Camelia Beciu Politica Discursiva

1

2

© 2000 by Editura POLIROM Ia[i

Editura POLIROM

B-dul Copou nr. 4, Ia[i, P.O. BOX 266, 6600Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale:

BECIU, CAMELIA

Politica discursiv\. Practici politice `ntr-o campanie electoral\ / Camelia Beciu �Ia[i: Polirom, 2000

224 p.; 24 cm (Psihologie aplicat\)

Bibliogr.

ISBN: 973-683-546-4

324

Printed in ROMANIA

Colec]ia Psihologie aplicat\ este coordonat\ de Adrian Neculau.

Camelia Beciu (n. 1967, Bucure[ti) este cercet\tor [tiin]ific la Institutul de Sociologie al AcademieiRom^ne (domeniul �Comunicare politic\ [i analiz\ de discurs�) [i lector asociat ̀ n cadrul Universit\]iidin Bucure[ti, Facultatea de Jurnalism [i {tiin]ele Comunic\rii, precum [i ̀ n cadrul {colii Superioarede Jurnalism. A publicat numeroase articole ̀ n Revista de cercet\ri sociale, Bucure[ti, 1995-1997, [i`n Société et médiatisation, Actes du deuxième colloque roumain-français, 29 juin-3 juillet 1995,Institut de Sociologie, Bucarest, [i este coautor al volumelor La communication du politique,L�Harmattan, Paris, 1999, [i Reconstruc]ia simbolic\ a c^mpului electoral, Institutul European,Ia[i, 1998.

Redactor: Adina Cobuz

Coperta: Manuela Oboroceanu

3

Camelia Beciu

POLITICA DISCURSIV|Practici politice într-o campanie electoral\

POLIROM2000

4

5

CUPRINS

Introducere ............................................................................................ 9

PARTEA I

AC}IUNE POLITIC| {I SOCIETATE MEDIATIC|

Capitolul 1LEGITIMAREA: AC}IUNEA POLITIC| ÎN SPA}IUL PUBLIC ................... 15

Discursul normativ: spa]iul public ca ideal social ...................................... 15Accesul în spa]iul public mediatic ...................................................... 17Construc]ia agendei publice ............................................................. 17

Discursul pragmatic: spa]iul public ca practic\ social\................................ 18Spa]iul public mediatic între globalizare [i localism .................................... 20

Capitolul 2MEDIEREA: COMUNICAREA AC}IUNII POLITICE ................................ 27

Pentru o defini]ie a comunic\rii politice .................................................. 27Specializarea comunic\rii politice .......................................................... 29Comunicarea politic\ identitar\ [i interesul public ...................................... 32Noile arene sociale ale ac]iunii politice.................................................... 34

Capitolul 3CONVEN}IILE: AC}IUNEA POLITIC| ÎN SITUA}IA ELECTORAL| ........ 37

Campania electoral\: un regim concuren]ial specific .................................. 37Campania electoral\ ca eveniment conven]ional ......................................... 38

Fapt social [i eveniment mediatic ....................................................... 39Eveniment mediatic [i agend\ public\ ................................................. 39Eveniment mediatic [i ac]iune electoral\ ...............................................41

�Gramatica� discursului electoral ........................................................... 42Discursul politic ............................................................................ 42Discursul electoral. Conven]iile de participare ...................................... 43Conven]iile de interac]iune electoral\ ................................................. 46Conven]iile de comunicare. Circula]ia mediatizat\ a discursului electoral .................................................................... 47Efectele de comunicare conven]ionale ................................................. 48

Capitolul 4TEHNICILE: MEDIATIZAREA AC}IUNII POLITICE �MODELE DE ANALIZ| ........................................................................ 53

Modelul cauzal .................................................................................. 53

6

Modelul situa]ional ............................................................................. 55Mediatizarea ac]iunii politice [i comportamentul electoral ........................ 55

Modelul analizei de discurs .................................................................. 60Ce este un discurs .......................................................................... 60Analiza de discurs .......................................................................... 62Surse teoretice ale analizei de discurs. Teoria enun]\rii .......................... 64�Sociologizarea� analizei de discurs: Foucault [i �[coala francez\� .......... 65Teoriile interac]ioniste .................................................................... 66Mediatizarea ac]iunii politice ............................................................ 68

PARTEA A II-A

CONSTRUC}IA DISCURSIV| A AC}IUNII POLITICE~N CAMPANIA PREZIDEN}IAL| DIN 1996

Capitolul 5AC}IUNEA CANDIDA}ILOR: DISCURSUL ELECTORAL .......................... 71

Cine au fost competitorii ...................................................................... 71Contextul competi]ional .................................................................... 71Protagoni[tii campaniei preziden]iale ...................................................71

Spa]iul electoral: �Turneul candida]ilor� ................................................. 74�Turneul candida]ilor 1� ................................................................. 75�Turneul candida]ilor 2� ................................................................. 76�Turneul candida]ilor 3� ................................................................. 76�Turneul candida]ilor 4� (�Ultimul mesaj�) ......................................... 77�Turneul candida]ilor 5� (�Finala mic\�) ............................................ 78�Turneul candida]ilor 6� (�Finala mare�)............................................ 80

�Sociologia� ofertei prioritare ................................................................ 81Modelul preziden]ial ....................................................................... 82Miza campaniei electorale ................................................................ 84Proiectul electoral .......................................................................... 84Concluzii ..................................................................................... 88

Circula]ia postelectoral\ a discursului candida]ilor la Pre[edin]ie.Sunt ofertele electorale numai �istorie�? ................................................. 93

Capitolul 6AC}IUNEA CANDIDA}ILOR ÎN REGIMUL DE MEDIATIZAREAL TELEVIZIUNII ............................................................................... 97

Identitatea mediatic\ ........................................................................... 97Distribu]ia spa]iului electoral ................................................................ 98

Grila electoral\ ............................................................................. 98Criteriile de mediatizare a candida]ilor la Pre[edin]ie(Accesul în spa]iul comunic\rii electorale) ........................................... 99

Conven]ii de interac]iune electoral\ ....................................................... 100Rela]ia candidat � contracandidat ..................................................... 101Rela]ia candidat � public ................................................................ 102

7

Rela]ia candidat � electorat ............................................................. 103Rolurile jurnali[tilor în dezbaterea electoral\ la televiziune ..................... 104

Mediatizarea electoral\ la jurnal ........................................................... 105Gradul de mediatizare a candidatului [i a familiei sale politice ................ 106Modalitatea de mediatizare a evenimentului electoral(Localizarea [tirilor electorale) ........................................................ 106Enun]area [tirilor electorale la jurnal ................................................ 107Mediatizarea candida]ilor credita]i de sondaje ...................................... 111Mediatizarea platformei electorale .................................................... 113Mediatizarea conjuncturii electorale .................................................. 115

Concluzii. Campania preziden]ial\ din 1996 [i pluralismul televizual ............. 118Statutul televiziunii private .............................................................. 118Oferta posturilor private ................................................................. 119Modele de mediatizare a ac]iunii electorale ......................................... 120

Capitolul 7AC}IUNEA CANDIDA}ILOR ÎN DISCURSUL PRESEI SCRISE ................. 123

Distribu]ia spa]iului electoral ............................................................... 123Alc\tuirea corpusului � selec]ia cotidienelor........................................ 124Simptomele pie]ei mediatice la momentul electoral 1996.Consecin]e pentru comunicarea politic\ ............................................. 125Resursele de comunicare media ale familiilor politice ............................126Organizarea paginii electorale ......................................................... 127Concluzii .................................................................................... 131

Familia politic\ [i resursele identitare ale candidatului ............................... 133Resursele identitare ale candida]ilor .................................................. 136

Polemica electoral\ [i sursele de comunicare ........................................... 140Confruntarea electoral\ ..................................................................140Sursele de comunicare ................................................................... 141Mediatizarea candida]ilor credita]i de sondaje ..................................... 143

Dinamica evenimentelor electorale ........................................................ 145Mediatizarea climatului socioeconomic ...............................................145

Concluzii. Practici de mediatizare a ac]iunii electorale în presa scris\ ............ 150

ANEXE

METODA DE ANALIZ| ....................................................................... 155

Propozi]ii metodologice generale ............................................................. 155 I. Ac]iunea candida]ilor: discursul electoral (Propozi]ii metodologice) ......... 155 II. Ac]iunea candida]ilor în regimul de mediatizare al televiziunii

(Propozi]ii metodologice) ............................................................... 158III. Ac]iunea candida]ilor în discursul presei scrise (Propozi]ii metodologice) ... 159

ANEXA IResursele identitare cu care candida]ii la Pre[edin]ieau intrat în campania electoral\ din 1996 ................................................. 161

8

ANEXA IIAnaliza discursului electoral (oferta prioritar\) ......................................... 162

Aplica]ia nr. 1. Candidatul Emil Constantinescu ....................................... 162Aplica]ia nr. 2. Candidatul Ion Iliescu.................................................... 166Aplica]ia nr. 3. Candidatul Petre Roman ................................................. 171

Analiza discursului electoral (oferta contestat\) ......................................... 177Aplica]ia nr. 4. Candidatul Emil Constantinescu ....................................... 177Aplica]ia nr. 5. Candidatul Ion Iliescu.................................................... 181Aplica]ia nr. 6. Candidatul Petre Roman ................................................. 184

Analiza de discurs electoral (oferta detaliat\) ............................................ 185Aplica]ia nr. 7. ................................................................................. 185

ANEXA IIIAgenda electoral\ / 1996 ....................................................................... 191

Agenda electoral\ consacrat\ (Temele de referin]\pentru candida]i [i pentru mass-media) ................................................... 191Agenda identitar\ (Temele lansate de c\tre candidat,temele atribuite candidatului) ............................................................... 191

ANEXA IVDiscursul televizual � distribu]ii cantitative ............................................... 193

1. Organizarea spa]iului electoral la televiziune ........................................ 1932. Mediatizarea la jurnal a candidatului [i a familiei sale politice .................. 1933. Tipologia [tirilor electorale .............................................................. 1944. Mediatizarea la jurnal a candida]ilor la Pre[edin]ie Emil Constantinescu, Ion Iliescu [i Petre Roman ............................................................... 1965. Tipologia [tirilor despre candida]i ..................................................... 1976. Mediatizarea conjuncturii electorale ................................................... 198

ANEXA VTipologia [tirilor (exemple) .................................................................... 199

ANEXA VIDiscursul presei scrise � distribu]ii cantitative ........................................... 202

1. Mediatizarea familiei politice a candidatului ......................................... 2022. Mediatizarea resurselor identitare ale candida]ilor .................................. 2033. Mediatizarea polemicii electorale ...................................................... 2054. Utilizarea mediatic\ a surselor de comunicare ...................................... 2065. Dinamica evenimentelor electorale ..................................................... 2086. Formulele jurnalistice de comunicare ................................................. 2097. Circula]ia discursului electoral: interven]ia candida]ilor în presa scris\ .......211

Bibliografie ......................................................................................... 213

9

INTRODUCERE

În aceast\ lucrare nu ne-am propus o prezentare sintetic\ a literaturii despecialitate privind ac]iunea politic\ în situa]ia electoral\. Ne-a interesat, în schimb,o selec]ie a principalelor teme [i argumente care sus]in controversa referitoare laefectele pe care specializarea ac]iunii politice [i/sau electorale le are asupraspa]iului public [i, într-o perspectiv\ mai larg\, asupra democra]iei.

De asemenea, nu am inten]ionat s\ oferim �re]ete� pentru proiectarea uneicampanii electorale. Lucrarea nu este un ghid de marketing electoral (cu toate c\multe dintre practicile la care ne referim fac parte din �re]etarul� consultan]ilorpolitici). Din perspectiv\ aplicativ\, lucrarea de fa]\ se vrea un cadru de analiz\ aac]iunii politice în situa]ia electoral\, pornind de la un caz concret: campaniaelectoral\ din 1996.

În prima parte a lucr\rii, lu\m în discu]ie procesele care extind dimensiuneapublic\ a ac]iunii politice: legitimarea ac]iunii politice (într-un spa]iu public dince în ce mai individualizat), medierea ac]iunii politice (prin comunicare politic\),conven]iile de ac]iune politic\ (în campaniile electorale) [i tehnicile de ac]iunepolitic\ (tributare mediatiz\rii). Ne referim la diferitele activit\]i specializate carefac posibile aceste procese, cu efectele de rigoare pentru ac]iunea politic\: pe de-oparte, mai mult\ �tehnic\� (de proiectare [i mediatizare a ac]iunii politice) [i, pede alt\ parte, o vizibilitate sporit\ a politicului în spa]iul public; mai mult\performan]\ comunica]ional\ [i mai pu]in\ reprezentativitate social\.

Tematica fiec\rui capitol este plasat\ într-un context de dezbatere: ne-amraportat de fiecare dat\ la controversele care alc\tuiesc problematica teoretic\ [i nunumai. De pild\, atunci când vorbim despre condi]iile [i mecanismele comunic\riipolitice, pornim de la evaluarea unui anumit tip de discurs avansat de universitari,jurnali[ti, comentatori, discurs ce reduce comunicarea politic\ la un ansamblu detehnici [i formule de producere a �spectacolului politic�, un domeniu �rezervat�produc\torilor de imagini publice.

Referindu-ne la institu]iile, dispozitivele, tehnicile [i ritualurile specifice comu-nic\rii politice, am încercat s\ demonstr\m de ce comunicarea politic\ nu poate firedus\ la un exerci]iu de manipulare; de ce comunicarea politic\ poate fi unindicator pentru democratizarea spa]iului public [i, implicit, pentru practica demo-cra]iei într-o ]ar\; de ce [i cum anume comunicarea politic\ permite instituireapublicit\]ii � în sensul juridic al termenului � ca practic\ social\; am încercat s\

10

r\spundem la întrebarea dac\ �tehnicizarea� ac]iunii politice submineaz\ accesulla via]a politic\. Am evaluat astfel unele puncte de vedere consacrate referitoare laac]iunea politic\ în societatea mediatic\.

În societatea de acest tip, conven]iile de ac]iune politic\ indic\ situa]ii socialetot mai codificate. O astfel de situa]ie social\ o constituie campania electoral\,analizat\ ca metod\ democratic\, eveniment conven]ional, practic\ [i ritual politic[i, nu în ultimul rând, ca ac]iune dramaturgic\. Într-o campanie electoral\, actoriipolitici se raporteaz\ unii la ceilal]i de pe pozi]ii concuren]iale, simulând într-unspa]iu experimental (ca timp [i mod de desf\[urare) rela]ii acumulate �în timp� depatru ani. Ceea ce prin conven]ie numim �campanie electoral\� marcheaz\ dimen-siunea provizorie a unei �lumi� politice [i probabilitatea schimb\rii sociale.Campania electoral\ transfer\ ac]iunea politic\ dintr-un spa]iu �consacrat� (juridic)într-un spa]iu de simulare sociopolitic\.

Plasând ac]iunea electoral\ în acest context de discu]ie, lucrarea analizeaz\�gramatica� social\ a �discursului electoral�. Este prezentat întregul aparatconven]ional care transform\ discursul electoral, pe de-o parte, într-un ritualsociocomunica]ional [i, pe de alt\ parte, într-o ac]iune-eveniment.

În societatea mediatic\, mediatizarea este constitutiv\ ac]iunii politice. Ac]iuneapolitic\ mediatizat\ este o realitate social\ [i, din acest punct de vedere, ea con-stituie un obiect de cercetare social\. Prezent\m pe parcursul lucr\rii trei modelede analiz\ a mediatiz\rii politicului, precum [i evaluarea poten]ialului lor explicativ.

Cea de-a doua parte a lucr\rii propune un cadru de analiz\ a ac]iunii politiceîntr-o situa]ie electoral\. Am abordat construc]ia discursiv\ a campaniei prezi-den]iale din 1996, respectiv ac]iunile ini]iate de actorii politici [i mass-mediapentru definirea interesului public [i a �informa]iei urgente� pentru electorat.

Cu alte cuvinte, miza analizei a fost de a identifica informa]ia-prioritate pentruelectorat, a[a cum a fost ea asumat\ de c\tre politicieni [i mass-media.

Pornind de la întrebarea �cum au stabilit mass-media [i candida]ii priorit\]ilepolitice [i, respectiv, importan]a informa]iilor [i a argumentelor pe care ei le-aufurnizat electoratului?�, am identificat unele dintre condi]iile de producere aac]iunii electorale, precum [i criteriile de evaluare a candida]ilor la care publiculs-a putut raporta. Din aceast\ perspectiv\, am încercat o caracterizare a spa]iuluipublic la momentul electoral 1996 din punctul de vedere al agendei [i identit\]iiparticipan]ilor, al motiva]iilor puse în joc, precum [i în func]ie de practiciledemocratice.

Pe baza valoriz\rii ac]iunii electorale de c\tre �autorii� în[i[i (candida]i [imass-media), am putut formula unele ipoteze privind interac]iunea dintre candida]i,mass-media [i public în campania electoral\ din 1996. Ne-au interesat constanteleacestei interac]iuni pentru a putea reconstitui logica identitar\ de ac]iune politic\a unora dintre candida]ii la Pre[edin]ie.

INTRODUCERE

11

Lucrarea cuprinde, de asemenea, un set de anexe care con]in: date cantitative(rezultate din analiza de con]inut), extrase din discursul electoral [i mediatic,sinteze (agenda electoral\, pia]a mediatic\, resursele identitare ale candida]ilor),aplica]ii ale metodei utilizate. Reg\sim, a[adar, în anexe demonstra]ia (metodaaplicat\), iar în interiorul lucr\rii diferite interpret\ri [i concluzii privind subiec-tele abordate. În felul acesta, am facilitat accesul celor interesa]i mai mult deaplicarea metodei, ca [i al celor dornici s\ afle în primul rând rezultatele uneiasemenea analize.

De ce am abordat problematica ac]iunii politice în termenii de mai sus? Maiîntâi, pentru c\, analizând construc]ia discursiv\ a ac]iunii politice în situa]iaelectoral\, avem posibilitatea s\ evalu\m spa]iul public [i, astfel, democratizareaunei societ\]i. Pornind de la aceast\ premis\, spa]iul public poate fi abordat caproces (de participare la via]a politic\), precum [i ca �semn� social (un repertoriude teme, valori, experien]e [i simboluri care este cuprins `n agenda public\ la unmoment dat). În al doilea rând, analiza ac]iunii politice (electorale) ca �discurs�redeschide dezbaterea privitoare, pe de-o parte, la teoria ac]iunii sociale [i politice[i, pe de alt\ parte, la teoria actului de comunicare.

Pentru noi, ac]iunea politic\ în spa]iul public mediatic [i în situa]ia electoral\constituie în continuare o tematic\ deschis\ atât conceptual, cât [i metodologic. Dealtfel, elaborând acest studiu, nu am dorit s\ efectu\m o sintez\ �autoritar\� aunor domenii precum comunicarea politic\ sau analiza de discurs, ci formulareaunor piste de cercetare pentru cei care sunt deja preocupa]i de aceast\ problematic\sau care inten]ioneaz\ s\ o aprofundeze.

INTRODUCERE

12

13

PARTEA I

AC}IUNE POLITIC|{I SOCIETATE MEDIATIC|

14

15

Capitolul 1

LEGITIMAREA : AC}IUNEA POLITIC|ÎN SPA}IUL PUBLIC

Discursul normativ: spa]iul public ca ideal social

În literatura de specialitate, no]iunea de spa]iu public a devenit obiectul uneidezbateri paradoxale: de[i teoreticienii fac apel la aceast\ no]iune, ei îi contest\ defiecare dat\ pertinen]a. O dat\ invocat\ no]iunea de spa]iu public, urmeaz\momentul replierii: �oare faptele despre care vorbim indic\ ele într-adev\r spa]iulpublic?�. Sau: �...în aceste condi]ii, no]iunea de spa]iu public mai poate explicafenomenele sociale pe care tocmai le-am identificat?�.

Situa]ia nu pare mai simpl\ nici dac\ renun]\m la no]iunea de spa]iu public. Înacest caz, discu]ia privind efectele modernit\]ii asupra ac]iunii politice nu [i-armai g\si sensul; de asemenea, nu am mai putea în]elege unele dintre mecanismeleac]iunii politice în democra]iile liberale din ultimele decenii.

Modernitatea a introdus prin no]iunea de spa]iu public un nou principiu deac]iune politic\: legitimitatea public\. Ac]iunea politic\ modern\ era asociat\ cudesacralizarea, cu mecanisme deopotriv\ formale [i informale de publicitate [ievaluare public\. Publicitatea ca principiu juridic exprima dezideratul ra]ionalit\]iiîn politic\.

Spa]iul public viza, de asemenea, o realitate sociologic\ � actori, institu]ii [ipractici sociale menite a aplica principiul publicit\]ii în politic\. Aceea[i no]iuneexprima, a[adar, atât un principiu, c^t [i un mod de ac]iune politic\. De aici [ievolu]ia paradoxal\ a no]iunii de spa]iu public.

Începând cu cea de-a doua jum\tate a secolului al XVIII-lea [i începutulsecolului al XIX-lea, conceptul de publicitate politic\ avea s\ se dezvolte mai multdecât modelul practic. Produsele culturale (filozofice, literare, artistice) ale epociidefineau spa]iul public în primul rând ca principiu de ac]iune politic\ (ra]iuneacritic\). În schimb, construc]ia propriu-zis\ a spa]iului public se limita la o singur\modalitate practic\ � dialogul.

În opinia noastr\, acest fapt a alimentat polemica ulterioar\ referitoare laspa]iul public [i derulat\ � a[a cum vom vedea în continuare � între cei carerecunosc existen]a unui spa]iu public real la începuturile modernit\]ii (dar careavea s\ fie subminat de evolu]ii politice, sociale [i tehnologice ulterioare) [i cei

16

care sus]in c\ spa]iul public nu a existat decât ca ideal pe care abia acum putemspune c\ îl �experiment\m�.

Discu]iile care se poart\ în jurul no]iunii de spa]iu public sunt alimentate defaptul c\, în prezent, dispunem de un model practic de realizare a publicit\]iipolitice, pe care îl evalu\m îns\ invoc^nd o practic\ proprie unei alte epoci.Evident, dac\ ast\zi spa]iul public poate c\p\ta o configura]ie, aceasta se datoreaz\unor procese sociale despre care nu putea fi vorba în epoca în care a fost formulatdezideratul publicit\]ii. Wolton (1989) men]ioneaz\ în acest sens comunicareamediatic\ [i introducerea votului universal ca fiind procesele cruciale care aveau s\confere spa]iului public o dimensiune concret\, iar ac]iunii politice noi modalit\]ide legitimare.

Pe de alt\ parte � spun cei care se îndoiesc de autenticitatea spa]iului publicactual �, mass-media ar fi contribuit la �închiderea� unui spa]iu public devenit dince în ce mai �filtrat� de competen]e [i pozi]ii sociale (Breton, 1997).

Comunicarea mediatic\ necesit\ competen]e speciale atât din partea celor careo realizeaz\, cât [i din partea celor care beneficiaz\ de rezultatele respectiveipractici (în ultimul timp, se vorbe[te tot mai mult de competen]a mediatic\ apublicului). La rândul s\u, internetul, din practic\ specializat\ (resurs\ de mana-gement în diferite organiza]ii), a devenit o practic\ social\, cu o r\spândire tot mailarg\ atât la nivel de grup, cât [i de individ 1. Actorul politic însu[i, pentru a puteaac]iona în spa]iul public, trebuie s\ asimileze diverse competen]e mediatice.

Din cauza mass-media, spa]iul public ar fi devenit o structur\ specializat\ ac\rei func]ie social\ nu mai poate fi decât una de reprezentare. Pe de alt\ parte, sepune întrebarea în ce m\sur\ aceast\ func]ie mai poate fi asigurat\ în condi]iile încare interfa]a este nu numai de natur\ social\, ci [i tehnologic\.

Dezbaterea referitoare la configura]ia mediatic\ a spa]iului public este dominat\de dou\ tipuri de discurs: unul normativ, generat de lucrarea fondatoare a luiJ. Habermas (1962), [i altul pragmatic, formulat în contextul unor teorii [i modelede cercetare mass-media. Problemele clasice ale acestei dezbateri sunt accesul înspa]iul public [i con]inutul agendei publice sau al interesului public 2.

1. Atunci când ne referim la practicile sociale generate de c\tre mass-media, nu avem învedere efectele mass-media. Acestea din urm\ sunt produse conjunctural, în func]ie devariabile precum canalul mediatic (televiziune, presa scris\, radio) sau proiectul decomunicare al canalului mediatic. Practicile sociale sunt conduite relativ durabile la carecontribuie atât economia mass-media (organizarea economic\, tehnologic\, juridic\ [iconcuren]ial\), cât [i discursul mass-media (diferitele produse mediatice [i proiectele decomunicare corespunz\toare).

2. D. Wolton utilizeaz\ no]iunea de �spa]iu public mediatizat� (1992) pentru a sublinia c\,în prezent, spa]iul public nu mai poate fi conceput în absen]a mass-media. În aceast\lucrare, prin �mediatizare� în]elegem utilizarea strategic\ a unui dispozitiv tehnologic [ia unor modalit\]i expresive prin care un canal mediatic pune în circula]ie informa]ii [i, înacela[i timp, le interpreteaz\.


17

Vom începe prin a sintetiza argumenta]ia discursului normativ pornind de latermenii în care Habermas a formulat versiunea clasic\ a criticii spa]iului publicmediatic � o versiune la care se raporteaz\ toate analizele privind rela]ia dintreideal/teorie/norm\ [i ac]iunea în politic\.

Accesul în spa]iul public mediatic

Constatarea 1: În societatea contemporan\, participarea social\ [i-a pierdutvaloarea moral\ [i practic\, deoarece reprezentarea social\ este mult preainstitu]ionalizat\ (ca politic\, birocra]ie, tehnocra]ie), în timp ce participareasocial\ este din ce în ce mai restrâns\. Configura]ia mediatic\ a spa]iuluipublic a antrenat �tehnicizarea� ac]iunii politice.

Idealul 1: Ac]iunea politic\ trebuie s\ se desprind\ de sub �tirania ra]ionalit\]iiinstrumentale� [i s\ se legitimeze prin dialog social, nu dup\ criterii de�sistem�. Spa]iul public produce dezbaterea critic\ a ac]iunii politice, prindialog cât mai larg [i mai diversificat.

Idealul 2: Ra]ionalitatea ac]iunii politice se întemeiaz\ pe �discu]ii practice�, [inu pe �defini]iile� impuse de diferite �sisteme�.

Idealul 3: Configura]ia spa]iului public rezult\ din dialogul social.

Construc]ia agendei publice

Constatarea: În spa]iul public mediatic, identificarea �interesului public� [i/sau�general� depinde de accesul social la spa]iul public [i de procesul de negocierea intereselor. Cu alte cuvinte, interesul public este politizat.

Idealul: Spa]iul public este o surs\ de emancipare social\: �interesul public�rezult\ din �discu]ii practice� între cei interesa]i s\ ajung\ la un �consensra]ional�. �Interesul public� nu este �dat� (în func]ie de interesele individualeale participan]ilor), ci este generat prin discu]ie ra]ional\ nealimentat\ de niciun gen de pre-�judecat\�.Potrivit discursului normativ, în spa]iul public triumf\ �politicile consensuale�,[i nu cele partizane.

LEGITIMAREA: AC}IUNEA POLITIC| ÎN SPA}IUL PUBLIC

18

Discursul pragmatic: spa]iul public ca practic\ social\

Discursul pragmatic porne[te de la premisa conform c\reia o realitate social\ nupoate fi negat\ doar pentru c\ nu reflect\ întru totul idealul programat. În fapt,punerea în practic\ a unui ideal sau a unei norme implic\ o anumit\ degradare aacestora. Pe de alt\ parte, actualizarea unei norme depinde de condi]iile existentela un moment dat, condi]ii care � într-o anumit\ m\sur\ � pot duce la redefinireanormei 3.

Putem îns\ evalua dac\ forma pe care o ia degradarea normei anuleaz\ completproiectul normativ sau dac\ nu cumva acesta este actualizat �cu mijloacele exis-tente� la momentul respectiv (de pild\: este adev\rat c\ mass-media limiteaz\accesul social în spa]iul public, c\ impun negocierea interesului public, �degra-dând� astfel norma particip\rii la dialog; îns\ tot mass-media sunt cele careamplific\ vizibilitatea ac]iunii politice [i negocierea interesului public).

Critica pragmatic\ a spa]iului public mediatic distinge între practicile careanuleaz\ complet idealul spa]iului public [i cele care �asimileaz\� idealul f\r\ a-lrespecta întru totul.

Teoria spa]iului public ca ideal social eludeaz\ faptul c\ o norm\ nu poate fiactualizat\ decât în func]ie de mijloacele disponibile la un moment dat; altfelspus, formula ini]ial\ a spa]iului public este incompatibil\ cu societatea contem-poran\ care dispune de cu totul alte structuri de generare a particip\rii decât celede la sfâr[itul secolului al XVIII-lea.

Paradoxal, dac\ spa]iul public ar fi actualizat conform proiectului ini]ial,spa]iul public rezultat nu ar mai putea satisface norma particip\rii dup\ criteriiledemocra]iei.

Spa]iul public mediatic diminueaz\ sensibil dialogul social în]eles ca interac]iunedirect\, dar permite, în schimb, accesul democratic la cunoa[terea interesuluipublic. În contextul specific �democra]iei de mas\�, interac]iunea direct\ este pre]ulpl\tit pentru dreptul la informare [i la cunoa[terea ac]iunii politice (Wolton, 1989).

Toate etichet\rile aplicate societ\]ii contemporane sunt tentative de evaluare adiferitelor �momente� survenite în dezvoltarea democra]iei liberale (de la �socie-tatea de mas\�, �societatea postindustrial\� [i �societatea mediatic\� la �societateainforma]ional\�, �societatea culturii populare�, �societatea experien]elor comer-cializate� sau �societatea postmodern\�). De regul\, aceste etichet\ri vizeaz\ o

3. Reevaluarea normei în func]ie de mijloacele existente la un moment dat este posibil\ încazul în care, de[i modificat\, norma actualizeaz\ o alt\ norm\ din proiectul ini]ial, cu ungrad de generalitate mai mare; cu alte cuvinte, proiectul ini]ial nu este anulat prinreevalu\ri succesive.


19

caracteristic\ global\ a societ\]ii. Simptomul �etichet\rilor�, al conceptelorglobale, indic\ o major\ modificare de optic\ în ceea ce prive[te rela]ia de putere.

Potrivit discursului pragmatic, una dintre principalele evolu]ii înregistrate însocietatea contemporan\, în democra]iile liberale �în ultimii 25 de ani�, const\ în�diversitatea, diferen]ierea [i fragmentarea� structurilor care organizeaz\ socie-tatea, de unde [i multiplicarea spa]iilor de �rezisten]\ [i antagonism� (Hall [iJacques, în R. Negrine, 1996). Întreaga mitologie despre �societatea de mas\�devine astfel inoperant\, atunci când se caut\ explica]ii cu privire la �starea�actualei democra]ii liberale. Se apeleaz\, în schimb, la mitologia a[a-numitelorvalori postmoderne care ar putea explica de ce societatea contemporan\ suport\atât impactul �globaliz\rii� (sistemului politic, economic, comunica]ional), cât [ial �identit\]ii� (sociale, culturale, etnice).

Coexisten]a acestor dou\ tendin]e modific\ semnifica]ia termenului �putere� [i,într-o perspectiv\ mai larg\, a celui de �putere politic\�.

�Puterea� nu mai exprim\ o rela]ie dat\ între cel care exercit\ �puterea� [i celcare o suport\, ci este o rela]ie construit\ de actori sociali dota]i cu grade diferitede �dominare� [i �dependen]\�.

În societatea postmodern\, realitatea sociologic\ a �puterii politice� include:� structuri de globalizare a sistemului politic, economic, militar, comuni-

ca]ional (structurile politice [i economice europene, structuri militareeuro-americane etc.);

� structuri na]ionale care, pe de-o parte, reflect\ o specializare a puterii ([i,implicit, confiscarea �autorit\]ii� într-un anumit domeniu) [i, pe de alt\ parte,o disipare a acesteia, prin proliferarea structurilor alternative de decizie 4.

Ceea ce trece drept �putere politic\� trebuie s\ fie raportat, în fapt, la un întregspa]iu de rezisten]\, organizat el însu[i ca �putere� (politic\). De aici, polemica �ale c\rei detalii nu le expunem aici � dintre cei care identific\ postmodernitatea cuo realitate social\ fragmentat\, descentrat\ � în care �structurile�, �adev\rurile�,�valorile� fondatoare sunt abolite în favoarea �comunit\]ilor�, �practicilor�,�codurilor� [i �opiniilor� (Baudrillard) � [i cei pentru care realitatea nu înseamn\doar �context� (Norris, Gellner, Edmund Leach).

În cele din urm\, se pune întrebarea dac\ tocmai acest verdict referitor laabsen]a oric\rei semnifica]ii globale nu constituie, în fapt, un nou determinismprin care se încearc\ explicarea realit\]ii contemporane.

4. Pentru Alain Touraine (1989), o caracteristic\ a societ\]ii contemporane const\ în crizapoliticii ca act de reprezentare social\; aceast\ tendin]\ s-ar explica prin �disociereacrescând\ între ordinea statal\ a sistemului politic [i cea a opiniei publice [i a cererilorsociale, acestea din urm\ din ce în ce mai segmentate sau, dimpotriv\, integrate înmi[c\ri sociale mai ample�. Dimensiunea reprezentativ\ a politicului s-ar limita la domeniiprecum: ap\rarea, politica extern\, gestionarea �globaliz\rii�.


20

Pentru David Morley, aceste �defini]ii� nu fac decât s\ sublinieze c\ �experien]anoastr\ contemporan\ difer\ de tot ceea ce s-a petrecut pân\ acum� (1995,p. 219). Cu alte cuvinte, dincolo de validitatea �defini]iilor�, ceea ce nu putemcontesta este apari]ia unor noi �cadre de experien]\� (Goffman). În aceste condi]ii,no]iunea de spa]iu public necesit\ o nou\ fundamentare.

Spa]iul public mediatic între globalizare [i localism

Potrivit discursului pragmatic, practicile mediatice extind spa]iul public [i, implicit,participarea social\ la dezbaterea agendei publice. Din acest punct de vedere,putem vorbi de func]ia democratic\ a spa]iului public mediatic.

Votând, accept s\ deleg (anumi]i) reprezentan]i ai intereselor mele. Participândla spa]iul public prin mass-media, am posibilitatea s\ îi evaluez atât pe cei pe carei-am ales, cât [i pe cei pe care mass-media îi invit\ s\ reprezinte sau s\ defineasc\interesul public ([i care nu sunt neap\rat politicienii vota]i). La urm\toarele alegeripot astfel s\ îmi argumentez, într-un fel sau altul, votul. Pentru aceasta trebuie s\accept �regula� spa]iului public mediatic: �accesul în sal\ este liber, dar nu [i pescen\; în schimb, va veni «momentul» votului sau al unei cercet\ri de pia]\ cândvoi putea dac\ nu s\ controlez, atunci s\ influen]ez accesul pe scen\�. Din acestpunct de vedere, consumul mediatic [i votul pot fi considerate practici de delegarea clasei mediatice [i/sau politice.

Ca [i votul, accesul la spa]iul public mediatic implic\ anumite �reguli� departicipare pe baza c\rora ia na[tere un spa]iu social specific care cuprinde: �clasamediatic\� (actorii politici, jurnali[tii, diferitele personalit\]i publice), opiniapublic\ [i publicul.

Clasa mediatic\ accede în spa]iul public în primul rând datorit\ capitaluluisimbolic de care dispune (persoane care se legitimeaz\ prin expertiz\, prestigiu,popularitate etc.). ~n schimb, opinia public\ [i publicul p\trund în spa]iul public caactori colectivi � adev\rate personaje construite prin procedee sociologice [ijurnalistice. La limit\, se poate spune c\ spa]iul public este populat mai mult cucategorii abstracte decât cu actori sociali �reali�.

Opinia public\ este în primul rând o construc]ie statistic\. Pornind de latehnica sondajului de opinie, sociologii m\soar\ popularitatea unui punct de vederesau a unei personalit\]i prin raportare la anumite grupuri sociale. În acest caz,opinia public\ este un personaj colectiv reprezentativ statistic. Mai bine spus, unpersonaj colectiv a c\rui reprezentativitate este construit\ cu mijloace statisticesau, cum ar spune Bourdieu, cu autoritate simbolic\ (autoritatea discursului[tiin]ific [i/sau sociologic).


21

Adesea, opinia public\ nereprezentativ\ statistic poate fi mai puternic\ decâtcea semnalat\ în sondajele de opinie 5. Ne referim la cazurile în care opinia public\este fie o construc]ie a jurnalistului care generalizeaz\ anumite atitudini [i repre-zent\ri individuale, fie o construc]ie retoric\. În aceast\ ultim\ variant\, opiniapublic\ vizeaz\ o imagine a colectivit\]ii pe care indivizii o convoac\ strategicpentru a-[i legitima propriul discurs.

Paradoxal, opinia public\ cea mai �periculoas\� o constituie cea care nu poatefi atribuit\ unui personaj concret (fie el produs al sondajelor sau al evalu\riimass-media); un soi de �prezen]\ prin absen]\� care are un impact deosebit înspa]iul public sau în conversa]ie tocmai pentru c\ nu pare a fi construc]ia nim\nui6.Formul\ri precum �românii consider\ c\�� sau �opinia public\ din România areac]ionat�� sau �oamenii spun c\�� creeaz\ �majoritatea�: este implicit\ astfelideea c\ un anumit punct de vedere este împ\rt\[it de cei mai mul]i dintre membriiunei comunit\]i (în cele din urm\, �majoritatea� care este doar enun]at\ setransform\ în �majoritate� real\).

Toate discu]iile care se poart\ în jurul conceptului de opinie public\ au dreptpunct de pornire caracterul elaborat al acesteia, faptul c\ opinia public\ esteîntotdeauna o construc]ie. De aceea, specificul opiniei publice trebuie explicat ([i)prin mecanismele care o produc. Rezult\ c\ democratizarea spa]iului public media-tic presupune coexisten]a unor mecanisme diferite de producere a opiniei publicesau a reprezentativit\]ii.

În cele din urm\, fiecare dintre mecanismele enumerate mai sus indic\ limiteleîntre care un grup social sau anumi]i indivizi pot fi considera]i reprezentativipentru �societate�; ni se indic\ ce marj\ avem la dispozi]ie pentru a atribui

5. Exist\ unele puncte de vedere conform c\rora rolul mass-media ar consta în articulareaa[a-numitei �opinii publice nereprezentative� (Wolton, 1989) sau a �climatului public�(Price, 1992, apud Negrine, 1996). Mass-media ar trebui s\ valorizeze opiniile indivi-duale, conferindu-le vizibilitate în spa]iul public. �Opinia public\-act individual� ar puteaconstitui o contrapondere la �opinia public\-reprezentare a majorit\]ii�. Potrivit luiNegrine (1996), modul în care membrii unui public î[i formeaz\ opiniile ar constituiadev\rata problem\ a mediatiz\rii; numai prin activarea opiniilor individuale s-ar puteasus]ine c\ opinia public\ exist\ independent de actorii sociali care o invoc\ (prin meca-nisme mai mult sau mai pu]in elaborate).

6. �Opinia public\ reprezentativ\� (din punct de vedere statistic sau din perspectiva autori-t\]ii simbolice de care dispune un actor sau un grup social) exprim\ un grad de organizareconsensual\ a intereselor individuale. �Opinia public\-simbol� (f\r\ dimensiune repre-zentativ\) este retorizat\ ca �interes general�, �voin]\ comun\� [i func]ioneaz\ ca o�form\ de control social� în �situa]ii problematice� (Langs, 1983, apud Negrine, 1996).Invocarea acestui ultim tip de opinie este legitim\ atâta timp cât îi conferim o semnifica]ieprecis\: o practic\ social\ menit\ a consulta actorii sociali afla]i sub inciden]a unordecizii; în cazul în care nu avem în vedere aceast\ semnifica]ie, �opinia public\-simbol�poate deveni o modalitate de a legitima decizii nedemocratice.


22

opiniile individuale culese la un moment dat unui personaj colectiv numit �opiniepublic\�, �majoritate� sau �societate�.

Opinia public\ este o �majoritate� care, la momentul identific\rii sale (lamomentul construc]iei sale), nu are existen]\ concret\. În acest sens, interpret\mteoria �Spirala t\cerii� (Noelle-Neumann, 1972). Abia dup\ ce a fost construit\prin mecanisme specifice [i prezentat\ în spa]iul public, opinia public\ areîntr-adev\r [anse s\ devin\ �real\�. De ce? Pentru c\, din acel moment, indiviziiafl\ ce anume crede �majoritatea� astfel încât cei care nu se vor reg\si în rândurilemajorit\]ii vor prefera s\ �tac\� pentru a nu fi sanc]iona]i de �societate�. Prin�t\cerea� unora, probabilitatea ca un punct de vedere s\ devin\ într-adev\rmajoritar cre[te.

Publicul este o construc]ie social\, rezultat al unor practici de mediatizare [i alstudiilor de pia]\ (de tip sondaje). Din perspectiva mediatiz\rii, publicul este oconstruc]ie discursiv\, un �personaj� cu o anumit\ �biografie� social\, care, la unmoment dat, are anumite preferin]e în materie de consum mediatic. În acest sens,no]iunea de public conoteaz\ cu ideea de experien]\ individual\ sau colectiv\relevant\ pentru agenda public\. Mass-media construiesc publicul, mediatizând oserie de fapte privind anumite grupuri sociale, precum [i reac]ii individuale sau alereprezentan]ilor unor grupuri sociale.

Din perspectiva studiilor de pia]\, publicul este un grup social cu un anumitprofil sociologic, un personaj colectiv care interpreteaz\ produsele mediatice.

Analize relativ recente privind practicile publicului relativizeaz\ concluziilediscursului normativ potrivit c\ruia mediatizarea reduce publicul la condi]ia unei�molu[te culturale� (Budd, 1990), caracteristic\ pentru o �democra]ie f\r\ cet\-]eni� (Entman).

Discursul pragmatic (sau �revizionist�, dup\ Fiske) apeleaz\ la studii deetnografie a comunic\rii pentru a demonstra c\ publicul �negociaz\� cu textulmediatic. Textele mediatice sunt �receptate�, în sensul c\ publicul nu este undestinatar pasiv, ci unul activ care particip\ împreun\ cu comunitatea simbolic\din care face parte la un schimb discursiv cu mass-media, cu politicienii, cupersonalit\]ile publice [i cu �opinia public\�. Anali[tii vorbesc deja de o �varietatede publicuri� (Geoff Eley, 1992, apud Fraser, 1992) care include �public slabversus public tare� sau �publicuri subalterne� (Nancy Fraser, 1992).

Pe de alt\ parte, rela]ia dintre �textul mediatic� [i �utilizarea� acestuia nutrebuie în]eleas\ în sens cauzal, ca [i cum s-ar putea cunoa[te exact care este tipulde �lectur\� pe care publicul îl aplic\ textului mediatic, care sunt efectele acestei�lecturi� [i momentul apari]iei acestora. Cercet\rile etnografice despre receptareamass-media demonstreaz\ c\ �textul mediatic� contribuie la �enciclopedia mental\[i cognitiv\� (Mauro Wolf, 1992) a publicului, la socializarea politic\ a acestuia,


23

a[adar, la derularea unor procese de durat\, prin practici extrem de eterogene,individualizate [i imprevizibile. Publicul nu doar �accept\� produsul mediatic, ciîi [i �rezist\�.

Autorii studiilor de etnografia comunic\rii consider\ c\ am putea în]elege maibine rela]ia dintre mass-media [i public dac\ ne-am raporta la spa]iul publicmediatic ca la o societate postmodern\ �în miniatur\�: o societate a c\rei caracte-ristic\ esen]ial\ este globalizarea, simultan cu multiplicarea spa]iilor identitare.Invocând pia]a audiovizual\, recunoa[tem c\ spa]iul public actual produce dejasemnele globaliz\rii:

� re]ele transna]ionale (cablu, satelit) de circula]ie a produselor mediatice(re]inem în acest sens dezbaterea relativ recent\ din spa]iul public francezreferitoare la monopolizarea pie]ei cinematografice [i televizuale de c\treindustria american\; numeroase personalit\]i publice au considerat c\, prinapari]ia în spa]iul televizual francez a canalului TNT � al re]elei Turner �,circula]ia filmului francez este afectat\);

� globalizarea unor produse mediatice (exist\ deja o produc]ie european\ a�telenovelelor� sau �soap-opera�; numeroase ]\ri adapteaz\ acest gentelevizual la culoarea local\; faptul c\ în fostele ]\ri comuniste au ap\rutvariante locale ale emisiunii franceze de satir\ politic\ �Bebette show�, încare personajele politice ale momentului sunt întruchipate de p\pu[i, a fostconsiderat un semn de democratizare a spa]iului public din aceste ]\ri;jocurile de televiziune cu participan]i în studio sau din rândul telespec-tatorilor constituie, de asemenea, o adev\rat\ industrie);

� globalizarea unor canale de televiziune (de tipul Euronews, Animal Planet,CNN etc.);

� globalizarea unor evenimente (a[a-numitele �media events�) datorit\ unortrusturi mass-media (cazul canalului american de [tiri CNN care este preluatde numeroase televiziuni na]ionale atunci când se mediatizeaz\ unele eveni-mente politice, sportive, fapte diverse etc.).

Consecin]ele acestor fenomene integrative sunt interpretate diferit.Pentru unii (Baudrillard, Arterton, Gerbner), tendin]a spre globalizare a spa-

]iului public diminueaz\ participarea politic\ [i civic\, adic\ exact ceea celegitimeaz\ spa]iul public ca practic\ social\. Infla]ia de �semne�, �imagini� [i�informa]ii�, devenit\ de necontrolat, precum [i standardizarea codurilor decomunicare ar genera o �politic\ a t\cerii� care, paradoxal, afecteaz\ nu numaipublicul, ci [i politicienii (Morley, 1995). Publicul se confrunt\ cu realitatea ca�eveniment� [i ca �strategie discursiv\�. Neavând competen]a [i mijloacele nece-sare pentru a analiza diferitele �efecte de realitate� produse de c\tre mass-media,publicul ar ajunge s\ nu se mai preocupe de interpretarea produsului mediatic(Norris, 1992).


24

La rândul lor, politicienii nu mai �risc\� un �discurs reprezentativ� în condi]iileîn care ei trebuie s\ se adapteze la o realitate social\ [i cultural\ tot mai fragmentat\[i, în acela[i timp, global\ (Touraine, 1989, 1993). Mai mult decât atât, standar-dizarea codurilor de comunicare politic\ (generalizarea tehnicilor publicitare [i demarketing) accentueaz\ criza discursului politic devenit �accesibil�, �persuasiv�,�comunicabil�, �credibil�, dar nu neap\rat [i reprezentativ.

Potrivit discursului pragmatic, de[i globalizarea spa]iului public nu poate ficontestat\, efectele ei nu ar trebui exagerate. În primul rând, pentru c\ globalizarease resimte mai repede în domeniul economic [i politic decât în spa]iul culturii, alcomunic\rii simbolice în general. Or, spa]iul public este o realitate economic\,politic\, dar mai ales simbolic\, deoarece produce vizibilitatea unei �lumi comune�.

Faptul c\ spa]iul public este, în continuare, o construc]ie nu atât sau nu numaiglobal\, ci mai mult local\ [i na]ional\, confirm\ importan]a proceselor identitare.

Globalizarea a antrenat un proces de individualizare a spa]iului public: mass--media locale, tematizarea televiziunii [i a presei scrise, personalizarea publiculuidevenit un �grup-]int\�, într-o arie cultural\, simbolic\ [i geografic\, sunt numaicâteva exemple care indic\ fragmentarea spa]iului public.

Am ar\tat deja: publicul nu este o audien]\ amorf\, ci este alc\tuit din diferite�comunit\]i interpretative�. Acestea fie concureaz\ pentru impunerea proprieisfere publice, fie coexist\ mai mult sau mai pu]in aproape de sfera public\dominant\, construind �sfere publice pluraliste [i, în acela[i timp, par]iale�(Neveau). Din acest punct de vedere, spa]iul public nu poate fi unitar .

Pentru Silverstone (1994, p. 52), evolu]iile enumerate mai sus au dus la ceeace el nume[te �suburbanizarea spa]iului public�, adic\ la diversificarea criteriilorcare transform\ un fapt social în fapt public. La Silverstone, conceptul de suburbie,spa]iul care �nu este nici urban, nici rural� (pentru c\ se afl\ în-proximitate)semnaleaz\ hibridizarea realit\]ii sociale, standardizarea [i, în acela[i timp, diversi-ficarea acesteia (ibidem, pp. 55-56), �deschiderea� spa]iului public nu numai c\tremodelul globalizant de producere a �publicit\]ii�, ci [i spre cel �comunitar�.

�Spa]iul public� nu este decât aparent incompatibil cu �comunitatea�. Configu-ra]ia mediatic\ a spa]iului public permite o rela]ie func]ional\ între �faptul public�[i �faptul comunitar�, a[adar, între dou\ realit\]i ale c\ror principii constitutivesunt diferite (vizibilitatea faptelor �de interes public� constituie un principiujuridic, expresie a moderniz\rii societ\]ii; în cazul �comunit\]ii�, vizibilitateafaptelor exprim\ o cutum\ a c\rei func]ie const\ în men]inerea coeziunii sociale).

În primul rând, din cauza mediatiz\rii, spa]iul public este populat cu �comu-nit\]i� din ce în ce mai diversificate.

În al doilea rând, în raport cu spa]iul public, �comunitatea� sau �suburbia�constituie un �mecanism de ap\rare� a grupurilor sociale care, �rezistând� dis-


25

cursului mediatic, î[i afirm\ ̀ n acest mod propria identitate. Indivizii se legitimeaz\astfel în dou\ moduri: în calitate de �public� [i în calitate de �actor social�apar]inând unor comunit\]i diferite, altele decât cea mediatic\.

Individualizarea spa]iului public este un proces care ne oblig\ s\ reconsider\mdou\ dintre problemele clasice referitoare la spa]iul public. Prima problem\ vizeaz\distinc]ia spa]iu public � spa]iu privat; a doua se refer\ la neutralitatea politic\ adezbaterii publice.

Dincolo de necesitatea unor reglement\ri care stabilesc unde ia sfâr[it mediati-zarea [i unde începe imixtiunea mass-media în via]a privat\ a persoanelor, distinc]iaspa]iu public � spa]iu privat nu mai poate fi util\ la producerea sau mediatizareaagendei publice.

Agenda public\ mediatic\ include un repertoriu de teme atât �oficiale�, cât [i�domestice� (experien]e individuale sau de grup). Dac\ aplic\m etichetele �public�[i �privat�, vom legitima o tem\ [i vom exclude o alta. Vom ideologiza interesulpublic [i, implicit, participarea la spa]iul public (Verstraeten, 1994).

Pe de alt\ parte, linia din ce în ce mai labil\ dintre �public� [i �privat� nunumai c\ extinde agenda public\, ci o [i politizeaz\. Mediatizând experien]e câtmai diverse, l\rgim aria intereselor [i a motiva]iilor sociale. �Interesul public� nuva putea fi identificat pe baza unor �voci� consensuale, ci prin negociere. Dinacest punct de vedere, spa]iul public nu are cum s\ fie neutru (a[a cum cerediscursul normativ). Interesul public se negociaz\ în func]ie de resursele diferi]ilorparticipan]i.

Ce ar însemna un �spa]iu public neutru�? Înainte de toate, înseamn\ criteriifixe pentru definirea interesului public. Am crea astfel un spa]iu care nu ar mai fi�public�, ci �comun�. Or, spa]iul comun este fuzional [i integrativ, în timp cespa]iul �public� admite coexisten]a diferen]elor. Étienne Tassin (1992) compar\spa]iul public cu un ansamblu de intervale, fiecare dintre acestea reprezentând o�lume� distinct\ [i, în acela[i timp, �comun\�. Aceast\ dualitate a lumii socialedin spa]iul public devine posibil\ din momentul în care societ\]ile adopt\ [i,totodat\, aplic\ principiul juridic al publicit\]ii potrivit c\ruia indivizii au dreptuls\ cunoasc\ experien]e sociale diferite 7.

7. Pentru Étienne Tassin (1992, p. 35), înainte ca un �spa]iu� s\ devin\ �public�, el trebuies\ fie �comun� � o �lume� care se sus]ine printr-un anumit �liant social�. �Spa]iulcomun� se constituie prin generalizarea unei caracteristici identitare (religie, cultur\,familie, ideologie etc.). Spa]iul public se constituie prin generalizarea unei norme juridice:�publicitatea� [i/sau dreptul la �apari]ie� dincolo de sfera privat\ a unor interese [iexperien]e individuale sau colective. Rezult\ c\ atât spa]iul comun, cât [i spa]iul public suntprodusul unor conven]ii sociale: conven]ia corespunz\toare spa]iului comun substan]iali-zeaz\ o caracteristic\ identitar\; conven]ia corespunz\toare spa]iului public substan]ializeaz\o �procedur\�, o �norm\ juridic\� � o caracteristic\ impersonal\ a unei comunit\]i.


26

În spa]iul public mediatic, publicitatea nu mai este un deziderat, ci o norm\pentru care se caut\ mecanismele de implementare. Din acest punct de vedere,practicile mediatice pot avea o contribu]ie major\ la instituirea publicit\]ii înpolitic\. Sus]inând acest lucru, vorbim despre �politica mediatiz\rii�.

Evident, faptul c\ mass-media produc doar �reprezent\ri� despre public (când,în fapt, el ar trebui s\ participe la dezbaterea public\ în mod direct) nu ne permites\ vorbim decât despre un instrument imperfect de producere a publicit\]ii. Pentrumoment, mass-media constituie mecanismul care face posibil\ coexisten]a demo-cra]iei cu principiul publicit\]ii în via]a politic\ [i social\. ~n acest sens, ni se pareextrem de pertinent\ observa]ia lui P. Charaudeau (1997) potrivit c\reia, �înanumite momente ale istoriei, principiul publicit\]ii cap\t\ forme specifice: înEvul Mediu, Biserica, Monarhia, s\rb\toarea [i bufonul l-au instituit fiecare înfelul s\u; ast\zi, acest rol revine mass-media [i mai ales televiziunii�.

Atâta timp cât mass-media permit ca vizibilitatea lumii politice s\ devin\practic\ social\, dezbaterea actual\ cu privire la rolul mass-media ar trebui s\se concentreze în primul rând asupra evalu\rii produselor [i comportamentelormediatice.

Se [tie deja c\ sistemul mediatic poate deveni �nociv�, �dominant� etc.Problema nu este cum putem respinge acest sistem, ci cum îl putem exploata astfelîncât ceea ce pierdem la capitolul metod\ democratic\ s\ câ[tig\m la nivelulmentalitate democratic\.


27

Capitolul 2

MEDIEREA : COMUNICAREAAC}IUNII POLITICE

Pentru o defini]ie a comunic\rii politice

Expresie a modernit\]ii sociale, comunicarea politic\ a atras aten]ia speciali[tilorpe m\sur\ ce dezvoltarea sistemului democratic avea s\ transforme politicul într-undomeniu de interes public. Comunicarea politic\ s-a impus ca disciplin\ de studiurelativ recent, dup\ ce mult timp a figurat ca una dintre temele sociologieimass-media [i ale [tiin]elor comunic\rii.

Elementul comun diferitelor defini]ii ale comunic\rii politice este �inten]io-nalitatea�: comunicarea politic\ este în]eleas\ ca fiind o ac]iune teleologic\ � oac]iune orientat\, programat\, proiectat\ pentru anumite scopuri (politice). Fiindvorba de o ac]iune strategic\, acest tip de comunicare politic\ ar implica reguli,proceduri, tehnici [i resurse activate în anumite evenimente politice.

Din acest punct de vedere, cele mai multe defini]ii referitoare la procesulcomunic\rii politice pornesc de la variabile precum �inten]ionalitate� � �modali-tate� � �eveniment politic�, c\rora li se dau con]inuturi [i accente diferite.

Un alt element care atrage aten]ia în aceste defini]ii îl reprezint\ eterogenitateacondi]iilor care concur\ la producerea comunic\rii politice. De aceea, unii autoriasociaz\ comunicarea politic\ unui �spa]iu� sau �câmp� de rela]ii sociale.

Pentru Gosselin (1995), comunicarea politic\ este un câmp în care se intersec-teaz\ diverse modalit\]i de persuadare a electoratului. D. Wolton (1997) asociaz\comunicarea politic\ �unui spa]iu în care se rela]ioneaz\ discursurile contradictoriia trei actori care au legitimitatea de a se exprima în mod public asupra politicii:oamenii politici, jurnali[tii [i opinia public\ prin intermediul sondajelor de opinie�.Belanger (1995) asimileaz\ comunicarea politic\ rela]iilor sociale tipice pentruprocesul de influen]are, �o influen]are în primul rând voit\, apoi transformat\ înac]iune sau, dimpotriv\, în ac]iune omis\. Întotdeauna este vorba de o interven]ieinten]ional\ referitoare la un eventual comportament al receptorului�. Negrine(1996) abordeaz\ comunicarea politic\ din perspectiva unui sistem complex decomunicare a informa]iei politice centrat pe practici jurnalistice, pe o anumit\socializare politic\ a societ\]ii [i pe democratizarea institu]iilor statului.

28

Caracteristicile de mai sus nu sunt îns\ definitorii doar pentru comunicareapolitic\, ci pentru orice act de comunicare (care este inten]ional, reglementat [icontextual). Orice act de comunicare este o interac]iune �reglementat\� nu numaide identit\]ile interlocutorilor, ci [i de situa]ia în care actul este ini]iat. Comunicareaeste deopotriv\ �sistem� [i �interac]iune� (Mucchielli, 1996). Vorbim îns\ detipuri de comunicare pentru c\ func]iile �sistemelor� [i regulile de �interac]iune�corespunz\toare sunt diferite.

Comunicarea politic\ este o interac]iune institu]ional\ � o interac]iune întreactorii politici, mass-media, public [i electorat, a[adar, între participan]i cu iden-titate formal\, reprezentativ\. În fapt, actorii comunic\rii politice constituie genuriinstitu]ionale cu resurse, proiecte, motiva]ii [i mize diferite. Ei interac]ioneaz\utilizând o serie de coduri [i ritualuri menite a produce vizibilitatea domeniuluipolitic � un domeniu destinat prin �defini]ie� (prin conven]ie) publicit\]ii.

Din aceast\ cauz\, nu de pu]ine ori comunicarea politic\ trece drept apanajulunei alte �institu]ii�, cea a produc\torului de imagine public\. Acesta ar transforma�politicul� într-o anex\ a �comunic\rii�, a diferitelor tehnici [i formule deproducere a �spectacolului politic� (de remarcat c\, de[i tot ce ]ine de vizibilitateapublic\ are, în cele din urm\, o dimensiune spectacular\, numai sintagma �spec-tacol politic� s-a consacrat în mediul conversa]ional).

Pe de alt\ parte, comunicarea politic\ este asimilat\ tot mai mult unei ac]iunidramaturgice [i se uit\ faptul c\ avem de-a face [i cu o practic\ social\ care poateservi democra]ia. În rela]ia dintre actorul politic, spa]iul democra]iei [i spa]iulpublic mediatic vom constata c\ fiecare contribuie la producerea celuilalt.

Politicul alimenteaz\ constant spa]iul public cu teme [i practici de comunicare.Pentru D. Wolton (1995), limbajul [i ra]ionamentul politic ar constitui coduldominant de evaluare a agendei publice (inclusiv a agendei nonpolitice), redus\ dince în ce mai mult la o �demonstra]ie de for]\�. Democratizarea ac]iunii politicedepinde îns\ [i de caracteristicile spa]iului public mediatic. În m\sura în caremediatizarea este conceput\ ca un proiect democratic, ea dezvolt\ sau ar trebui s\dezvolte responsabilitatea politicianului în fa]a electoratului. Este de a[teptat capracticile mediatice s\ produc\ nu doar �spectacolul politic�, dar s\ [i contribuiela democratizarea ac]iunii politice.

A[a cum vom vedea în capitolele urm\toare, pentru un politician, mediatizareaa devenit parte integrant\ a ac]iunii sale. La ora actual\, ac]iunea omului politictrebuie s\ fie compatibil\, într-un fel sau altul, cu rigorile mediatiz\rii.

Spa]iul democratic (alc\tuit din actori, norme, proceduri [i institu]ii carereglementeaz\ decizia referitoare la o colectivitate) �ra]ionalizeaz\� politicul [ispa]iul public mediatic în sensul c\ le confer\ un scop [i un model de organizare.

Spa]iul public este în primul rând un concept referitor la principiul publicit\]iica norm\ social\. Spre deosebire de propagand\, publicitatea este una dintre


29

valorile regimurilor democratice; rezult\ c\ democra]ia este o condi]ie deposibilitate a spa]iului public, iar acesta, la rândul s\u, constituie un �indicator�pentru democratizarea societ\]ii.

Spa]iul public mediaz\ între ac]iunea politic\ [i normele democra]iei. Comu-nicarea politic\ este un produs al spa]iului public în m\sura în care mediatizarea adevenit un proces constitutiv tuturor practicilor publice, inclusiv politicului. Pentru�ideologi�, mediatizarea explic\ degradarea domeniului public.

Se uit\ totu[i dou\ lucruri atunci când se sus]ine un asemenea punct de vedere:primul vizeaz\ faptul c\ mediatizarea, de[i este o procedur\ de �interven]ie� maimult sau mai pu]in �liber\� asupra unor fapte, ea este asumat\ de un anumit actorpublic care, de regul\, reprezint\ un canal mediatic.

A[adar, nu procedura în sine trebuie adus\ în discu]ie, ci utilizarea ei. Indiferentde regimul politic, deontologic [i legal în care se desf\[oar\, mediatizarea presu-pune un �cadraj� al faptelor de interes public.

În al doilea rând, fiind vorba de o practic\ social\, mediatizarea nu trebuieredus\ la un exerci]iu de manipulare. Grupurile sociale [i personalit\]ile careparticip\ la spa]iul public, în primul rând politicienii, î[i gândesc deja participareaîn termeni mediatici. În cele din urm\, puterea jurnalistului se instituie prin�rezisten]a� personajelor publice.

Comunicarea politic\ este una dintre modalit\]ile prin care publicitatea înpolitic\ poate fi instituit\ ca practic\ social\. Abordând specificul comunic\riipolitice, în fapt, punem în discu]ie modul în care o societate valorizeaz\ la unmoment dat publicitatea (ca principiu juridic, practic\, norm\ [i institu]ie demo-cratic\), precum [i mecanismele prin care publicitatea politic\ este configurat\ caspa]iu (public).

Specializarea comunic\rii politice

În prezent, comunicarea politic\ este din ce în mai standardizat\ la nivelul formelor,regulilor [i strategiilor, precum [i din punctul de vedere al situa]iilor de inter-ac]iune politic\.

Standardizarea comunic\rii politice constituie unul dintre principalele argumenteavansate atunci când se discut\ despre globalizarea spa]iului public contemporan(vezi capitolul 1). A[a-numita �americanizare a comunic\rii politice� (Negrine,1996) trimite la un model de comunicare politic\ ap\rut în spa]iul public american[i difuzat apoi spre democra]iile vest-europene.

Modelul include o serie de strategii comunica]ionale pe baza c\rora politicieniisus]in schimbul discursiv cu jurnali[tii, publicul, contracandida]ii [i cu personalit\]ile

MEDIEREA: COMUNICAREA AC}IUNII POLITICE

30

publice. Aceste adev\rate �tehnici� de comunicare a politicului transform\ condi]iapoliticianului devenit astfel un �profesionist� al c\rui �savoir faire� nu se maipoate limita doar la experien]\ [i instinct politic.

Americanizarea comunic\rii politice presupune adaptarea la ac]iunea politic\ aunor strategii de comunicare specifice �pie]ei� (publicitare, economice [i a show--business-ului). Aceste strategii permit ca politicianul s\ devin\ un �personaj�(pozitiv) care face parte din memoria colectiv\ � o prezen]\ în imaginarul social.Din aceast\ cauz\, actorul politic poate fi imediat �recunoscut� de electorat(politicianul se prezint\ nu numai ca persoan\ concret\, persoana social\ ce selegitimeaz\ cu un �trecut�, ci [i ca persoan\ ideal\, �persoana care este...� sau�care poate...� sau �care vrea s\...�).

Strategiile de proiectare importate din marketing structureaz\ proiectul actoruluipolitic ca �ofert\� (politic\) construit\ în conformitate cu �profilul pie]ei� (elec-torale). �Oferta� actorului politic este destinat\ �grupurilor sociale-]int\� alec\ror a[tept\ri, percep]ii [i nevoi sunt �diagnosticate� în prealabil pe baza unortehnici de sondare a pie]ei. �Oferta� este, a[adar, proiectat\ dup\ o �hart\�electoral\ care indic\ �segmentele� sociale �disponibile� s\ accepte �oferta�.

Strategiile de mediatizare confer\ �personajului� politic vizibilitate în spa]iulpublic. În condi]iile în care televiziunea a devenit principala resurs\ de mediatizare,politicianul trebuie s\-[i proiecteze în a[a fel �oferta� încât ea s\ poat\ suportaconstrângerile (situa]iile) specifice arenei televizuale. Canalele de televiziune,precum [i realizatorii, ca �voci� publice, apeleaz\ la diferite formule de mediatizarecare fixeaz\ anumite unghiuri de vizibilitate a �ofertei�. Din acest punct de vedere,mediatizarea poate s\ distrug\, s\ deturneze sau s\ completeze personajul proiectatde actorul politic.

De aceea, se a[teapt\ ca politicianul s\ fie �preg\tit� s\ �reziste� dispozitivuluitelevizual care stabile[te unghiurile de vizibilitate a �ofertei� (fapt pentru carepoliticienii se înarmeaz\ cu un contradiscurs televizual).

Mai mult decât atât, actorul politic �preg\tit� din punct de vedere mediatic estereceptiv la ceea ce Gosselin (1995) nume[te habitusul televizual al publicului.Politicianul ia în considerare predispozi]iile publicului în materie de receptare adiscursului politic; aceste predispozi]ii sunt rezultatul unei întregi experien]etelevizuale pe care publicul a tr\it-o [i, totodat\, a uitat-o; i-au r\mas, în schimb,anumite comportamente practice pe baza c\rora el accept\ sau respinge un anumitdiscurs politic, o emisiune de televiziune etc.

Strategiile discursive (importate mai ales din publicitate [i show-business) suntutilizate pentru a comunica �mesajele� politice, respectiv pentru ca actorul politics\ poat\ oferi electoratului �versiunea accentuat\� a ofertei sale (de pild\, o astfelde strategie poate focaliza aten]ia public\ asupra informa]iilor [i semnifica]iilor pecare actorul politic le consider\ a fi cele mai importante la nivelul ofertei sale [i lacare electoratul trebuie s\ reflecteze în mod expres).


31

Strategiile discursive implic\ utilizarea limbajului verbal [i a celui nonverbalastfel încât s\ se poat\ genera efecte de credibilitate. Actorul politic ac]ioneaz\discursiv în sensul c\ el orienteaz\ electoratul spre o anumit\ interpretare a oferteipolitice. Politicienii obi[nuiesc s\ comenteze [i s\ î[i valorizeze oferta. În felulacesta, ei î[i construiesc personajul de care au nevoie sau, altfel spus, î[i etaleaz\credibilitatea.

Se repro[eaz\ adesea strategiilor prezentate mai sus c\ dezvolt\ comercializareapoliticului; c\, pe baza unui sistem de seduc]ie sofisticat, publicul este �îndoc-trinat� nu cu ideologii, ci cu �imagini� [i �pseudorealit\]i�. Cu alte cuvinte, preamult\ �comunicare� elaborat\ scenic [i prea pu]in\ substan]\ politic\. Problemanu este simpl\.

Din punctul nostru de vedere, modelul american de comunicare politic\ este �ca [i în cazul spa]iului public mediatic � un fenomen cu efecte contradictorii, unfenomen care poate s\ democratizeze, dar [i s\ confi[te ac]iunea politic\. Totuldepinde de cei care utilizeaz\ acest model, de tipul de democra]ie care se practic\în societatea respectiv\, precum [i de gradul de democratizare.

În m\sura în care politicienii au un proiect democratic, mai bine spus, dac\ eivalorizeaz\ în primul rând valorile democra]iei înaintea �ofertei politice�, înm\sura în care exist\ o mentalitate democratic\, acest model nu poate �vasaliza�rela]ia dintre actorul politic [i electorat. În cele din urm\, istoria recent\ arat\ c\electoratul nu este atât de u[or �manipulabil�; ac]iuni politice extrem de bineorchestrate din punct de vedere comunica]ional nu au primit votul electoratului (ase vedea cazul campaniei electorale din 1992 în SUA, când candidatul Ross Perrota mobilizat un întreg dispozitiv comunica]ional).

Nu este îns\ mai pu]in adev\rat c\ modul în care un politician î[i organizeaz\comunicarea politic\ poate fi adesea crucial în ceea ce prive[te r\spunsul electo-ratului. În mod cert, avem de-a face cu un puternic mecanism de influen]are. Esteîns\ greu de sus]inut o leg\tur\ cauzal\ între modalitatea de a comunica ac]iuneapolitic\ [i comportamentul electoral.

În ce anume const\ poten]ialul democratic a ceea ce speciali[tii numesc comuni-carea politic\ americanizat\?

În primul rând, modelul nu înlocuie[te, ci atenueaz\ efectele modelului verticalde comunicare politic\, dinspre �aparat� spre subiec]ii politicului. În tipareleactuale, comunicarea politic\ se poate manifesta ca un schimb discursiv întrepolitician, mass-media [i electorat. Strategiile de comunicare politic\ relativstandardizate (pe care le-am prezentat mai sus) îi �oblig\� pe politicieni s\asimileze logica de ac]iune a mass-media [i a electoratului.

Acest model de comunicare politic\ creeaz\ astfel un spa]iu de interac]iuneîntre cei trei actori sociali. Apare posibilitatea ca �monologul� politicianului s\ fieimediat evaluat de c\tre jurnali[ti [i sondajele de opinie; totodat\, politicianul


32

risc\, în regim de mediatizare, ca ac]iunea sa proiectat\ atât de laborios s\ nu maiaib\ efectele scontate.

În al doilea rând, politicienii [i institu]iile politice se afl\ în situa]ia de a-[iadapta ac]iunea politic\ în func]ie de interven]ia mass-media [i a sondajelor deopinie. În spa]iul public se instituie astfel practica declan[\rii comunic\rii politice.

În al treilea rând, ac]iunea politic\ devine accesibil\. Strategiile de comunicaresocializeaz\ ac]iunea politic\. De aceea, s-ar putea ca ele s\ constituie pre]ul pl\titpentru dezvoltarea unei mentalit\]i democratice, pentru ca vizibilitatea politiculuis\ nu r\mân\ doar o norm\ a democra]iei, ci s\ devin\ practic\ social\.

Se în]elege c\ nu întotdeauna comunicarea politic\ se desf\[oar\ prin schimbuldiscursiv dintre actorii politici, mass-media [i diferitele configura]ii ale electo-ratului (mai întâi pentru c\ nu toate ac]iunile politice sunt sanc]ionate prin sondajede opinie, dup\ cum nici interven]ia mass-media nu este întotdeauna prompt\).

Nu putem totu[i eluda un fapt important pentru evolu]ia democratic\, [i anume:potrivit modelului actual de comunicare politic\, ac]iunea politic\ se întemeiaz\ peevaluarea efectuat\ de c\tre mass-media [i electorat. Fiecare dintre cei trei actorisociali ini]iaz\ comunicarea politicului în func]ie de ac]iunea celorlal]i doi. Actoriipolitici, mass-media, publicul [i electoratul trebuie s\ r\spund\ unii altora. Înfelul acesta, comunicarea politic\ se instituie ca o practic\ public\, [i nu ca opractic\ subordonat\ spa]iului politic.

Comunicarea politic\ identitar\ [i interesul public

Dup\ cum am ar\tat deja, comunicarea politic\ este o activitate strategic\ cenecesit\ competen]e diverse, precum [i diferite tipuri de resurse (financiare,logistice, simbolice). Din acest punct de vedere, comunicarea politic\ nu esteaccesibil\ decât în anumite condi]ii, ceea ce pentru unii actori politici poateconstitui, într-adev\r, un handicap.

Pe de alt\ parte, comunicarea politic\ nu mai poate fi controlat\ integral de niciunul dintre participan]i, astfel încât s\ constituie apanajul celor care au resurse (înprimul rând, resurse financiare). Apar premisele necesare pentru ca spa]iul comu-nic\rii politice s\ nu fie confiscat de anumi]i actori sociali.

Pentru a sus]ine comunicarea politic\, politicienii nu se mai pot baza doar peresurse financiare [i simbolice sau pe competen]e dramaturgice. La ora actual\,comunicarea politic\ este o activitate specializat\.

O dovad\ a faptului c\ electoratul nu se afl\ la dispozi]ia ma[in\riei de produs�oferte� politice o constituie cota de participare la vot în societatea american\,adic\ exact acolo unde a luat na[tere modelul de comunicare politic\ actual. Dac\


33

ne raport\m numai la ultimii zece ani, media particip\rii la vot se situeaz\ în jurula 45% (Holbrook, 1996). Aceasta nu înseamn\ c\ participarea politic\ se afl\ înregres, ci doar c\ ea se manifest\ prin alte practici sociale: mi[c\ri sociale, cultur\asociativ\, ac]iune afirmativ\ etc. Oamenii reac]ioneaz\ la comunicarea politic\,dar nu neap\rat în scopurile proiectate de politician.

�Americanizarea� comunic\rii politice este un concept controversat. Speciali[tiise întreab\ în continuare dac\ acest model de comunicare politic\ are într-adev\ro circula]ie global\ [i dac\ nu cumva avem de-a face cu strategii de comunicareap\rute în Statele Unite, dar adaptate la diferitele contexte na]ionale (Negrine,1996, p. 160).

Aceea[i întrebare am enun]at-o [i în leg\tur\ cu pertinen]a conceptului de spa]iupublic global (vezi capitolul 1). Am ar\tat c\, pentru moment, ar fi hazardat s\avans\m acest concept: exist\, într-adev\r, tendin]e de globalizare a spa]iuluipublic, dar care nu anuleaz\ realitatea înc\ puternic\ a spa]iului public na]ional [ilocal. Pe de alt\ parte, cercet\rile referitoare la comunicarea politic\ actual\confirm\ existen]a unui model de comunicare cu o r\spândire considerabil\ îndemocra]iile occidentale (Blumler, Gurevitch, 1993; Blumler, 1990; Gerstlé,1989; Mouchon, 1989).

A[adar, spa]iul public global nu este înc\ pe deplin configurat, dar exist\practici (strategii) globale de comunicare politic\. În leg\tur\ cu aceast\ dilem\,Negrine (1996) avanseaz\ urm\torul ra]ionament: (1) generalizarea unui model decomunicare politic\ indic\ (2) o similitudine tot mai accentuat\ între sistemelepolitice din cauza (3) unor tendin]e societale specifice de tip �postmodern�. Dintreacestea, autorul men]ioneaz\, în primul rând, �profesionalizarea� societ\]ii civileca urmare a unei puternice fragment\ri sociale [i a dezvolt\rii culturii asociative.

În aceste condi]ii, spa]iul politic actual se confrunt\, pe de-o parte, cu tendin]elede integrare politic\ (apari]ia institu]iilor transna]ionale) [i, pe de alt\ parte, cudezvoltarea discursului identitar în interiorul societ\]ii (multiplicarea grupurilor [ia spa]iilor cultural-simbolice). Aceste dou\ tendin]e se repercuteaz\ [i asupraac]iunii politice de la care se a[teapt\ s\ fie compatibil\ cu un electorat din ce înce mai individualizat [i, în acela[i timp, situat într-un spa]iu de integrare.

Actorul politic interac]ioneaz\ cu grupuri tot mai diferen]iate din punctul devedere al intereselor, nevoilor [i a[tept\rilor. Pe masa de lucru, el are o agend\ careinclude obiectivele integr\rii, dar care urmeaz\ a fi prezentat\ unui electoratputernic fragmentat, cu criterii diferite de percep]ie [i evaluare. Proiectul decomunicare a devenit o condi]ie de posibilitate a ac]iunii politice.

Pe de alt\ parte, din cauza mediatiz\rii, actorul politic comunic\ în primul rândcu un public alc\tuit din grupuri sociale diverse. Ca atare, actorul politic are nevoiede un discurs care s\ nu �exclud\�, ci care s\ intereseze un public extrem deeterogen.


34

Una dintre problemele cele mai sensibile cu care se confrunt\ actorul politic înprezent este reprezentativitatea. Ac]iunea politic\ în regimul mediatic este ali-mentat\ de un soi de denegare a politicianului care nu se poate dispensa dereprezentativitate (pentru c\ [i-ar anula astfel îns\[i condi]ia de politician), dar nicinu mai poate s\ [i-o afi[eze explicit în fa]a electoratului. Direc]ionarea �ofertei�politice c\tre un anumit electorat se desf\[oar\ �diplomatic�, astfel încât celelaltesegmente ale electoratului s\ nu fie �bruscate�.

Deoarece actorul politic trebuie s\-[i �cenzureze� reprezentativitatea (mai alesatunci când este mediatizat), el nu mai poate ini]ia ac]iuni politice pe termen lung.Potrivit lui Eliseo Veron (1995), comunicarea politic\ dup\ �logica marketing�este incompatibil\ cu politica �marilor op]iuni�, cu politica programatic\.

Devine astfel legitim\ întrebarea dac\ americanizarea comunic\rii politicepresupune numai un simplu �transfer� de coduri comunica]ionale, dac\ nu cumvaavem de-a face cu practici exersate în spa]iul american [i care, ulterior, aveau s\serveasc\ tendin]elor globalizatoare (Negrine, 1996, p. 161; Keane, 1991).

Dincolo de condi]iile de producere, r\mân de cercetat consecin]ele acestuimodel de comunicare politic\ asupra evolu]iei democratice a spa]iului public,precum [i contribu]ia pe care o are el la formarea opiniei publice [i a comporta-mentului electoral. Iar din perspectiva [tiin]elor sociale se pune problema dac\,studiind comunicarea politic\, putem explica evolu]iile politice, precum [i spa]iulpublic existent într-un context na]ional.

Noile arene sociale ale ac]iunii politice

~n societatea mediatic\, ac]iunea politic\ se întemeiaz\ pe dou\ noi criterii delegitimare: socializarea democratic\ (prin multiplicarea grupurilor de apartenen]\)[i construc]ia psiho-sociologic\ a ac]iunii politice (prin mediatizare, comunicarepolitic\, marketing politic, construc]ie identitar\). Aceste criterii indic\, pe de-oparte, extinderea dimensiunii publice a ac]iunii politice [i, pe de alt\ parte,specializarea ei. În aceste condi]ii, mai poate fi reprezentativ\ o ac]iune politic\din ce în ce mai elaborat\, proiectat\ [i construit\ pe baza unui întreg dispozitivtehnologic [i simbolic de mediere social\? Mai este ea oare compatibil\ cuvalorile democra]iei? Cum se întemeiaz\ autonomia actorului politic?

Actorul politic [i opinia public\ mediatizat\. Pe baza sondajelor, actorulpolitic poate exploata teza reprezentativit\]ii, argumentând în numele �opinieipublice� ac]iunea dezavuat\ de c\tre mass-media �iresponsabile�. În alte contexte,opinia public\ poate deveni un obstacol pentru ceea ce actorul politic consider\ o�ac]iune politic\ necesar\�: de aceast\ dat\, actorul politic se poate alia � în


35

numele moderniz\rii � cu mass-media �liberale� [i �receptive�. Nu lipsesc nicisitua]iile în care actorul politic este �obligat� de c\tre opinia public\ (repre-zentativ\) aliat\ cu mass-media (opinia public\ nereprezentativ\) s\ ini]ieze oac]iune politic\ specific\.

A[adar, în spa]iul public mediatic coexist\ logici diferite de ac]iune, reprezentare[i legitimitate, astfel încât actorul politic trebuie s\ evalueze corect, adic\ realist,ceea ce Wolton (1989) nume[te �decalajele structurale� dintre mass-media, opiniapublic\ [i clasa politic\.

În timp ce Wolton men]ioneaz\ rutina politic\ drept resursa de baz\ a identi-t\]ii politice, Parodi (1989) consider\ a[a-numitele �acte politice grele� (sauac]iunea politic\ excep]ional\) ca fiind decisive pentru construc]ia identitar\ aactorului politic.

Fiecare ac]iune politic\ acumulat\ în contexte sociopolitice excep]ionale gene-reaz\ �imaginea durabil\� a actorului politic. Mai mult, din cauza acestor �actepolitice grele�, discursul politic cotidian n-ar mai avea impact asupra unui publicopac la mesajul actorului politic. Efectele �actelor politice grele� sunt intense maiales în timpul campaniilor electorale când nu atât �trecuturile politice� ale candi-da]ilor se confrunt\, cât proiectele politice (�Ceea ce e[ti «vorbe[te» atât de tareîncât nu mai auzim ceea ce spui�, Parodi, 1989, p. 223).

Spre deosebire de ac]iunea cotidian\ a actorului politic supus\ cel mai adeseaunor evalu\ri controversate din partea mass-media [i a opiniei publice, �actelepolitice grele� sunt mai pu]in disputate, dispunând � în principiu � de mai mult\reprezentativitate.

Pe de alt\ parte, deoarece actorul politic trebuie s\-[i �cenzureze� reprezen-tativitatea (mai ales atunci când este mediatizat), el nu mai poate ini]ia ac]iunipolitice pe termen lung. Potrivit lui Eliseo Veron (1995), comunicarea politic\dup\ �logica marketing� este incompatibil\ cu politica �marilor op]iuni�, cupolitica programatic\.

Actorul politic [i publicul global. Din perspectiva unei argument\ri radicale,spa]iul public mediatic nu admite nici ac]iune politic\ reprezentativ\ [i nici ac]iunepolitic\ individualizat\. Dependent de comunicarea politic\, actorul politic [i-apierdut autonomia. Potrivit lui Touraine (1989) � cel care avanseaz\ acest punct devedere �, criza reprezentativit\]ii politice a început o dat\ cu erodarea categoriilorde �na]iune� [i �clas\�, categorii care, în fapt, legitimau ac]iunea politic\. Încondi]iile în care nu mai intr\ în atribu]iile statului s\ gestioneze cererile sociale,actorul politic (mai ales responsabilul politic) nu mai exprim\ interesele unuianumit grup social. Actorul politic ar fi devenit mai mult �un mediator� chemat s\reechilibreze �o via]\ politic\ `n mod constant dezechilibrat\ de apelurile concu-rente pentru supravie]uirea statului na]ional, ap\rarea principiilor de drept sau aintereselor particulare� (Touraine, 1989, p. 48).


36

Din aceast\ cauz\, actorul politic tinde s\ cultive un �discurs responsabil� cuun mesaj politic �slab�, adesea vag, dar �integrator�.

Pe de alt\ parte, reprezentativitatea politic\ începe s\ nu mai fie asumat\ depoliticieni, ci de al]i actori sociali (de unde [i întrebarea autorului dac\ nu cumvaspa]iul politic contemporan este populat de o clas\ politic\ �slab\� compus\ maimult din �comunicatori� (ibidem, p. 50). Cu alte cuvinte, în societatea �mediatic--expresiv\�, actorul politic ar fi nevoit s\ cultive un �discurs banal�, care, tocmaipentru c\ �reprezint\ pe toat\ lumea�, în fapt, nu mai reprezint\ pe nimeni.Ac]ionând în fa]a unui public din ce în ce mai diversificat, actorul politic este nevoits\-[i �ajusteze� constant discursul spre a nu �brusca� un anumit segment social.

Actorul politic [i expertiza politic\. O afirma]ie frecvent\ în discursul mass--media este cea potrivit c\reia regizorii comunic\rii politice sunt mai importan]idecât politicienii în[i[i.

Un fenomen despre care îns\ se vorbe[te mai pu]in este transferul de expertiz\c\tre jurnali[ti implica]i din ce în ce mai mult în proiectarea situa]iilor de comu-nicare politic\ [i, implicit, în construc]ia personajului politic [i a clasei mediatice,în general. Jurnali[tii sunt cei care au contribuit considerabil la dezvoltareaa[a-numitei clase mediatice [i, prin aceasta, la extinderea spa]iului comunic\riipolitice. De fapt, actorul politic beneficiaz\ de expertiza speciali[tilor în marketing[i publicitate politic\ pentru a înfrunta expertiza jurnali[tilor în materie de media-tizare a politicului. De aici [i întrebarea dac\ nu cumva expertiza transform\�politicul� într-o anex\ a �comunic\rii�. Consider\m c\ este o fals\ problem\.

În m\sura în care mass-media concep comunicarea politic\ pentru un proiectdemocratic, ea dezvolt\ sau ar trebui s\ dezvolte responsabilitatea politicianului înfa]a electoratului. Practicile mediatice produc nu doar �spectacolul politic�, ci [idemocratizarea ac]iunii politice. A[a cum men]ion\m de mai multe ori pe parcursulacestei lucr\ri, comercializarea comunic\rii politice este un fenomen cu efectecontradictorii care poate s\ democratizeze, dar [i s\ confi[te ac]iunea politic\.

Dac\ politicienii (cite[te: �sistemul�) acrediteaz\ în primul rând valoriledemocra]iei [i mai apoi �oferta politic\�, dac\ exist\ o mentalitate democratic\profund\, atunci acest model nu poate pune `n rela]ie de subordonare actorulpolitic [i electoratul. Totul depinde de cei care utilizeaz\ expertiza în materie decomunicare politic\, de tipul de democra]ie care se practic\ în societatea respectiv\,precum [i de gradul de democratizare.

Dup\ cum am ar\tat deja, comunicarea politic\ reprezint\ una dintre modali-t\]ile esen]iale pentru ca publicitatea în politic\ s\ devin\ practic\ social\. Vorbinddespre comunicarea politic\, viz\m de fapt modul în care o societate valorizeaz\ laun moment dat publicitatea v\zut\ ca principiu juridic, practic\, norm\ [i institu]iedemocratic\, precum [i mecanismele prin care publicitatea politic\ este configurat\ca spa]iu public.


37

Capitolul 3

CONVEN}IILE : AC}IUNEA POLITIC|ÎN SITUA}IA ELECTORAL|

Campania electoral\: un regim concuren]ial specific

Exist\ în literatura de specialitate tendin]a de a reduce studiul comunic\rii politicela cea de tip electoral. Pentru speciali[ti, campania electoral\ pare a fi contextul celmai relevant pentru cercetarea mecanismelor [i practicilor de comunicare politic\.

Studiul comunic\rii politice nu poate fi îns\ redus la perioada electoral\. Se uit\adesea c\ democratizarea presupune, printre altele, existen]a unor mecanisme devizibilitate a politicului în contexte diverse � în context electoral, ceremonial,interna]ional sau ca rutin\ politic\ etc. Faptul c\ semnifica]ia [i consecin]elecomunic\rii politice difer\ de la un context la altul nu înseamn\ c\ avem de-a facecu concepte diferite. Dimpotriv\, avem nevoie de un concept unitar pe care s\-lputem opera]ionaliza în contexte diverse, evaluând astfel practica democra]ieiîntr-o societate.

Via]a politic\ reflect\ o dinamic\ a contextelor [i, implicit, a spa]iilor decomunicare politic\. Vom încerca, în continuare, s\ localiz\m în aceast\ dinamic\spa]iul comunic\rii electorale.

Comunicarea electoral\ indic\ o transformare major\ la nivelul regulilor deac]iune politic\. ~n primul r^nd, actorii politici se raporteaz\ unii la ceilal]i de pepozi]ii concuren]iale într-un spa]iu experimental ca timp [i ca mod de organizare.~n al doilea r^nd, regimul concuren]ial consacrat juridic este cel care reglementeaz\ac]iunea politic\ în sensul c\ îi dicteaz\ miza, ritmul [i termenii de legitimare. ~nal treilea r^nd, avem de-a face cu un regim concuren]ial atipic, competi]ia desf\-[urându-se într-un interval de timp considerabil.

Ceea ce numim �campanie electoral\� trimite nu numai la reglement\ri consti-tu]ionale, legislative [i juridice, ci [i la reguli informale consacrate �în timp� [icare s-au putut instaura în limitele regimului concuren]ial.

Comunicarea electoral\ nu poate fi disociat\ de aceste reglement\ri formale [iinformale de ac]iune politic\. Ele legitimeaz\ campaniile electorale ca: metod\ deselec]ie a liderilor politici, ca procedur\ de desf\[urare a selec]iei, ca ritual [i, nuîn ultimul rând, ca practic\ na]ional\.

38

Ca metod\, campania electoral\ permite selec]ia liderilor politici în moddemocratic, impunând, pe de-o parte, norma particip\rii la selec]ie [i la competi]ie[i, pe de alt\ parte, norma majorit\]ii drept criteriu de validare a selec]iei.

Ca procedur\, campania electoral\ instaureaz\ un cadru legal [i, totodat\,tehnic de selec]ie a liderilor. Institu]iile [i actorii politici care particip\ la campaniaelectoral\ au obliga]ii [i drepturi specifice.

Ca ritual, campania electoral\ se deruleaz\ dup\ anumite coduri sociopoliticecare reglementeaz\ interac]iunea între participan]i.

În fine, o campanie electoral\ este o practic\ na]ional\, expresie a unui anumitclimat social, fapt sesizabil la nivel de procedur\ [i, mai ales, de ritual.

Acesta este � descris sumar � contextul politic care trebuie convertit în comuni-carea electoral\, adic\ în practici care confer\ vizibilitate ac]iunii politice în regimconcuren]ial. Din perspectiva politicianului, comunicarea electoral\ trebuie s\-lajute s\ exploateze marja de libertate trasat\ de regimul concuren]ial, respectiv dereglement\rile campaniei electorale. Cu alte cuvinte, �cum s\ utilizez regulileastfel încât s\ generez evenimente favorabile ac]iunii mele? Cum este posibil ca, pebaza [i în pofida reglement\rilor, s\ devin vizibil în spa]iul public dintr-un unghifavorabil�?

În fapt, fiecare nivel de reglementare a campaniei electorale doteaz\ actorulpolitic cu un anumit poten]ial de vizibilitate în spa]iul public. Depinde de el,precum [i de o serie de alte variabile dac\ acest poten]ial devine o resurs\ electoral\.

Campania electoral\ ca eveniment conven]ional

Spre deosebire de alte fapte publice, campaniile electorale sunt �evenimente�înainte chiar ca mass-media s\ le evalueze în ace[ti termeni. Altfel spus, campaniileelectorale sunt evenimente conven]ionale, adic\ o suit\ de ritualuri politice �a[tep-tate� deja de c\tre opinia public\. În aceste condi]ii, mass-media sunt puse însitua]ia de a comunica informa]ii pre-stabilite (în func]ie de contextele standard alecampaniei electorale) [i, în acela[i timp, de a construi evenimente.

Cum s\ construie[ti, a[adar, un �discurs� despre un eveniment puternic conven-]ionalizat? Cum s\ comunici �conven]ia� drept �eveniment�?

}ine de proiectul de comunicare al canalului mediatic identificarea unor noiunghiuri de vizibilitate a fenomenului electoral, precum [i a unor noi criterii deevaluare a ac]iunii politice, altele decât cele impuse prin ritualul electoral. Dinperspectiva actorului politic, efectele ac]iunii sale în campania electoral\ depind demodul în care el a asimilat logica evenimentului mediatic.

Vom aborda în continuare mecanismele evenimentului mediatic.


39

Fapt social [i eveniment mediatic

Orice ac]iune este un act singular [i, din acest punct de vedere, un eveniment.Îns\, pentru a fi perceput drept �eveniment�, faptul necesit\ o construc]ie. Deexemplu, un anumit mod de enun]are a unei [tiri poate semnala importan]a [tiriirespective pentru colectivitate. În acest caz, evenimentul înseamn\ o prioritateîntr-un proiect de comunicare (mediatic\).

Evenimentul mediatic nu este niciodat\ un �fapt brut�, dincolo de privireatelevizual\, ci constituie un fapt interpretat [i valorizat în conformitate cu interesulinterlocutorului (Charaudeau, 1997). Evenimentul mediatic este produsul uneiîntregi construc]ii discursive efectuate de un canal mediatic, astfel încât acesta s\poat\ marca nu numai importan]a, ci [i ineditul unor informa]ii în raport cuexperien]a anterioar\ a colectivit\]ii.

Eveniment mediatic [i agend\ public\

Rela]ia dintre evenimentul mediatic [i agenda public\ reprezint\ adesea punctulde pornire în a[a-numita analiz\ de eveniment (Cefai, 1996; Bregman, 1996;Molotch [i Lester, 1974).

Atât agenda public\, cât [i evenimentele se refer\ la fapte care fac obiectul unordefini]ii concurente negociate de diferi]i actori sociali. Criteriile pe baza c\rora sepoate distinge între aceste dou\ categorii sunt problematice în condi]iile în careavem de-a face, [i într-un caz, [i în cel\lalt, cu fapte construite pentru a captaaten]ia [i interesul public. Atât evenimentul, cât [i agenda public\ mediatic\identific\ pregnan]a social\ a unor fapte (Charaudeau, 1997). Ambele marcheaz\importan]a [i urgen]a unor fapte. Mai mult decât atât, opera]iile de construc]iediscursiv\ a evenimentului [i a agendei publice mediatice par s\ fie identice:

� în primul rând, se porne[te de la o situa]ie-problem\ c\reia i se atribuierelevan]\ social\ (de pild\, la un moment dat, situa]ia unui grup social sepoate caracteriza prin lipsa cronic\ a unui venit corespunz\tor, ceea ce poatefi interpretat drept �problema s\r\ciei�; sau, la un moment dat, impactulunui fapt asupra colectivit\]ii poate fi considerabil, de unde [i calificativulde �evenimentul zilei�, al �anului�, al �deceniului� etc.);

� în al doilea rând, se apeleaz\ la o procedur\ de comunicare a �urgen]ei� saua �ineditului� unor fapte (se trece astfel la distribuirea aten]iei publice);

� în al treilea rând, se invoc\ memoria colectiv\ pentru a plasa astfel fapteleîntr-o cazuistic\ pe care colectivitatea a experimentat-o deja; faptele-eve-nimente sunt astfel �normalizate�; în consecin]\, mass-media pot face oserie de supozi]ii cu privire la dimensiunea �inedit\� sau �urgent\� a faptelorîn cauz\.

CONVEN}IILE: AC}IUNEA POLITIC| ÎN SITUA}IA ELECTORAL|

40

Mass-media creeaz\ diferen]a dintre eveniment [i agend\ public\, utilizând�memoria colectiv\� (sau ceea ce Molotch [i Lester numesc �timpul public�) înscopuri diferite.

În cazul agendei publice, mass-media mobilizeaz\ �memoria colectiv\� pentrua justifica domeniul care �în prezent� necesit\ o interven]ie reparatorie. Apelândla memoria colectiv\, direc]ion\m aten]ia public\ spre fapte-evenimente �dintrecut� a c\ror derulare de atunci poate explica problema urgent\ de azi.

În ceea ce prive[te evenimentele, mass-media invoc\ �memoria colectiv\� pentrua îndrepta aten]ia public\ asupra unor probleme din trecut care �ast\zi� se manifest\atipic, bulversând situa]ia prezent\. Ne confrunt\m cu un fapt important pentrucolectivitate, dar care pare �inedit� în raport cu situa]ia trecut\. Problematica dintrecut nu este anulat\, dar s-a îmbog\]it cu o nou\ tem\.

Memoria colectiv\ confer\ un sens evenimentelor [i agendei publice mediatice:prezentul problematic, ca �urgen]\� sau ca �inedit�, este întotdeauna raportat laun �trecut�.

În cele din urm\, distinc]ia dintre eveniment [i agend\ public\ reprezint\ oproblem\ de comunicare care prive[te rela]ia dintre form\ [i con]inut în actulcomunic\rii, mai exact, eroarea care se face atunci când cele dou\ sunt tratateseparat. Prin forma sau modalitatea în care comunic\m, producem fapte �inedite�sau, dup\ caz, �urgente�.

Jurnali[tii [i canalele mediatice dispun de un întreg repertoriu de practicidestinate comunic\rii de evenimente. Dincolo de rutina mediatic\, aceste practiciexprim\ politica discursiv\ a canalului mediatic, care are o identitate pe pia]amediatic\. În general, mass-media stocheaz\ o tipologie de evenimente, precum [ipractici de comunicare corespunz\toare.

Din acest punct de vedere, nici un fapt � nici un eveniment � nu este �cu totul�inedit, din moment ce mass-media dispun deja de o procedur\ de comunicare. Înunele cazuri, cum ar fi cele considerate �istorice�, prin importan]\ [i ineditul�situa]iei�, mass-media pot recurge la practici concepute anume pentru redareamomentului.

De pild\, R\zboiul din Golf a �revolu]ionat� practicile mediatice utilizate înconstruc]ia evenimentului politico-militar 1. Este un caz exemplar în care mass-media

1. Construc]ia mediatic\ a R\zboiului din Golf a generat o întreag\ literatur\ referitoare laconceptul postmodern de �cunoa[tere�. Cristopher Norris a formulat o diatrib\ la adresalui Jean Baudrillard � unul dintre principalii autori ai discursului postmodern � potrivitc\ruia R\zboiul din Golf ar fi o nou\ demonstra]ie de �hiperrealitate�, în care nu se maipoate distinge între �r\zboiul cuvintelor sau simularea mediatic\ menit\ a ne preg\tipentru confruntarea cu «faptul real» [i faptul însu[i considerat un produs al min]ii [i alimagina]iei publicului� (Norris, 1992, p. 11). Norris respinge �defini]ia textualist\� aistoriei, abord\rile care reduc faptele la construc]iile discursive produse într-o comunitatela un moment dat (cu alte cuvinte, nu faptul este �real�, ci reprezentarea acestuia).


41

�s-au adaptat� faptului, nu doar utilizând modalit\]ile de comunicare consacrate,ci [i invent^nd unele noi, destinate s\ redea �istoricitatea� momentului. În schimb,Revolu]ia din decembrie 1989 din România r\mâne un caz tipic pentru ceea ce sepoate numi �mass-media-dep\[ite-de-eveniment�, incapabile s\ comunice un faptf\r\ �istorie� [i care nu putea fi situat într-o tipologie. Cu cât un eveniment poatefi mai u[or codificat (plasat într-o tipologie), cu atât mass-media îl pot comunicamai u[or, îi pot stabili unghiurile de vizibilitate, fa]etele care trebuie semnalatepublicului (desigur, aceasta nu exclude, ci, dimpotriv\, reclam\ ca mass-media s\nu se limiteze la �re]etele mediatice�, ci s\ identifice noi unghiuri de vizibilitate,eventual, noi practici de comunicare).

Eveniment mediatic [i ac]iune electoral\

Canalele mediatice se raporteaz\ la campania electoral\ în func]ie de concep]iamediatiz\rii pe care au adoptat-o cu acest prilej.

Actorul politic are nevoie s\ asimileze aceast\ concep]ie care constituie logicaevenimentului mediatic: �Cum s\ ac]ionez astfel încât mass-media s\ perceap\ac]iunea mea ca pe un eveniment? Cum s\ ac]ionez în regim mediatic astfel încâtpublicul s\ perceap\ ac]iunea mea ca fiind un eveniment?�, cu alte cuvinte, �arputea contribui ac]iunea mea la producerea de evenimente electorale? Cum anumepot identifica faptele relevante pentru interesele electoratului, faptele care perturb\rutina electoral\?�.

Calitatea r\spunsurilor la aceste întreb\ri depinde de felul în care actorul politicdozeaz\ la nivelul ac]iunii sale urgen]a, ineditul [i conven]ionalitatea faptelor pecare le evalueaz\.

Actorul politic este �dep\[it de eveniment� atunci când ac]iunea sa electoral\ seabate prea pu]in de la identitatea consacrat\ a actorului politic. În acest caz,ac]iunea electoral\ este �obedient\� conven]iei (fie c\ ea înseamn\ �trecut politic�sau un anumit ritual electoral). Efecte asem\n\toare apar [i atunci când ac]iuneaelectoral\ marcheaz\ o ruptur\ radical\ fa]\ de conven]ii. În acest caz, ac]iuneaelectoral\ comunic\ �prea mult�, ea nu mai poate fi perceput\ ca fiind uneveniment, întrucât electoratul nu o mai poate compara cu ac]iuni mai mult saumai pu]in asem\n\toare din trecut (iar compara]ia este un mecanism de evaluareesen]ial la nivelul concuren]ei politice).

Într-o campanie electoral\, actorul politic este �creator de eveniment� în m\suraîn care el [tie când, cum [i cât s\ se abat\ de la gândirea conven]ional\ � de lafaptele care au deja semnifica]ie public\. În cazul în care actorul politic se plaseaz\constant dincolo de logica evenimentului, el are toate [ansele s\ devin\ un captival mass-media.


42

�Gramatica� discursului electoral

Discursul electoral constituie principala modalitate prin care actorul politic poategenera evenimente într-o campanie electoral\. O dat\ lansat în spa]iul concuren]ialal campaniei, discursul electoral parcurge o continu\ mi[care de reorganizare [inegociere conform unei �gramatici� conven]ionale care include �capitole� alocateprincipalilor protagoni[ti: candida]ii, mass-media, �clasa mediatic\� (personali-t\]ile publice care comenteaz\ evenimentul), electoratul [i diferitele reprezent\riale acestuia. Cu alte cuvinte, înainte chiar de a deveni �discurs�, exist\ dejainstitu]ia [i practica discursului electoral.

�Discursul� este un mod de utilizare a limbii [i a limbajelor (limbaje nonverbale,limbaje specializate, diferite vocabulare) pe baza c\ruia un actor social prezint\interlocutorilor s\i o interpretare a unor fapte. În m\sura în care, utilizând o limb\[i anumite limbaje, producem efecte asupra interlocutorilor no[tri direc]i [i indi-rec]i, putem spune c\ orice act de comunicare are o dimensiune discursiv\.

Elaborând un �discurs�, punem în circula]ie anumite fapte [i, în acela[i timp,caracteriz\m faptele respective; ne atribuim nou\ [i interlocutorilor no[tri opozi]ie în func]ie de situa]ia în care ne afl\m; indic\m cât de mult ne implic\m înactul de comunicare [i cât de important\ este pentru noi situa]ia în care comunic\m.Prin discurs, redefinim situa]ia în care evolu\m (Recanati, 1980; Ducrot, 1991;Charaudeau, 1992).

Discursul politic

Un discurs este politic atunci când evalueaz\ situa]ii de interes public. Ceea cedistinge discursul politic de alte tipuri de discurs este în primul rând conven]io-nalitatea sa: oricât de �original\� ar fi conjunctura care declan[eaz\ acest discurs,ea este imediat �normalizat\� printr-un comentariu corespunz\tor cu rangul insti-tu]iei [i al celui care reprezint\ institu]ia. Orice discurs politic func]ioneaz\ pebaza unei argumenta]ii conven]ionale care justific\, pe de-o parte, rolul institu]iei[i, pe de alt\ parte, imaginea public\ a celui care reprezint\ institu]ia.

În al doilea rând, un discurs este politic atunci când se autoevalueaz\ ca fiind�adev\rat� sau corect. Mai mult decât oricare alt tip de discurs, cel politic comunic\�versiunea corect\� a unor fapte, precum [i implicarea maxim\ a autorului înceea ce prive[te veridicitatea con]inutului. Discursul politic comunic\ adev\rul,�înaintea� chiar a con]inutului propriu-zis.

Materia discursului politic provine din faptul c\ actorul politic activeaz\, înfunc]ie de situa]ia de comunicare, anumite strategii de credibilitate menite a


43

comunica �adev\rul�. De ce opinia public\ ridiculizeaz\ sau condamn\ �minciunapolitic\�, iar actorii politici continu\ promisiunile adesea f\r\ acoperire? Probabilpentru c\ politicianul are nevoie nu doar s\ afirme adev\ruri, ci [i s\ fie perceputde c\tre electorat ca fiind persoana care spune adev\rul atât în situa]ia dat\, cât [iadev\rul �în general, indiferent de situa]ie�.

Prea preocupa]i s\-[i construiasc\ credibilitatea, actorii politici promit preamult sau spun cu prea mult\ u[urin]\ ceea ce vor oamenii s\ aud\. Pe de alt\ parte,regimul mediatic în care ac]ioneaz\ actorii politici contribuie la dezvoltarea unortehnici de credibilitate din ce în ce mai sofisticate. Astfel, dac\ într-o prim\ etap\discursul politic se întemeia ca �adev\r� pe baz\ de criterii ideologice, în epocamediatiz\rii, politicienii beneficiaz\ de un întreg dispozitiv tehnologic [i sceniccare produce �imagini adev\rate�.

Discursul electoral. Conven]iile de participare

Discursul politic este ([i) electoral atunci când este generat de un evenimentconven]ional (campania electoral\) [i este construit pe baza unor conven]ii deinterac]iune [i comunicare specifice.

Campaniile electorale confer\ actorilor politici roluri discursive multiple înaintechiar ca ace[tia s\ se lanseze în competi]ie. Astfel, fiecare actor politic ac]ioneaz\simultan în calitate de:

� �candidat� care de]ine puterea politic\ în timpul campaniei versus �candi-dat� situat în opozi]ie (a);

� �contracandidat� (b);� �politician� care dispune deja de o imagine public\ alimentat\ de un trecut

politic [i de o memorie colectiv\ (c).Participând la aceast\ interac]iune relativ pre-stabilit\, la un spa]iu de comu-

nicare conven]ional [i, ca atare, aparent �închis�, candidatul î[i poate construi înmod legitim o identitate în condi]ii de publicitate.

Evenimentul conven]ional care este o campanie electoral\ distribuie nu numairolurile, ci [i tipurile de resurse electorale de care pot beneficia actorii politici.Poten]ialul acestor resurse variaz\ în func]ie de caracteristicile sistemului politic,electoral [i mediatic din fiecare ]ar\. Depinde de actorii politici cum vor utiliza lanivelul discursului electoral:

� resursele electorale formale provenind din organizarea constitu]ional\ [iprocedural\ a campaniei (avem în vedere o serie de prevederi constitu]ionale[i legislative care vizeaz\ eligibilitatea candida]ilor, accesul la mass-media,durata campaniei, finan]area, rolul unor organiza]ii nonguvernamentale etc.);

� resursele electorale acumulate � imaginea public\ a candidatului bazat\ petrecut [i familie politic\, întreaga istorie discursiv\ a candidatului;


44

� resursele electorale create pe baza ac]iunii în campania electoral\ a candidatului(aceste resurse fie sunt depistate de c\tre candidat în conjunctura electoral\,fie constituie resurse �date� pe care respectivul le recreeaz\ în favoarea sa).

Unele dintre resursele unui candidat sunt deopotriv\ formale, acumulate [icreate. De pild\, �electoratul� este o resurs\ formal\ (electoratul ca interlocutorcolectiv [i institu]ie care legitimeaz\ ac]iunea candidatului), o resurs\ acumulat\(electoratul ca interlocutor care dispune deja de o imagine preelectoral\ a candi-datului [i, implicit, de criterii de evaluare a acestuia), precum [i o resurs\ creat\(electoratul, un interlocutor care trebuie men]inut sau � dup\ caz � convertit).Un alt exemplu în acest sens îl constituie mass-media � subiect asupra c\ruiavom reveni.

Resursele electorale formale [i acumulate atribuie candidatului o marj\ deputere care poate fi perdant\ sau performant\. De aceea, în timpul campaniei, uncandidat are nevoie [i de alte resurse care s\ men]in\, s\ suplimenteze sau s\anuleze marja de ac]iune electoral\.

Rolurile discursive confer\ candidatului o identitate formal\. Astfel, în fa]aelectoratului [i a mass-media, candidatul trebuie s\ �se lase� investigat [i, înacela[i timp, s\ se prezinte. În fa]a contracandida]ilor, candidatul se las\ chestionatde ace[tia [i, la rândul s\u, îi poate interpela. Din acest punct de vedere, campaniaelectoral\ este singura practic\ politic\ care egaleaz\ condi]iile discursive aleactorilor politici [i care face posibil\ �comunicarea orizontal\� dintre ace[tia.

Rolul de candidat constituie numai în aparen]\ o pozi]ie de subordonare. Înrealitate, acest rol confer\ politicianului dreptul de a simula pozi]ia celui care iadecizii politice. Pornind de la aceast\ �reprezenta]ie�, candidatul poate accede ladecizia politic\ efectiv\.

Într-o campanie electoral\, nu numai candida]ii, ci [i electoratul [i mass-mediabeneficiaz\ de roluri discursive.

La prima vedere, marja de putere a electoratului pare a fi cea mai extins\.Electoratul trece drept:

� interlocutorul-]int\ pentru candidat [i mass-media;� pretext [i reper pentru toate interven]iile candidatului în perioada campaniei

electorale;� arbitrul competi]iei electorale care valideaz\ ac]iunea candida]ilor (ultimele

dou\ roluri sunt îndeplinite mai ales pe baza sondajelor de opinie).Electoratul nu dispune îns\ de resursele legale [i logistice pentru a participa în

mod direct la dezbaterea electoral\. Identitatea sa este mediat\ de interven]iadiscursiv\ a candida]ilor [i a mass-media. Ca atare, într-o campanie electoral\ potfi identificate diferite imagini colective ale electoratului:

� electoratul ca prezen]\ generic\ (un destinatar abstract invocat în discursulmediatic, politic [i în comunicarea interpersonal\);


45

� electoratul ca public (destinatar al mass-media);� electoratul ca opinie public\ (produs al sondajelor);� electoratul ca grup social (aceast\ imagine este valorificat\ de c\tre mass-

-media [i candida]i).Totu[i, cât\ putere are electoratul, în condi]iile în care, de[i el concentreaz\

aten]ia mass-media [i a electoratului, posibilit\]ile sale de participare la dezbatereaelectoral\ sunt extrem de limitate?

Dincolo de faptul c\ mandateaz\ liderii politici, electoratul legitimeaz\ organi-zarea unui spa]iu de comunicare electoral\ la care, paradoxal, el nu particip\ înmod direct. Pe de alt\ parte, depinde de politica de mediatizare [i de sondare aopiniei cât de eficient\ este participarea electoratului la campania electoral\ chiar[i prin formulele de mediere.

Ca [i în perioada dintre alegeri, pe parcursul campaniei electorale, mass-mediaasigur\ circula]ia informa]iei politice [i evalueaz\ evenimentul electoral în calitatede opinie public\ independent\ (Wolton, 1989). Spre deosebire îns\ de perioadelepolitice �normale�, mass-media abordeaz\ acela[i subiect timp îndelungat � untimp a c\rui durat\ este stabilit\ prin conven]ie �, astfel încât mass-media vor aveanevoie de un proiect de comunicare electoral\. De regul\, acest proiect modific\grila canalului mediatic f\r\ ca acesta din urm\ s\ renun]e la modelul de comunicareconsacrat (modelul care a propulsat canalul mediatic drept �voce� sau �gen�mediatic).

Controversata problem\ a efectelor mass-media este relansat\ mai mult caoricând în timpul campaniilor electorale, când mass-media trec drept o resurs\ atâtpentru publicul care urmeaz\ s\ voteze, cât [i pentru candidatul care ac]ioneaz\ înregim concuren]ial. Din perspectiva candida]ilor, �oferta mediatic\� înseamn\, înprimul rând, o anumit\ reglementare a accesului la mass-media [i, în al doilearând, elaborarea unor situa]ii de mediatizare a candidatului. Din acest punct devedere, candida]ii se raporteaz\ la mass-media ca la o resurs\ formal\ 2. Pe de alt\parte, pentru candidat, mass-media pot fi [i o resurs\ acumulat\ în m\sura în carecandidatul dispune de un �trecut mediatizat�.

Nu în ultimul rând, mass-media pot deveni o resurs\ electoral\ creat\ decandidatul însu[i. Diferitele situa]ii de mediatizare concepute de canalele mediatice�destabilizeaz\� adesea discursul candidatului, întrerupându-i coeren]a [i �certi-tudinile�; depinde de candidat dac\ va reu[i s\ redefineasc\ aceste situa]ii înfavoarea sa.

Mass-media particip\ la comunicarea electoral\ oferind constant noi reprezent\riale schimbului discursiv dintre candida]i, mass-media [i electorat. Producânddiverse situa]ii de comunicare a politicului în campania electoral\, mass-media pun

2. Ne referim la mass-media care nu sunt implicate politic în campania electoral\.


46

în practic\ ideea de ac]iune politic\ în regim concuren]ial. Pe de alt\ parte, înm\sura în care candida]ii utilizeaz\ aceste situa]ii de comunicare, ei pot redeschideschimbul discursiv cu mass-media [i cu electoratul.

Aparent, rolurile discursive situeaz\ candida]ii [i mass-media într-o pozi]ie desubordonare în raport cu electoratul. În realitate, pe parcursul schimbului discursiv,candida]ii [i mass-media produc, vehiculeaz\ [i, într-o oarecare m\sur\, inducelectoratului diferite evalu\ri privind ac]iunea electoral\.

Aparent, rolul formal confer\ electoratului un ascendent în schimbul discursivcu mass-media [i cu candida]ii. În realitate, acest rol con]ine pozi]ia vulnerabil\ lacare electoratul poate ajunge în desf\[urarea schimbului discursiv.

Conven]iile de interac]iune electoral\

Campania electoral\ distribuie candida]ilor, mass-media [i electoratului diferiteroluri discursive [i resurse. Candida]ii exploateaz\ aceste roluri în fiecare situa]ieelectoral\. Orice situa]ie electoral\ constituie un nou schimb discursiv între candi-dat, mass-media, public [i electorat. Orice schimb discursiv fixeaz\ alte unghiuride vizibilitate ale discursului electoral. Într-un anumit sens, pentru analist, �dis-cursul electoral� poate fi identificat numai la sfâr[itul campaniei, a[adar, dup\ ceacest discurs a suportat regimuri de vizibilitate diverse.

Schimbul discursiv poate fi analizat numai din perspectiva imaginii pe careparticipan]ii o au cu privire la interac]iunea în care ei s-au angajat (Vion, 1992).Candida]ii se implic\ într-un schimb discursiv având o anumit\ imagine despreacesta � o imagine care se poate modifica în diferitele momente ale interac]iunii.Avem de-a face cu o succesiune de secven]e care poate fi comentat\ numai dinmomentul în care cineva �panorameaz\� succesiunea din interiorul sau mai alesdin afara interac]iunii. Rezult\ c\ schimbul discursiv poate fi identificat numai pebaza unei formule de mediere 3.

S\ urm\rim în continuare mecanismele schimbului discursiv dintre candida]i,mass-media [i electorat.

Mai întâi, trebuie precizat c\, într-un schimb discursiv, succesiunea secven]eloreste defazat\. Majoritatea secven]elor nu mobilizeaz\ în acela[i timp candidatul,contracandidatul, mass-media [i electoratul. Când un candidat dialogheaz\ cureprezentan]i ai electoratului, chiar dac\ mass-media sunt prezente la fa]a locului,atât reac]ia acestora, cât [i cea a electoratului sunt ulterioare (numai dup\ cemass-media au reac]ionat, publicul poate interveni prin intermediul sondajelor deopinie, prin interviuri etc.).

3. Dac\ participan]ii la un schimb discursiv sunt con[tien]i de prezen]a unui spectator, ei î[i potcoordona interac]iunea în func]ie de acest spectator, care devine astfel un participant direct.


47

Situa]ia este identic\ [i în cazul în care candidatul sus]ine schimbul discursiv cujurnali[tii sau contracandida]ii. A[a-numitele emisiuni interactive constituie singurulcaz în care moderatorul de televiziune, candidatul [i publicul prezent în studio sauîn afara acestuia particip\ în acela[i timp la schimbul discursiv (îns\ aceast\formul\ nu este frecvent\ [i depinde de proiectul de comunicare electoral\ alpostului de televiziune).

În al doilea rând, succesiunea secven]elor în care se deruleaz\ schimbuldiscursiv este mediat\ de c\tre mass-media. Prin mediatizare, secven]ele produsedefazat par momente ale unui singur schimb discursiv, aparent unitar, care acoper\întreaga perioad\ electoral\.

În al treilea rând, schimbul discursiv constituie o succesiune de secven]eneomogene � expresie a unor situa]ii electorale diferite. Candida]ii intervin cuprilejul lans\rii oficiale a platformei politice, în decursul turneului electoral, lamitinguri, conferin]e de pres\, dezbateri televizate, interviuri etc. Mass-mediaasambleaz\ situa]ii electorale diverse.

Conven]iile de comunicare. Circula]ia mediatizat\a discursului electoral

Dintre conven]iile de comunicare electoral\, cele mai problematice sunt conven]iilede mediatizare a discursului electoral.

În m\sura în care candidatul ]ine seama de faptul c\ discursul s\u, indiferent desitua]ie, poate fi oricând supus mediatiz\rii ([i este în avantajul s\u s\ fie astfel),el trebuie s\ �previn\� aceast\ situa]ie. A[a cum am mai ar\tat, chiar concep]iaini]ial\ a discursului este tributar\ comunic\rii mass-media.

Pe de-o parte, discursul candidatului este îndreptat spre interlocutori diver[i,precum comunitatea local\, publicul larg, diversele grupuri-]int\ din rândul electo-ratului [i al publicului; pe de alt\ parte, acela[i discurs trebuie s\ fie comunicabil,s\ poat\ traversa constrângerile oric\rei formule de mediatizare (de unde [inecesitatea unei �socializ\ri mediatice� a candidatului). În aceste condi]ii, mai arerost s\ vorbim de �identitatea� discursului electoral din moment ce mass-mediaconstituie un �coautor�? Nu cumva mediatizarea anuleaz\ chiar [i acel discursconceput în termeni mediatici de candidatul însu[i? Posibilitatea exist\ mai alesatunci c^nd candidatul nu î[i pune problema �men]inerii� discursului electoral înregim mediatic pe toat\ durata campaniei.

Pentru candidat, fiecare situa]ie de mediatizare este un prilej de �rea[ezare� adiscursului electoral într-un nou spa]iu de comunicare. Conven]iile de participare[i interac]iune la campania electoral\ imprim\ discursului electoral o structur\ sauconcep]ie de baz\ care trebuie s\ fie suficient de complex\ pentru a putea fiexploatat\ în diferitele conjuncturi electorale, dar [i suficient de solid\ pentru a nuse pierde sub presiunea evenimentelor.


48

Intr\ în responsabilitatea mass-media ca mediatizarea discursului electoral s\devin\ o resurs\ electoral\ atât pentru candidat, cât [i pentru public. ~ntr-ocampanie electoral\, mass-media asigur\ accesul publicului la un regim mediaticdemocratic. Un astfel de regim implic\ pluralism mediatic nu numai în privin]acanalelor mediatice, ci [i la nivelul modalit\]ilor de mediatizare a discursuluielectoral. Vizibilitatea discursului electoral în spa]iul public necesit\ discursuri(�voci�) mediatice alternative.

Publicul are nevoie s\ cunoasc\ discursul electoral atât pe baza interven]ieiini]iale a candidatului (chiar dac\, a[a cum am ar\tat, [i aceasta este tributar\formulei de mediatizare), cât [i pe baza evalu\rii jurnalistice (interven]iile asumateexplicit de c\tre mass-media). Logica mediatiz\rii admite vizibilitatea discursuluipolitic atât prin interfa]\, cât [i prin ceea ce candidatul însu[i pretinde a fiidentitatea ofertei sale (în acest sens, în]elegem sintagma �circula]ia mediatizat\ adiscursului electoral� 4). Mass-media pot s\ localizeze discursul (prezentând �for-matul ini]ial al discursului electoral�) [i, totodat\, s\-l interpreteze.

De[i mediatizarea este mecanismul de baz\ al comunic\rii electorale, aceastanu înseamn\ c\ mass-media sunt �autorul� absolut al discursului electoral, redusastfel la o fic]iune discursiv\. Mai întâi, pentru c\ mass-media reprezint\ eleînsele un participant la schimbul discursiv, reprezent\rile mediatice fiind adesea o�replic\� la interven]iile candida]ilor sau ale electoratului.

În al doilea rând, candida]ii pot utiliza unele situa]ii de mediatizare (precum�dezbaterea televizual\�, �interviul�, �talk-show-ul�). Situa]ia de mediatizaresolicit\ adesea candidatul s\ convoace o strategie discursiv\, alta decât cea decis\ini]ial (înainte de participarea sa la situa]ia mediatic\). Din acest punct de vedere,nu numai mass-media constituie un �coautor� (al discursului electoral), ci [iactorul politic se erijeaz\ `n �coautor� al ofertei mediatice.

Efectele de comunicare conven]ionale

Actorii politici angrena]i în campania electoral\ utilizeaz\ conven]iile de comunicareelectoral\ pentru a-[i putea legitima discursul ca fiind �adev\r� politic. Cu altecuvinte, înainte de a se raporta la discursul electoral ca la o �voce� specific\,electoratul �cunoa[te� deja ce anume ar trebui s\ comunice un candidat. Situa]iaelectoral\ traseaz\ termenii �contractului de comunicare� dintre candidat, mass-media,

4. P. Breton (1995) distinge între reconstruc]ia discursului politic de c\tre mass-media (procespe care îl denume[te mediatizare) [i discursul actorului politic pus în circula]ie de c\tremass-media (proces denumit mediere). Întrucât orice tip de comunicare (mai ales ceamediatic\) implic\ o form\ de degradare a �faptului brut�, în materialul de fa]\, termenulde mediatizare vizeaz\ atât circula]ia discursului propriu-zis al candidatului, cât [i con-struc]ia mediatic\.


49

public [i electorat (Charaudeau, 1992). Potrivit acestui �contract�, este de a[teptatca actorul politic s\-[i atribuie anumite pozi]ii conven]ionale:

� Ritualul competi]iei îi permite candidatului s\ pretind\ o pozi]ie de supe-rioritate în fa]a contracandida]ilor s\i.

� Candidatul are totodat\ posibilitatea s\ avanseze anumite preten]ii de adev\rprivind competen]a sa. Astfel, candidatul semnaleaz\ faptul c\ el este celcare cunoa[te cel mai bine starea electoratului (preten]ia de cunoa[tere) [i,în acela[i timp, cel care o poate îmbun\t\]i (preten]ia de performan]\).

De regul\, preten]iile de adev\r asumate de c\tre candidat nu sunt formulate explicit(de[i polemica electoral\ nu exclude acest lucru); ele sunt �efecte� de comunicaresau de discurs rezultate din utilizarea limbii, a argumentelor [i a altor resurse.

Preten]iile de adev\r constituie o tem\ permanent\ a discursului electoral.Deoarece discursul electoral necesit\ reproducerea lui pe toat\ perioada campaniei,candidatul trebuie s\ men]in\ aceste preten]ii de adev\r, actualizându-le mereuprintr-o comunicare adecvat\ (în fapt, tot ceea ce afirm\ un candidat în decursul uneicampanii electorale poate duce la men]inerea sau anularea preten]iilor de adev\r).

Campania electoral\ este alc\tuit\ din situa]ii conven]ionale (platforma electoral\,critica bilan]ului politic al adversarului, sloganuri, manifeste etc.) care solicit\ can-didatul s\ opteze pentru o anumit\ tematic\ [i pentru un anumit stil de comunicare(de aceea [i concep]ia discursului electoral este, într-o anumit\ m\sur\, previzibil\).

Indiferent de situa]ia electoral\, candidatul argumenteaz\ în favoarea preten]iilorde adev\r ale discursului s\u. Diferitele situa]ii de comunicare care alc\tuiesc ocampanie electoral\ (platforma electoral\, publicitatea, turneul electoral, media-tizarea etc.) sunt situa]ii �de expunere� a candidatului. ~n astfel de situa]ii,candidatul trebuie s\ �argumenteze� [i s\ produc\ efecte de discurs care au orecunoa[tere social\ acumulat\ în situa]ii cotidiene sau institu]ionalizate. Practicadiscursiv\ care atribuie candidatului o condi]ie argumentativ\ pe tot parcursulcampaniei este nara]iunea.

Într-o campanie, candidatul parcurge un adev\rat maraton narativ, cea mai mareparte a interven]iilor discursive având formatul unei nara]iuni (evident, efectul deargumenta]ie nu este o garan]ie pentru victoria electoral\; în cele din urm\,campania electoral\ este o competi]ie la nivelul credibilit\]ii diferitelor �nara]iuni�avansate de candida]i). Nara]iunea produce un efect de argumenta]ie conferindcredibilitate actorului social. Aceast\ practic\ discursiv\ permite candidatului s\actualizeze preten]iile de adev\r ale discursului electoral.

Nara]iunea electoral\ produce urm\toarele efecte:� Candidatul comunic\ un �punct de vedere�, el î[i asum\ [i, în acela[i timp,

î[i justific\ subiectivitatea; pentru Adam (1992, p. 272), �for]a persuasiv\a oric\rei nara]iuni rezid\ în suspendarea ordinii dialogice spre a pune înpractic\ un monolog de manipulare�.


50

� Candidatul comunic\ �punctul de vedere corect�, el construie[te o cauzalitate,imprimând astfel �coeren]\� [i �totalitate� interpret\rii sale.

� Candidatul comunic\ �punctul de vedere legitim�: nara]iunea este o demon-stra]ie la nivelul c\reia se opereaz\ cu argumente credibile, pe care interlocutoriifie le recunosc, fie le consider\ verosimile pentru situa]ia dat\.

� Candidatul comunic\ un �punct de vedere� transparent, în orice caz, pu]ininterpretabil; candidatul comunic\ sensul univoc al punctului s\u de vedere[i previne alternativele. Mai mult decât oricare alt\ practic\ discursiv\,nara]iunea �delimiteaz\� inten]ionalitatea (Adam, 1992, p. 189).

� Din punctul de vedere al condi]iilor de producere [i al scopului, ac]iuneatipic\ unei nara]iuni este similar\ cu ac]iunea politic\ [i/sau electoral\. Înambele cazuri, ac]iunea este cauzal\: una sau mai multe cauze perturbatoaregenereaz\ un act de repara]ie.

� Situa]ia tipic\ unei nara]iuni este situa]ia perturbat\ de un eveniment: �Laorigine, exist\ un conflict, iar programul narativ este de fapt un program depacificare concretizat într-un contract� (Parret, 1988, p. 61). Nara]iunea carerezult\ este o interpretare (o solu]ionare) a conflictului [i, din acest punct devedere, ea este polemic\ 5.

� Situa]ia care structureaz\ o nara]iune (�situa]ia perturbat\�) este similar\situa]iei electorale: într-o campanie, fiecare candidat identific\ o cauz\ careperturb\ starea electoratului, atribuie aceast\ cauz\ unui opozant politic,

5. �Programul narativ� este un model conceptual care structureaz\ ac]iunea social\ înfunc]ie de o cauzalitate între evenimente, st\ri [i strategii. Acest model define[te ac]iuneasocial\ ca:� func]ie (interdic]ie, recunoa[tere, repara]ie etc.);� proces (�înainte�, �în timpul�, �dup\�);� tip de agent (subiect, cosubiect, opozant);� modalitate de ac]iune (manipulare, competen]\, performan]\, sanc]iune).Parret arat\ c\, în perspectiva func]ionalist\, nara]iunea este o schem\ cauzal\ la nivelulc\reia subiectivitatea [i preten]iile �eroului� ac]iunii nu mai conteaz\: �Desf\[urareaprogramului narativ se realizeaz\ prin cauze (prin defini]ie independente de subiectivitate),[i nu prin ra]iuni (produse de subiectul care ra]ioneaz\). În ultimul rând, orice naratologiepresupune punerea între paranteze a inten]ionalit\]ii evaluative� (Parret, 1988).În prezent, reevaluarea nara]iunii ca metod\ [i concept provine, pe de-o parte, din mediilesociologice [i, pe de alt\ parte, din zona pragmaticii discursului. Ambele piste de cercetaremen]in ideea nara]iunii ca schem\ explicativ\, recuperând totodat\ subiectivitatea actoruluisocial.Pentru sociologi, recursul la nara]iune ar putea atenua determinismul sociologic careexplic\ ac]iunea individual\ sau colectiv\ ca efect al unor �structuri�. Astfel, �sociologiaidentit\]ii narative� (Somers, Gibson, 1994, p. 79) nu mai echivaleaz\ �structura� cu�puterea politic\� [i/sau �ideologic\�. �Structurile� sau diferitele tipuri de �constrângeri�organizeaz\ via]a social\ ca �ra]ionalitate practic\�, [i nu neap\rat ca strategie politic\.


51

propune o ac]iune reparatorie pe baza unui contract la satisfacerea c\ruiacontribuie ac]iunea candidatului [i suportul unor coparticipan]i, în primulrând al electoratului.

� Recurgând la nara]iune, candidatul poate ac]iona în regimul concuren]ialspecific unei campanii electorale.

� Nara]iunea produce retorica electoral\. Campania electoral\ presupune unnum\r considerabil de interven]ii discursive din partea candidatului; fiecareinterven]ie este inedit\ în m\sura în care ea trece drept o argumenta]iesuplimentar\ la �discursul electoral� ini]ial, la argumenta]ia-cadru a candi-datului. Cu alte cuvinte, într-o campanie electoral\, discursurile candida]ilordifer\ în func]ie de tipurile de situa]ii electorale; totu[i, efectele acestordiscursuri trebuie s\ fie convergente cu o anumit\ structur\ contractual\,respectiv cu argumenta]ia de baz\ a �discursului electoral�.

Retorica electoral\ este alc\tuit\ din interven]iile discursive produse de candidatde-a lungul campaniei electorale � interven]iile care actualizeaz\ de fiecare dat\altfel structura contractual\ a �discursului electoral�.

Retorica electoral\ este redundan]a organizat\ strategic de candidat. Astfelîn]eleas\, retorica electoral\ necesit\ un interval temporal, precum [i situa]ii decomunicare diferite.

Pentru a ac]iona, individul are nevoie de ceea ce Giddens (1990) nume[te �ontologiesecuritar\�, adic\ de reflexul (con[tient sau nu) al �normalit\]ii� sau al �cotidianului�care îi permite s\ decid\, s\ aleag\, s\ resping\, s\ continue. �Structurile� nu mai suntîn]elese doar ca �presiune�, �control�, �determinism�; ele activeaz\ un reflex identitarprin intermediul c\ruia (aceasta însemnând [i împotriva c\ruia) individul î[i poate exprimasubiectivitatea.Analiza narativ\ abordeaz\ ac]iunea individului ca �istorie� în timp [i spa]iu [i nu maiatribuie ac]iunii sociale o cauzalitate predeterminat\ (Somers, Gibson, 1994, p. 65).Nara]iunea localizeaz\ individul într-un eveniment [i într-o familie de rela]ii sociale.Din perspectiva pragmaticii discursului, nara]iunea este un comportament de comunicarela care actorul social recurge pentru a ac]iona asupra interlocutorului. Într-o asemeneaperspectiv\, �gramatica� nara]iunii nu se reduce numai la �programul narativ� (propus desemioticieni), ci include [i efectele de comunicare pe care le genereaz\ (în acest sens,Parret pledeaz\ pentru �pragmatizarea semioticii naratologice�).


52

53

Capitolul 4

TEHNICILE : MEDIATIZAREAAC}IUNII POLITICE � MODELE DE ANALIZ|

Modelul cauzal

Analiza ac]iunii politice mediatizate a fost mult timp tributar\ unui model decercetare care distinge între produsul Media (caracteristicile sale informa]ionale [isimbolice) [i consumul s\u mediatic (reac]ia unui public cu un anumit profilsociologic).

Efectele probabile ale mediatiz\rii (cele �programate� prin codul de producere)nu erau corelate cu efectele actualizate (cele care rezult\ din modul în carepublicul reac]ioneaz\ la un produs mediatic). Cu alte cuvinte, mediatizarea [icomportamentul publicului nu erau evaluate în func]ie de �situa]ia� în care mass--media [i publicul ac]ionau.

La prima vedere, acest model de cercetare pare justificat, av^nd în vedere c\mediatizarea se întemeiaz\ pe dou\ momente defazate temporal: concep]ia produ-sului mediatic [i expunerea publicului la produsul mediatic. În momentul în carepublicul �r\spunde�, într-un fel sau altul, produsului mediatic, acesta din urm\ numai constituie de mult mobilul rela]iei de comunicare ini]iate de c\tre mass-media;de asemenea, atunci când mass-media asimileaz\ �replica� publicului, acesta estedeja antrenat în alte procese de mediatizare.

În fapt, mass-media [i publicul ac]ioneaz\ fiecare în zona de a[teptare a celuilalt.Ceea ce trece drept o nou\ formul\ de mediatizare sau un nou comportament dinpartea publicului se întemeiaz\, în fapt, pe a[tept\rile interlocutorului. Cu altecuvinte, interac]iunea exist\, chiar dac\ replica fiec\ruia ajunge la �destinatar� cuîntârziere. Mai mult decât atât, ca în orice interac]iune, �cauza� efectelor revineambilor interlocutori, nu numai unuia dintre ei.

Efectele mediatiz\rii trebuie raportate la dou\ logici identitare (cea a canaluluimediatic [i cea a publicului) care se ajusteaz\ una în raport cu cealalt\ în func]iede miza [i implica]iile situa]iei de comunicare.

Din acest motiv, no]iunea îns\[i de �efect� (mass-media) devine problematic\atâta timp cât între mediatizare [i consum nu exist\ o rela]ie cauzal\. Dac\ la

54

nivelul unui act de comunicare exist\ posibilitatea real\ a unei replici � chiar [i lao anumit\ distan]\ în timp [i spa]iu �, ceea ce numim �efect� este în realitate o�coac]iune�.

Nu în ultimul rând, mediatizarea este un proces complex bazat pe condi]ii deproducere eterogene (cum ar fi specificul tehnologic, pozi]ia economic\ [i simbolic\a canalului mediatic pe pia]\, cererea publicului), astfel încât aceast\ polisemie aprodusului mediatic permite publicului s\ reac]ioneze adesea �nea[teptat� laconcep]ia mediatiz\rii.

În aceste condi]ii, determinismul modelului cauzal ar putea fi evitat dac\ seconsider\ identitatea interlocutorului (public [i actori politici) ca fiind o condi]iede producere a mediatiz\rii (tot a[a cum mediatizarea este constitutiv\ ac]iuniipolitice [i, într-o anumit\ m\sur\, comportamentului mediatic al publicului).

Orientarea cauzal\ a fost cultivat\ [i atunci când discipline sociale precumsociologia, etnografia comunic\rii sau studiile culturale au început s\ corelezeefectele mass-media fie cu profilul sociologic al publicului, fie cu practicilesociale specifice mediatiz\rii (în acest ultim caz, mediatizarea este în]eleas\ caun spa]iu socioprofesional în care se creeaz\ [i se reproduc diferite rela]ii [ifenomene sociale).

Chiar dac\ a[a-numitele efecte mass-media sînt raportate la contextul în carepublicul se expune mediatiz\rii, de aceast\ dat\ se eludeaz\ procesul de media-tizare. �Descoperind publicul�, aceste discipline au acordat mai pu]in\ aten]iesitua]iei de mediatizare, respectiv condi]iilor de producere a acesteia.

Dintre disciplinele sociale care au dezvoltat analiza unuia dintre cele dou\procese ale mediatiz\rii (concep]ia produsului mediatic versus comportamentulpublicului), men]ion\m: sociologia (comunic\rii de mas\), sociologia jurnalis-mului, etnografia (comunic\rii de mas\), economia (mass-media), teoria feminist\(a comunic\rii de mas\), studiile culturale (aplicate la comunicarea de mas\),[tiin]ele comunic\rii, cu principalele ramuri: semiotica (Veron, 1986), pragmatica[i psihologia cognitiv\ (a comunic\rii de mas\).

Cercetarea efectelor mass-media a continuat într-un registru [i mai aplicat, axatpe tipuri de produse mediatice: telenovele, media-events (Dayan [i Katz, 1991),emisiuni de satir\ politic\ (Marlene Coulomb-Gully, 1995), jurnale televizate,talk-show (Charaudeau [i Ghiglione, 1992) etc.

Efectele mediatice sunt analizate [i în rela]ie cu fenomene care intervin la scalasociet\]ii. Pentru aceast\ categorie avem în vedere abord\ri de genul: �Media [icrizele politice�, �Media [i schimbarea social\�, �Media [i postmodernitatea�.

O alt\ pist\ de cercetare cultivat\ const\ în cercetarea efectelor mass-mediapornind de la concluziile unor studii experimentale instituite drept paradigme decercetare: �Six interprétations de la série «Dallas»� (Tamar, Katz, 1992), News


55

that matter (Iyengar [i Kinder, 1987), �The Public of Nationwide� (Morley,1980) etc. Studiile experimentale � vom vedea în capitolele urm\toare � au orientatcercetarea spre un cadru unitar de analiz\ capabil s\ integreze deopotriv\ concep]iamediatic\ [i consumul mediatic.

Modelul situa]ional

Mediatizarea ac]iunii politice [i comportamentul electoral

Mediatizarea conjuncturii politice este o variabil\ luat\ din ce în ce mai mult înconsiderare de teoriile care încearc\ s\ explice comportamentul electoral sauparticiparea politic\. Se consider\ c\ aten]ia public\ este îndreptat\ nu numaiasupra ac]iunii politice propriu-zise, ci [i asupra oric\rui fapt care poate crea,într-un fel sau altul, o leg\tur\ cu actorii politici.

Interesul pe care mass-media îl acord\ conjuncturii politice constituie premisaunui nou model de analiz\ a deciziei electorale bazat pe a[a-numitele variabile petermen scurt (precum conjunctura politic\). Comportamentul electoral nu maipoate fi redus doar la variabile pe termen lung de tipul identitate partinic\, de clas\sau religioas\. Apelând la aceste variabile, nu mai putem explica fenomenulvolatilit\]ii electoratului, constatat din ce în ce mai pregnant în campaniile elec-torale din ultimele decenii (Gerstlé, 1996).

Criteriile clasice de evaluare a votului au fost destabilizate de o anumit\ evolu]iea democra]iei (introducerea votului universal) [i a structurii sociale (multiplicareacomunit\]ilor [i a grupurilor de apartenen]\), precum [i de formarea spa]iuluipublic mediatic. Variabilele tradi]ionale nu mai sunt suficiente deoarece aleg\toriiîn[i[i nu mai recurg la criterii de percep]ie [i evaluare stabile. Socializarea votuluia fost înso]it\ de ceea ce M. Dogan (1995) a numit �individualizarea comporta-mentului electoral�. În prezent, votul este impregnat de subiectivitatea aleg\torului,fiind vorba de o decizie din ce în ce mai pu]in bazat\ pe afiliere [i loialitate. Votula devenit imprevizibil � un produs nu numai �normativ�, ci [i contextual.

De aceea, speciali[tii nu mai sunt atra[i de identificarea �cauzelor�, ci demecanismele de influen]are a votului. În acest sens, ei încearc\ s\ g\seasc\ orela]ie între anumite practici de mediatizare a ac]iunii politice, comportamentulpublicului [i decizia electoral\.

Aleg\torul utilitar (Downs) care calculeaz\ costurile [i beneficiile personalerezultate dintr-o anumit\ op]iune electoral\ este înlocuit cu aleg\torul sensibil laconjunctura politic\, respectiv la mediatizarea acesteia (Iyengar [i Kinder, 1987;Lodge, McGraw [i Stroh, 1989; Gelman [i King, 1993). Mediatizarea plaseaz\aleg\torul în situa]ii de evaluare a actorilor politici.

TEHNICILE: MEDIATIZAREA AC}IUNII POLITICE � MODELE DE ANALIZ|

56

Modelul situa]ional porne[te de la o serie de ipoteze privind factorii [i mecanismelede influen]are a comportamentului electoral:

1. Construc]ia individual\ a votului. Aleg\torul suport\ influen]a unor factori carefavorizeaz\ construc]ia individual\ a votului: oferta candidatului, personalitateaacestuia, dezbaterea public\ [i interpersonal\ a agendei electorale [i a mizeloracesteia; conjunctura economic\; evenimentele din timpul campaniei electoralecare pot conferi o anumit\ semnifica]ie ac]iunii electorale.

2. Memoria electoratului. Factorii men]iona]i mai sus influen]eaz\ (i) memoria petermen scurt a aleg\torului cu privire la candidat, precum [i (ii) criteriile cucare aleg\torul evalueaz\ situa]ia personal\ [i climatul economic [i politic almomentului.Cercet\rile au relevat c\, la momentul votului sau dup\ vot, aleg\torii nu re]ininforma]iile la care au avut acces în timpul campaniei (ei nu pot oferi detaliiasupra ofertei candidatului); în schimb, aleg\torii pot formula o serie deimpresii referitoare la candidat. Aceasta înseamn\ c\ informa]ia mediatic\ ajut\publicul (poten]ialii aleg\tori) s\-[i formeze impresii despre candida]i, nu îns\[i motiva]ii sau argumente. Practicile de mediatizare între]in memoria atitudinal\a electoratului: publicul re]ine despre un candidat nu atât fapte, argumente [icronologii, cât impresii [i atitudini produse la momente diferite.

3. Practicile de mediatizare electoral\. Cadrajul (framing) [i focalizarea informa]ieipolitice (priming) de c\tre mass-media pot ac]iona ca mecanisme de influen]area votului.Informa]ia politic\ mediatizat\ este cadrat\, adic\ plasat\ într-un anumit contextcare orienteaz\ publicul spre un anumit tip de evaluare a actorilor politici. Depild\, dac\ unei informa]ii i se confer\ o importan]\ mai mare, publicul estecondus astfel s\ caute responsabilii; mai mult, cadrajul informa]iei poate puneîn lumin\ un tip de responsabilitate (colectiv\ sau individual\) (Iyengar, 1987).Informa]ia focalizat\ fixeaz\ aten]ia public\ spre un anumit obiect care devineun criteriu de evaluare a actorilor politici. Focalizarea presupune prezentareaunei teme cu o anumit\ frecven]\ în acela[i unghi de vizibilitate. Publicul vafolosi aceast\ tem\ pentru a evalua ac]iunea politic\. Dac\ schimb\m obiectul,putem schimba opinia despre un actor politic sau despre direc]ia votului. Înacest sens, Gerstlé (1996) ofer\ ca exemplu rezultatul scrutinului preziden]ialdin Fran]a în campania electoral\ din 1996.În prima parte a campaniei, sondajele au indicat în mod constant c\ premierulBalladur avea cele mai mari [anse s\ dobândeasc\ mandatul. Din momentul încare mass-media au început s\ difuzeze masiv informa]ii privind situa]ia econo-mic\ a momentului, Balladur a înregistrat o regresie vertiginoas\ în sondaje,sfâr[ind prin a pierde alegerile. Nu întotdeauna informa]iile respective con]ineau


57

referiri explicite la Balladur în calitatea sa de prim-ministru. Focalizarea asupraunuia [i aceluia[i obiect (starea economiei) a între]inut o anumit\ opinie despreresponsabilii politici. De asemenea, un anumit cadraj al informa]iei guverna-mentale � regresul economiei � a trimis publicul în c\utarea responsabilului(care, întâmpl\tor, era [i candidat la Pre[edin]ie).O situa]ie asem\n\toare s-a petrecut [i în timpul campaniei electorale din 1992în SUA. În prima jum\tate a campaniei electorale, pre[edintele de atunci,George Bush, a condus deta[at în sondaje. Din perspectiva sondajelor [i raportatla contracandida]i, pozi]ia sa era mai mult decât confortabil\. Focalizareamass-media asupra victoriei recent ob]inute în R\zboiul din Golf crease spa]iulnecesar pentru opinii favorabile pre[edintelui. Mai mult, contracandidatul s\u,Bill Clinton, era deja ]inta unui scandal (cazul Paula Jones) de natur\ s\-icompromit\ întreaga ac]iune electoral\. {i totu[i, în ultima parte a campaniei,popularitatea pre[edintelui-candidat avea s\ regreseze atât de mult în sondajeîncât, în cele din urm\, incredibilul s-a produs: Bill Clinton, aparent unoutsider perfect, câ[tiga cursa preziden]ial\.Cum poate fi explicat\ volatilitatea unui electorat petrecut\ într-un timp atât descurt? Pân\ la acel moment, speciali[tii obi[nuiau s\ plaseze fenomenul volati-lit\]ii într-un interval temporal considerabil extins (în orice caz, intervalulcuprindea perioada mandatului preziden]ial). Fenomenul era explicat ca otendin]\ sedimentat\ în �durata lung\� a politicului. Cazul american [i celfrancez au semnalat pertinen]a unor noi variabile � de termen scurt � în analizacomportamentului electoral.Din momentul în care mass-media americane au focalizat aten]ia public\ asuprast\rii economiei na]ionale, s-a schimbat [i obiectul opiniei despre pre[edinte:opinia pozitiv\ fondat\ pe criteriul �victoria în R\zboiul din Golf� a fost treptatînlocuit\ cu o alta, negativ\, bazat\ pe criteriul �regresul economiei americane�.

4. Conectarea publicului. Aceste dou\ practici de mediatizare (dar nu numai ele)men]in publicul conectat la un flux informa]ional despre campanie [i, implicit,la un anumit ritm atitudinal (de aici [i denumirea de modelul �on line�: Lodge,McGraw, Stroh, 1989). Publicul î[i ajusteaz\ constant impresiile despre candidatîn func]ie de noile cadre de percep]ie (cite[te: noile criterii de evaluare) pe carele furnizeaz\ mass-media.

5. Influen]area comportamentului electoral. Efectul asupra c\ruia nu se maidiscut\: practicile de mediatizare ofer\ publicului criterii de evaluare a candi-datului [i a ofertei sale. Efectul care înc\ suscit\ interpret\ri: aceste mecanismede influen]are modific\ ele într-adev\r op]iunea electoral\?

Potrivit autorilor acestui model de analiz\, practicile de mediatizare nu modific\op]iunea ini]ial\, ci permit aleg\torului s\-[i justifice �preferin]a�, s\ o plaseze


58

într-un cadru mai complex din punctul de vedere al criteriilor de evaluare. Informa]iamediatizat\ suscit\ aten]ia publicului asupra anumitor aspecte (non)electorale pebaza c\rora publicul î[i reîmprosp\teaz\ impresiile despre candidat. Publicul vautiliza îns\ aceste impresii în raport cu identitatea partizan\. A[adar, pe bazainforma]iei mediatizate, aleg\torul î[i poate legitima în al]i termeni decât pân\atunci identitatea partizan\.

Într-o interven]ie recent\, Holbrook (1996) arat\ c\ informa]ia mediatizat\poate afecta decizia electoral\, dar numai în anumite condi]ii: dac\ sondajele deopinie indic\ un decalaj semnificativ între cota de sprijin a candidatului înainte saula începutul campaniei [i procentul de voturi la care candidatul poate ajunge înrespectiva campanie.

Aceste condi]ii exprim\ a[a-numita lege a �echilibrului electoral� potrivit c\reia,în anul electoral respectiv, candida]ii [i partidele pot atinge o anumit\ cot\electoral\. A[adar, fiecare candidat dispune de un anumit capital electoral. Dac\,înaintea campaniei, candidatul nu [i-a epuizat deja capitalul [i dac\ ac]ioneaz\eficient în campania electoral\, atunci el poate s\ evolueze pân\ la cota superioar\a capitalului s\u electoral. Pe de alt\ parte, dac\ un candidat porne[te în campaniecu cota maxim posibil\ a capitalului s\u electoral, atunci [ansele ca el s\-[i extind\capitalul în decursul campaniei electorale sunt diminuate; candidatul nu mai arespa]iu �de mi[care� suficient, mai ales în fa]a unui contracandidat care face ocampanie bun\, exploat^nd eficient diferitele resurse electorale.

Legea echilibrului electoral trebuie îns\ corelat\ cu atitudinea aleg\torilor fa]\de condi]iile na]ionale (starea economic\ [i politic\ a ]\rii).

Dac\, înaintea campaniei, atitudinea aleg\torilor fa]\ de condi]iile na]ionale sereflect\ într-o cot\ de evaluare apropiat\ de capitalul electoral al candidatului,atunci [ansele ca aleg\torii s\-[i schimbe opinia despre candidat sunt limitate. Însitua]ia invers\, exist\ probabilitatea ca aleg\torul s\ fie influen]at de variabile petermen scurt, precum informa]ia mediatizat\ sau evenimentele din timpul cam-paniei. Totu[i, dac\ e ca aleg\torul s\ cânt\reasc\ între condi]iile na]ionale [ievenimentele din timpul campaniei (obiect al informa]iei mediatizate), primele aravea rolul decisiv în formularea op]iunii electorale.

Observ\m c\, în cele din urm\, ambele interpret\ri confer\ unor variabile determen lung (identitatea partizan\ [i condi]iile na]ionale) importan]a maxim\ înformularea votului. Ambele consider\ c\ aceste variabile sunt reactivate ([i nu apli-cate a priori) prin mecanisme de influen]are (variabilele de termen scurt), dintrecare unele sunt de natur\ mediatic\. Diferen]a const\ în faptul c\ aceste variabilede termen lung sunt asimilate în memoria aleg\torului cu intensitate diferit\.

În timp ce identitatea partizan\ se constituie, de regul\, prin acumul\ri îndelun-gate, fiind o constant\ a memoriei [i socializ\rii politice a aleg\torului, evaluareacondi]iilor na]ionale este un proces care necesit\ mai pu]in timp, putând fi declan[at


59

undeva înainte de începerea campaniei sau în preajma acesteia. Variabila �condi]iina]ionale� caracterizeaz\ o perioad\ concret\ în decursul c\reia s-au desf\[uratanumite ac]iuni politice a c\ror responsabilitate poate fi imputat\. În func]ie deaceast\ variabil\, putem explica de ce, la un moment dat, electoratul î[i poateschimba � aparent în mod nea[teptat � atitudinea fa]\ de unii actori politici.Evident, nu întotdeauna aceste noi atitudini genereaz\ schimbarea op]iunii elec-torale. În cele din urm\, identitatea partizan\ este un criteriu de evaluare mult maipersistent, a c\rui destabilizare presupune plasarea aleg\torului într-o conjunctur\excep]ional\, din punct de vedere pragmatic, ideologic [i emo]ional.

Este astfel probabil ca mecanismele de influen]are (care introduc variabile determen scurt) [i evaluarea condi]iilor na]ionale s\ modifice op]iunea electoral\, înprimul rând a celor care nu au o identitate partizan\ conturat\ [i, totodat\, îndelungexersat\ (cât de intens\ este o identitate partizan\ [i în ce condi]ii constituie oproblem\ separat\).

În esen]\, �mesajul� modelului ar putea fi rezumat astfel: pentru a lua odecizie (de pild\, una electoral\) avem nevoie de criterii de evaluare [i de o�situa]ie-miz\� la care s\ raport\m criteriile respective. De cele mai multe ori,�situa]ia-miz\� (de pild\, �ce [anse am s\ progresez dac\ va câ[tiga candidatul«X»��) nu este specificat\ în mod expres în informa]ia la care avem acces la unmoment dat: astfel, de[i uneori informa]iile referitoare la ac]iunea guvernamental\nu au nici o leg\tur\ explicit\ cu candida]ii sau cu diferitele aspecte electorale,aceste informa]ii pot avea consecin]e majore asupra imaginii candidatului [i,implicit, asupra votului.

Folosim ceea ce ni spune la un moment dat nu numai pentru a caracteriza ositua]ie imediat\ (cea în care ne afl\m eu [i interlocutorii mei), ci [i pentru a evaluao situa]ie de ordin general. În func]ie de cum �cadrez� informa]ia, pot influen]adecizia interlocutorului meu nu neap\rat în leg\tur\ cu tema imediat\ pe care oabordez, ci în leg\tur\ cu o alta care, pentru mine [i interlocutor, poate reprezentao tem\ mai important\ decât prima.

Modelul situa]ional are un poten]ial euristic important pentru analiza ac]iuniipolitice [i a comportamentului electoral în condi]iile mediatiz\rii.

Premisele acestui model sunt mai aproape de psihologia politic\ a unui electoratmai pu]in rigid [i dispus s\ evalueze politicianul �în situa]ie�, [i nu neap\rat prinprisma loialit\]ii fa]\ de un personaj sau o familie politic\.

Modelul redefine[te, de asemenea, func]ia ac]iunii politice. Actorul politic estejudecat în interac]iune, [i nu doar în spa]iul de reprezentare (al unei tradi]iipolitice). Tot ceea ce el va afirma pe parcursul unei campanii electorale sau ceeace al]ii vor afirma despre el poate deveni pentru electorat un criteriu de evaluare avotului. Pe de alt\ parte, regimul de mediatizare îl oblig\ pe candidat s\ fieconectat în permanen]\ la ac]iunea contracandida]ilor, adic\ la situa]ii imprevizibile.


60

Cu alte cuvinte, nevoia de sensibilitate la conjunctur\ de care vorbe[te Gerstlé(1996) este valabil\ nu numai pentru electorat, ci [i pentru actorul politic.

În fine, modelul situa]ional marcheaz\ o nou\ etap\ de cercetare în ceea ceprive[te mult discutata problem\ a efectelor mass-media.

Se renun]\ la punctul de vedere potrivit c\ruia mass-media nu sunt implicate �decât accidental � în deznod\mântul unei campanii electorale. În noua optic\,mass-media nu determin\, ci influen]eaz\ ac]iunea politic\ [i comportamentulelectoral. Influen]a mass-media poate fi uneori chiar decisiv\ (în anumite condi]ii,cele pe care le-am men]ionat mai sus). Mass-media nu doteaz\ publicul cuinforma]ii, ci cu diferite cadre de percep]ie a actorilor politici. O dat\ acumulate,aceste cadre sunt activate fie la momentul votului (mai ales dac\ aleg\torul nu esteatât de legat de familia politic\ pe care o reprezint\ actorul politic respectiv), fiela urm\toarea campanie electoral\.

Modelul analizei de discurs

Modelul analizei de discurs ar putea contribui la integrarea produsului Media [i aefectelor într-un cadru analitic unitar astfel încât mediatizare versus efectelemediatiz\rii s\ nu mai constituie dou\ capitole distincte de cercetare.

Ce este un discurs

Discursul este un mod de utilizare a unei limbi, precum [i a altor resurse decomunicare într-o anumit\ situa]ie (limbaje, vocabulare specifice, conven]ii deadresare, canale de comunicare, identitatea interlocutorului); este, de asemenea,un mod de organizare a faptelor pe care le comunic\m (select\m anumite fapte, levaloriz\m din punctul de vedere al importan]ei [i le prezent\m într-o anumit\ordine1).

În func]ie de situa]ia în care ne afl\m, trat\m într-un anumit fel faptele, astfelîncât s\ putem produce efecte legitime asupra interlocutorilor no[tri (efecte care auo recunoa[tere social\); producem diferite comentarii despre faptele pe care lecomunic\m [i, implicit, despre situa]ia noastr\ la un moment dat (Recanati, 1980;Ducrot, 1991; Maingueneau, 1991).

Comentând faptele pe care le comunic\, actorul social î[i atribuie o pozi]ieîn situa]ia respectiv\ [i, în acela[i timp, atribuie o pozi]ie interlocutorului s\u

1. Nu ne propunem s\ abord\m aici întreaga problematic\ a analizei de discurs. Ne intere-seaz\ relevan]a acestui model pentru analiza ac]iunii politice mediatizate.


61

(pe care acesta din urm\ o poate accepta sau respinge) (Charaudeau, 1992;Maingueneau, 1991). Prin discurs, actorul social î[i distribuie subiectivitatea într-ositua]ie anume 2.

Discursurile pot fi definite [i ca proiecte de interac]iune social\ la care indiviziirecurg în situa]ii specifice. În func]ie de diferitele reprezent\ri pe care le avemdespre interlocutor [i, implicit, despre situa]ia în care ne afl\m (reprezent\ri carese pot multiplica pe m\sur\ ce schimbul discursiv se deruleaz\), recurgem laanumite strategii de interac]iune.

De asemenea, dincolo de rela]ia noastr\ cu interlocutorul, interac]iunea vizeaz\întotdeauna [i un �interlocutor-ter]�. Astfel, pentru a ne legitima pozi]ia pe carene-o atribuim la un moment dat, convoc\m (prin citare, parafraz\, presupozi]ii,metadiscurs etc.) diferite �voci� � anumite conjuncturi, ac]iuni, argumente, pescurt, alte �discursuri� care ne pot conferi credibilitate. Niciodat\ nu putem fisingurul �autor� sau �autorul definitiv� al unui discurs; suntem mereu condi]iona]ide încorporarea unei adev\rate �polifonii sociale� pe care o utiliz\m în func]ie deidentitatea destinatarului 3.

Pentru a func]iona ca proiect de interac]iune social\, orice discurs ia forma uneiac]iuni relativ reglementate. Producând un discurs, depindem de diferite tipuri deresurse [i conven]ii sociale, precum [i de poten]ialul acestora pentru situa]ia în carene afl\m (reglementare extern\). Pe de alt\ parte, pentru a avea un �discurs�trebuie s\ imprim\m actului nostru de comunicare mai multe tr\s\turi constantecare indic\ pozi]ia pe care ne-o asum\m în situa]ia dat\ (reglementare intern\).

Una dintre problemele controversate în ceea ce prive[te no]iunea de discurs esteinten]ionalitatea sau, altfel spus, cât de pertinent este s\ echival\m discursul cu oactivitate strategic\. Nu intr\m aici în detalii. Distingem îns\ între discursurilestrategice [i discursurile �naturale�.

Primele sunt concepute programatic pentru a transmite �coeren]a� [i �adev\rul�pozi]iei noastre fa]\ de faptele pe care le evalu\m la un moment dat. Procedurile

2. În studiul de fa]\, sintagma �actor social� se refer\ atât la actorul-�personaj social�, cât[i la actorul-�personaj al unei ac]iuni discursive� (vezi în acest sens distinc]ia pe careCharaudeau [1992] o face între locutor [i/sau subiectul psiho-social [i enun]iator sausubiectul în [i prin discurs). În anumite etape ale demonstra]iei, prefer\m sintagma �actorsocial� pentru a semnala c\, la nivelul discursului propriu-zis, între cele dou\ dimensiuniale unui act de comunicare (social\ [i, respectiv, enun]iativ\) nu se poate face decât odistinc]ie de metod\, altminteri fiind vorba de un concept unitar.

3. Referitor la problema �autorului de discurs�, a se vedea conceptele de tipul: �enun]arepolifonic\� (Ducrot, 1991), �surse de enun]are eterogene� (Vion, 1991), �eterogenitateadiscursului�, discursul ca �lectur\ a unei arhive� (Maingueneau, 1991), �dialogism�(Bachtin, 1981) etc. Deosebim discursurile [i în func]ie de modalitatea (mai mult sau maipu]in explicit\) în care ele semnaleaz\ preluarea interdiscursului. Maingueneau (1991)distinge între �eterogenitatea semnalat\� [i cea �constitutiv\� discursului.


62

discursive nu sunt utilizate întâmpl\tor, ci pentru a declan[a un proces depersuasiune în ceea ce prive[te �adev\rul� comentariului nostru.

�Discursul natural� nu este neap\rat un calcul strategic. Ceea ce pentru interlo-cutorii no[tri întâmpl\tori sau neîntâmpl\tori pare a fi un �discurs�, în fapt, pentrunoi poate fi un �reflex practic� acumulat de-a lungul �biografiei� noastre discursive.Pentru cel\lalt, ac]iunea noastr\ poate p\rea reglementat\ ca �discurs� întrucâttrimite interlocutorul la o �schem\� explicativ\ pe care acesta a recunoscut-o.

A[adar, discursul nu este neap\rat o procedur\ de �deturnare� a interlocutorului,actorul social având un �discurs� chiar [i atunci când nu inten]ioneaz\ s\ produc\un discurs. Organizarea subiectivit\]ii presupune nu numai ac]iune planificat\, ci[i reflexe cultivate în timp.

Analiza de discurs

Din punct de vedere discursiv, ac]iunea social\ este analizat\ pornind de la termeniicu care actorul social însu[i localizeaz\ [i legitimeaz\ o ac]iune în timp [i înspa]iu, astfel încât el s\-[i poat\ atribui o pozi]ie în situa]ia dat\. Prin diferitemecanisme discursive, actorul social adapteaz\ �reguli� sociale eterogene (inclusivprofilul interlocutorului) la identitatea sa, precum [i la situa]ia dat\.

Formulat la grani]a mai multor discipline, modelul discursiv abordeaz\ ac]iuneasocial\ din perspectiva mecanismelor de producere. O astfel de analiz\ presupuneidentificarea diferitelor tipuri de cauze �macrosociale� care se reg\sesc în actelenoastre de comunicare: de la reglement\ri �de sistem� la cele ce ]in de �istoria devia]\� [i de tipul situa]iei în care ne afl\m. Actul de comunicare este reconstituitîn func]ie de modul în care ne asum\m aceste �cauze�.

Analiza discursiv\ nu elimin\ total reduc]ionismul inerent cercet\rii sociale. Laprima vedere, discursul constituie o alt\ categorie prin care se încearc\ explicareafenomenelor sociale. Exist\ îns\ unele deosebiri care fac ca analizele în termeni dediscurs s\ aib\ mai multe [anse de a descoperi [i demonstra interac]iunea (între�structur\� [i �ac]iune�).

În primul rând, analiza socialului ca �discurs� nu necesit\ izolarea unei caracte-ristici individuale, a unor procese, norme sau valori sociale. Prin discurs desemn\mopera]iile pe baza c\rora fiecare dintre noi ia o pozi]ie fa]\ de un anumit eveniment[i fa]\ de o conjunctur\ (social\, profesional\, cotidian\ etc.). În al doilea rând,no]iunea de discurs cere ca analiza socialului s\ porneasc\ chiar de la elementelecare-l structureaz\, respectiv cele care indic\ ac]iunea actorului social, implicareaacestuia într-un act. Este adev\rat c\ evaluarea (interpretarea) ac]iunii socialenecesit\ invocarea unor cauze structurale (care dep\[esc cadrul strict în care sedesf\[oar\ ac]iunea); îns\ opera]iile discursive ale actorului social sunt cele care


63

indic\ aceste cauze, [i nu a[tept\rile sau supozi]iile analistului. De aceea, analizaoric\rui tip de discurs porne[te de la a[a-numi]ii indici de enun]are, care semnaleaz\c\ actorul social ac]ioneaz\ (realizeaz\ opera]ii de comunicare la un moment dat),asumându-[i, într-un fel sau altul, actul de comunicare.

Desigur, se poate obiecta faptul c\ nu de pu]ine ori structura �oblig\� actoriisociali s\-[i �asume� enun]area (se poate invoca aici faimoasa critic\ a lui Bourdieula adresa sondajelor de opinie care, efectuate într-un cadru creat de cercet\tor, nufac decât s\ confirme un repertoriu de probleme [i unele variante de r\spuns la carecel intervievat nu se gândise în prealabil). Nu exist\ îns\ situa]ii de comunicare�nealterate�, în care ac]iunea actorilor sociali s\ nu fie marcat\ de specificul�situa]iei� în care ei interac]ioneaz\.

Analiza de discurs include un vocabular specific [i anumite premise sociologice:� cine sunt cei care î[i asum\ la un moment dat un act de comunicare;� rela]iile [i circumstan]ele sociale care alimenteaz\ identitatea celor implica]i

în actul de comunicare;� �arhiva� sau practicile [i semnifica]iile care au deja o circula]ie în spa]iul

public;� dimensiunea institu]ional\ a �arhivei� � a[a-numitele acte de comunicare

�autorizate�.Dincolo de diferitele curente, analiza de discurs necesit\ adoptarea unor prin-

cipii de cercetare:

1. Identificarea evenimentului: obiectul analizei este localizat pe axa �eu-aici--acum� [i abordat ca un act singular întreprins de un actor social într-o situa]ieanume (la un moment dat, într-un spa]iu [i într-o conjunctur\);

2. Mecanica sau modalizarea evenimentului: analiza urm\re[te diferitele resursecomunica]ionale (o limb\, un limbaj, un vocabular, expresii, acte de limbaj etc.),precum [i argumentele (teme, situa]ii, conven]ii etc.) utilizate de actorul socialla construc]ia evenimentului;

3. Normalizarea sau legitimarea evenimentului: sunt identificate elementele constantecare se reg\sesc în actul de comunicare; respectivele constante indic\ anumiteconven]ii [i ritualuri de interac]iune social\. Pe aceast\ baz\, cercet\torul poatedemonstra cum anume actorii sociali utilizeaz\ diversele �reguli sociale�adaptându-le la o logic\ identitar\ de ac]iune. Cercet\torul ajunge s\ identificediferite condi]ii de producere a discursului (inclusiv condi]ii macrosociale),pornind de la termenii cu care actorii sociali în[i[i semnaleaz\ cât de mult seimplic\ [i î[i asum\ actul de comunicare. Discursul poate fi astfel calificat cafiind ac]iune social\ care instaureaz\ [i, în acela[i timp, modific\ o situa]iesocial\.


64

Surse teoretice ale analizei de discurs. Teoria enun]\rii

Producând un discurs, utiliz\m resursele de care dispunem în situa]ia dat\ (înprimul rând, limba în care comunic\m) astfel încât s\ putem ac]iona asuprainterlocutorilor [i, implicit, asupra situa]iei în care ne afl\m. Cu fiecare utilizarea categoriilor unei limbi [i a diferitelor �reguli� sociale, producem efecte, cre\m,a[adar, un eveniment. Cu fiecare discurs, transform\m �regula� sau institu]iilesociale (o limb\, un limbaj, un vocabular, o tonalitate, un gest sau o formul\ deadresare) într-un eveniment.

În terminologia discursiv\, fiecare utilizare a limbii în situa]ie este un evenimentsau un act singular denumit �enun]are� (avem în vedere interven]ia unui actorsocial cu o biografie social\ ac]ionând la un moment dat; nu ne referim la faptulîn sine care poate fi mai mult sau mai pu]in �original�4).

De obicei, prin �discurs� în]elegem produsul sau rezultatul mai multor enun]\ri,a[adar, al unor moduri diferite de utilizare a limbii [i a altor limbaje în situa]iadat\. Unele moduri de enun]are sunt cultivate în situa]ii specifice sau de c\treanumite grupuri sociale, de unde [i efectele tipice rezultate (vorbim, în acest caz,de practici discursive).

În]elegând discursul ca un ansamblu de enun]\ri, sus]inem ideea c\ oricediscurs este ac]iune ce redefine[te o situa]ie dat\. Prin discurs, coment\m situa]iaîn care ne afl\m � o modific\m �, creând astfel o situa]ie nou\.

Aportul teoriei enun]\rii la analiza discursului const\ în renun]area la distinc]iaideologizant\ dintre �contextul exterior� (deja constituit) al unui discurs [i �contextulinterior�, ultimul fiind considerat o simpl\ reflectare a primului (Maingueneau,1987, p. 137).

Evident, rolul nostru în orice situa]ie de comunicare depinde de �istoria� pecare am acumulat-o anterior [i pe care o utiliz\m în actul de comunicarepropriu-zis. Aceast\ �istorie� nu poate îns\ transp\rea decât prin enun]are, a[adar,prin realizarea actului de comunicare (Maingueneau [1991] citeaz\ în acest sensafirma]ia de-acum clasic\ a lui Parret [1983]: �teoria discursului nu este o teoriea subiectului înainte ca acesta s\ enun]e ceva��). Efectele rezultate au o anumit\func]ie social\ care, o dat\ identificate, transform\ enun]area în discurs.

4. F. Recanati (1980) este cel care define[te enun]area (activitatea prin care se produce unenun]) ca fiind atât fapt sau eveniment, cât [i sens (1980, pp. 206, 215). Orice enun] esteautoreflexiv: în func]ie de modul ales pentru a enun]a, semnal\m inten]ia noastr\ de acomunica, tipul de comunicare (limba, limbajul, canalul de comunicare etc.), precum [imodul de comunicare (promisiune, ordin, constatare etc.). În opinia noastr\, inten]ia de acomunica nu înseamn\ neap\rat c\ ne asum\m aceast\ inten]ie în fa]a interlocutorului (laRecanati, uneori aceste dou\ aspecte se confund\). De[i toate interven]iile noastre discursivesunt posibile numai pentru c\ semnal\m participarea noastr\ la un act de comunicare, nuîntotdeauna indic\m [i inten]ia noastr\ prealabil\ de a comunica (adesea, ne supuneminten]iei interlocutorului de a comunica, iar acest lucru poate transp\rea în enun]are).


65

~n timp ce pragmatica a scos în eviden]\ dimensiunea institu]ional\ a oric\ruidiscurs (pentru a produce un discurs utiliz\m reguli [i conven]ii sociale), teoriaenun]\rii a pus în lumin\ dimensiunea evenimen]ial\ a discursului (fiecare discurseste un act singular).

�Sociologizarea� analizei de discurs:Foucault [i �[coala francez\�

Contribu]iile teoretice din ultimii ani tind s\ �sociologizeze� analiza de discurs, fiepreluând unele concepte sociologice (mai ales din interac]ionismul simbolic, dinetnometodologie, din sociologia ac]iunii sau din etnografie), de psihologie social\(mai ales cognitiv\), din teoria comunic\rii (mai ales din semiotic\, etnografiacomunic\rii, comunicarea intercultural\ [i interna]ional\), fie sociologizând con-cepte din teoria literar\ [i semiotic\.

�Sociologizarea� analizei de discurs vizeaz\, în primul rând, termenii-cheieprin care descriem în actul enun]\rii rela]ia dintre �institu]ie� sau �regul\ social\�[i �ac]iune� (sau �eveniment�). Pe aceast\ linie se înscriu mai ales analizele�[colii franceze� marcate de teoria discursului la M. Foucault.

La Foucault, chestiunea de baz\ pentru analiza unui discurs const\ în identi-ficarea regulilor care permit unui actor social s\ enun]e [i, totodat\, s\ exploatezeactul enun]\rii (Foucault men]ioneaz\ ca reguli de enun]are statutul unui actorsocial care îi confer\ dreptul de a se exprima, dispozitivul institu]ional în careacest statut se manifest\, tipul de situa]ie în care este plasat actorul social prinstatut [i institu]ii).

Teoria lui Foucault despre discurs a cunoscut o serie de reformul\ri în sensulunei descrieri mai pu]in abstracte a �regulilor� care permit enun]area. La Foucault,ceea ce se enun]\ [i modalitatea enun]\rii nu conteaz\ decât în m\sura în caretrimit la unele reguli generice de enun]are. Abord\rile la care ne vom referi încontinuare încearc\ s\ recupereze identitatea social\ a enun]iatorului (care laFoucault este unul abstract).

Astfel, D. Maingueneau utilizeaz\ no]iunea de �practic\ discursiv\� (no]iunepreluat\ de la Foucault) pentru a stabili obiectul analizei de discurs. Aceastaacoper\ cele dou\ niveluri ce reglementeaz\ simultan orice discurs: pe de-o parte,�arhiva� (ansamblul enun]\rilor care exprim\ aceea[i pozi]ie, termen aproximativechivalent cu ceea ce Foucault nume[te �reguli�); pe de alt\ parte, comunitateadiscursiv\, �adic\ grupul sau re]eaua de grupuri în interiorul c\rora sunt produse[i utilizate textele provenind din aceea[i arhiv\. «Comunitatea discursiv\» nutrebuie în]eleas\ într-un sens restrictiv: nu este vorba numai de grupuri (institu]ii [irela]ii între agen]i), ci de tot ceea ce implic\ existen]a acestor grupuri în planulorganiz\rii materiale [i al modurilor de via]\� (Maingueneau, 1991, p. 190).


66

Pentru Maingueneau, orice discurs este [i ethos, �o modalitate de a spune caretrimite la un mod de a fi, la imaginarul unei lumi care scap\ opozi]iei naive dintrecuvinte [i lucruri� (Maingueneau, 1991, p. 186).

La Pierre Bourdieu, �sociologizarea� regulilor sociale (care reglementeaz\enun]area [i, implicit, discursul) este [i mai accentuat\.

Avem �discurs� atunci când enun]\rile noastre satisfac o serie de �reguli derecunoa[tere� cum ar fi:

� suntem persoana legitim\ pentru a comunica un anumit con]inut;� situa]ia în care comunic\m este legitim\ [i justific\ actul enun]\rii;� destinatarii viza]i prin enun]are sunt cei legitimi în situa]ia respectiv\;� limbajul în care comunic\m este legitim dac\ e s\ ]inem seama de identitatea

noastr\, a destinatarilor no[tri [i de situa]ia în care ne afl\m (Bourdieu,1982, p. 111).

Îndeplinind aceste reguli, discursul nostru respect\ condi]iile de �acceptabilitatesocial\�. Enun]ând, ne filtr\m subiectivitatea în func]ie de un spa]iu conven]ionalcare ne �autorizeaz\� s\ comunic\m într-un anumit mod [i s\ dobândim �autoritate�5.

În teoria lui Bourdieu, �autoritatea� social\ este constitutiv\ oric\rui discurs.Din acest motiv, discursul presupune din partea autorului opera]ii de autocenzur\[i �denegare� (simbolic\), prin �eufemizare� [i �compromis� (toate indicate lanivelul enun]\rii) .

~n opinia autorilor men]iona]i mai sus, regulile de enun]are, comunitateadiscursiv\, regulile de recunoa[tere simbolic\ sunt adev\rate �institu]ii� care nereglementeaz\ �discursul�.

Teoriile interac]ioniste

Sociologizarea analizei de discurs a continuat [i pe o alt\ pist\ de cercetare �interac]ionist\ � interesat\ mai ales de opera]iile prin care actorul social utilizeaz\institu]iile în actul enun]\rii.

Bazat pe diverse curente de cercetare (analiza conversa]ional\, etnografic\ [ietnometodologic\, sociologia interac]ional\, comunicarea intercultural\, lingvisticade orientare cognitiv\), modelul interac]ionist porne[te de la premisa conformc\reia reglementarea discursului apare nu numai la nivelul �reguli� [i �efecte�, ci[i în ceea ce prive[te �utilizarea regulilor�. A[adar, �regulile� nu se reflect\

5. A[a-numitul discurs institu]ional sau �de autoritate� respect\ � mai mult decât alte tipuride discurs � regulile de recunoa[tere simbolic\ (în acest caz, conteaz\ �cine� este persoanacare enun]\, precum [i dac\ aceast\ persoan\ beneficiaz\ deja de un �capital simbolic�adecvat situa]iei). Consider\m c\ exist\ posibilitatea (mai ales în contextele informale) cao persoan\ s\ nu dispun\ de autoritate formal\ [i/sau simbolic\, [i totu[i s\ devin\legitim\ beneficiind de �autoritatea situa]iei�.


67

mecanic în actul enun]\rii, ci actorul social este cel care recurge strategic la�regulile� sociale în func]ie de ac]iunea destinatarilor.

Volker Hinnenkamp sintetizeaz\ modelul interac]ionist astfel: �Sociologiainterac]ional\ cuprinde toate abord\rile sociologice care trateaz\ comportamentuluman [i structura social\ ca fiind reciproc constitutive� (1991, p. 92).

La nivelul analizei, curentul interac]ionist privilegiaz\ ideea c\ �structura�, indi-ferent de con]inutul ei, devine prin discurs �dependent\ de situa]ie�. Sintagma esteutilizat\ de Jan Blommaert, unul dintre reprezentan]ii acestui curent, pentru a subli-nia c\ interac]iunea în care se angajeaz\ un actor social îi influen]eaz\ nu numai peparticipan]i (discursul lor), ci [i situa]ia în care ace[tia se g\sesc (1991, p. 23).

R. Vion (1991) a �tradus� limbajul conceptual specific curentului interac]ionistîn termenii analizei de discurs [i a propus noi concepte în vederea unei metodologiide cercetare. În opinia sa, conceptul de �activitate discursiv\� ar avea avantajul dea sintetiza dou\ aspecte majore în ceea ce prive[te problematica discursului.

Primul aspect se refer\ la diversitatea opera]iilor prin care un discurs ia na[tere:opera]ii eterogene [i convocate strategic de c\tre actorii sociali. În al doilea rând,conceptul de �activitate discursiv\� este menit s\ atrag\ aten]ia c\ fiecare opera]iede producere a discursului este în fapt o coac]iune (la care contribuie nu numailocutorul, ci [i to]i cei implica]i direct sau indirect în situa]ia de comunicare).

Potrivit lui Vion, a defini astfel discursul înseamn\ s\ admitem c\ �enun]iatorulnu mai este singura surs\ a enun]\rii�, întrucât strategia, semnifica]iile pe care lecomunic\m, miza enun]\rii, pozi]ia care rezult\ prin enun]are, toate sunt coac]iuni,iar enun]iatorul însu[i � un coenun]iator (1991, p. 195) 6.

Autorul reformuleaz\, de asemenea, ideea de interac]iune: interac]iunea numai este în]eleas\ ca fiind �suma ac]iunilor individuale�, ci este ac]iunea noastr\reconstruit\ împreun\ cu interlocutorul (cu alte cuvinte, nu putem vorbi de inten]iibrute, ci de inten]ii coactivate).

În perspectiva interac]ionist\, enun]area depinde de o situa]ie pre-stabilit\ (înc\înainte de a enun]a, rela]ia noastr\ cu interlocutorii este deja codificat\), fiind totodat\un act emergent, un eveniment (atunci când enun]\m, utiliz\m rela]ia �codificat\�).

6. R. Vion (1991, p. 181) clasific\ astfel principalele orient\ri în ceea ce prive[te pragmaticadiscursului:� analiza conversa]ional\ sau �pragmatica interac]iunilor conversa]ionale� (Kerbrat-

-Orrechioni, 1989): se studiaz\ conven]iile de interac]iune care reglementeaz\discursul în regim conversa]ional (Grice; Goffman);

� analiza actelor de limbaj: se studiaz\ discursul ca act performativ (Austin, Searle);� analiza presupozi]iei, a implica]iei [i a implicitului (discursul ca regim de disimulare,

ca ansamblu al �lucrurilor nespuse�) sau semantica argumentativ\ (Grice, Anscombre,Ducrot);

� analiza argument\rii: discursul ca distribu]ie logic\ a actelor de limbaj sau cadistribu]ie strategic\ a argumentelor (Vion, Sperber, Wilson).


68

În analizele care urmeaz\, no]iunea de �discurs� va fi utilizat\ în sensul deactivitate discursiv\.

Mediatizarea ac]iunii politice

Modelul analizei de discurs poate integra cercetarea produsului mediatic [i aefectelor corespunz\toare. A[adar, chiar dac\ mass-media, actorii politici [i publiculac]ioneaz\ defazat, fiecare constituie pentru cel\lalt o condi]ie de producere apropriei ac]iuni. Faptul c\ mass-media, actorii politici [i publicul interac]ioneaz\defazat nu împiedic\ stabilirea �contractului de comunicare� între cele trei p\r]i,astfel încât fiecare s\ poat\ avea unele a[tept\ri cu privire la ceilal]i doi interlocutori.

Canalele mediatice dispun de o gril\ de mediatizare care include o întreag\tipologie de produse mediatice, cu un anumit grad de standardizare [i, implicit, derecunoa[tere social\ (de aici, proliferarea studiilor de pia]\ comandate de canalelemediatice, studii care m\soar\ consumul mediatic [i, implicit, orizontul de a[teptareal publicului).

La rândul s\u, actorul politic asimileaz\ unele dintre principiile mediatiz\riimai ales din perspectiva efectelor probabile asupra publicului. Acesta din urm\este familiarizat cu specificul unei situa]ii de mediatizare [i poate utiliza formulelede mediatizare noi (cu atât mai mult cu cât mass-media nu experimenteaz\ niciodat\�gratuit�, ci ]in seama de �enciclopedia mediatic\� a publicului [i a diferitelorgrupuri sociale care îl alc\tuiesc).

Canalul mediatic [i publicul î[i ajusteaz\ fiecare ac]iunea unul în raport cucel\lalt, astfel `nc^t analiza separat\ a mediatiz\rii [i a efectelor acesteia nu sejustific\. Modelul analizei de discurs demonstreaz\ c\ analiza mass-media întermeni de �produs mediatic� versus �efecte mass-media� este o fals\ problem\,la fel ca [i întrebarea dac\ mediatizarea ac]iunii politice are sau nu efecte asuprapublicului. În aceste condi]ii, analizele ar trebui s\ se intereseze de felul în caremass-media utilizeaz\ discursul interlocutorului (al publicului) pentru a construiprodusul mediatic; de felul în care publicul folose[te diferitele produse mediaticepentru a-[i construi un �habitus� mediatic.

Analiza de discurs poate extinde analiza mediatiz\rii ca mecanism de influen]area publicului. Am prezentat în capitolul precedent cele dou\ practici de mediatizarea informa]iei politice care pot influen]a op]iunea publicului (practica focaliz\rii [ia cadrajului). Pe baza analizei de discurs, ar putea fi identificate [i alte mecanismeprin care mass-media influen]eaz\ publicul.

Nu în ultimul rând, modelul analizei de discurs poate servi caracterului inter-disciplinar al comunic\rii mediatice. Charaudeau (1997) consider\ în acest sens c\studiile mass-media au nevoie de o �interdisciplinaritate focalizat\� � apelul la disci-pline diferite care î[i pot g\si un loc pertinent în interiorul unei discipline specifice.


69

PARTEA A II-A

CONSTRUC}IA DISCURSIV|A AC}IUNII POLITICE

~N CAMPANIA PREZIDEN}IAL|DIN 1996

70

71

Capitolul 5

AC}IUNEA CANDIDA}ILOR :DISCURSUL ELECTORAL

Cine au fost competitorii

În acest capitol, vom analiza �retorica electoral\ a puterii� în campaniapreziden]ial\ din 1996. Avem în vedere discursurile electorale apar]inând candida-tului-pre[edinte Ion Iliescu [i celor doi candida]i ai opozi]iei (Emil Constantinescu[i Petre Roman) care, prin rezultatul scrutinului, aveau s\ formeze puterea politic\dup\ 1996.

Contextul competi]ional

Campania electoral\ din 1996 a fost precedat\ de alegerile locale care s-au dovedita fi un fel de �repeti]ie general\� a scrutinului. Derularea [i rezultatele alegerilorlocale configuraser\ deja spa]iul electoral. Victoria net\ a opozi]iei la aceste alegerisemnala o fisur\ serioas\ în ma[in\ria puterii politice (reprezentat\ atunci de PDSR[i de pre[edintele Ion Iliescu). Puterea se confrunta cu primul e[ec dup\ [apte anide guvernare � o perioad\ însumând dou\ mandate politice (1990 [i 1992).

Alegerile locale [i, nu în ultimul rând, sondajele de opinie efectuate înainteacampaniei electorale au dus la identificarea principalilor candida]i la Pre[edin]ie.

Protagoni[tii campaniei preziden]iale

Ion Iliescu, pre[edintele în func]ie, creditat la începutul lui 1996 cu [ansele celemai mari în ceea ce prive[te op]iunea electoral\, candida pentru un nou mandatpreziden]ial. Aceast\ candidatur\ a declan[at numeroase polemici care aveau s\ fieîntre]inute pe tot parcursul anului electoral.

În primul rând, a fost pus\ la îndoial\ legalitatea constitu]ional\ a nouluimandat: Ion Iliescu considera c\ intr\ în competi]ie pentru ob]inerea celui de-aldoilea mandat preziden]ial, întrucât primul s\u mandat nu fusese ob]inut conformreglement\rilor din actuala Constitu]ie. În schimb, pentru opozi]ia politic\ [i o

72

parte a opiniei publice, Ion Iliescu candida pentru un al treilea mandat � un mandatneconstitu]ional.

În al doilea rând, s-a comentat intens statutul candidatului Ion Iliescu: acestaintra în competi]ie în calitate de candidat al forma]iunii politice PDSR, de[i el nuera membru al acestui partid; de asemenea, el candida [i pe listele parlamentareale acestui partid.

Emil Constantinescu, candidatul care beneficia de rolul �liderului tradi]ional alopozi]iei�, se lansase pe scena politic\ la alegerile preziden]iale din 1992, când apierdut mandatul în favoarea lui Ion Iliescu. Cu toate acestea, el a reu[it s\ impun\în vocabularul politic al momentului conceptul de candidat al opozi]iei unite,respectiv al coali]iei politice CDR.

Dup\ alegerile din 1992, CDR a cunoscut numeroase reconfigur\ri [i convulsii.Principala preocupare a lui Emil Constantinescu a constat în �politizarea� condi]ieisale de lider [i de candidat, ambele tributare mult timp imaginii universitare (încampania electoral\ din 1992, �capitalul politic� al lui Constantinescu se întemeiasepe condi]ia sa de profesor universitar).

Emil Constantinescu devine membru al PN}CD, partidul-nucleu al coali]ieiCDR, [i este ales liderul oficial al coali]iei (dup\ dispari]ia lui Corneliu Coposu).La începutul campaniei preziden]iale din 1996, Emil Constantinescu includea dejala capitolul �trecut politic� faptul c\ reu[ise nu doar s\ men]in\ CDR, ci [i s\consolideze coali]ia prin rezultatele ob]inute la alegerile locale.

Este greu de evaluat �cine pe cine a purtat� spre victoria electoral\ din 1996:coali]ia sau personalitatea lui Emil Constantinescu. Probabil c\ ambele, îns\ nu înacela[i timp. Pân\ la numirea lui Constantinescu în fruntea CDR, simbolul coali]ieica institu]ie era predominant în spa]iul public. Îns\ faptul c\ Emil Constantinescua devenit liderul forma]iunii cu pu]in timp înainte de a dobândi [i rolul de candidatal acestei forma]iuni la preziden]iale avea s\-l impun\ în centrul aten]iei publice [is\-l propulseze într-un regim de mediatizare intens. Din acel moment, personali-tatea lui Emil Constantinescu a devenit resortul principal al CDR.

Spre deosebire de ceilal]i doi candida]i, în 1996, Petre Roman participa pentruprima dat\ la campania preziden]ial\. La începutul anului electoral, Petre Romanreprezenta cazul liderului care, de[i consacrat pe scena politic\, nu dispunea decapital electoral. În sondajele de opinie, Petre Roman ocupa pozi]ia a treia, dar cuun procentaj necompetitiv (la fel ca [i forma]iunea sa politic\). Trecutul s\u politicera, dac\ nu vulnerabil, oricum discutabil: Petre Roman trebuia acum s\-[i justificepozi]ia de lider al unui partid din opozi]ie în condi]iile în care el participase laguvernare al\turi de actuala putere, iar numele s\u fusese asociat cu ac]iuni politiceextrem de controversate (precum �mineriadele�, scandalurile de corup]ie etc.).

În perioada premerg\toare alegerilor locale [i pân\ la debutul oficial al campa-niei electorale din 1996, Petre Roman a recurs la acumularea capitalului s\u

CONSTRUC}IA DISCURSIV| A AC}IUNII POLITICE

73

electoral. Candidatul [i-a clarificat mai întâi rolul pe scena politic\ [i, implicit, pecea electoral\, ac]iune f\r\ de care mesajul s\u ar fi avut toate [ansele s\ nug\seasc\ destinatari.

Petre Roman a inclus în �campania� de explicitare a pozi]iei sale în spa]iulelectoral, pe de-o parte, trecutul s\u politic (pe care nu-l putea anula) [i, pe de alt\parte, actuala sa rela]ie cu principala forma]iune a opozi]iei, CDR (rela]ie pe carenu o putea eluda, dar care trebuia astfel formulat\ încât s\ nu afecteze identitateacandidatului).

La o ac]iune similar\ a recurs [i Partidul Democrat (al c\rui lider era PetreRoman), un partid care avea nevoie s\-[i clarifice rela]iile cu celelalte familiipolitice. O solu]ie în acest sens a fost formarea unei coali]ii cu Partidul SocialDemocrat Rom^n. Astfel, ambele partide au beneficiat de avantajul dobândirii uneistructuri simbolice (coali]ia social-democrat\ USD) cu ajutorul c\reia puteau ocupaun �spa]iu electoral�.

La fel ca [i în cazul CDR, ideea de coali]ie (ca parteneriat) semnala o condi]iepartinic\ mai pu]in rigid\ în ceea ce prive[te valorile împ\rt\[ite. Pe de alt\ parte,coali]ia trebuia s\ suplineasc\ baza social\ deficitar\ a partidelor care intrau încomponen]a sa.

Ca [i Emil Constantinescu, Petre Roman devenea liderul unei coali]ii politice (eadev\rat, unul dintre lideri), beneficiind astfel de un spa]iu simbolic în care î[iputea investi personalitatea sa politic\, urmând ca, la rândul ei, aceasta s\ dinami-zeze ac]iunea structurii politice. Resursa �coali]ia USD� a facilitat procesul deconstruc]ie identitar\ a candidatului Petre Roman atât fa]\ de Emil Constantinescu(cu care împ\rt\[ea obiectivul înfrângerii în alegeri a lui Ion Iliescu [i a PDSR),cât [i fa]\ de Ion Iliescu (care revendica tot o identitate social-democrat\, fapt carear fi putut obstruc]iona demersul lui Roman).

Formarea coali]iei USD chiar în anul electoral 1996 a institu]ionalizat ideea desocial-democra]ie focaliz^nd aten]ia public\ asupra acestei ac]iuni; într-o anumit\m\sur\, preten]iile asem\n\toare ale altor partide, în special ale PDSR, erau astfelconfiscate. Spre deosebire de ceilal]i doi candida]i, Petre Roman [i-a articulat �dinmers� capitalul electoral. Nu în ultimul rând, este posibil ca apari]ia lui PetreRoman în calitate de candidat alternativ al opozi]iei s\ fi contribuit la ac]iunile deredefinire politic\ înregistrate atât în rândul CDR (care, treptat, în decursul anuluielectoral [i-a asumat o localizare ideologic\, conceptul de �opozi]ie unit\� devenindinsuficient), cât [i în PDSR, ale c\rui probleme identitare s-au men]inut pe totparcursul anului electoral.

AC}IUNEA CANDIDA}ILOR: DISCURSUL ELECTORAL

74

Spa]iul electoral: �Turneul candida]ilor�

În campania electoral\ din 1996, posturile de televiziune au conceput formuletelevizuale destinate mediatiz\rii candida]ilor la Pre[edin]ie. Cazul pe care îl lu\mîn discu]ie este cel al emisiunii electorale �Turneul candida]ilor�, difuzat\ lapostul privat Antena 1 [i proiectat\ în vederea mediatiz\rii platformei electorale.

Ca produs televizual, emisiunea �Turneul candida]ilor� a exploatat o situa]ie demediatizare tip �talk-show� care a instaurat anumite conven]ii de interac]iune,anumite roluri, precum [i o tematic\ specific\.

Ca logistic\, emisiunea �Turneul candida]ilor� a fost creat\ în regim decoproduc]ie: la începutul fiec\rei emisiuni, realizatorul anun]a dup\ criterii ierar-hice o list\ considerabil\ de organizatori, incluzând în cea mai mare parte cotidiene,o companie de publicitate [i postul Antena 1 (acesta din urm\ men]ionat în primule[alon al organizatorilor). Participarea candida]ilor la emisiune a fost condi]ionat\de acceptul financiar al acestora. Participarea publicului telespectator la producereaemisiunii a fost condi]ionat\ de consumul de pres\ scris\: în fiecare zi, în paginileziarelor organizatoare erau publicate taloane de participare (de evaluare) pe carecititorii � dup\ ce vizionau emisiunea � urmau s\ le trimit\ la redac]iile ziarelorpentru ca acestea s\ alc\tuiasc\ un clasament al op]iunilor electorale.

Implicarea unor jurnali[ti în concep]ia [i producerea emisiunii (partajarearesponsabilit\]ii), criteriul financiar care a reglementat selec]ia candidatului careurma s\ fie mediatizat (un criteriu obiectiv de selec]ie), criteriul formal de evaluare(opinia telespectatorilor), toate aceste condi]ii logistice au institu]ionalizat emi-siunea [i i-au conferit o identitate impersonal\.

Am asistat astfel la un caz atipic: un post de televiziune care nu î[i asum\paternitatea emisiunii. Produc\torul emisiunii nu este (numai) postul Antena 1, ciun post care difuzeaz\ o �emisiune-institu]ie� conceput\ pe baza contribu]iei maimultor actori institu]ionali.

Ca tip de informa]ie, emisiunea a cultivat platforma electoral\ a candidatului.Cu toate acestea, deoarece realizatorii emisiunii au modificat de mai multe oriconven]iile de interac]iune, emisiunea a l\sat impresia unei informa]ii diverse.Participan]ilor li s-au alocat roluri diferite astfel încât aceea[i tem\ (platformacandidatului) a fost tratat\ în contexte deosebite, de unde [i impresia unei tematicinoi, respectiv a unor �probe� noi care trebuiau trecute de candidat. Emisiunea�Turneul candida]ilor� a beneficiat de [ase modalit\]i de organizare a schimbuluidiscursiv între participan]i.


75

�Turneul candida]ilor 1�

Participan]ii: moderatorul, candidatul, stafful [i anturajul acestuia, electoratul(acesta din urm\ fiind prezent prin întreb\rile selec]ionate în prealabil de c\tremoderator [i adresate candidatului).

Schimbul de replici: întrebare � r\spuns.Interven]ia moderatorului s-a limitat la formularea unor întreb\ri �obligatorii�

(pentru to]i candida]ii) [i a unora calificate drept �agend\ electoral\�. Cea maimare parte a interven]iilor candidatului au fost monologuri. În unele cazuri,r\spunsul candidatului a fost �confirmat� de c\tre unii dintre membrii anturajului.

Secven]ele-ritual:1) �secven]a publicitar\�: prezentarea unui clip publicitar al candidatului la

începutul, la mijlocul [i la sfâr[itul emisiunii;2) �secven]a introductiv\�: moderatorul prezint\ organizatorii emisiunii;3) �secven]a anturajului�: candidatul î[i prezint\ echipa care l-a înso]it în

studio;4) �secven]a biografic\�: biografia personal\, profesional\ [i politic\ a candi-

datului conceput\ sub forma unui text citit de c\tre moderator; difuzareaunui film biografic conceput de echipa electoral\ a candidatului;

5) �secven]a politic\�: sintetizarea platformei electorale a candidatului �în 100de cuvinte� (o cerin]\ niciodat\ respectat\);

6) �secven]a întreb\rilor punctuale�: r\spunsul succint al candidatului cuprivire la probleme majore din agenda electoral\ (aceast\ secven]\ a fostrareori pus\ în practic\ din cauza r\spunsurilor mult prea lungi ale candi-datului);

7) �secven]a aleg\torului�: moderatorul adreseaz\ candidatului întreb\ri for-mulate de c\tre aleg\tori (prin intermediul ziarului Libertatea);

8) �secven]a ludic\�: participantul-candidat premiaz\ una dintre întreb\rilepuse de aleg\tori, premiul fiind oferit de c\tre organizatorii emisiunii.

Situa]ia de mediatizare: o �discu]ie� între candidat [i moderator, primul avândlegitimitatea dreptului la explica]ie, iar al doilea fiind delegatul unei institu]ii(emisiunea �Turneul candida]ilor�) al c\rei rol este s\ asigure comunicarea literal\a platformei electorale � în termenii propu[i de c\tre candidat. Emisiunea este unspa]iu de etalare a identit\]ii candidatului, iar moderatorul nu se erijeaz\ `ncomentator, ci are rolul de a oficia interven]ia candidatului.


76


Participan]ii: candidatul, moderatorul, electoratul (prezent prin întreb\rile înregistrate[i selectate în prealabil de c\tre moderator), publicul (prezent prin întreb\riformulate la telefon pe parcursul emisiunii);

Schimbul de replici: întrebare � r\spuns.Moderatorul adreseaz\ candidatului întreb\ri formulate din rândul electoratului

[i al publicului. Întreb\rile moderatorului sunt restrânse ca num\r, iar r\spunsulcandidatului apare sub forma unui monolog a c\rui durat\ st\ la latitudinea lui.

Secven]ele-ritual:1) �secven]a publicitar\� (la începutul, la mijlocul [i la sfâr[itul emisiunii);2) �secven]a introductiv\�;3) �secven]a monologului� (candidatul r\spunde la una dintre întreb\rile puse

de aleg\tori, întrebare selectat\ în prealabil de moderator);

Situa]ia de mediatizare: comunicare �demonstrativ\� în situa]ia de �turneuelectoral�. Candidatul î[i etaleaz\ platforma la solicitarea aleg\torilor.


Participan]ii: candidatul, contracandida]ii, moderatorul; doi jurnali[ti din presascris\ invita]i prin tragere la sor]i; un astrolog.

Schimbul de replici: întrebare � r\spuns.Candidatului i se adreseaz\ o întrebare formulat\ de c\tre fiecare dintre contra-

candida]ii participan]i la emisiunea �Turneul candida]ilor�; întrebarea este filmat\în prealabil. Întreb\rile moderatorului nu sunt numeroase, iar termenii [i duratar\spunsului r\mân la latitudinea candidatului.

Secven]ele-ritual:1) �secven]a publicitar\� (la începutul [i la sfâr[itul emisiunii);2) �secven]a introductiv\�;3) �secven]a monologului�: candidatul î[i prezint\ platforma electoral\ din

perspectiva întreb\rii adresate de c\tre contracandidat;4) �secven]a mass-media�: jurnali[tilor din presa scris\ invita]i în studio li se

aloc\ în finalul emisiunii între 5 [i 10 minute pentru a comenta sau a adresao întrebare candidatului, care r\spunde sub forma unui monolog.Aceast\ secven]\ a conferit jurnali[tilor invita]i în emisiune un rol compa-tibil atât cu logica emisiunii, cât [i cu cea a evenimentului electoral.Prezen]a jurnali[tilor a contribuit la institu]ionalizarea emisiunii �Turneul


77

candida]ilor� (efectul creat: emisiunea este gestionat\ de comunitateamediatic\) [i, în acela[i timp, a semnalat condi]ia de evaluator a jurnalistului,un rol obligatoriu într-o campanie electoral\. Acest rol a fost îns\ conceputdup\ criterii exclusiv formale, jurnali[tii neputându-[i manifesta identitatea(a se vedea în acest sens întreb\rile adresate candida]ilor, întreb\ri neutrale,mai mult de complezen]\ [i care nu au vizat un aspect controversat al ac]iuniicandidatului).

5) �secven]a ludic\�: astrologul invitat în emisiune prezint\ �buletinul astral�al candidatului, opera]ie care, evident, nu presupunea [i previziuni privindrezultatul alegerilor.

Situa]ia de mediatizare: comunicare �demonstrativ\� într-un context polemicsimulat: candidatul î[i etaleaz\ platforma electoral\ la solicitarea programat\ acontracandidatului [i a jurnali[tilor din presa scris\.

�Turneul candida]ilor 4� (�Ultimul mesaj�)

Participan]ii: moderatorul; candidatul prezentat într-un film electoral.

Schimbul de replici: nu este cazul.

Secven]ele-ritual:1) �secven]a introductiv\�;2) �secven]a identitar\�: prezentarea unui material filmat în care candidatul

comunic\ �mesajul crucial� al discursului s\u electoral � o sintez\ a iden-tit\]ii electorale.

Situa]ia de mediatizare: monolog politic în regim de urgen]\. Candidatul î[isintetizeaz\ platforma, prezentând-o ca discurs imperativ. Candidatul nu esteprezent în studioul emisiunii, iar discursul s\u este reglementat din punctul devedere al duratei. Moderatorul anun]\ �ultimul mesaj� al candidatului. Asist\m lao �situa]ie-limit\� în care candidatul însu[i î[i evalueaz\ discursul electoral dinperspectiva �informa]iei cruciale� pentru aleg\tor. �Ultimul mesaj� al candidatuluieste un demers elaborat, interiorizat, conceput dincolo de presiunea unei emisiuniîn direct sau a unei înregistr\ri în studio. Cu alte cuvinte, conven]ia �abolirii�dispozitivului televizual a fost parte din situa]ia de mediatizare a candidatului.


78

�Turneul candida]ilor 5� (�Finala mic\�)

Participan]ii: moderatorul [i cinci dintre candida]ii prezenta]i în ciclurile emisiunii�Turneul candida]ilor� (C.V. Tudor, G. Frunda, I. Pop de Popa, Tudor Mohora,Nicolae Manolescu); s-au prezentat patru candida]i, Nicolae Manolescu refuzânds\ participe la aceast\ formul\ a emisiunii.

Criterii de participare:1) candida]ii situa]i pe locurile 4-8 în preferin]ele telespectatorilor;2) candida]ii �cu o dubl\ menire în aceast\ campanie, deci, în primul rând, de

a trage spre fotoliul de la Cotroceni [i, în al doilea rând, de a trage partide�(moderatorul emisiunii Octavian Andronic, 28 octombrie 1996).

Aceast\ �defini]ie� care, implicit, aloca o �pozi]ie� candida]ilor avea s\ fiereluat\ în termeni explici]i la urm\toarea emisiune, a[a-numita �final\ mare�:�Dup\ dezbaterea de asear\ la care au fost invita]i candida]ii cu dubl\ trac]iune,[i anume cei al c\ror prim obiectiv a fost acela de a-[i remorca propriile forma]iunipolitice spre etajele superioare ale procentelor electorale�� (Octavian Andronic,Antena 1, 30 octombrie 1996).

Schimbul de replici: întrebarea moderatorului/r\spunsul candida]ilor/r\spunsul--replic\ al contracandidatului.

Moderatorul lanseaz\ o întrebare tematic\ (despre rolul institu]iei preziden]iale)care este urmat\ de un schimb de replici între candida]i [i de interven]iile laconiceale moderatorului.

Secven]ele-ritual:1) �secven]a introductiv\�;2) �secven]a polemic\ 1� (candida]i � moderator): unii dintre candida]ii pre-

zen]i, precum [i cel absent (dar care a trimis o justificare scris\ privindabsen]a sa) contest\ situa]ia de mediatizare în care au fost plasa]i, consi-derând c\ modul în care aceasta a fost conceput\ confer\ participan]ilor opozi]ie de natur\ s\ influen]eze op]iunea electoral\ a spectatorilor (�can-dida]ii-deja-perdan]i�).Moderatorul r\spunde, negând c\ emisiunea �Turneul candida]ilor� ar fireglementat\ dup\ criterii concuren]iale (de[i moderatorul a repetat acestecriterii în �secven]ele introductive� de la fiecare emisiune precedent\, de[i,a[a cum am v\zut mai sus, el a definit înc\ de la începutul emisiunii condi]iaperdant\ a acestor candida]i; în fapt, termenii cu care organizatorii aujustificat prezen]a candida]ilor în emisiune au fost ambigui, neîn]elegându-sedac\ statutul perdant al candida]ilor a fost dedus din testarea preferin]eipublicului sau dac\ se subîn]elege).


79

În condi]iile în care situa]ia de mediatizare a fost fie contestat\ (de c\trecandida]i), fie abolit\ (de c\tre moderator), ea a trebuit s\ fie redefinit\ [i,o dat\ cu ea, rolul participan]ilor în emisiune.Acest caz a semnalat fragilitatea �contractului de comunicare� prin careorganizatorii au legitimat emisiunea �Turneul candida]ilor�: organizatorii[i-au propus s\ simuleze în condi]ii de arbitraj impar]ial (de unde [i insti-tu]ionalizarea emisiunii) o competi]ie electoral\ evaluat\ �pe simulatorulopiniei publice� (sintagma a fost utilizat\ de c\tre moderator în �secven]aintroductiv\� a fiec\rei emisiuni, dar nu a fost niciodat\ explicitat\ îndeajuns,fapt care a generat confuzii cu privire la implicarea �opiniei publice� înderularea emisiunii). Acest �contract de comunicare� a inclus simularea nunumai a regimului competi]ional, ci [i a rezultatului s\u (la fel ca în cazulsondajelor de opinie).O asemenea procedur\ poate contribui, prin a[a-numita �spiral\ a t\cerii�(Noelle-Neuman, 1972), la formarea deopotriv\ a �opiniei publice� (înleg\tur\ cu evaluarea ac]iunii electorale) [i a op]iunii electorale propriu-zise(prin simularea deznod\mântului competi]iei). Or, chiar dac\ admitem acesteconsecin]e, un asemenea �contract� nu poate fi îndeplinit decât dac\ exist\reguli [i instrumente precise de simulare a ierarhiei finale a competitorilor;altminteri, totul poate trece drept o tentativ\ ilicit\ de confiscare a op]iuniielectorale.Situa]ia de mediatizare a fost conceput\ în a[a fel încât numai conven]iacontractului de comunicare a fost explicit\, nu îns\ [i modalitatea de aplicarea ei (mai ales în ceea ce prive[te partea referitoare la �simulatorul opinieipublice�); altfel spus, aplicarea �contractului de comunicare� s-a limitat lasemnalarea periodic\ a faptului c\ exist\ un astfel de �contract�.Având în vedere c\ emisiunea �Turneul candida]ilor� s-a derulat pe toat\durata campaniei electorale, este posibil ca efectul generat de acest �contractde comunicare� (simularea unei ierarhii electorale) s\ fi avut o anumit\rezonan]\ în rândul publicului. Dincolo de faptul c\ acest tip de �contract�este contestabil într-o campanie electoral\, el a fost aplicat deficitar, reali-zatorii uitând s\ specifice modalitatea de realizare a ierarhiei electorale.

3) �secven]a monologului�: candida]ilor li se aloc\ prin tragere la sor]i cinciminute pentru a-[i exprima punctul de vedere referitor la tema propus\;

4) �secven]a polemic\ 2� (candidat � contracandidat): candida]ii î[i disput\�defini]ia� temei lansate spre dezbatere de c\tre moderator.

Situa]ia de mediatizare: negocierea platformei electorale � a unui aspect alacesteia � în condi]ii polemice.


80

�Turneul candida]ilor 6� (�Finala mare�)

Participan]ii: moderatorul [i doi dintre candida]ii prezen]i în emisiunea �Turneulcandida]ilor� (Emil Constantinescu [i Petre Roman).

Candida]ii sunt numi]i �doi dintre candida]ii importan]i ai acestui scrutin�(Octavian Andronic, 30 octombrie 1996, Antena 1), dup\ ce, în prealabil, acela[imoderator se referise la emisiunea din acea sear\ ca la �o dezbatere între candida]iicredita]i cu cele mai mari [anse la Pre[edin]ie� (ibidem).

Din defini]ia moderatorului nu s-a în]eles clar care este rolul candida]ilor înemisiune: au fost ei oare invita]i întrucât au îndeplinit un criteriu formal departicipare prev\zut în regulamentul emisiunii (preferin]a publicului) sau pentru c\ei au fost credita]i cu [anse mai mari decât ceilal]i candida]i, inclusiv în raport cucei care nu au participat la emisiune (de unde [i formularea �candida]i importan]iai acestui scrutin�)?

Moderatorul a definit rolul candida]ilor pe baza unor criterii contradictorii:1) sondajele de opinie [i opiniile anali[tilor (�Am afirmat pe tot parcursul

turneului un lucru de maxim\ importan]\. Nu ne-am propus [i nu propunems\ facem ierarhii, singura ierarhie valabil\ este cea a urnelor. Asta nuînseamn\ c\ poate fi ignorat\ o realitate vehiculat\ de sondajele de opinie[i de opiniile anali[tilor� � Octavian Andronic).Invocând acest criteriu, moderatorul a abandonat conceptul �simulatorul deopinie� pe care-l utilizase în secven]a introductiv\ a tuturor emisiunilorprecedente �finalei mici�.

2) pozi]ia candida]ilor rezultat\ din ac]iunea lor în campanie (din nou, uncriteriu din afara �regulamentului intern al emisiunii�);

3) �contractul de comunicare� al emisiunii (�Dup\ cum am men]ionat îns\,ideea acestei întâlniri finale a figurat în regulamentul Turneului, chestiunecare a fost cunoscut\ în urm\ cu o lun\ când, de altfel, domnul Roman, depild\, [i-a programat ziua de ast\zi sau nu [i-a programat în ziua de azi alteactivit\]i� � Octavian Andronic).

Ca [i în cazul emisiunii pe care am codificat-o �Turneul candida]ilor 5�,moderatorul a precizat conven]ia, dar f\r\ s\ men]ioneze [i procedura de aplicare.Spre deosebire de emisiunea precedent\, conven]ia îns\[i a fost comunicat\ întermeni contradictorii, nefiind clar dac\ aceasta apar]ine situa]iei de mediatizare�Turneul candida]ilor� sau dac\ a fost preluat\ din alte situa]ii electorale.

Schimbul de replici: întrebare � r\spuns.Moderatorul adreseaz\ celor doi candida]i întreb\ri privind, în principal, rolul

institu]iei preziden]iale (aceasta a fost [i tema a[a-numitei �finale mici�). Candida]iirecurg la monolog.


81

Secven]ele-ritual:1) �secven]a introductiv\�;2) �secven]a polemic\ 1� (moderator � candidatul absent): moderatorul comen-

teaz\ scrisoarea-refuz a candidatului Ion Iliescu de a participa la aceast\emisiune, amintind c\ Ion Iliescu a acceptat regulamentul �Turneului candi-da]ilor�, deci [i participarea la actuala emisiune;

3) �secven]a polemic\ 2� dintre candida]ii prezen]i în studio [i contracandidatulabsent: fiecare dintre cei doi candida]i comenteaz\ reprobator absen]a luiIon Iliescu, calificat\ drept o tentativ\ de a evita confruntarea direct\;

4) �secven]a monologului�;5) �secven]a publicitar\�;6) �secven]a ultimului mesaj�: candida]ii comunic\ un mesaj �final� (într-o

emisiune precedent\, �Turneul candida]ilor 4�, candida]ii prezentaser\ dejaun �ultim mesaj�, înregistrat îns\ în afara studioului de televiziune).

Situa]ia de mediatizare: candida]ii î[i etaleaz\ platforma electoral\ într-unschimb polemic indirect cu contracandidatul absent de la emisiune.

* * *

Emisiunea �Turneul candida]ilor� a fost un produs mediatic cu caracteristiciproprii, un proiect de comunicare electoral\ apar]inând unui post de televiziuneprivat. �Turneul candida]ilor� a fost singura emisiune electoral\ difuzat\ pe toat\durata campaniei electorale. Aceea[i situa]ie de mediatizare a fost pus\ la dispozi]iacandida]ilor de mai multe ori în decursul campaniei (candida]ii Emil Constantinescu[i Petre Roman au participat la patru emisiuni, iar Ion Iliescu la patru).

Publicul a avut acces la �discursul electoral ca platform\�, iar candida]ii [i-auputut etala �coeren]a� [i redundan]a discursului electoral. Emisiunea a devenitastfel un spa]iu de manifestare a retoricii electorale.

�Sociologia� ofertei prioritare

În aceast\ sec]iune vom aborda oferta prioritar\ a candida]ilor la Pre[edin]ie EmilConstantinescu, Ion Iliescu [i Petre Roman. Ne referim la acea parte a discursuluielectoral pe care candidatul a considerat-o obligatorie pentru evaluarea ac]iuniisale în campania electoral\. �Oferta prioritar\� este discursul electoral prezentatdup\ criteriul importan]ei � dup\ o serie de �semne de aten]ionare� marcate chiarde c\tre candidat.


82

La postul de televiziune Antena 1, acela[i produs mediatic (emisiunea �Turneulcandida]ilor�) a generat situa]ii de mediatizare diferite în care candida]ii [i-auputut prezenta discursul electoral ca monolog. Candida]ii [i-au putut valoriza astfeldiscursul electoral din perspectiva rolului atribuit de situa]ia de mediatizare.

Emisiunea �Turneul candida]ilor� a prev\zut întotdeauna o secven]\ în carecandidatul a avut dreptul de a-[i prezenta platforma electoral\. Astfel: la �Turneulcandida]ilor 1�, moderatorul solicita candidatului o sintez\ a platformei saleelectorale; la �Turneul candida]ilor 2� (�Ultimul mesaj�), candidatul puteaprezenta � sub forma unui material filmat � mesajul s\u �la sfâr[it de campanie�.În fine, toate situa]iile de mediatizare din emisiunea �Turneul candida]ilor� aucuprins momente de publicitate electoral\ alese de c\tre candidat.

Ciclul de emisiuni �Turneul candida]ilor� a permis candidatului s\ recurg\ lamateriale electorale elaborate în prealabil, unele dintre ele nefiind conceputespecial pentru aceast\ emisiune. Prezentarea discursului electoral ca �material dejaexistent� a constituit o prim\ modalitate prin care candidatul a indicat importan]aspuselor sale.

În tentativa de a explica relevan]a nara]iunii pentru teoria [i cercetarea social\,Somers [i Gibson (1994, p. 64) atrag aten]ia c\ nara]iunea este �o tr\s\tur\constitutiv\ vie]ii sociale�. Actorii sociali �selecteaz\� fapte sociale pe care letransform\ în �nara]iuni� [i le folosesc drept strategii de legitimare în fa]a interlo-cutorilor. Pe de alt\ parte, ei �reinterpreteaz\� nara]iunile deja existente în memoriacolectiv\ [i în spa]iul public (p. 61).

Pornind de la o analiz\ de discurs, vom prezenta în continuare nara]iunile cucare candida]ii Emil Constantinescu, Ion Iliescu, Petre Roman [i-au legitimatoferta prioritar\, prezent^nd publicului criterii de evaluare (pentru metoda deanaliz\ [i aplica]ii, a se vedea anexele).

Modelul preziden]ial

Fiecare dintre cei trei candida]i a considerat portretul-robot al viitorului pre[edinteuna dintre temele-pivot ale ofertei prioritare. În mod surprinz\tor, candida]ii ausupralicitat distinc]ia dintre institu]ia Pre[edin]iei [i persoana pre[edintelui. Eiau valorizat excesiv persoana pre[edintelui utilizat\ drept criteriu de evaluare aofertei electorale. Cei trei candida]i [i-au disputat imaginea unui pre[edinte moral,responsabil, competent, uman [i capabil s\ controleze evolu]ia global\ a societ\]iiromâne[ti.

Ofertele electorale au pus în centrul aten]iei publice modelul paternalist depre[edinte. Felul în care Emil Constantinescu [i ceilal]i doi candida]i au tratatrela]ia pre[edinte � Pre[edin]ie a permis valorizarea modelului paternalist (de[i


83

Emil Constantinescu s-a revoltat deseori pe parcursul campaniei împotriva acestuimodel). Insistând asupra ideii c\ numai un anumit tip de persoan\ ar trebui s\accead\ la Pre[edin]ia ]\rii, candida]ii au diminuat rolul institu]iei preziden]iale. Eiau l\sat impresia c\ e[ecul politic ]ine de voin]a preziden]ial\ ca expresie apersonalit\]ii celui care exercit\ aceast\ func]ie. Modelul paternalist a fost readusîn aten]ia public\ [i prin faptul c\ to]i cei trei candida]i au luat în calcul mediulsocial al viitorului pre[edinte.

Atunci când au lansat pe pia]a electoral\ profilul viitorului pre[edinte, dincolode oferta referitoare la institu]ia preziden]ial\, candida]ii au conferit personajuluipreziden]ial o dimensiune populist\.

Ion Iliescu a repetat de nenum\rate ori c\ provine �din rândul celor mul]i [inec\ji]i� pe care îi reprezint\ în campania electoral\; Emil Constantinescu asubliniat c\ este un om simplu care tr\ie[te [i locuie[te în condi]ii similare tuturoroamenilor obi[nui]i, iar Petre Roman s-a prezentat drept �unul de-al nostru�.

În mod simptomatic, comportamentul preziden]ial a fost puternic sociologizat:provenind din �rândul celor mul]i�, candida]ii s-au plasat fa]\-n fa]\ cu �puterea�.La momentul electoral 1996, candida]ii s-au raportat la o societate scindat\ între�putere� [i �cet\]eni�.

Insistând neobi[nuit de mult asupra rela]iei dintre �pre[edinte� [i �oameniiobi[nui]i�, candida]ii au personalizat puterea producând un efect pe care �probabil � nu [i l-au dorit: ei au pus în circula]ie imaginea pre[edintelui binevoitor,eludând imaginea pre[edintelui care ac]ioneaz\ în limitele unui sistem (democratic).

Polemica electoral\ a fost, de asemenea, personalizat\. În repetate rânduri,candida]ii au asociat persoana moral\ a contracandidatului cu capacitatea sapolitic\. Astfel, Emil Constantinescu [i Petre Roman au subliniat c\ Ion Iliescu nuar avea legitimitatea moral\ pentru a candida, având în vedere bilan]ul politicdezastruos [i neputin]a acestuia; la rândul s\u, Ion Iliescu a contestat candidaturalui Emil Constantinescu pe baza unui �amatorism politic�.

Numeroasele referiri la persoana pre[edintelui au generat o întreag\ polemic\în ceea ce prive[te atribu]iile pre[edintelui (Ion Iliescu, pre[edintele în func]ie, afost acuzat c\ nu [i-a îndeplinit rolul preziden]ial, iar el, la rândul s\u, a contestatcompeten]a contracandida]ilor, ar\tând c\ ace[tia nu sunt la curent cu limitelemandatului preziden]ial).

La cea de-a treia campanie electoral\ desf\[urat\ dup\ pr\bu[irea regimuluicomunist, dezbaterea electoral\ a fost în continuare centrat\ asupra unei temeprecum atribu]iile institu]iei preziden]iale; dac\ la aceasta ad\ug\m [i faptul c\modelul paternalist a fost reactivat, putem recunoa[te semnele unui sistem demo-cratic incipient.


84

Miza campaniei electorale

Discursurile candida]ilor au plasat rezultatul alegerilor într-o ordine fondatoare.De rezultatul competi]iei electorale urma s\ depind\ �soarta ]\rii [i a tuturor�,�înl\turarea r\ului� (Petre Roman, 28 octombrie), �modificarea de esen]\ adestinului istoric al poporului român� (Ion Iliescu, 28 octombrie), viitorul acestuia.Într-o conjunctur\ dramatic\, în care ]ara �se afl\ la r\spântie� (Petre Roman),votul devine �vital� (Ion Iliescu), fiind nevoie nu numai de solidaritatea electo-ratului, ci [i de curajul acestuia (Petre Roman: �Nu v\ fie fric\, învingem!�).

Fiecare dintre cei trei candida]i a considerat c\ de rezultatul alegerilor depinde�salvarea� ]\rii. Retorica electoral\ a fost dominat\ de imaginea vie]ii cotidienedevastate de s\r\cie, corup]ie, minciun\ politic\ [i intoleran]\. Electoratul estealc\tuit din pensionari care nu-[i pot asigura o via]\ decent\, tineri care nu aulocuin]e [i locuri de munc\, ]\rani care nu-[i pot lucra p\mântul, chiria[i [i fo[tiproprietari care se confrunt\ cu o legisla]ie confuz\. Întregul context social estegestionat de un mediu politic corupt cu un comportament arbitrar. Pentru candida]iidin opozi]ie, dezastrul societ\]ii era o stare de fapt, în timp ce pentru candidatul--pre[edinte era un pericol iminent.

Candida]ii [i-au proiectat ac]iunea politic\ asupra unei societ\]i ale c\reiarticula]ii necesitau o reformulare complet\. Miza votului a fost asociat\ cu regresulsociet\]ii întregi.

Proiectul electoral

O agend\ electoral\ presupune o list\ de probleme urgente a c\ror rezolvarecontribuie la dezvoltarea unui sistem (democratic, politic, economic). În campaniaelectoral\ din 1996, agenda candida]ilor nu a servit la evaluarea sistemului, ci lainstaurarea acestuia. Nu s-au ofertat alternative politice, ci concep]ii de organizarepe termen lung sau modele politice fondatoare.

Discursul electoral al candida]ilor nu a fost conceput în sensul unei ac]iunipolitice proiectate pentru un mandat preziden]ial. Desigur, fiecare candidat aîndeplinit ritualul de lansare a platformei electorale. Îns\ pe parcursul campanieielectorale, candida]ii nu s-au mai raportat la platform\, care a r\mas astfel numaiun moment formal. În diferitele situa]ii electorale (inclusiv emisiunea �Turneulcandida]ilor� de la Antena 1), candida]ii au preferat s\-[i organizeze discursuldup\ alte criterii decât cele care au stat la baza platformei propriu-zise.

La prima vedere, candida]ii au avansat resurse diferite pentru a defini noulcomportament preziden]ial. Emil Constantinescu a valorizat resursele juridice (a[a--numitul �contract politic�), Ion Iliescu a insistat asupra procesului de �stabilitate�


85

a ]\rii, iar Petre Roman a recurs la resurse moral-psihologice (�certitudinea�candidatului c\ situa]ia general\ a ]\rii poate fi redresat\ prin capacitatea pre-[edintelui). Aceste resurse au fost exploatate intens de cei trei candida]i, eleconstituind principalul criteriu de construc]ie a identit\]ii electorale.

�Contractul politic� ca efect de discurs

Ideea de �contract politic� lansat\ de Emil Constantinescu a avut la vremearespectiv\ o rezonan]\ puternic\ în spa]iul public [i în anumite medii sociale, maiales în cele interesate de via]a politic\. În general, opozi]ia politic\ a calificatcontractarea ac]iunii politice pe un anumit termen drept �proiect nerealist� [i�angajament politic�. Evident, procedând astfel, candidatul a exploatat efectul demoralitate [i credibilitate al practicii contractuale, mai ales într-un context deuzur\ politic\ (ideea de contract politic a fost contrapus\ practicilor unei familiipolitice aflate de [apte ani la putere).

Prin �Contractul cu România�, Emil Constantinescu [i forma]iunea sa politic\se obligau ca, într-un anumit interval ([ase luni de la preluarea puterii), economiaromâneasc\ s\ ating\ anumite cote de redresare, a c\ror probabilitate real\ fusesedeja estimat\ de o echip\ de exper]i; în plus, pentru realizarea �contractului�, seavea în vedere utilizarea a cincisprezece mii de speciali[ti identifica]i deja deechipa de consilieri a candidatului.

Emil Constantinescu a lansat �Contractul cu România� cu aproape un an înaintede campania electoral\ 1996. La momentul campaniei electorale, �Contractul� eradeja o resurs\ de legitimare consacrat\ a candidatului [i a CDR. Mai mult decâtatât, Emil Constantinescu [i-a suplimentat baza contractual\ a discursului s\uelectoral cu înc\ dou\ documente programatice lansate chiar la începutul campaniei[i concepute tot în spiritul unui contract (�Proclama]ia de la Ruginoasa�, �ApelulReconcilierii Na]ionale� de la Alba-Iulia). Aceste documente concentrau ac]iuneacandidatului asupra satului românesc [i a climatului social din ]ar\.

Practicile contractuale au generat efecte discursive multiple, precum:� socializarea electoratului cu oferta electoral\ [i, implicit, cu identitatea

candidatului [i a familiei sale politice;� institu]ionalizarea discursului electoral: lansat periodic, în diverse situa]ii

oficiale, discursul electoral nu a mai trecut drept un simplu ritual electoral;el a dobândit astfel un caracter semielectoral, respectiv semi-�guverna-mental�. Cu alte cuvinte, ideea de contract [i utilizarea sa în momenteatipice din punct de vedere electoral au permis simularea exerci]iului guver-namental [i, prin aceasta, anun]ul unei victorii iminente în alegeri (de altfel,în interven]iile sale ulterioare, candidatul avea s\ sublinieze �eviden]a�victoriei sale adoptând comportamentul tipic pentru un pre[edinte);


86

� personalizarea discursului electoral: contractând discursul electoral, EmilConstantinescu l-a transformat într-un �produs moral�. Prin contract, candi-datul [i-a asumat responsabilitatea politic\, în primul rând, ca persoan\ moral\.

Într-o democra]ie liberal\, ideea de contract este implicat\ de metoda electoral\îns\[i: viitorii lideri sunt mandata]i prin voin]a cet\]enilor-aleg\tori s\ guvernezeun anumit timp. Lansând ideea de �contract politic� ca o resurs\ electoral\ proprie,Emil Constantinescu a valorizat mai pu]in func]ia preziden]ial\ într-un sistemdemocratic [i mai mult persoana care va îndeplini aceast\ func]ie. Paradoxal,procedând astfel, candidatul a pus sub semnul întreb\rii poten]ialul democratic alunui sistem politic, respectiv capacitatea sistemului de a se autoregla în termenidemocratici.

Candidatul s-a comportat ca [i cum responsabilitatea politic\ nu este neap\ratun atribut al sistemului democratic, ci al actorilor politici; candidatul ar fi trebuits\ devin\ pre[edintele unei ]\ri unde rolul preziden]ial depinde înainte de toate depersoan\, mai pu]in de normele democratice (într-o democra]ie, sistemul electoralpresupune un �timp politic� � un �mandat� � astfel încât o familie politic\ nu esteobligat\ s\ p\r\seasc\ puterea dac\ un anumit termen fixat de ea îns\[i nu esterespectat; candidatul a redefinit categoria de �mandat� în func]ie de o concep]iepersonal\, [i nu în func]ie de un sistem consacrat).

Surprinz\tor este faptul c\ pe parcursul campaniei electorale, Emil Constantinescua invocat deseori �Contractul�, îns\ f\r\ a se raporta la con]inutul s\u concret.Exceptând punctul referitor la exper]ii care au elaborat proiectul de redresareglobal\ a ]\rii, candidatul s-a limitat la men]ionarea documentelor care fuseser\deja �oficializate�: �Contractul cu România� (intens mediatizat înainte de campa-nia electoral\), cele dou\ �Proclama]ii� (unele p\r]i din aceste documente au fostintens mediatizate în timpul campaniei), programul de guvernare [i programulpreziden]ial. Emil Constantinescu [i-a asumat existen]a �contractului� [i a unor�programe�, nu îns\ [i prezentarea acestora.

Binele general ca simbol politic

În campania electoral\ din 1996, candidatul Ion Iliescu a reprezentat un caz maipu]in obi[nuit � candidatul care [i-a asumat riscul de a avea un discurs electorallipsit de un proiect politic. Voi explica, în continuare, sensul acestei afirma]ii.

În discursul s\u, candidatul a anun]at fie obiective-deziderat care nu puteau filimitate la durata unui mandat preziden]ial [i care nu se raportau exclusiv lacondi]iile interne din ]ar\ (�integrarea României în structurile globale ale societ\]iimileniului urm\tor�), fie obiective de la sine în]elese pentru orice ideologie [ipentru orice politician (�cre[terea nivelului de trai�, �bun\stare�, �modernizarea[i dezvoltarea ]\rii� etc.).


87

În ceea ce prive[te aplicarea programului s\u, candidatul a prezentat numairesurse probabile (�încredere în posibilit\]ile proprii�, �necesitatea unor ac]iuni con-structive�, �poten]ialul uman al ]\rii�, �utilizarea resurselor ]\rii� etc.). Singureleresurse mai pu]in abstracte pe care candidatul le-a folosit [i le-a supralicitat au fostpropria persoan\, rolul avut în Revolu]ia din decembrie 1989 [i �stabilitatea ]\rii�.

Ion Iliescu a orientat aten]ia public\ asupra persoanei sale pe care a asociat-o custarea de stabilitate a ]\rii; aceste dou\ elemente au constituit principalele criteriide evaluare furnizate electoratului. Candidatul a creat astfel un efect discursiv degenul �nu am altceva s\ v\ ofer decât persoana mea [i stabilitatea ]\rii care estepremis\, obiectiv [i, în acela[i timp, resurs\ de ac]iune politic\�.

Candidatul a definit importan]a ofertei electorale în func]ie de persoana carereprezint\ oferta.

Comunicarea certitudinii ca ofert\ politic\

Spre deosebire de ceilal]i doi candida]i, Petre Roman [i-a sus]inut obiectivul debaz\ al discursului s\u electoral pe baza unor resurse deja probate. El a beneficiatde ceea ce se poate numi o conjunctur\ cu poten]ial electoral: candidatul cu unanumit trecut controversat în structurile de putere. Petre Roman a putut astfel s\invoce resurse precum �competen]\� sau �m\suri economice� într-un contextconcret: situa]ia economic\ la momentul campaniei electorale 1996 comparativ cuperioada în care candidatul a ocupat pozi]ia de prim-ministru.

În campania electoral\ din 1996, Petre Roman s-a definit drept un �continuatoral reformei� ini]iate în calitate de prim-ministru în perioada 1990-1993; dup\primele rezultate pozitive, reforma ar fi fost stopat\ for]at cu concursul actualuluipre[edinte (Ion Iliescu) [i al familiei sale politice.

Dintre criteriile de evaluare furnizate de candidat (competen]a, personalitatea,familia sa politic\, unele m\suri economice), trecutul politic [i �asumarea certi-tudinii� au fost cele mai importante. Aproape la fiecare apari]ie public\, PetreRoman [i-a exprimat certitudinea c\ situa]ia general\ a României se va îmbun\t\]iîn cazul în care el va câ[tiga alegerile. Mai mult decât atât, din punct de vederecomunica]ional, întregul comportament electoral al lui Petre Roman (materialpublicitar, apari]ii televizate, deplas\rile în ]ar\ etc.) a fost astfel organizat încât s\exprime certitudinea candidatului în leg\tur\ cu poten]ialul ofertei sale.

Cau]ionarea ofertei electorale prin �asumarea certitudinii� este o practic\electoral\ riscant\ cu efecte contradictorii: pe de-o parte, ea poate genera ocredibilitate care este atribuit\ candidatului ca persoan\, [i nu spuselor sale (�însinea mea, eu, publicul, [tiu c\ aplicarea ofertei electorale nu poate fi evaluat\ cucertitudine, dar m\ convinge gestul în sine al persoanei care î[i exprim\ certi-tudinea�); pe de alt\ parte, aceast\ tentativ\ poate fi considerat\ drept demagogieelectoral\, publicul descalificând candidatul.


88

Concluzii

�De ce aleg\torii au votat astfel?� De regul\, cercet\torii r\spund la aceast\întrebare apelând la studii de comportament electoral ini]iate sub form\ de sondaje[i anchete aplicate în a[a-numitele �momente semnificative� ale campaniei. R\s-punsurile dezam\gesc adesea a[tept\rile cercet\torilor în condi]iile în care aleg\toriinu î[i �demonstreaz\� op]iunea (a[a cum ar dori anali[tii), ci mai degrab\ o�tr\iesc�, exprimând diferite impresii [i atitudini. Astfel a ap\rut necesitatea de ase studia comportamentul electoral în rela]ie cu diferitele mecanisme de influen]area electoratului (în primul rând mass-media), mecanisme care focalizeaz\ aten]iaasupra unui obiect, transformându-l în criteriu de evaluare.

Mecanismele de influen]are nu sunt neap\rat ac]iuni de �manipulare� mediatic\,ci practici specifice acestui gen de comunicare. De aceea, în unele cazuri, ceea cetrece drept un mecanism de influen]are (de tip �strategie�) poate fi, în fapt,practic\ profesional\.

Într-o campanie electoral\, aleg\torii î[i alimenteaz\ votul cu diverse criterii deevaluare, pe care îns\, ulterior, le vor �uita� pentru a r\mâne cu impresiile desprecandida]i.

Discursul electoral, precum [i comportamentul candida]ilor pre- [i postelectoralpoate fi considerat un posibil mecanism de influen]are nu atât a votului propriu-zis,cât a impresiilor aleg\torului fa]\ de un candidat sau altul. Cu alte cuvinte,discursul candida]ilor poate furniza electoratului criterii de evaluare.

Metoda pe care am folosit-o ne-a permis s\ identific\m criteriile de evaluare înfunc]ie de termenii [i intensitatea cu care candida]ii [i-au valorizat discursulelectoral. Nu am atribuit aceste criterii candida]ilor (ca o proiec]ie a cercet\torului).Pornind de la analiza practicilor narative, am urm\rit importan]a acordat\ de c\trecandida]i unor teme [i argumente în diferite �situa]ii� de mediatizare, precum [i înanumite momente ale schimbului discursiv.

Ne-a interesat, de asemenea, func]ia temelor [i argumentelor în structuradiscursului electoral (în acest caz, contextul în care este plasat\ tema devinecriteriu de evaluare).

În materie de obiective, resurse, pozi]ii asumate [i, implicit, criterii de evaluare,candida]ii nu s-au diferen]iat în mod sensibil. Ei au avut în vedere obiectiveimpersonale: un pre[edinte capabil s\ îmbun\t\]easc\ via]a cotidian\ [i care s\ini]ieze o politic\ de dezvoltare a ]\rii. Dorin]a unei vie]i mai bune se subîn]elegeîn ac]iunea oric\rui candidat, face, a[adar, parte din conceptul de candidatur\. Deregul\, în democra]iile liberale, obiectivele candida]ilor la Pre[edin]ie sunt circum-scrise unor m\suri economice [i sociale de la care se a[teapt\ s\ declan[ezeanumite procese. Adesea, o singur\ m\sur\ anun]at\ este suficient\ pentru aconstitui miza dezbaterii electorale.


89

La alegerile generale din 1996, candida]ii au anun]at o serie de procese, f\r\ amen]iona explicit [i m\surile corespunz\toare. Probabil pentru c\ procesele genereaz\mai u[or consensul ([i asem\narea dintre candida]i) decât m\surile propriu-zise.Pe parcursul campaniei electorale, au existat [i momente în care candida]ii auavansat anumite m\suri concrete, îns\ nu în leg\tur\ cu problemele economice [isociale cheie, precum privatizarea sau statutul locuin]elor na]ionalizate.

Formulând obiectivul ofertei electorale în termeni maximali, candida]ii autrebuit s\ recurg\ la resurse maximale: ei [i-au cau]ionat oferta cu propriapersoan\. În fapt, personalitatea candidatului este singura resurs\ care ar putealegitima un obiectiv precum �o via]\ mai bun\ pentru întreaga societate�.

Deosebirile dintre candida]i s-au manifestat numai în ceea ce prive[te termeniicu care candida]ii [i-au valorizat propria persoan\: în timp ce Emil Constantinescu[i Petre Roman au considerat c\ numai prin anumite ac]iuni se poate exprimacredibilitatea unei persoane (precum asumarea unui �contract politic� sau a unei�certitudini�), Ion Iliescu a mizat exclusiv pe rolul pe care el l-a jucat în timpulevenimentelor din decembrie 1989, precum [i pe profilul s\u personal redus laanumite caracteristici psihologice (om echilibrat) [i sociale (un politician careprovine �din rândul celor mul]i�). Ion Iliescu a investit în oferta sa electoral\ doarpropria persoan\, de unde [i efectul de �discurs abstract�.

În fapt, to]i cei trei candida]i au formulat oferte abstracte, în condi]iile în care:�contractul politic� a func]ionat mai mult ca un concept, el nemaifiind utilizat înperioada campaniei electorale (în formula sa ini]ial\); de asemenea, �certitudinea�nu a fost asumat\ în leg\tur\ cu un proiect anume, ci în leg\tur\ cu poten]ialul ]\rii[i cu noua putere care va organiza acest poten]ial. Candida]ii nu au ofertat proiecte,ci argumente în favoarea propriei persoane. Discursurile electorale au avut uncaracter fondator rezultat din personalizarea ofertei prioritare, precum [i din felulîn care candida]ii au tratat temele deja consacrate în spa]iul public preelectoral (sauîn a[a-numita agend\ consacrat\).

Agenda electoral\ consacrat\

Sub aceast\ titulatur\ am inclus un repertoriu tematic pe care l-am codificatastfel (vezi anexa I):

� teme de conjunctur\ global\ (problema s\r\ciei, a nivelului de trai, corup]ia,poten]ialul uman al ]\rii, intrarea în structurile europene);

� teme de conjunctur\ social\ (problema chiria[ilor din casele na]ionalizate,nivelul pensiilor, al aloca]iei pentru copii [i al impozitelor);

� teme �de atac� (atribu]iile pre[edintelui, stilul electoral, miza campaniei).

Acest tip de agend\ a cuprins teme referitoare la regresul societ\]ii române[ti înansamblul ei, la necesitatea protec]iei sociale [i la perspectiva de dezvoltare a


90

societ\]ii. În general, au lipsit temele care privesc mecanismele de dezvoltareeconomic\, în primul rând privatizarea.

To]i candida]ii au sus]inut c\ într-o societate s\rac\ nevoia protec]iei socialeeste imperativ\, la fel ca [i democratizarea practicilor politice. Am constatat îns\ oincongruen]\ între diagnosticul pus societ\]ii [i termenii în care ac]iunea reparatoriea fost abordat\; între starea de s\r\cie, pe de-o parte, [i protec]ia social\ [i rolulPre[edin]iei, pe de alt\ parte.

Protec]ia social\ este posibil\ în primul r^nd într-o economie dezvoltat\.Pre[edin]ia nu înseamn\ doar func]ie de reprezentare. Indiferent dac\ pre[edinteledecide, influen]eaz\ sau mediaz\, este important\ concep]ia pe care acesta o arefa]\ de anumite m\suri economice (de regul\, aceast\ concep]ie este generat\ deapartenen]a pre[edintelui la o anumit\ familie politic\). Din acest punct de vedere,agenda electoral\ a pus în lumin\ rezerva cu care candida]ii au luat în discu]iemecanismele economice.

Privatizarea a fost tratat\ de cele mai multe ori expeditiv, discursul standard alcandida]ilor invocând deopotriv\ suportul [i reticen]a fa]\ de privatizare (întot-deauna când s-au referit la privatizare, candida]ii au avut în vedere consecin]elenegative ale procesului; paradoxal, ei au insistat asupra disfunc]ionalit\]ilor pecare le poate genera privatizarea, de[i la acel moment privatizarea nu constituiaobiectul unei politici sistematice).

Agenda electoral\ polemic\

Temele �de atac� sunt cele care au servit polemicii dintre candida]i. Preroga-tivele pre[edintelui, precum [i miza campaniei electorale au fost dou\ dintre celemai utilizate teme �de atac� în campania preziden]ial\ din 1996.

Cum trebuie s\ se comporte un pre[edinte, care este spa]iul s\u de ac]iunepolitic\ pe parcursul unui mandat, campania electoral\ 1996 ca moment crucial înevolu]ia României sunt subiectele prin intermediul c\rora candida]ii au atacatoferta adversarului [i, în acela[i timp, [i-au afirmat [i ap\rat propria identitateelectoral\. De re]inut c\ tema prerogativelor preziden]iale a fost intens cultivat\ [ide c\tre mass-media (vezi �Turneul candida]ilor 5 [i 6�).

R\mâne întrebarea de ce la a treia campanie electoral\ dup\ pr\bu[irea regimuluicomunist aceast\ tem\ a continuat s\ domine dezbaterea electoral\?

O ipotez\ ar putea fi �normalizarea practicii electorale� în România: campaniapreziden]ial\ din 1996 a constituit primul exerci]iu electoral reglementat din punctulde vedere al rolurilor electorale. Dincolo de pluralismul mediatic, am asistatpentru prima dat\ la o competi]ie între actori cu un �trecut politic� � actori politicitradi]ionali pentru anumite orient\ri politice [i, mai ales, pentru rela]ia putere


91

versus opozi]ie (pân\ la aceast\ campanie electoral\, rolul de lider tradi]ionalapar]inuse, în principal, lui Ion Iliescu).

Func]ia preziden]ial\ a constituit în aceast\ campanie o arm\ politic\ negociat\de pe pozi]ii egale: candidatul care are la activ mai multe mandate [i candidatulopozi]iei consacrate care are prilejul s\ conteste bilan]ul preziden]ial [i s\ repun\astfel în discu]ie prerogativele acestei func]ii.

Pe de alt\ parte, aten]ia acordat\ func]iei preziden]iale a fost compatibil\ cucon]inutul fondator al ofertei candida]ilor. Am v\zut mai înainte, candida]ii aupropus instaurarea unei ordini politici [i a unui model de dezvoltare într-o ]ar\ încare aparent totul st\tea sub semnul �relans\rii�.

Agenda electoral\ identitar\

În acest tip de agend\ am inclus temele ini]iate de c\tre candida]i, precum [itemele �alocate� candidatului de c\tre adversar sau de c\tre mass-media (peparcursul campaniei electorale, candida]ii s-au �confruntat� cu teme �alocate� pecare ar fi trebuit s\ le converteasc\ în resurse electorale).

Temele lansate de c\tre Emil Constantinescu au constituit varia]iuni ale resurseisale pivot � credibilitatea contractului politic pe care [i l-a asumat (vezi anexa I).

Ion Iliescu a privilegiat ideea de ac]iune politic\ moderat\ (în acest fel,candidatul a atenuat efectele bilan]ului s\u politic [i a ponderat unele obiectivedifuze din oferta sa, precum �schimbarea tendin]ei istorice�; candidatul s-adeclarat adesea în favoarea ac]iunilor reformiste, respingând, în acela[i timp,m\surile concrete).

Petre Roman [i-a asumat certitudinea c\ exist\ solu]ii politice la situa]ia decriz\ a ]\rii.

Fiecare dintre discursurile electorale s-a identificat cu un ideal politic necesarpentru o ac]iune fondatoare.

De regul\, în practica electoral\ din democra]iile liberale, ac]iunile politicefondatoare apar]in candida]ilor [i forma]iunilor cu [anse electorale discutabile, înorice caz, extrem de �ideologizate�. Sunt ac]iuni politice care pun în discu]ieîntreaga articula]ie economic\ [i social\ a societ\]ii. Evident, aceasta nu înseamn\c\ ac]iunile electorale competitive nu sunt ideologice. În ]\rile vest-europene,mecanismele de dezvoltare economic\, politic\ [i social\ sunt îns\ relativ standar-dizate (ca �democra]ie liberal\�, �globalizare� sau �Europa unit\�), astfel încâtideologia serve[te mai mult identitatea simbolic\ a candidatului sau pozi]ia sa fa]\de temele controversate ale momentului.

Ac]iunea electoral\ a celor trei candida]i a fost ideologic\ în sensul c\ a prev\zutinstaurarea unui nou model preziden]ial [i de dezvoltare a ]\rii (de aceea, la limit\


92

se poate spune c\ discursurile analizate sunt �de st^nga� având în vedere c\ aceast\no]iune presupune [i procese de tipul �instaurare a unui model�). Altminteri,candida]ii nu [i-au asumat o doctrin\ cu care s\ legitimeze un program economic.Asupra acestei probleme vom reveni.

Ac]iunile electorale ale candida]ilor au fost convergente în ceea ce prive[tecadrele generale de dezvoltare a ]\rii (democra]ie liberal\, economie de pia]\,integrare european\). Îns\ ei au evitat s\ î[i asume public declan[area mecanismelorcare permit normalizarea economic\ (privatizarea, în primul rând). Ac]iunilefondatoare propuse de candida]i au constituit un substitut pentru reforma economic\(în fapt, adev\rata ac]iune fondatoare). Se în]elege c\, procedând astfel, candida]ii[i-au riscat mai pu]in capitalul electoral.

Primul lucru care explic\ dimensiunea fondatoare a discursurilor analizate estespecificul conjuncturii electorale.

Familiile politice care de]in puterea o perioad\ îndelungat\ confer\ familieiadverse un rol discursiv specific în campania electoral\, [i anume legitimitatea dea pune în discu]ie �sistemul�. Într-o asemenea conjunctur\, oferta electoral\ cap\t\o dimensiune fondatoare (mult mai accentuat\ decât într-o campanie electoral\obi[nuit\). La momentul electoral 1996, mandatul preziden]ial apar]inea uneifamilii politice care se afla la putere de [apte ani.

Contextul formal trebuie îns\ conjugat cu contextul local, cu faptul c\, la datacampaniei electorale din 1996, articularea spa]iul politic nu era înc\ definitivat\(construc]ia politic\ a partidelor [i a sistemului electoral se afla în plin\ desf\[urare,iar numeroase domenii ale vie]ii sociale nu constituiau înc\ obiectul unei legisla]ii).

Atunci când am identificat criteriile de evaluare pe care candida]ii le-au furnizatpublicului, am f\cut deseori referire la democra]ie ca sistem politic [i la demo-cra]iile liberale ca expresie istoric\ a democra]iei. Exist\ puncte de vedere conformc\rora raportarea României la democra]iile liberale nu ar fi pertinent\. În acestpunct intervin unele teorii ale tranzi]iei potrivit c\rora România trebuie s\ �reinven-teze� un sistem economic [i social func]ional.

F\r\ a pleda pentru o concep]ie normativ\, consider\m c\ un �context� nu sepoate regla decât în func]ie de ni[te standarde (minimale). De aceea am consideratsimptomatic faptul c\, într-o perioad\ extrem de problematic\ din punct de vedereeconomic [i social, candida]ii au preferat discursurile fondatoare [i personalizate.


93

Circula]ia postelectoral\ a discursului candida]ilorla Pre[edin]ie. Sunt ofertele electorale numai �istorie�?

Potrivit unui punct de vedere extrem de r\spândit în comentariul academic, înmass-media sau în conversa]ii, discursul electoral trece drept o fic]iune politic\menit\ a satisface metoda electoral\ [i ritualul corespunz\tor acesteia. Ca atare,nimeni nu ar trebui s\ se a[tepte ca un discurs electoral s\ fie pus în practic\dup\ alegeri.

Din perspectiv\ postelectoral\, discursul electoral ar avea anumite �circumstan]eatenuante� deoarece el este sus]inut într-un spa]iu politic �experimental� în careactorii politici se raporteaz\ la un �timp politic probabil�. Nu acela[i lucru seîntâmpl\ cu discursul puterii politice activat într-un �timp real� specific ac]iunii,[i nu �promisiunilor�. Cu alte cuvinte, discursul candida]ilor ar trebui utilizat deelectorat doar ca o �carte de vizit\�, [i nu ca �angajament politic�. Nu ar fi decipertinent s\ evaluezi ac]iunea politic\ postelectoral\ în func]ie de discursul electoral.

Evident, un politician ac]ioneaz\ pragmatic, în func]ie de o conjunctur\ careîntre timp a devenit incompatibil\ cu conjunctura electoral\. În cele din urm\,pentru bilan]ul politic vorbe[te climatul socioeconomic, în timp ce discursul elec-toral este invocat doar în caz de e[ec politic.

Discursul electoral nu este îns\ o simpl\ fic]iune politic\. El are un poten]ialidentitar care traseaz\ marja probabil\ pentru ac]iunea candidatului care a învinsîn alegeri. Analizând discursul electoral putem identifica poten]ialul ac]iuniipolitice postelectorale. Oricât de mult s-ar abate un candidat de la oferta anun]at\în campania electoral\, abaterea se produce în limitele unui spa]iu identitar.Admi]ând c\ politicienii nu vor mai ]ine cont de obiectivele formulate în perioadaelectoral\, discursul electoral poate indica �limitele� în cadrul c\rora un candidatî[i va structura reversul ofertei electorale. Cu alte cuvinte, oferta electoral\ nepermite s\ în]elegem unele dintre evolu]iile postelectorale ale spa]iului politic.Vom exemplifica acest lucru abordând �circula]ia postelectoral\ a discursuluicandida]ilor la Pre[edin]ie�.

Am ar\tat mai înainte, în campania electoral\ din 1996, candida]ii la Pre[edin]ieau personalizat excesiv oferta electoral\. Ei nu [i-au asumat o doctrin\ care s\legitimeze un anumit program economic. În schimb, candida]ii s-au preocupat demodelul de dezvoltare global\ a societ\]ii.

Aparent surprinz\tor, în perioada postelectoral\, coali]ia guvernamental\ care apreluat puterea a ac]ionat exact �în termenii� ofertei electorale. Ac]iunea politic\postelectoral\ a reactivat unul dintre simptomele ofertei electorale: absen]a


94

op]iunii ideologice asumate. Acest fenomen a constituit una dintre posibilit\]ilepostelectorale �incluse� în oferta electoral\ din 1996 [i care, în cele din urm\,avea s\ devin\ �realitate�.

Dac\ pân\ în 1996 construc]ia politic\ a fost deficitar\ în sensul c\ partidele nuaveau o baz\ social\, în prezent, partidele au o anumit\ aderen]\ social\, calat\ petrecutul recent al partidelor, pe ac]iunea unor lideri [i pe experien]a electoral\acumulat\. Simptomatic este c\ nici înainte, nici dup\ alegeri partidele nu [i-auasumat responsabilitatea unor proiecte ideologice. Dup\ 1990, partidele politicedin România [i-au cenzurat profilul ideologic: mai întâi, din ra]iuni electorale,apoi din ra]iuni politicianiste (supravie]uirea în coali]ie). Identitatea acestor partideprovine nu atât din ideologie (ca model de organizare eonomic\ [i social\), cât dinrela]iile care s-au structurat între ele [i între liderii lor din 1990 încoace.

Situa]ia descris\ mai sus ridic\ urm\toarea întrebare: la ora actual\, înRomânia, exist\ stânga liberal\ [i dreapta liberal\? Ambele se afl\ într-o faz\incipient\ [i nu se vor putea structura decât una în raport cu cealalt\.

În mod simptomatic, mi[carea liberal\ a început s\ se reorganizeze târziu,respectiv dup\ victoria CDR în alegerile din 1996 (în mod normal, mi[carealiberal\ ar fi trebuit s\ profite de conjunctura creat\ pentru a se afirma imediatdup\ alegeri). În opinia noastr\, nici UFD (Uniunea For]elor de Dreapta) [i niciPNL (Partidul Na]ional Liberal) nu au acumulat suficient �timp politic� pentru ase putea impune autonom în campania electoral\ din 2000. S-ar putea ca întârziereacu care mi[carea liberal\ a p\truns în spa]iul politic românesc s\ se datorezemonopolului politic de]inut de CDR care, înainte de a fi forma]iune liberal\, a fostîn primul rând o uniune-simbol pentru opozi]ia politic\ din România.

Într-o societate cu sistem democratic recent, reforma poate fi înf\ptuit\ de ocoali]ie?

Destul de problematic dac\ ]inem seama de convulsiile prin care a trecut [itrece în continuare coali]ia guvernamental\, precum [i de stadiul programului dereform\. Practic, evolu]iile politice de pân\ acum nu au socializat electoratul cuceea ce ar fi trebuit s\ însemne guvernare stânga liberal\/dreapta liberal\. Acestecategorii (stânga/dreapta) au rezonan]\ doar în varianta extrem\. Pe de alt\ parte,dezbaterea public\ nu abordeaz\ aceast\ problem\ pe considerentul c\ no]iuniideologice precum �stânga� [i �dreapta� nu ar mai fi relevante pentru evolu]ia post-comunist\ a României (în schimb, este valorizat\ solu]ia tehnocratic\, uitându-sec\ tehnocra]ia este relativ\ la spa]iul politic).

Atâta timp cât un partid nu î[i asum\ responsabilitatea unei oferte ideologice,competen]ele nu pot fi organizate, mecanismele economice [i sociale nu pot ficoncepute [i declan[ate, eficien]a guvernamental\ nu poate fi atins\.


95

În România, loialitatea politic\ tr\ie[te mai mult prin personalit\]i (care sunterodabile). Absen]a op]iunilor ideologice asumate ar putea facilita ascensiuneafor]elor politice extremiste � for]e care nu ofer\ �economie�, ci �mândrie� [i�ordine�.

Din 1996, România este blocat\ într-o situa]ie paradoxal\: realizarea reformeieconomice [i a construc]iei geo-politice de c\tre o coali]ie, adic\ de o structur\ pecare România de dup\ 1989 nu a mai cunoscut-o, care se manifest\ într-un sistemdemocratic înc\ nefinalizat [i care nu este constituit\ pe o afinitate ideologic\ [i peinterese comune minimale. Coali]ia care a format puterea politic\ dup\ 1996 afunc]ionat pe baza unui pact de neagresiune pre- [i postelectoral încheiat întrepartide cu profiluri ideologice diferite � profiluri cenzurate înainte de alegeri, carer\bufnesc la guvernare [i care sunt sedate în a[teptarea alegerilor.

Principalele partide care ar fi putut s\ se investeasc\ într-o ofert\ ideologic\[i-au epuizat timpul politic: jum\tate l-au consumat pentru a utiliza coali]ia înfolosul propriu (pentru capital electoral), iar cealalt\ jum\tate s-a consumat caperioad\ �de tranzi]ie� spre viitoarele alegeri generale din 2000.

Nu în ultimul rând, absen]a responsabilit\]ii ideologice în spa]iul politic actualmen]ine pericolul vocilor na]ionaliste.


96

97

Capitolul 6

AC}IUNEA CANDIDA}ILOR ÎN REGIMULDE MEDIATIZARE AL TELEVIZIUNII

Identitatea mediatic\

Sec]iunea de fa]\ constituie prima demonstra]ie a ipotezei conform c\reia practicilede mediatizare sunt mecanisme discursive care furnizeaz\ publicului criterii deevaluare a candida]ilor [i a fenomenului electoral în general. Vom pune în discu]ieanumite practici prin care televiziunea plaseaz\ candida]ii [i campania electoral\într-un �regim de mediatizare� .

Regimul de mediatizare televizual\ creeaz\ vizibilitatea ac]iunii electorale înspa]iul public. Acest regim rezult\ dintr-o anumit\ concep]ie a postului de tele-viziune cu privire la ceea ce publicul ar trebui s\ cunoasc\ în materie de ac]iuneelectoral\. El reflect\, a[adar, �normele� pe care le instituie postul însu[i cuprivire la comunicarea electoral\. Regimul de mediatizare este pus în aplicareprintr-un proiect de comunicare � un ansamblu de formule televizuale ce respect\,mai mult sau mai pu]in, identitatea postului de televiziune.

În condi]iile unei pie]e mediatice, televiziunea [i presa scris\ au nevoie de oidentitate mediatic\ care s\ le asigure atât recunoa[terea simbolic\ pe acea pia]\,cât [i viabilitatea economic\.

Identitatea mediatic\ presupune reprezent\ri relativ stabile pe care publicul leatribuie unui post de televiziune sau unui cotidian. Aceste reprezent\ri vizeaz\:

� repertoriul de mediatizare: emisiunile predominante sau tipul de informa]iepe care se axeaz\ un cotidian;

� jurnali[tii-vedet\ care sunt asocia]i cu postul sau ziarul respectiv;

� resursele de finan]are;� tonalitatea politic\ (mai ales în cazul presei scrise);� concep]ia de programare (în cazul televiziunii);

� elementele de autoetichetare sau stilul mediatic (o anumit\ punere în pagin\,organizarea grafic\, dispozitivele scenice în care se realizeaz\ unele emisiuni,publicitatea care realizeaz\ �trecerea� de la o emisiune la alta, diferitelesigle etc.);

98

� rolul atribuit publicului (se presupune c\ oferta televizual\ orienteaz\comportamentul mediatic al publicului spre divertisment, evaluare, informaregeneral\ [i specializat\, satisfacerea unor interese etc.).

Identitatea mediatic\ fixeaz\, de asemenea, marja de schimbare stilistic\ acanalului mediatic. Pia]a mediatic\ oblig\ posturile de televiziune s\ î[i schimbeanual grila [i s\ adopte un gen discursiv nou, un alt ritual de mediatizare care �pentru un timp � instaureaz\ o anumit\ rela]ie cu publicul. Televiziunile introducîn actul de mediatizare anumite constante care confer\ un sens interac]iunii dintremass-media [i public: publicul ajunge s\ �[tie� la ce s\ se a[tepte sau cum s\interpreteze oferta televiziunii sau a cotidianului respectiv.

În decursul anilor, identitatea unui post de televiziune poate fi servit\ de genuridiscursive diferite. În fapt, pentru a-[i men]ine identitatea, mass-media au nevoies\-[i reînnoiasc\ periodic genul discursiv.

Distribu]ia spa]iului electoral

Concep]ia grilei electorale, comunicarea electoral\ la jurnal, mediatizarea conjuncturiielectorale sunt mecanisme prin care televiziunea valorizeaz\ fenomenul electoral,stabilindu-i unghiurile de vizibilitate. Este avansat astfel un �discurs� televizualdespre practica electoral\, un discurs care se poate abate mai mult sau mai pu]inde la identitatea postului de televiziune. Mecanismele discursive la care apeleaz\postul de televiziune pentru a mediatiza campania electoral\ pot furniza publiculuicriterii de evaluare a candida]ilor.

Grila electoral\

Într-o campanie electoral\, organizarea grilei electorale contribuie la producereadiscursului televizual. Formulând o gril\ electoral\, postul de televiziune aloc\ oresurs\ de vizibilitate pentru candidat (care are nevoie s\ se �reprezinte� constantpublicului) [i una de evaluare pentru public (c\ruia i se permite astfel s\ apreciezeac]iunea candidatului în diferite contexte).

În medie, TVR 1 [i Antena 1 au alocat campaniei electorale din 1996 câte dou\emisiuni pe zi, iar Tele7abc, o singur\ emisiune pe zi, dar numai în cea de-a douaparte a campaniei electorale.

În fapt, toate posturile de televiziune [i-au modificat grila electoral\ începândcu cea de-a doua parte a campaniei: TVR 1 a introdus o emisiune dedicat\exclusiv candida]ilor la Pre[edin]ie; Antena 1 a prezentat timp de o s\pt\mân\ oemisiune centrat\ pe oferta partidelor, în timp ce la Tele7abc debutau emisiunile


99

electorale. În aceste condi]ii, oferta electoral\ a televiziunii a fost consistent\ � catimp de anten\ � numai dac\ se ia în calcul timpul cumulat la toate cele trei posturide televiziune. Considerate îns\ separat, aceste posturi au difuzat un num\r redusde emisiuni electorale.

Accesul publicului la emisiunile electorale a fost perturbat de concep]ia pro-gram\rii, la ore la care audien]a nu era ridicat\ (situa]ie valabil\ pentru prima partea campaniei).

Spa]iul alocat campaniei electorale la televiziune a favorizat formarea [i/saureproducerea unui public specializat: publicul interesat de evenimentul electoral,care se preg\te[te special pentru a urm\ri aceste emisiuni, investind timp [icunoa[tere. R\mâne de cercetat dac\, în perioada campaniei electorale, televiziuneaa creat [i un altfel de public decât cel interesat de eveniment [i familiarizat cu grilasociopolitic\ a postului; de regul\, mediatizarea (evenimentelor care prin conven]iesau conjunctur\ au o anumit\ durat\) nu doar reproduce un anumit public, ci [icreeaz\ un public.

Într-un context electoral, grila televiziunilor trebuie s\ gestioneze echilibrat�evenimentul� (mediatizarea campaniei ca situa]ie politic\ singular\) [i �conven]ia�(comunicarea informa]iei electorale standard).

Criteriile de mediatizare a candida]ilor la Pre[edin]ie(Accesul în spa]iul comunic\rii electorale)

Antena 1 a fost singurul post care a mediatizat candida]ii pe toat\ durata campanieielectorale (inclusiv în perioada în care postul a început s\ difuzeze emisiunidestinate [i altor aspecte ale campaniei electorale).

La TVR 1, candida]ii la Pre[edin]ie au beneficiat de spa]ii de mediatizarespeciale începând cu cea de-a doua parte a campaniei electorale. Practic, deoarecegrila electoral\ a televiziunii publice a privilegiat difuzarea materialelor produse [icontrolate de partide [i de candida]i, spa]iul de emisie destinat partidelor avea s\fie confiscat de c\tre candida]i.

Tele7abc nu a mediatizat intens candida]ii la Pre[edin]ie (mediatizarea s-adesf\[urat numai în ultimele trei s\pt\mâni de campanie).

La TVR 1, decizia mediatiz\rii a apar]inut candida]ilor. La Antena 1 au fostprezen]i numai candida]ii care au acceptat condi]iile financiare [i publicitare aleemisiunii �Turneul candida]ilor� � o situa]ie de mediatizare conceput\ de jurnali[tidin presa scris\ [i audiovizual\. Tele7abc a mediatizat candida]ii clasa]i pe primeletrei locuri în sondajele de opinie.

A[adar, posturile de televiziune au introdus trei tipuri de criterii în ceea ceprive[te mediatizarea candida]ilor:

� criteriul legal-birocratic (televiziunea public\);

AC}IUNEA CANDIDA}ILOR ÎN REGIMUL DE MEDIATIZARE AL TELEVIZIUNII

100

� criteriul competen]ei electorale � resurse financiare [i logistice (Antena 1);� criteriul opiniei publice (Tele7abc).

Aceste criterii indicau modul în care fiecare televiziune interpreta în contextulpropriei politici discursive prezen]a a 16 candida]i în campania preziden]ial\ din1996. Creând o modalitate specific\ de acces la televiziune, practic, fiecare post deteleviziune a oferit candida]ilor nu numai un spa]iu de comunicare, ci [i o identitatecu care ace[tia erau deja eticheta]i în fa]a publicului.

Oferind acces tuturor candida]ilor la Pre[edin]ie, inclusiv celor care potrivitsondajelor dispuneau de un capital electoral insignifiant, televiziunea public\ acreat candida]i [i oferte politice. Publicul a avut acces la derularea tuturordiscursurilor electorale într-un context aparent nonconcuren]ial. Aceast\ modalitatede mediatizare a candida]ilor la Pre[edin]ie a produs un efect de comunicarespecific potrivit c\ruia �TVR 1 respect\ în primul rând procedura legal\ demediatizare [i abia în al doilea rând se preocup\ de spa]iul concuren]ial alcampaniei�.

Antena 1 a identificat candida]ii competitivi la Pre[edin]ie. Semnalând publi-cului care sunt candida]ii care pot suporta financiar [i logistic formula de media-tizare propus\, Antena 1 desemna � implicit � candida]ii între care avea s\ se duc\lupta electoral\.

Tele7abc a testat candida]ii prin intermediul sondajelor de opinie, mediatizândnumai primii trei clasa]i în sondajele de opinie (în condi]iile în care emisiunileelectorale au debutat abia spre finalul campaniei). Publicului i s-a comunicat astfelcine sunt candida]ii care au confiscat confruntarea electoral\, candida]ii valida]ideja de opinia public\ [i care �merit\� vizibilitate în spa]iul public.

O anumit\ organizare a spa]iului electoral la aceste posturi de televiziune afurnizat publicului criterii de evaluare a candida]ilor.

Conven]ii de interac]iune electoral\

Fiecare emisiune de televiziune este tributar\ unui gen televizual (dezbatere,reportaj, documentar etc.), precum [i unui dispozitiv televizual (tehnologie, logis-tic\, stiluri scenice, un scenariu etc.). Emisiunile de televiziune creeaz\ un cadrude interac]iune în care participan]ii î[i desf\[oar\ schimbul discursiv. Acest cadruconfer\ participan]ilor anumite roluri în emisiune, pe baza c\rora ei î[i pot negociaanumite pozi]ii (în sensul c\ ei î[i atribuie unele imagini, anumite puncte devedere, afinit\]i sau alian]e etc.).


101

Rela]ia candidat � contracandidat

La nici unul dintre posturile de televiziune considerate (inclusiv PRO TV), grilaelectoral\ nu a generat un spa]iu polemic explicit � un produs al confrunt\riidirecte dintre candida]ii la Pre[edin]ie.

Televiziunea public\ [i Tele7abc au (re)transmis singura emisiune în care aufost invita]i to]i cei 16 candida]i la Pre[edin]ie; probabil [i din acest motiv, ei nuau putut sus]ine o dezbatere electoral\. Nici de aceast\ dat\, publicul nu a avutacces la oferte concurente. Candida]ilor nu li s-a oferit posibilitatea vizibilit\]iiprin contrast, prin diferen]iere; aceast\ formul\ televizual\ nu a generat luptapentru vizibilitate specific\ unei dezbateri (electorale).

Maniera în care s-a desf\[urat emisiunea a fost consecin]a direct\ a politicii demediatizare electoral\ adoptate de televiziunea public\. Tot astfel explic\m [isingura form\ de confruntare electoral\ admis\ la TVR 1 � difuzarea de comu-nicate-replic\ din partea partidelor politice (comunicatul care se transmitea eraasumat de c\tre partid, chiar dac\ în centrul polemicii se afla candidatul) 1.

Interac]iunea dintre candida]i nu a fost posibil\ nici la emisiunile electorale dela postul Antena 1, cu toate c\ realizatorii s-au ar\tat preocupa]i de acest aspect alcomunic\rii electorale.

Schimbul discursiv I. În seria de emisiuni catalogat\ �Turneul candida]ilor �Turul secund� (Antena 1), candidatul trebuia s\ r\spund\ la o întrebare formulat\de fiecare dintre contracandida]ii participan]i la �turneu�. Întrebarea contra-candidatului era filmat\ în prealabil. Deoarece unii dintre candida]i au r\spuns laaceste întreb\ri cu ajutorul unor fi[e, este posibil ca ei s\ fi avut posibilitatea s\studieze întreb\rile în prealabil.

În felul acesta, Antena 1 a produs un schimb discursiv simulat care satisf\ceaaparent toate condi]iile necesare: �candidatul� care se confrunta cu �contracan-dida]ii� pentru un �obiect al confrunt\rii� (întrebarea). Rolurile existau, dar nu [iprocedura specific\ schimbului discursiv � interven]iile succesive ale participan]ilor.

Acest post a organizat o confruntare electoral\ atipic\: candidatul oferea replicaunui contracandidat care nu se afla în studio [i a c\rui întrebare fusese înregistrat\înaintea difuz\rii emisiunii. Participan]ii s-au v\zut astfel deposeda]i de rolurilespecifice unui schimb discursiv, dobândind, în schimb, alte roluri � cei caresimuleaz\ o interac]iune.

1. Spre finalul campaniei electorale, televiziunea public\ a anun]at c\ întrerupe difuzareacomunicatelor, invitând candida]ii [i partidele s\ polemizeze în cadrul emisiunilor elec-torale. Paradoxal, printr-o asemenea declara]ie, televiziunea public\ recuno[tea propriacontribu]ie la crearea un spa]iu polemic controlat de actorii politici.


102

Schimbul discursiv II. La Antena 1, �Turneul candida]ilor� s-a încheiat cuceea ce organizatorii au numit �finala mic\� [i �finala mare�. Antena 1 respectaastfel criteriul ales pentru mediatizarea candida]ilor, [i anume competitivitateaacestora. La a[a-numitele �finale�, criteriul de mediatizare ini]ial a fost suplimentatcu criteriul opiniei publice (pozi]ia candida]ilor în sondajele de opinie).

�Finala mic\� ar fi trebuit s\ constituie un schimb discursiv între candida]iisitua]i în sondajele de opinie pe locurile 4-8. În fapt, pu]inele replici care au existats-au derulat mai mult între candida]i [i moderator. �R\spunsul� candida]ilor s-atransformat într-un monolog preg\tit în prealabil pentru public.

�Finala mare� a fost complet deturnat\ de un incident care nu a putut fi st\pânitde organizatori. Dintre cei trei candida]i, pre[edintele în func]ie Ion Iliescu alipsit. În aceste condi]ii, de[i Emil Constantinescu [i Petre Roman ar fi trebuit s\exprime dou\ alternative din partea opozi]iei, practic, ei au reprezentat opozi]iaunit\ în fa]a candidatului puterii. Moderatorul nu a întrerupt �contractul decomunicare� pe care ace[ti candida]i hot\râser\ s\-l aplice � probabil � din ra]iunipostelectorale. Lipsind unul dintre protagoni[ti, moderatorul nu a încercat s\deschid\ un spa]iu polemic între candida]ii care, conjunctural, se plasau în aceea[ifamilie politic\. Dac\ s-ar fi întâmplat, comunicarea politic\ ar fi putut trece drepto practic\ a spa]iului public, [i nu una controlat\ exclusiv de spa]iul politic. Nu afost cazul.

Rela]ia candidat � public

Indiferent de situa]ia de mediatizare, discursul candidatului are drept destinatarprincipal publicul � figura poten]ial\ a electoratului. În acest scop, candidatul(echipa sa electoral\) utilizeaz\ mass-media astfel încât el s\ poat\ beneficia de ovizibilitate eficient\ atât ca intensitate, cât [i ca modalitate. Acest obiectiv depindenu numai de competen]a electoral\ a candidatului, ci [i de oferta televizual\ încampania electoral\.

La televiziunea public\, modalitatea principal\ de mediatizare a candidatului aconstat în difuzarea pe post a unui material electoral produs de c\tre staffulcandidatului. Prin aceast\ formul\, candidatul a devenit vizibil doar în dou\ situa]iide comunicare: �alocu]iunea� [i �candidatul în mul]ime�. De aceea, se poatespune c\ la TVR 1 candidatul �[i-a creat� vizibilitatea în spa]iul public.

O asemenea formul\ de mediatizare permite publicului accesul la discursulelectoral �brut�. Dezavantajul const\ în faptul c\ se mediatizeaz\ discursul electoralprevizibil � discursul controlat în întregime de c\tre candidat. Pe de alt\ parte,candidatul însu[i este privat de avantajul rela]ion\rii la un interlocutor.

La Antena 1, Tele7abc [i PRO TV, formula aleas\ pentru mediatizarea candi-datului a fost �convorbirea� între candidat [i realizatorul emisiunii (spre deosebire


103

de celelalte dou\ posturi, Antena 1 a cultivat aceast\ formul\ pe aproape întreagadurat\ a campaniei).

Pentru derularea convorbirii cu candidatul, fiecare post a introdus un ritualdiferit. Dac\ la Antena 1 [i Tele7abc, convorbirea s-a axat pe discursul electoral alcandidatului, la PRO TV s-a pus accentul pe persoana candidatului. La Antena 1[i PRO TV, moderatorul nu a creat un spa]iu polemic, candidatul suportândconstrângeri minime [i, ca atare, putându-se desf\[ura �liber�. În schimb, Tele7abca recurs la o tentativ\ de �constrângere� a candidatului, moderatorii reu[ind �par]ial � s\-l determine pe candidat s\ construiasc\ r\spunsurile, [i nu doar s\ leredea. Acest efort nu a putut fi îns\ finalizat întrucât convorbirea s-a desf\[urat înfa]a publicului din studio alc\tuit din �electoratul candidatului� [i care � seîn]elege � avea s\ anuleze spa]iul polemic deschis de moderatori.

La toate cele trei posturi, �convorbirile� nu s-au bazat pe un schimb de repliciconstant între moderatori [i candida]i. Structura acestor convorbiri a fost de tipul:întrebarea moderatorului/r\spunsul candidatului/absen]a replicii moderatorului/întrebarea moderatorului etc. Candidatul a fost l\sat s\-[i controleze vizibilitateacu avantajele [i dezavantajele corespunz\toare.

Rela]ia candidat � electorat

Discursul televizual într-o campanie electoral\ presupune mediatizarea candidatuluidin perspectiva contactului direct pe care acesta îl are cu diferitele segmente aleelectoratului. Pentru candidat, reprezentarea televizual\ a acestui contact este oresurs\ de vizibilitate important\.

Emisiunile electorale de la televiziunea public\ nu au mediatizat rela]ia candi-datului cu electoratul. De[i TVR 1 a prezentat secven]e de tipul �candidatul înmul]ime�, acestea constituiau p\r]i din materialul electoral al candidatului.

Din perspectiva rela]iei cu candidatul, posturile private au atribuit electoratuluiroluri diferite 2. Astfel, PRO TV a fost singurul post unde candida]ii la Pre[edin]ieau putut intra în contact cu electoratul 3. S-a recurs la formula �telefoanelor îndirect� care l-au situat pe aleg\tor pe pozi]ia celui care are �puterea întreb\rii� întimp ce candidatul avea �puterea r\spunsului� (emisiunea �Vreau s\ fiu pre[e-dinte�, realizator Iolanda St\niloiu).

2. Pentru reprezentarea televizual\ a contactului dintre �candidatul pentru Parlament [ielectorat�, posturile private au produs formule de mediatizare diferite de cele destinatecontactului �candidat la Pre[edin]ie� [i �electorat�.

3. La postul PRO TV, numai candida]ii pentru Parlament au fost situa]i într-un schimbpolemic. În acest sens, PRO TV a conceput o emisiune interactiv\ special\ (�Caravanaelectoral\�, realizator Mihai Tatulici) bazat\ pe dialogul dintre candida]ii pentru Parlament[i publicul prezent în sala de unde se transmitea emisiunea.


104

La Antena 1, contactul �candidat � electorat� s-a manifestat în urm\toarele forme:� întreb\ri din rândul publicului selectate [i adresate candidatului de c\tre

realizator (�Turneul candida]ilor�, realizator Octavian Andronic);� întreb\rile reporterului adresate fie unor persoane mai mult sau mai pu]in

apropiate de candidat (emisiunea �Sondaj electoral�), fie unor persoanenecunoscute, selectate în cadrul a[a-numitelor �sondaje stradale� (emisiunea�Sondaj electoral� despre op]iunile electoratului).

A[adar, într-un caz, �electoratul� a fost situat pe pozi]ia celui care ar putea avea[ansa (datorit\ realizatorului) s\ adreseze o întrebare candidatului; în cel\lalt caz,�electoratului� i s-a oferit posibilitatea s\ se exprime asupra candidatului într-uncadru neconven]ional. Aceste practici au constituit interac]iuni indirecte, electoratulneavând posibilitatea s\ intervin\ în �contextul discu]iei� [i s\ participe la dez-batere. În ambele cazuri, schimbul discursiv s-a derulat într-un spa]iu abstract.

Tele7abc a realizat contactul �electorat � candidat� într-o manier\ pur formal\.De[i ini]ial s-a dorit o interac]iune între candidat [i �publicul aflat în studio�,aceast\ formul\ a fost devalorizat\ din cauza modului în care ea a fost aplicat\. Înultima parte a emisiunii, un public compus din �electoratul candidatului� îi adresaacestuia o serie de întreb\ri care � se în]elege � plasau candidatul într-un contextpozitiv. Am asistat la un dialog între un public definit ca electorat partizan [i uncandidat care se bucur\ de puterea sus]in\torilor. A[a cum am mai spus, aceast\formul\ televizual\ a anulat efortul anterior al moderatorilor � singular în campaniaelectoral\ din 1996 � de a deschide un spa]iu polemic. Din aceast\ perspectiv\,publicul-electorat a constituit mai mult un pretext pentru polemica electoral\.

Rolurile jurnali[tilor în dezbaterea electoral\ la televiziune

Într-o campanie electoral\, mass-media concep un proiect de comunicare influen]at,mai mult sau mai pu]in, de identitatea canalelor mediatice. În acest proiect,mass-media de]in anumite roluri (în organizarea spa]iului de comunicare electoral\,în desf\[urarea schimbului discursiv) care le vor permite s\ ia anumite pozi]ii înleg\tur\ cu evenimentul electoral.

Un indicator important pentru comportamentul mass-media într-o campanieelectoral\ este rolul acestora de evaluator sau comentator al campaniei electorale.Din acest punct de vedere, discursul televizual în campania electoral\ din 1996 nua produs evalu\ri referitoare la campania preziden]ial\ [i nu a prev\zut comentariinonelectorale privind politica intern\ 4.

4. Emisiuni de politic\ intern\ nonelectoral\: Antena 1 � patru emisiuni în cea de-a douaparte a campaniei electorale; TVR 1 � dou\ emisiuni, în ultimele s\pt\mâni ale campa-niei; Tele7abc � o singur\ emisiune, în prima parte a campaniei.


105

La toate cele trei posturi, evaluarea campaniei preziden]iale s-a desf\[urat prinintermediul anali[tilor [i al jurnali[tilor. A lipsit comentariul realizatorilor deemisiuni. Ace[tia nu au evaluat polemica electoral\, [ansele electorale ale candi-da]ilor sau competen]a lor (a[a-numitele informa]ii de tipul �horse race�). Depild\, la Antena 1, ac]iunea electoral\ a candida]ilor a fost evaluat\ de c\tre unjurnalist (Ion Cristoiu, Evenimentul Zilei) în absen]a oric\rui reprezentant dinpartea postului (totu[i, acest post de televiziune a fost singurul care a ini]iat oemisiune referitoare la competen]a electoral\ a candida]ilor).

Una dintre practicile de comunicare electoral\ la televiziune const\ în difuzareade informa]ii privind ac]iunea electoral\ cotidian\ a candidatului (turnee electorale,discursuri etc.). Numai TVR 1 [i PRO TV au conceput emisiuni centrate pe rutinaelectoral\ (�Agenda electoral\� � TVR 1 � [i �Ce s-a mai întâmplat în campanie� �PRO TV), emisiuni care au exclus îns\ orice evaluare din partea realizatorilor.

La nici unul dintre cele trei posturi de televiziune realizatorii nu au comentatstarea electoratului (a unor grupuri sociale) la momentul alegerilor.

Antena 1 s-a lansat într-o evaluare implicit\ a st\rii electoratului (mai ales înprima parte a campaniei). Acest post a inclus în grila sa dou\ emisiuni în care s-auprezentat opinii ale aleg\torilor referitoare la candida]i [i la partide. Electoratul afost astfel descris indirect, în func]ie de op]iunea electoral\.

Mediatizarea electoral\ la jurnal

Ca principal\ emisiune informativ\, jurnalul de sear\ constituie pentru candidatuna dintre cele mai importante resurse de vizibilitate în spa]iul public. Jurnaluldistribuie aten]ia publicului în campania electoral\. Pentru postul de televiziune,jurnalul de sear\ este o modalitate conven]ional\ de mediatizare a politicii [i,implicit, a comunic\rii electorale. În acest capitol, vom axa analiza pe urm\toareleobiective:

� compara]ia între posturile de televiziune TVR 1, Antena 1 [i Tele7abc dinperspectiva mediatiz\rii campaniei preziden]iale [i a candida]ilor la Pre[e-din]ie Emil Constantinescu, Ion Iliescu, Petre Roman (cât [i cum a contribuitjurnalul la vizibilitatea acestora);

� analiza jurnalului ca discurs televizual � ca o component\ de baz\ a proiec-tului de comunicare electoral\.


106

Gradul de mediatizare a candidatului[i a familiei sale politice

Televiziunea public\ a alocat în cadrul jurnalului un spa]iu special destinat [tirilordespre candida]i. Astfel se explic\ diferen]a considerabil\ la acest post între [tirilereferitoare la candida]i [i cele referitoare la familia lor politic\ 5. În cea de-a douaparte a campaniei electorale, la finalul spa]iului alocat informa]iei despre candida]i,postul a ad\ugat [tiri despre reprezentan]ii principali din PDSR � partidul candi-datului Ion Iliescu (Oliviu Gherman, Nicolae V\c\roiu, Adrian N\stase).

Jurnalul de la Tele7abc [i Antena 1 nu a mediatizat candida]ii, ci partidulacestora.

La toate cele trei posturi, mediatizarea candidatului prin familia sa politic\ adevenit mai intens\ în a doua parte a campaniei electorale. În schimb, în aceea[iperioad\, la Tele7abc [i Antena 1, mediatizarea destinat\ în exclusivitate candi-datului s-a diminuat. În general, mediatizarea candida]ilor prin anturaj [i/sau staffa fost extrem de redus\ (numai Antena 1 a recurs la o asemenea modalitate, darîntr-o m\sur\ limitat\). Faptul este cu atât mai surprinz\tor, cu cât anturajul unoradintre candida]i (mai ales cel al lui Ion Iliescu) a generat o serie de polemici îndiferite momente ale campaniei. TVR 1 a difuzat cele mai numeroase [tiri elec-torale, urmat la distan]\ de Antena 1 [i Tele7abc.

Modalitatea de mediatizare a evenimentului electoral(Localizarea [tirilor electorale)

Am definit modalitatea mediatiz\rii la jurnal în func]ie de urm\toarele practicitelevizuale:

� localizarea [tirilor electorale în economia jurnalului;

� enun]area [tirilor electorale la jurnal;

� circula]ia ofertei candidatului (modalit\]ile în care candidatul a putut inter-veni la jurnal).

Nici unul dintre posturile considerate nu a inclus în economia jurnalului orubric\ electoral\ explicit\. La jurnalul de la TVR 1 a existat o tentativ\ implicit\de delimitare a informa]iei electorale. Spre deosebire de celelalte posturi, TVR 1a prezentat [tirile electorale compact, pe toat\ durata campaniei electorale. În

5. Atunci când am codificat [tirile, am ]inut seama de faptul c\ persoanele din echipaelectoral\ a candidatului erau de cele mai multe ori membri activi în partidul acestuia. Depild\, în cazul în care [tirea viza un membru de partid, dar care ac]iona în calitate demanager electoral, [tirea a fost codificat\ �anturaj�.


107

prima parte a confrunt\rii electorale, [tirile au fost difuzate la mijlocul emisiuniipentru ca, pe m\sur\ ce campania se apropia de sfâr[it, aceste [tiri s\ fie plasatela finalul emisiunii. Plasarea la final semnala, pe de-o parte, constituirea uneirubrici implicite (uneori, prezentatorul anun]a difuzarea [tirilor electorale) [i, pede alt\ parte, importan]a crescând\ pe care postul o acorda evenimentului electoral.

La televiziunea privat\, [tirile electorale au fost dispersate în economia jurnalului,situa]ie valabil\ pentru prima parte a campaniei electorale; în cea de-a doua parte,aceste [tiri au început s\ fie prezentate în form\ compact\ la începutul emisiunii,f\r\ a fi îns\ denumite ca atare de c\tre prezentator.

Localizarea [tirilor electorale în structura jurnalului indic\ modul în care fiecarepost de televiziune raporteaz\ evenimentul electoral la spa]iul politic existent.Alocarea unui spa]iu special pentru prezentarea [tirilor electorale, fie c\ e vorba deo form\ explicit\ sau implicit\ de încadrare, reflect\ distinc]ia pe care postul o faceîntre spa]iul politic [i spa]iul electoral, între exerci]iul cotidian [i cel excep]ional alpoliticului.

Integrarea [tirilor electorale în structura jurnalului f\r\ un �avertisment� pre-alabil (cazul Antena 1 [i Tele7abc) arat\ c\ postul de televiziune suprapuneevenimentul electoral spa]iului politic, evenimentul electoral fiind considerat oconsecin]\ a spa]iului politic. În perioada electoral\, �politicul� este echivalat cupractica electoral\; spa]iul politic constituit în prealabil justific\ ac]iunea electoral\.

În schimb, TVR 1 a semnalat comunicarea [tirilor electorale [i, astfel, existen]aunui spa]iu politic paralel cu cel al �politicii normale� � un spa]iu cu reguli [ipractici specifice. În felul acesta, TVR 1 atr\gea aten]ia c\ respect\ normeleoficiale privind comunicarea electoral\.

Posturile private nu au f\cut o distinc]ie între spa]iul electoral [i rutina politic\;ele [i-au construit astfel rolul de evaluator al evenimentului electoral. Evenimentulelectoral a fost �normalizat� ca rutin\ politic\.

Enun]area [tirilor electorale la jurnal

{tirea televizual\ pune în circula]ie o informa]ie tratat\ într-un limbaj verbal [icinematografic. Adesea, [tirea televizual\ încorporeaz\ un comentariu vizual carepoate anula sau deforma interven]ia verbal\. De aceea, este important ca diferitelelimbaje care concur\ la producerea [tirii televizuale s\ genereze o informa]iecoerent\. În cazul în care exist\ o incompatibilitate între secven]ele care alc\tuiesco [tire televizual\, informa]ia devine ambigu\. Tipologia [tirilor electorale pe caream construit-o ]ine cont de anumite condi]ii de enun]are pe care le-am identificatîn materialul verbal citit de prezentatorul aflat în studio, precum [i în materialulverbal care sus]ine secven]a vizual\ (am considerat c\ structura uzual\ a unei [tiri


108

televizuale con]ine o secven]\ verbal\ �introductiv\� [i una sau mai multe secven]efilmate, �argumentative�).

{tirile au fost codificate dup\ cum urmeaz\ 6:

� [tiri preluate (comunicarea respect\ logica �discursului raportat� care pre-supune neimplicarea locutorului fa]\ de faptele pe care le comunic\; acesttip de [tire prezint\ faptele în ordine exclusiv cronologic\, materialul verbalneoferind nici un indiciu privind pozi]ia redac]iei);

� [tiri descriptive (comunicarea simuleaz\ logica �discursului raportat�; [tireaconstituie un colaj de citate expus fie de c\tre prezentator, fie de c\trepersonajele reprezentând subiec]ii citatelor; aparent, redac]ia nu î[i asum\nici o pozi]ie fa]\ de �vocile� pe care le citeaz\; în fapt, redac]ia intervineprin modul în care alc\tuie[te colajul de citate);

� [tiri evaluative (redac]ia comenteaz\ faptele pe care le comunic\, asu-mându-[i o pozi]ie).

Aplicând acest model, am ob]inut dou\ tipuri de date: [tiri simple bazate peuna dintre condi]iile de enun]are prezentate mai sus (de exemplu: [tire �preluat\�);[tiri complexe bazate pe o combina]ie a condi]iilor de enun]are (de exemplu: [tire�preluat-evaluativ\�, unde primul tip �preluat� stabile[te structura [tirii, iar celde-al doilea, �evaluativ�, este o component\ a acestei structuri). În total, aurezultat 13 combina]ii dintre care 7 au fost cele mai uzitate.

Distribu]ia [tirilor simple

La TVR 1, cele mai frecvente [tiri au fost cele �preluate� ([tiri aparent�obiective� care nu indicau nici autorul-enun]iator, nici destinatarul) urmate la odistan]\ considerabil\ de �[tirile descriptive� ([tirile construite pe baza unor citate �un semn c\ mediatizarea electoral\ este produsul mai multor autori pe care postulîi citeaz\ în calitate de �voci� ale spa]iului public) 7. S-a confirmat astfel logicadiscursului procedural adoptat\ de televiziunea public\ de-a lungul campanieielectorale. TVR 1 a comunicat respectarea procedurilor instituite de alte institu]ii.

La Tele7abc, �[tirile descriptive� au avut întâietate, fiind urmate la o distan]\relativ apropiat\ de �[tirile preluate�. Aceast\ tipologie a reflectat logica discursuluiargumentativ la televiziune: [tirile sunt construite prin redarea integral\ saupar]ial\ a uneia sau a mai multor declara]ii; subiectul [tirii este tratat prin diverse�m\rturii�; faptele nu sunt �date�, ci construite printr-un colaj de �puncte devedere�. Altfel spus, modalitatea de comunicare genereaz\ informa]ia.

6. Am considerat [tire electoral\ orice informa]ie referitoare la campania electoral\.7. A se vedea sec]iunile anterioare referitoare la accesul candida]ilor la televiziunea public\

[i modalitatea în care confruntarea electoral\ s-a desf\[urat la acest post.


109

La Antena 1, [tirile simple au fost distribuite echilibrat. Ca [i la Tele7abc,�[tirile descriptive� au fost majoritare; totu[i, între �[tirile descriptive� [i �[tirilepreluate� [i �evaluative� nu a existat un decalaj considerabil. Aceast\ tipologiereflect\ logica discursului asumat. Con]inutul [tirilor este mai întâi redat, în aldoilea rând suplimentat prin argumenta]ie [i, în al treilea rând, evaluat, deciasumat, într-o form\ sau alta, de �vocea� care opereaz\ cu acest con]inut. Discursultelevizual al postului Antenei 1 a �pus în discu]ie� informa]iile, semnalând c\postul î[i asum\ unghiul de mediatizare a campaniei electorale.

Cultivarea unui anumit tip de [tire la jurnal a permis celor trei posturi s\ adopteanumite �defini]ii� ale �obiectivit\]ii� în materie de mediatizare.

Potrivit contractului de comunicare dintre jurnalist [i public, jurnalistul trebuies\ comunice informa]ii obiective (Charaudeau, 1983, p. 101). Jurnalistul este îns\întotdeauna situat într-o situa]ie de comunicare care îl determin\ s\ produc\ un�discurs�, deci s\ convoace un �autor� [i un �destinatar�. Aceasta înseamn\ c\discursul mediatic are nevoie nu numai de informa]ii obiective, ci [i de proceduride comunicare a obiectivit\]ii. Altfel spus, jurnalistul este obiectiv în m\sura încare este [i credibil. Utilizând diferit condi]iile de enun]are, posturile de televiziuneau construit �discursuri� diferite despre �obiectivitate�.

TVR 1 a preluat obiectivitatea de la o instan]\ impersonal\, Tele7abc areconstruit obiectivitatea, iar Antena 1 a pus în discu]ie obiectivitatea.

S\ vedem în continuare în ce m\sur\ putem corela [tirile electorale simple cucele complexe.

Distribu]ia [tirilor complexe

În general, distribu]ia [tirilor simple s-a reflectat în cea a [tirilor complexe.Astfel, prima component\ a [tirii complexe a fost [tirea simpl\ cu frecven]a ceamai ridicat\. De pild\, la TVR 1, [tirile preluate au fost cele mai numeroase;corespunz\tor, cele mai numeroase [tiri complexe au fost cele �preluat-descrip-tive�, deci [tirile care au avut drept component\ de baz\ o [tire preluat\. Situa]iaeste similar\ la Antena 1 [i Tele7abc.

La toate cele trei posturi, a doua component\ a tipului complex a fost o [tireapropiat\, ca efect, de [tirea de baz\. Astfel, la TVR 1 componenta suplimentar\[tirii preluate ([tirea de baz\) a fost [tirea descriptiv\, compatibil\ cu �logicaprelu\rii�. Cea mai mare parte a [tirilor electorale rezumau turneul candida]ilor laPre[edin]ie din ziua respectiv\ ([tire preluat\); urmau apoi inser]ii din declara]iilecandidatului ([tire descriptiv\).

Antena 1 a constituit un caz distinct, atât [tirea simpl\, cât [i [tirea de baz\ atipului complex fiind �evaluative�. {tirea evaluativ\ este atât de �puternic\� dinpunct de vedere discursiv încât ea poate integra în structura sa oricare alt tip de


110

[tire. Acest lucru nu se întâmpl\, de pild\, într-o corela]ie de tipul [tire �preluat\�/[tire �evaluativ\�, unde în mod automat [tirea �preluat\� este estompat\ de cea�evaluativ\�. Astfel se explic\ de ce la acest post [tirea evaluativ\ este cea care aoganizat [tirea complex\, indiferent de ordinea cronologic\ a componentelor (cumar fi, de pild\, tipul �P � E � D�).

TVR 1 este singurul post unde [tirile simple au fost mai numeroase decât [tirilecomplexe (la posturile private, [tirea a avut o structur\ secven]ial\, în timp ce laTVR 1 [tirea a constat dintr-o singur\ secven]\ de enun]are).

Ca [i în cazul emisiunilor electorale, jurnalul de la televiziunea public\ apermis candida]ilor s\-[i produc\ [i s\-[i controleze vizibilitatea în spa]iul public.

Dimpotriv\, la Tele7abc [i Antena 1, jurnalul a constituit o contrapondere laemisiunile electorale. În emisiunile electorale, Antena 1 a privilegiat autopre-zentarea candidatului sub forma discursului-platform\. Candidatul nu a fost situatîntr-o confruntare direct\ cu contracandidatul sau cu redac]ia postului. În schimb,jurnalul aceluia[i post, centrat pe [tirea �evaluativ\�, a situat candida]ii [i, îngeneral, evenimentul electoral într-un spa]iu polemic. Redac]ia a suplimentatreplicile candida]ilor cu propriile comentarii, a semnalat replicile poten]iale (atuncicând candidatul nu se raporta la un interlocutor) sau a creat replici (în tentativa dea �continua� polemica electoral\). Publicul a asistat astfel la un schimb discursivindirect între candida]i.

Jurnalul de la Antena 1 a func]ionat ca un discurs complementar la emisiunileelectorale ale aceluia[i post. Jurnalul a �reabilitat� pozi]ia redactorului care dinghid-al-candidatului a devenit interlocutor-al-candidatului. La Antena 1, discursulreproductiv (care a pus în circula]ie platforma electoral\ a candidatului) a coexistatcu cel evaluativ (care a interpretat ac]iunea candidatului).

La Tele7abc, discursul argumentativ generat de jurnalul de sear\ a completatdiscursul evaluativ specific emisiunilor electorale.

Spre deosebire de televiziunea public\, posturile private au compensat vizibili-tatea produs\ [i controlat\ de c\tre candidat cu cea creat\ de postul de televiziuneîn calitate de �voce� a spa]iului public 8.

8. Semnalând dou\ formule discursive de reprezentare a evenimentului electoral la Tele7abc[i Antena 1, nu atribuim o inten]ionalitate postului respectiv. Nu putem [ti dac\responsabilii postului au conceput deliberat organizarea jurnalului de sear\ ca ocontrapondere la emisiunile electorale sau dac\ formula emisiunilor electorale a fostprodus\ ]inându-se seama de specificul emisiunii informative. Concluzia referitoare laorganizarea jurnalului ca o contrapondere la emisiunile electorale ia în calcul efectuldiscursiv.


111

Mediatizarea candida]ilor credita]i de sondaje

TVR 1 s-a deosebit de posturile private prin volumul mare de [tiri alocatecandida]ilor Ion Iliescu, Emil Constantinescu [i Petre Roman (aproximativ de treiori mai mare decât la celelalte dou\ posturi). Aceast\ situa]ie se explic\ prin faptulc\ la TVR 1 informa]ia electoral\ a vizat (la jurnal [i în emisiunile electorale) maiales ac]iunea candida]ilor la Pre[edin]ie. Pe de alt\ parte, la TVR 1, mediatizareas-a realizat din perspectiva materialelor produse [i controlate de c\tre candidat.

La jurnalul de la Tele7abc [i Antena 1, mediatizarea candida]ilor la Pre[edin]ienu a fost intens\. În raport cu televiziunea public\, aceste posturi s-au preocupatmai mult de mediatizarea conjuncturii electorale (au existat, de pild\, numeroase[tiri despre evolu]ia alian]elor politice sau despre posibilele alian]e postelectorale).

Antena 1 [i TVR 1 au alocat cele mai numeroase [tiri candidatului Ion Iliescu.Antena 1 [i Tele7abc au alocat cele mai pu]ine [tiri candidatului Petre Roman.Acest tip de distribu]ie a [tirilor despre candida]i trebuie îns\ reconsiderat dinperspectiva modalit\]ii de mediatizare, adic\ din perspectiva tipului de [tire de careau beneficiat candida]ii.

Jurnalul televiziunii publice a privilegiat [tirile �preluate� (care rezumau turneulcandidatului), precum [i tipul complex de [tire �preluat-descriptiv\� (care îl citape candidatul aflat în turneu). Tipul de [tire electoral\ de la acest post i-a permiscandidatului s\-[i controleze discursul electoral.

La TVR 1, cele mai numeroase [tiri �preluate� l-au vizat pe candidatulPetre Roman (23 de [tiri), c\ruia i s-au alocat, în schimb, cele mai pu]ine [tiricomplexe (6). A[adar, în pofida faptului c\ acest candidat a beneficiat de media-tizarea turneului s\u electoral, declara]iile sale au fost citate pu]in. În schimb,candidatul Ion Iliescu (candidatul cel mai intens mediatizat la acest post) a fostsubiectul celor mai pu]ine [tiri �preluate� (5 [tiri) [i al celor mai numeroase [tiricomplexe (27 de [tiri). Mediatizarea turneului electoral al lui Ion Iliescu s-a bazatîntr-o m\sur\ considerabil\ pe �spusele� candidatului.

Pe de alt\ parte, de[i la TVR 1, [tirile �preluate� referitoare la candidatul IonIliescu nu au fost numeroase, totu[i ele s-au deosebit de restul [tirilor de acest genalocate celorlal]i candida]i. TVR 1 a creat � prin enun]are � un tip aparte de [tire�preluat\� special pentru candidatul Ion Iliescu. Prin ce s-a diferen]iat aceast\[tire, dincolo de faptul c\, din punctul de vedere al enun]\rii, respecta logicaspecific\ [tirii �preluate�?

�Relatarea� se referea nu numai la turneul electoral [i, eventual, la declara]iilelui Ion Iliescu, ci [i la alte aspecte care puteau genera o evaluare implicit\ desprecandidat. Acest tip de [tire �preluat\� a fost structurat astfel:

� prezentarea localit\]ii în care se deplasa Ion Iliescu;


112

� descrierea situa]iei socioeconomice a localit\]ii sau a grupurilor sociale cucare Ion Iliescu intra în contact (se prezenta o descriere pozitiv\ a �situa]ieilocului� unde, �în pofida greut\]ilor de tot felul�, ar fi ap\rut premisele�moderniz\rii�);

� prezentarea traseului electoral al candidatului;� citarea candidatului (în cazul [tirii �preluat-descriptive�).

A[adar, descrierea situa]iei �la fa]a locului� lipse[te din structura [tirilor�preluate� referitoare la ceilal]i candida]i 9. La întrebarea de ce turneul desf\[uratde c\tre Ion Iliescu trebuia prefa]at cu o introducere despre conjunctura local\,avem în vedere mai multe ipoteze.

Prima ar putea fi iner]ia televiziunii publice care, la început de campanieelectoral\, nu renun]ase înc\ la modelul de mediatizare a pre[edintelui prin �vizitepreziden]iale�.

A doua ipotez\ ]ine de poten]ialul persuasiv al contextului de mediatizare: dinmoment ce Ion Iliescu viziteaz\ numai locuri unde criza economic\ fie s-a atenuat,fie a devenit controlabil\, se poate face astfel o leg\tur\ între bilan]ul preziden]ial(pozitiv) al lui Ion Iliescu [i competen]a candidatului Iliescu. Aparent, avem de-aface în continuare cu o [tire �preluat\� care red\ �fapte�; în realitate, nu serespect\ con]inutul standard al [tirii pe care TVR 1 îl consacrase în timpulcampaniei electorale. A[adar, la nivelul enun]\rii, [tirea î[i p\stra forma ini]ial\([tire �preluat\�); îns\, la nivelul con]inutului, [tirea a suferit modific\ri, de unde[i efectele de enun]are suplimentare 10. Procedând astfel, postul de televiziune aputut s\ introduc\ o evaluare pozitiv\ despre candidat.

9. În prima parte a campaniei electorale, candidatul Ion Iliescu a beneficiat de un tip specialde [tire �preluat\�. Pentru aceast\ [tire, nu dispunem de o distribu]ie cantitativ\. Amremarcat acest tip de [tire, comparând [tirile �preluate� referitoare la Ion Iliescu cu celede acela[i tip, alocate celorlal]i candida]i. Am putea explica apari]ia acestui tip de [tireprin faptul c\, în prima parte a campaniei electorale, TVR 1 nu a operat o distinc]ie întrepre[edintele în func]ie Ion Iliescu [i candidatul Ion Iliescu. Ca atare, TVR 1 a produs omediatizare mai pregnant\ a lui Ion Iliescu, încercând în acela[i timp s\ respecte modali-tatea aleas\ pentru mediatizarea candida]ilor la Pre[edin]ie.Astfel se explic\ de ce, pe lâng\ [tirile �preluate� sau �preluat-descriptive�, TVR 1 aprodus totu[i un tip aparte de [tire, corespunz\toare situa]iei lui Ion Iliescu, înc\ �neelu-cidat\� la acel moment.Un alt exemplu care poate confirma aceast\ ipotez\ este modul în care redac]ia TVR 1 adenumit statutul lui Ion Iliescu în campania electoral\: în cadrul [tirilor electorale,apelativul asociat lui Ion Iliescu a fost cel de �pre[edinte� sau �[ef al statului�. Abia înultimele s\pt\mâni ale campaniei electorale, Ion Iliescu a fost numit �candidat� [i abeneficiat de acela[i tip de [tire �preluat\� ca [i ceilal]i candida]i.

10. Acest gen de [tire a mai fost alocat [i altor candida]i; îns\ tendin]a nu se poate observadecât la nivelul mediatiz\rii lui Ion Iliescu.


113

Tipul de [tire descris mai sus este compatibil cu discursul procedural pe careTVR 1 l-a practicat în campania electoral\ din 1996. Discursul procedural pre-supune o tematic\ relativ constant\, precum [i condi]ii de enun]are tipice pentru�relatare�. Din momentul în care tematica [tirii este modificat\, iar aceast\ opera]ieeste aplicat\ mereu aceluia[i obiect al [tirii (candidatul Ion Iliescu), apare posi-bilitatea unei evalu\ri. De remarcat îns\ c\ inser]ia unei �evalu\ri� poate ficamuflat\ dac\ se respect\ condi]iile de enun]are specifice �relat\rii� (ceea ceTVR 1 a [i f\cut).

Recurgând la solu]ia descris\ mai sus, TVR 1 a men]inut [tirile electorale înlimitele discursului procedural, reu[ind în acela[i timp s\-i aloce lui Ion Iliescu omodalitate de mediatizare special\.

Fa]\ de ceilal]i doi candida]i, mediatizarea candidatului Emil Constantinescu laTVR 1 a fost relativ echilibrat\ în privin]a raportului dintre frecven]a [tirilor�preluate� (10 [tiri) [i cea a [tirilor �preluat-descriptive� (16 [tiri). EmilConstantinescu a fost îns\ mult mai pu]in citat decât Ion Iliescu.

La postul Tele7abc, cele mai frecvente [tiri despre cei trei candida]i au fost detipul �preluat-descriptiv�, fapt care confirm\ discursul argumentativ practicat deacest post.

La Antena 1, celor trei candida]i le-au fost alocate îndeosebi [tiri complexe detipul �evaluativ-descriptiv�. Mediatizarea acestor candida]i a inclus punctul devedere al redac]iei referitor la ac]iunea candida]ilor în campanie, punct de vederesuplimentat cu c^te un �citat� din declara]iile candidatului. Ion Iliescu a constituitsubiectul celor mai numeroase [tiri �evaluativ-descriptive� (8 [tiri).

Analiza jurnalelor în func]ie de tipologia [tirilor despre candida]i demonstreaz\c\ distribu]iile cantitative trebuie interpretate în func]ie de efectele lor discursive.De pild\, atât la TVR 1, cât [i Antena 1, Ion Iliescu este candidatul cel mai intensmediatizat. Numai c\, în timp ce TVR 1 îl prezint\ pe Ion Iliescu pe baz\ de�relat\ri� sau �cit\ri�, Antena 1 comenteaz\ declara]iile candidatului. Intensitateamediatiz\rii nu este relevant\ dac\ nu se raporteaz\ la modalitatea mediatiz\rii.

Mediatizarea platformei electorale

Problema interven]iei candidatului la jurnal este relevant\ atât pentru discursultelevizual, cât [i pentru ac]iunea electoral\. Performan]a mediatic\ a candidatuluise m\soar\ [i prin [tirile generate de ac]iunea candidatului.

Categoriile cu care am efectuat analiza de con]inut constituie o posibil\ structur\de suprafa]\ a discursului electoral: �tema central\ a platformei electorale� ��alte teme� � �argumente� � �afirma]ii� (în aceast\ ultim\ categorie am inclusinterven]iile candidatului care nu se încadrau neap\rat în platforma electoral\).


114

Monitorizarea jurnalului a demonstrat mediatizarea redus\ a platformei electorale(mai ales la posturile de televiziune private). În general, interven]iile candida]ilorau luat forma unor �afirma]ii� generate de conjunctura campaniei electorale.

Faptul c\ la jurnalul de la TVR 1 platforma electoral\ a fost totu[i mediatizat\se explic\ prin tipul de [tire electoral\ pe care canalul l-a cultivat. La acest post,[tirile au mediatizat candidatul în aceea[i situa]ie electoral\ (turneul candidatului);TVR 1 a recurs la [tiri �preluate� (care relatau traiectul electoral în ziua respectiv\)[i la [tiri �preluat-descriptive� (care suplimentau relatarea cu o declara]ie acandidatului aflat în turneu).

{tirile de la TVR 1 au permis accesul platformei electorale în structura jurnaluluiîn m\sura în care o declara]ie f\cut\ de candidat �pe teren� � o parafraz\ aplatformei electorale � era �citat\� în �relatarea� referitoare la turneul candida-tului. Candidatului îi r\mânea s\-[i controleze declara]iile f\cute pe �teren� astfelîncât acestea s\ poat\ deveni subiect de [tire; declara]iile sale trebuiau direc]ionateatât spre electoratul local, cât [i spre public, nefiind sigur care dintre declara]ii arfi urmat s\ fie mediatizate: cele �conjuncturale� sau cele �generale�, de �plat-form\� 11. Candidatul ar fi trebuit s\-[i controleze în a[a fel interven]iile încâtdiscursul s\u s\ ajung\ nu numai la grupul-]int\ (electoratul local), ci [i la public 12.

11. Nu putem [ti în ce m\sur\ candida]ii au luat în seam\ problema circula]iei platformei lorla principala emisiune informativ\ a postului. Nu [tim nici dac\ ei au inten]ionat s\ seadapteze discursului televizual al fiec\rui post. Ne intereseaz\ consecin]ele pe care unanumit discurs televizual le poate avea pentru vizibilitatea candidatului în spa]iul public.

12. Prezentarea candidatului în acela[i context (�candidatul în mul]ime�) poate deveni oresurs\ pentru candidat numai dac\ aceast\ practic\ de mediatizare este conceput\ specialpentru publicul de televiziune. Îns\, în acest caz, candidatul trebuie s\-[i controleze atâtac]iunea pe �teren�, cât [i reprezentarea televizual\ a acesteia. Uneori, ac]iunea candi-datului pe �teren� conceput\ anume pentru o comunitate local\ [i preluat\ apoi deteleviziune poate constitui o resurs\ perdant\ pentru rela]ia candidatului cu publicul, decicu o parte important\ a electoratului.Ca exemplu, men]ionez discursul lui Ion Iliescu de la Alba-Iulia sus]inut în fa]a uneimul]imi în turul 2 al campaniei preziden]iale. Candidatul [i-a conceput discursul ca fiindo replic\ la o declara]ie a opozi]iei (câ[tig\toarea alegerilor parlamentare) care d\deadrept probabil\ aducerea UDMR la guvernare. Prin ton [i argumenta]ie, discursul lui IonIliescu a devenit un violent avertisment cu privire la lezarea interesului na]ional. Acestdiscurs a introdus o alt\ imagine a candidatului, cu totul diferit\ fa]\ de imaginealiderului echilibrat [i mediator asupra c\reia Ion Iliescu insistase în nenum\rate rânduri.A[adar, un discurs conceput pentru electoratul unei zone a ajuns [i la publicul telespectator.Aceast\ reprezentare televizual\ a produs un defazaj între imaginea durabil\ a candidatului[i cea conjunctural\. Materialul la care ne referim a fost un film electoral creat de staffulcandidatului [i difuzat la cererea candidatului într-o emisiune electoral\ (�Vot �96�,11 octombrie). Este de presupus c\ echipa candidatului a considerat oportun s\ comuniceacest discurs unui electorat mai numeros, nu doar celui local. Nu cunoa[tem impactulacestui discurs asupra op]iunilor electorale. Ipoteza noastr\ porne[te de la analiza efectelorpe care le produce mediatizarea televizual\ a unei ac]iuni electorale �pe teren�.


115

Raportat la cei trei candida]i, circula]ia platformei în cadrul jurnalului seprezint\ astfel: La TVR 1, candidatul Ion Iliescu a fost cel mai intens mediatizatprin �citate� din platforma sa electoral\ (20 de [tiri), fiind urmat de EmilConstantinescu (15 [tiri) [i de c\tre Petre Roman (o [tire). Platforma electoral\ alui Petre Roman a cunoscut o mediatizare redus\ [i la posturile private (Antena 1:dou\ [tiri).

Posturile private s-au angajat explicit în selectarea [tirilor, fapt care ar puteaexplica slaba mediatizare a platformei electorale. Tele7abc a construit [tirea ca uncolaj de puncte de vedere, redac]ia postului fiind cea care decidea tematica [tirilor.Antena 1 a tratat fiecare [tire ca un punct de vedere asumat. Spre deosebire deTVR 1, posturile private au controlat vizibilitatea candidatului la jurnal.

Mediatizarea conjuncturii electorale

Posturile de televiziune private au abordat sistematic conjunctura electoral\ încadrul jurnalului. Jurnalele acestor posturi au cultivat o anumit\ tipologie deinforma]ii:

� informa]ii privind organizarea campaniei electorale (de pild\, problemac\r]ilor de aleg\tor);

� informa]ii despre ac]iunea candida]ilor [i a familiilor politice (de pild\,problema sondajului prin telefon organizat de PDSR);

� informa]ii referitoare la evolu]iile din interiorul unei familii politice, laschimbul discursiv dintre candida]i [i partide (de pild\, problema alian]elorpostelectorale).

� informa]ii despre ac]iunea guvernamental\ [i situa]ia ]\rii în general.

Mediatizând conjunctura electoral\ la jurnalul de sear\, posturile private nu auredus campania la ritualul turneului electoral (cazul TVR 1), ci au definit campaniaelectoral\ ca un ansamblu de practici politice activate în situa]ii (electorale) diverse.

Grila analizei de con]inut a cuprins urm\toarele categorii:

� �evaluarea campaniei electorale� (informa]ii despre rutina unei campaniielectorale [i despre ac]iunea candida]ilor [i a familiilor politice);

� �conjunctura sociopolitic\� ([tiri centrate pe comentarea situa]iei politice azilei din perspectiva evolu]iilor electorale).

Ini]ial, am luat în considerare [i categoria �situa]ie grup social� în care aminclus [tiri despre situa]ia specific\ a unui grup social, îns\ distribu]ia acesteicategorii s-a dovedit a fi nerelevant\.

Televiziunea public\ (TVR 1) a alocat în cadrul jurnalului un num\r redus de[tiri referitoare la diferitele aspecte ale campaniei electorale. La acest post,


116

campania a fost mediatizat\ aproape exclusiv din perspectiva turneului electoral alcandidatului. Publicul nu a avut acces la informa]ii privind ac]iunea candida]ilor [ia partidelor dincolo de cadrul strict formal al întâlnirilor cu electoratul (acest faptconfirm\ înc\ o dat\ logica discursului procedural practicat de TVR 1).

În schimb, posturile private au mediatizat o gam\ întreag\ de evenimente prinintermediul c\rora publicul a putut interpreta în context ac]iunea electoral\ acandida]ilor. Aceste posturi au cadrat informa]ia electoral\, propunând dreptcriteriu de evaluare comportamentul candida]ilor în situa]ii specifice.

Evaluarea campaniei electorale

Un inventar aproximativ al evenimentelor din perspectiva c\rora posturile privateau contextualizat campania electoral\ arat\ astfel:

� Alian]e politice � evenimente de referin]\: declara]ii oficiale/neoficiale/oficioase, comunicate, conferin]\ de pres\, interviuri, elaborarea unor sce-narii despre posibile alian]e postelectorale, diferite forme de colaborarepolitic\ între reprezentan]ii opozi]iei în timpul [i dup\ campania electoral\.

� Ac]iunea unor partide în campania electoral\ � evenimente de referin]\:ac]iuni care au declan[at polemici între partide: arborarea drapelului CDRîn fa]a prim\riei; sondajul prin telefoane organizat de PDSR; organizareaunui pretins miting monarhist în fa]a sediului PN}CD; acuza]ii reciprocede finan]are a unor organiza]ii nonprofit, apolitice implicate în campaniaelectoral\.Ac]iuni organizate pentru acumularea de capital politic: cazul ANL �lansarea unui apel la unificarea politic\ a opozi]iei (ANL, USD, CDR) dup\alegeri; PD � avertismente [i ac]iuni concrete pentru împiedicarea unorfraude electorale.

� Disensiuni între familiile politice: USD � CDR; CDR � ANL; PDSR �opozi]ie; PDSR � PUNR;

� Disensiuni în interiorul familiilor politice � eveniment de referin]\: alc\tu-irea listelor parlamentare PDSR (conflicte: centru � filiale locale; deputat �organiza]ia de baz\), PD (conflicte: centru � filiale locale; între membriifilialei locale), CDR (conflict: Biroul executiv � Halaicu); PUNR (conflict:centru-filiale, diziden]a unor filiale); conflict: primarii � prefectura Bucure[ti.

� Ritualul electoral � eveniment de referin]\: înscrierea candida]ilor la Pre[e-din]ie, modul în care fiecare candidat a transformat acest ritual în ac]iuneelectoral\.

� Legalitatea unor ac]iuni electorale � evenimente de referin]\: constitu]ionali-tatea candidaturii la Pre[edin]ie (cazul Ion Iliescu); liste cu semn\turi false;


117

numirea pre[edin]ilor sec]iilor de votare; alc\tuirea listelor de observatorila alegeri; statutul unor organiza]ii ale societ\]ii civile; finan]area partidelorpolitice în campania electoral\ (cazul UDMR).

� Derularea tehnic\ a campaniei � evenimente de referin]\: c\r]ile de aleg\tor;activitatea BEC (depuneri [i rezultate contesta]ii; comunicate); activitateaCur]ii Constitu]ionale; activitatea CNA; repartizarea timpilor de anten\ laradio [i televiziune; retip\rirea buletinelor de vot; num\rul aleg\torilor dela 3 noiembrie; procedura de vot pentru românii afla]i în str\in\tate;preg\tirea alegerilor � informa]ii difuzate în ultima s\pt\mân\ înainteaalegerilor privind procedura de vot, organizarea sec]iilor de vot etc.

� Problema fraudei electorale [i a supravegherii alegerilor � evenimente dereferin]\: avertismente lansate de c\tre partide, candida]i, organiza]ii alesociet\]ii civile [i presa scris\; �istoria� protocolului tehnic de supravegherea alegerilor încheiat între forma]iunile politice ale opozi]iei; acreditareaunor organiza]ii apolitice ca observator la alegeri.

� Rezultatele unor sondaje de opinie privind op]iunile electorale ale momentului.

Conjunctura sociopolitic\ la momentul electoral

� Evenimente politice: tratatul româno-maghiar; adunarea omagial\ de la}ebea. Consecin]e electorale: reac]ii pro [i contra ale candida]ilor [i parti-delor cu privire la tratatul româno-maghiar, acuza]ii de confiscare în scopelectoral a manifest\rii de la }ebea.

� Evenimente economice: devalorizarea leului; pre]ul benzinei; corup]ie �scandalul b\ncii Dacia Felix. Consecin]e electorale: PDSR [i acuza]iile decorup]ie; critica politicii economice a guvernului; politica viitorului guvern;

� Mi[c\ri sociale [i actori sociali: miting, proteste BNS; sindicatele [iop]iunile politice. Consecin]e electorale: critica politicii guvernamentale;rela]ia sindicate � forma]iuni politice în perioada campaniei electorale,declara]ii de inten]ii, alian]e sindicate � partide politice (cazul USD).

Tipologia de mai sus demonstreaz\ c\ posturile private au evaluat campaniaelectoral\ mai mult din perspectiva rutinei electorale [i mai pu]in din perspectivaconjuncturii sociopolitice cu posibilele implica]ii electorale.


118

Concluzii. Campania preziden]ial\ din 1996[i pluralismul televizual

Campania electoral\ din 1996 este prima campanie desf\[urat\ în condi]ii depluralism televizual. În acel an, în România au ap\rut primele discursuri televizualealternative la modelul de mediatizare practicat de televiziunea public\.

Statutul televiziunii private

Televiziunea privat\ a p\truns în spa]iul mediatic din România prin posturi careemiteau terestru în Bucure[ti [i în zonele limitrofe (Antena 1, Tele7abc, PRO TV,AMEROM) 13. Aceste posturi reprezentau interesele comerciale ale unor grupuride investitori a c\ror pozi]ie legal\ era cea de �distribuitor� (în Europa Occidental\,televiziunea privat\ dispune de toate drepturile [i obliga]iile specifice produc\torilorde bunuri).

Statutul de distribuitor (mai ales în contextul legislativ din România) implicaanumite limite în circula]ia capitalului [i, implicit, în ceea ce prive[te con]inutulofertei televizuale (în România, posturile de televiziune �distribuitoare� pl\tesctaxe [i impozite sporite, precum taxa pe reclam\, o parte din aceasta � 10%, în1996 � fiind direc]ionat\ c\tre bugetul de stat local) 14.

13. La data redact\rii materialului, februarie-martie 1997.14. În Legea Audiovizualului (Anul IV, nr. 104, 25 mai 1992), statutul posturilor de

televiziune private [i cel al televiziunii publice este definit în termenii urm\tori: �Persoa-nele juridice private sunt societ\]i comerciale române cu capital integral sau par]ialprivat român sau str\in� (cap. 1, art. 5, paragr. 3); corespunz\tor, �persoanele juridicepublice sunt institu]ii de stat, regii autonome sau societ\]i comerciale române cu capitalintegral de stat� (cap. 1, art. 5, paragr. 2).Legea Audiovizualului (LA) a fost completat\ de Legea privind organizarea [i func]io-narea Societ\]ii Române de Radiodifuziune (LSRR) [i a Societ\]ii Române de Televiziune(LSRT). Potrivit acestei legi, institu]iile men]ionate sunt �servicii publice autonome deinteres na]ional, independente editorial, prin reorganizarea Radioteleviziunii Române�(Anul IV, nr. 153, iunie 1994). LSRT stabile[te obiectul de activitate al Televiziuniipublice � un ansamblu de opera]ii [i obliga]ii alocate statutului de produc\tor. Spreexemplu: �Organizarea [i realizarea în studiourile proprii sau în colaborare cu al]iparteneri interni sau externi, de programe radiofonice, de televiziune, înregistr\ri pediscuri, pe suport magnetic, filme artistice de televiziune, seriale de televiziune, filmedocumentar-[tiin]ifice necesare programelor proprii [i pentru schimb cu organiza]iisimilare din ]ar\ [i din str\in\tate sau pentru valorificare� (LSRT, cap. 2, art. 15,paragr. �c�); �realizarea de activit\]i publicitare prin emisiuni [i publica]ii proprii,pentru beneficiari din ]ar\ [i din str\in\tate� (LSRT, cap. 2, art. 15, paragr. �e�);


119

Programele [i strategia program\rii la posturile de televiziune private nu sestabileau în func]ie de grila postului concurent, fie el public sau privat. Din acestpunct de vedere, oferta posturilor private era asem\n\toare ca structur\ [i, adesea,chiar ca or\ de programare.

O pia]\ televizual\ presupune un regim de concuren]\ nu numai între posturileprivate, dar, mai ales, între acestea [i televiziunea public\. De regul\, televiziuneapublic\ încearc\, printr-o opera]ie de �comercializare� (a grilei) [i de �eficien-tizare� (a institu]iei), s\ se adapteze la noua realitate televizual\. La rândul ei,televiziunea privat\ se lanseaz\ pe pia]\ fie prin �oferte alternative� la televiziuneapublic\ (ceea ce implic\ un alt format al �grilei generaliste� specifice televiziuniipublice), fie prin �oferte tematice� (ceea ce implic\ o gril\ specializat\ orientat\spre un public-]int\).

Primii ani de pluralism televizual în România au produs o concuren]\ slab\ atâtîntre posturile private, cât [i între televiziunea public\ [i cea privat\. În contextulpluralismului televizual, televiziunea public\ nu [i-a adaptat grila (genuri tele-vizuale, strategie a program\rii) la oferta televiziunii private.

La 20 februarie 1997, televiziunea public\ (TVR 1) a transmis în cadruljurnalului de sear\ rezultatele unui sondaj comandat chiar de c\tre postul în cauz\,potrivit c\ruia jurnalul de la TVR 1 avea audien]a cea mai ridicat\ (în raport cuPRO TV, recunoscut drept principal concurent, cu Tele7abc [i cu Antena 1).Pentru prima dat\, televiziunea public\ se plasa într-un regim de concuren]\.

Aceast\ interven]ie din partea televiziunii publice trebuie interpretat\ în con-textul restructur\rii generale care cuprinsese respectiva institu]ie ca urmare acâ[tig\rii alegerilor parlamentare [i preziden]iale de c\tre opozi]ia politic\. O dat\cu venirea opozi]iei la putere, în noiembrie 1996, era de a[teptat ca televiziuneapublic\ [i posturile private s\ suporte transform\ri majore care s\ duc\ la dezvol-tarea unui regim concuren]ial între cele dou\ televiziuni.

Oferta posturilor private

În România, posturile private s-au lansat cu grile tematice (film [i/sau sport)pentru ca, treptat, acestea s\ fie restructurate în grile �generaliste�. Paradoxal,tendin]a de a trece la o �gril\ generalist\� (într-un anumit ritm, cu un anumit efortfinanciar) a diferen]iat posturile private mai mult între ele decât în raport cuteleviziunea public\.

�organizarea coproduc]iilor cu parteneri externi în domeniul unor programe radiofonice[i de televiziune [i realizarea produc]iei, prelucr\rii, schimbului, exportului [i importuluide filme ori programe pentru programele de televiziune sau de radiodifuziune, dup\ caz�(LSRT, cap. 2, art. 15, paragr. �m�).


120

În perioada 1993-1996, am asistat la coexisten]a nonconcuren]ial\, pe de-oparte, a posturilor de televiziune private [i, pe de alt\ parte, a posturilor private [ia televiziunii publice.

Modele de mediatizare a ac]iunii electorale

Televiziunea particip\ la campania electoral\ cu un proiect de comunicare ceexprim\ concep]ia canalului de televiziune despre mediatizarea evenimentuluielectoral. Acest proiect include o serie de situa]ii de mediatizare în care sedesf\[oar\ schimbul discursiv dintre candida]i [i public.

Analizând trei posturi de televiziune din perspectiva grilei electorale [i a [tirilorelectorale, am putut identifica discursuri televizuale specifice.

TVR 1 a produs o vizibilitate unilateral\ a campaniei electorale, mereu dinacela[i unghi. La TVR 1, emisiunile electorale [i [tirile de la jurnalul de sear\ aumediatizat numai candida]ii la Pre[edin]ie. Practica de mediatizare a fost aceea[ipe toat\ durata campaniei � din perspectiva materialului electoral produs decandidat. Prin gradul [i practicile de mediatizare electoral\, TVR 1 a produs undiscurs procedural care a comunicat respectarea normelor CNA.

Tele7abc a produs o vizibilitate limitat\ [i selectiv\ a campaniei electorale. Aufost mediatiza]i anumi]i candida]i [i anumite partide, doar în cea de-a doua partea campaniei electorale. La emisiunile electorale au existat anumite tentative de asitua candida]ii [i partidele într-un spa]iu polemic. Jurnalul de sear\ a mediatizatmai ales conjunctura electoral\. Tele7abc a produs un discurs evaluativ la nivelulemisiunilor electorale [i a organizat jurnalul pe baza unui discurs argumentativ.

Emisiunile electorale de la Antena 1 au creat pentru candida]i [i pentru partidespa]ii de autoprezentare a platformei electorale. La acest post, emisiunile electo-rale au generat un alt gen de discurs procedural, care a comunicat respectareaunor norme introduse de redac]ia postului (TVR 1 a comunicat respectarea unorproceduri legale care erau doar preluate de post). În schimb, jurnalul Antenei 1 amediatizat conjunctura electoral\ dintr-o perspectiv\ polemic\. Tipologia [tirilorelectorale a produs la acest post un discurs evaluativ axat pe �opinii� [i �punctede vedere�.

Pentru candidatul la Pre[edin]ie, discursul celor trei posturi de televiziune aconstituit o resurs\ de vizibilitate cu efecte contradictorii. La televiziunea public\[i la cea privat\, candidatul a putut s\-[i prezinte discursul electoral f\r\ a suporta�constrângerile� interlocutorului. Aparent, aceast\ situa]ie ar fi putut s\ aduc\candidatului beneficii electorale maxime. În realitate, candidatul a fost privat deposibilitatea de a se individualiza în raport cu contracandida]ii; televiziunea nu atestat �capacitatea de rezisten]\� a discursului electoral în condi]iile unui spa]iupolemic.


121

Discursul televizual a constituit o resurs\ eficient\ numai pentru publicul�atent�, care a urm\rit grila electoral\ de la toate cele patru posturi. Altminteri,publicul care viziona numai TVR 1 avea cuno[tin]\ exclusiv de platforma electoral\a candidatului, f\r\ s\ afle nimic despre conjunctura electoral\; publicul careviziona Tele7abc avea acces numai la platformele electorale ale celor trei candida]i,[i aceasta numai dac\ investea timp [i aten]ie pentru a urm\ri singura emisiunealocat\ fiec\rui candidat; publicul Antenei 1 putea cunoa[te în detaliu platformelecandida]ilor [i partidelor, îns\ numai din perspectiva candidatului.

Pentru public, posturile private au constituit singura surs\ de cunoa[tere [ievaluare a conjuncturii electorale.

Numeroase studii de comunicare politic\ lanseaz\ întrebarea dac\ un candidatmai poate avea un �discurs� în campania electoral\, în condi]iile în care discursul�rezist\� din ce în ce mai greu diferitelor formule de mediatizare. Breton (1995)atrage aten]ia c\ spa]iul public actual este saturat de formule de mediatizare apoliticului, lipsind, în schimb, modalit\]ile de acces la �identitatea� discursuluipolitic. Mai poate fi reperat discursul candidatului, din moment ce el devine vizibilnumai prin interven]ia unor coautori, a[a cum sunt mass-media?

Spa]iul de comunicare electoral\ creat de fiecare dintre posturile considerate apermis accesul publicului la formatul �ini]ial� al discursului electoral. A[adar, ositua]ie atipic\ dac\ ]inem seama de criticile care se aduc mediatiz\rii televizualece ar degrada ac]iunea politic\.

În campania electoral\ din 1996, televiziunea a operat interven]ii minime asupradiscursului electoral. Cu toate acestea, atât candidatul, cât [i publicul au fostdezavantaja]i, iar televiziunea, la rândul ei, nu a contribuit la socializarea publiculuicu modelul democratic.

R\mâne de cercetat dac\ publicul a utilizat platforma candidatului � singurulelement la care a avut acces � drept criteriu de evaluare a candidatului [i, implicit,a op]iunii electorale.


122

123

Capitolul 7

AC}IUNEA CANDIDA}ILORÎN DISCURSUL PRESEI SCRISE

Distribu]ia spa]iului electoral

În acest capitol, vom relua ipoteza conform c\reia mass-media furnizeaz\ publiculuicriterii de evaluare care pot influen]a votul. De aceast\ dat\, vom discuta cazulpresei scrise în campania electoral\ din 1996.

În ultimii ani, teoreticienii mass-media reevalueaz\ rolul presei scrise într-ocampanie electoral\ în condi]iile în care practica electoral\ a devenit de neconceputîn absen]a dispozitivului televizual. La limit\, se poate spune c\ deznod\mântulunei campanii electorale se hot\r\[te la televiziune, [i nu în presa scris\. Aceastadin urm\ nu mai poate controla schimbul discursiv dintre candidat [i public,televiziunea fiind cea care ofer\ atât candidatului, cât [i publicului � poten]ialulelectorat � resurse mai numeroase [i mai puternice pentru îndeplinirea propriuluirol în campania electoral\.

Candida]ii �înva]\� s\ utilizeze strategic întregul dispozitiv televizual, iarpublicul, la rândul s\u, trebuie s\ discearn\ între diferitele oferte televizuale. Spredeosebire de presa scris\, televiziunea situeaz\ candidatul în situa]ii de mediatizareextrem de elaborate, dar care, o dat\ utilizate strategic, pot fi transformate încapital electoral. În aceste condi]ii, ce tip de resurs\ ar mai putea fi presa scris\pentru candidat, ce criterii de evaluare ar mai putea ea s\ ofere publicului?

În primul rând, trebuie avut în vedere faptul c\ presa scris\ solicit\ mai pu]incompeten]ele candida]ilor, diminuând totodat\ participarea publicului la competi]iaelectoral\. Mai mult decât televiziunea, presa scris\ î[i are �publicul� ei, relativstabil, fapt care nu este lipsit de consecin]e pentru campania electoral\.

În perioada alegerilor, pentru presa scris\ este mai u[or s\ se adreseze unuipublic în prealabil configurat ([i care, uneori, reflect\ o anumit\ orientare politic\)decât s\ capteze un public �nou�. De regul\, presa scris\ satisface anumite�a[tept\ri� ale publicului, de unde [i necesitatea ca un cotidian s\ dispun\ de �gendiscursiv� cu care s\ se poat\ legitima ca fiind o �voce� în spa]iul public.

În context electoral, presa scris\ are posibilitatea s\-[i accentueze pozi]ia deevaluator sau comentator al evenimentului [i, prin aceasta, s\ devin\ unul dintre

124

ini]iatorii dezbaterii electorale. Dac\ la televiziune condi]ia de evaluator nu esteu[or de atins, având în vedere cadrul interactiv (la care contribuie candida]ii/moderatorul/dispozitivul televizual), în schimb, în presa scris\ evaluarea se petrece�la rece�, a[adar, f\r\ s\ fie �întrerupt\� sau �controlat\� de replica imediat\ acandidatului.

La acest rol contribuie [i pozi]ia specific\ a publicului, care este un interlocutorrelativ stabil (dimpotriv\, la televiziune, atât pentru candidat, cât [i pentru mode-rator, �publicul-interlocutor� este mai mult o prezen]\ abstract\, dar mult maiincomod\ pentru candidatul care trebuie s\ î[i asume o �pozi]ie�). Din acest punctde vedere, presa scris\ poate s\ redeschid\ mai u[or schimbul discursiv dintrecandida]i, jurnali[ti [i public (Wolton, 1989).

Pe de alt\ parte, presa scris\ contribuie într-un mod specific la circula]iadiscursului electoral, în condi]iile în care se repro[eaz\ adesea mediatiz\rii tele-vizuale c\ �distruge� discursul �ini]ial� al actorului politic. Presa scris\ poate�stabiliza� discursul electoral (supus reformul\rii constante la televiziune), atr\-gând aten]ia asupra �discursului ini]ial� al candidatului.

}ine de specificul comunic\rii televizuale �destabilizarea� discursului electoralal candidatului (discursul acestuia trebuie mereu readaptat la contextul interactiv alemisiunii). Presa scris\ admite într-o m\sur\ mai mare utilizarea unor formediferite de �citare� a �discursului electoral�, a[adar, comunicarea diferitelor �formefixe� ale acestuia. Desigur, nu înseamn\ c\ presa nu poate �destabiliza� [i eadiscursul electoral, având în vedere c\ utilizeaz\ adesea �formele fixe� ale unuidiscurs (electoral) tocmai pentru a genera propriul s\u �discurs�. În orice caz,logica de comunicare a presei scrise, mai mult decât cea a televiziunii, favorizeaz\accesul publicului la discursul pe care candidatul [i-l asum\.

Ca [i televiziunea, presa scris\ are posibilitatea s\ dezvolte dezbaterea electo-ral\ [i agenda public\, manifestându-se ca �opinie public\ nereprezentativ\�(Wolton, 1989).

Distribuirea spa]iului electoral constituie o dimensiune esen]ial\ a proiectuluide comunicare specific presei scrise.

Alc\tuirea corpusului � selec]ia cotidienelor

Am considerat România Liber\ [i Vocea României substitute ale unor cotidiene departid (criteriul identit\]ii). Evenimentul Zilei, cotidian din categoria �genulpopular�, dispunea de tirajul cel mai mare (criteriul impactului). Adev\rul era uncotidian de opinie al c\rui tiraj competitiv se men]inuse, în pofida faptului c\, din1990 încoace, profilul cotidianului suferise schimb\ri majore (criteriul evolu]ieimediatice).


125

La momentul alegerilor generale din 1990, Adev\rul a practicat un discurspartinic (în favoarea puterii politice a momentului, reprezentat\ de Ion Iliescu [iforma]iunea politic\ FSN). La alegerile din 1992, acela[i cotidian [i-a atenuatconsiderabil retorica anterioar\, apelând la un discurs mai degrab\ neutral, dar lacare s-a renun]at în momentele sensibile ale campaniei electorale, [i anume `n celecare periclitau [ansele electorale ale puterii politice de atunci, reprezentat\ depre[edintele Ion Iliescu [i de PDSR. În fine, în 1996, Adev\rul cultiva un discurscu tent\ civic\ specializat în critica politicii economice [i în dezv\luirea cazurilorde corup]ie. Critica era virulent\, dar nepartinic\, vizând în primul rând activitateaguvernului, a PDSR [i a lui Ion Iliescu în calitate de pre[edinte.

Am alc\tuit, a[adar, un corpus experimental pe care l-am dorit relevant pentruunele dintre simptomele pie]ei mediatice în anul electoral 1996 [i, implicit, pentrupremisele mediatiz\rii evenimentului electoral.

Simptomele pie]ei mediatice la momentul electoral 1996.Consecin]e pentru comunicarea politic\

� Pia]a presei scrise era dominat\ de �genul popular� (Evenimentul Zilei) [i decotidienele de opinie1. S\pt\mânalele erau cel mai bine reprezentate de�magazine�, �satir\ politic\�, �economice�2.

� Nu existau cotidiene cu un discurs �generalist� ca tematic\, f\r\ afilierepolitic\, dar apropiat de o orientare ideologic\ (cazul Le Figaro, Libération,Times). Cu excep]ia României Libere, pe pia]\ lipseau cotidienele care s\-[iasume o op]iune ideologic\ în spa]iul public, dincolo de apartenen]a politic\sau de climatul opiniei publice.

� Spre deosebire de campaniile electorale precedente, în 1996, cotidienele [irevistele de partid se aflau la periferia pie]ei din punctul de vedere altirajului; mai mult decât atât, nu mai existau cotidiene de partid, cele cares\ pun\ în circula]ie discursul unei familii politice la cererea [i cu sprijinul

1. În septembrie 1996, Evenimentul Zilei era citit de 23,78% dintre subiec]ii intervieva]i(SURSA: Institutul de Sociologie, cercetare panel, octombrie 1996: �Efectele comuni-c\rii de mas\ asupra comportamentului electoral. Cum [i de ce au votat românii�).

2. În octombrie 1996, magazinul Integrame/Rebus era citit de 6,80% dintre subiec]ii inter-vieva]i. Alte magazine: Ecran-Magazin: 6,10%; Formula AS: 4,10%; Infractorul/Infractoarea: 3,90%; s\pt\mânalul Academia Ca]avencu de 5,10%; Expres-Magazin:5,10%; Capital de 2,6%; Dilema: 0,80%; 22: 0,60%. Procentele au fost ob]inutedintr-un total din care s-au eliminat nonr\spunsurile (SURSA: Institutul de Sociologie,cercetare panel, octombrie 1996: �Efectele comunic\rii de mas\ asupra comportamentuluielectoral. Cum [i de ce au votat românii�).

AC}IUNEA CANDIDA}ILOR ÎN DISCURSUL PRESEI SCRISE

126

logistic direct al forma]iunii respective. Familiile politice foloseau resurse decomunicare conjuncturale [i, în acela[i timp, indirecte 3.

În aceste condi]ii, devine de maxim interes s\ investig\m dac\ discursul preseiscrise în campania electoral\ din 1996 a constituit o resurs\ pentru candida]ii carenu dispuneau de o pres\ de partid competitiv\ [i pentru publicul aparent mai pu]in�politizat� [i militant decât în 1990 [i 1992.

Resursele de comunicare media ale familiilor politice

Opozi]ia liberal\ (CDR, în primul rând) dispunea de urm\toarele resurse decomunicare:

� România Liber\ (cotidian de opinie care mediatiza discursul opozi]iei f\r\ s\pretind\ o legitimitate formal\ în acest sens);

� Cotidianul (ziar cu un tiraj considerabil mai redus decât România liber\, înschimb, cu legitimitate sporit\ pentru a mediatiza opozi]ia, având în vederec\ acest cotidian era finan]at de c\tre un lider important al PN}CD; [i înacest caz, vorbim de un pseudocotidian de partid, dat fiind c\ se mediatizao anumit\ �arip\� a familiei politice, cea reprezentat\ de liderul finan]ator);

� 22 (s\pt\mânal din categoria �cultur\ politic\ [i civic\�);� Azi (singurul cotidian propriu-zis de partid � o resurs\ de comunicare a

Partidului Democrat; în realitate, PD nu utiliza decât par]ial aceast\ resurs\,cotidianul având structura unui �magazin� cu informa]ie [i comentariu de tip�diverse�).

Opozi]ia de stânga (cu multiplele sale curente) beneficia de cotidiene [i s\pt\-mânale editate de liderii unor forma]iuni politice precum PSM sau PRM. Din acestmotiv, aceast\ pres\ (Vremea, Totu[i Iubirea, România Mare, Politica) exprima nuatât op]iunile unei familii politice, cât ale personalit\]ii care finan]a discursulmediatic.

Puterea politic\ (PDSR [i pre[edintele Ion Iliescu) utiliza ca resurse de comunicare:� Vocea României (în principiu, un cotidian editat de guvern în scopul de a

reflecta activitatea sa proprie; în fapt, un cotidian al PDSR);� Diminea]a (ziar care îl mediatiza sistematic pe pre[edintele Ion Iliescu, f\r\

a i se recunoa[te o legitimitate în acest sens).

Absen]a de pe pia]a mediatic\ a cotidienelor de partid indica decalajul existent,pe de-o parte, între maturizarea societ\]ii civile (capacitatea acesteia de a formula

3. Dup\ campania electoral\ din 1996, unele dintre cotidienele care nu apar]ineau în modoficial unui partid fie au disp\rut (Vocea României), fie au cunoscut un declin rapid(Diminea]a, Vremea).


127

[i de a organiza grupuri de interese), democratizarea spa]iului public (un repertoriuextins de probleme abordat în �discursuri alternative�) [i, pe de alt\ parte, lipsa deidentitate a politicului. �Pia]a politic\� se manifesta nu atât prin identit\]i durabile,cât conjuncturale. Societatea civil\ [i spa]iul public p\reau a se fi structurat mairepede decât clasa politic\.

Societatea civil\ [i spa]iul public s-au dezvoltat îns\ într-un spa]iu politicabstract, edificat mai mult prin structuri formale, [i nu prin procese de legitimaresau pe o baz\ social\. De aici discursul civic �esen]ialist� cl\dit în �absen]a� unuicontradiscurs generat de spa]iul politic; un discurs care înregistra, semnala totceea ce avea tangen]\, într-un fel sau altul, cu interesul public [i/sau social, îns\era incapabil s\ gestioneze forma unui conflict, a unei ac]iuni sociale (nu întâm-pl\tor, în România s-a vorbit deseori despre ac]iunea f\r\ �ecou� a societ\]iicivile, a[adar, f\r\ consecin]e nici la nivelul sistemului politic, nici la nivelulraporturilor dintre diferi]ii actori sociali).

În aceste condi]ii, se pune întrebarea dac\ nu cumva mult invocata �autonomie�sau �logic\ a socialului� este posibil\ tocmai pentru c\ �politicul� (stat, constitu]ie,legitimitate) se autoregleaz\, dispunând de identitate nu numai formal\ (institu-]ional\), ci [i simbolic\.

Paradoxal, în România, ascendentul societ\]ii civile asupra spa]iului politic (înfapt, un semn de normalitate social\) s-a datorat tocmai lipsei de �autonomie asocialului� în raport cu un spa]iu politic aflat în plin proces de construc]ie.

Organizarea paginii electorale

În prima parte a campaniei electorale, nici unul dintre cotidienele avute în vederenu a alocat evenimentului electoral o pagin\ special\. De regul\, fiecare cotidiana mediatizat evenimentul în cadrul paginii �Politice�. Articolele �electorale� aufost dispersate în prima pagin\ [i în pagina �Politice� (aceasta din urm\, cu ofinalitate diferit\, în func]ie de genul discursiv al cotidianului). În cea de-a douaparte a campaniei, cotidienele fie au suplimentat formula ini]ial\ a spa]iuluieditorial (Adev\rul, Vocea României), fie au modificat-o (cazul Evenimentul Zilei[i România Liber\).

� Evenimentul Zilei. La începutul campaniei electorale, acest cotidian a conceputpagina �Politice� ca fiind o surs\ de informare atât despre campania electoral\propriu-zis\, cât [i despre politica intern\ f\r\ conota]ie electoral\ (au existat [icazuri în care pagina �Politice� a fost dedicat\ exclusiv evenimentului elec-toral) 4. În aceast\ pagin\, informa]ia viza aspecte cât mai variate ale campaniei

4. Evenimentul Zilei: 6 septembrie, 9 septembrie, 23 septembrie, 28 septembrie [.a.


128

electorale (de la publicitate electoral\ la descrierea unui turneu electoral), îns\întotdeauna evolu]ii de ultim\ or\.Concep]ia articolelor simula logica �[tirii�: concentrarea subiectului într-unspa]iu restrâns, un titlu care comunica � prin formulare [i grafic\ � �desco-perirea� de ultim\ or\, comentarea cât mai pu]in posibil\ a subiectului, deregul\ sub forma unui comentariu aluziv în maniera de formulare a titlului 5. Înacest sens, cotidianul a utilizat o modalitate specific\ de redactare a titluluielectoral: prima parte a titlului, tip\rit\ cu un caracter special, semnalacontextul, iar restul titlului detalia sau evalua ac]iunea actorului politic. Aceast\practic\ a conferit titlului, pe de-o parte, tonalitatea unui �anun]� sau a unei[tiri [i, pe de alt\ parte, formatul unei �nara]iuni� � procedeu specific articoluluide opinie sau reportajului.În cea de-a doua parte a campaniei electorale, cotidianul a reglementat mediati-zarea electoral\, organizând un spa]iu destinat special comunic\rii electorale.Sub titlul generic �Jurnal de campanie�, cotidianul a diferen]iat mediatizareacampaniei preziden]iale de cea parlamentar\, alocând fiec\reia câte o pagin\special\. Pagina �Preziden]iale� a fost, la rândul ei, reglementat\ de un num\rde rubrici concepute astfel încât s\ comunice o informa]ie electoral\ divers\. Înacest fel, ziarul a putut mediatiza unele dintre practicile care alc\tuiesc ocampanie preziden]ial\.În aceea[i pagin\ au fost incluse [i rubrici permanente care anun]au informa]iaelectoral\ considerat\ obligatorie pentru mediatizarea campaniei preziden]iale:rubric\ de publicitate electoral\, de informare asupra turneului electoral alcandidatului (�}ara, cabinetul de lucru al candidatului�), precum [i o rubric\,

5. Exemple: �Scandal electoral, Ion Iliescu a fost huiduit de muncitorii de la SC Tractorul SA�(30 octombrie, p. 4); �La Apaca, Frunda Gyorgy a declarat c\, dup\ ce nu va maicandida, se va angaja manechin la aceast\ fabric\� (30 octombrie, p. 4); �Muncitorii dela Faur au constatat c\ Petre Roman a sl\bit� (29 octombrie, p. 6); �Petre Roman a purtatvesta primit\ de la mo]ii din Valea Arie[ului� (19 septembrie, p. 4); �Campania electoral\a premierului în jude]ul Arge[ a debutat în for]\, Nicolae V\c\roiu s-a jurat ieri, într-oconferin]\ de pres\ la Pite[ti, c\ nu pune gura pe t\rie� (28 septembrie, p. 4); �GyorgyFrunda joac\ ast\zi fotbal la Târgu Mure[� (26 octombrie, p. 4); �Începându-[i turneulelectoral în Banat, ieri, Ion Iliescu a c\l\torit cu un AN-24 care efectua o curs\ regulat\�(14 septembrie, p. 4); �La întoarcerea de la Congresul Interna]ionalei Socialiste, PetreRoman a fost a[teptat ieri, la aeroport, de sute de tineri sus]in\tori� (14 septembrie,p. 4); �La întoarcerea din Germania, Emil Constantinescu a declarat ieri c\ sprijinulgerman depinde de «schimbarea conducerii României»� (14 septembrie, p. 4); �IosifBoda consider\ atacurile la adresa lui Emil Constantinescu din Vocea României «ochestiune nevinovat\»� (12 septembrie, p. 4); �Ieri la Giro SA, Titus {tefanel Popa l-aîntrebat pe Ion Iliescu de ce n-a f\cut nimic în 7 ani� (13 septembrie, p. 4); �Din cauz\c\ mini[trii se înghesuie s\ prind\ o imunitate parlamentar\, ziari[tii fideli partidului deguvern\mânt nu mai încap pe listele electorale ale PDSR� (13 septembrie, p. 4).


129

sub forma unei coloane de [tiri, care furniza orarul candidatului la televiziune(�Candida]i la radio [i televiziune�). Rubricile constante au fost completate curubrici improvizate, convocate la intervale neregulate [i având o tematic\atipic\; aceste rubrici nu abordau aspectele standard ale campaniei prezi-den]iale, ci faptele conjuncturale ap\rute pe parcurs (�Vedetele urc\ pe scenapoliticii�).Adesea, tocmai pentru a marca �întâmpl\rile electorale� (de tip �fapt divers�),cotidianul a utilizat strategic formatul rubricii pentru teme care aveau s\ nu maifie abordate în numerele urm\toare (defini]ia rubricii era astfel abolit\). Coti-dianul recupera în acest fel efectul discursiv al unei �rubrici� (concentrareaasupra unei teme).Prin aceste practici de comunicare electoral\, discursul Evenimentului Zilei înperioada electoral\ a devenit convergent cu identitatea cotidianului (�genulpopular�).

� Adev\rul. Pentru mediatizarea evenimentului electoral, cotidianul a utilizat atâtprima pagin\, cât [i cea tradi]ional\ �Politice� (aceasta din urm\ avea s\ fiesuplimentat\ în cea de-a doua parte a campaniei cu înc\ una-dou\ paginidedicate exclusiv alegerilor). {i în acest caz, campania electoral\ a beneficiatde un spa]iu difuz în care informa]ia electoral\ nu a fost clar delimitat\ de altetematici.�Pagina electoral\� a cotidianului � pagina care prin titulatur\ nu era recunos-cut\ ca atare, dar care era centrat\ exclusiv pe tematic\ electoral\ � a cuprinsrubrici permanente destinate publicit\]ii electorale a candida]ilor la Pre[edin]ie[i grilei electorale la televiziune (repere orare, candida]i etc.). În afara acestorrubrici, pagina a mai cuprins articole care fie simulau �logica [tirii� (vezi cazulEvenimentul Zilei descris anterior), fie erau articole de opinie consacrate maimult ac]iunii electorale a partidelor decât candida]ilor la Pre[edin]ie.

� România Liber\. Informa]ia electoral\ a fost dispersat\ în tot spa]iul editorial alcotidianului. Pe l^ng\ transformarea paginii �Politice� în pagin\ electoral\,acest cotidian a utilizat pentru comunicarea electoral\ [i alte pagini tematicecare erau tradi]ionale în economia cotidianului (�Economice�, �Social�, �Dez-v\luiri�, �Ultima Or\�).În partea a doua a campaniei electorale, cotidianul a completat pseudopaginaelectoral\ �Politice� cu o �Pagin\ electoral\�. În afar\ de titulatura acestordou\ pagini, nu au existat rubrici sau alt gen de categorii care s\ reglementezespa]iul electoral. Discursul României Libere (centrat pe �articole de opiniepolitic\�) nu a abordat fenomenul electoral [i practicile corespunz\toare, ci acultivat informa]ii strategice, informa]ii �cu miz\� pentru competi]ia politic\,care suplimentau discursul candidatului [i al familiei politice.


130

Absen]a unui spa]iu formal alocat campaniei electorale indic\ un proiect decomunicare electoral\ specific. Cotidianul nu mediatizeaz\ campania electoral\ca ansamblu de practici, ci evalueaz\ ac]iunea actorilor politici în func]ie de oanumit\ op]iune. {i în acest caz, genul discursiv (�cotidian de opinie politic\�)s-a repercutat asupra modalit\]ii de comunicare electoral\.

� Vocea României. La începutul campaniei electorale, acest cotidian a utilizatpagina �Politica la zi� drept spa]iu electoral (îns\ nu a exclus abordarea temelorelectorale [i în alte pagini). Ulterior, Vocea României a creat pagini tematiceconcepute special pentru mediatizarea alegerilor. S-a renun]at la materia obi[nu-it\ a cotidianului în favoarea unei noi tematici care s\ foloseasc\ la mediatizareacampaniei electorale din perspectiva unei mize politice.Informa]ia electoral\ urgent\ nu a mai fost comunicat\ prin intermediul unorrubrici, ci pe baza titulaturii paginilor; aceast\ formul\ a facilitat prezentarea[i comentarea cu o anume regularitate a tematicii electorale (a se vedea a[a--numitele �dosare� ale campaniei electorale identificate strategic pentru a servidiscursul electoral al puterii).Paginile tematice au vizat trei mari domenii de informa]ie:� informa]ie general-electoral\ (de regul\, pagina �Campania electoral\�

cuprindea interviuri cu candidatul la Pre[edin]ie Ion Iliescu [i cu membriifamiliei sale politice);

� informa]ie polemic\ (în paginile intitulate �Recurs la memorie�, �Dictaturaopozi]iei�, �Dreptul la adev\r�, �Dezv\luiri� s-au publicat documente [icomentarii acuzatoare care vizau opozi]ia în general, [i nu doar pe actoriipolitici implica]i direct în campania electoral\; nu era omis\ nici presasituat\ de partea opozi]iei, precum România Liber\ sau Ziua);

� informa]ie nonelectoral\ (paginile �Actualitatea�, �Actualitatea social\�,�Mersul reformei�, �Cu fa]a la cet\]eni�, �Via]a la ]ar\� cuprindeau temeleobi[nuite din grila cotidianului; în perioada campaniei electorale, acesteteme au fost utilizate drept pretexte pentru polemica electoral\, pentruevaluarea pozitiv\ a bilan]ului puterii � �Mersul reformei� � sau pentrusimularea unei critici la adresa puterii astfel încât bilan]ul [i proiectul acesteias\ nu fie anulate).

Cotidianul Vocea României a criticat puterea în mod strategic, fie publicândscrisori din partea unor cet\]eni care semnalau erorile autorit\]ilor locale, darcare nu vizau ac]iunea propriu-zis\ a puterii, fie prin interviuri cu personalit\]ipolitice din rândul puterii, în care acestea admiteau existen]a unor e[ecuri înaplicarea programului guvernamental. Aceste practici de mediatizare au permiscotidianului s\ introduc\ �atitudinea electoratului� [i �realismul puterii� dreptcriterii de evaluare a candidatului Ion Iliescu.


131

În perioada campaniei electorale, cotidianul Vocea României a recurs la o nou\gril\ tematic\, aparent pentru a satisface informarea obi[nuit\ (nonelectoral\),în fapt, pentru a servi obiective specifice oric\rui discurs electoral precum:� anularea discursului electoral advers (�Dictatura opozi]iei�, �Dezv\luiri� etc.);� construc]ia credibilit\]ii prin recuperarea trecutului politic (�Mersul refor-

mei�, �Cu fa]a la cet\]eni� etc.);� confiscarea unui public-]int\ (�Via]a la ]ar\�);� revenirea periodic\ la principalele teme ale discursului electoral (cotidianul

[i-a articulat astfel o �retoric\�).Modalit\]ile prin care Vocea României a organizat spa]iul electoral au createfecte discursive specifice: pe de-o parte, disimularea discursului electoral [i,pe de alt\ parte, renun]area par]ial\ la identitatea cotidianului din perioada non-electoral\. Mediatizarea campaniei electorale printr-o gril\ pretins nonelectoral\a diminuat temporar (pân\ la citirea articolelor) retorica unui enun]iator afiliatunei familii politice.

Concluzii

Spa]iile electorale prezentate mai sus au pus în eviden]\ anumite practici demediatizare cultivate de presa scris\ în perioada electoral\.

Rutina politic\ [i evenimentul electoral. Cotidienele au consacrat alegerilor unspa]iu editorial special doar în cea de-a doua parte a campaniei electorale. Atuncicând presa scris\ nu distinge între rutina politic\ [i politica electoral\, ea are omarj\ de manevr\ mai mare în alc\tuirea agendei publice. Mass-media pot furnizaastfel publicului un important criteriu de evaluare electoral\, [i anume ac]iuneaguvernamental\ 6.

Rela]ia dintre genul discursiv al cotidianului [i organizarea spa]iului electoral.Pe baza �Paginii electorale�, presa scris\ stabile[te tematica electoral\ ce trebuieacoperit\ constant, oferind astfel o �defini]ie� campaniei electorale.

Dintre cotidienele avute `n vedere, Evenimentul Zilei a produs spa]iul electoralcel mai puternic reglementat. Acest cotidian a fost singurul care a diferen]iatîntre campania preziden]ial\ [i cea parlamentar\, propunând o �defini]ie� relativ

6. Faptul c\ presa scris\ nu a f\cut o distinc]ie între �politic� [i �electoral� poate avea oleg\tur\ cu modul în care redac]iile au evaluat interesul publicului fa]\ de evenimentulelectoral. S-a considerat, probabil, c\ interesul publicului a crescut în a doua parte acampaniei electorale, de unde [i introducerea unor reglement\ri editoriale. Scopul acesteianalize nu este de a delimita inten]ionalitatea cotidianului, ci de a identifica efectuldiscursiv al comunic\rii electorale la nivelul presei scrise.


132

standardizat\ a campaniei electorale; cotidianul a propus singurul spa]iu electoralîn care a coexistat �defini]ia� standardizat\ a campaniei electorale cu �defini]ia�asumat\ de cotidian în conformitate cu genul s\u discursiv (campania electoral\prin �Culise� [i �Fapte diverse�).

Astfel organizat, spa]iul electoral a comunicat genul discursiv al cotidianului:�gen popular� bazat pe informa]ie divers\, atipic\, prin care nu se exclude interesulpublic, deoarece [tirea este comunicat\ în formele cele mai accesibile.

Reglementând puternic comunicarea electoral\, Evenimentul Zilei [i-a auto-cenzurat pozi]ia fa]\ de evenimentul electoral (de altfel, într-un cotidian �genulpopular�, op]iunea ideologic\ nu este evident\).

Adev\rul a reglementat spa]iul electoral la nivelul publicit\]ii electorale [i altipologiei articolelor (articole �de opinie�, vizând, de regul\, partidele politice).Cotidianul a propus o �defini]ie� standardizat\ a campaniei electorale: vizibilitateaplatformei electorale prin resursele candidatului � publicitatea � [i prin evalu\rilepresei privind aspectele electorale mai pu]in mediatizate.

Cotidianul [i-a reprodus genul s\u discursiv în campania electoral\, profi-lându-se ca un cotidian de opinie care comenteaz\ dinamica politicii interne.

România Liber\ a propus un spa]iu electoral reglementat la minimum. Campaniaelectoral\ a fost definit\ în termeni strategici: un ansamblu de practici politicemenite a destabiliza ac]iunea adversarilor. Spa]iul electoral a confirmat identitateacotidianului întemeiat\ pe un �discurs militant�-suport pentru ac]iunea unei anumitefamilii politice.

Vocea României a adoptat, de asemenea, o defini]ie strategic\ a campanieielectorale v\zute mai mult ca un ansamblu de tehnici de comunicare menite aconstrui credibilitatea discursului electoral al unei familii politice. {i în acest caz,organizarea spa]iului dedicat comunic\rii electorale a fost conform\ cu genulcotidianului: cotidian de partid cu �discurs militant� convergent cu ac]iunea uneifamilii politice.

A[adar, într-o perioad\ electoral\, genul discursiv al unui cotidian poate fireprodus prin diferite moduri de reglementare a spa]iului electoral.

Cu toate c\ România Liber\ [i Vocea României sunt cotidiene �de partid�, dinpunct de vedere formal ele [i-au reglementat spa]iul electoral în mod diferit.

România Liber\ a recurs la o reglementare minim\, fapt care i-a permis s\ aib\o marj\ de decizie mai mare în ceea ce prive[te selec]ia [i gradul de mediatizarea temelor electorale. Cotidianul a putut aborda astfel mai u[or �temele urgente�legate de ac]iunea imediat\ a candida]ilor. Acela[i lucru l-a reu[it [i VoceaRomâniei, care s-a preocupat îns\ de reglementarea spa]iului electoral.

Criteriile de evaluare rezultate din reglementarea spa]iului editorial. Propunândo tipologie a informa]iei electorale [i un calendar al mediatiz\rii, presa scris\


133

marcheaz\ importan]a pe care o confer\ fenomenului electoral, producând totodat\criterii de evaluare a campaniei electorale.

Spa]iul în care presa scris\ plaseaz\ informa]ia electoral\ indic\ un �discurs�de suprafa]\ care trebuie �verificat�, adic\ recitit prin modalitatea de enun]arecorelat\ cu politica discursiv\ a cotidianului. În cadrul articolului propriu-zis, sepoate întâmpla ca modalitatea de tratare a subiectului s\ confirme sau s\ infirme�mesajul� rezultat din reglementarea spa]iului editorial (adesea, �mesajul� generatde titlul unei pagini, rubrici, al unui articol sau al unei [tiri poate s\ nu coincid\cu �mesajul� rezultat din tratarea pe larg a subiectului 7).

Analiza a demonstrat c\ absen]a sau reglementarea minim\ a spa]iului electoralnu a dus la neglijarea tematicii electorale (cazul România Liber\, Adev\rul).Dimpotriv\, absen]a reglement\rii a servit proiectului de comunicare electoral\ alcotidianului.

Familia politic\ [i resursele identitare ale candidatului

Spre deosebire de campaniile electorale din 1990 [i 1992, în cea din 1996, familiapolitic\ a candidatului a fost o prezen]\ constant\ în mass-media. Am asistat larecunoa[terea public\ [i la institu]ionalizarea staffului [i anturajului candida]ilor.De asemenea, a fost legitimat\ ideea c\ un candidat este o �institu]ie� care necesit\logistic\ [i un ansamblu de competen]e.

Analiza de con]inut a relevat c\ toate cele patru cotidiene au mediatizat într-om\sur\ mai mare candidatul [i mai pu]in familia politic\.

Pe de alt\ parte, frecven]a articolelor referitoare la partide a fost notabil\.Unele cotidiene (Adev\rul) au mediatizat mai intens campania parlamentar\ ([i,implicit, ac]iunea electoral\ a partidelor), c\reia în unele cazuri i s-a dedicat chiaro pagin\ special\ (Evenimentul Zilei). Poate [i din aceast\ cauz\, candida]ii laPre[edin]ie au fost mediatiza]i mai mult ca personaj politic [i mai pu]in ca institu]ie[i simbol politic.

Familia politic\ a candidatului a fost mediatizat\ adesea ca un actor autonomcare î[i asum\ ac]iunile destinate a servi oferta candidatului la Pre[edin]ie. Depild\, familia politic\ a lui Ion Iliescu a contribuit la receptarea acestuia drept

7. Divergen]a dintre ceea ce comunic\ un titlu [i con]inutul propriu-zis al unui articol estepracticat\ mai ales de cotidienele �genul popular� (precum Evenimentul Zilei). Aceast\procedur\ de comunicare este utilizat\ pentru captarea aten]iei unui public cât mai largcare nu este neap\rat interesat de subiectul în cauz\, dar care, o dat\ �bruscat� de un titlu,poate fi atras mai u[or spre lectura materialului. Din p\cate, în presa scris\ din Româniarespectiva procedur\ este frecvent\.


134

�lider de partid�, de[i, la momentul electoral, Ion Iliescu nu era nici m\carmembru PDSR. Comportamentul electoral al familiilor politice a suscitat reac]iimediatice diferite.

La televiziune, de[i intens mediatizate, familiile politice au fost prezente maimult ca resurs\ formal\ a candidatului. În schimb, în presa scris\, familia politic\a fost vizibil\ ca personaj al competi]iei electorale, ca autor de ac]iuni electorale 8.

Cotidienele au utilizat în mod echilibrat cele dou\ formule de mediatizare acandidatului, prin partid [i, respectiv, prin anturaj, decalajul între frecven]e fiindminim. Singura excep]ie în acest sens a fost cotidianul Adev\rul care, mediatizândintens partidele, a asociat ac]iunea candida]ilor cu cea a partidelor (41 de articolepartid / 17 articole anturaj).

Cotidienele de partid au privilegiat mediatizarea �prin anturaj� mai ales acontracandidatului. Explica]ia ]ine de logica ac]iunii electorale.

Pentru candidat, anturajul poate fi o resurs\ mai eficient\ decât altele, deoarecepermite vizibilitatea deopotriv\ a identit\]ii [i a personalit\]ii politice (de regul\,un candidat î[i alege anturajul pe criterii mai pu]in formale; în afar\ de op]iuneapolitic\ care se subîn]elege, primeaz\ particularit\]ile umane [i pragmatice, precumcompeten]a). Anturajul reaminte[te constant electoratului cine este candidatul,dincolo de figura sa ideologic\.

Din punct de vedere discursiv, anturajul plaseaz\ candidatul într-o �situa]ie�,într-un eveniment, care redefine[te identitatea candidatului (dimpotriv\, efectuldiscursiv al �partidului� semnaleaz\ identitatea �de lung\ durat\� [i estompeaz\ac]iunea punctual\). De aceea, anturajul unui politician nu este atât de stabilprecum un partid (adesea, politicianul î[i constituie un anturaj în func]ie de situa]iaîn care se afl\). Din acest punct de vedere, anturajul poate suplimenta identitateacandidatului [i, implicit, capitalul electoral de care dispune acesta.

Anturajul îndepline[te totodat\ o func]ie compensatorie, creând efecte �demoment�, mai puternice decât cele generate de resursa �partid�. De aceea,anturajul poate anula eventualele consecin]e negative sau pozitive ale asocieriicandidatului cu o anumit\ familie politic\, oferindu-i candidatului o oarecare marj\de independen]\ în raport cu �trecutul� politic. A fost cazul candidatului IonIliescu, mediatizat prin intermediul anturajului atât de c\tre opozi]ie � RomâniaLiber\ �, cât [i de propria familie politic\ � Vocea României.

Candidatul Ion Iliescu a utilizat mai prudent resursa �partid�, mai întâi pentruc\ el nu era membru al partidului în numele c\ruia candida [i, în al doilea rând,

8. La televiziunea public\ [i la posturile private, numeroase emisiuni electorale au oferitspa]iu de emisie pentru staff-ul [i anturajul candida]ilor. Aceste emisiuni au generatvizibilitatea candidatului prin ac]iunea echipei sale electorale. În schimb, în presa scris\,echipele electorale au fost mediatizate numai atunci când au declan[at evenimenteelectorale.


135

pentru c\ acest partid fusese implicat într-o serie de scandaluri politice, mediatizatepe toat\ durata anului electoral 9. Poate din aceast\ cauz\ candidatul a recurs laconstituirea unui anturaj strategic, compus din membrii populari ai partidului, înorice caz, mai pu]in contesta]i. A[a se explic\ tentativa ambelor cotidiene de partidde a-l mediatiza pe Ion Iliescu mai mult prin anturaj: Vocea României, pentrucompensarea resursei deficitare �partid�, România Liber\, pentru a descalificaresursa aparent func]ional\ a contracandidatului.

Cu toate acestea, nici anturajul lui Ion Iliescu nu a fost scutit de o serie deincidente electorale, fapt care a alimentat [i mai mult mediatizarea acestui candidat�prin anturaj� (inclusiv în cotidienele cu alt profil discursiv decât cel �de partid�,precum Evenimentul Zilei)10.

9. În timpul unei campanii electorale nu se poate face o distinc]ie tran[ant\ între familiapolitic\ legitim\ a candidatului (compus\ din membrii partidului pe care candidatul îlreprezint\), anturajul (constituit din persoane alese de c\tre candidat [i care, de regul\,îl sus]in pe acesta nu numai în perioada electoral\) [i stafful electoral. Acesta din urm\poate fi alc\tuit din membrii familiei politice sau ai anturajului, din partizani mai multsau mai pu]in �de ultim\ or\�, personalit\]i publice, la care se adaug\ exper]i aicampaniilor electorale. Candidatul trebuie s\ utilizeze strategic atât formula compozit\,impersonal\ a staffului, cât [i resursele identitare de tip �partid� sau �anturaj�. Maimult, acolo unde este cazul, candidatul trebuie s\ [tie când s\ invoce membrii de partidîn calitatea lor de familie politic\ [i când anume în calitate de �anturaj� (aceast\ situa]iea putut fi întâlnit\ deseori în campania preziden]ial\ din 1996).Cu excep]ia lui Emil Constantinescu al c\rui staff a fost compus mai ales din membriianturajului s\u obi[nuit (mul]i dintre consilierii s\i), Petre Roman [i îndeosebi Ion Iliescuau inclus în stafful lor membrii din partidul politic.Campania preziden]ial\ din 1996 a fost dominat\ la început (în momentul lans\rii oficiale)[i spre finalul s\u (momentul �mesajului ultim�) de o adev\rat\ competi]ie între EmilConstantinescu [i Ion Iliescu pentru activarea a[a-numitului anturaj simbolic, format dinpersonalit\]i cu o mare popularitate în rândul publicului (acest anturaj este simbolic, pede-o parte, pentru c\ este format din personalit\]i cu recunoa[tere public\ [i, pe de alt\parte, pentru c\ rolul s\u în campania electoral\ este mai mult decorativ, simpla asocierea unui �nume� cu persoana unui candidat fiind suficient\ pentru a semnala suportulelectoral). La finalul campaniei, ac]iunea lui Emil Constantinescu s-a bazat pe materialepublicitare prezentate la televiziune în care anturajul simbolic a fost direct implicat însus]inerea candidatului; în replic\, echipa lui Ion Iliescu a produs un material similar, încare alte personalit\]i publice alocau � la modul concret, a[adar printr-o interven]iedirect\ � propriul capital de simpatie candidatului în cauz\. Publicul a asistat la un gende competi]ie între vedetele care girau o personalitate politic\; astfel, publicul a devenitobiectul unei forme de �[antaj sentimental�.

10. Anturajul electoral al lui Ion Iliescu a produs la începutul campaniei un material depublicitate negativ\ care a suscitat o întreag\ dezbatere public\ privind oportunitateaacestei metode. De remarcat c\, în timpul acestui incident, comunicarea dintre candidat[i staff a fost �întrerupt\� temporar, ac]iunea nefiind revendicat\ de nici un �autor�,tocmai pentru ca Ion Iliescu s\ nu apar\ implicat în incidentul respectiv. Ion Iliescuîncerca astfel s\ se disocieze � tacit � de un mediu politic cu un trecut greu de recuperat.


136

Emil Constantinescu a fost mediatizat cel mai mult prin �partid�, o resurs\intens folosit\ de candidat în calitate de lider al CDR.

Petre Roman a fost mediatizat de c\tre Vocea României îndeosebi prin �anturaj�.Cotidianul a încercat astfel s\ descalifice probitatea moral\ a candidatului [i s\demonstreze ilegalitatea unor ac]iuni din trecutul s\u politic.

Resursele identitare ale candida]ilor

Pentru public, resursele identitare ale candida]ilor pot constitui importante criteriide evaluare.

Pentru analiza de con]inut, am propus urm\toarea clasificare a resurseloridentitare 11:

� resurse electorale acumulate: �trecutul politic� sau public al candidatului(frecven]a articolelor referitoare la ac]iunile publice ale candidatului, careau contribuit la �imaginea� sau �etichetarea� acestuia, precum [i la formarea�memoriei publice� despre el);

� �ideologia� (frecven]a articolelor care abordeaz\ figura ideologic\ a candi-datului);

� resurse electorale standard: �programul� (frecven]a articolelor care media-tizeaz\ m\surile concrete preconizate de c\tre candidat în oferta electoral\);�rutina electoral\� (frecven]a articolelor care ofer\ informa]ii despre turneulelectoral)12;

� resurse create: �ac]iunea în campanie� (frecven]a articolelor care evalueaz\mi[c\rile candida]ilor în campanie); �competen]e� (frecven]a articolelorcare evalueaz\ explicit competen]ele candida]ilor).

Gradul de mediatizare a resurselor identitare. Presa scris\ a mediatizat intensrutina electoral\, fiind mai pu]in preocupat\ de figura ideologic\ a candidatului.Din punctul de vedere al frecven]elor, decalajul este considerabil, mai ales în cazulcotidienelor neangajate politic. Cotidienele de partid au mediatizat în specialresursele contracandida]ilor.

De[i România Liber\ l-a mediatizat pe Ion Iliescu mai ales din perspectivarutinei electorale, cotidianul nu a neglijat �trecutul�, �programul� sau �ideologia�candidatului. La fel a procedat [i cotidianul Vocea României cu ceilal]i doi

11. Categoriile utilizate pentru analiza de con]inut nu acoper\ întregul repertoriu de resurseelectorale.

12. Pentru unele articole nu am putut distinge în mod tran[ant între categoriile �ideologie� [i�program�. În general, acolo unde a fost posibil, am ]inut cont de categoria dominant\care organiza articolul; unde nu s-a putut proceda astfel, am preferat s\ codific\marticolul prin ambele categorii.


137

contracandida]i ai lui Ion lliescu. Cotidienele �de partid� au recurs la întregulspectru de resurse identitare pentru a descalifica în mod �legitim� adversarul. Maimult, ele au utilizat poten]ialul de (des)calificare al resurselor în func]ie de modulîn care candidatul însu[i s-a raportat la ele.

Astfel, România Liber\ a mediatizat �programul� [i �rutina� lui EmilConstantinescu. În fapt, candidatul însu[i [i-a centrat ac]iunea electoral\ pe ideea�Contractului cu România� [i pe intensitatea �campaniei de teren�. La rândul ei,Vocea României l-a mediatizat pe Constantinescu tot prin �program� [i �rutin\�, deaceast\ dat\ fiind vorba de resurse de descalificare pentru tot ceea ce candidatul consi-dera a fi capital electoral (candidatul era astfel descalificat �cu propriile mijloace�).

Situa]ia a fost similar\ [i pentru candidatul Petre Roman, mediatizat de VoceaRomâniei mai ales prin �trecut� [i �rutin\�, adic\ prin resurse func]ionale atâtpentru candidatul însu[i (în timpul campaniei, Roman a încercat adesea s\ �recupe-reze� un trecut politic controversat), cât [i pentru contracandidat (Iliescu a transferatasupra lui Roman responsabilitatea trecutului politic în care ambii au fost implica]i,considerând ac]iunea electoral\ lui Roman un exerci]iu demagogic � consecin]aunui trecut politic dubios).

Cotidienele neangajate politic în campania electoral\ (Evenimentul Zilei, Adev\rul)au mediatizat mai ales rutina electoral\ a candida]ilor. Dac\ acest fapt era previzibilpentru Evenimentul Zilei (cotidian �popular�, centrat pe informa]ia de ultim\ or\),el a surprins în cazul ziarului Adev\rul � cotidian de opinie axat pe comentariulsociopolitic (]inând seama c\ mediatizarea resurselor candida]ilor implic\ un efortdiferen]iat din partea jurnalistului, este posibil ca acesta s\ opteze mai degrab\pentru informa]ia imediat\ de tipul �rutina electoral\� decât pentru cea datat\, detipul �program� sau �ideologie�, care necesit\ un alt gen de documentare).

Evaluarea competi]iei electorale în presa scris\. Mediatizarea candida]ilorîntr-un context concuren]ial constituie o resurs\ atât pentru candidat (care benefi-ciaz\ astfel de avantajul sau dezavantajul compara]iei cu adversarul s\u politic), cât[i pentru public, care poate utiliza � pe lâng\ opinia presei � [i alte criterii deevaluare a discursului electoral.

Vom urm\ri în continuare gradul în care presa scris\ a comentat campaniacandida]ilor la Pre[edin]ie [i a evaluat explicit competen]ele candida]ilor 13.

Evaluarea ac]iunii candida]ilor a diferen]iat cotidienele angajate de cele care nuau dispus de un proiect partinic de comunicare electoral\.

13. Comentariul presei scrise privind candida]ii la Pre[edin]ie trimite la primul sens altermenului �mediatizare�: mass-media interpreteaz\ ac]iunea politic\ în func]ie de uneleresurse discursive specifice (suport tehnologic, gen discursiv, public-]int\ etc.).De pild\, un cotidian poate aloca un anumit spa]iu editorial unei teme care s\ beneficiezede o anumit\ formul\ de comunicare ([tire, articol, editorial); formula de comunicare,


138

Cotidienele de partid România Liber\ [i Vocea României s-au implicat maiintens în acest gen de mediatizare (spre deosebire de cotidienele f\r\ op]iuneelectoral\, Evenimentul Zilei [i Adev\rul).

Evenimentul Zilei a produs cele mai pu]ine comentarii referitoare la ac]iuneacandida]ilor 14.

Dac\ evaluarea ac]iunii candida]ilor în cotidienele de partid nu a surprins, înschimb, absen]a evalu\rilor în cotidienele �genul popular� (precum EvenimentulZilei) sau �de opinie� (precum Adev\rul) a fost nea[teptat\ 15. O asemenea tendin]\discursiv\ ridic\ problema compatibilit\]ii dintre un proiect de comunicare care nuse vrea tributar unei op]iuni politice (electorale) [i evaluarea ac]iunii electorale.

Aparent, evitarea comentariului la adresa unui candidat salveaz\ �fa]a� coti-dianului (genul s\u discursiv). Întrebarea este dac\ tocmai un astfel de profil(cotidian neafiliat unei familii politice) nu justific\ exprimarea opiniei politice.Publicul are nevoie de evalu\rile unor enun]iatori cu pozi]ii diferite în spa]iulpublic; el are nevoie de alternative discursive indiferent dac\ acestea apar]inpresei sau �vocilor� publice pe care presa le pune în circula]ie. Altminteri, arînsemna s\ condi]ion\m afilierea ideologic\ de exprimarea opiniei politice.

În fapt, aspectul cel mai disputat atunci când definim opinia (politic\) esteautoritatea formal\ sau simbolic\ a celui care �are� opinie.

Ca punct de vedere asumat în condi]ii de vizibilitate public\, opinia depinde deidentitatea celui care o exprim\, precum [i de gradul ei de �acceptabilitate social\�(Bourdieu, 1982) 16. Chiar [i atunci când nu avem nici o informa]ie despreidentitatea celui care avanseaz\ opinii, îi atribuim acestuia o identitate provizorie

mai ales articolul, se poate caracteriza prin anumite constante discursive, cu atât mai multcând e vorba de un semnatar permanent. Acestea sunt proceduri prin care mass-mediainterpreteaz\ implicit. Interpretarea poate fi îns\ [i explicit\ dac\ se recurge la anumitecondi]ii de enun]are care semnaleaz\ asumarea unui punct de vedere. Mediatizarea admitegrade diferite de interpretare a unui fapt în func]ie [i de procedeele de comunicare. Înaceast\ sec]iune, ne-a interesat mediatizarea-ca-opinie: vizibilitatea în spa]iul public acandida]ilor la Pre[edin]ie prin evalu\rile explicite ale presei.

14. În Evenimentul Zilei, articolele care evaluau explicit ac]iunea candida]ilor la Pre[edin]ieau fost pu]ine la num\r; au primat, în schimb, editorialele.

15. Cotidianul Adev\rul s-a implicat mai pu]in în comentarea ac]iunii candida]ilor la Pre[e-din]ie [i mai mult în comentarea ac]iunii [i competen]ei candida]ilor pentru Parlament (înprima parte a campaniei, cotidianul a introdus o rubric\ intitulat\ �Pe cine vot\m?�,unde se evaluau trecutul politic [i ac]iunea candida]ilor pentru Parlament).

16. Cât de dispus este un actor social s\ afirme un punct de vedere care se abate de la identi-tatea sa consacrat\ (cu care este etichetat) este, în primul rând, o op]iune personal\. Adesea,opinia care contrazice identitatea deja constituit\, în fapt, consolideaz\ identitatea celuicare o exprim\. Bourdieu (1982) a numit acest fenomen �strategie de condescenden]\� �abaterile posibile în limitele identit\]ii consacrate. Pentru cel care avanseaz\ opinii inediteîn raport cu propria identitate, este important s\ se calculeze costul acestui demers.


139

în func]ie de opinia pe care o exprim\; de asemenea, îi atribuim o identitatedurabil\, o biografie posibil\, în func]ie de con]inutul opiniei exprimate.

Spa]iul public este �deschis�, pe de-o parte, atunci când admite identit\]i câtmai diverse ale celor care �au� opinii (ceea ce necesit\ vizibilitatea, deci valori-zarea unui spectru cât mai larg de �opinii�) [i, pe de alt\ parte, atunci cândpermite actorilor sociali o anumit\ �libertate a opiniei� în raport cu propriaidentitate (putem avansa oare opinii care nu sunt neap\rat conforme cu identitateanoastr\ public\?)17.

Faptul c\ la campania preziden]ial\ din 1996 au participat [aisprezece candida]iar putea explica de ce comentariul mediatic referitor la ac]iunea candida]ilor a avuto pondere mai redus\. Este posibil ca acest fapt s\ fi determinat cotidienele s\ seaxeze mai mult pe [tirile despre candida]i, rezervând comentariul pentru candida]iicredita]i cu [anse reale la ob]inerea mandatului preziden]ial. Avans\m aceast\ipotez\ întrucât, din totalul articolelor care evalueaz\ ac]iunea candida]ilor, celemai multe se refer\ la candida]ii Ion Iliescu, Emil Constantinescu [i Petre Roman,a[adar, la candida]ii care [i-au disputat pe tot parcursul campaniei primele treipozi]ii în sondajele de opinie.

Articolele-comentariu referitoare la Ion Iliescu au fost considerabil mainumeroase decât cele de acela[i tip alocate candida]ilor Emil Constantinescu [iPetre Roman.

În toate cele patru cotidiene, ac]iunea lui Ion Iliescu a fost cel mai intenscomentat\; în mod firesc, cotidianul România Liber\ a produs cele mai numeroaseevalu\ri la adresa contracandidatului lui Emil Constantinescu.

Candida]ilor Constantinescu [i Roman li s-au alocat pu]ine evalu\ri din parteacotidienelor neangajate partinic în campanie, ei fiind îns\ mai intens mediatiza]i decotidienele �pro� [i, mai ales, de cele �adversare�. Ac]iunile lui Emil Constantinescu[i Petre Roman au fost comentate într-un grad nesemnificativ în Evenimentul Zilei[i Adev\rul, fiind intens abordate de cotidianul �adversar�, Vocea României, [i,într-o m\sur\ notabil\, de cotidianul pro-Constantinescu, România Liber\.

În cele patru cotidiene, frecven]a articolelor referitoare la competen]ele candi-da]ilor a fost mult mai redus\, comparativ cu ponderea evalu\rilor generale laadresa candidatului.

Evenimentul Zilei nu a mediatizat competen]ele candida]ilor Emil Constantinescu[i Petre Roman, iar situa]ia nu este cu mult diferit\ nici în cazul ziarului Adev\rul.Chiar [i cotidienele de partid au alocat contracandida]ilor mai pu]ine articolecentrate pe �competen]e� fa]\ de num\rul articolelor care comenteaz\ diferiteleaspecte ale ac]iunii electorale (se în]elege c\, în cazul cotidienelor de partid,

17. Contextele standard ale unei campanii electorale pot fi mediatizate inegal (un candidatpoate fi prezentat mai mult în contextul unui turneu electoral decât atunci când expuneprogramul electoral); evident, mass-media selecteaz\ contextele pe care le evalueaz\.


140

comentarea ac]iunii candida]ilor `nseamn\ o evaluare implicit\ a competen]eloracestora; pentru opera]ia de codificare, am ]inut seama dac\ articolul trateaz\explicit competen]a politic\ [i/sau electoral\ a candidatului).

Oricât de critic sau apreciativ ar fi comentariul mediatic despre evolu]iacandidatului, raportarea cotidianului la competen]ele respectivului constituie undiagnostic clar cu privire la ac]iunea lui prezent\ sau trecut\. De[i cotidienele f\r\op]iune electoral\ au evaluat candida]ii, ele au evitat formularea unor comentariidespre competen]a acestora.

Polemica electoral\ [i sursele de comunicare

Confruntarea electoral\

Analiza de con]inut a fost efectuat\ pe baza urm\toarelor categorii:� �context polemic� (frecven]a articolelor despre rela]ia conflictual\ dintre

candida]i, despre replicile pe care ace[tia [i le-au adresat; polemica ini]iat\de candida]ii în[i[i);

� �dezv\luiri� (frecven]a �articolelor-dosar� concepute de pres\ pentru aprezenta o ac]iune discutabil\ [i înc\ neelucidat\ a candidatului).

Gradul în care candida]ii au fost mediatiza]i în �context polemic� [i pe baz\ de�dezv\luiri� a diferen]iat cotidienele neangajate politic în campanie de cele avândop]iune electoral\.

Evenimentul Zilei [i Adev\rul i-au mediatizat mai intens pe cei trei candida]i încontext polemic, în timp ce România Liber\ [i Vocea României a folosit �dezv\-luirile� pentru contracandida]i.

Comparativ cu alte practici de mediatizare, toate cele patru cotidiene au recursmai pu]in la prezentarea candida]ilor în context polemic. Acest fapt surprinde maipu]in în cazul cotidienelor de partid [i mai mult în cel al cotidienelor f\r\ op]iuneelectoral\.

Pentru un cotidian de partid, mediatizarea candidatului pe care îl sus]ine într-uncontext polemic nu este lipsit\ de dificult\]i � indiferent dac\ atacurile provin dela adversar sau sunt lansate de candidatul însu[i. În ambele cazuri, acest gen demediatizare nu constituie o resurs\ electoral\ pentru candidatul care este pus însitua]ia s\ recupereze costurile imaginii negative create de adversar. Adesea,candida]ii sunt suspecta]i c\ evit\ abordarea �agendei urgente� la momentulelectoral pentru a se consacra contest\rii contracandidatului (de aceea, candidatular trebui s\ dozeze ini]iativa atacului [i replica la atacul adversarului). De asemenea,pentru candidat, pare mai avantajos ca presa care îl sus]ine s\-i mediatizezeadversarii prin atacurile unor ter]i.


141

În s\pt\mânile monitorizate, cotidienele România Liber\ [i Vocea Românieile-au alocat lui Emil Constantinescu [i Ion Iliescu un num\r relativ limitat dearticole consacrate polemicii cu adversarul; pe de alt\ parte, ace[ti candida]i nu aufost niciodat\ mediatiza]i în contextul unor �dezv\luiri�.

Pentru cotidienele neangajate politic, situa]ia evocat\ mai sus nu se mai aplic\în termeni strategici. Mediatizarea confrunt\rii electorale [i, mai ales, publicareaunor informa]ii mai pu]in cunoscute despre candidat ar trebui s\ fac\ parte dinpracticile de mediatizare tipice pentru o comunicare electoral\ democratic\. Dinacest punct de vedere, atât Evenimentul Zilei, cât [i Adev\rul au produs un num\rlimitat de articole axate pe �context polemic� [i pe �dezv\luiri�.

Evenimentul Zilei a utilizat mai intens acest gen de mediatizare, îns\ numai fa]\de unul dintre cei trei candida]i (comparativ cu celelalte cotidiene, EvenimentulZilei a produs cel mai mare num\r de articole de tip �dezv\luiri� consacrate luiIon Iliescu).

Frecven]a acestor articole a fost redus\ tocmai în cotidienele (Evenimentul Zilei[i Adev\rul) al c\ror gen discursiv favoriza mediatizarea politicului prin �contextpolemic� [i �dezv\luiri�.

Ion Iliescu a fost candidatul cel mai mediatizat atât în �context polemic�, cât [iîn cadrul unor �dezv\luiri� (situa]ie valabil\ pentru toate cotidienele avute `nvedere, mai pu]in pentru Vocea României). Acest candidat a fost intens mediatizatprin �dezv\luirile� cotidianului România Liber\ (cotidian angajat politic al\turi decontracandidatul lui Ion Iliescu, Emil Constantinescu). În ordinea frecven]ei,urmeaz\ �contextul polemic�, utilizat aproape în egal\ m\sur\ atât de RomâniaLiber\, cât [i de Evenimentul Zilei.

Emil Constantinescu a fost mediatizat îndeosebi în �context polemic�. Cuexcep]ia cotidianului de partid Vocea României, celelalte cotidiene nu au produsarticole-�dezv\luiri� referitoare la Constantinescu. Situa]ia este valabil\ [i pentrucandidatul Petre Roman mediatizat predominant prin �context polemic�.

Cele mai numeroase �dezv\luiri� despre Petre Roman au ap\rut în cotidianulVocea României, care a consacrat acestui candidat pagini integrale privind trecutuls\u politic (ceea ce confirm\ înc\ o dat\ faptul c\ Vocea României l-a consideratpe Roman contracandidatul principal al lui Ion Iliescu).

Sursele de comunicare

Sursele de comunicare la care apeleaz\ jurnali[tii constituie proceduri discursivemajore. Sursele reprezint\ cauza imediat\ care declan[eaz\ mediatizarea; elejustific\ oportunitatea unor mesaje [i confer\ jurnalistului pozi]ia de �autor�.Pentru un candidat la Pre[edin]ie, sursa de comunicare folosit\ de jurnalist poate


142

fi o resurs\ de vizibilitate mai mult sau mai pu]in avantajoas\. R\mâne o problem\deschis\ dac\ un candidat la Pre[edin]ie poate avansa anumite surse (propriulanturaj, propriile declara]ii etc.) drept surse de mediatizare astfel încât candidatuls\ poat\ genera un eveniment mediatic, contribuind astfel la construc]ia identit\]iisale în spa]iul public.

Din aceast\ perspectiv\, prin analiza de con]inut am urm\rit r\spunsul laurm\toarele întreb\ri:

� În ce m\sur\ cotidienele sunt cele care au ini]iat mediatizarea candidatului?

� În ce m\sur\, prin diversitatea surselor de comunicare folosite, cotidieneleau mediatizat candidatul folosind �voci� publice diferite?

� Cât de mult [i-a putut �produce� candidatul vizibilitatea, impunând presei osurs\ de comunicare pe care o controla la momentul respectiv?

Grila de categorii a fost alc\tuit\ astfel:� surse de comunicare referitoare la ac]iunea candidatului: �declara]ia candida-

tului�; �anturaj�; �adversar� (articolele bazate pe declara]ia candidatului,a anturajului sau a adversarului);

� surse de comunicare referitoare la ac]iunea electoratului: �public�; �son-daje� (articolele despre candidat ini]iate ca urmare a pozi]iei candidatuluiîntr-un sondaj de opinie sau a unei declara]ii apar]inând unor grupuri socialesau persoane private);

� surse institu]ionale de comunicare: �media�; �document public� (articolelebazate pe un document public despre candidat);

� surse impersonale de comunicare (articolele despre candidat care au fostini]iate pe baza unor surse de genul �surse apropiate candidatului...�, �per-soane bine informate...� etc.).

Cele mai utilizate surse de comunicare au fost �declara]ia candidatului� [i�mass-media�. Presa a folosit �spusele� candidatului drept mobilul principal almediatiz\rii. De asemenea, ea [i-a asumat (aproape) în egal\ m\sur\ condi]ia deini]iator al mediatiz\rii candidatului, f\r\ a beneficia a[adar de suportul unui�eveniment� sau al unei alte surse de comunicare (cite[te: de legitimare). Aceast\distribu]ie aparent echilibrat\ a celor dou\ registre de mediatizare trebuie inter-pretat\ în func]ie de genul discursiv al cotidienelor. Evenimentul Zilei [i Adev\rul,cotidienele care nu au dispus de un proiect de comunicare electoral\, au utilizatmai intens declara]iile candida]ilor. În schimb, România Liber\ [i Vocea României,cotidiene cu op]iune electoral\, au mediatizat candida]ii îndeosebi prin articole ac\ror tematic\ a fost stabilit\ exclusiv de cotidian. Se explic\ astfel de ce cotidienelede partid au contribuit mai intens la redeschiderea dezbaterii electorale, situândcandida]ii într-un context de evaluare.


143

�Declara]ia candidatului� [i �ini]iativa mass-media� au constituit cele maifrecvente surse de comunicare utilizate în presa scris\. Frecven]ele cumulate alecelorlalte categorii (�adversar�, �anturaj�, �document public�, �sondaj�) suntîns\ superioare categoriei �mass-media�; în cele din urm\, cotidienele s-auinteresat mai pu]in s\ extind\ tematica electoral\, concentrându-se mai mult asuprafaptelor care justificau mediatizarea �de la sine�.

Decalajul dintre frecven]a sursei �mass-media� [i frecven]ele cumulate alecelorlalte surse de comunicare este mai accentuat în cazul cotidienelor EvenimentulZilei (144/61) [i Adev\rul (120/48). A[adar, cotidienele cu un proiect de comunicarepartinic au mediatizat candida]ii folosind mai multe tipuri de surse decât cotidieneleneangajate politic.

Cotidienele din prima categorie au legitimat mediatizarea candidatului utilizând�voci� publice cât mai diferite ca statut. Cotidienele angajate electoral au consideratfiecare surs\ de comunicare ca fiind �capital electoral� � un pretext de legitimarea discursului pro/contra candidat. Pe de alt\ parte, apelând la surse cât mai diverse,cele dou\ cotidiene [i-au putut modera propria retoric\ electoral\, c\reia i seconferea astfel �obiectivitate�.

Dimpotriv\, pentru cotidienele f\r\ interese electorale deosebite, cea mai uzual\[i totodat\ �obiectiv\� surs\ de mediatizare a candidatului a constituit-o �declara]iacandidatului�.

Mediatizarea candida]ilor credita]i de sondaje

Mediatizarea candida]ilor la Pre[edin]ie a depins nu numai de profilul discursiv alcotidianului, ci [i de capacitatea fiec\rui candidat `n parte de a utiliza surse decomunicare diferite.

Cotidienele angajate politic au apelat la toate sursele de comunicare luate `nconsiderare, mai ales când a fost vorba de mediatizarea adversarului. Acestecotidiene [i-au legitimat mediatizarea atât a candida]ilor proprii, cât [i a contra-candida]ilor, utilizând sursele mai pu]in folosite de celelalte cotidiene. De pild\,sursa �document public� a fost utilizat\ intens pentru mediatizarea candidatuluiIon Iliescu atât de România Liber\ (�documentul public� ca surs\ de descalificarea ac]iunii politice a candidatului), cât [i de Vocea României (�documentul public�ca argument de evaluare pozitiv\ a lui Ion Iliescu).

Spre deosebire de candidatul Ion Iliescu, pentru Emil Constantinescu [i, într-oanumit\ m\sur\, pentru Petre Roman, sursele de mediatizare cel mai intensinvocate au fost �declara]ia candidatului� [i �documentul public�. Nu de pu]ineori, Emil Constantinescu a conferit discursului s\u electoral dimensiunea de �docu-ment public�, creându-[i astfel o important\ surs\ de mediatizare (numeroasele


144

discursuri-�proclama]ie� ale acestui candidat au fost reproduse nu numai decotidianul România Liber\, ci [i de Evenimentul Zilei) 18.

În schimb, în cazul candidatului Petre Roman, �documentul public� a fost osurs\ de descalificare utilizat\ de cotidianul-oponent Vocea României (nu a fostîns\ vorba de �documente publice� lansate de c\tre candidat, ci de �documente�identificate [i �dezv\luite� de cotidianul Vocea României).

Analiza a confirmat faptul c\ Ion Iliescu, cel mai mediatizat candidat dinpunctul de vedere al frecven]ei articolelor, a beneficiat, în schimb, de pu]ineinterven]ii în presa scris\. La capitolul surse de comunicare, cele mai folosite aufost �mass-media�, �anturaj�, �adversar�. Un rol important în acest sens l-au avutsursele care au plasat candidatul într-un context conflictual (de pild\, implicareaanturajului lui Ion Iliescu într-o serie de incidente electorale � cazul publicit\]iinegative).

Candidatul Emil Constantinescu, mai pu]in mediatizat ca num\r de articole, abeneficiat, în schimb, de o mediatizare mai intens\ a propriului discurs electoral.Categorii precum �declara]ia candidatului� [i �document public� au constituitsursele de mediatizare predilecte. Spre deosebire de Ion Iliescu, Emil Constantinescua fost mai pu]in mediatizat prin categoria �adversar�, presa scris\ apelând într-omic\ m\sur\ la afirma]iile contracandida]ilor.

Petre Roman a fost definit de cotidianul Vocea României drept adversarul-]int\al lui Ion Iliescu. Mediatizarea negativ\ a lui Petre Roman a permis cotidianului s\recupereze o parte din bilan]ul politic al lui Ion Iliescu (prin disocierea pre[edinteluiIliescu de ac]iunea guvernamental\ a lui Roman), [i, totodat\, s\ descalificeîntregul program al opozi]iei politice (prin situarea lui Roman într-o posibil\alian]\ cu principalul oponent al lui Iliescu, Emil Constantinescu). CotidianulVocea României a conceput mediatizarea lui Petre Roman pe baza unor surse carenu erau asociate cu ac]iunea efectiv\ a candidatului (�adversar�, �mass-media�,�document public�, �impersonal�).

Mediatizarea electoral\ din perspectiva surselor de comunicare a scos în eviden]\urm\toarele tendin]e în comunicarea electoral\ practicat\ de presa scris\:

� cotidienele nu au ini]iat decât într-o m\sur\ redus\ dezbaterea ac]iuniicandida]ilor. De regul\, cotidienele au recurs la surse de comunicare-pretext

18. În campania electoral\ din 1996, Emil Constantinescu a recurs la anumite proceduridiscursive menite a semnala �singularitatea� declara]iilor sale (nu întâmpl\tor, candidatula pronun]at �proclama]ii� sau a încheiat �contracte� cu diferite grupuri sociale). Candi-datul a subliniat în repetate rânduri c\ turneele sale electorale nu constituie întâlniriformale dintre candidat [i electorat, ci sunt continuarea unor discu]ii �de la om la om�demarate cu mult timp înainte de începerea campaniei electorale. Candidatul a subliniatmereu importan]a ac]iunii sale electorale dincolo de logica strict electoral\. Calificându-[idiscursul electoral drept �document public�, Emil Constantinescu [i-a denegat pozi]ia de�candidat�, definindu-se mai mult ca �cet\]ean�.


145

pentru declan[area [i, implicit, legitimarea mediatiz\rii candida]ilor laPre[edin]ie;

� cotidienele de partid au folosit surse de comunicare mai diversificate decâtcotidienele neangajate politic;

� mediatizarea candida]ilor a fost declan[at\ de un repertoriu limitat de �voci�publice (de pild\, s-a apelat extrem de pu]in la surse precum �sondajele� saudeclara]iile �electoratului�);

� categoria �surs\ impersonal\� a înregistrat o frecven]\ sc\zut\, fapt care arputea indica preocuparea cotidienelor (inclusiv a celor �de partid�) pentrucredibilitatea mediatiz\rii.

Dinamica evenimentelor electorale

În decursul unei campanii electorale, mass-media cadreaz\ informa]ia desprecandida]i, care sunt prezenta]i în diferite contexte de ac]iune electoral\ (Yiengar [iKinder, 1987; Gerstlé, 1996). Prin cadraj sau contextualizare, o tem\ (de pild\,ac]iunea candida]ilor) este evaluat\ în func]ie de o alta, care con]ine miza major\(de pild\, rata [omajului).

Mass-media cadreaz\ informa]ia electoral\ prin diferite mecanisme discursive.Dintre acestea, cercet\ri recente privind comportamentul electoral acord\ o tot maimare importan]\ mediatiz\rii conjuncturii sau climatului socioeconomic la momen-tul electoral. Se consider\ c\ evaluarea candida]ilor de c\tre public depinde [i depunerea în circula]ie a unor informa]ii despre ac]iunea guvernamental\ în perioadaalegerilor sau despre starea unor grupuri sociale, a societ\]ii în general. �Bilan]ulpolitic� [i �starea societ\]ii� devin astfel criterii de evaluare electoral\, publiculrela]ionând oferta candida]ilor cu climatul politic.

Mediatizarea climatului socioeconomic

Mediatizarea climatului socioeconomic în care se desf\[oar\ campania electoral\poate fi un important criteriu de evaluare a ac]iunii candida]ilor. Dup\ cum am maiar\tat, a[a-numita informa]ie nonelectoral\ poate fixa aten]ia public\ asupra respon-sabililor politici [i, implicit, asupra ac]iunii electorale a acestora. De aceea, esteimportant dac\ proiectul de comunicare al mass-media distinge între spa]iul politiccotidian [i spa]iul electoral sau, dimpotriv\, le suprapune.

În vederea analizei de con]inut, am codificat climatul socioeconomic prinurm\toarele categorii:

� �evaluare campanie� (frecven]a articolelor în care presa evalueaz\ procesulelectoral, comparând campania electoral\ în curs cu campaniile precedente);


146

� �conjunctura� (frecven]a articolelor care evalueaz\ starea societ\]ii [i posibileleconsecin]e ale campaniei electorale pentru viitorul curs politic);

� �situa]ie grup social� (frecven]a articolelor care descriu situa]ia unui grupsocial la momentul electoral, raportând respectiva situa]ie la proiectele candi-da]ilor [i la viitoarea politic\ guvernamental\);

� �politica intern\ [i cursul electoral� (frecven]a articolelor care pun înleg\tur\ politica intern\ la zi cu diferitele aspecte electorale);

� �politica intern\ nonelectoral\� (frecven]a articolelor care vizeaz\ politicaintern\ la zi f\r\ nici o referire la campania electoral\).

Evenimentul Zilei a comentat campania electoral\ în limite restrânse. Acest ziara construit evenimentul electoral conform genului s\u discursiv, insistând asuprainfoma]iei la zi sau asupra incidentelor care au întrerupt rutina electoral\. Pro-blematizarea campaniei electorale nu a constituit o prioritate în proiectul decomunicare al cotidianului. De asemenea, în s\pt\mânile monitorizate, nu au fostpublicate analize privind situa]ia unui grup social la momentul electoral, în timp cearticolele care au abordat politica intern\ în context electoral au înregistrat odistribu]ie redus\. Cotidienele au acordat mai mult\ aten]ie �evalu\rii campaniei�,precum [i �conjuncturii� sociale la momentul electoral.

În ultimele dou\ s\pt\mâni de campanie, Evenimentul Zilei s-a preocupat deanumite aspecte de rutin\ electoral\ relevante pentru evaluarea campaniei [i aclimatului electoral (preg\tirea tehnic\ a alegerilor, dezbaterea televizat\ a candi-da]ilor, ultimele sondaje [i starea de spirit a electoratului etc.).

Am constatat, de asemenea, o frecven]\ relativ sc\zut\ a articolelor consacratepoliticii interne f\r\ conota]ie electoral\. Evenimentul Zilei a suprapus politicaintern\ la zi cu ac]iunea electoral\, restul spa]iului editorial fiind alocat faptuluidivers [i informa]iei utilitare (]ine de logica discursiv\ a acestui cotidian abordareapoliticii interne prin �informa]ia-eveniment�; or, campania electoral\ constituiaevenimentul politic al perioadei, de unde [i echivalarea politicii interne cu practicaelectoral\).

Adev\rul s-a implicat mai mult decât Evenimentul Zilei în comentarea campanieielectorale. Din acest punct de vedere, cele mai numeroase articole au evaluatderularea campaniei [i au raportat politica intern\ la ritmul electoral 19.

19. Cotidianul Adev\rul � exemple de articole din categoria �politic\ intern\ [i cursulelectoral�: �Din vânzarea caselor na]ionalizate politicienii scot capital electoral�:�Conform unui act normativ aprobat recent de guven, calculul valorii caselor na]ionalizatese va face de acum în func]ie de salariul net...� (24 octombrie, p. 12; am citat începutularticolului pentru a semnala criteriile care au stat la baza codific\rii articolului: subiectde politic\ intern\, implicarea unor institu]ii politice); �Economistul [ef al BNR, DanielD\ianu, despre politica economic\ postelectoral\� (25 octombrie, p. 6); �România:Indiferent cine câ[tig\ alegerile, economia se va confrunta cu o situa]ie extrem dedificil\� (25 octombrie, p. 12).


147

Mai mult decât celelalte cotidiene, Adev\rul a mediatizat diferitele aspecte depolitic\ intern\ f\r\ a face, într-un fel sau altul, referire la campania electoral\.Acest fapt arat\ c\ Adev\rul a operat sistematic o distinc]ie între politica electoral\[i politica normal\, cotidianul nerenun]ând în timpul campaniei electorale la genuls\u discursiv de cotidian axat pe comentariul de politic\ intern\ [i/sau economic\ 20.Am putea avansa ipoteza c\ articolele de politic\ intern\ din Adev\rul care, deregul\, tratau tarele politicii economice au constituit un comentariu implicit desprebilan]ul negativ al puterii; nu am luat în considerare acest aspect, deoarecearticolele respective f\ceau parte din politica discursiv\ obi[nuit\ a cotidianului [inu evaluau ac]iunea guvernamental\.

Comparativ cu celelalte cotidiene, România Liber\ a supus campania electoral\dezbaterii publice. Pentru un cotidian care sus]ine un candidat al opozi]iei, comen-tarea campaniei din perspective diferite este o strategie discursiv\ obligatorie:contextualizarea campaniei permite evaluarea critic\ a contracandida]ilor, mai ales abilan]ului politic al puterii (respectiv, al contracandidatului care reprezint\ puterea).

Avertizând `n privin]a consecin]elor unui eventual vot pentru puterea politic\,România Liber\ a comentat periodic starea societ\]ii sau a unui anumit grup social[i a interpretat în termeni electorali cursul la zi al politicii interne. În unele cazuri,cotidianul România Liber\ chiar a semnalat faptul c\ evalueaz\ ac]iunea electoral\:articolele numeroase referitoare la conjunctura sociopolitic\ a momentului electoralau fost intitulate �rapoarte� sau au fost concepute dup\ formula unui �raport�. Înfelul acesta, cotidianul definea miza evalu\rii [i, totodat\, î[i construia credibilitatea(din punct de vedere discursiv, un �raport� comunic\ un mesaj �în regim deurgen]\� în urma unor investiga]ii aprofundate) 21.

20. Cotidianul Adev\rul � exemple de articole din categoria �politic\ intern\ nonelectoral\�:�Prima tranzac]ie de ac]iuni rezultate din programul de privatizare în mas\� (28 octombrie,p. 6); �Senatul a ratificat într-o [edin]\ fulger Tratatul româno-ungar� (27 septem-brie, p. 1); �Legea privatiz\rii b\ncilor: Deputa]ii elimin\ facilit\]ile pentru micii ac]ionari�(27 septembrie, p. 2); �Salariile bugetarilor vor fi indexate cu 6 la sut\� (26 septembrie,p. 1); �B\t\lia pentru b\nci: Agen]ii economici trata]i cu refuz� (26 septembrie, p. 5);�Cu noua indexare, Guvernul V\c\roiu mai pune în punga bugetarilor 300 g fasoleboabe. Zilnic!� (27 septembrie, p. 11); �Prognozele «pesimiste» se confirm\: Deficitulbugetar a dep\[it deja 3,5% din PIB� (25 octombrie, p. 5); �Economie politic\ în loc depolitic\ economic\: De când cu clauza permanent\, exporturile române[ti în SUA scadcu 30% sub nivelul anului trecut� (25 octombrie, p. 1).

21. În România Liber\, categoriile �conjunctur\� [i �politica intern\ [i cursul electoral� auridicat anumite probleme de codificare. Numeroase articole au evaluat politica intern\atât în termeni electorali (incompeten]a puterii), cât [i ca pretext pentru panoramareaconjuncturii sociopolitice în care se derula campania electoral\. În acest caz, am inclusîn categoria �conjunctur\� articolele care calificau starea societ\]ii drept consecin]\ aguvern\rii, dar care nu identificau responsabilii politici (publicarea unui raport inti-tulat �Starea na]iunii�, 5 pagini, 30 septembrie; un alt raport analiza cauzele pentru care


148

În România Liber\, articolele de politic\ intern\ f\r\ referire la campaniaelectoral\ au fost considerabil mai pu]ine la num\r, prin compara]ie cu frecven]acumulat\ a articolelor care au contextualizat campania (pentru acest tip de articole,cotidianul a alocat un spa]iu separat, de[i, în calitate de cotidian cu op]iune elec-toral\, România Liber\ ar fi putut echivala politica intern\ cu practica electoral\).

Vocea României. Starea societ\]ii la momentul electoral este un subiect delicatpentru cotidianul angajat în campania electoral\ de partea candidatului care repre-zint\ puterea politic\. O asemenea opera]ie oblig\ cotidianul s\ se refere la bilan]ulpolitic al puterii care � adesea � poate s\ nu constituie un capital electoral pentrucandidat sau pentru presa care îl sus]ine.

Situa]ia descris\ mai sus se reflect\ în modul în care cotidianul Vocea Românieia problematizat campania electoral\: mai pu]ine articole despre conjunctura socio-politic\ în care s-a desf\[urat campania [i despre situa]ia diferitelor grupuri sociale;în schimb, o frecven]\ mai mare a articolelor care evaluau derularea campanieielectorale [i un num\r considerabil de articole despre politica intern\ la zi 22.

Acest cotidian a construit evenimentul electoral pe baza unui num\r mare dearticole care au interpretat politica intern\ atât prin optica electoral\, cât [i în afaracontextului electoral 23. Aparent, num\rul mare al articolelor de politic\ intern\nonelectoral\ indic\ distinc]ia pe care cotidianul a f\cut-o între politica electoral\[i politica �normal\�. În fapt, Vocea României a recurs la mediatizarea politiciiinterne pentru a produce � implicit � o evaluare pozitiv\ a bilan]ului politic alputerii f\r\ costul unei �confrunt\ri� (numeroase articole descriau activitateacurent\ a guvernan]ilor [i anun]au iminenta redresare economic\).

investitorii str\ini evit\ România � 3 septembrie; raport �Barometrul s\r\ciei. Na]iuneaîn pragul falimentului?� � 5 septembrie). În categoria �politica intern\ [i cursul elec-toral�, am inclus articolele care îi indicau pe cei responsabili pentru starea societ\]ii lamomentul electoral [i pentru politica intern\ la zi (de pild\, raportul privind situa]iateleviziunii na]ionale sub �regimul Iliescu� � 4 septembrie).

22. În Vocea României au ap\rut [i articole critice privind diferite aspecte ale situa]ieieconomice [i sociale a ]\rii, îns\ aceste articole nu au adus în discu]ie politica guvernuluisau a Pre[edin]iei.

23. Cotidianul Vocea României � exemple de articole din categoria �politic\ intern\ nonelec-toral\�: �Senat � Bilan]ul acestei legislaturi mai mult decât satisf\c\tor� (5 octombrie,p. 2); �Se suplimenteaz\ locurile la odihn\ [i tratament� (4 octombrie, p. 10); �Inves-titorii nu vor ezita s\ vin\ în România� (15 noiembrie, p. 3); �Solu]ii pentru optimizareaclimatului de afaceri� (15 noiembrie, p. 3); �Comer]ul exterior a dep\[it cifra de 760milioane dolari lunar� (15 noiembrie, p. 3); �Importante fonduri alocate de guvernavia]iei militare� (10 octombrie, p. 10); �Domnul Grigore Zanc a p\[it cu dreptul �Dinamism [i transparen]\ la Ministerul Culturii� (11 septembrie, p. 10); �RomgazMedia[ ne asigur\: La iarn\ în case va fi mai cald [i mai bine� (11 septembrie, p. 10);�BCR, prima banc\ româneasc\ intrat\ pe pia]a interna]ional\ de capital� (11 septembrie,p. 10); �Noul an de înv\]\mânt se anun]\ sub auspicii faste� (12 septembrie, p. 5).


149

La categoria �evaluarea campaniei�, am identificat mai ales articolele carecomentau campania din perspectiva unor aspecte tehnice (problema tip\ririi [i adistribuirii la timp a c\r]ilor de aleg\tor, constitu]ionalitatea celei de-a treiacandidaturi a lui Ion Iliescu, legalitatea numirii unora dintre pre[edin]ii sec]iilor devotare, controversa privind reglement\rile CNA etc.).

Cotidienele nu s-au preocupat decât sporadic s\ compare campania electoral\din 1996 cu campaniile precedente [i nu s-au referit decât rareori la cerin]ele uneipractici electorale democratice (în condi]iile în care sistemul electoral stârnisenumeroase controverse de ordin procedural).

Articolele referitoare la situa]ia unor grupuri sociale la momentul electoral auînregistrat frecven]a cea mai sc\zut\. România Liber\, în primul rând, [i Adev\rul,într-o m\sur\ mai restrâns\, au fost cotidienele care au plasat campania electoral\într-un astfel de context. De[i nu toate aceste articole raportau situa]ia grupuluisocial la evolu]iile electorale (ini]ial, acesta a fost un criteriu de codificare), le-amcodificat totu[i în acest sens, ]inând seama de perioada electoral\ în care ap\reau,de tonalitatea justi]iar\ [i în regim de urgen]\ cu care au fost scrise, precum [i degenul discursiv al cotidianului.

Articolele din categoria �politic\ intern\ [i cursul electoral� nu s-au diferen]iatatât prin con]inutul lor, cât prin modul în care au fost utilizate de fiecare cotidianpentru a produce un anumit efect discursiv.

Evenimentul Zilei [i Vocea României au privilegiat, de regul\, temele desprerutina politic\ (diferite aspecte ale activit\]ii guvernului, Parlamentului, minis-terelor, politica extern\ etc.). În aceste articole s-a pus în discu]ie, printre altele,oportunitatea unor m\suri de politic\ intern\ la momentul în care ajunsese campaniaelectoral\. Cotidienele au realizat astfel leg\tura dintre rutina politic\ [i campaniaelectoral\.

Adev\rul s-a axat mai mult pe teme de politic\ economic\ [i pe activitatea guver-nului în campania electoral\, oferind analize detaliate (în termeni tehnici) desprebilan]ul guvernamental în domeniu [i premisele existente pentru viitorul guvern.

România Liber\ a mediatizat intens ac]iunile institu]iilor politice în perioadacampaniei electorale, oferind astfel argumente pentru descalificarea puterii (Pre[e-din]ia, partidul de guvern\mânt, administra]ia local\ etc.) [i pentru sus]inerea unuiproiect politic alternativ.

A[adar, nu atât selec]ia temelor despre politica intern\ la zi a diferen]iat celepatru cotidiene (având profiluri discursive opuse, au abordat totu[i un repertoriutematic asem\n\tor), cât felul în care aceste teme au fost utilizate drept criteriipentru evaluarea ac]iunii electorale. Comentarea politicii interne la zi în func]ie decontextul electoral a servit genului discursiv al cotidianului.


150

Concluzii. Practici de mediatizarea ac]iunii electorale în presa scris\

În func]ie de genul discursiv pe care-l practic\, presa scris\ adopt\ o politic\discursiv\ cu privire la campania electoral\. Aceast\ �politic\� poate include [iop]iunea de ordin politic care este fie o component\ a genului discursiv, fie � mairar � semnalat\ în perioada electoral\. Din acest punct de vedere, monitorizarea arelevat influen]a genului discursiv al cotidienelor asupra practicilor de comunicareelectoral\. Am identificat îns\ [i anumite practici de comunicare electoral\ care aucontrazis genul discursiv al ziarului (de pild\, cotidianul Adev\rul a contribuit maipu]in la formularea agendei electorale [i a comentat într-o m\sur\ mai restrâns\ac]iunea candida]ilor; Evenimentul Zilei nu a situat candida]ii în contextul unor�dezv\luiri�).

Cotidienele �de partid� (România Liber\ [i Vocea României) au recurs la unelepractici de mediatizare tipice pentru genul lor:

� mediatizarea mai intens\ a contracandidatului, în tentativa de a capta unpublic diferit de cel obi[nuit;

� circula]ia restrâns\ a discursului contracandidatului; pe de alt\ parte, de[ipe ansamblu candida]ii sprijini]i de aceste cotidiene au fost pu]in mediatiza]i,în schimb, ei au fost �cita]i� mai intens, beneficiind de o circula]ie maiampl\ a discursului lor electoral;

� mediatizarea candida]ilor a fost ini]iat\ cu predilec]ie de c\tre mass-media;� candida]ii au fost mediatiza]i mai mult prin anturaj [i mai pu]in prin partid.

Cotidienele �de partid� s-au diferen]iat prin modul în care [i-au exprimat parti-zanatul (în condi]iile în care nici unul dintre aceste cotidiene nu [i-a atribuit � lanivelul titulaturii � o apartenen]\ politic\). Analiza a relevat anumite particularit\]idiscursive ale cotidienelor �de partid�, în func]ie de tipul candidatului pe care îlsprijineau � candidatul-Pre[edinte sau candidatul-lider al opozi]iei.

� Vocea României a recurs la disimularea condi]iei partinice, fapt care a suplimen-tat vizibilitatea candidatului [i a familiei sale politice în spa]iul public. Acestcotidian [i-a reorganizat spa]iul editorial în campania electoral\, elaborând onou\ gril\ tematic\, f\r\ conota]ie electoral\, dar care putea fi utilizat\ pentrumediatizarea intens\ a candidatului.

� De asemenea, Vocea României a evitat abordarea acelor aspecte de politic\intern\ discutabile pentru candidatul-Pre[edinte (au fost produse numeroasearticole de politic\ intern\, aparent f\r\ conota]ie electoral\, în fapt utilizatepentru mediatizarea pozitiv\ a candidatului Ion Iliescu).


151

� Spre deosebire de Vocea României, România Liber\ [i-a asumat constantdiscursul partinic.Cotidienele neimplicate politic în campania electoral\ (Evenimentul Zilei [iAdev\rul) nu au avut o contribu]ie notabil\ la ini]ierea dezbaterii electorale(articolele despre candida]i au fost concepute mai pu]in la ini]iativa cotidienelor,care au preferat s\ preia alte surse de comunicare).

� Cotidienele de acest tip s-au implicat mai pu]in în evaluarea ac]iunii [i acompeten]elor candida]ilor. Anumite aspecte de agend\ electoral\ � care ar fiputut genera o evaluare a candida]ilor � nu au fost luate în discu]ie. Avem învedere: programele candida]ilor, profilul ideologic, politica intern\ la zi,conjunctura electoral\, candida]ii cu capital electoral, dar � conform sonda-jelor � f\r\ [anse de a ajunge în turul doi al alegerilor.

Evaluarea campaniei electorale ca practic\ politic\ democratic\ nu a intrat înaten]ia presei scrise.

Practicile de mediatizare electoral\ indic\ gradul de democratizare a spa]iuluipublic. Evolu]ia democratic\ a spa]iului public necesit\ practici de mediatizarecare s\ reconfigureze periodic tematica electoral\. Se poate evita astfel banalizareaagendei electorale (efectul de �eviden]\�) sau reproducerea unui punct de vedere(efectul de �autoritate� generat de o personalitate public\, o institu]ie, o concep]ie,mass-media etc.). În cele din urm\, dinamica dezbaterii publice este un semn c\presa reac]ioneaz\ la discursurile [i temele dominante din spa]iul public.

Presa dispune de un proiect de comunicare electoral\ în m\sura în care seadreseaz\ nu numai publicului-]int\, ci [i publicului-electorat. Îns\ în acest senspresa trebuie s\ valorizeze dimensiunea democratic\ a campaniilor electorale.

Este extrem de important, atât pentru ac]iunea politicienilor, cât [i pentruevolu]ia spa]iului public, ca diferitele practici de mediatizare s\ exprime, dincolo depolitica discursiv\ conjunctural\, un proiect de comunicare democratic � un posibilr\spuns la întrebarea �ce a înv\]at electoratul în aceast\ campanie electoral\?�.


152

153

ANEXE

154

155

METODA DE ANALIZ|

Propozi]ii metodologice generale

� Cea de-a doua parte a lucr\rii con]ine trei cercet\ri referitoare la discursulcandida]ilor la Pre[edin]ie [i la discursul mediatic (televiziune [i presa scris\) încampania electoral\ din 1996.

� Cercet\rile abordeaz\ interac]iunea dintre candida]ii la Pre[edin]ie, mass-media [ipublic într-o situa]ie conven]ional\ (campania electoral\).

� Interac]iunea electoral\ a fost studiat\ din perspectiva valoriz\rii discursurilor dec\tre autorii în[i[i; au fost identificate temele, argumentele, ideile pe baza c\roracandida]ii [i presa au fixat importan]a discursurilor proprii, fiecare dintre p\r]iavansând astfel criterii de evaluare a ac]iunii electorale.

� Valorizarea unui discurs chiar de c\tre autorul s\u implic\ focalizarea aten]ieiinterlocutorilor asupra unor teme [i contexte de interpretare.

I. Ac]iunea candida]ilor: discursul electoral(Propozi]ii metodologice)

� Discursul electoral ofer\ criterii de evaluare în m\sura în care candidatul (care î[iasum\ discursul) este preocupat s\ furnizeze interlocutorului un context de inter-pretare, focalizând aten]ia acestuia asupra unor afirma]ii sau secven]e din discurs.

� Criteriul de evaluare se refer\ la acel segment din discurs care indic\ publiculuiinforma]ia crucial\ a discursului (electoral) [i, implicit, semnifica]ia major\ care artrebui re]inut\. Criteriul de evaluare rezult\ din diverse proceduri de organizare amateriei discursului care orienteaz\ aten]ia interlocutorului spre o anumit\interpretare a discursului. Evaluând candidatul [i ac]iunea acestuia în campaniaelectoral\, electoratul decide asupra unei situa]ii ulterioare � votul ca act de delegarepolitic\.

� Candida]ii focalizeaz\ aten]ia public\ asupra discursului lor mai ales prin practicide enun]are narativ\. Indiferent de tema pe care o abordeaz\, un candidat arenevoie s\ comunice corectitudinea [i, în acela[i timp, superioritatea punctului s\ude vedere în raport cu versiunea contracandidatului.

156

� Nara]iunea comunic\ mai ales �versiunea corect\� a unei situa]ii. Acest lucru esteposibil întrucât condi]ia principal\ de producere a unei nara]iuni este cauzalitateapost-faestum: faptele sunt rela]ionate în a[a fel încât poate fi generat un efect deobiectivitate. Avem de-a face cu fapte care s-au petrecut deja (suntem credibilipentru c\ am �experimentat� acele fapte fie direct, fie având deja o cunoa[tereadecvat\ despre ele).

� Am considerat nara]iunea ca fiind un mecanism discursiv pe baza c\ruia candidatulvalorizeaz\ anumite aspecte ale discursului s\u, transformându-le în criterii deevaluare.

� Intensitatea cu care candidatul î[i valorizeaz\ discursul prin enun]are narativ\depinde de anumite momente care apar în derularea schimbului discursiv [i careorganizeaz\ �dreptul la interven]ie� al candidatului: momentele expozitive, decontestare, de amplificare (a unei teme) sau de solicitare (a unei interven]ii supli-mentare cu privire la o tem\ deja abordat\ pe parcursul schimbului discursiv).

� Discursul electoral este plasat simultan în diferite spa]ii de evaluare create decandida]i (ca autori de discurs), de mass-media (care mediatizeaz\ discursulelectoral) [i de public (care se raporteaz\, într-un fel sau altul, la discursulelectoral).

� Într-o campanie electoral\, candidatul are nevoie s\ acumuleze cât mai multeevalu\ri convergente cu o anumit\ identitate. Problema este dac\ identitatea pe caremizeaz\ candidatul este aceea[i cu cea pe care electoratul o valorizeaz\; mai mult,dac\ identitatea pe care candidatul crede c\ o pune în circula]ie coincide cu ceaidentificat\ de c\tre mass-media [i public.

� Nu putem [ti în ce m\sur\ candida]ii s-au preocupat ca discursul lor s\ furnizezepublicului criterii de evaluare. Discursurile lor au cuprins îns\ anumite secven]ecare au marcat importan]a unor teme [i argumente sau au introdus contexte deinterpretare.

Etape

1. Identificarea diferitelor momente ale schimbului discursiv în care candida]ii auutilizat nara]iunea pentru a-[i valoriza discursul.

2. Analiza nara]iunii electorale ca practic\ de argumentare electoral\.

Procedee

1. Formularea unei tipologii a momentelor narative corespunz\toare diferitelor fazeale schimbului discursiv: momentele formale care ]in de specificul situa]iei demediatizare [i momentele emergente sau �situa]iile� create prin schimbul de replici(vezi tabelul A).

2. Adaptarea structurii narative la structura contractual\ a discursului electoral (vezitabelul B).

ANEXE

157

3. Identificarea efectelor de comunicare generate de nara]iunile electorale.

Structura narativ\ a discursului electoral permite candidatului s\ produc\ anumiteefecte de comunicare cu privire la:

� cauzele care justific\ proiectul politic avansat de candidat;� rolul candidatului în campania electoral\;� pozi]ia pe care el [i-o atribuie în raport cu ceea ce spune [i cu diferi]ii

interlocutori.

Candidatul î[i plaseaz\ discursul electoral într-un regim de cauzalitate construitastfel: (a) situa]ia electoratului degradat\ pân\ la limita suportabilului, (b) din cauzaac]iunii actualei puteri politice, poate fi schimbat\ (c) printr-o ac]iune reparatorie (d)care are toate [ansele s\ reu[easc\ (e) deoarece este exact reversul ac]iunii care adeclan[at degradarea [i (f) deoarece exist\ deja instrumentele necesare care pot instauraac]iunea candidatului.

Structura narativ\ a unui discurs (electoral) presupune, a[adar, construc]ia dis-cursiv\ a cauzelor unei situa]ii (evident, acele cauze pe care noi le-am identificat [idorim s\ le avans\m la un moment dat). Acest lucru devine posibil dac\ indic\minterlocutorilor no[tri continuitatea între diferitele secven]e ale descrierii noastre(dac\ simul\m un soi de deduc]ie logic\).

Tabelul A

Tipul de nara]iune La �momentul� discursiv1. Nara]iune ini]iat\ 1. �Momentele expozitive autorizate� (din punct de

vedere formal, candidatul este `ndrept\]it s\ prezinteun aspect sau altul al ofertei electorale).

2. Nara]iune replic\ 2. �Momentele polemice� (interven]ia candidatuluiurmeaz\ unei tentative de contestare a ofertei [i/sauac]iunii sale politice).

3. Nara]iune solicitat\ 3. �Momentul dialogului electoral� (candidatul estesolicitat de mass-media [i/sau de public s\ abordezeo anumit\ tem\).

4. Nara]iune ofensiv\ 4.a. �Momentul analitic� [i/sau al detalierii tematice(candidatul este cel care solicit\ s\ revin\ cu unargument nou asupra temei de discu]ie);4.b. �Momentul ini]iativei� (extinderea de ordintematic: candidatul este cel care lanseaz\ o tem\ nou\).

5. Nara]iune defensiv\ 5. �Momentul replierii�: candidatul minimalizeaz\tema aflat\ în discu]ie (închiderea tematic\); elschimb\ tema discu]iei (digresiunea tematic\).

ANEXE

158

Tabelul B

Programul narativ Structura narativ\ a discursului electoral

1. Starea ini]ial\ 1. Starea electoratului2. Cauza perturbatoare 2. Legitimitatea unui nou proiect politic

3. Ac]iunea reparatorie 3. Contractarea proiectului politic4. Modalit\]i de ac]iune 4. Capacitatea de ac]iune politic\ a candidatului

II. Ac]iunea candida]ilor în regimul de mediatizareal televiziunii (Propozi]ii metodologice)

� Practicile televizuale de mediatizare sunt mecanisme discursive care pot furnizapublicului criterii de evaluare a candida]ilor [i, în general, a fenomenului electoral.Aceste mecanisme produc a[a-numitul �efect de cadraj�: informa]ia electoral\ esteplasat\ într-un context care poate func]iona drept criteriu de evaluare a candida]ilor.

� Grila electoral\, enun]area [tirilor electorale la jurnal, mediatizarea conjuncturiielectorale sunt mecanisme discursive pe baza c\rora un post de televiziune valori-zeaz\ fenomenul electoral, stabilindu-i unghiurile de vizibilitate în spa]iul public.Postul de televiziune propune astfel un �discurs� referitor la campania electoral\.

Aria de investigare

� Grila televizual\: compara]ie între grila general\ a postului de televiziune, grilaelectoral\ [i organizarea jurnalului în perioada campaniei electorale.

� {tirile electorale: analiza enun]\rii [tirilor � un mecanism discursiv prin carepostul de televiziune a luat pozi]ie fa]\ de discursul candida]ilor, producând criteriide evaluare.

� Tematici specifice: gradul de mediatizare a conjuncturii electorale.

Metoda

� Analiza de con]inut (analiz\ tematic\) � aplicarea unor grile de categorii, opera]ieîn urma c\reia au rezultat o serie de distribu]ii cantitative.

� Distribu]ia fiec\rei categorii a fost interpretat\ drept un �discurs� par]ial al postuluide televiziune referitor la campania electoral\.

Principii de codificare

� Formularea unor grile de categorii relevante pentru conceptul �proiect de comu-nicare televizual\ într-o campanie electoral\�.

� Identificarea unor constante în procesul enun]\rii (în cazul [tirilor electorale de lajurnal � vezi capitolul 6).

ANEXE

159

Unitatea de înregistrare

� Tema-concept: modelul televizual de mediatizare a candida]ilor la Pre[edin]ie.� Teme-dimensiuni: organizarea spa]iului de mediatizare electoral\; criteriile de

mediatizare a candida]ilor instituite de fiecare post de televiziune; conven]iile deinterac]iune electoral\; practicile de enun]are a [tirilor electorale la jurnal.

Unitatea de context

� Emisiunile electorale (de la televiziunea public\ [i de la unele posturi private).� Jurnalul de sear\ (de la televiziunea public\ [i de la unele posturi private).

III. Ac]iunea candida]ilor în discursul presei scrise(Propozi]ii metodologice)

� Au fost analizate patru cotidiene din punctul de vedere al criteriilor de evaluareelectoral\ furnizate publicului.

� Pe baza analizei de con]inut (analiza tematic\), au fost m\surate urm\toarelemecanisme discursive:� organizarea paginii electorale;� unele contexte de mediatizare a candida]ilor (familia politic\, resursele identitare,

polemica electoral\, sursele de comunicare, dinamica evenimentelor electorale).

Etape

Principii de codificare

� Identificarea genului discursiv al cotidienelor selec]ionate în func]ie de repertoriultematic, practicile de enun]are [i figura poten]ial\ a publicului-destinatar. Genuldiscursiv indic\ proiectul de comunicare politic\ adoptat de cotidian în perioadanonelectoral\. Genul discursiv �obi[nuie[te� publicul cu un anumit model demediatizare1.

� Raportarea la unele practici specifice comunic\rii politice într-un regim electoralliberal: gradul de mediatizare a politicului suficient pentru a genera cunoa[terepublic\; modalit\]ile alternative de mediatizare; evaluarea ac]iunii politice dec\tre mass-media [i ini]ierea pe aceast\ baz\ a unei dezbateri publice.

� Au fost concepute dou\ grile de categorii, una cu tema �campania preziden]ial\ capractic\ politic\�, iar cealalt\ cu tema �candida]ii la Pre[edin]ie�.

1. Se repro[eaz\ adesea analizei de con]inut c\ �for]eaz\� citirea unui text printr-o gril\ decategorii care exprim\ pre-�judecata� cercet\torului. O analiz\ de con]inut este viabil\ încondi]iile în care alc\tuim grila de categorii nu numai în mod normativ (în func]ie de obiectivelecercet\rii), ci [i pragmatic (în func]ie de caracteristicile discursive ale textului).

ANEXE

160

Unitatea de înregistrare

� Tema-concept: �Campania preziden]ial\ ca practic\ politic\�; �candida]ii laPre[edin]ie�.

� Temele-dimensiuni: actorii politici, resursele electorale, situa]iile electorale, tipulde informa]ie electoral\, sursele de comunicare, organizarea spa]iului de mediatizareelectoral\.

Unitatea de context

� Genurile jurnalistice: practici de redactare specifice mass-media care regle-menteaz\ rolul jurnalistului în raport cu faptele pe care le comunic\. Acelea[i faptepot fi relatate (în cazul [tirii), evaluate (în cazul editorialului), descrise (în cazulreportajului) etc.

� Am codificat genurile jurnalistice dup\ cum urmeaz\:1. {tirea. Caracteristici: un spa]iu editorial restrâns, marcat adesea de o configu-

ra]ie grafic\ (o încadrare în pagin\, un titlu supradimensionat etc.); o modalitatede enun]are specific\: �autorul� nu î[i asum\ un punct de vedere fa]\ de ceeace comunic\, el nu evalueaz\, într-un fel sau altul, adev\rul informa]iei;con]inutul �se impune�, �autorul� [i �interlocutorul� fiind �absen]i�.

2. Articolul de opinie. Caracteristici: un spa]iu editorial extins; o modalitate deenun]are specific\: autorul textului poate fi reperat, el comenteaz\ ceea cecomunic\ [i atribuie �interlocutorului� o anumit\ pozi]ie.

3. Editorialul. Caracteristici: un spa]iu editorial extins; plasarea textului peprima pagin\; configura]ie grafic\ specific\ (de regul\, o form\ de încadrare atextului, uneori se folosesc caractere specifice); o modalitate de enun]are speci-fic\: spre deosebire de autorul unui articol de opinie, editorialistul este multmai �vizibil�, pe de-o parte, pentru c\ el î[i asum\ un punct de vedere asupraunei tematici speciale (de regul\, o tem\ controversat\) [i, pe de alt\ parte,întrucât pozi]ia pe care editorialul o ocup\ în economia jurnalului semnaleaz\ c\redac]ia gireaz\ evaluarea editorialistului [i, implicit, vizibilitatea acestuia.

4. Rubricile. Caracteristici: un spa]iu editorial extins; repertoriu tematic con-stant; un interval temporal (rubrica poate fi zilnic\ sau periodic\); configura]iegrafic\ specific\ (de regul\, o anumit\ încadrare în pagin\, o anumit\ form\ deredactare a titlului).

5. Coloana de [tiri. Ansamblu de [tiri circumscrise unei teme; configura]ie grafic\specific\; spa]iu editorial relativ restrâns.

Procedee de cuantificare

� Frecven]a absolut\.� Prezen]a [i/sau absen]a unor teme la nivelul discursului televizual.

ANEXE

161

ANEXA I

Resursele identitare cu care candida]iila Pre[edin]ie au intrat în campania

electoral\ din 1996

Resurse identitare formale Emil Constantinescu Ion Iliescu Petre RomanCandidat-pre[edinte în func]ie �

Candidat al opozi]iei � �

Resurse identitare acumulate EmilConstantinescu

IonIliescu

PetreRoman

electoral � � �

conflictual [i/saucontestabil

� �

la putere � �la un singurpartid

�Trecutul politic

la mai multepartide

� �

lider de partid � �

lider de coali]ie � �lider simbolicde partid

�

Rolul politic al candi-datului `n perioadacampaniei electorale

independent

dominant\competitiv\ �

perdant\`n ascensiune �

`n regres �

Cota în sondaje

stabil\

consacrat\ �reformulat\ � �

Imaginea public\`n cursde formare

162

ANEXA II

Analiza discursului electoral(oferta prioritar\)

APLICA}IA NR. 1

Candidatul Emil Constantinescu

Starea societ\]ii române[ti la momentul electoral 1996

Românii duc o via]\ dezolant\ care se desf\[oar\ la limita demnit\]ii umane într-unspa]iu în care �ho]ia, corup]ia, minciuna, s\r\cia� au devenit conven]ii sociale c\roratrebuie s\ li se supun\ �prea multe figuri de oameni dispera]i, de oameni care p\reauc\ [i-au pierdut speran]a�; �...prea mult\ vrajb\ a existat între români, uneori chiarur\, între vecini, între genera]ii, între categorii profesionale, religioase� (�Turneulcandida]ilor 4�, 28 octombrie). �Dragi concet\]eni, la începutul spa]iului care mi-afost rezervat, a]i putut vedea un clip; m-am gândit mult dac\ s\ pun sau nu acest clipîn emisiune pentru c\ în prima parte a acestui clip erau prea multe figuri încruntate,prea multe figuri de oameni dispera]i... Dar mi-am dat seama c\ trebuie s\ fac acestlucru pentru c\ în drumurile mele prin ]ar\ mi-am dat seama c\ ace[ti oameni exist\,c\ ace[ti oameni chiar sunt dispera]i, c\ ace[ti oameni chiar au mari probleme�(�Turneul candida]ilor 4�, 28 octombrie).

Cauzele ac]iunii electorale a candidatului.Legitimitatea unui nou proiect politic

� pasivitatea politic\ a actualului pre[edinte: �Pre[edintele nu [i-a îndeplinit obliga]iaconstitu]ional\ prin care putea suspenda mini[trii vinova]i [i incompeten]i� (�Tur-neul candida]ilor 4�, 28 octombrie);

� lipsa responsabilit\]ii guvernan]ilor, inclusiv a pre[edintelui care a refuzat s\-[iasume r\spunderea pentru e[ecul politic � o reac]ie tipic\ �pentru o ]ar\ în carepractic, în ultimele decenii, nimeni nu a r\spuns pentru nimic� (�Turneul candi-da]ilor 4�, 28 octombrie).

Contractarea proiectului politic. Ac]iunea reparatorie

Miza contractului

Continuarea degrad\rii iremediabile a st\rii electoratului sau stoparea acestuiproces: �Dori]i ca aceast\ ]ar\ s\ devin\ o ]ar\ de tip african care s\ fie condus\ de

163

o minoritate incompetent\, corupt\, care adun\ averi pe spinarea celorlal]i, în timp cecei mai mul]i s\r\cesc? Sau dorim s\ devenim o ]ar\ cu adev\rat prosper\, demn\,liber\, pe care noi s\ o respect\m [i vecinii no[tri s\ o respecte, respectându-ne [i penoi?� (�Turneul candida]ilor�, clip publicitar, 9 octombrie).

Oferta contractului

� un nou comportament politic întemeiat pe: a) propuneri politice concrete;b) planificarea timpului politic în care urmeaz\ a fi îndeplinite propunerile;c) asumarea responsabilit\]ii în caz de nereu[it\ sau de nerespectare a termenelor(�Turneul candida]ilor�, 26 septembrie);

� un nou climat social prin reconciliere na]ional\.

Capacitatea de ac]iune politic\ a candidatului.Modalit\]i de ac]iune

Resursele candidatului

a) Resursele deja identificate la momentul campaniei electorale

� �Contractul cu România�. Acest document a fost lansat cu mult timpînaintea campaniei electorale din 1996 [i a devenit o surs\ constant\ delegitimare a CDR [i a lui Emil Constantinescu (�Contractul cu România�reprezint\ �concentrarea unei oferte, a unui program de guvernare într-oofert\ adresat\ direct oamenilor� � �Turneul candida]ilor�, 26 septembrie).Introducând �Contractul cu România� în dezbaterea public\ preelectoral\,iar mai apoi în retorica electoral\ propriu-zis\, Emil Constantinescu subliniafaptul c\ avea la dispozi]ie nu numai principiile contractului politic, ci [itermeniii concre]i ai acestuia. Candidatul a recurs astfel la �socializarea�electoratului cu oferta electoral\. Discursul electoral a c\p\tat o dimensiune�institu]ional\�.

� De regul\, politicienii utilizeaz\ metafora �contractului� în mod implicit,mai mult ca procedeu retoric (�dac\ m\ ve]i alege, atunci��). Este îns\ maipu]in obi[nuit s\ prezin]i con]inutul �contractului� politic mult timp înaintede campania electoral\ [i mai ales s\ conferi acestui �contract� o dimensiunepseudojuridic\ (Emil Constantinescu a utilizat în mod explicit categoria�contract�).

� Practica �institu]ionaliz\rii discursului electoral� a fost aplicat\ [i în timpulcampaniei electorale. Astfel, la începutul campaniei, candidatul a lansatdou\ documente programatice, �Proclama]ia de la Ruginoasa� (un docu-ment axat pe rena[terea satului românesc) [i �Apelul Reconcilierii Na]ionalede la Alba-Iulia� (acest ultim document sublinia necesitatea unui nou climatmoral [i social în societatea româneasc\). �Contractul cu România�, �Procla-ma]ia� [i �Apelul� au dus la un fel de obiectivare a discursului electoral subforma unei ac]iuni politice deja instituite � o ac]iune guvernamental\.

ANEXE

164

� Dup\ cum am men]ionat deja, Emil Constantinescu a recurs la anumite proceduridiscursive pentru a semnala �singularitatea� declara]iilor sale. Prin pronun]areaunor �proclama]ii� [i prin încheierea unor �contracte� cu diferite grupuri socialecandidatul f\cea dovada faptului c\ turneele sale electorale nu constituie întâlniriformale dintre candidat [i electorat, ci continuarea unor discu]ii �de la om laom� care nu se ̀ nscriau ̀ n specificul electoral. Emil Constantinescu [i-a valorizatac]iunea electoral\, încercând de fiecare dat\ s\-i confere o legitimitate dincolode logica strict electoral\. Cu alte cuvinte, candidatul [i-a produs vizibilitatea încampanie prin denegarea pozi]iei de candidat, discursul electoral a devenit un�document public�, autorul lui atribuindu-[i pozi]ia celui care ini]iaz\ nu atâtac]iuni politice, cât ac]iuni civice.

Alte resurse deja identificate la momentul electoral:� Programul de guvernare: �«Contractul cu România» nu reprezint\ un program

de guvernare..., noi avem un program de guvernare extrem de bine pus lapunct� (�Turneul candida]ilor�, 26 septembrie);

� Programul preziden]ial: �...de altfel, am [i un program preziden]ial separatcare prive[te alt set de probleme care îi revin exclusiv pre[edintelui� (�Turneulcandida]ilor�, 26 septembrie);

� Expertiza: �126 de academicieni, profesori, directori de institute, oameni cuexperien]\ din uzine, din toate domeniile au inventariat societatea româneasc\...Deci s-au inventariat toate punctele de criz\ ale societ\]ii române[ti, dup\ caream elaborat solu]ii strategice [i solu]ii imediate, tactice, punctuale. Într-o adoua etap\ care este extrem de important\, am încercat s\ g\sim baza finan-ciar\... {i, în sfâr[it, pe o ultim\ coloan\..., am pus costul social, pentru c\oamenilor trebuie s\ le spui cinstit: pentru a ob]ine acest lucru, trebuie pl\titun pre] [i pre]ul este acesta� (�Turneul candida]ilor�, 26 septembrie);

� Surse financiare [i umane: �...în ciuda a celor ce vi s-au spus, exist\ bani,doar c\ ei nu r\mân în avu]ia na]ional\, ci sunt transfera]i în economiasubteran\, în mâinile celor care conduc ]ara în acest moment [i în mâinileMafiei pe care au creat-o... Noi suntem aici pentru a v\ spune c\ exist\ [ioamenii capabili s\ duc\ pân\ la cap\t aceste programe, oameni care sunt maicompeten]i, oameni care s\ fie mai cinsti]i, mai devota]i intereselor adev\rateale ]\rii� (�Turneul candida]ilor 4�, 28 octombrie);

� Cunoa[terea a[tept\rilor electoratului: �Vrei s\ tr\ie[ti mai bine. Vrei s\ aip\mântul t\u, casa ta, lini[tea ta.Vrei s\ fie ordine� (�Turneul candida]ilor�,clip publicitar, 26 septembrie);

� Asentimentul electoratului: �Tocmai de aceea sunt deosebit de nemul]umitpentru c\ pre[edintele [i actualul candidat Ion Iliescu nu a acceptat o dezbateredeschis\, pentru c\ ace[ti oameni m-au rugat s\-i reprezint, m-au rugat s\ punaceste întreb\ri celor pe care ei îi consider\ vinova]i de situa]ia lor, adic\cei care au condus România în ultimii [apte ani� (�Turneul candida]ilor 4�,28 octombrie);

ANEXE

165

� Competen]a candidatului include: omul Emil Constantinescu: �În fruntea]\rii ai nevoie de un om care [tie ce înseamn\ o familie. Ai nevoie de un bunromân. Ai nevoie de un bun cre[tin. Ai nevoie de un om curajos, ferm [i cinstit�(�Turneul candida]ilor�, clip publicitar, 26 septembrie); profesionistul [i omulde cultur\ Emil Constantinescu (în acest sens s-au prezentat m\rturii ale cole-gilor [i prietenilor, inclusiv punctul de vedere al lui Corneliu Coposu � clippublicitar, 26 septembrie); politicianul Emil Constantinescu: competen]a aces-tuia a fost deja probat\ prin modul eficient [i democratic în care a reorganizatCDR, astfel încât aceasta a �devenit prima for]\ politic\ a ]\rii� (clip publicitar,26 septembrie).

b) Resursele pe care sconteaz\ candidatulAl\turi de resursele deja identificate, candidatul a precizat [i resursele scontate,cele care nu sunt înc\ disponibile, întrucât construc]ia lor depinde de compor-tamentul electoratului. Cu toate acestea, candidatul are deja dovezi care îlîndrept\]esc s\ mizeze [i pe acest tip de resurse.� Reconcilierea na]ional\: �Cred c\ a venit momentul în aceast\ situa]ie

grea pentru ]ara noastr\ ca, înainte s\ ne împ\c\m cu vecinii, înainte s\privim spre Europa, s\ ne uit\m unii în ochii altora, s\ ne iert\m, s\ neîmp\c\m [i s\ lucr\m împreun\ pentru c\ sunt atâtea de f\cut...� (�Turneulcandida]ilor 4�, 28 octombrie);

� Votul în favoarea candidatului: �Aceast\ decizie st\ în puterea noastr\. {iputem s\ facem orice cu ea. Eu [tiu c\ dumneavoastr\ ve]i [ti s\ face]iaceast\ alegere� (�Turneul candida]ilor�, clip publicitar, 9 octombrie).

Efectele discursive ale ofertei prioritare

A[a cum am ar\tat deja, candidatul [i-a plasat oferta prioritar\ într-un regim deargumentare construit astfel: (a) situa]ia electoratului degradat\ pân\ la limita supor-tabil\, (b) din cauza ac]iunii actualei puteri politice, poate fi schimbat\ (c) printr-oac]iune reparatorie (d) care are toate [ansele s\ reu[easc\ (e) deoarece ea constituieexact reversul ac]iunii care a declan[at degradarea [i (f) deoarece, în prezent, candidatuldispune de mijloacele necesare pentru reu[ita ac]iunii.

Pentru a crea aceast\ argumenta]ie, candidatul a trebuit s\ indice o anumit\ conti-nuitate (un liant) între secven]ele narative ale discursului electoral. În acest sens,Constantinescu a folosit dou\ resurse-liant (�responsabilitatea politic\� [i �candidaturalui Ion Iliescu�) pe baza c\rora el a putut s\ construiasc\ o �nara]iune electoral\�.

Potrivit candidatului, absen]a �responsabilit\]ii politice� din rândurile puterii a dusla starea precar\ a electoratului. De asemenea, preten]ia lui Ion Iliescu la un noumandat este nelegitim\, întrucât el a avut deja posibilitatea s\ împiedice actuala stare,îns\ nu a reu[it: ��Dac\ în [apte ani n-a]i reu[it, de ce crede]i c\ în urm\torii patruani, într-o situa]ie poate mult mai grea, [i acum vorbi]i de colaborare cu opozi]ia, ve]ireu[i ce n-a]i reu[it în cei [apte ani?� (�Turneul candida]ilor 4�, 28 octombrie).

ANEXE

166

Utilizând aceste argumente, Emil Constantinescu a construit o anumit\ interpretarea interac]iunii electorale. El [i-a atribuit anumite competen]e care au pus într-o alt\lumin\ rolul s\u în campania electoral\, rolul oponentului Ion Iliescu [i rolul electo-ratului. Astfel:

� Oferta lui Emil Constantinescu nu este doar produsul unui candidat al opozi]iei,ci este oferta care se impune �în mod logic� în situa]ia respectiv\.

� Emil Constantinescu candideaz\ dispunând de mijloacele necesare pentru aini]ia [i a finaliza procesul care stopeaz\ actuala evolu]ie.

� Ion Iliescu nu poate fi decât în mod formal candidat, situa]ia în sine (pe care ela creat-o) anulându-i, în fapt, legitimitatea acestui rol [i, implicit, a ofertei sale.Pozi]ia sa este perdant\ prin îns\[i logica ac]iunii politice.

� În fine, publicul (ca parte a electoratului) trebuie s\-[i asume responsabilitateamaxim\, în joc fiind însu[i cadrul în care se va desf\[ura de acum înainteevolu]ia societ\]ii. ~n campania electoral\ din 1996, Emil Constantinescu aconstruit oferta electoral\ ca un �produs moral�. Exploat^nd ideea de �contractpolitic�, candidatul a conferit importan]\ maxim\ persoanei care ar fi urmat s\preia rolul preziden]ial.

APLICA}IA NR. 2

Candidatul Ion Iliescu


În interven]iile candidatului Ion Iliescu, am identificat pu]ine elemente privind stareaelectoratului la momentul electoral. Candidatul s-a referit deseori la situa]ia critic\ aRomâniei survenit\ în urma pr\bu[irii regimului comunist în decembrie 1989,subliniind îns\ c\ aceast\ situa]ie a putut fi controlat\ �prin realism [i echilibru�:�Schimbarea pe care a promovat-o Ion Iliescu a îndeplinit o condi]ie esen]ial\: aceeade a fi suportabil\ pentru români, pentru c\ oamenii, [i nu ma[inile, sunt principalele]inte ale tranzi]iei. Dup\ 45 de ani de economie planificat\, ce s-ar fi întâmplat cumilioanele de oameni obi[nui]i s\ li se spun\ ce au de f\cut, oameni f\r\ exerci]iulspiritului întreprinz\tor, într-o ]ar\ lipsit\ înc\ de institu]ii solide, dac\ peste noaptear fi fost arunca]i într-o societate concuren]ial\, liberalizat\, în care fiecare trebuie s\[tie s\-[i vând\ cât mai bine energia, inteligen]a [i cuno[tin]ele?� (�Turneul candi-da]ilor 1�, 27 septembrie).


Starea relativ stabil\ a societ\]ii admite un proces de ameliorare general\ [i, în special,de atenuare a s\r\ciei (acesta din urm\ a constituit singurul fenomen concret pentru

ANEXE

167

care Ion Iliescu a considerat necesar\ o interven]ie politic\): �Abia acum cred c\ s-auprodus premisele pe plan intern [i interna]ional pe baza c\rora s\ putem abordafrontal, fundamental [i reforma economic\, [i lansarea pe o baz\ nou\, modern\, aeconomiei române[ti [i s\ rezolv\m probabil cea mai grav\ problem\ de care vorbeam laînceput � s\r\cia ̀ n care se zbate marea parte a popula]iei� (�Turneul candida]ilor 1�,27 septembrie).

� Candidatul s-a referit nu atât la cauza negativ\ a st\rii electoratului, cât la cauzapozitiv\ (starea stabil\).

� În pu]inele momente când candidatul a identificat o cauz\ negativ\, el i-aconferit un caracter impersonal (�tranzi]ia�) [i, prin aceasta, inevitabil: �1996:alte vremuri, alte probleme; toate durerile tranzi]iei ne apas\; salariile [ipensiile care n-ajung, [omajul [i infla]ia, tinerii care au nevoie de locuin]e.Ion Iliescu cunoa[te care sunt cu adev\rat grijile oamenilor� (�Turneul candi-da]ilor 4�, 28 octombrie).


Miza contractului

Ion Iliescu a redus miza campaniei preziden]iale din 1996 la men]inerea actualeist\ri a societ\]ii [i la prevenirea tentativelor opozi]iei politice de a schimba acest curs:�În acela[i timp, v\ rog s\ v\ gândi]i ce fel de schimbare dori]i în politic\ [i în via]adumneavoastr\... Dumneavoastr\ urmeaz\ s\ decide]i sensul [i felul în care se varealiza schimbarea. O ruptur\ violent\ sau o schimbare pe suportul stabilit\]ii, petemeiul a ceea ce am construit pân\ acum, o schimbare care s\ bulverseze echilibrelesociet\]ii sau una care s\ duc\ mai departe, într-un alt ritm [i într-o alt\ manier\,procesele pozitive din societatea româneasc\� (�Turneul candida]ilor 4�, 28 octom-brie); �Dar condi]ia ie[irii din s\r\cie este continuitatea schimb\rii pe care amînceput-o împreun\, stabilitatea intern\ [i extern\� (�Turneul candida]ilor 2�, clippublicitar, 8 octombrie).

Oferta contractului

Procese tipice pentru orice proiect politic: �Ideea central\ a programului meu estemodernizarea ]\rii, cre[terea nivelului de trai [i integrarea ]\rii noastre în structurilelumii dezvoltate�; �ast\zi el face o singur\ [i mare promisiune � bun\stare, o via]\mai sigur\, mai bun\ pentru fiecare� (�Turneul candida]ilor 4�, 28 octombrie);�Modernizarea [i dezvoltarea ]\rii constituie cuvântul de ordine al acestei perioade�(�Turneul candida]ilor 2�, 8 octombrie); �Eu cred c\ ne trebuie o schimbare privindspre viitor, spre acest final de secol, spre ceea ce merge omenirea la acest sfâr[it desecol [i cum s\ cupl\m România la aceast\ tendin]\�; �Dac\ voi fi reales, am de gânds\ propun realizarea unui grup de reflec]ie, dup\ acela[i model cu cel al ComisieiNa]ionale, care s\ elaboreze o strategie na]ional\ a dezvolt\rii, moderniz\rii Românieila acest sfâr[it de secol� (�Turneul candida]ilor 1�, 27 septembrie).

ANEXE

168



a) Resursele deja probate

Competen]a politic\ a candidatului include resurse probate în cursul mandateloranterioare:� stabilitatea politic\: �Am reu[it s\ ne recâ[tig\m echilibrul necesar [i

stabilitatea intern\ f\r\ de care nimic nu ar fi fost posibil� (�Turneul candi-da]ilor 1�, 27 septembrie); �Nimic nu am fi putut realiza f\r\ stabilitateapolitic\ a ]\rii; aceast\ condi]ie trebuie s\ o avem [i dup\ alegeri cândexist\ riscul de a se forma coali]ii parlamentare fragile, inconsistente, care arduce la instabilitatea guvern\rii...� (�Turneul candida]ilor 4�, 28 octombrie);

� premise economice favorabile: �Lumea m\ întreab\ de ce cred eu c\ vomputea face mai mult în urm\torii patru ani decât în cei de pân\ acum. A[putea s\ le r\spund simplu: c\ nu po]i culege înainte de a ara [i sem\na.Am certitudinea c\ în urm\torii patru ani reforma economic\ î[i va ar\taroadele care se vor reg\si [i în via]a cet\]enilor, veniturile oamenilor vorcre[te, [i vor cre[te suficient pentru a asigura un trai decent� (�Turneulcandida]ilor 4�, 28 octombrie);

� pozi]ia interna]ional\ a României: �Asocierea României la Uniunea Euro-pean\ este un fapt împlinit. R\mâne de materializat perspectiva integr\riidepline� (�Turneul candida]ilor�, 26 septembrie); �România a reu[it s\rup\ cortina izol\rii. În via]a interna]ional\ unde rela]iile personale conteaz\foarte mult, pre[edintele este un interlocutor recunoscut [i pre]uit� (�Turneulcandida]ilor 1�, clip publicitar, 27 septembrie);

� personalitatea candidatului: omul Ion Iliescu î[i ]ine promisiunile politice:�...Dar el [i-a ]inut promisiunea, ne-a adus lini[tea, iar ]\rii stabilitatea [iprestigiul interna]ional�; �s\ fim în]elep]i [i s\ alegem dovada promisiuniiîmplinite, s\ alegem în]elepciunea [i echilibrul [i cinstea� (clip publicitar,28 octombrie).Ion Iliescu ap\r\ interesele �celor mul]i [i nec\ji]i� din rândul c\rora elînsu[i provine: �Puterea fiec\ruia se sprijin\ pe aproapele s\u, iar eu v\sunt cel mai aproape� (�Turneul candida]ilor 2�, 8 octombrie).Ion Iliescu a dovedit curaj politic [i moralitate, �cutezând s\-l critice peCeau[escu�, �s\ înfrunte dictatorul de dragul unor principii�, s\ participe laRevolu]ia din decembrie 1989 [i s\ preia conducerea ]\rii când aceasta �seafla în vârtejul unui mediu geo-politic marcat de o periculoas\ instabilitate�(�Turneul candida]ilor 1�, 27 septembrie), când erau �tensiuni din toatep\r]ile, când violen]a izbucnea în strig\tele fierbin]i ale str\zii� (�Turneulcandida]ilor 4�, 28 octombrie).

ANEXE

169

Ca politician, Ion Iliescu a acumulat o �experien]\ unic\� (�Turneulcandida]ilor 1�, 27 septembrie) fiind liderul �singurului partid care [i-aasumat r\spunderea guvern\rii în perioada cea mai grea pentru ]ar\�(�Turneul candida]ilor 4�, 28 octombrie).

b) Resursele pe care sconteaz\ candidatul

� utilizarea resurselor ]\rii: �...Pentru aceasta trebuie s\ ne schimb\m maiîntâi felul de a munci [i de a ne gospod\ri resursele folosind toate capacit\]ile[i valorile ]\rii� (�Turneul candida]ilor 4�, 28 octombrie);

� încrederea electoratului în posibilit\]ile proprii: �Trebuie s\ fim con[tien]ide dificult\]i, dar [i de for]a noastr\ de a le învinge. De aceea mi s-au p\rutneavenite [i chiar periculoase atât pozi]iile demagogice, cât [i cele posomo-râte care v\d totul în negru. S\ avem încredere în noi în[ine, s\ ne încord\mfor]ele pentru a valorifica [ansa pe care istoria ne-o ofer\� (�Turneulcandida]ilor 4�, 28 octombrie);

� necesitatea unor ac]iuni constructive: �A venit vremea s\ cl\dim, s\punem c\r\mid\ peste c\r\mid\, s\ construim pentru noi [i urma[ii no[tri�(�Turneul candida]ilor 4�, 28 octombrie);

� poten]ialul uman al ]\rii: �Avem oameni preg\ti]i chiar în domenii de vârf[i se vede [i în tineretul nostru... Aceasta este, cred, resursa esen]ial\,poten]ialul esen]ial de care România trebuie s\ se foloseasc\ în ace[ti ultimipatru ani. S\ punem în valoare aceast\ înc\rc\tur\ intelectual\ de caredispune societatea româneasc\� (�Turneul candida]ilor 1�, 27 septembrie);

� comportamentul electoral: �Este vital s\ mergem cu to]ii la vot pentru c\soarta ]\rii exist\ pe umerii fiec\ruia dintre noi, chiar [i a celor ce nu seprezint\ la vot. Absen]a lor influen]eaz\ balan]a general\ a voturilor�(�Turneul candida]ilor 4�, 28 octombrie);

� reconcilierea politic\: �...Acum politica devoreaz\ totul, dar în curând vatrebui s\ ie[im din aceast\ perioad\ de încrâncenare [i s\ ne a[ez\m petreab\; va trebui s\ domolim disputele politice în favoarea unei abord\rira]ionale, echilibrate, pentru a ne putea concentra asupra unor priorit\]i decare depinde viitorul ]\rii� (�Turneul candida]ilor 4�, 28 octombrie).


Ion Iliescu [i-a plasat oferta prioritar\ într-un regim de argumentare construitstrategic, în conformitate cu rolul de candidat-pre[edinte. Potrivit acestui regim, stareageneral\ a societ\]ii este stabil\, îns\ exist\ [i fenomene negative care se manifest\din cauza unei conjuncturi inevitabile (�tranzi]ia�). Ac]iunea reparatorie nu poate s\reu[easc\ decât dac\ actuala stare de echilibru a societ\]ii va putea fi men]inut\.

Pentru a construi argumenta]ia discursului s\u electoral, candidatul a modificatstructura specific\ unei nara]iuni.

ANEXE

170

În primul rând, în discursul candidatului nu exist\ o �stare ini]ial\� problematic\,astfel încât responsabilii politici nu pot fi invoca]i. În schimb, candidatul ia înconsiderare posibilitatea ca ]ara s\ regreseze într-un viitor apropiat în cazul în carecursul politic actual nu va putea fi men]inut.

A[adar, �starea ini]ial\� nu necesit\ o interven]ie special\ din partea candidatului,ci doar interven]ii de ameliorare. Pe de alt\ parte, chiar [i interven]iile avute în vederede candidat (�modernizarea, ridicarea nivelului de trai� etc.) nu pot fi realizate decâtdac\ se men]ine �starea ini]ial\� a societ\]ii. De aici, necesitatea unei ac]iuni politiceal c\rei rol nu este de a interveni pentru a transforma, ci de a preveni pentru a men]ine.

Cele de mai sus arat\ c\ discursul candidatului a fost tautologic: �stabilitatea ]\rii�(starea ini]ial\ a electoratului la momentul electoral) este [i obiectiv, [i modalitate deac]iune politic\.

Termenii în care Ion Iliescu a interpretat ideea de �contract politic� au constituit unalt argument cu care candidatul [i-a legitimat �nara]iunea electoral\�. Aparent elaborat,programul lui Emil Constantinescu este, în fapt, irealizabil, astfel încât singuraalternativ\ ar r\mâne oferta lui Iliescu: �Cei care fac promisiuni f\r\ acoperire doarpentru a câ[tiga voturile nu pot fi numi]i oameni politici responsabili; o ]ar\ nu seconduce cu lozinci, cu demagogie [i promisiuni de[arte. Dup\ alegeri va veni momentuladev\rului... Nu exist\ oameni providen]iali [i solu]ii miracol la situa]iile cu care neconfrunt\m, exist\ doar miracolul pe care-l produce efortul organizat [i munca perfor-mant\, orientat\ într-o viziune coerent\ asupra viitorului� (�Turneul candida]ilor 4�,28 octombrie).

Obiectivul [i modalitatea de ac]iune politic\ a lui Ion Iliescu se înscriu în logicaac]iunii preventive. Candidatul [i-a legitimat oferta pe baza unor resurse abstracte,greu controlabile într-o situa]ie real\.

Din punct de vedere discursiv, invocarea unor resurse concrete indic\ un plan deinterven]ie (a se vedea cazul Emil Constantinescu). Dimpotriv\, resursele abstracte]in de logica ac]iunii preventive (în fapt, însu[i tipul de societate avut în vedere decandidat a fost unul abstract, fiind vorba de �societatea anului 2000� [i de imperativele�sfâr[itului de secol� (�Turneul candida]ilor 1�, 27 septembrie).

Ion Iliescu a participat la campania preziden]ial\ din 1996 f\r\ a avea un proiectpolitic. Acest fapt mai pu]in obi[nuit (despre care nu putem [ti dac\ a fost sau nu ostrategie) i-a permis candidatului s\-[i construiasc\ un personaj paternalist. Astfel:

� Ion Iliescu [i-a alocat pozi]ia politicianului care prefer\ s\ spun\ adev\rul înorice situa]ie, s\ î[i ]in\ promisiunile mai degrab\ decât s\ avanseze o platform\utopic\, a[a cum procedeaz\ opozi]ia.

� Stabilind priorit\]i electorale �de tip statu-quo�, candidatul a considerat c\electoratul care l-a ales în campaniile electorale precedente s-a men]inut relativstabil [i, ca atare, el trebuie reactivat (se în]elege c\ nu avem în vedere inten]io-nalitatea candidatului, ci efectul discursiv al ofertei sale). Cu alte cuvinte, IonIliescu a mizat în continuare pe acel profil al electoratului pe care el îl experi-mentase deja [i pe care nu dorea s\-l �destabilizeze�.

ANEXE

171

� Candidatul a localizat în repetate rânduri electoratul-]int\: �cei mul]i [inec\ji]i�. Ion Iliescu a atribuit acestui electorat pozi]ia de �baz\ electoral\�;aleg\torii erau chema]i s\ se prezinte la vot deoarece absenteismul ar fi dus laascensiunea opozi]iei, adic\ a unui actor politic care ar destabiliza starea actual\a societ\]ii (plasând îns\ electoratul pe aceast\ pozi]ie, candidatul recuno[teaimplicit c\ ia în calcul victoria opozi]iei).

� Referitor la adversarul s\u, Emil Constantinescu, [i la forma]iunea sa politic\,Ion Iliescu le-a atribuit pozi]ia de �amatori în politic\� care concep proiectenerealiste. Am v\zut mai înainte c\, în timp ce Emil Constantinescu confiscalegalitatea [i legitimitatea moral\ a candidaturii lui Ion Iliescu, acesta din urm\nega adversarului s\u statutul de politician responsabil (adic\ exact preten]iafundamental\ a lui Emil Constantinescu).

În calitate de candidat-pre[edinte, Ion Iliescu a recurs la resurse electorale perdante:un bilan] politic contestabil2, un guvern implicat în scandaluri politice sau de corup]ie,un partid care, pierzând alegerile locale, se confrunta cu o serie de tensiuni interne.Preocupat s\ anuleze efectul acestor resurse, Ion Iliescu a adoptat o retoric\ defensiv\,neluând în seam\ nici o ac]iune care s\-l repozi]ioneze pe pia]a electoral\ (de altfel, omare parte din argumenta]ia discursului electoral mai fusese utilizat\ [i în campaniileelectorale precedente).

APLICA}IA NR. 3

Candidatul Petre Roman


Societatea româneasc\ se afl\ într-un blocaj generalizat � o �stare nedreapt\� [inefireasc\: �E nedrept s\ înve]i carte [i s\ n-ai loc de munc\, s\ munce[ti din greupentru un salariu de mizerie, s\ vezi cum promisiunile Revolu]iei se transform\ înp\c\leli; s\ fii umilit de func]ionarul public care este salarizat din buzunarul t\u, s\te vezi la b\trâne]e aruncat la periferia societ\]ii dup\ o via]\ de munc\, lipsit demijloacele existen]ei demne; s\ vezi vorbind de corup]ie pe cei corup]i, s\ pretindemc\ vrem integrare în Europa în timp ce ignor\m regulile europene de via]\ social\, s\fie atâ]ia [omeri când sunt atâtea de f\cut�; �...am dorit s\ transmit ceea ce simt cei

2. De re]inut modalitatea de enun]are a bilan]ului politic, respectiv modalitatea prin care Ion Iliescua r\spuns celor care i-au pus sub semnul întreb\rii rezultatele mandatelor sale preziden]iale:candidatul nu a atribuit întrebarea criticilor s\i, ci unei categorii impersonale (�lumea�). Întimp ce Emil Constantinescu a conferit întreb\rii privind bilan]ul politic o dimensiune logic\(�dac\... nereu[it\ timp de [apte ani..., atunci cum este posibil în urm\torii ani?�), Ion Iliescua optat pentru o aser]iune impersonal\ (�lumea m\ întreab\ de ce cred eu c\ vom putea...�).Aceast\ procedur\ discursiv\ a diminuat implicitul negativ al întreb\rii: atribuind întrebarea�lumii� [i, în acela[i timp, ar\tându-se interesat s\ r\spund\ pentru ea, candidatul a confiscat-odin argumenta]ia opozantului s\u [i a introdus-o � cu alte conota]ii � în argumenta]ia proprie.

ANEXE

172

mai mul]i dintre cet\]eni, [i anume care este starea de fapt ast\zi: ultimii patru aniînregistreaz\ în ]ara noastr\ o tot mai mare s\r\cie în casele oamenilor, din p\cate înmarea majoritate a lor; [i, din p\cate, [i în vistieria statului� (�Turneul candi-da]ilor 1�, 25 septembrie).


Dezvoltarea societ\]ii române[ti este blocat\ din cauza incapacit\]ii de ac]iune a puteriipolitice, în fapt, de lipsa de voin]\ politic\ a unei puteri care î[i utilizeaz\ func]ia înscopuri personale: �Motivul pentru care m-am hot\rât s\ intru în competi]ia politic\pentru func]ia de pre[edinte au fost declara]iile actualului pre[edinte [i ale guvernului,c\ nu se poate face mai mult, c\ asta-i tranzi]ia. Ei sus]in c\ nu putem avea mai multdecât atât, [i aceasta pentru c\ [i-au pus toat\ încrederea în ce vor ei, nu în ce voroamenii. Nimeni nu are dreptul s\ mute propria-i neputin]\ pe spinarea altora�;�Faptul c\ suntem aici este neputin]a celor care ne-au condus, [i nicidecum neputin]anoastr\ sau a ]\rii� (�Turneul candida]ilor 1�, 25 septembrie).


Miza contractului

� Candidatul inten]ioneaz\ s\ demonstreze c\ situa]ia prezent\ nu este dat\, ci estecreat\ de politicieni.

� Prin voin]a [i competen]a politic\ a candidatului [i a familiei sale politice, ]araî[i va rec\p\ta demnitatea: �În acest moment, România se afl\ la r\spântie �lucrurile au mers din r\u în mai r\u [i, dac\ le l\s\m tot a[a, de la sine nu seîndreapt\. Revolu]ia ne-a adus dreptul de a alege�; �Suntem noi un popor demâna a doua, s\ ne mul]umim cu conduc\tori de mâna a doua? Nu. Noi nusuntem mai prejos ca al]ii. Neputin]a conducerii de acum nu este [i neputin]a]\rii� (�Turneul candida]ilor 4�, 28 octombrie); �A[a încât în alegerile din3 octombrie este vorba despre cine este capabil s\ guverneze pentru a duce ]arape calea cea bun\ � care ne duce la a fi membrii Uniunii Europene. S\ nu uit\mc\ [i alte ]\ri au parcurs un drum dificil, plecând de la date nu neap\rat maibune decât ale noastre, [i ast\zi se g\sesc în r^ndul ]\rilor prospere, ]\rilorrespectate, ]\rilor admirate � de exemplu, Spania, Portugalia, Grecia. Dac\al]ii au putut, noi cu atât mai mult putem. Acesta este mesajul meu� (�Turneulcandida]ilor 1�, 25 septembrie).

Oferta contractului

� O nou\ concep]ie a institu]iei preziden]iale: �Misiunea pre[edintelui este s\vegheze ca promisiunile de mai bine ale guvernan]ilor s\ devin\ realitate,misiunea pre[edintelui este s\ vegheze ca justi]ia s\-[i fac\ datoria; pre[edinteles\ fie cel care garanteaz\ autoritatea statului� (�Turneul candida]ilor 4�,

ANEXE

173

28 octombrie); �Despre asta e vorba în mare parte: de misiunea pre[edintelui;fiindc\ el are într-adev\r aceast\ atribu]ie de a înrâuri func]ionarea institu]iilorstatului în sensul democra]iei, în sensul drept\]ii, al respectului dreptuluicet\]enilor care sunt, bineîn]eles, date prin lege [i nu sunt pu]ine� (�Turneulcandida]ilor 1�, 25 septembrie); �Stima]i compatrio]i, misiunea constitu]ional\a pre[edintelui este s\ determine ca toate institu]iile s\ respecte legile [i s\ fac\dreptate. M\ angajez s\ cer institu]iilor statului punerea lor efectiv\ în slujbacet\]eanului� (�Turneul candida]ilor 1�, 25 septembrie).

� Un nou tip de pre[edinte interesat de problemele fiec\rui cet\]ean: �M\ angajezs\ fiu pre[edintele României pentru c\ pot [i vreau s\ m\ apropii de fiecarecet\]ean [i s\ iau în serios pe fiecare cet\]ean care dore[te s\-mi vorbeasc\. M\angajez s\ fiu pre[edintele României pentru c\ vreau s\ se simt\ în via]a de zicu zi c\ fiecare om are o soart\, una singur\ ca [i via]a; mie, ca pre[edinte,nu-mi este indiferent\ soarta nici unui român� (�Turneul candida]ilor 4�,28 octombrie); �un pre[edinte mai aproape de oameni� (clip publicitar, �Turneulcandida]ilor 1�, 25 septembrie).

� Respectarea unor valori fundamentale precum: familia, educa]ia tineretului,valoarea individual\, egalitatea (între oameni [i în fa]a legii), asigurarea social\a oamenilor, privatizarea ca mecanism economic, [i �nu ca mijloc de îmbog\]ireprin specul\ [i ho]ie� (�Turneul candida]ilor 1�, 25 septembrie).

� Integrarea în structurile euro-atlantice f\r\ ca problema identit\]ii na]ionale s\fie neglijat\: �A[adar, sunt pentru integrarea economic\ [i militar\ în struc-turile euro-atlantice, dar cu sufletul acas\... Voi ]ine mereu în minte ceea cespunea Titu Maiorescu cu peste un secol în urm\: «de la o ]ar\ care se d\ preaieftin, str\inii cer prea mult»... Asigurarea securit\]ii noastre na]ionale esteprin integrarea în NATO� (�Turneul candida]ilor 1�, 25 septembrie).



a) Resursele deja identificate

� Trecutul politic. Candidatul s-a referit la trecutul s\u politic ca la o dovad\atât a competen]ei sale politice (în calitate de prim-ministru al primuluiguvern postdecembrist), cât [i a personalit\]ii sale (în calitate de participantla Revolu]ia din decembrie 1989). Tot pe baza trecutului politic, candidatuls-a lansat în descalificarea bilan]ului [i ofertei contracandidatului Ion Iliescu,semnalând c\ multe dintre aspectele pe care azi Ion Iliescu le trece la capitolulperforman]\ politic\, în fapt, sunt consecin]ele guvern\rii Roman: �Amîntâlnit atât de mul]i oameni care, acum patru-cinci ani, aveau o via]\ pecare o putem numi cumsecade, acceptabil\ [i care ast\zi sunt adu[i într-os\r\cie lucie, nu mai pot face celor mai elementare necesit\]i ale vie]ii � evorba de milioane de oameni�; �...constat c\ produc]ia agricol\ a anului

ANEXE

174

1991, a guvern\rii Roman, r\mâne, fie c\-i vorba de cereale, fie de lapte saucarne, cea mai ridicat\ produc]ie din ultimele decenii�; �Acest «pariu cuagricultura» pân\ la urma urmelor este un pariu, evident, câ[tigat dup\ unarc de cinci ani... E adev\rat c\ au mers destul de r\u, dar, iat\, dup\ cinciani, constat\m c\ m\surile luate dup\ anun]ul pariului au însemnat..., înfond, scurt: 500 milioane dolari da]i pentru ]\rani. Pentru agricultur\ nus-a dat niciodat\ în istoria României un pachet a[a mare. A fost un pariu...Rezultatul este urm\torul: în 1991 s-au produs 855 tone de carne fa]\ deanul cel mai bun al lui Ceau[escu (699 tone) [i fa]\ de anul trecut (504 tone),deci aproape dublu în �91� (�Turneul candida]ilor 1�, 25 septembrie).Candidatul a utilizat trecutul politic [i ca o modalitate de a atrage aten]iaasupra faptului c\ este un lider �încercat� care a tras înv\]\mintele derigoare (de unde [i unele schimb\ri ale profilului s\u politic): �Frumosaminte[te Iorga de un proverb popular: «Tot p\]itul e priceput». Am acu-mulat experien]\, mai pe române[te, în]elepciune. Înv\]\mintele pe carele-am tras din acest exerci]iu sunt multe [i importante. Dup\ cum faptul c\am avut de traversat o perioad\ atât de dificil\, de contest\ri, de tot felul deacuza]ii, m-a c\lit. Suntem ataca]i sau «sunt atacat, deci sunt puternic» � eun proverb mai vechi care se potrive[te cu situa]ia pe care am avut-o noi,deci e un avantaj. Dup\ cum s\ [ti]i c\ tot atât de mare este avantajul c\ amfost în opozi]ie� (�Turneul candida]ilor 1�, 25 septembrie).Invocarea trecutului politic a permis candidatului s\ demonstreze c\ a identi-ficat corect cauza care, în opinia sa, a blocat dezvoltarea ]\rii: faptul c\istoria recent\ a ]\rii ar include momente de dezvoltare (create de guvernareaRoman) ar demonstra c\ starea prezent\ a societ\]ii decurge din neputin]aliderilor actuali.

� Identificarea domeniilor economice care necesit\ m\suri urgente:a) politica financiar\ � reducerea cu 25% a impozitului pe salariu [i, astfel,dezvoltarea unui �sector de activit\]i economice, profitabile, de liber\ ini]ia-tiv\�, �relansarea industriilor de consum�; b) reactualizarea �pariului cuagricultura� din 1991, �când pre]urile erau accesibile [i produc]ia erasuficient\� (�Turneul candida]ilor 1�, 25 septembrie).

� Asumarea competen]ei politice. Candidatul [i-a exprimat în repetate rânduricertitudinea c\ împreun\ cu familia sa politic\ dispune de competen]anecesar\ pentru ini]ierea unei ac]iuni politice viabile. Comunicarea compe-ten]ei a fost una dintre constantele discursului electoral al lui Petre Roman,fapt care i-a permis s\ repete de nenum\rate ori cauza dificult\]ilor cu carese confrunt\ societatea româneasc\ (neputin]a puterii), precum [i mizacontractului s\u politic (posibilitatea ie[irii din criz\): �...{i mesajul esteacela c\ se poate. Se poate s\ punem economia româneasc\ pe o calenormal\, de cre[tere economic\; se poate s\ oferim tinerilor o perspectiv\ princrearea de locuri de munc\..., se poate s\ cre\m pentru ei o [colarizare cares\-i conduc\ la o meserie..., se poate s\ le d\m celor care au muncit o via]\

ANEXE

175

întreag\ o demnitate...�; �...ce urmeaz\ este c\ putem: putem s\ ie[im dinacest impas, putem s\ învingem s\r\cia, putem s\ atingem obiectivul pe careni l-am propus...�; �noi [tim, noi vrem, noi putem� (�Turneul candida]ilor 1�,25 septembrie); �E puternic, e hot\r^t, [tie, vrea [i poate... Petre Roman:un pre[edinte care poate face mai mult� (clip publicitar, 25 septembrie).

� Personalitatea candidatului. Un om simplu, receptiv, drept [i cu sim]ulr\spunderii: �Dorin]a mea este ca oamenii s\ spun\ despre mine: «E de-alnostru». Fiindc\ a[a sunt eu� (�Turneul candida]ilor 2�, clip publicitar,7 octombrie); �Primesc oricând cu bucurie un sfat, ascult cu interes ocritic\. Un adev\rat om de stat [tie s\ sacrifice resentimentele personaleintereselor superioare ale statului. Cel ce î[i iese din fire [i las\ frâu libernervilor este ca o cetate f\r\ zid. Un pre[edinte care-i lini[tit [i generos doarcu cei ce-l laud\ [i-l pream\resc [i care e ranchiunos cu cei care nu-iîmp\rt\[esc opiniile nu poate s\ fie un pre[edinte al tuturor românilor�(�Turneul candida]ilor 1�, 25 septembrie).Petre Roman [i-a definit profilul uman prin contrast cu personajul preziden]ialîntruchipat de Ion Iliescu (de pild\, �lini[tea� este o categorie specific\retoricii lui Ion Iliescu; pe de alt\ parte, în calitate de pre[edinte, Ion Iliescufusese implicat în anumite incidente în urma c\rora opozi]ia i-a contestatst\pânirea de sine; de aici [i pledoaria candidatului Petre Roman pentru unpre[edinte st\p^n pe sine).

� Familia politic\ � respectiv coali]ia USD. În discursul electoral al candida-tului, familia politic\ a constituit o resurs\ electoral\ major\: �Cu USD,siguran]a unei vie]i normale; cu USD, viitorul este aproape; USD vrea s\ob]in\ ceva pentru fiecare; cu USD ziua de mâine este mai sigur\. USD: maiîntâi pentru oameni� (�Turneul candida]ilor 2�, clip publicitar, 7 octombrie).


Candidatul [i-a plasat oferta prioritar\ într-un regim de argumentare construit astfel:(a) o stare de blocaj social cauzat\ de (b) incapacitatea liderilor politici, dar carepoate fi dep\[it\ (c) prin ac]iunea reparatorie a candidatului pentru a c\rei reu[it\(d) el î[i asum\ certitudinea c\ are competen]a necesar\.

Pentru a crea o argumenta]ie, candidatul a trebuit s\ indice o anumit\ continuitate(un liant) între secven]ele narative ale discursului electoral. Imaginea fals\ indus\ deguvernan]i cu privire la starea societ\]ii a constituit resursa-liant care i-a permis luiPetre Roman s\ prezinte o �nara]iune electoral\�.

Potrivit candidatului, actuala stare a societ\]ii române[ti nu este �obiectiv\� [i,pentru moment, f\r\ ie[ire (a[a cum sus]ine actuala putere), ci este o situa]ie creat\prin incapacitate politic\: �Eu zic a[a: nu r\ul ne-a r\zbit pe noi, ci noi trebuie s\r\zbim r\ul� (�Turneul candida]ilor 4�, clip publicitar, 28 octombrie); �Ce a fost esteun r\u care s-a instalat la noi [i care nu se justific\�; �Deci ceea ce am spus acoloîn câteva cuvinte, inclusiv abuzurile [i corup]ia la care se refer\ cu to]ii, sunt st\ri de

ANEXE

176

fapt ale societ\]ii noastre care, spun înc\ o dat\, sunt nedrepte [i nejustificate�(�Turneul candida]ilor 4�, 28 octombrie).

Pentru a-[i sus]ine punctul de vedere, Roman i-a atribuit lui Ion Iliescu afirma]iapotrivit c\reia nu exist\ solu]ii la actuala situa]ie a ]\rii. ~n felul acesta, Petre Romana putut s\-[i exprime certitudinea c\ �exist\ solu]ii�� în ceea ce prive[te redresareaeconomic\. Altfel spus, Petre Roman a contestat punctul de vedere al contracandidatuluifolosindu-se de argumenta]ia acestuia � acea argumenta]ie despre care Petre Roman asus]inut c\ fusese avansat\ de c\tre Ion Iliescu.

Utilizând respectiva argumenta]ie, Petre Roman [i-a atribuit un anumit personaj [i,în acela[i timp, a atribuit anumite etichet\ri contracandidatului s\u Ion Iliescu, precum[i electoratului. Astfel:

� Enun]ând oferta prioritar\, Petre Roman s-a definit drept politicianul care poaterealiza tot ceea ce Ion Iliescu consider\ a fi imposibil: în timp ce Ion Iliescujustific\ actuala stare de lucruri, Petre Roman are certitudinea unei solu]ii sigure(în aceste condi]ii, candidatura lui Ion Iliescu nu ar fi legitim\).

� Electoratul trebuie s\ se comporte în consecin]\, respectiv s\ voteze împotrivalui Ion Iliescu: �Acum alegerea v\ apar]ine. Dac\ ar fi s\ alegem ca acumpatru ani, vom alege din nou corup]ia, s\r\cia, criza economiei. Pentru c\ înace[ti patru ani ni s-a tot repetat: «mai mult nu se poate, n-avem bani, n-avemresurse»�; �Cum putem învinge? R\spunsul meu este mai întâi s\ fim împre-un\. Vota]i! Vota]i împotriva s\r\ciei. Opozi]ia democratic\ unit\ împotrivacorup]iei [i f\r\delegii. Unirea oamenilor de treab\, harnici [i de bun\-credin]\împotriva minciunii [i necinstei. Ce putem face azi nu trebuie l\sat pe mâine �pentru c\ asta înseamn\ înc\ patru ani� (�Turneul candida]ilor 4�, 28 octombrie).

� Aparent, Petre Roman parcursese un traseu politic asem\n\tor cu cel al lui IonIliescu. Din acest punct de vedere, i se putea atribui relativ u[or contesta]iaspecific\ pentru candidatul care s-a aflat în structurile puterii: �Dac\ mandatulpreziden]ial [i/sau guvernamental al politicianului «X» s-a soldat cu un bilan]politic negativ, atunci ce garan]ii avem c\, în eventualitatea unui alt mandatpolitic, rezultatele vor fi pozitive?�. Petre Roman a parat aceast\ întrebare,asumându-[i certitudinea reu[itei. Nu înt^mpl\tor, candidatul ar fi decisdesprinderea de primul aliat politic (actualul contracandidat Ion Iliescu). Expe-rien]a guvern\rii i-ar fi permis lui Roman s\ în]eleag\ c\ exist\ solu]ii la crizaprin care trece ]ara `n momentul dat. ~n campania preziden]ial\ din 1996,ac]iunea electoral\ a lui Petre Roman a fost astfel organizat\ înc^t s\ comunicecertitudinea candidatului cu privire la faptul c\ va reu[i s\ redreseze situa]iageneral\ a ]\rii. Spre deosebire de Ion Iliescu, Petre Roman a putut prezentaelectoratului un program de ac]iune politic\. Cu toate acestea, aten]ia electo-ratului nu a fost orientat\ asupra con]inutului acestui program, ci asupra st\riipsihologice pozitive a candidatului.

ANEXE

177

Analiza discursului electoral(oferta contestat\)

APLICA}IA NR. 4


Diferitele cicluri care au alc\tuit emisiunea �Turneul candida]ilor� au inclus situa]ii demediatizare care solicitau candidatul s\ r\spund\ unor contesta]ii avansate demoderator, de contracandidat sau de c\tre public. În raport cu ansamblul întreb\rilorde care a beneficiat candidatul în aceast\ emisiune, frecven]a întreb\rilor polemice,mai ales a celor provenind din partea moderatorului [i a publicului, a fost redus\.

Pe parcursul �Turneului candida]ilor�, a existat o singur\ situa]ie în care întreb\rilepolemice au avut o pondere notabil\: în emisiunea �Turneul candida]ilor 3�, candi-datului i s-a cerut s\ r\spund\ la o întrebare înregistrat\ în prealabil de fiecare dintrecontracandida]ii s\i. A[adar, candidatului i-a fost contestat\ oferta într-o �situa]ie demediatizare autorizat\�. Altfel spus, concep]ia emisiunii �Turneul candida]ilor� ainclus contestarea ofertei electorale mai mult ca o premis\ formal\, [i nu ca practic\inerent\ jurnalismului [i, implicit, unui proiect de comunicare electoral\.

În aceast\ sec]iune analiz\m criteriile de evaluare furnizate de discursul electoral însitua]ia de contestare.

Contesta]ia presupune un interval atitudinal: de la interpelarea candidatului laexprimarea neîncrederii, a îndoielii sau la avansarea unei evalu\ri care nu respinge, cireaduce în discu]ie discursul candidatului.

Reconstituim, a[adar, discursul candidatului din perspectiva �nara]iunilor-replic\� � oprocedur\ care a permis candida]ilor s\ ac]ioneze în situa]ii de polemic\ electoral\ (a)autorizate de mass-media [i (b) declan[ate de adversarii politici ai candidatului.

Discursul electoral. Resursele [i temele cele mai contestate

Resurse Teme disputate

1. Modalitatea de îndeplinire aprogramului economic (m\rireapensiei ]\ranilor; programulde protec]ie social\) (patruîntreb\ri).

1. Care sunt sursele financiare pe care candidatulle are în vedere; cât de realist este programuleconomic propus.

2. Profilul ideologic al candidatului(trei întreb\ri).

2. Forma de guvern\mânt a ]\rii [i op]iuneacandidatului în acest sens (candidatului i s-auatribuit op]iuni monarhiste).

ANEXE

178

Resurse Teme disputate

3. Anturajul candidatului (dou\întreb\ri).

3. Implicarea unora dintre membrii CDR înscandaluri de corup]ie (este invocat cazulavocatului Cerveni care ar fi ap\rat persoaneacuzate de corup]ie; cazul fostului primarHalaicu).

4. Imaginea candidatului (o între-bare).

4. Bilan]ul candidatului în calitate de lider CDR(în condi]iile în care anumite partide au p\r\sitCDR, mai poate fi considerat EmilConstantinescu lider al opozi]iei unite?).


Resursele contestatede contracandida]i Resursele reparatorii avansate de candidat

1. Modalitatea de îndeplinirea programului economic.

� Moralitatea candidatului.

� Trecutul politic: în campania electoral\ din 1992,candidatul nu a f\cut promisiuni f\r\ acoperire.

� Competen]a politic\: apelul candidatului laexpertiz\ atunci când a propus �Contractul cuRomânia�.

� Respectarea procedurii contractuale: men]ionareacostului social al programului s\u economic;demonstra]ie prin calcule.

� Alte contracte politice: �Proclama]ia de laRuginoasa�.

� Respectarea legii indiferent de situa]ie (chiar [iatunci când legea nu exprim\ op]iunea candida-tului � cazul chiria[ilor din locuin]ele na]ionalizate).

� Programul pentru dezvoltarea resurselor umane�Orizont �96� ini]iat cu mult timp înainteacampaniei electorale din 1996.

2. Profilul ideological candidatului.

� Candidatul nu a participat la mitinguri în favoareamonarhiei, ci la mitinguri pentru democra]ie.

� Discursurile candidatului nu au ca tem\ monarhia.

� Op]iunea pentru monarhie nu este tradi]ional\pentru politica PN}CD; problema monarhiei nueste inclus\ în programele PN}CD din 1990, 1992[i 1996.

� Referitor la problema monarhiei, candidatul nu arenevoie de ap\r\tori; el se legitimeaz\ prin propriapersoan\ [i prin cuvântul s\u.

ANEXE

179

Resursele contestatede contracandida]i Resursele reparatorii avansate de candidat

3. Anturajul candidatului.

� Anturajul candidatului este responsabil în toateprivin]ele.

� CDR a intervenit în momentul în care competen]a sauimaginea unui membru al forma]iunii a l\sat de dorit.

� Lupta împotriva corup]iei este nu numai un obiectivcentral al candidatului, ci [i o lupt\ personal\ la careare un drept moral (în condi]iile în care candidatul nupoate fi acuzat de corup]ie).

4. Imaginea candidatuluica lider al opozi]iei unite.

� CDR a câ[tigat alegerile locale din 1996.

� CDR este prima for]\ a opozi]iei.

� CDR este prima for]\ politic\ a ]\rii potrivit tuturorsondajelor.

� CDR are structuri locale [i s-a profesionalizat.

� Diligen]ele candidatului [i voin]a PN}CD au convinsPNL s\ intre în Conven]ie.

� Rezultatele de mai sus ar fi fost imposibile dac\alian]a nu ar fi fost unit\.

Efectele discursive ale ofertei contestate

Plasat într-un nou tip de interac]iune electoral\ � contestarea discursului electoral �,candidatul trebuie s\-[i justifice oferta avans^nd noi resurse de legitimare.

Lui Emil Constantinescu i-au fost contestate resursele de baz\ ale discursului s\uelectoral (conceptul de contract politic [i alian]a CDR) [i, prin aceasta, pozi]iile pecare candidatul [i le construise în rela]ia cu ceilal]i candida]i. Ion Iliescu [i PetreRoman [i-au întemeiat contesta]ia selectând din argumenta]ia lui Emil Constantinescutemele compatibile cu propria lor identitate electoral\ (pensiile ]\ranilor, respectivprotec]ia social\).

Solicitând lui Constantinescu s\ precizeze sursele financiare pentru sporirea pen-siilor ]\ranilor [i pentru realizarea unui program de protec]ie social\, cei doi candida]iau devalorizat procedura contractual\ avansat\ de acesta; în schimb, ei [i-au �alocat�credibilitate prin faptul c\ au încercat s\ aplice ad litteram ideea de contract.

Alte teme care au pus în discu]ie competen]a politic\ a lui Emil Constantinescu aufost: bilan]ul politic al candidatului în calitate de lider CDR (întrebarea formulat\ deNicolae Manolescu) [i credibilitatea anturajului s\u politic din CDR (întrebareaadresat\ de Corneliu Vadim Tudor).

Tema monarhiei (lansat\ de c\tre Tudor Mohora, de un telespectator, precum [i dec\tre ziari[ti) a fost o tem\ de atac utilizat\ ca resurs\ de contestare de c\tre to]iparticipan]ii la dezbaterea electoral\ (evident, în scopuri diferite). Abordând problema

ANEXE

180

monarhiei, contracandida]ii au putut atribui o pozi]ie oscilant\ lui Emil Constantinescuîn ceea ce prive[te forma de guvern\mânt (ei au devalorizat astfel înc\ o dat\ ideea decontract politic propus\ de c\tre candidat).

A[adar, mobilul ac]iunilor de contestare a lui Emil Constantinescu l-a constituitpreten]ia acestuia la pozi]ia de garant al unui contract (politic).

În regim de contestare, Emil Constantinescu [i-a sus]inut ac]iunea reparatorie pebaza unor resurse cu efect de obiectivitate maxim:

� contractele politice (�Contractul cu România�, �Proclama]ia de la Ruginoasa�,la care a ad\ugat o completare, [i programul �Orizont �96�);

� expertiza;� argumentele statistice.De asemenea, candidatul a recurs la o resurs\ special\ invocat\ la fiecare tentativ\ de

contestare la care a fost supus: este ceea ce candidatul însu[i a numit �baza sa moral\�.Din ra]iuni morale, candidatul nu poate s\ fac\ promisiuni demagogice (dup\ cum

nu a putut nici în campania electoral\ din 1992), nu poate s\ admit\ un anturaj corupt(în condi]iile în care eliminarea corup]iei este o lupt\ personal\) [i nici s\ clarificeneîncetat op]iunea pentru republic\ (atunci când el are un cult pentru cuvântul dat);totodat\, el nu dore[te s\ perturbe unitatea coali]iei pe care o conduce ([i la edificareac\reia a contribuit personal).

Moralitatea a constituit liantul argumenta]iei în care candidatul [i-a reîncadratdiscursul electoral (contestat).

Certitudinea c\ înfrângerea candidatului Ion Iliescu [i a forma]iunii sale politiceeste un fapt de la sine în]eles a constituit o resurs\ inedit\ utilizat\ de EmilConstantinescu pentru legitimarea [i, în acela[i timp, pentru �ap\rarea� discursuluis\u electoral. Candidatul a recurs în mod frecvent la formul\ri (inclusiv întrebarea pecare i-a adresat-o el însu[i lui Iliescu) care reaminteau c\ înfrângerea puterii politiceeste o realitate recunoscut\ de toat\ lumea, este un fapt evident: �Problema se pune înfelul urm\tor: nu este o dram\ s\ fii în opozi]ie. Adic\ nu trebuie prezentat\ ca odram\ extraordinar\ c\ PDSR nu mai este la guvernare. Nu este nimic. PDSR nu maieste la guvernare, se cur\]\, î[i face o analiz\ [i va fi la guvernare peste patru ani dac\va reu[i s\ fie o opozi]ie serioas\� (�Turneul candida]ilor 2�, 9 octombrie); �...Totacest arsenal costisitor a fost folosit pentru a asigura r\mânerea dumneavoastr\[i PDSR la putere. În aceste condi]ii, doresc s\ v\ întreb: dac\ ve]i pierde alegerile,ve]i recunoa[te aceast\ stare de fapt? Ve]i accepta postura de învins?� (�Turneulcandida]ilor 3�, 25 octombrie).

Plasat într-un regim de contestare, Emil Constantinescu [i-a legitimat înc\ o dat\oferta electoral\ [i [i-a reafirmat pozi]ia de garant al unei ac]iuni politice contractate.Potrivit candidatului, oferta sa nu poate fi depreciat\ deoarece candidatul dispune defor]a moral\ necesar\, precum [i de mijloace concrete de ac]iune politic\.

ANEXE

181

APLICA}IA NR. 5



Resurse

Teme disputate

1. Bilan]ul politic al candida-tului ([ase întreb\ri).

� �Mineriada� � c\derea guvernului Roman.

� Corup]ia, mafia.

� Sc\derea nivelului de trai.

� Atitudinea antireformist\.

2. Ac]iunea candidatului înactuala campanie electoral\(patru întreb\ri).

� Sursele financiare `n campanie.

� Stilul electoral agresiv.

� Legalitatea actualei candidaturi a lui.

3. Personalitatea lui IonIliescu (dou\ întreb\ri).

� Bun\voin]a fa]\ de colaboratori.

� Dizgra]ia celor care l-au apreciat.

4. Discursul electoral alcandidatului (o întrebare).

� Se propune o continuare a situa]iei de pân\ acum.


Resursele contestatede contracandida]i

Resursele reparatorii avansatede candidat

1. Bilan]ul politic al candidatului.

� Politica economic\ eronat\ a premieruluiRoman care a cauzat �mineriada� [i c\dereaguvernului pe care `l conducea.

� Institu]iile statului nu au ac]ionat suficientpentru stoparea corup]iei.

� PDSR nu are parlamentari implica]i în cazuride corup]ie.

� Exist\ cazuri de politicieni corup]i în PD [iCDR.

� Candidatul a sus]inut m\surile reformiste aleguvernului Roman, nu îns\ [i procedura deaplicare a acestora care, în final, s-a dovedita fi eronat\.

� Sc\derea nivelului de trai trebuie explicat\prin criza întregului sistem economicdeclan[at\ cu mult înainte de 1989.

� Relansarea economic\, de[i lent\, este totu[ivizibil\; exist\ semne de redresare.

ANEXE

182



2. Ac]iunea candidatului în actualacampanie electoral\.

� Legalitatea mandatului s\u a fost validat\ deCurtea Constitu]ional\.

� Surse legale pentru finan]area campaniei.

� Opozi]ia a inclus la publicitate electoral\timpii de anten\ aloca]i pre[edintelui.

� Emil Constantinescu este cel care duce ocampanie negativ\.

� Emil Constantinescu nu cunoa[te atribu]iilefunc]iei preziden]iale.

� De ani de zile candidatul este ]inta ziarelorde opozi]ie.

3. Personalitatea lui Ion Iliescu.

� Bun\voin]a candidatului ca persoan\ sejustific\ prin prezum]ia de nevinov\]ie pecare el o acord\ tuturor.

� Comportamentul s\u uman l-a ajutats\ îndeplineasc\ func]ia de mediere, specific\institu]iei preziden]iale.

� Politica a afectat rela]iile sale de prietenie.


A[a cum am v\zut, lui Emil Constantinescu i-a fost contestat personajul electoral, întimp ce Ion Iliescu a fost contestat mai ales din perspectiva rolului formal cu care aintrat în campania electoral\ � rolul de candidat-pre[edinte. Practic, toate temele careau servit la contestarea lui Ion Iliescu au adus în discu]ie bilan]ul s\u politic. Neexplic\m astfel de ce, în ac]iunea de redefinire a discursului electoral într-un regim decontestare, candidatul s-a preocupat în primul rând s\-[i apere rolul s\u formal încampania electoral\.

De regul\, candidatul a utilizat în acest demers trei categorii de resurse [i/sau tactici:� returnarea contesta]iei la adversar (Petre Roman, Emil Constantinescu, opozi]ia

în general);� invocarea unor cauze impersonale (�criza de sistem�, �institu]iile statului�,

limitele func]iei preziden]iale);� admiterea unora dintre contesta]ii: �Nici eu nu sunt mul]umit de modul în care

ac]ioneaz\ institu]iile statului împotriva acestui fenomen care a luat o mareamploare, al corup]iei, dar nu numai, al tuturor fenomenelor negative care auproliferat în ultima vreme...�; �De[i foarte mul]i oameni o duc înc\ foartegreu, familiile cu mul]i copii, pensionarii, ]\ranii care se descurc\ greu cu

ANEXE

183

buc\]ile lor de p\mânt, de[i mul]i tineri [i femei sunt confrunta]i cu fenomenul[omajului...� (�Turneul candida]ilor 3�, 24 octombrie);

� atenuarea contesta]iei printr-o reevaluare pozitiv\: �...totu[i, nu se pot ignora[i contesta semne vizibile de redresare�; �în ce prive[te relansarea economieina]ionale, de[i lent\, ea este totu[i vizibil\; f\r\ s\ fi reu[it s\ recuper\m tot ceam pierdut din �89-�93, totu[i, sunt vizibile anumite îmbun\t\]iri...� (�Turneulcandida]ilor 3�, 24 octombrie).

Resursele enumerate mai sus sunt mai mult ipotetice, fiecare dintre ele constituindopinia candidatului (Ion Iliescu a creat aceste resurse în dinamica dezbaterii electorale).Bazându-se numai pe propria opinie, candidatul nu a putut respinge contesta]iiile cuargumente concrete (am v\zut mai înainte c\, pentru aceea[i situa]ie, EmilConstantinescu a recurs la resurse concrete, cu efect de obiectivitate maxim).

Potrivit argumenta]iei construite de candidat, (a) ar exista unele st\ri de lucruri carenecesit\ o discu]ie critic\, (b) îns\ aceste st\ri nu pot fi puse pe seama pre[edintelui;ele sunt fie procese �obiective�, fie st\ri generate chiar de ac]iunea opozi]iei: �A puneîns\ acest proces de degradare a economiei [i greut\]ile prin care a trecut [i trece ]aranumai pe seama factorilor subiectivi, pe seama lipsurilor guvern\rilor în aceast\perioad\ este o manier\ mult prea simplist\ de abordare a unor procese de asemeneaanvergur\, de pr\bu[ire a unui sistem economic, politic, social� (�Turneul candi-da]ilor 3�, 24 octombrie).

Identificarea unui coresponsabil (un actor politic sau o conjunctur\) a constituitliantul argumenta]iei în care candidatul [i-a reîncadrat discursul electoral (contestat).

Plasat în regim de contestare, Ion Iliescu nu a reu[it decât s\-[i reafirme rolulformal în campania electoral\ din 1996 (rolul de candidat-pre[edinte). El nu a pututîns\ anula interpretarea acestui rol de c\tre contracandida]i. Pentru a respinge contes-ta]ia, candidatul ar fi trebuit s\ convoace resurse care s\-i permit\ s\ demonstrezerezultatele mandatului preziden]ial.

Deoarece candidatul nu a respins decât par]ial personajul pe care i l-au atribuitcontracandida]ii, el nu a putut, la rândul s\u, atribui acestora un personaj lipsit decredibilitate.

ANEXE

184

APLICA}IA NR. 6



Resurse contestate

Teme disputate

1. Trecutul politic al candidatului([ase întreb\ri): �Turneulcandida]ilor 3� (24 octombrie).

� Gre[elile guvernului Roman.

� Neîmplinirile guvernului Roman (aplicareaLegii 18, reforma administra]iei de stat).

� Rezerva valutar\ la momentul guvern\riiRoman.

� Rela]ia premierului Roman cu Ion Iliescu.

2. Ac]iunea candidatului înactuala campanie electoral\ (oîntrebare): �Turneul candi-da]ilor 2� (7 octombrie).

2. Alian]a cu Centrala Na]ional\ a SindicatelorMiniere.




1. Trecutul politic al candidatului.

� Experien]a la guvernare � o surs\ de profesio-nalizare în politic\.

� Guvernul Roman nu a avut deplin\ libertate deac]iune: Legea 18, a[a cum a fost aprobat\ [iaplicat\, este varianta modificat\ a proiectuluiguvernamental.

2. Ac]iunea candidatului înactuala campanie electoral\.

� Alian]a electoral\ cu organiza]iile miniereexclude organiza]ia din Valea Jiului condus\de Miron Cosma.


Cea mai contestat\ resurs\ a candidatului Petre Roman a fost trecutul s\u politic, pecare candidatul l-a ap\rat cu urm\toarele contraargumente:

� Bilan]ul pozitiv al guvernului Roman: �...Face]i socoteala c\, de fapt, înseptembrie �91 noi dispuneam de 1 miliard 200 de milioane cu care s\ facemconvertibilitatea la care se referea domnul Iliescu. Aceast\ situa]ie nu s-a mairepetat niciodat\, deci noi aveam deplin temei ca s\ oper\m convertibilitatea�;�Trebuie s\-i amintesc domnului Mohora c\ încerc\rile noastre de a reformaadministra]ia public\ au existat, au fost concrete [i au fost chiar legiferate�(�Turneul candida]ilor 3�, 24 octombrie).

ANEXE

185

� Denaturarea constant\ a politicii guvernului Roman de c\tre diferi]ii actoripolitici, inclusiv Pre[edin]ia: �Legea 18 în forma pe care am dat-o noi, înproiectul pe care l-a înaintat guvernul, adic\ sub semn\tura mea, s\ [ti]i c\ eradestul de mult alta decât cea care a ie[it din Parlament... Pachetul nostru delegi era format din legea propriu-zis funciar\, legea cadastrului, legea arendei,legea amenaj\rii rurale [i legea creditului agricol. Din astea atunci, din p\cate,n-a fost adoptat\ decât legea cu privire la împ\r]irea p\mântului [i, din p\cate,[i aceea cu foarte multe modific\ri care au schimbat, au stricat sensul proiectuluide lege avansat de noi� (�Turneul candida]ilor 2�, 7 octombrie).

� Capacitatea de ac]iune limitat\ a guvernului Roman: �Astfel, r\spunsul meueste c\ am încercat [i am f\cut atât cât am fost l\sa]i s\ facem�; �Noi amr\mas pe pozi]ie, pentru asta este întrebarea pe care [i-o pot pune to]i oameniide bun\-credin]\, «bine, cum a]i r\mas pe pozi]ie în aceste condi]ii?». Noi amr\mas pe pozi]ie pl\tind pre]ul pentru a face [i pentru a ap\ra reforma [i credc\ acesta a fost lucrul cel mai important pe care l-am f\cut� (�Turneul candi-da]ilor 3�, 24 octombrie).

Valorizarea ac]iunii guvernamentale �în perioada Roman� a constituit argumentul--pivot cu care candidatul [i-a ap\rat oferta electoral\: la orice tentativ\ de contestare,candidatul a demonstrat valabilitatea guvern\rii sale într-o conjunctur\ ostil\ reformei.

Resursele utilizate pentru abordarea ofertei contestate i-au permis lui Petre Romans\ se prezinte drept o �victim\ a contextului�; pe aceast\ baz\, candidatul [i-a atribuitpozi]ia celui care a ac]ionat corect din punct de vedere politic. Astfel:

� candidatul [i-ar fi îndeplinit adecvat rolul politic [i ar fi reu[it un bilan] pozitivîntr-o conjunctur\ nefavorabil\;

� dac\ acest context ostil nu ar fi existat, bilan]ul politic al candidatului ar fi pututfi [i mai performant.

Analiza de discurs electoral(oferta detaliat\)

APLICA}IA NR. 7

Pe parcursul diferitelor situa]ii de mediatizare incluse în emisiunea �Turneulcandida]ilor�, au existat momente în care candida]ii în[i[i au recurs la detaliereadiscursului lor electoral. Avem în vedere o serie de proceduri ofensive (solicitarea uneiinterven]ii suplimentare sau dezvoltarea unei teme), precum [i proceduri defensive(închiderea tematic\ [i schimbarea temei aflate în discu]ie).

Analiza ofertei electorale din perspectiva �momentelor analitice� ini]iate de c\trecandida]i ar putea fi o pist\ de cercetare util\ a discursului electoral în condi]iile încare candida]ii în[i[i ierarhizeaz\ argumentele de legitimare a ofertei electorale.

Am considerat aceste �momente analitice� ca fiind o condi]ie de producere aretoricii electorale. Nu în ultimul rând, ele pot constitui un reper pentru evaluarea

ANEXE

186

ac]iunii candidatului în situa]iile emergente � situa]iile care se creeaz\ în schimbuldiscursiv dintre candida]i.

Cea mai utilizat\ procedur\ de detaliere a discursului electoral a fost �interven]iasuplimentar\�: candidatul a solicitat moderatorului dreptul de a reveni asupra uneiadintre temele puse în discu]ie.

Discursul electoral. Interven]ia suplimentar\


Cauza interven]iei

Tema

Argumenta]ia

Unele afirma]ii alelui Petre Roman laadresa candidatuluiIon Iliescu.

� Rela]iile personale dintrePetre Roman [i Ion Iliescu.

� Atitudinea antireformist\ alui Ion Iliescu.

� Reac]ia lui Ion Iliescu `nraport cu �puciul de laMoscova�.

� Op]iunea pentru reform\ esteo fals\ problem\.

� Activitatea premierului a fostdezavuat\ de chiar mini[triipropriului cabinet.

� Petre Roman nu recunoa[tepropria sa pozi]ie în timpul�mineriadei� [i al �puciului�.


Cauza interven]iei

Tema

Argumenta]ia

Afirma]iile lui IonIliescu la adresacandidatului.Publicitatea electoral\a PDSR.

� Rezerva valutar\ la sfâr-[itul guvern\rii Roman.

� Cauzele campaniei elec-torale negative a lui IonIliescu [i PDSR.

� Fenomenul corup]iei.

� Prerogativele pre[edin-telui.

� Nivelul rezervei valutare afost demonstrat pe baza unorcalcule concrete.

� Consumul valutar al guvernuluiRoman a avut aprobarea Parla-mentului.

� Corup]ia actual\ se datoreaz\toleran]ei pre[edintelui.

� Pre[edintele poate influen]aprogramul de guvernare.

Efectele discursive ale ofertei detaliate (I)

Dintre cei trei candida]i, Ion Iliescu [i Petre Roman au fost cei care au solicitatmoderatorului interven]ii suplimentare cu privire la unele teme. În fapt, aceste inter-ven]ii au fost generate de polemica electoral\ dintre cei doi candida]i. Pentru a r\spundeacuza]iilor celuilalt, candida]ii au utilizat ca pretext fie momentul �replicii autorizate�(�Turneul candida]ilor 3�), fie momente pe care [i le-au creat ei în[i[i pe parcursulschimbului discursiv: �...V\ rog s\-mi permite]i s\ adaug la cele ce spun [i unelereac]ii la afirma]iile dânsului de asear\, pentru c\ în ceea ce a spus asear\ sunt foartemulte lucruri total eronate� (Ion Iliescu, �Turneul candida]ilor 3�, 24 octombrie);

ANEXE

187

�Fiindc\ suntem la capitolul acesta, va trebui s\ încerc..., pentru c\ e vorba dedomnul Iliescu [i dumnealui reprezint\ PDSR. Cred c\ a venit momentul s\ dau un altr\spuns pe care dumnealui îl las\ altora ca s\-l avanseze� (Petre Roman, �Turneulcandida]ilor 3�, 24 octombrie); �Chiar în seara asta, [i aici s\-mi da]i voie s\ spuncâteva cuvinte c\tre telespectatorii care ne urm\resc în acest moment, s\-i cer îng\-duin]a [i domnului Constantinescu pentru câteva clipe, chiar în seara asta PDSR adifuzat înc\ un clip negativ, murdar� (�Turneul candida]ilor 6�, 30 octombrie).

Interven]iile s-au axat exclusiv pe trecutul politic al celor doi candida]i; fiecaredintre ei a încercat � sub forma unor lungi paranteze reparatorii � s\ î[i men]in\trecutul politic ca resurs\ electoral\.

Fiind vorba de un trecut politic comun celor doi candida]i, fiecare s-a str\duit s\corecteze versiunea celuilalt în favoarea lui, spre a-[i salva astfel legitimitatea propriuluirol în campania electoral\. Candida]ii au fost cei care din proprie ini]iativ\ au semnalatcontesta]ia adus\ de c\tre adversarul politic.

Am constatat o simetrie perfect\ în ceea ce prive[te resursele reparatorii cu care ceidoi candida]i au r\spuns diferitelor contesta]ii.

Ion Iliescu a respins personajul politic pe care Petre Roman i l-a atribuit � liderulcu o pozi]ie politic\ oscilant\ [i, finalmente, antireformist\. În schimb, Ion Iliescu aatacat personajul politic cu care s-a legitimat contracandidatul s\u Petre Roman �liderul politic reformist. În acest scop, Ion Iliescu a folosit unele dintre resurselecontracandidatului s\u:

� echipa guvernamental\ (chiar membrii acesteia [i-ar fi exprimat nemul]umireafa]\ de stilul de guvernare al lui Petre Roman);

� anumite evenimente invocate de Petre Roman (�mineriada�, �puciul de laMoscova�) au fost, în fapt, situa]ii în care Roman ar fi dovedit o pozi]ie contrar\celei pe care [i-o atribuie în prezent (�Îns\ pe mine nu m\ surprinde faptul c\domnul Petre Roman î[i modific\ aprecierile [i pozi]iile în func]ie de conjunc-tur\...� � �Turneul candida]ilor 3�, 24 octombrie).

Petre Roman a demonstrat prin calcule nivelul rezervei valutare la finele guvern\riisale, ceea ce arat\ c\ el a interpretat afirma]ia lui Ion Iliescu în acest sens ca o tentativ\de a aduce în discu]ie legalitatea ac]iunilor guvernului Roman. Ca [i Ion Iliescu, PetreRoman a transferat aceast\ interpretare asupra contracandidatului s\u, utilizând înacest scop una dintre resursele electorale ale lui Ion Iliescu: lupta împotriva corup]iei.

În calitate de pre[edinte, Ion Iliescu ar fi tolerat proliferarea unui mediu corupt:�Vede]i, eu nu afirm c\ domnul Iliescu este personal vârât în cine [tie ce afacerinecurate, nu am pentru aceasta dovezi, dar [tiu un lucru, c\ dumnealui a îng\duitcorup]iei, necinstei, l\comiei s\ se întind\ peste ]ar\ ca o pecingine în ace[ti patruani, [i asta mân\-n mân\ cu s\r\cia care s-a întins peste ]ar\...� (�Turneul candi-da]ilor 3�, 24 octombrie).

Interven]iile suplimentare ale candida]ilor au constituit proceduri discursive pebaza c\rora au filtrat contesta]ia contracandidatului. Ei s-au plasat din proprie ini-]iativ\ într-un �spa]iu de vulnerabilitate politic\� folosit ulterior strategic împotrivacontracandidatului.

ANEXE

188

Discursul electoral. Dezvoltarea tematic\


Tema ini]ial\

Tema dezvoltat\

Resursele de legitimare(Argumenta]ia)

1. �Contractul cu România�(�Turneul candida]ilor 1�,26 septembrie).

2. Afirma]ia guvernan]ilorpotrivit c\reia nu sunt banipentru indexarea pensiilor(26 septembrie). Problemapensiilor or\[enilor(�Turneul candida]ilor 2�,9 octombrie).

3. Raportul dintre pre]uri [isalarii (9 octombrie).

� Eradicarea econo-miei subterane, unadintre sursele definan]are a oferteieconomice a candi-datului.

� RestructurareaFondului de Pensii.

� Evaluarea activit\]iiguvernului.

� Identificarea surselorfinanciare pentru satis-facerea �Contractuluicu România� [i pentrusporirea pensiilor.

� Incompeten]a [i reaua--credin]\ a celor care augestionat rela]ia pre]uri �salarii.

� Asumarea certitudiniic\ problema pre]urilorpoate fi solu]ionat\.

Efectele discursive ale ofertei detaliate (II)

Interven]iile suplimentare arat\ reac]ia candida]ilor în fa]a tentativelor de descalificarea ofertei electorale. De regul\, candida]ii solicit\ aceste interven]ii în scop reparatoriupentru a rec^[tiga credibilitatea în fa]a publicului.

Dezvoltarea tematic\ a fost utilizat\ doar de c\tre Emil Constantinescu ca omodalitate de punere în eviden]\ a propriilor resurse electorale.

Schimbând contextul de discu]ie al unei teme, candidatul a putut recapitula uneleargumente ale discursului s\u electoral:

� baza financiar\ a programului s\u economic (de remarcat c\ pentru dou\ temediferite � pensiile ]\ranilor [i pensiile or\[enilor � candidatul a recurs la aceea[iargumenta]ie, cea valabil\ pentru pensiile ]\ranilor);

� bilan]ul puterii (candidatul a r\spuns la întrebarea privind rela]ia dintre pre]uri[i salarii invocând bilan]ul negativ al puterii; în privin]a ac]iunii propriu-zise,candidatul [i-a exprimat doar certitudinea c\ exist\ solu]ii);

� afirma]ia (atribuit\) puterii, conform c\reia nu ar exista surse financiare pentruunele programe economice.

Dezvoltarea tematic\ a permis candidatului s\-[i reafirme pozi]ia pe care [i-aconstruit-o în campania electoral\ din 1996 � pozi]ia liderului care poate s\ î[i asumecontractarea ofertei electorale; un candidat care dispune de resursele necesare pentrurespectarea �termenilor� contractului politic.

ANEXE

189

Discursul electoral. Digresiunea [i închiderea tematic\

Digresiunea(Schimbarea temei)

Ion Iliescu

Petre Roman

1. Tema ini]ial\.

� Inconvenientele rolului depre[edinte.

� Afirma]ia lui Emil Constantinescuprivind stilul de campanieelectoral\ al lui Ion Iliescu.

� Clipul publicitar alPDSR lansat împo-triva candidatuluiPetre Roman.

� Atribu]iile institu]ieipreziden]iale.

2. Schimbarea temeide c\tre candidat.

� Bilan]ul politic al candidatului.

� Mediul social din care provinecandidatul.

� Modul nerealist în care EmilConstantinescu interpreteaz\ rolulinstitu]iei preziden]iale.

� Cauza campanieinegative a candida-tului Ion Iliescu.

� Modul incompetentîn care Ion Iliescu ainterpretat func]iapreziden]ial\.

3. Resursele delegitimare(argumenta]ia).

� �Echilibrul necesar pentrustabilitatea intern\� � principalulrezultat al bilan]ului preziden]ial.

� Mediul social modest al candi-datului îi permite s\ în]eleag\greut\]ile oamenilor.

� Pozi]ia oscilant\ a lui EmilConstantinescu în privin]a atri-bu]iilor constitu]ionale alepre[edintelui.

� Neputin]a puterii [idorin]a de a r\mânela putere cu orice pre]stau la originea cam-paniei negative la careaceasta recurge.

� Cazurile de înc\lcarea Constitu]iei de c\trepre[edintele IonIliescu.

Închiderea tematic\

Candidat

Emil Constantinescu

Ion Iliescu

Petre Roman

Tema �care nuse discut\�.

Alian]ele postelectorale.

�

Legea 18 conceput\ dec\tre guvernul Roman.

Efectele discursive ale ofertei detaliate (III)

Digresiunea tematic\ a fost ini]iat\ de c\tre candida]i �în mod for]at� pentru ca ei s\-[ipoat\ prezenta înc\ o dat\ resursele de legitimare a discursului electoral. Din acestpunct de vedere, am considerat digresiunea tematic\ o alt\ procedur\ discursiv\ princare candida]ii [i-au valorizat discursul electoral.

Candidatul Ion Iliescu a schimbat tema discu]iei pentru a reaminti efectele pozitiveale bilan]ului s\u politic (27 septembrie) [i pentru a ap\ra acest bilan] în fa]a

ANEXE

190

contracandidatului s\u Emil Constantinescu (25 octombrie): acuzându-l pe Constantinescuc\ denatureaz\ prevederile constitu]ionale privind atribu]iile pre[edintelui, Ion Iliescua putut asocia neîmplinirile mandatului s\u cu limitele legale ale puterii preziden]iale.

Petre Roman a recurs la digresiune pentru a r\spunde acuza]iilor lui Ion Iliescu [iale forma]iunii sale politice. Ca [i în cazul precedent, atacul la adresa adversarului aservit la invocarea propriilor resurse de legitimare electoral\. Transformând temacampaniei negative sus]inute de c\tre Ion Iliescu într-un subiect autonom de discu]ie,Petre Roman a contestat comportamentul contracandidatului s\u în campania electoral\(considerat un semn de neputin]\) [i, în acela[i timp, a avansat dou\ dintre resursele debaz\ ale discursului s\u electoral:

� certitudinea c\ exist\ solu]ii politice, ca revers la neputin]a puterii;� necesitatea unui nou tip de pre[edinte, ca revers la comportamentul lui Ion

Iliescu, care ar fi înc\lcat adesea litera Constitu]iei (30 octombrie).A[a cum a fost utilizat\ de c\tre candida]i, digresiunea tematic\ a constituit numai

în aparen]\ un exerci]iu defensiv. În derularea schimbului discursiv, ea s-a dovedit a fio procedur\ ofensiv\ generat\ de un pretext defensiv (acuza]ia contracandidatului).Acela[i lucru este valabil [i pentru închiderea tematic\ � tactica la care au recurs EmilConstantinescu [i Petre Roman.

Ambii candida]i au �închis� discu]ia atunci când interlocutorii le-au contestatanumite aspecte ale discursului electoral (de pild\, problema alian]elor în timpul [idup\ campania electoral\ � întrebare adresat\ lui Emil Constantinescu `n emisiuneavizat\ din 16 octombrie � sau tema Legii 18, tem\ care `l privea pe Petre Roman,7 octombrie).

Semnalând c\ problema alian]elor nu se discut\ oricând [i oricum, EmilConstantinescu s-a pozi]ionat în rolul liderului care, având influen]\ în spa]iul politic,are [i o responsabilitate pe m\sur\, asupra c\reia trebuie s\ vegheze: �Adic\... `nc\o dat\ fac un apel. Domnilor, politica e ceva serios. Cel pu]in noi o vedem ca pe cevaserios. Dac\ o vedem a[a, ca s\ ne juc\m, s\ lans\m zvonuri [i s\ facem agita]ii deastea, noi nu particip\m la...� (16 octombrie).

Ar\tând c\ nu mai discut\ Legea 18 din punctul de vedere al concep]iei, întrucâtcorectitudinea acesteia ar fi evident\, Petre Roman [i-a atribuit pozi]ia lideruluicompetent [i reformist (candidatul a valorizat astfel un aspect din trecutul s\u politic)(7 octombrie).

Închiderea tematic\ a generat �obiectivitatea� sau �naturalizarea� unora dintreargumentele electorale ale candida]ilor.

ANEXE

191

ANEXA III

Agenda electoral\ / 1996

Agenda electoral\ consacrat\(Temele de referin]\ pentru candida]i [i pentru mass-media)

Teme de conjunctur\global\

Teme de conjunctur\social\

Temele �de atac�*

� Corup]ia � Nivelul pensiilor � Bilan]ul politic al puterii� S\r\cia � Nivelul aloca]iilor pentru copii � Atribu]iile func]iei pre-

ziden]iale� Nivelul de trai � Nivelul impozitului � Stilul electoral al adver-

sarului politic� Poten]ialul uman

al ]\rii� Chiria[ii din casele na]iona-

lizate� Miza campaniei

electorale� Integrarea în

structurileeuropene

� Dreptul la proprietate al]\ranilor

* Temele de atac utilizate de to]i cei trei candida]i.

Agenda identitar\(Temele lansate de c\tre candidat,temele atribuite candidatului)


Teme lansate de c\tre candidat Teme atribuite candidatului� Gravitatea situa]iei economice, sociale [i

politice la momentul campaniei electoraledin 1996

� Forma de guvern\mânt a ]\rii

� Reinstaurarea adev\rului în via]a politic\ � Alian]ele postelectorale� Responsabilitatea politic\: programe

concrete [i specifice� Lipsa de realism politic

� Responsabilitatea politic\: documentelecontractuale care alc\tuiesc oferta elec-toral\ a candidatului

192

Teme lansate de c\tre candidat Teme atribuite candidatului� Responsabilitatea politic\: sursele

financiare care justific\ ini]iativelecontractuale ale candidatului

� Rena[terea satului românesc� Reconciliere na]ional\


Teme lansate de c\tre candidat Teme atribuite candidatului� Stabilitatea [i echilibrul intern al ]\rii � Legalitatea candidaturii la

func]ia de pre[edinte al ]\rii

� Continuitatea tipului de schimbare ini]iat dec\tre candidat în calitate de pre[edinte al ]\rii

� Rela]ia candidatului cu guvernulRoman

� Problema schimb\rii în condi]iile sfâr[ituluide secol

� Competen]a politic\ a candida-tului

� Modernizarea României la sfâr[it de secol

� Ocrotirea oamenilor simpli [i nec\ji]i� Participarea candidatului la Revolu]ia din

decembrie 1989


Teme lansate de c\tre candidat Teme atribuite candidatului� Trecutul politic: realiz\rile guver-

nului Roman� Trecutul politic: momentele de criz\ ale

guvern\rii Roman, în special �mineriadele�� Trecutul politic: ap\rarea reformei

de c\tre guvernul Roman� Trecutul politic: candidatul s-a aflat în

rândurile puterii al\turi de Ion Iliescu� Trecutul politic: participarea la

Revolu]ia din decembrie 1989� Misiunea pre[edintelui României;

modelul preziden]ial de care ]araare nevoie

� Cauza crizei generalizate:neputin]a puterii politice

� Exist\ solu]ii politice pentru ie[ireadin criz\

� Domeniile reformei: agricultur\,înv\]\mânt, aloca]ia pentru copii

ANEXE

193

ANEXA IV

Discursul televizual � distribu]ii cantitative

1. Organizarea spa]iului electoral la televiziune

1.1. Frecven]a emisiunilor electorale în grila televizual\

S\pt\mânaPost deteleviziune I II III IV V VI VII VIII IX

Totalemisiuni la fiecare post

TVR 1 6 8 12 15 16 21 22 22 19 141Tele7abc 0 0 2 0 2 4 4 5 3 20Antena 1 5 9 10 10 12 10 11 15 20 102Total emisiunielectorale la celetrei posturi

11 17 24 25 30 35 37 42 42 263

1.2. Raportul emisiuni electorale � nonelectorale `n grila televizual\

Post de televiziune Emisiuni electorale Emisiuni nonelectoraleTVR 1 141 1412Tele7abc 20 1191Antena 1 102 1140

2. Mediatizarea la jurnal a candidatului[i a familiei sale politice

2.1. TVR 1

{tiri S\pt\mâna TotalI II III IV V VI VII VIII IX

Candida]i* 13 19 39 29 55 73 83 83 16 410Reprezentant partid 6 7 4 12 11 10 12 18 6 86Staff/anturaj 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Total [tiri electorale** 20 29 45 42 73 76 98 102 33 518

* Distribu]ia se refer\ la to]i candida]ii la Pre[edin]ie.** Ansamblul [tirilor electorale difuzate pe post în s\pt\m^na respectiv\.

194

2.2. Tele7abc

S\pt\mâna Total{tiriI II III IV V VI VII VIII IX

Candida]i 9 8 5 3 6 2 2 5 0 40Reprezentant partid 3 4 7 10 15 14 7 12 8 80Staff/anturaj 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Total [tiri electorale* 15 15 13 16 31 21 22 26 18 177

* Ansamblul [tirilor electorale difuzate pe post în s\pt\m^na respectiv\.

2.3. Antena 1


Candida]i 15 19 11 5 5 9 7 1 0 72Reprezentant partid 6 17 8 14 11 12 10 7 9 94Staff/anturaj 0 1 3 1 0 0 0 0 0 5Total [tiri electorale* 22 41 25 20 25 29 29 17 23 231


3. Tipologia [tirilor electorale

3.1. Distribu]ia [tirilor simple la TVR 1


Preluate 8 13 14 16 39 55 87 81 20 333Descriptive 4 3 9 2 9 3 2 6 5 43Evaluative 1 1 1 1 2 0 0 1 0 7Total [tiri electorale* 20 29 45 42 73 76 98 102 33 518


3.2. Distribu]ia [tirilor simple la Tele7abc




ANEXE

195

3.3. Distribu]ia [tirilor simple la Antena 1




3.4. Distribu]ia [tirilor complexe la TVR 1


Preluat-descriptive 5 12 16 18 22 17 7 14 6 117Evaluativ-preluate 1 0 3 2 0 1 2 0 0 9Evaluativ-descriptive 0 0 2 3 0 0 0 0 0 5Preluat-evaluative 1 0 0 0 1 0 0 0 2 4Total [tiri electorale* 20 29 45 42 73 76 98 102 33 518


3.5. Distribu]ia [tirilor complexe la Tele7abc


Preluat-descriptive 3 5 7 7 13 6 9 16 11 77Evaluativ-descriptive 4 1 0 0 1 2 1 1 1 11Descriptiv-preluate 1 1 2 1 0 2 2 2 0 11Evaluativ-preluate 0 0 0 2 1 3 1 0 1 8Preluat-evaluative 2 0 1 0 2 1 0 1 0 7Evaluativ-preluat--descriptive 0 0 0 2 0 0 0 1 3 6

Total [tiri electorale* 15 15 13 16 31 21 22 26 18 177


ANEXE

196

3.6. Distribu]ia [tirilor complexe la Antena 1


Evaluativ-descriptive 6 11 9 8 5 7 7 1 4 58Preluat-descriptive 0 5 2 3 3 6 5 7 2 33Evaluativ-preluate 0 2 1 3 3 2 4 2 5 22Evaluativ-preluat--descriptive

0 1 0 3 1 1 0 2 2 10

Descriptiv-preluate 0 2 0 0 0 4 3 0 0 9Total [tiri electorale* 22 41 25 20 25 29 29 17 23 231


4. Mediatizarea la jurnal a candida]ilor la Pre[edin]ieEmil Constantinescu, Ion Iliescu [i Petre Roman

4.1. Frecven]a [tirilor la TVR 1

{tiri S\pt\mâna Totalcandidat I II III IV V VI VII VIII IX

Constantinescu 3 3 4 5 5 5 3 3 1 32Iliescu* 4 7 7 1 3 5 4 6 2 39Roman 2 2 4 6 4 5 4 6 1 34Total [tiri electorale** 20 29 45 42 73 76 98 102 33 518

* Am luat `n considerare [tirile referitoare numai la candidatul Ion Iliescu, nu [i pe celereferitoare la pre[edintele Ion Iliescu.

** Ansamblul [tirilor electorale difuzate pe post în s\pt\m^na respectiv\.

4.2. Frecven]a [tirilor la Tele7abc

{tiri S\pt\mâna Totalcandidat I II III IV V VI VII VIII IX

Constantinescu 1 1 0 1 1 2 1 2 1 10

Iliescu 2 3 1 0 1 0 0 2 0 9Roman 2 2 0 1 0 0 0 0 1 6

Total [tiri electorale* 15 15 13 16 31 21 22 26 18 177


ANEXE

197

4.3. Frecven]a [tirilor la Antena 1

S\pt\mâna Total{tiricandidat I II III IV V VI VII VIII IX

Constantinescu 1 3 1 1 1 2 1 1 0 11Iliescu 1 8 3 1 0 3 0 1 0 17Roman 3 1 0 2 1 0 0 0 1 8Total [tiri electorale* 22 41 25 20 25 29 29 17 23 231


5. Tipologia [tirilor despre candida]i 1

5.1. Emil Constantinescu

{tiri TVR 1 Tele7abc Antena 1Preluate 10 0 2Descriptive 4 2 3Preluat-descriptive 16 3 2Evaluativ-descriptive 0 0 3Total [tiri candidat* 32 10 11

* Ansamblul [tirilor electorale despre candidat difuzate la jurnal.

5.2. Ion Iliescu



1. Posturile de televiziune private au alocat un num\r restr^ns de [tiri referitoare la candi-da]ii la Pre[edin]ie. Frecven]a [tirilor simple [i complexe care `i vizeaz\ pe EmilConstantinescu, Ion Iliescu [i Petre Roman nu a avut ̀ ntotdeauna relevan]\, astfel ̀ nc^t nuam luat `n considerare toate variantele acestor [tiri.

ANEXE

198

5.3. Petre Roman



6. Mediatizarea conjuncturii electorale

{tiri TVR 1 Tele7abc Antena 1Evaluarea campaniei electorale 45 78 103Conjunctura sociopolitic\ 2 15 19Total [tiri electorale* 518 177 231

* Ansamblul [tirilor electorale difuzate pe post în primul tur al campaniei electorale.

ANEXE

199

ANEXA V

Tipologia [tirilor (exemple)

{tire �preluat\�: �Candidatul din partea USD, Petre Roman, la func]ia depre[edinte al României a efectuat ast\zi o vizit\ în municipiul Arad. Pe aeroportulinterna]ional din Arad, Petre Roman a fost întâmpinat de pre[edintele consiliuluijude]ean [i de membri [i simpatizan]i ai USD. Primul punct din program al vizitei înmunicipiul Arad a fost pia]a Fortuna din cartierul Aurel Vlaicu, unde Petre Roman apurtat discu]ii cu ]\ranii. A urmat apoi deplasarea la sediul direc]iei regionale alc\ilor aeriene Arad unde Petre Roman a vizitat centrul de dirijare [i control aerian.Dup\ ce a fost informat de modul de lucru pe culoarele de zbor, în cel mai moderncentru de acest gen din ]ara noastr\, Petre Roman a semnat în cartea de onoare ainstitu]iei. A mai fost vizitat\ [i pia]a agroalimentar\ «Mihai Viteazul» din centrulAradului, cea mai modern\ pia]\ din municipiul de pe Mure[ inaugurat\ în prim\varaacestui an. În cursul dup\-amiezei, Petre Roman s-a întâlnit cu liderii sindicaliar\deni� (24 septembrie, TVR 1).

{tire �descriptiv\�: �Theodor Stolojan a declarat c\ nu va mai participa la nicio manifestare public\ a comitetului de sprijin al candidaturii lui Ion Iliescu. TheodorStolojan spune c\ prezen]a sa la lansarea oficial\ a candidaturii lui Ion Iliescu a fostprima [i ultima activitate la care a luat parte în cadrul comitetului de sprijin. Fostulpremier î[i men]ine afirma]iile f\cute la 28 august referitoare la candidatul PDSR.Dup\ dou\ zile de la acel eveniment, Stolojan anun]ase c\ se retrage din cursa pentruParlament, preferând s\ se întoarc\ la Washington. Contractul lui Theodor Stolojan cuBanca Mondial\ se încheie la sfâr[itul acestui an, îns\ nu este exclus ca el s\ fieprelungit� (27 septembrie, Antena 1).

{tire �descriptiv\�: �Ion Diaconescu declar\ c\ nu este vorba de o distrugere arela]iilor [i a[a [ubrede cu ANL. Conducerea Conven]iei a reac]ionat la atacurilealian]ei deoarece consider\ c\ sunt incompatibile cu declara]iile de colaborare înalegeri [i dup\ alegeri. Ion Diaconescu precizeaz\ c\ declara]ia a fost doar unavertisment: «Un avertisment atras acestei alian]e pentru c\ nu este compatibil\aceast\ atitudine de adversitate la adresa lui Emil Constantinescu cu o eventual\colaborare». Pre[edintele PN}CD afirm\ c\, de[i rela]iile sunt încordate, Conven]iar\mâne deschis\ colabor\rii cu ANL. Deocamdat\, liderii alian]ei nu au reac]ionat ladeclara]ia Conven]iei pentru simplul motiv c\ nu sunt în Bucure[ti� (23 septembrie,Tele7abc).

{tire �evaluativ\�: �Dup\ ce a indexat pensiile [i ajutoarele sociale, cabinetulV\c\roiu s-a gândit [i la sistemul bugetar. Întâmpl\tor sau nu, ace[tia vor primi chiarîn preajma alegerilor ceva mai mul]i bani. Pentru ultima oar\ cabinetul V\c\roiu ne-a

200

demonstrat cât este de darnic. Dup\ ce a calculat [i recalculat costul nivelului de trai[i puterea de cump\rare, guvernul a ajuns la concluzia c\ salariilor din sistemulbugetar le este suficient\ o indexare de 6%. M\rinimia lui Florin Georgescu nu s-aoprit aici, acordând [i o compensare de 6 000 lei. În al doisprezecelea ceas guvernula aflat c\ nu are suficien]i bani la buget pentru construirea de locuin]e. {i ca s\ nu maispun\ lumea c\ în patru ani nu a f\cut nimic pentru tineri, guvernul s-a hot\rât s\contracteze câteva credite externe în valoare de 300 milioane dolari [i s\ se apuce detreab\. Mai trist este c\ s\rmanul cabinet V\c\roiu nu va mai apuca s\ se laude culocuin]ele sociale construite� (25 septembrie, Antena 1).

{tire �evaluativ-descriptiv\�: �R\zboiul dintre CDR [i PDSR a reînceput în for]\în debutul acestei s\pt\mâni. Partidul de guvern\mânt a lansat ast\zi o serie deacuza]ii dure pe marginea ultimelor declara]ii ale liderului CDR f\cute în jude]ulTeleorman. Emil Constantinescu declarase c\, dac\ va fi ales pre[edinte, iar «Contrac-tul cu România» nu va fi respectat, va demite guvernul, va dizolva Parlamentul [i chiarî[i va da demisia. PDSR declar\ c\ CDR vrea s\ demit\ guvernul viitor pentru c\ nurespect\ un program irealizabil: «Ne îngrijoreaz\ u[urin]a cu care liderul CDRvorbe[te despre dizolvarea Parlamentului. Aceasta constituie înc\ o dovad\ a începu-tului de adaptare a CDR fa]\ de normele democratice» � se afirm\ în comunicatulPDSR. Partidul de guvern\mânt consider\ c\ declara]iile liderului CDR constituie oamenin]are la stabilitatea intern\ a ]\rii� (23 septembrie, Antena 1).

{tire �evaluativ-descriptiv\�: �Dup\ aproape [apte ani, partidul de guvern\mântse gânde[te c\ ar putea ajunge în opozi]ie în urma alegerilor din toamn\. Pentru primadat\ PDSR admite c\ ar putea ajunge în opozi]ie dup\ alegeri. Adrian N\staseconsider\ c\ lista parlamentar\ PDSR poate fi la fel de puternic\ la guvernare, dar [iîn opozi]ie. Doar o treime din actualii parlamentari PDSR, 30% la Senat [i 47% laCamera Deputa]ilor, au primit locuri eligibile pe liste. În schimb, guvernului V\c\roiui s-au rezervat 35 de locuri. De[i în sondaje guvernul se bucur\ de o popularitate multmai mic\ decât cea a PDSR, Adrian N\stase a insistat ca mini[trii [i secretarii de stats\ candideze pe listele partidului: «Eu consider c\ intrarea pe liste a membrilorguvernului, a unora dintre ei..., reprezint\ un câ[tig pentru listele noastre»� (24septembrie, Antena 1).

{tire �evaluativ-preluat\�: �Disputa PDSR � PUNR nu a luat sfâr[it. TraianMunteanu, actualul prefect de Sibiu, va fi schimbat mâine în urma unei hot\râri deguvern. Traian Munteanu a fost singurul prefect r\mas în func]ie dup\ rupereaprotocolului PUNR � PDSR. El [i-a depus atunci demisia din PUNR [i s-a delimitat dedeclara]iile lui Gheorghe Funar. Atitudinea lui a convins guvernul s\ revin\ asupradeciziei de schimbare din func]ie. Îns\ luni executivul [i-a schimbat, brusc, hot\rârea.În locul s\u va fi numit I. Cindrea, fost candidat la prim\rie din partea PDSR [iactualul subprefect, func]ie primit\ cu numai o lun\ în urm\� (23 septembrie, Antena 1).

{tire �preluat-descriptiv\�: �Un protocol tehnic ar putea fi semnat în curând deto]i polii din opozi]ie. Ast\zi pre[edintele PN}CD a avut o discu]ie cu reprezentan]iANL. Ambele p\r]i au hot\rât ca în scurt timp s\ fie semnat un protocol de supraveghere

ANEXE

201

a alegerilor. I. Diaconescu: «În privin]a acestui aspect politic nu m\ pot pronun]apân\ nu consult [i celelalte forma]iuni». O dat\ f\cut [i acest pas, p\r]ile semnatarevor colabora [i pentru sprijinirea candidatului la Pre[edin]ie în turul doi. Problemaguvern\rii în comun va fi abordat\ chiar în aceast\ sear\ de Conven]ia Democratic\�(24 septembrie, Antena 1).

Tip de [tire �preluat-descriptiv\� alocat\ special candidatului Ion Iliescu: �Via]aora[ului este strâns legat\ de cea a combinatului siderurgic în care lucreaz\ 17 mii dehunedoreni. Pentru întreaga siderurgie româneasc\, aici se impune retehnologizarea [imodernizarea, obligatorie pentru cre[terea economic\ în perspectiva integr\rii euro-pene. Procesul de înnoire � a subliniat [eful statului � trebuie înso]it de un programeconomic [i social cum a f\cut [i Germania, pentru dezvoltarea unor activit\]i alterna-tive care s\ asigure noi locuri de munc\ [i cre[terea veniturilor în raport cu pre]urile.La Calan, inima ora[ului siderurgic, situa]ia este asem\n\toare: unicul produc\tor defont\ din ]ar\ a cunoscut o drastic\ reducere de activitate. Cu credite de la guvern,for]e proprii [i de la FPS, aici va demara în curând o investi]ie de 88 milioane leipentru producerea de tuburi din font\ pe care acum România le import\. În doi ani vorfi create câteva sute de locuri de munc\. În drum spre ora[ul nou, Calan, [eful statuluis-a oprit la târgul s\pt\mânal de la marginea localit\]ii. Dialogul cet\]enilor cu [efulstatului a vizat o problematic\ divers\, de la pensii [i [omaj, care afecteaz\ în specialfemeile [i tineretul, la pre]urile produselor agricole considerate prea mici de produ-c\tori [i prea mari de c\tre or\[eni. {eful statului a reiterat necesitatea asocierii]\ranilor pentru o produc]ie agricol\ modern\ [i a stimul\rii ini]iativei private atât laora[, cât [i la sat. Pre[edintele Iliescu a subliniat c\ urm\torii 4 ani sunt decisivipentru consolidarea tendin]elor de relansare a economiei, ar\tând c\ este nevoie destabilitate [i de conlucrarea tuturor for]elor politice [i sociale, pentru continuarea [iaccelerarea transform\rilor din societatea româneasc\. Democra]ia � a spus domnulIliescu � înseamn\ libertatea p\rerilor, a op]iunilor, exprimate îns\ civilizat, f\r\vr\jm\[ie, cu respect reciproc, asumarea r\spunderilor în fa]a cet\]enilor. {eful statului[i-a încheiat prima etap\ la Marmosiu, cea mai mare unitate din ]ar\ prelucr\toare demarmur\. În curs de modernizare prin eforturi proprii, ea de]ine [i exploateaz\ patrucariere de marmur\, inclusiv cea de la Rujni]a� (TVR 1, 14 septembrie).

ANEXE

202

ANEXA VI

Discursul presei scrise � distribu]ii cantitative

1. Mediatizarea familiei politice a candidatului

1.1. Mediatizarea candida]ilor la Pre[edin]ie prin familia politic\

Familia politic\ EvenimentulZilei Adev\rul România

Liber\Vocea

RomânieiPartidul 38 39 46 22Anturajul 34 17 41 21Total articole candida]i* 205 172 178 139

* Totalul articolelor referitoare la candida]ii la Pre[edin]ie ap\rute în perioada primului tural campaniei electorale, s\pt\m^nile 2, 4, 5, 8 [i 9.

1.2. Mediatizarea candidatului Ion Iliescu

Ion Iliescu EvenimentulZilei Adev\rul România

Liber\Vocea

RomânieiPartidul 10 14 19 5Anturajul 21 12 38 12Total articole candidat* 69 65 122 52

* Totalul articolelor referitoare la candidatul Ion Iliescu ap\rute în perioada primului tur alcampaniei electorale, s\pt\m^nile 2, 4, 5, 8 [i 9.

1.3. Mediatizarea candidatului Emil Constantinescu

Emil ConstantinescuEvenimentul

ZileiAdev\rul

RomâniaLiber\

VoceaRomâniei

Partidul 9 11 13 3

Anturajul 5 1 4 4

Total articole candidat* 31 30 41 45

* Totalul articolelor referitoare la candidatul Emil Constantinescu ap\rute în perioadaprimului tur al campaniei electorale, s\pt\m^nile 2, 4, 5, 8 [i 9.

203

1.4. Mediatizarea candidatului Petre Roman

Petre Roman EvenimentulZilei Adev\rul România

Liber\Vocea

RomânieiPartidul 3 6 0 3Anturajul 4 1 1 6Total articole candidat* 25 19 2 26

* Totalul articolelor referitoare la candidatul Petre Roman ap\rute în perioada primului tural campaniei electorale, s\pt\m^nile 2, 4, 5, 8 [i 9.

2. Mediatizarea resurselor identitare ale candida]ilor

2.1. Ion Iliescu

Resurseidentitare*

EvenimentulZilei Adev\rul România

Liber\Vocea

României

Trecut3

(2, 0, 1, 0, 0)12

(4, 1, 4, 1, 2)27

(2, 9, 0, 10, 6)11

(0, 4, 1, 4, 2)

Ideologie 04

(0, 1, 2, 1, 0)5

(1, 2, 0, 2, 0)1

(0, 0, 1, 0, 0)

Program7

(0, 2, 2, 1, 2)10

(4, 0, 1, 0, 3)15

(1, 5, 1, 7, 1)9

(3, 2, 2, 0, 2)

Ac]iune50

(20, 2, 12, 6,10)

39(5, 16, 10, 16,

2)

76(34, 8, 12, 14,

8)

40(8, 11, 7, 3,

11)

Competen]e10

(0, 3, 4, 1, 2)12

(4, 2, 5, 1, 0)22

(14, 3, 1, 2, 2)11

(2, 3, 2, 1, 3)Total articolecandidat IonIliescu**

69 65 122 52

* Datele dintre paranteze reprezint\ frecven]ele absolute rezultate din monitorizarea coti-dienelor în primul tur al campaniei electorale din 1996, respectiv s\pt\m^nile 2, 4, 5, 8[i 9. ~n unele cazuri, suma articolelor codificate dep\[e[te totalul articolelor desprecandidat; condi]iile de enun]are a acestor articole m-au obligat s\ le codific prin dou\categorii (de pild\ �ideologie� [i �program�).

** Totalul articolelor despre Ion Iliescu ap\rute în perioada primului tur al campanieielectorale, s\pt\m^nile 2, 4, 5, 8 [i 9.

ANEXE

204


Resurseidentitare


Liber\Vocea

României

Trecut 02

(0, 0, 2, 0, 0)0

8(6, 0, 1, 0, 1)

Ideologie 04

(0, 0, 4, 0, 0)0 0

Program5

(1, 3, 0, 1, 0)4

(1, 2, 0, 0, 1)24

(2, 5, 5, 4, 8)20

(3, 7, 2, 4, 4)

Ac]iune21

(2, 1, 5, 6, 7)18

(0, 6, 5, 6, 1)19

(6, 2, 2, 5, 4)18

(2, 4, 0, 8, 4)

Competen]e 0 19

(0, 4, 3, 1, 1)18

(3, 4, 2, 6, 3)Total articolecandidat EmilConstantinescu*

31 30 41 45

* Totalul articolelor despre Emil Constantinescu ap\rute în perioada primului tur al campa-niei electorale, s\pt\m^nile 2, 4, 5, 8 [i 9.

2.3. Petre Roman

Resurseidentitare


Liber\Vocea

României

Trecut3

(0, 0, 0, 0, 3)1

(0, 0, 1, 0, 0)0

12(0, 4, 3, 1, 4)

Ideologie1

(0, 0, 1, 0, 0)0 0 1

Program5

(0, 3, 2, 0, 0)3

(2, 0, 0, 0, 1)1

(0, 0, 0, 1, 0)3

(1, 0, 0, 1, 1)

Ac]iune15

(3, 0, 3, 7, 2)14

(0, 3, 4, 5, 2)3

(1, 0, 0, 2, 0)14

(2, 2, 0, 3, 7)

Competen]e 0 1 15

(1, 2, 0, 2, 0)Total articolecandidatPetre Roman*

25 19 2 25

* Totalul articolelor despre Petre Roman ap\rute în perioada primului tur al campanieielectorale, s\pt\m^nile 2, 4, 5, 8 [i 9.

ANEXE

205

3. Mediatizarea polemicii electorale

3.1. Ion Iliescu


Liber\Vocea

României

Contextpolemic

21(8, 0, 5, 5, 3)

13(6, 1, 2, 1, 3)

22(5, 6, 2, 3, 6)

13(5, 3, 1, 2, 2)

Dezv\luiri10

(1, 1, 3, 0, 5)2

(0, 0, 1, 1, 0)37

(4, 12, 6, 6, 9)0

Total articolecandidat IonIliescu*

69 65 122 52

* Totalul articolelor despre Ion Iliescu ap\rute în perioada primului tur al campanieielectorale, s\pt\m^nile 2, 4, 5, 8 [i 9.



Liber\Vocea

României

Contextpolemic

10(0, 1, 5, 4, 0)

10(1, 0, 5, 3, 1)

7(2, 2, 2, 1, 0)

7(1, 2, 1, 0, 3)

Dezv\luiri 0 0 07

(5, 0, 0, 1, 1)Total articolecandidat EmilConstantinescu*

31 30 41 45


3.3. Petre Roman


Liber\Vocea

României

Contextpolemic

7(0, 0, 1, 4, 2)

7(0, 2, 1, 2, 2)

19

(0, 1, 0, 2, 6)

Dezv\luiri2

(0, 0, 0, 0, 2)0 0

12(3, 1, 3, 1, 4)

Total articole candidatPetre Roman* 25 19 2 25


ANEXE

206

4. Utilizarea mediatic\ a surselor de comunicare

4.1. Frecven]a surselor de comunicare*

Sursa decomunicare

EvenimentulZilei

Adev\rul România Liber\Vocea

României

Declara]iacandidatului

71(6, 11, 24, 19, 11)

63(12, 14, 18, 6, 13)

31(3, 8, 7, 7, 6)

28(2, 7, 4, 9, 6)

Anturaj24

(8, 2, 9, 3, 2)19

(1, 8, 5, 4, 1)20

(3, 4, 2, 8, 3)16

(3, 4, 3, 2, 4)

Adversar18

(8, 0, 1, 7, 2)15

(4, 3, 3, 2, 3)25

(5, 6, 3, 5, 6)24

(7, 5, 2, 3, 7)

Electorat10

(2, 1, 2, 2, 2)8

(0, 2, 1, 1, 4)6

(1, 2, 0, 1, 2)2

(0, 1, 0, 0, 1)

Sondaje8

(0, 0, 3, 1, 4)2

(0, 0, 0, 0, 2)5

(0, 2, 1, 1, 1)4

(0, 0, 1, 1, 2)

Mass-media61

(12, 5, 14, 11, 1948

(9, 4, 22, 5, 8)75

(27, 14, 5, 8, 21)

51(13, 11, 12,

8)

Documentpublic

12(1, 5, 1, 3, 2)

8(3, 0, 3, 1, 1)

12(5, 1, 0, 2, 4)

14(8, 0, 0, 1, 5)

Impersonal1

(1, 0, 0, 0, 0)5

(1, 3, 1, 0, 0)8

(4, 1, 1, 1, 1)3

(2, 0, 1, 0, 0)Totalarticolecandida]i**

205 172 178 139

* În unele cazuri, suma articolelor codificate �sursa de comunicare� dep\[e[te totalularticolelor despre candidat; condi]iile de enun]are a acestor articole m-au obligat s\ lecodific prin dou\ categorii (de pild\ �declara]ie candidat� [i �document public�).

** Totalul articolelor despre candida]ii la Pre[edin]ie ap\rute în perioada primului tur alcampaniei electorale, s\pt\m^nile 2, 4, 5, 8 [i 9.

4.2. Sursele de comunicare utilizate la mediatizarea candidatului Ion Iliescu

Sursa decomunicare


Liber\Vocea

României


10(1, 3, 4, 1, 1)

17(3, 5, 6, 2, 1)

12(1, 3, 3, 2, 3)

6(1, 2, 1, 0, 2)

Anturaj15

(7, 2, 5, 0, 1)14

(2, 7, 3, 0, 2)15

(3, 2, 1, 7, 2)11

(3, 2, 3, 0, 3)

Adversar16

(8, 0, 1, 4, 3)10

(4, 2, 1, 2, 1)17

(4, 4, 2, 2, 5)11

(4, 3, 1, 2, 1)

ANEXE

207

Sursa decomunicare


Liber\Vocea

României

Electorat 2(1, 0, 0, 0, 1)

5(0, 1, 1, 2, 1)

4(1, 1, 0, 0, 2)

1(0, 1, 0, 0, 0)

Sondaje 5(0, 0, 0, 0, 5)

2(0, 0, 0, 2, 0)

3(0, 0, 0, 1, 2)

1(0, 0, 0, 0, 1)

Mass-media 18(4, 0, 4, 2, 8)

14(2, 1, 7, 3, 1)

62(21, 9, 10, 10, 12

22(3, 5, 7, 3, 5)

Documentpublic 0 1

(1, 0, 0, 0, 0)7

(4, 1, 0, 2, 0)5

(4, 0, 0, 0, 1)

Impersonal 1(1, 0, 0, 0, 0)

2(0, 2, 0, 0, 0)

10(4, 1, 1, 1, 3)

2(1, 0, 1, 0, 0)

Total articolecandidat IonIliescu*

69 65 122 52

* Totalul articolelor despre Ion Iliescu ap\rute în perioada primului tur al campanieielectorale, s\pt\m^nile 2, 4, 5, 8 [i 9.

4.3. Frecven]a surselor de comunicare utilizate la mediatizareacandidatului Emil Constantinescu

Sursa decomunicare


Liber\Vocea

RomânieiDeclara]iacandidatului

12(1, 3, 3, 4, 1)

10(0, 3, 3, 4, 0)

14(3, 4, 3, 2, 2)

15(0, 4, 2, 7, 2)

Anturaj 6(0, 0, 1, 4, 1)

3(0, 1, 2, 0, 0)

4(0, 1, 2, 0, 1)

2(0, 2, 0, 0, 0)

Adversar 3(0, 0, 0, 3, 0)

5(0, 1, 2, 1, 1)

1(1, 0, 0, 0, 0)

7(1, 2, 1, 0, 3)

Electorat 1(0, 0, 0, 1, 0)

1(0, 0, 1, 0, 0)

1(0, 1, 0, 0, 0)

1(0, 0, 0, 0, 1)

Sondaje 0 1(0, 0, 1, 0, 0)

2(0, 1, 1, 0, 0)

1(0, 0, 0, 1, 0)

Mass-media 5(1, 0, 0, 0, 4)

5(0, 1, 2, 0, 2)

11(4, 0, 1, 3, 3)

13(6, 3, 0, 3, 1)

Documentpublic

5(1, 1, 1, 1, 1)

3(1, 0, 1, 1, 0)

9(1, 0, 0, 2, 6)

5(4, 0, 0, 1, 0)

Impersonal 0 0 0 0Total articolecandidat EmilConstantinescu*

31 30 41 45


ANEXE

208

4.4. Sursele de comunicare utilizate la mediatizarea candidatului Petre Roman

Sursa decomunicare


Liber\Vocea

României


7(0, 3, 2, 2, 0)

5(0, 1, 2, 1, 1)

1(0, 0, 0, 1, 0)

3(0, 0, 1, 0, 2)

Anturaj2

(0, 1, 1, 0, 0)1

(0, 1, 0, 0, 0)1

(1, 0, 0, 0, 0)3

(0, 1, 0, 0, 2)

Adversar6

(0, 0, 0, 4, 2)0

1(0, 0, 0, 1, 0)

9(2, 1, 0, 2, 4)

Electorat3

(1, 0, 1, 0, 1)0 0 0

Sondaje 05

(0, 0, 3, 1, 1)0 0

Mass-media 8(2, 1, 2, 1, 2)

2(1, 0, 0, 1, 0)

1(0, 0, 0, 1, 0)

7(2, 2, 1, 1, 1)

Documentpublic

1(0, 0, 0, 0, 0)

1 04

(1, 0, 0, 0, 3)

Impersonal 0 0 02

(0, 0, 0, 2, 0)Total articolecandidat PetreRoman*

25 19 2 25


5. Dinamica evenimentelor electorale

Teme EvenimentulZilei Adev\rul România

Liber\Vocea

RomânieiEvaluareacampanieielectorale

26(5, 3, 0, 11, 7)

36(3, 2, 25, 5, 3)

28(3, 1, 3, 3, 18)

31(2, 8, 9, 4, 8)

Conjuncturaelectoral\

24(0, 3, 5, 7, 9)

13(5, 3, 3, 2, 0)

41(3, 11, 8, 9, 10)

18(1, 3, 5, 3, 6)

Situa]ie grupsocial 0

8(2, 1, 1, 2, 2)

14(0, 3, 6, 1, 4)

1

Politica intern\/perspectivaelectoral\

6(0, 1, 0, 7, 2)

62(6, 18, 31, 4,

4)

41(8, 8, 5, 9, 11)

38(10, 10, 9, 5,

5)

ANEXE

209

Teme EvenimentulZilei Adev\rul România

Liber\Vocea

României

Politica intern\/perspectiva non-electoral\

32(7, 15, 3, 31,

1)

152(31, 49, 56,

12, 33)

33(7, 9, 10, 4, 20)

121(25, 34, 32,

15, 6)

6. Formulele jurnalistice de comunicare*

6.1. Mediatizarea campaniei preziden]iale** � s\pt\mânile 2, 4, 5, 8 [i 9

Campaniapreziden]ial\

EvenimentulZilei

Adev\rulRomâniaLiber\

VoceaRomâniei

Articol*** 45(0, 1, 3, 5, 36)

70(4, 1, 32, 18, 15)

57(0, 1, 2, 22, 32)

23(2, 3, 10, 1, 7)

{tire26

(0, 0, 1, 6, 19)45

(1, 1, 6, 21, 16)17

(0, 1, 0, 8, 8)10

(1, 0, 1, 3, 5)

Editorial7

(0, 3, 0, 2, 2)10

(2, 2, 1, 3, 2)15

(4, 1, 2, 4, 4)4

(0, 2, 1, 1, 0)

* Datele reprezint\ frecven]ele absolute rezultate din monitorizarea cotidienelor în primultur al campaniei electorale din 1996, respectiv s\pt\m^nile 2, 4, 5, 8 [i 9.

** În categoria �campania preziden]ial\� am inclus informa]ii vizând campania ca practic\politic\. În cazul editorialului, distinc]ia dintre �campanie electoral\� [i �campaniepreziden]ial\� nu a putut func]iona atât de tran[ant.

*** Cifrele dintre paranteze reprezint\ frecven]a categoriilor în fiecare dintre s\pt\mânilere]inute pentru monitorizare.

6.2. Mediatizarea candida]ilor la Pre[edin]ie � s\pt\mânile 2, 4, 5, 8 [i 9

Candida]iiEvenimentul

ZileiAdev\rul

RomâniaLiber\

VoceaRomâniei

Articol205

(38, 24, 53, 46,44)

172(30, 34, 54, 20,

34)

178(48, 38, 17, 31,

44)

139(35, 28, 19, 23,

34)

{tire113

(12, 25, 23, 30,23)

45(1, 17, 16, 8, 3)

55(13, 17, 16, 9,

0)

36(7, 8, 13, 4, 4)

Editorial14

(3, 2, 4, 3, 2)8

(1, 1, 3, 1, 2)8

(1, 2, 3, 1, 1)12

(4, 1, 0, 3, 4)

ANEXE

210

6.3. Mediatizarea candidatului Ion Iliescu

Candida]iiEvenimentul

ZileiAdev\rul

RomâniaLiber\

VoceaRomâniei

Articol69

(22, 4, 14, 7,22)

65(12, 18, 15, 7,

13)

122(37, 23, 9, 23,

30)

52(11, 13, 10, 5,

13)

{tire12

(2, 6, 3, 1, 0)20

(13, 3, 3, 0, 1)19

(2, 12, 5, 0, 0)9

(5, 3, 1, 0, 0)

Editorial9

(3, 2, 3, 0, 1)5

(0, 1, 3, 0, 1)6

(1, 2, 3, 0, 0)4

(0, 1, 1, 0, 0)

6.4. Mediatizarea candidatului Emil Constantinescu

Candida]ii EvenimentulZilei Adev\rul România

Liber\Vocea

României

Articol31

(3, 4, 5, 12, 7)30

(1, 6, 11, 7, 5)41

(9, 7, 7, 6, 12)45

(11, 10, 3, 12, 9)

{tire12

(0, 4, 4, 4, 0)12

(7, 0, 5, 0, 0)16

(2, 2, 7, 2, 0)1

(0, 0, 1, 0, 0)

Editorial 0 0 06

(2, 1, 0, 0, 3)

6.5. Mediatizarea candidatului Petre Roman

Candida]ii EvenimentulZilei Adev\rul România

Liber\Vocea

României

Articol25

(3, 4, 6, 7, 5)19

(2, 3, 5, 6, 3)2

(1, 0, 0, 1, 0)26

(4, 4, 1, 5, 12)

{tire9

(0, 4, 2, 1, 2)5

(3, 0, 3, 0, 2)1

(0, 1, 0, 0, 0)1

(0, 0, 1, 0, 0)

Editorial1

(0, 0, 1, 0, 0)0 0

3(2, 0, 0, 1, 0)

ANEXE

211

7. Circula]ia discursului electoral:interven]ia candida]ilor în presa scris\

7.1. Modalit\]i de interven]ie discursiv\ a candida]ilor � s\pt\mânile 2, 4, 5, 8 [i 9

Modalit\]iEvenimentul

ZileiAdev\rul

RomâniaLiber\

VoceaRomâniei

Interviu5

(0, 0, 0, 4, 1)1

(0, 0, 0, 0, 1)1

(0, 0, 0, 0, 1)3

(0, 1, 1, 0, 1)

Dezbatere 0 1 0 0

Reproducereintegral\

7(2, 1, 0, 3, 1)

10(1, 3, 3, 1, 2)

7(2, 0, 0, 3, 2)

2(0, 0, 0, 0, 2)

Reproducerepar]ial\

75(13, 16, 23, 13, 10)

46(14, 10, 15, 4, 3)

26(4, 9, 7, 2, 4)

33(9, 7, 8, 4, 5)

Publicitateelectoral\

58(1, 3, 11, 12, 31)

48(1, 5, 8, 19, 15)

05

(0, 0, 1, 3, 1)Total articolecandida]i*

205 172 178 139

* Totalul articolelor privind candida]ii la Pre[edin]ie în s\pt\m^nile 2, 4, 5, 8 [i 9.

7.2. Ion Iliescu

Modalit\]iEvenimentul

ZileiAdev\rul

RomâniaLiber\

VoceaRomâniei

Interviu 1 0 0 1Dezbatere 0 1 0 0Reproducereintegral\

2 2 0 2

Reproducerepar]ial\

16(6, 2, 4, 1, 3)

19(4, 3, 9, 1, 2)

8(1, 3, 2, 0, 2)

16(4, 2, 5, 2, 3)

Publicitateelectoral\

11(0, 0, 3, 4, 4)

8(1, 0, 0, 3, 4)

05

(0, 0, 1, 3, 1)Total articolecandidat*

69 65 122 52

* Totalul articolelor despre candidatul Ion Iliescu în s\pt\m^nile 2, 4, 5, 8 [i 9.

ANEXE

212


Modalit\]i EvenimentulZilei Adev\rul România

Liber\Vocea

RomânieiInterviu 0 0 1 0Dezbatere 0 1 0 0

Reproducereintegral\

5(1, 1, 1, 1, 1)

3(0, 0, 1, 0, 2)

7(2, 0, 0, 3, 2)

0

Reproducerepar]ial\

11(2, 4, 1, 1, 3)

12(3, 3, 3, 2, 1)

18(3, 4, 6, 3, 2)

11(2, 4, 1, 2, 2)

Publicitateelectoral\ 0

7(0, 0, 0, 2, 5)

0 0

Total articolecandidat* 31 30 41 45

* Totalul articolelor despre candidatul Emil Constantinescu în s\pt\m^nile 2, 4, 5, 8 [i 9.

7.4. Petre Roman

Modalit\]i EvenimentulZilei Adev\rul România

Liber\Vocea

RomânieiInterviu 0 0 0 0Dezbatere 0 1 0 0Reproducereintegral\ 0 1 0 0

Reproducerepar]ial\

13(2, 3, 3, 3, 2)

4(1, 0, 2, 0, 1)

03

(1, 1, 1, 0, 0)Publicitateelectoral\ 1 1 0 0

Total articolecandidat* 25 19 2 26

* Totalul articolelor despre candidatul Petre Roman în s\pt\m^nile 2, 4, 5, 8 [i 9.

ANEXE

213

BIBLIOGRAFIE

Ahonen, Pertti (ed.) (1993), Tracing the Semiotic Boundaries of Politics, Mouton deGryter.

Adam, Jean-Michel (1992), Les textes: types et prototypes (récit, description, argu-mentation, explication et dialogue), Nathan, Paris.

Adam, Jean-Michel (1994), Le texte narratif, Nathan, Paris.Andrews, Richard (ed.) (1992), Rebirth of Rhetoric � Essays in Language, Culture and

Education, Routledge, Londra.Ang, Jen (1992), �Culture et communication � Pour une critique ethnographique de la

consommation des médias dans le système médiatique transnational�, inHERMES, 11-12, CNRS Éditions, Paris.

Arblaster, Anthony (1987), Democracy, University of Minnesota Press, Minneapolis.Armengaud, Françoise (1993), La pragmatique, PUF, Paris.Baltazar, Michel Martin (1994), Analyse motivationnelle du discours, Hatier/Didier,

Paris.Beaud, Paul; Flichy, Patrice; Pasquier, Dominique; Queré, Louis (1997), Sociologie

de la communication, CNET/RÉSEAUX, Paris.Bealey, Franck (1988), Democracy in the Contemporary State, Clarendon Press,

Oxford.Blommaert, Jan; Verschueren, Jef (ed.) (1991), The Pragmatics of Intercultural and

International Communication, John Benjamins Publishing Company, Amsterdam,Philadelphia.

Blumler, Jay G. (1990), �Elections, The Media and the Modern Publicity Process�, inPublic Communication. The New Imperatives, Ferguson (ed.).

Bonnafous, Simmone; Veron, Eliseo (1989), �La télévision politique�, in MOTS, 20,Paris.

Bourdieu, Pierre; Wacquant, Loïc J.D. (1992), An Introduction to Reflexive Sociology,The University of Chicago.

Bourdieu, Pierre (1992), Ce que parler veut dire, Fayard, Paris.Bourdon, Jerome (1992), �Télévision et symbolique politique�, in HERMES, 11-12,

CNRS Éditions, Paris.Brennan, Geoffrey; Lomasky, Loren (1993), Democracy and Decision. The Pure

Theory of Electoral Preference, Cambridge University Press, Cambridge.Breton, Philippe (1995), �Médias, médiation, démocratie: pour une épistémologie

critique des sciences de la communication politique�, in HERMES, 17-18,CNRS Éditions, Paris.

214

Buchanan, Bruce (1991), Electing a President, The Markle Commission Research onCampaign 1988, University of Texas Press, Austin.

Buchell, Graham (ed.) (1991), The Foucault Effect � Studies in Governmentality,Harvester, Wheatsheaf.

Bres, Jacques (1994), La narrativité, Duculot (Champs linguistiques).Calhoun, Craig (ed.) (1994), Social Theory and Politics of Identity, Blackwell, Oxford,

Cambridge.Calhoun, Craig (ed.) (1992), Habermas and the Public Sphere, The MIT Press,

Institute of Technology, Cambridge, Massachusetts.Chaffee, Steven (ed.) (1975), Political Communication, Sage, Londra.Courtine, J.J. (1981), �Analyse du discours politique�, in Langages, 62, iunie.Charaudeau, Patrick (1998), Discours médiatique de l�information, INA, Paris.Charaudeau, Patrick; Ghiglione, R. (1997), Le talk-show ou la parole confisquée,

Dunod, Paris.Charaudeau, Patrick (1992), Grammaire de sens et de l�expression, Hachette, Paris.Charaudeau, Patrick (1991), La télévision. Les débats culturels �Apostrophes�, Didier

Érudition, Paris.Charaudeau; Chabrol; Houdebine (1988), La presse: produit, production, récep-

tion, Didier Érudition, Paris.Charaudeau, Patrick (1983), Langage et discours � Éléments de sémiolinguistique

(théorie et pratique), Hachette, Paris.Dahl, Robert (1989), Democracy and Its Critics, Yale University Press, New Haven,

Londra.Dahlgren, Peter (1995), Citizenship, Democracy and the Media, Sage, Londra.Dayan, Daniel; Katz, Elihu (1992), Media Events. The Live Broadcasting of History,

Harvard University Press.Denton, Robert E.Jr.; Woodward, Gary C. (1990), Political Communication in

America, Praeger Series in Political Communication, Londra.Dryzeck, John S. (1994), Discoursive Democracy: Politics, Policy and Political

Science, Cambridge University Press, Cambridge.Ducrot, Oswald (1991), Dire et ne pas dire. Principes de sémantique linguistique,

Éditeurs des arts, Paris.Ducrot, Oswald (1980), Les mots du discours, Éditions Minuit, Paris.Ferguson, Marjorie (ed.) (1990), Public Communication. The New Imperatives, Sage,

Londra.Ferry, Jean Marc (1992), �Sur la responsabilité à l�égard du passé. L�éthique de la

discussion comme éthique de la rédemption�, in HERMES, 10, CNRS Éditions,Paris.

Foucault, Michel (1969, 1995), The Archeology of Knowledge, Routledge, Londra.Gamson, William (1992), Talking Politics, Cambridge University Press, Cambridge.Gerstlé, Jacques (1998), �Effets des médias et transformation de l�espace public�, in

Les enjeux de la communication politique, Institutul de Sociologie, Bucure[ti.

BIBLIOGRAFIE

215

Gerstlé, Jacques (1996), �La persuasion de l�actualité télévisée�, in POLITIX, Revuedes sciences sociales du politique, 37, Paris.

Gerstlé, Jacques (1996), �L�information et la sensibilité des électeurs à la conjoncture�,in Revue française de science politique, 5, Presses de Sciences, Paris.

Giddens, Anthony (1984), The Constitution of Society. Outline of the Theory ofStructuration, Polity Press, Cambridge.

Goffman, Erving (1973), La mise en scène de la vie quotidienne, vol. 2, Les relationsen public, Éditions Minuit, Paris.

Gonzenbach, William J. (1992), �The Conformity Hypothesis: Empirical Consi-derations for the Spiral of Silence�s First Link�, in Journalism Quarterly,vol. 69, 3.

Goodin, Robert T. (ed.) (1996), The Theory of Institutional Design, CambridgeUniversity Press, Cambridge.

Guilhaumou, Jacques; Maldidier, Denise; Robin, Régine (1994), Discours et archive,Mardaga.

Habermas, Jürgen (1987), Théorie de l�agir communicationnel, Fayard, Paris.Habermas, Jürgen (1978), L�espace public: Archéologie de la publicité comme

dimension constitutive de la société bourgeoise, Payot, Paris.Hall, Stuart (1994), �Codage/Décodage�, in RÉSEAUX, 68, Les Théories de la

réception, CNET/CNRS, Paris.Haman, Philippe (1993), Du descriptif, Hachette, Paris.HERMES, 17-18 (1995), Communication et politique, CNRS Éditions, Paris.HERMES, 11-12 (1992), À la recherche du public, CNRS Éditions, Paris.HERMES, 4 (1989), Le nouvel espace public, CNRS Éditions, Paris.Hirst, Paul (1990), Representative Democracy and Its Limits, Polity Press, Cambridge.Hinnenkamp, Volker (1991), �Talking a Person into Interethnic Distinction: a

Discourse Analytic Case Study�, in The Pragmatics of Intercultural and Inter-national Communication, ed. Blommaert, Jan; Verschueren, Jef (1991).

Hoffman, John (1988), State, Power and Democracy � Contentions Concepts inPractical Political Theory, St. Martin�s Press, New York.

Hoffman-Osborne, Timothy V. (1991), Politics/Sense/Experience. A Pragmatic Inquiryinto the Promise of Democracy, Cornell University Press, Ithaca, Londra.

Holbrook, Thomas M. (1996), Do Campaigns Matter?, Sage, Londra.Inkeles, Alex (1991), On Measuring Democracy � Its Consequences and Concomitants,

Transaction Publishers, New Brunswick.Iyengar, Shanto; Kinder, Donald D. (1987), News that Matter, The University of

Chicago Press, Chicago.Kaid, Gerstlé, Sanders (1991), Mediated Politics in Two Cultures � Presidential

Campaigning in the US and France, Praeger, Londra.Keane, John (1991/1996), The Media and Democracy, Polity Press, Cambridge.Laforest, Marty (1996), Autour de la narration, Nuit Blanche Éditeur.Livingstone, Sonia; Lunt, Peter K. (1992), �Un public actif, un téléspectateur

critique�, in HERMES, 11-12, CNRS Éditions, Paris.

BIBLIOGRAFIE

216

Maingueneau, Dominique (1996), Les termes clés de l�analyse du discours, Seuil,�Mémo�, Paris.

Maingueneau, Dominique (1993), Le contexte de l��uvre littéraire. Énonciation,écrivain, société, Dunod, Paris.

Maingueneau, Dominique (1991), L�analyse du discours. Introduction aux lectures del�archive, Hachette, Paris.

Maingueneau, Dominique (1987), Nouvelles tendances en analyse du discours,Hachette, Paris.

Maingueneau, Dominique (1984), Genèse du discours, Mardaga.Miège, Bernard (1995), �Médias, médiations et espace public�, in L�espace public et

l�emprise de la communication (ed. Pailliart), Ellerg, Grenoble.Miller, William L. (1991), Media and voters: The Audience Content and Influence of

Press and Television at the 1987 General Election, Clarendon Press, Oxford.Moeschler, Reboul (1996), Dictionnaire de la pragmatique, Hachette Supérieur, Paris.Morley, David; Kevin, Robins (1995), Spaces of Identity. Global Media, Electronic

Landscapes and Cultural Boundaries, Routledge, Londra, New York.Morley, David (1992), �La réception des travaux sur la réception. Retour sur «Le

Public de Nationwide»�, in HERMES, 11-12, CNRS Éditions, Paris.Muchielli, Alex (1996), Les sciences de l�information et de la communication, Hachette

Supérieur, Paris.Myron, Levine A.; Peacock, F.E. (1992), Presidential Campaigns and Elections

Issues. Images and Partisanship, Publisher Inc., Ithaca, Illinois.Nash, Cristopher (ed.) (1990), Narrative in Culture. The Uses of Storytelling in the

Sciences: Philosophy and Literature, Routledge, Londra.Negrine, Ralph (1996), The Communication of Politics, Sage, Londra.Neveu, Erik (1995), �Les sciences sociales face à l�espace public, les sciences sociales

dans l�espace public�, in L�espace public et l�emprise de la communication (ed.Pailliart), Ellerg, Grenoble.

Norris, Cristopher (1992), Uncritical Theory � Postmodernism, Intellectuals and theGulf War, Lawrence & Wishart, Londra.

Orrechioni-Kerbrat, Catherine (1986), L�implicite, Armand Colin, Paris.Pailliart, Isabelle (coord.) (1995), L�espace public et l�emprise de la communication,

Ellerg, Grenoble.Parret, Herman (1987), Sublimul cotidianului, Meridiane, 1996.Paquot, Thierry (1993), �L�espace de la parole � Réflexion sur deux modèles histo-

riques d�espace public�, in HERMES, 10, CNRS Éditions, Paris.Perry, Geraint; Moran, M. (ed.) (1994), Democracy and Democratization, Routledge,

Londra.Pharo, Patrick (1991), Politique et savoir-faire. Enquête sur les fondements du lien

civil, L�Harmattan, Paris.Queré, Louis (ed.) (1993), La Théorie de l�action. Le sujet pratique en débat, CNRS

Éditions, CNRS Sociologie, Paris.

BIBLIOGRAFIE

217

Queré, Louis (1991), �D�un modèle epistémologique de la communication à un modèlepraxéologique, in RÉSEAUX, 46-47, CNET, Paris.

Recanati, François (1979), La transparence et l�énonciation � Pour introduire à lapragmatique, Éditions du Seuil, Paris.

Reichley, James A. (ed.) (1987), Elections American Style, The Brookings Institution,Washington DC.

Reese, Stephen D. (1991), Mediating the Message, Longman, Londra.RÉSEAUX, 75 (1996), Le Temps de L�Événement, CNET, Paris.RÉSEAUX, 62 (1993), Les Conventions, CNET, Paris.Robins, Bruce (ed.) (1993), The Phantom Public Sphere, University of Minnesota

Press.Rorty, Richard (1989), Contingency, Irony and Solidarity, Cambridge University Press,

Cambridge.Scannell, Paddy; Schlesinger, Philip; Sparks, Colin (ed.) (1992), Culture and Power.

A Media Culture & Society Reader, Sage, Londra.Searle, John (1985, 1983), L�Intentionalité, Éditions Minuit, Paris.Sedeberg, Peter C. (1984), The Politics of Meaning � Power and Explanation in the

Construction of Reality, The University of Arizona Press.Silverstone, Roger (1994), Televiziunea în via]a cotidian\, Polirom, Ia[i, 1999.Sommers, Margaret R.; Gibson, Gloria D. (1994), �Narrative and Social Identity�,

in Social Theory and Politics of Identity, ed. Craig Calhoun Blackwell, Oxford,Cambridge.

Spragens, Thomas A.Jr. (1990), Reason and Democracy, Duke University Press,Durham, Londra.

Tassin, Étienne (1992), �Espace commun ou espace public? L�antagonisme de lacommunauté et de la publicité�, in HERMES, 10, CNRS Éditions, Paris.

Thompson, John B. (1990), Ideology and Modern Culture. Critical Social Theory inthe Era of Mass Communication, Polity Press with Blackwell Publishers Ltd.,Cambridge.

Touraine, Alain (1989), �Communication politique et crise de la représentativité�, inHERMES, 4, Le nouvel espace public, CNRS Éditions, Paris.

Trognon, Alain; Larue, Janine (1994), Introduction à la pragmatique du discourspolitique, Armand Colin, Paris.

Dijk, Teun A. (ed.) (1997), Discourse as Structure and Process (vol. 1); Discourse asSocial Interaction (vol. 2), Sage, Londra.

Van Peer, Willie (ed.) (1989), The Taming of the Text, Routledge, Londra.Vermeer, Pons Jan (ed.) (1987), Campaigns in the News. Mass-Media and Con-

gressional Elections, Greenwood Press.Veron, Eliseo (1991), �Pour en finir avec la communication�, in RÉSEAUX, 46-47,

CNET, Paris.Verstraeten, Hans (1994), The Media and the Transformation of the Public Sphere,

CeMeSo (Centre for Media Sociology).

BIBLIOGRAFIE

218

Vignaux, Georges (1988), Le discours, acteur du monde, Ophrys, Paris.Vion, Robert (1992), La communication verbale � Analyse des interactions, Hachette,

Paris.Wolf, Mauro (1992), �Recherche en communication et analyse textuelle�, in HERMES,

11-12, CNRS Éditions, Paris.Zac, Lilian (1989), The Politics of Silence. Logical Resources and Argentinian Military

Discourse, University of Essex.Wolton, Dominique (1992), �Les contradictions de l�espace public médiatisé�, in

HERMES, 11-12, CNRS Éditions, Paris.Wolton, Dominique (1998), Penser la communication, Flammarion, Paris.

BIBLIOGRAFIE

219

Psihologie aplicat\

au ap\rut:

Vasile Pavelcu � Elogiul prostieiAdrian Neculau � Memoria pierdut\Adrian Neculau, Gilles Ferréol � Aspecte psihosociale ale s\r\cieiCamelia Beciu � Politica discursiv\. Practici politice `ntr-o campanie electoral\

în preg\tire:

Jean-Claude Rouchy � Grupul � spa]iu de analiz\

Psihologie

au ap\rut:

Adrian Neculau (coord.) � Psihologie social\. Aspecte contemporaneAndrei Cosmovici � Psihologie general\W. Doise, J.-C. Deschamps, G. Mugny � Psihologie social\ experimental\Adrian Neculau, Gilles Ferréol (coord.) � Minoritari, marginali, exclu[iConstantin Cuco[ � Minciun\, contrafacere, simulare. O abordare

psihopedagogic\Mielu Zlate (coord.) � Psihologia vie]ii cotidieneR.Y. Bourhis, J.-P. Leyens (coord.) � Stereotipuri, discriminare [i rela]ii

intergrupuriSerge Moscovici � Psihologia social\ sau ma[ina de fabricat zeiAdrian Neculau (coord.) � Câmpul universitar [i actorii s\iAdrian Neculau (coord.) � Psihologia câmpului social. Reprezent\rile socialeJ. Barus-Michel, F. Giust-Desprairies, Luc Ridel � Crize. Abordare

psihosocial\ clinic\Andrei Cosmovici, Lumini]a Iacob (coord.) � Psihologie [colar\{erban Ionescu � Paisprezece abord\ri în psihopatologieSerge Moscovici (coord.) � Psihologia social\ a rela]iilor cu cel\laltWillem Doise, Gabriel Mugny � Psihologie social\ [i dezvoltare cognitiv\Ana Stoica-Constantin, Adrian Neculau (coord.) � Psihosociologia rezolv\rii

conflictuluiAndré Sirota � Conduite perverse în grupAdrian Neculau, G. Ferréol (coord.) � Psihosociologia schimb\riiMircea Miclea � Psihologie cognitiv\. Modele teoretico-experimentale

220

Mielu Zlate � Psihologia mecanismelor cognitiveGilles Ferréol (coord.) � Identitatea, cet\]enia [i leg\turile socialeMielu Zlate � Introducere în psihologieIon Dafinoiu � Elemente de psihoterapie integrativ\Eva Drozda-Senkowska � Psihologia social\ experimental\Cornel Hav^rneanu � Cunoa[terea psihologic\ a persoanei. Posibilit\]i

de utilizare a computerului în psihologia aplicat\

în preg\tire:

Adrian Neculau, Pierre De Visscher (coord.) � Dinamica grupurilor.Texte de baz\

Sociologie. Antropologie

au ap\rut:

Petre Andrei � Sociologie general\Elisabeta St\nciulescu � Teorii sociologice ale educa]ieiIon I. Ionescu � Sociologia [coliiElisabeta St\nciulescu � Sociologia educa]iei familiale (vol. I, II)Traian Rotariu, Petru Ilu] � Ancheta sociologic\ [i sondajul de opinieJoachim Wach � Sociologia religieiPetru Ilu] � Abordarea calitativ\ a socioumanuluiGilles Ferréol (coord.) � Dic]ionar de sociologieP. Andrei � Sociologia revolu]iei. Studii de sociologie politic\Claudette Lafaye � Sociologia organiza]iilorIon I. Ionescu � Sociologii constructivisteNicu Gavrilu]\ � Mentalit\]i [i ritualuri magico-religioaseFrançois de Singly, Alain Blanchet, Anne Gotman, J.-C. Kaufmann � Metode

ale anchetei sociologice: chestionarul [i interviulGabriel B\descu, Irina Culic, Mezei Elemér, Cornelia Mure[an, Traian Rotariu

(coord.) � Metode statistice aplicate în [tiin]ele socialeªtefan Buzãrnescu � Sociologia civilizaþiei tehnologiceJean Copans � Introducere în etnologie ºi antropologieFrançois Laplantine � Descrierea etnograficãPetru Iluþ � Iluzia localismului ºi localizarea iluziei. Teme actuale

de psihosociologieClaude Rivière � Socio-antropologia religiilorDumitru Sandu � Spa]iul social al tranzi]ieiIoan M\rgineanu � Proiectarea cercet\rii sociologiceBernard Lahire � Omul plural. C\tre o sociologie psihologic\

221

în preg\tire:

Albert Ogien � Sociologia devianþei

{tiin]e politice

au ap\rut:

Vladimir Tism\neanu � Reinventarea politicului. Europa R\s\ritean\de la Stalin la Havel

Vladimir Tism\neanu � Mizeria utopiei. Criza ideologiei marxisteîn Europa r\s\ritean\

Alina Mungiu-Pippidi (coord.) � Doctrine politice. Concepte universale[i realit\]i române[ti

Aurelian Cr\iu]u � Elogiul libert\]ii. Studii de filosofie politic\Giovanni Sartori � Teoria democra]iei reinterpretat\Adrian-Paul Iliescu, Emanuel-Mihail Socaciu (coord.) � Fundamentele g^ndirii

politice moderne. Antologie comentat\Terence Ball, Richard Dagger � Ideologii politice contemporane

în preg\tire:

Vasile Boari � Alternative est-europeneStelian T\nase � Teoria elitelor

222

223

Bun de tipar: august 2000. Ap\rut: 2000Editura Polirom, B-dul Copou nr. 4 � P.O. Box 266, 6600, Ia[i

Tel. & Fax (032) 21.41.00; (032) 21.41.11;(032) 21.74.40 (difuzare); E-mail: [email protected]

Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7;Tel.: (01) 313.89.78, E-mail: [email protected]

Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r.l.str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucure[ti

Tel./Fax: 210.51.90

224

Documents

Camelia Beciu Politica Discursiva