilor, pentru întreaga lucrare, cf. Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin HG 273/94.


14.7.3 Recepţia finală Aceasta va avea loc după terminara perioadei de garanţie pentru întraga lucrare şi se va face în condiţiile respectării prevederilor Regulamentului aprobat prin HG 273/94.

Cap. 15. STRATURI DE BAZĂ DIN MIXTURI ASFALTICE CILINDRATE, EXECUTATE LA CALD

15.1. PREVEDERI GENERALE Prezentul caiet de sarcini conţine specificaţiiile tehnice privind execuţia şi recepţia

straturilor de bază din mixturi asfaltice cilindrate, executate la cald, preparate cu agregate naturale, filer şi bitum neparafinos şi cuprinde condiţiile tehnice de calitate prevăzute în SR 7970:01, care trebuie să fie îndeplinite la prepararea, transportul, punerea în opera şi controlul calităţii materialelor şi straturilor executate.

Caietul de sarcini se aplică la construcţia, modernizarea şi realizarea drumurilor publice şi a străzilor precum şi la construcţia drumurilor de exploatare.

15.2. DEFINIREA TIPURILOR DE MIXTURI ASFALTICE. Straturile de bază din prezentul caiet de sarcini sunt prevăzute a fi realizate din mixturi

asfaltice cu agregate naturale prelucrate preparate la cald în centrale şi puse în operă mecanizat.

Mixturile asfaltice pentru stratul de bază sunt de următoarele tipuri: - tip AB1, cu agregate mijlocii (22%...47% granule cu dimensiunea peste 4 mm); - tip AB2, cu agregate mari (37%...66% granule cu dimensiunea peste 4 mm);

Stratul de bază din mixturi asfaltice cilindrate executate la cald se aplică pe un strat suport care trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de STAS 6400-84.

15.3. MATERIALE

15.3.1. Agregate Pentru stratul de bază din mixturi asfaltice se utilizează un amestec de sorturi din

agregate naturale neprelucrate şi prelucrate care trebuie să îndeplinească, condiţiile de calitate în conformitate cu prevederile standardelor după cum urmează:

nisip natural sort 0-4, conform SR 662:02;

mărgăritar sort 4-8, conform SR 662:02;

pietriş sort 4-25, sau sortat pe sorturile 4-8, 8-16, 16-25, conform SR 662:02;

savură sort 0-8, conform SR 667:00;

criblură sort 4-8,8-16 sau 16-25, conform SR 667:00;

filer de calcar, conform STAS 539-79. Toate agregatele folosote la realizarea mixturilor asfaltice, trebuie sa fie spălate în

totalitate, înainte de a fi introduse în instalaţia preparare. Fiecare tip şi sort de agregate trebuie să fie depozitat separat în padocuri, prevăzute cu

platforme betonate, având pante de scurgere a apei şi pereţi despărţitori, pentru evitarea amestecării ţi impurificării agregatelor.

Aprovizionarea cu agregate naturale se va face după verificarea certificatelor de conformitate care atestă calitatea acestora.

Granulozitatea şi tipul agregatelor care se folosesc în funcţie de clasa tehnică a drumului sau categoria tehnică a străzii sunt conform următorului tabel:


Clasa tehnică a drumului

Categoria tehnică a străzii

Agregate naturale utilizate

I I criblură sort 4-8, 8-16, 16-25

nisip de concasare sort 0-4

nisip natural sort 0-4 (0-3 sau 0-7), raport 1:1 cu nisipul de concasare

filer

II II criblură min. 35% (recomandabil 16-25 sau 8-16 şi 16-25)

nisip de concasare sort 0-4, raport 1:1 cu nisipul natural sort 0-4

pietriş sort 4-8, 8-16, 16-25 sau 8-25 rezultat din concasarea agregatelor de râu

nisip natural sort 0-4

filer

III III pietriş concasat sort 4-8 sau 8-25


nisip de concasare sort 0-4, sau savură sort 0-8, raport 1:1 cu nisipul natural sort 0-4

filer

IV – V IV pietriş sort 8-25 sau sortat pe sorturil 4-8 şi 8-25


filer

15.3.2. Filer Filerul care se utilizează la îmbrăcăminţi rutiere bituminoase este de calcar, conform

STAS 539-79 şi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

fineţea(conţinutul în părţi fine 0,1 mm) min.80%

umiditatea max.2% Filerul se depozitează în încăperi acoperite, ferite de umezeaşă sau în silozuri cu

încărcare pneumatică. Nu se admite folosirea filerului aglomerat.

15.3.3. Lianţi Se utilizează bitum neparafinos pentru drumuri tip D60/80 pentru zona climatică caldă şi

D80/100 pentru zona climatică rece. Acesta trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de SR EN 12591:2009 şi

Normativul AND 537-2003 şi o adezivitate de minimum 80% faţă de agregatele naturale utilizate.

15.4. EXECUŢIA STRATURILOR DE BAZĂ

15.4.1. Modul de punere în operă Punerea în operă a mixturilor asfaltice pentru strat de bază se execută numai în

anotimpul călduros, în perioada martie-octombrie, la temperaturi atmosferice de peste 10°C, în condiţiile unui timp uscat. Lucrările se întrerup pe vânt puternic sau ploaie şi se reiau numai după uscarea stratului suport.

15.4.2. Transportul mixturilor asfaltice Transportul pe şantier a mixturii asfaltice preparate, se efectuează cu autocamioanele

cu bene metalice bine protejate pentru eliminarea pierderilor de temperatură, care trebuie să fie curăţate de orice corp străin şi uscate înainte de încărcare.

La distanţe de transport mai mari de 20 km sau cu durata de peste 30 minute, indiferent de anotimp, precum şi pe vreme rece (+10○C... -15○C), autobasculantele trebuie acoperite cu prelate speciale, imediat după încărcare.


Utilizarea de produse susceptibile de a dizolva liantul sau de a se amestca cu acesta (motorină, păcură, etc.) este interzisă.

15.4.3. Pregătirea stratului suport Înainte de aşternerea mixturii, stratul suport trebuie bine curăţat. Materialele neaderente, praful şi orice poate afecta legătura între stratul suport şi îmbrăcămintea bituminoasă trebuie îndepărtat. După curăţare se vor verifica, cotele stratului suport, care trebuie să fie conform proiectului de execuţie şi se execută toate lucrările de remediere a stratului suport şi/sau se reprofilează dacă este cazul. În acest scop se procedează în felul următor:

se verifică cotele stratului suport care trebuie să corespundă proiectului de execuţie;

se aduce stratul suport la cotele prevăzute în proiect, prin aplicarea unui strat de egalizare din mixtură asfaltcică (dacă profilul transversal este necorespunzător sau dacă denivelările în profil longitudinal sunt mai mari de 3 cm sub dreptarul de 3 m) sau prin frezare;

se remediază toate defecţiunile existente, conform reglementărilor tehnice în vigoare şi se rezolvă problemele privind drenarea apelor;

se curăţă stratul suport, prin decapera acostamentelor cu lama autogrederelor şi prin măturarea mecanică a părţii carosabile;

se amorsează stratul suport şi rosturile de lucru cu emulsie bituminoasă.

15.4.4. Aşternerea şi tratarea suprafeţei În funcţie de grosimea prescrisă şi de utilajele folosite, aşternerea mixturii se poate face

într-unul sau mai multe straturi, cu următoarele precizări:

grosimea minimă a fiecărui strat aşternut trebuie să fie:

5,0 cm la mixturi tip AB1

6,0 cm la mixturi tip AB2

grosimea maximă a fiecărui strat aşternut depinde de modul de punere în operă şi nu trebuie să depăşească:

12,0 cm în cazul aşternerii mecanizate;

6,0 cm în cazul aşternerii manuale. Aşternerea mixturilor asfaltice se face în perioada martie-octombrie la temperaturi

atmosferice de peste 10°C, în condiţiile unui timp uscat. Mixtura asfaltică trebuie aşternută în mod uniform şi continuu, pe toată lungimea unei

benzi programată a se executa în ziua respectivă.

15.4.5. Compactarea La compactarea mixturilor asfaltice se aplică tehnologii corespunzătoare, care să asigure caracteristicile tehnice şi gradul de compactare prevăzute în următorul tabel:

Nr. crt.

Caracteristici Tipul mixturii

AB1 AB2

1 Densitatea aparentă, kg/m3, min. 2150 2150

2 Absorbţia de apă, % vol. 2…10 2…10

3 Grad de compactare, % min. 96 96

Tipul stratului

Atelier de compactare compus din:

2 utilaje de compactare un utilaj de compactare

Compactor cu pneuri de 160 kN

Compactor cu rulouri netede de 120 kN


Nr. de treceri, min. 12 4 14

Operaţiunea de compactare se realizează cu compactoare cu pneuri şi/sau

compactoare cu rulouri netede, prevăzute cu dispozitive de vibrare. Compactarea se execută în lungul benzii primele treceri efectuându-se în zona rostului dintre benzi.


Compactoarele trebuie să lucreze fără şocuri şi cu o viteză mai redusă la început, pentru a evita văluirea stratului.

15.4.6. Suprafaţarea stratului de bază Uniformitatea suprafeţei stratului de bază se va verifica, în profil longitudinal şi în profil

transversal, cu dreptarul de 3 m şi pană sau cu alte dispozitive adecvate omologate. Denivelările admisibile în profil longitudinal măsurate cu dreptarul de 3 m sunt de

maximum 10 mm. Abaterile limită admise la panta profilului transversal sunt de +5 mm/m la drumuri şi de

+2,5 mm/m pentru străzi cu mai mult de 2 benzi pe sens.

15.4.7. Protejarea stratului de bază Se recomandă ca îmbrăcămintea bituminoasă să se aplice imediat după execuţia

stratului de bază, în acelaşi sezon de lucru. În cazul în care această condiţie nu poate fi îndeplinită şi stratul de bază este dat în circulaţie înainte de execuţia îmbrăcăminţii bituminoase, ele trebuie protejat prin aplicarea unui tratament bituminos simplu sau dublu conform SR 599:2004 sau de straturi bituminoase foarte subţiri la rece cu emulsie bituminoasă, conform procedeelor reglementate tehnic.

15.4.8. Controlul punerii în operă Controlul calităţii lucrărilor de execuţie a stratului de bază din mixturi asfaltice se

efectuează pe faze. Se vor efectua următoarele controale de punere în operă:

controlul calităţii materialelor;

controlul reglajului instalaţiei de preparare a mixturii asfaltice;

controlul regimului termic de preparare a mixturii asfaltice;

controlul procesului tehnologic de execuţie a stratului bituminos;

verificarea respectării compoziţiei mixturii asfaltice prestabilită, prin analize de laborator efectuate de laboratorul de şantier al Antreprenorului

verificareea calităţii mixturii asfaltice, prin analize de laborator efectuate de laboratorul Antreprenorului.

15.5. CONDIŢII TEHNICE DE CALITATE ALE STRATULUI EXECUTAT Verificarea calităţii mixturilor asfaltice şi a gradului de compactare, se efectuează prin

metode nedistructive sau prin prelevarea de carote. Verificarea compactării stratului, se efectuează prin determinarea gradului de

compactare şi prin încercări de laborator pe carotele prelevate. Încercările se efectuează conform SR EN 12697-1:2006, STAS 1338/1-84,

SR EN 12697-23:2004, SR EN 12697-6+A1:2007, de către laboratorul Antreprenorului sau de un laborator autorizat.

Verificarea elementelor geometrice ale stratului şi a uniformităţii suprafeţei, se face conform SR 174-2:97.

Grosimea straturilor trebuie să fie cea prevăzută în profilul transversal tip din proiect. Verificarea grosimii îmbrăcăminţii se face în funcţie de datele înscrise în buletinele de

analiză întocmite pe baza încercării probelor din îmbrăcămintea gata executată, iar la aprecierea comisiei de recepţie prin maximum două sondaje pe km, efectuate de 1 m de marginea îmbrăcăminţii.

Abaterile limită locale admise în minus faţă de grosimea prevăzută în proiect, pentru fiecare strat în parte, pot fi de maximum 10%. Abaterile în plus nu constituie motiv de respingere a lucrării.

Lăţimile straturilor vor fi cele prevăzute în proiect. Eventualele abateri limită locale admise pot fi de maximum + 50 mm.

Pantele profilului transversal şi ale celui longitudinal sunt indicate în proiect. Abaterile limită admise la pantele profilelor transversale pot fi cuprinse în intervalul + 5

mm/m, atât pentru stratul de uzură la drumuri şi în intrevalul + 2,5 mm/m pentru străzi cu mai mult de 2 benzi pe sens.

Abaterile limită locale la cotele profilului longitudinal sunt de + 5 mm, faţă de cotele profilului proiectat şi cu condiţia respectării pasului de proiectare prevăzut.


15.6. RECEPŢIA LUCRĂRILOR

15.6.1. Recepţia pe faze determinante Recepţia pe faze determinante, stabilite în proiectul tehnic, privind straturile de legătură

şi de uzură, se vor efectua conform Regulamentului privind controlul de stat al calităţii în construcţii aprobat cu HG 272/94 şi conform Procedurii privind controlul statului în fazele de execuţie determinante, elaborată de MLPAT şi publicată în Buletinul Construcţiilor volumul 4 din 1996.

15.6.2. Recepţia preliminară (la terminarea lucrărilor) Recepţia preliminară a lucrărilor de către beneficiar se efectuează conform

Regulamentului de recepţie a lucrărilor în construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat cu HG 273/94.

Comisia de recepţie examinează lucrările executate faţă de documentaţia tehnică aprobată şi de documentaţia de control întocmită în timpul execuţiei.

Verificarea uniformităţii suprafeţei de rulare se fac conform pct. 15.4.6. Verificarea cotelor profilului longitudinal se face în axa drumului pe min 10% din

lungimea traseului. La străzi cota în axă se verifică în proporţie de 20% din lungimea traseului, iar cotele

rigolelor, pe toată lungimea traseului în punctele de schimbare ale declivităţilor. Evidenţa tuturor verificărilor în timpul execuţiei lucrărilor face parte din documentaţia de

control a recepţiei preliminare.

15.6.3. Recepţia finală Recepţia finală se va face conform Regulamentului aprobat cu HG 273/94 după

expirarea perioadei de verificare a comportării în exploatare a lucrărilor definitive.

Cap. 16. GEOCOMPOZITE PENTRU ÎNTREŢINEREA DRUMURILOR

16.1. GENERALITĂŢI Prezentul caiet de sarcini stabileşte condiţiile tehnice generale de calitate, pe care

trebuie să le îndeplinească geocompozitele din alcătuirea complexelor rutiere. Geocompozitele sunt compuse dintr-un geotextil netesut si o geogrila sintetica sau fibra de sticla. Produsul este un compozit de armare compus dintr-un material de pavaj combinat cu o grila de armare din fibra de sticlă rezistentă la întindere, asigurând o rezistenţă ridicată la întindere şi având caracteristici de etanşare, îmbinare şi control al fisurii.

16.2. APLICAŢII ŞI FUNCŢIUNI Geocompozitul se utilizează în cazurile în care se dezvolta tensiuni atât în plan vertical,

cât şi în plan orizontal, cum ar fi: - lucrări de lărgire a carosabilului (construcţia de noi benzi de circulaţie). Sunt preluate

tensiunile şi reduce pericolul alunecărilor de teren, - în cazul unui trafic intens, cum ar fi cel din aeroporturi, sau soselele cu trafic intens

constant.

16.3. PROPRIETĂŢI ŞI AVANTAJE

Fibra de sticlă nu îşi pierde rezistenţa când intra în contact cu bitumul fierbinte sau asfaltul;

fibra de sticlă este neutra din punct de vedere chimic în momentul în care intra in contact cu bitumul sau cu asfaltul;

fibra de sticlă are o alungire mica la rupere: 3%. Alungirea la rupere a asfaltului este de 0.1÷2% ;


etanşeaza împotriva penetrării apei (de suprafaţă) ;

rezistenţă mărită la solicitările dinamice ;

nu permite propagarea imediată a fisurilor vechi în noul strat de asfalt;

aplicare rapidă şi uşoară. Nu este necesară pre-tensionarea şi poate fi instalată uşor, deoarece reteaua de sticla stabilizează materialul de pavare;

materialul poate fi îndepărtat şi reciclat fara probleme.

16.4. DATE TEHNICE

Proprietăţi Standard Unitate Geocompozit

Tip de produs Compoziţie (filamente continue neţesute îmbinate mecanic + filamente de sticlă)

Materie primă Polipropilenă, stabilizată la UV + filamente de sticlă

Retenţie asfaltică Texas Dot Item 3099 kg/m² 1,1

Rezistenţă la întindere (md/cd)*

ASTM D 6140-97 kN/m 50/50

Elongaţia la rupere*

ISO 3341 % 3

Rezistenţă la o tensiune de 2%*

- kN/m 34/34

E-modul* - MPa 73

Lăţimea reţelei filamentelor de sticlă

EN 965 mm 40x40

Masa pe unitate de suprafaţă

g / m² 300

Punct de topire Filamentele de sticlă sunt incombustibile şi rezistă la o temperatură de 400°C

Reciclare Reciclabil 100% prin metode convenţionale

*) Valorile rezistenţei se referă la armătura filamentelor de sticlă

16.5. FORMĂ DE LIVRARE

Dimensiuni Unitate Geocompozit

Lăţime m 0,95/1,90/3.80

Lungime m 100/100/75

Suprafaţă m² 95/190/285

Diametrul sulului m 0,45

Greutatea solului kg 34/63/90

Diametrul miezului interior m 0,12

16.6. MOD DE APLICARE

16.6.1. Lucrări preliminare

Curăţarea suprafeţei de nisip, pietriş şi vegetaţie. Curăţarea suprafetei, îndepărtarea molozului, a prafului, pământului, vegetaţiei, etc., se realizează cu jet de aer sub presiune pentru a curăţa şi cele mai adânci crăpături, gropi şi deteriorări de orice natura.

Dalele de beton trebuie să fie în contact maxim cu stratul de bază fără a se permite deplasări orizontale. Crearea unui spaţiu între dale, dacă este necesar. Trebuie evitată


Geocompozit

bitum

Fisură colmatată Fisură necolmatată

deplasarea şi alunecarea dalelor. În cazul unei deteriorări complete, mai intâi se va aplica un strat nivelant.

Umplerea fisurilor, a gropilor sau orice altă deteriorare, sau eliminarea denivelărilor cu mixtură asfaltică fierbinte. Fisurile mai largi de 4 mm trebuie umplute cu grijă, manual , cu bitum fierbinte, în aşa fel încât să se obţină o suprafaţă netedă şi uniformă.

Colmatarea eficientă a fisurilor si crăpăturilor are o importanţă majoră, deoarece geocompozitul aplicat peste o

fisură necolmatată nu poate fi saturat cu bitum (bitumul se va scurge în fisură şi nu va lipi bine geocompozitul).

16.6.2. Aplicarea amorsei Corecta alegere a tipului de amorsă

este un parametru determinant pentru ca geocompozitul să-şi îndeplinească funcţiile ca strat intermediar. În cazul unui strat subţire (<40mm)

se va folosi o amorsă cu polimeri modificaţi. Calitatea trebuie să fie în aşa fel încât indiferent de cantitatea folosită (de ex. 1, 9 kg/m² de emulsie 70%) să nu

se scurgă şi să formeze băltoace. Utilizarea bitumului ca amorsă oferă avantajul că întreaga procedură de instalare este influenţată în mică masură de timpul de maturare al amorsei. Când se foloseşte o emulsie, se recomandă folosirea unei emulsii cationice cu timp scurt de maturare, cu cel puţin 65% conţinut de bitum, pentru a nu întârzia procedura de construcţie. Emulsia trebuie să aibe o vâscozitate cât mai mare (mai mult de 500 mPa la 40°C).

Cantitatea de amorsă aplicată pe straturi fierbinţi de mixtură asfaltică : Bitum pur = aprox. 1, 3 kg/m² Emulsie 65% = aprox. 2,0 kg/m² Emulsie 70 % = aprox. 1,9 kg/m²

Cantitatea de amorsă aplicată pe straturi reci de mixtură asfaltică : Bitum pur = aprox. 1,2 kg/m²

. Emulsie 65% = aprox. 1,8 kg/m² Emulsie 70 % = aprox. 1,7 kg/m² În cazul aplicării unui strat la rece cantitatea de amorsă este înjumătăţită. Prima dată se pulverizează aproximativ 0,9 - 1,1 kg/m² de emulsie pe suprafaţa drumului, peste care se aşează geocompozitul. Dupa aceasta, restul de emulsie este pulverizată pe deasupra materialului geocompozit. Pentru a menţine traficul chiar şi înainte de instalarea stratului superior de asfalt, se va aplica , mai întâi, un strat de criblură.

Cantitatea de amorsa in cazul tratamentelor de suprafaţă (criblură şi amorsă pulverizată): emulsie 65% = 1.8 kg/m² emulsie 70% = 1.7 kg/m²


Următorii factori de creştere sau descreştere a cantităţii de liant pur trebuie luaţi în considerare, în cazul unei suprafaţe vechi de asfalt: - limitele superioare : + 0,10 suprafaţă din beton, rugoasă cu denivelări + 0,10 straturi deschise + 0,10 suprafeţe de asfalt de beton îmbătrânite şi sfărâmicioase - limitele inferioare : - 0,10 straturi de uzură - 0,10 drumuri nou construite - 0,10 mastic de asfalt - 0,10 suprafeţe asfaltice foarte netede într-o zonă cu climat foarte cald Toţi aceşti factori trebuie însumaţi; cantitatea de amorsă ce se va utiliza în plus sau în minus nu va depăşi limita superioară de + 0.20 kg/m² sau limita inferioara de – 0.10 kg/m².

16.6.3. Proceduri de lucru

În general, aplicarea materialului antifisură se face cu un utilaj special. În cazuri excepţionale, cantităţile mici pot fi instalate manual. În acest caz se va ţine seama de următoarele aspecte:

Când amorsa este bitum pur, aplicarea se va face imediat după ce s-a pulverizat amorsa.

Când se utilizează emulsii, se va aştepta întărirea totală sau parţială a betonului înainte de a aplica geocompozitul.

Se va evita crearea cutelor

Bucăţile alaturate de material nu se vor suprapune

În cazul în care nu se pot evita suprapunerile de material, a doua bucată de geocompozit se va monta de sub prima, astfel încât acesta sâ nu se deplaseze atunci când se toarnă mixtura asfaltică. În zona de suprapunere se va aplica o cantitate aditionala de bitum de aproximativ 0.9 kg/m ².

Când se instalează geocompozitul numai pentru o banda de circulaţie (pentru fluidizarea traficului), se vor lăsa neacoperiţi cu mixtură asfaltică măcar 25 cm de material pentru a se putea îmbina ulterior cu cea de-a doua bandă.

Apa provenită din ploaie trebuie să se evapore înainte de continuarea montajului.

Când lucrările se întrerup, traficul poate fi reluat la viteze mici.

Se recomandă un montaj fără cute, deoarece calitatea aplicării este decisivă în comportamentul noului strat de asfalt în timp.

Se recomandă ca geocompzitul să fie aplicat de o echipă de profesionişti instruiţi în acest scop.

16.6.4. Aplicarea stratului de asfalt

Aşternerea betonului asfaltic ( grosime ≥ 40 mm) se face imediat după aplicarea geocompozitului

Se recomandă utilizarea tractorului pe şenile pentru a se întinde betonul asfaltic.

Temperatura mixturii asfaltice pe timpul turnării trebuie să fie între 120°C şi 165°C, în funcţie de grosimea stratului.

Lipirea materialului geocompozit de roţile vehiculelor poate fi evitată pulverizând mixtură asfaltică sau

împrăştiind criblură. Acest inconvenient poate să apară la temperaturi ridicate sau in cazul unei cantitati excesive de amorsă.


16.7. CONTROLUL CALITĂŢII EXECUŢIEI Protocoalele şi controlul intern al calităţii trebuie să fie disponibile la cerere. Reciclarea şi frezarea la rece trebuie certificate printr-un act independent.

16.8. CONDIŢII DE DEPOZITARE Rolele de material geocompozit se vor depozita în afara părţii carosabile conform prevederilor producătorului. Ele trebuie depozitate în condiţii de mediu uscat. Aplicarea se va face de către personal instruit, cu evitarea apariţiei cutelor şi încreţiturilor utilizându-se utilaje adecvate fără a folosi metode de fixare adiţionale. În vederea unei aplicări corespunzătoarea se vor urma cu stricteţe instrucţiunile producătorului.

În cazul în care amorsa trece prin materialul geocompozit sau când materialul geocompozit se lipeşte de roţile autovehiculelor, se va aplica mixtură asfaltică peste geocompozit.

Cap. 17. ÎMBRĂCĂMINŢI RUTIERE BITUMINOASE, CILINDRATE EXECUTATE LA CALD

17.1 PREVEDERI GENERALE Prezentul caiet de sarcini conţine specificaţiiile tehnice privind îmbacăminţile

bituminoase rutiere, executate la cald din mixturi asfaltice, preparate cu agregate naturale, filer şi bitum neparafinos şi cuprinde condiţiile tehnice de calitate prevăzute în SR 174:2009, care trebuie să fie îndeplinite la prepararea, transportul, punerea în opera şi controlul calităţii materialelor ţi straturilor executate.

Caietul de sarcini se aplică la construcţia şi modernizarea drumurilor publice.

17.2 DEFINIREA TIPURILOR DE MIXTURI ASFALTICE Îmbrăcăminţile rutiere bituminoase cilindrate sunt de tipul betoanelor asfaltice cilindrate executate la cald, fiind alcătuite, în general din două straturi şi anume:

- strat superior, de uzură: MASF8 şi MASF16, mixturi asfaltice stabilizate cu fibre; BA8, BA16 şi BA25, betoane asfaltice bogate în criblură; BAR16, beton asfaltic rugos; BAPC16, beton asfaltic cu pietriş concasat.

- strat inferior, de legătură: BAD25, beton asfaltic deschis, cu criblură; BADPC25, beton asfaltic deschis, cu pietrş concasat; BADPS25, beton asfaltic deschis, cu pietriş sortat.

17.3 MATERIALE

17.3.1 Agregate Pentru îmbrăcăminţi bituminoase se utilizează un amestec de sorturi din agregate

naturale neprelucrate şi prelucrate care trebuie să îndeplinească, condiţiile de calitate în conformitate cu prevederile standardelor după cum urmează:

cribluri sort 4-8,8-16 sau 16-25, conform SR 667:2000

nisip de concasare 0-4, conform SR 667:2000

nisip natural sort 0-4, conform SR 662:2002 Clasa minimă a rocii din care se obţin agregatele natutrale de carieră, trebuie să fie

conform SR 667:00. Caracteristicile fizico-mecanice ale rocii de provenienţă a agregatelor naturale de carieră trbuie să fie conform SR 667:00.

Toate agregatele folosote la realizarea mixturilor asfaltice, trebuie sa fie spălate în totalitate, înainte de a fi introduse în instalaţia preparare.

Fiecare tip şi sort de agregate trebuie să fie depozitat separat în padocuri, prevăzute cu platforme betonate, având pante de scurgere a apei şi pereţi despărţitori, pentru evitarea


amestecării ţi impurificării agregatelor. Aprovizionarea cu agregate naturale se va face după verificarea certificatelor de

conformitate care atestă calitatea acestora.

17.3.2 Filer Filerul care se utilizează la îmbrăcăminţi rutiere bituminoase este de calcar, conform

STAS 539 -79 şi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

fineţea(conţinutul în părţi fine 0,1 mm) min.80%

umiditatea max.2%

coeficientul de hidrofilie max. 1% Filerul se depozitează în încăperi acoperite, ferite de umezeaşă sau în silozuri cu

încărcare pneumatică. Nu se admite folosirea filerului aglomerat.

17.3.3 Lianţi Se utilizează bitum neparafinos pentru drumuri tip D60/80 pentru zona climatică caldă şi

D80/100 pentru zona climatică rece. Acesta trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de SR 754:1999 şi Normativul AND

537:2003 şi o adezivitate de minimum 80% faţă de agregatele naturale utilizate.

17.3.4 Aditivi Aditivii trebuie să fie agrementaţi tehnic conform reglementărilor în vigoare. Aditivii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de bază:

să fie compatibili cu bitumul;

să fie stabili termic până la 200˚C;

să amelioreze adezivitatea bitumului faţă de agregatele naturale, fără a afecta celelalte caracteristici ale acestuia;

să nu fie toxici, corozivi sau inflamabili.

17.3.5 Fibre Fibrele care pot fi folosite la prepararea mixturii asfaltice stabilizate cu fibre, pentru

execuţia îmbrăcăminţilor bituminoase, sunt fibre cu granule din celuloză, bitumate sau nebitumate, trebuie să fie agrementate tehnic conform reglementărilor în vigoare.

Tipul şi dozajul de fibre în mixtura asfaltică se stabilesc pe baza unui studiu preliminar efectuat de un laborator autorizat.

17.4 COMPOZIŢIA MIXTURILOR Mixturile asfaltice atât pentru stratul de uzură cât şi pentru stratul de legătură, pot fi

realizate integral din agregate naturale de carieră sau din amestec de agregate naturale de carieră şi de balastieră, funcţie de tipul mixturii asfaltice, conform tabelului următor:

Tipul mixturii asfaltice Agregate naturale utilizate

Mixturi asfaltice stabilizate cu fibre

criblură sort 4-8, 8-16


filer

Beton asfaltic rugos

criblură sort 4-8, 8-16


filer

Betoane asfaltice bogate în criblură

criblură sort 4-8, 8-16, 16-25



filer

Beton asfaltic cu pietriş concasat



filer


Beton asfaltic deschis cu criblură




filer

Beton asfaltic deschis cu pietriş concasat




filer

Beton asfaltic deschis cu pietriş sortat




filer

17.5 MODUL DE PUNERE ÎN OPERĂ

17.5.1 Transportul mixturilor asfaltice Transportul pe şantier a mixturii asfaltice preparate, se efectuează cu autocamioanele

cu bene metalice bine protejate pentru eliminarea pierderilor de temperatură, care trebuie să fie curăţate de orice corp străin şi uscate înainte de încărcare. La distanţe de transport mai mari de 20 km sau cu durata de peste 30 minute, indiferent de anotimp, precum şi pe vreme rece (+10○C... -15○C), autobasculantele trebuie acoperite cu prelate speciale, imediat după încărcare.

Utilizarea de produse susceptibile de a dizolva liantul sau de a se amestca cu acesta (motorină, păcură, etc.) este interzisă.

17.5.2 Lucrări pregătitoare a. Pregătirea stratului suport

Înainte de aşternerea mixturii, stratul suport trebuie bine curăţat. Materialele neaderente, praful şi orice poate afecta legătura între stratul suport şi îmbrăcămintea bituminoasă trebuie îndepărtat. După curăţare se vor verifica, cotele stratului suport, care trebuie sa ie conform proiectului de execuţie. Compactarea şi umiditatea trebuie să fie uniformă pentru toată suprafaţa stratului suport. Suprafaţa stratului suport trebuie să fie uscată.

b. Amorsarea La executarea îmbrăcăminşilor bituminoase se vor amorsa rosturile de lucru şi stratul

suport cu o emulsie de bitum cationică cu rupere rapidă. Amorsarea stratului suport se va face cu un dispozitiv special, care poate regla

cantitatea de liant pe metru pătrat în funcţie de natura stratului suport. Stratul suport se va amorsa obligatoriu în următoarele cazuri:

pentru strat de legătură pe stratul de bază din mixtură asfaltică

pentru strt de uzură pe strat de legătură cănd stratul de uzură se execută la interval mai mare de de tei zile de la execuţia stratului de legătură

După amorsare se aşteaptă timpul necesar pentru ruperea şi uscarea emulsiei bituminoase.

Amorsarea se va face în faţa finisorului la o distanţă maximă de 100 m. c. Aşternerea şi tratarea suprafeţei Punerea în operă a mixturilor asfaltice şi tratarea suprafeţei se va face în conformitate

cu prevederile SR 174-2-97. La utilizarea bitumului tip D 60/80 aşternerea se face până la 15 septembrie.

Aşternerea mixturilor asfaltice se face în perioada martie-octombrie la temperaturi atmosferice de peste 10°C, în condiţiile unui timp uscat.

Mixturile asfaltice trebuie să aibă 140○C la aşternere, 135○C la începutul compactării şi 100○C la sfărşitul compactării.

Măsurarea temperaturii va fi efectuată din masa mixturii, în buncărul finisorului.


d. Compactarea La compactarea mixturilor asfaltice se aplică tehnologii corespunzătoare, care să asigure caracteristicile tehnice şi gradul de compactare prevăzute pentru fiecare tip de mixtură asfaltică şi fiecare strat în parte:

Tipul stratului

Ateliere de compactare

A B

Compactor cu pneuri de 160 kN



Număr de treceri minime

Strat de uzură 10 4 12

Strat de legătură 12 4 14

Pentru obţinerea gradului de compactare prevăzut, numărul minim de treceri este conform SR174-2-97. Compactarea se execută pentru fiecare strat în parte. Compactarea se execută în lungul benzii primele treceri efectuându-se în zona rostului dintre benzi.

Compactoarele cu pneuri vor trebui să fie echipate cu şorţuri de protecţie. e. Tratarea suprafeţei îmbrăcămintei Pentru sectoarele ce se execută după 1 octombrie sau executate înainte de această

dată în zone umbrite şi cu umiditate excesivă sau cu trafic redus, suprafaţa îmbrăcămintei va fi protejată, aceasta realizându-se numai cu aprobarea beneficiarului, pe baza constatărilor pe teren.

Protejarea se va face cu bitum sau cu emulsie cationică, cu rupere rapidă cu 60% bitum diluat cu apă şi răspândire de nisip 0...4 mm cu un conţinut cât mai redus de praf, sub 0,1 mm.

17.5.3 Controlul punerii în operă În cursul execuţiei îmbrăcăminţilor rutiere bituminoase, trebuie să se verifice cu

frecvenţa menţionată mai jos următoarele: pregătirea stratului suport: zilnic la începerea lucrărilor pe sectorul respectiv; temperaturile mixturilor asfaltice la aşternere şi compactare: cel puţin de două ori pe zi; modul de compactare: zilnic; modul de execuţie a rosturilor: zilnic.

Verificarea caracteristicilor fizico – mecanice ale mixturilor asfaltice se face pe epruvete Marshall prelevate de la malaxor sau de la aşternere, înainte de compactare: câte o probă de 20 kg pentru fiecare 200 ... 400 tone de mixtură asfaltică, indiferent de tipul mixturii, în funcţie de productivitatea instalaţiei.

Verificarea calităţii stratului bituminos executat se va face pe o placă de minimum (40 x 40) cm pentru fiecare 7000 m2 suprafaţă executată (conform SR 174 – 2:1997/C1:1998) pe care se vor determina următoarele caracteristici:

la toate tipurile de mixturi asfaltice, pentru stratul de uzură şi stratul de legătură: - densitatea aparentă - absorbţia de apă - gradul de compactare

la MASF 8, MASF 16 şi mixturile asfaltice destinate stratului de uzură, pentru clasa tehnică a drumului I, II şi categoria tehnică a străzii I, II:

- rezistenţa la deformaţii permanente Rezistenţa la deformaţii permanente se măsoară prin determinarea vitezei de deformaţie

la ornieraj şi/sau adâncimea făgaşului, la temperatura de 45°C pentru zona climaterică rece şi respectiv de 60°C pentru zona climaterică caldă, conform metodologiei stabilite de reglementările tehnice în vigoare.


17.6 CONTROLUL COMPACTĂRII În cursul compactării, Antreprenorul trebuie să vegheze în permanenţă la:

etapele execuţiei să fie cele stabilite la încercări;

utilajele prescrise atelierului de compactare să fie efectiv pe şantier şi în funcţiune continuă şi regulată;

elementele definite practic în timpul încercărilor (sarcina fiecărui utilaj, planul de mers, viteza, presiunea în pneuri, distanţa maximă de depărtare între finisor şi primul compactor cu pneuri) să fie respectată cu stricteţe.

Beneficiarul lucrării îşi rezervă dreptul ca, în cazul unui autocontrol insuficient din partea Antreprenorului, să oprească lucrările pe şantier până când Antreprenorul va lua măsurile necesare de remediere.

Calitatea compactării straturilor îmbrăcăminţilor bituminoase, se va determina de către Antreprenor, pe tot parcursul execuţiei, prin analize de laborator, sau în situ.

Verificarea gradului de compactare în laborator se efectuează pe epruvete formate din probe intacte, prelevate din îmbrăcăminte (pe fiecare strat în parte), prin determinarea densităţii aparente pe plăcuţe sau carote şi raportarea acesteia la densitatea aparentă a aceluiaş tip de mixtură asfaltică prelevată de la malaxor sau aşternere (înainte de compactare).

Gradul de compactare este stabilit de raportul dintre densitatea aparentă a mixturii asfaltice din strat şi densitatea aparentă determinată pe cilindrii Marshall pregătiţi în laborator, din aceeaşi mixtură asfaltică.

În cazul analizelor de laborator se determină densitatea aparentă, absorbţia de apă şi gradul de compactare al mixturilor asfaltice din care sunt realizate îmbrăcăminţile. Determinările se vor face conform STAS 1338/1-84 şi SR EN 12697-23:2004, SR EN 12697-6+A1:2007 .

Probele intacte, se iau în prezenţa delegatului Antreprenorului şi Beneficiarului, la aproximativ 1 m de la marginea îmbrăcăminţii, încheindu- se un preces verbal.

17.7 CONDIŢII TEHNICE DE CALITATE ALE ÎMBRĂCĂMINTEI EXECUTATE: Elementele geometrice şi abateri limită: Verificarea elementelor geometrice include şi îndeplinirea condiţiilor de calitate pentru

stratul suport şi fundaţie, înainte de aşternerea mixturilor asfaltice, în conformitate cu prevederile STAS 6400-84.

Grosimea straturilor trebuie să fie cea prevăzută în profilul transversal tip din proiect. Verificarea grosimii îmbrăcăminţii se face în funcţie de datele înscrise în buletinele de

analiză întocmite pe baza încercării probelor din îmbrăcămintea gata executată, iar la aprecierea comisiei de recepţie prin maximum două sondaje pe km, efectuate de 1 m de marginea îmbrăcăminţii.

Abaterile limită locale admise în minus faţă de grosimea prevăzută în proiect, pentru fiecare strat în parte, pot fi de maximum 10%. Abaterile în plus nu constituie motiv de respingere a lucrării.

Lăţimile straturilor vor fi cele prevăzute în proiect. Eventualele abateri limită locale admise pot fi de maximum + 50 mm.

Pantele profilului transversal şi ale celui longitudinal sunt indicate în proiect. Abaterile limită admise la pantele profilelor transversale pot fi cuprinse în intervalul + 5

mm/m, atât pentru stratul de uzură la drumuri şi în intrevalul + 2,5 mm/m pentru străzi cu mai mult de 2 benzi pe sens.

Abaterile limită locale la cotele profilului longitudinal sunt de + 5 mm, faţă de cotele profilului proiectat şi cu condiţia respectării pasului de proiectare prevăzut.


17.8.1 Recepţia pe faze determinante Recepţia pe faze determinante, stabilite în proiectul tehnic, privind straturile de legătură

şi de uzură, se vor efectua conform Regulamentului privind controlul de stat al calităţii în construcţii aprobat cu HG 272/94 şi conform Procedurii privind controlul statului în fazele de execuţie determinante, elaborată de MLPAT şi publicată în Buletinul Construcţiilor volumul 4 din 1996.


17.8.2 Recepţia preliminară (la terminarea lucrărilor) Recepţia preliminară a lucrărilor de către beneficiar se efectuează conform

Regulamentului de recepţie a lucrărilor în construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat cu HG 273/94.

Comisia de recepţie examinează lucrările executate faţă de documentaţia tehnică aprobată şi de documentaţia de control întocmită în timpul execuţiei.

Evidenţa tuturor verificărilor în timpul execuţiei lucrărilor face parte din documentaţia de control a recepţiei preliminare.

În perioada de verificare a comportării în exploatare a lucrărilor definitive, care este de un an de la data recepţiei preliminare a îmbrăcăminţii, toate eventualele defecţiuni ce vor apare se vor remedia de către Antreprenor.

17.8.3 Recepţia finală Recepţia finală se va face conform Regulamentului aprobat cu HG 273/94 după

expirarea perioadei de verificare a comportării în exploatare a lucrărilor definitive.

Cap. 18. RACORDAREA CULEELOR CU TERASAMENTELE

Racordarea culeelor cu terasamentele se poate face cu sferturi de con, aripi sau zid de sprijin.

Alegerea soluţiei se face pe considerente de ordin tehnic şi economic. Aplicarea uneia dintre soluţii sau a alteia nu se poate face decât pe baza de proiect. Proiectul va conţine toate elementele necesare aplicării la teren a racordărilor. Dacă panta sfertului de con este mai mare decât panta taluzului terasamentelor, sfertul

de con se va perea şi în prelungire pe minim 1,00 m pe terasament. Fundaţiile aripilor, zidurilor de sprijin şi sferturilor de con vor fi coborâte cu minim 50 cm

sub adâncimea de îngheţ. Dacă lungimea podului este mai mică decât lăţimea albiei majore, fundaţiile aripilor,

zidurilor de sprijin, sferturilor de con şi ale pereurilor vor fi coborâte sub adâncimea de afuiere iar pereurile vor fi executate pe taluzurile terasamentelor până la limita albiei majore. Aripile şi zidurile de sprijin se recomandă să fie separate de corpul culeei printr-un rost care să permită tasarea independentă a culeelor şi a lucrărilor de racordare cu terasamentele.

La podurile de şosea, partea carosabilă va fi racordată de cea de pe rambleul din spatele culeelor prin dispozitive care să asigure trecerea lină a vehiculelor de pe platforma elastică şi tasabilă a drumului la cea rigidă a podului.

Pământul de umplutură din spatele culeelor şi a sferturilor de con va avea indicele de consistenţă mai mare de 0,75% şi se va urmări o bună compactare.

Caracteristicile de compactare (densitatea în stare uscată maximă şi umiditatea optimă de compactare) ale straturilor se determină prin încercarea Proctor modificată, conform STAS 1913/13-83.

La fiecare culee se vor prevedea scări de acces. În spatele culeelor, scurgerea apelor se va sigura prin casiuri amenajate amenajate la

capetele podului. Pentru împiedicarea pătrunderii apei şi degradării pereului, rosturile se vor rostui cu

mortar de ciment. Sferturile de con vor avea panta maximă de 1:1, se vor perea cu un pereu din piatră

brută, cu fundaţie, care trebuie să îndeplinească, ca adâncime, cel puţin adâncimea de îngheţ. Pentru împiedicarea pătrunderii apei şi degradarea pereului, rosturile se vor rostui cu

mortar sau se vor colmata cu bitum. Racordarea cu ziduri de sprijin se aplică în zonele cu spaţii limitate pentru racordări. Condiţiile de realizare ale fundaţiilor şi elevaţiilor zidurilor de sprijin sunt aceleaşi cu cele

ale corpului culeelor şi pilelor.


Cap. 19. PARAPET METALIC

Pe pod se vor prevedea parapete metalice pietonale, dispuse la marginea exterioară a trotuarului, realizate din elemente executate in ateliere specializate pentru confecţii metalice.

Protecţia anticorozivă a parapetelor pietonale se realizează prin procedeul de acoperire metalică termică de zinc (AT).

La realizarea protecţiei prin zincare se va avea in vedere clasa de agresivitate a mediului in care este amplasată structura de traversare, prin prisma compoziţiei gazoase a mediului, respectiv a amplasării in mediul rural sau urban. Clasificarea mediilor agresive se face conform prevederilor STAS 10128-86.

Suprafeţele pe care se aplică acoperirile protectoare de zinc se pregătesc conform prevederilor SR EN ISO 2063:2005 şi SR EN ISO 2082:2009.

Acoperirea protectoare se va realiza in condiţii tehnice care să asigure o durata de exploatare la parametri normali de calitate pentru orice element, de minimum 8 ani şi va respecta prevederile SR EN ISO 1461:2010, SR EN ISO 14713-1:2010 respectiv SR EN ISO 14713-2:2010.

Toleranţele admise la execuţia şi montarea parapeţilor sunt cele prevăzute pentru construcţiile metalice.

Deasupra rosturilor de dilataţie parapeţii se continuizează cu panouri speciale, care să permită preluarea deformaţiilor relative ale structurilor de rezistenţă adiacente rostului.

Cap. 20. LUCRĂRI DE CONFECŢII METALICE

20.1 DATE GENERALE Uzina furnizoare va răspunde de respectarea întocmai a proiectului de execuţie.

Verificarea documentaţiei de către uzină se va face cu privire la planurile de execuţie şi extrasele de materiale, eventualele neconcordanţe, omisiuni sau deficienţe, urmând a fi semnalate proiectantului în timp util, pentru luarea unor decizii privind corectarea lor.

Elementele de construcţii metalice la care face referire prezentul caiet de sarcini se încadrează în categoria B de importanţă şi clasa 3 de calitate a materialului de execuţie, conform STAS 767/0-88, recepţia în uzină, transportul şi montajul confecţiilor metalice se vor face în conformitate cu prevederile STAS 767/0-88, STAS 767/2-78, STAS 3461/83, STAS 9407/75, precum şI normativul C150-99. Uzina executantă va elabora, prin atelierul propriu de proiectare tehnologie, documentaţie tehnică privind operaţiile de uzinare ( tehnologia de debitare, asamblare, sudare, protecţie anticorozivă,etc.), precum şi cu privire la verificările de calitate pe operaţii şi finale pentru toate elementele uzinate.

Recepţia, marcarea, depozitarea şi livrarea confecţiilor metalice se vor face în conformitate cu STAS 767/0-88, punctele 6 şi 7, STAS 9407-75, respectiv normativul C 150-99. De asemenea, se vor respecta prevederile normativelor C 56-85 şi C 150-99, cu privire la executarea, montarea şi controlul confecţiilor metalice şi cu privire la asigurarea calităţii, siguranţei şi durabilităţii construcţiilor metalice.

20.2 MATERIALE UZINATE LA EXECUŢIA CONFECŢIILOR METALICE

20.3.1 Materiale de bază Uzina executantă va utiliza materiale ce au compoziţia chimică şi caracteristici mecanice

corespunzătoare mărcilor şi claselor de calitate prevăzute în proiect. Mărcile şi clasele de calitate ale oţelurilor nu se vor putea modifica fără acordul scris

prealabil al proiectantului. În caz de dubiu asupra calităţii materialelor sau asupra certificatelor de calitate ce

însoţesc semifabricatul (laminatele) uzina furnizoare de confecţii metalice, sau va cere efectuarea încercărilor de verificare (sudabilitate, analiza metalografică, încercări mecanice,


etc.) în scopul recertificării laminatelor pe baza condiţiilor de calitate din standardul de produs, sau în scopul rebutării şi nefolosirii lor.

Materialele de bază: - pentru toate reperele executate din oţel lat, platbenzi sau prin decupare din foi de tablă,

OL37.2K (S235JO) - SR EN 10025-2:2004, SR EN 10025-1:2005 respectiv SR EN 10025-4:2004.

- pentru elementele laminate la cald - OLT 35.2K-STAS 6086-80 - S 355 M, ENV 1993-1-1

Toate materialele trebuie să fie marcate şi să fie însoţite de certicicate de atestare a calităţii, conform standardelor de produs.

Unităţile care uzinează sau montează elemente de construcţii din oţel sunt obligate să introducă în lucrare materiale cu calităţile cerute prin proiect, atestate prin certificate de calitate.

Mărcile de oţel şi clasele de calitate (cu indicarea standardului de produs) rezultă din extrasele de laminate întocmite pentru fiecare subansamblu în parte.

20.3.2 Materiale de adaos la îmbinări sudate La îmbinările sudate în uzina sau la şantier, dintre două piese din oţel OLT35.2K, la

sudare electrică manuală, electrozi înveliţi E44.T, conform SR EN ISO 2560 : 2010, SR EN ISO 544 : 2004, SR EN 1600: 2000, SR EN ISO 3580 : 2008, SR EN ISO 2560 : 2010.

20.3.3 Materiale de îmbinare la îmbinări cu şuruburi Materialele mărunte pentru îmbinări cu şuruburi sunt;

- şuruburi cu cap hexagonal grupa 5.8; - piuliţe hexagonale grupa 6; SR EN ISO 4032:02 - şaibe pentru metal OL34 SR EN ISO 887:2003

Toate organele de asamblaore utilizate vor îndeplini cerinţele de calitate prevăzute în SR ISO 8991:99, SR EN ISO 4759 -1:2003, SR EN 20898-2:97, SR EN ISO 3269:02, STAS 2700/6-92.

Materialele de adaos pentru îmbinări sunt aceleaşi, indiferent dacă îmbinarea se execută în uzină sau la şantier.

În cazul executării lucrărilor pe timp friguros se vor lua măsurile corespunzătoare, conform normativului C16-84.

Toate materialele de adaos folosite, la îmbinări sudate sau cu şuruburi, trebuie să fie însoţite de certificate de calitate, care vor fi păstrate la uzina care a executat construcţia metalică. În cazul în care acestea lipsesc, uzina care execută construcţia metalică va proceda la verificarea materialelor de îmbinare, conform standardelor de produs, rezultatele încercărilor fiind de asemenea păstrate la uzina care a executat construcţia metalică şi a procedat la verificarea materialelor.

20.3 PREGĂTIREA SUBANSAMBLELOR

20.3.1 Pregătirea laminatelor Înainte de debitare, laminatele se verifică bucată cu bucată în ceea ce priveşte aspectul

exterior şi dimensiunile. Laminatele cu defecte interioare, respectiv suprapuneri, stratificări, segregaţii, incluziuni, deformaţii (torsionări, curburi,etc.), precum şi cu abateri dimensionale sau cu alte defecte, se vor elimina de la debitare. Debitarea se va face, în general, prin tăiere termică cu flacără oxigaz.

După debitare, în mod obligatoriu, piesele se vor îndrepta înainte de operaţia de asamblare. Nu se admite, atât la uzinare cât şi la montaj, tăierea cu electrozi cu arc electric. Bavurile şi crusta de oxizi de pe muchiile tăiate, crestăturile, neregularităţile şi fisurile rezultate dintr-o tăiere defectuoasă se vor înlătura prin polizare sau rabotare pe adâncimea defectuctului. Prelucrarea marginilor ce se asamblează prin sudare se va face de regulă prin rabotare, conf. SR EN ISO 9692-1:2004. Marginile şi feţele pieselor laminate ce se îmbină prin sudare vor fi curăţate de oxizi, până la luciu, prin polizare, astfel la îmbinări cap la cap pe ambele feţe ale pieselor, pe toată lungimea îmbinării, pe o lăţime de cca. 30 până la 40 mm

Înainte de începerea sudurii, marginile laminatelor se vor curăţa de grăsimi şi se vor usca în cazul în care sunt umede.


Calitatea suprafeţelor marginilor libere rezultă prin tăiere termică cu oxigaz este 3.3.3. conform SR EN ISO 9013:03.

20.3.2 Asamblarea provizorie Asamblarea se va face pe baza fişelor tehnologice de asamblare (vezi pct.1 din

prezentul capitol), întocmite pe baza detaliilor din proiectul de execuţie, a unor tehnologii omologate şi ţinând seama de prevederile STAS 9407/75. Se va asigura nedepăşirea toleranţelor admise precizate în prezentul caiet de sarcini şi în detaliile de execuţie. Lungimea sudurilor de prindere provizorie a pieselor componente va fi de min. 40 mm şi de max. 60 mm, cu o grosime de maximum 3 mm.

20.3.3 Toleranţe admise la forma şI dimensiunile subansamblelor - abaterile limită ale elementelor uzinate sunt cele prevăzute de STAS 767/0-88, pct.2.2 şi

2.3., STAS 3461/83 funcţie de clasa de abateri limită prevăzută în proiect. - abaterile admise la coordonatele de sudură sunt cele prevăzute de normativul C 150-99,

STAS 9407/75 şi STAS 8299/78 funcţie de clasa de calitate prevăzută în proiect.

20.3.4 Sudarea subansamblelor - totalitatea operaţiilor de asamblare şi sudare la uzinare sau montaj se vor executa numai

pe baza unor tehnologii omologate în uzina executantă, conform SR EN ISO 15614-1:2004, SR EN ISO15614-2:2005.

- fişele tehnologice de sudare vor fi întocmite de către tehnologul sudor al unităţii executante pe baza proiectului de execuţie şi pe baza normativului C 150-84, cap. 3 şi a altor norme şi normative conrxe prevăzute de acest.

- pentru îmbinările de şantier documentaţia elaborată de unitatea montatoare va cuprinde: 1. Tehnologia de preasamblare (dacă este cazul) 2. Ordinea de montaj

- măsurile necesare pentru asigurarea stabilităţii elementelor în timpul montajului şi asigurarea securităţii mincii

- unităţile care vor executa îmbinări sudate (la uzinare sau montaj) sunt obligate să utilizeze sudori autorizaţi intern şi verificai periodic conform SR EN 287-1:2004. Fiecare sudor va primi un poanson cu o marcă distinctă cu care este obligat să marcheze cusăturile executate în vederea identificării lor ulterioare.

- toate sudurile de uzinare sau montaj vor fi poansonate conform C 150-84 punctele 3.21-3.23.

- sudurile se vor executa la temperaturi minime de +5ºC, în locuri ferite de umiditate - la executarea sudurilor de şantier pe timp friguros se vor respecta prevederile normativului

C 16-4.

20.3.5 Remedierea defectelor Remedierea defectelor, constatate prin controlul nedistructiv efectuat pe parcurs sau pe

faza finală, se vor executa pe baza unei tehnologii avizate de responsabilul tehnic cu sudura al unităţii de execuţie (uzinare sau montaj pe şantier). Remedireile se vor efectua, de regulă de acelaş sudor care a executat sudura iniţială. Tehnologia de remediere va fi astfel concepută încât să permită obţinerea unor deformaţii şi tensiuni interne minime pe ansamblul elementului sau construcţiei.

Se admite efectuarea a cel mult două remedirei în acelaşi loc. în cazul în care nici după două remedieri nu s-a obţinut o cusătură corespunzătoare clasei de calitate (pentru suduri cap la cap, clasa I A) se va decupa zona îmbinării şi se va intercala un cupon de min. 200 mm lungime care se va prinde la capete prin două cusături identice cu îmbinarea iniţială.

Toate remedierile se vor verifica prin control vizual (dimensiuni şI aspect) şI prin control nedistructiv cu radiaţii penetrante (la sudurile cap la cap) în proporţie de 100%.

20.3.6 Controlul calităţii sudurilor Controlul calităţii sudurilor se va efectua pe parcursul execuţiei (uzinare şI montaj) de

către organele C.T.C. ale uzinei executante sau montatoare. Controlul sudurilor se va efectua pe baza fişelor tehnologice de control întocmite de către tehnologul sudor al unităţii furnizoare de confecţii metalice sau montatoare. Planurile de control se vor întocmi pe baza proiectului de


execuţie, a normativului C150-84, cap. 4, pe baza SR EN ISO 13920:98 şi SR EN ISO 5817:2008, funcţie de tipul de control şi clasa de calitate prevăzută în proiect.

Tipurile de control prevăzute în planşele de execuţie şI montaj sunt: a. verificarea aspectului şi a mărimilor geometrice, tip de control conform C 150-84,

cap. 4, tab. 7, ce se efectuiază în proporţie de 100% asupra tuturor cusăturilor, abaterile admise fiind cele prevăzute în normativul C 150-84, cap. 4, tab. 7, SR EN ISO 13920:98, SR EN ISO 5817:2008 şi STAS 9407-75 în funcţie de clasa de calitate prevăzută în proiect.

b. controlul nedistructiv cu radiaţii penetrante, aplicat în diferite procente (conform planşelor de execuţie), numai la cusăturile cap la cap executate la uzinare sau la montaj. De asemenea controlul cu radiaţii penetrante se aplică în proporţie de 100% la cusăturile cap la cap la care s-au efectuat remedieri ale defectelor anterioare.

- rezultatele controlului pe fiecare îmbinare sudată vor fi anexate documentelor de recepţie la efectuarea controlului sudurilor executate la înălţime se vor lua măsurile de

securitatea muncii. La efectuarea operaţiilor pregătitoare şi a controlului propriu-zis, prin metode nedistructive (radiaţii nepenetrante) la cusăturile executate pe şantier, se vor respecta prevederile normativelor specifice, cu privire la tehnologia de control la asigurarea măsurilor de protecţia muncii.

20.3.7 Recepţia îmbinărilor sudate - recepţia îmbinăilor sudate atât la uzinare cât şi pe şantier se va efectua conform STAS

767/0-88, cap.5, STAS 8299/78 şi conform normativului C150-84, cap.5, respectiv normativul C56-85.

- Recepţia în uzină a elementelor sudate se va efectua conform STAS 767/0-88, art.5.1. şi STAS 9407-75.

- Recepţia la primirea pe şantier a elementelor sudate se va efectua conform STAS 767/0-88, art.5.2.

- Verificarea elementelor se va face în scopul depistării şi eliminării degradărilor dobândite în timpul manipulării şi tansportului.

- verificarea îmbinărilor sudate se va face vizual pe îmbinări curăţate în prealabil de vopsea, prin procedee care nu marchează defectele de suprafaţă (ardere cu flacăra şi frecare cu peria de sârmă).Procentajele de control sunt:

- 10% pentru cordoane de clasele C1 şi C2 sau IIB - 5% pentru cordoanele C3 şi C4 sau IIIB

- cusăturile de sudură se vor verifica asupra aspectului şi a mărimilor geometrice - în cazul în care se constată unele defecte la îmbinări, care nu se încadrează în clasele de

calitate consemnate în documentele de însoţire, se va chema furnizorul pentru recontrolarea şi efectuarea remedierilor fără de care nu se va trece la faza următoare de montaj.

- verificările asupra elementelor care se îmbină pe şantier constă în verificarea distanţelor între îmbinările sudate pe şantier, verificarea formei rosturilor de sudare (a sanfrenurilor de la îmbinărilor cap la cap)

- elementele care prezintă abateri peste cele admise (STAS 767/0-88, tab.1) nu vor fi montate fără avizul proiectantului, care va decide asupra necesităţilor de remediere sau returnare la furnizor.

- se consideră admise acele elemente pentru care rosturile îmbinării sunt pregătite în condiţii de calitate prevăzute de normativul C150-84, fapt ce se consemnează în procesele verbale de lucrări ascunse conform prevederilor legale.

- recepţia la primirea pe şantier şi verificarea îmbinărilor sudate se vor efectua de către personalul desemnat (şef punct de lucru, organe CTC, etc.) al unităţii montatoare.

- verificare calităţii îmbinărilor sudate la montaj se va efectua pe baza proiectului de execuţie şi a fişei tehnologice de control întocmită de unitatea montatoare.

- de asemenea este necesară verificarea periodică a tehnologiilor de sudare utilizate, (chiar dacă sunt omologate), pe probe martor, în proporţiile stabilite de responsabilul cu sudura al unităţii montatoare.

- condiţiile de calitate pentru îmbinările de montaj sunt prevăzute de C150-84, funcţie de clasa de calitate prevăzută în proiect.


20.3.8 Îmbinări cu şuruburi - executarea opreaţiilor de găurire a elementelor şi a ecliselor se va face în conformitate cu

STAS 767/2-78, STAS 3461/83 şi a standardelor conexe cu acesta. De regulă găurile se vor executa prin aşchiere (folosind burghie şi alezoare). Se acceptă şi găurirea prin ştanţare, dar la piese cu grosimea de maxim 12 mm, urmată de finisarea găurilor prin alezare.

- abaterile admise la poziţia găurilor şi la forma lor sunt cele prevăzute în STAS 762/2-78, cap.2.

- nu se admite lărgirea găurilor (la montaj) prin tăiere cu flacără cu oxigaz. - strângerea şuruburilor se va face cu chei obişnuite interzicându-se utilizarea

prelungitoarelor la chei. Acesteă prevedere se aplică şi la strângerea piuliţelor grupa 6 de la buloanele de ancoraj.

Controlul îmbinărilor cu şuruburi constă în: - controlul vizual al materialelor de îmbinare, poziţiei şuruburilor în îmbinare. Se va verifica

dacă capetele şuruburilor sau piuliţelor (respectiv saibelor) reazămă cu toată suprafaţa pe piesele strânse sau pe şaibe şi dacă partea filetată a şurubului depăşeşte piuliţele în afară cu min. 5 mm. Acest tip de control se va efectua la toate şuruburile, înlocuindu-se cele defecte.

- controlul dimensional, cu privire la corespondenţa cu proiectul de execuţie a poziţionării şuruburilor în îmbinare, cu privire la existenţa şuruburilor oblice (maximum 4%, la maximum 15% din şuruburile din îmbinare). Abaterile limită sunt cele prevăzute de C56-85, caietul XIX, pct.2.2b.

- controlul prin desfacerea şuruburilor şi prin strângerea cu chei obişnuite, se aplică la 5% din numărul de şuruburi sau cel puţin un şurub de îmbinare, se va executa conform C56-85, caietul XIX, pct.2.2.c. şI 2.2.d.

Nu se admit şuruburi cu piuliţa sudată de tija şurubului.

20.4 PROTECŢIA ANTICOROZIVĂ ŞI LA FOC A CONSTRUCŢIILOR METALICE (ZINCARE)

Pregătirea suprafeţelor se va face în conformitate cu SR EN ISO 2082:2009. Notarea acoperirilor electrochimice de zinc se face conform STAS 5744-89. Datorită toxicităţii zincului, folosirea acoperirilor electrochimice respective este

contraindicată pe obiecte care pot veni în contact cu alimentele. Metalul de bază trebuie să fie lipsit de pori sau fisuri, precum şi de alte defecte, care pot

să influenţeze negativ aspectul sau eficacitatea protecţiei acoperirii electrochimice. Stratul acoperitor de pe suprafeţele reprezentative trebuie să fie uniform şi lipsit mde

defecte de acoperire, vizibile cu ochiul liber ca: băşici, ciupituri, asperităţi, rizuri, suprafeţe neacoperite.

Se admite lipsa acoperirii pe locul de contact cu dispozitivul de prindere. Acest loc nu se va afla pe suprafaţa reprezentativă. În cazul pieselor la care urma de contact pe suprafaţa reprentativă este inevitabilă, poziţia acesteia se va stabili de comun acord între părţi.

Aspectul stratului acoperitor trebuie să corespundă gradului de luciu şi culorii prevăzute în steandard şi specificate în proiect.

Stratul acoperitor trebuie să nu se desprindă de pe metalul de bază, în condiţiile verificării la aderenţă conform STAS 7294-81. Gosimea minimă a stratului de zinc se aplică în funcţie de condiţiile de exploatare conform STAS 5744-89.

Tipul pasivării se stabileşte la înţelegere între părţi. Pelicula de pasivare trebuie să fie continuă şi aderentă pe toată suprafaţa acoperită.

Verificarea calităţii acoperirilor se face pe suprafeţele reprezentative, care se vor stabili de comun acord între producător şi beneficiar. În urma verificărilor, dacă un singur rezultat este necorespunzător la una din încercări, se repetă încercarea pe un număr dublu de piese. Dacă şi în acest caz, un rezultat este nesatisfăcător, lotul se respinge, sau în funţie de defect, se supune controlului individual.

Verficarea calităţii constă în: - Verificarea aspectului (cu ochiul liber) şi a gradului de luciu (conform STAS 7294-81) - Verificarea aderenţei (conform SR EN ISO 2819:1996) - Verificarea grosimii minime specificată în contract - Verificarea dehidrogenizării


- Verificarea peliculei de pasivare - Verificarea rezistenţei la coroziune (conform SR EN 60068-2-11:01) Lucrările de protecţii anticorozive în uzină sau la montaj se vor recepţiona de către

organele CTC ale unităţii, încheindu-se procese verbale de recepţie. Se vor respecta toate măsurile de prevenire a incendiilor şi de protecţia muncii specifice

acestui gen de lucrări.

20.5 RECEPŢIA ÎN UZINĂ A CONFECŢIILOR METALICE Recepţia în uzină a elementelor de confecţii metalice se va face în conformitate cu

prevederile STAS 767/0-88 şi STAS 9407/75 cap. 4.12. Unitatea furnizoare de confecţii metalice va întocmi un dosar de recepţie pentru fiecare

element (sau grup de elemente) care va cuprinde toate documentele conform STAS 767/0-88. De regulă, elementele respinse la recepţie vor fi remediate, dar numai cu acordul scris al proiectantului. Dacă remedierile nu mai sunt posibile se vor lua măsuri de înlocuire parţială sau totală a elementului, sau de efectuare a unor încercări şi verificări suplimentare. Aceste măsuri se vor da în scris şi vor face parte integrantă din dosarul de recepţie.

Recepţia în uzină se va efectua de către organele de control proprii.

20.6 MARCAREA, DEPOZITAREA, LIVRAREA ŞI TRANSPORTUL CONFECŢIILOR METALICE

Operaţiile ce fac obiectul prezentului subcapitol se vor efectua în conformitate cu STAS 767/0-88 şi în conformitate cu normativul C56-85, caietul XIX, pct.2.1.3.2.-2.1.3.4.

Toate elementele se vor marca înainte de recepţia din uzină. Marcarea se va executa cu vopsea în contrast, rezistentă la intemperii. Se interzice marcarea prin poansonare.

Depozitarea elementelor se va face pe tipuri şi dimensiuni, luându-se măsuri de prevenire a deformării elementelor, de asigurare a stabilităţii elementelor sau stivelor, de prevenire a degradării protecţiei anticorozive.

Manipularea elementelor de confecţii metalice se va face pe baza fişelor tehnologice şi a normelor specifice.

Livrarea confecţiilor metalice se va face în conformitate cu ordinea de montaj, prevăzută în graficul de montaj întocmit de către unitatea montatoare.

Transportul elemntelor metalice se va face cu mijloace auto sau pe calea ferată, utilizându-se dispozitive de transport adecvate. Documentaţia de transport va fi întocmită de către tehnologul uzinei furnizoare de confecţii metalice.

La executarea operaţiilor de marcare, depozitare, marcare sau transport (atât uzinal cât şi la şantier şi în incinta şantierului) se vor respecta măsurile specifice de protecţia muncii, respectiv prevederile fişelor tehnologice.

Factorii implicaţi în aceste faze ale execuţiei au obligaţia păstrării stării construcţiei în condiţii de calitate în care au recepţionat-o pe fiecare fază.

Nu se admite dobândirea de degradări prin coroziune sau cauze mecanice datorate unor condiţii necorespunzătoare de depozitare, manipulare sau transport.

20.7 VERIFICAREA CALITĂŢII LA PRIMIREA PE ŞANTIER, MONTAJ ŞI PRELIMINARĂ A LUCRĂRILOR

Toate operaţiile de verificare şi control se vor efectua în conformitate cu prevederile normativului C56-85 şi a tuturor reglementărilor tehnice şi legale în vigoare.

20.8 DOCUMENTELE PENTRU TEHNOLOGIA DE MONTARE A CONFECŢIILOR METALICE

Înainte de începerea lucrărilor de montaj, unitatea montatoare va întocmi proiectul tehnologic de montaj, pe baza proiectului de execuţie şi a caietului de sarcini, respectiv pe baza legilor, normelor şi normativelor specifice aflate în vigoare.

Proiectul de montaj va cuprinde în mod obilgatoriu, cel puţin următoarele: a. măsuri privind depozitarea şi transportul pe şantier a elementelor de construcţii. b. organizarea asamblării în tronsoane pe şantier a elementelor din oţel cu indicarea

mijloacelor de transport şi ridicat necesare. c. indicarea dimensiunilor a căror verificare este necesară pentru asigurarea realizării


toleranţelor de montare prevăzute în proiectul de execuţie şi prin prescripţiile tehnice.

d. materialele de adaos, metoda de prelucrare a marginilor pieselor şi regimul de sudare, planul succesiunii de execuţie a sudurilor, măsurile ce trebuisec luate pentru evitarea sau reducerea în limite admise a deformaţiilor şi eforturilor realmente produse prin suduri de montaj, etc.

e. măsuri pentru execuţia îmbinărilor cu şuruburi f. verificarea cotelor şi nivelelor pentru elementele montate g. marcarea elementelor şi ordinea fazelor operaţiei de montare h. asigurarea stabilităţii elementelor din oţel în fazele operaţiei de montare i. planul operaţiilor de control în conformitate cu prevederile proiectului de execuţie şi a

normelor şi normativelor tehnice specifice. j. metodele şi frecvenţele verificărilor ce trebuie efectuate pe parcursul şi la terminarea

fazelor de lucrări de montaj.

CAP. 21. SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ

În documentaţie au fost prevazute lucrările necesare executării lucrărilor în deplina siguranţă.

La execuţie se vor respecta toate prevederile legale privind protecţia muncii, prevenirea şi stingerea incendiilor: Legea nr. 319/2006 - Legea securitatii si sanatatii in munca. Monitorul Oficial nr. 646/26.07.2006 Hotararea de guvern nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Lg.319/2006 Hotararea de guvern nr. 767/1999 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Inspectiei Muncii . Monitorul Oficial nr. 464/24.09.1999 Legea 126/1995 privind regimul materiilor explosive cu modificarile si completarile aduse de Legea 464/2001 .Monitorul Oficial nr.298/28.12.1995 Norme Tehnice din 30 mai 2002 privind detinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, manuirea si folosirea materiilor explozive utilizate in orice alte operatiuni specifice in activitatile detinatorilor, precum si autorizarea artificierilor si a pirotehnistilor.Monitorul Oficial nr. 479/04.07.2002 Ordinul nr. 234 din 17 mai 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind vânzarea si folosirea in public de catre persoanele fizice a obiectelor artizanale si de distractie fabricate sau confectionate pe baza de amestecuri pirotehnice Legea nr. 360 din 2 septembrie 2003 privind regimul substantelor si preparatelor chimice periculoase Hotararea de guvern nr. 92 din 23 ianuarie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea si ambalarea preparatelor chimice periculoase Ordonanta nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea si utilizarea produselor de uz fitosanitar.Monitorul Oficial nr.18/30.01.1995 Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale. Monitorul Oficial nr. 454/27.06.2002 Norme metodologice din 22 decembrie 2004 de aplicare a Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, cu modificarile si completarile ulterioare Ordonanta Guvernului 107/2003 pentru modificarea si completarea Lg.346/2002 Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor.Monitorul Oficial nr. 712/08.11.2001


Hotararea de guvern nr. 115 din 5 februarie 2004 privind stabilirea cerintelor esentiale de securitate ale echipamentelor individuale de protectie si a conditiilor pentru introducerea lor pe piata modificata prin Hotararea Guvernului nr.809/14.07.2005 Hotararea de guvern nr. 119 din 5 februarie 2004 privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe piata a masinilor industriale Hotararea de guvern nr. 457 din 18 aprilie 2003 privind asigurarea securitatii utilizatorilor de echipamente electrice de joasa tensiune Ordonanta de Urgenta nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite. Monitorul Oficial nr. 291/25.04.2003 Ordonanta de urgenta nr. 99/2000 privind masurile ce pot fi aplicate in perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia persoanelor incadrate in munca Monitorul Oficial nr. 304/04.07.2000 Hotararea de guvern nr. 1025 din 28 august 2003 privind metodologia si criteriile de incadrare a persoanelor in locuri de munca in conditii speciale Hotararea de guvern nr. 124 din 30 ianuarie 2003 privind prevenirea, reducerea si controlul poluarii mediului cu azbest Legea nr. 359 din 8 septembrie 2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice Legea nr. 418 din 18 octombrie 2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicina a muncii Ordinul nr. 240 din 3 martie 2004 privind aprobarea Standardelor minimale pentru acreditarea cabinetelor medicale de medicina muncii si a baremului minimal de dotare a acestora Ordonanta de urgenta nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca Norme metodologice din 7 aprilie 2004 de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca Hotararea de guvern nr. 300/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile, Monitorul Oficial nr. 252/21.03.2006 Hotararea de guvern nr. 493/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot, Monitorul Oficial nr. 3802/03.05.2006 Hotararea de guvern nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca, Monitorul Oficial nr. 683/09.08.2006 Hotararea de guvern nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, Monitorul Oficial nr. 710/18.08.2006 Hotararea de guvern nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca, Monitorul Oficial nr. 722/23.08.2006 Hotararea de guvern nr. 1049/2006 privind cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria exctactiva de suprafata sau subteran, Monitorul Oficial nr. 727/25.08.2006 Hotararea de guvern nr. 1050/2006 privind cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de foraj, Monitorul Oficial nr. 737/29.08.2006 Hotararea de guvern nr. 1051/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare, Monitorul Oficial nr. 713/21.08.2006 Hotararea de guvern nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive, Monitorul Oficial nr. 737/29.08.2006 Hotararea de guvern nr. 1091/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca, Monitorul Oficial nr. 7392/30.09.2006 Hotararea de guvern nr. 1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca, Monitorul Oficial nr. 762/07.09.2006


Hotararea de guvern nr. 1135/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca la bordul navelor de pescuit, Monitorul Oficial nr. 772/12.09.2006 Hotararea de guvern nr. 1136/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de campuri electromagnetice, Monitorul Oficial nr. 769/11.09.2006 Hotararea de guvern nr. 1875/2005 privind protectia sanatatii si securitatii lucratorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest, Monitorul Oficial nr. 64/24.01.2006 Hotararea de guvern nr. 1876/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de vibratii, Monitorul Oficial nr. 81/30.01.2006 Ordonanta de urgenta nr.96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca Norme metodologice din 7 aprilie 2004 de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca Hotararea de guvern nr. 300/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile, Monitorul Oficial nr. 252/21.03.2006 Hotararea de guvern nr. 493/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot, Monitorul Oficial nr. 3802/03.05.2006 Hotararea de guvern nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca, Monitorul Oficial nr. 683/09.08.2006 Hotararea de guvern nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, Monitorul Oficial nr. 710/18.08.2006 Hotararea de guvern nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca, Monitorul Oficial nr. 722/23.08.2006 Hotararea de guvern nr. 1049/2006 privind cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria exctactiva de suprafata sau subteran, Monitorul Oficial nr. 727/25.08.2006 Hotararea de guvern nr. 1050/2006 privind cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de foraj, Monitorul Oficial nr. 737/29.08.2006 Hotararea de guvern nr. 1051/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare, Monitorul Oficial nr. 713/21.08.2006 Hotararea de guvern nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive, Monitorul Oficial nr. 737/29.08.2006 Hotararea de guvern nr. 1091/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca, Monitorul Oficial nr. 7392/30.09.2006 Hotararea de guvern nr. 1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca, Monitorul Oficial nr. 762/07.09.2006 Hotararea de guvern nr. 1135/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca la bordul navelor de pescuit, Monitorul Oficial nr. 772/12.09.2006 Hotararea de guvern nr. 1136/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de campuri electromagnetice, Monitorul Oficial nr. 769/11.09.2006 Hotararea de guvern nr. 1875/2005 privind protectia sanatatii si securitatii lucratorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest, Monitorul Oficial nr. 64/24.01.2006 Hotararea de guvern nr. 1876/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de vibratii, Monitorul Oficial nr. 81/30.01.2006 Ordonanta de urgenta nr.96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca Monitorul Oficial nr.378/29.04.2004 Legea nr.186/2005 privind aprobarea O.U.G.nr.171/2005 pentru modificarea si completarea Lg.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale Monitorul Oficial nr. 440/22.05.2006) Legea 226/2006 privind incadrarea unor locuri de


munca in conditii speciale Monitorul Oficial nr.509/13.06.2006 Hotararea de guvern nr.1756/2006 privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot in mediul produs de echipamentele destinate utilizarii in exteriorul cladirilor Ordonanta de urgenta nr.706/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscuri generate de radiatiile optice artificiale Ordonanta de urgenta nr.242/2007 privind aprobarea Regulamentului privind formarea specifica de coordonator in materie de SSM pe durata elaborarii proiectuluisi/sau a realizarii lucrarii pentru santiere temporare mobile Monitorul Oficial nr. 440/22.05.2006) Hotararea de guvern nr.725/2004 privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive În afara acestora, se fac următoarele precizări asupra :

- Respectării cu stricteţe a precizărilor din planurile de execuţie, precum şi cele din cărţile tehnice ale utilajelor aflate în dotarea şantierului sau închiriate;

- Instruirii personalului muncitor la angajarea, schimbarea locului de muncă şi, zilnic, asupra operaţiunilor ce urmează a se executa în ziua respectivă;

- Obligativitatea folosirii echipamentului de protecţie: căşti, centuri de siguranţă, ochelari de protecţie, palmare, etc.;

- Interzicerea circulaţiei persoanelor străine în zona lucrării; semnalizarea punctului de lucru se va face cu respectarea prevederilor Instrucţiunilor comune ale Ministerului Transoprturilor şi Telecomunicaţiilor şi ale Ministerului de Interne nr.630/2330/20.04.1985.

- Manipularea elementelor prefabricate şi a celor ce se demontează, se va face numai sub conducerea unui inginer cu experienţă;

- Înainte de a se folosi, la toate macaralele se vor verifica: poziţia, calarea, starea cablurilor, prinderea piesei în cârlig, degajarea spaţiului de eventuale obstacole, instalaţii sub tensiune, oameni, etc.

La apariţia unor elemente neprevăzute, se vor lua măsuri imediate: întreruperea lucrului, înlăturarea avariei, îndepărtarea pericolului, îndepărtarea utilajelor şi a oamenilor etc.

Pe timpul execuţiei, executantul va ţine legătura permanent cu organele locale ce urmăresc evoluţia nivelului apei, pentru a se putea lua măsurile ce se impun în caz de viitură.

Se vor lua şi alte măsuri de protecţia muncii specifice acestor lucrări: - restricţii de viteză pe drum; - semnalizarea corespunzatoare a unor lucrări ce se execută în apropierea

circulaţiei rutiere. În caz de necesitate, constructorul va lua orice alte măsuri pentru executarea lucrărilor în

deplina siguranţă. Dacă la execuţie se adoptă altă tehnologie decât cea prevazută în proiect se vor lua şi

măsuri corespunzătoare de protecţia muncii. În calculul preţurilor unitare se vor include şi cheltuielile pentru asigurarea protecţiei muncii.

(I) NOTĂ IMPORTANTĂ Caietul de sarcini a fost întocmit pe baza prescripţiilor tehnice de bază (STAS – uri,

normative, instrucţiuni tehnice etc.) în vigoare la data elaborării proiectului. Orice modificări ulterioare în conţinutul prescripţiilor indicate în cadrul caietului de sarcini,

ca şi orice noi prescripţii apărute după data elaborării proiectului, sunt obligatorii, chiar dacă nu concordă cu prevederile prezentului caiet de sarcini.

Întocmit, Ing. Mirela MARCHEVICI

Documents

Caiet de Sarcini Tarnava Mare