@ Editura EIKONBucuregti, Str. Smochinului nr. 8, sector 1,

cod poqtal 031310, Romdnia

Difuzare / distribulie carte: tel/fax: 021 348 1474mobil: 0733 l3l I45,0728 084 802e- mail: difuzar e @ edituraeikon. ro

Redacfia: tel:021 348 1474mobil 0728 084802,0733 L31 145e-mail: contact@edituraeikon.roweb: www.edituraeikon.ro

Editura Eikon este acreditati de Consiliul Nafionalal Cercetirii $tiinfifice din RomAnia (CNCS)

Descrierea CIP este disponibih la Biblioteca Nalionali. a Rominiei

ISBN: 978-60 6-7 11 -426-3

Editor: Valentin Ajder

Hans Bergel

CANDVINVULTURII

(Vol. I)

roman istoric-

Traducere din limba germane de George Gu{u

Prefali de Mihaela Malea Stroe

HKolllBucuregti 2016

CUPRINS

Prefati

Capitolul ITATAL PITIC, CEI $APTE FII CAT GOLIAT $I

VARA PASTORALA iN SATBATICIA CARPATILORMERIDIONALI / II

iNroeRcn*ro oETfiTLIu.t ACASA, cA iNVREMURI ANCESTRALE, CU O COAJA DE PAINE $I

CU MEDALIA ,,MERITULUI OSTASESC" iNBUZUNARUT zoRdNlurr AL IANTALoNTLoR / 43

Capitolul IIISANII ISTORICE$TE FERTILI AI SEMIRAMIDEICARIODAVA, URSUL BLOND $I MOARTEA DIN

pApuRne ETERNET cREATrr / s3,

Capitolul IVCALUGARUL DIN PE$TERA, PE NUMELE LUI

pAnINTBTE EVGHENIE, $I CAMARA CU BUCATE DINspANTe SCRIPTURA Izg

Capitolul VPRIVIGHETOAREA DE PE nAuT PIAVE DIN NORDUL

ITALIEI $I PRIVIGHETOEREA DIN HARGHITA,iN TReNSTLVANIA pn nASARIT / 105

HANS BERGEL

Capitolul VIDUPA CE A CALATORIT iN AMERICA,

THOMAS HARDT REVINE iN PAPURTLE LUMINOASECU ZAMBETUL LUI STRANIU, TEMERAR /123

Capitolul VIIJOCUL DE-A NIBELUNGII, BATRANUL RABIN $I OM-

NIPREZENTUL DUMNEZEU I 133

Capitolul VIIIMAI MULTE POPOARE ADUNATE SUB MARUL

GRAVENSTEINER PETREC iN CNANWA, UN OMCARE NU VREA RAZBOiUL SI NISTE

cArNr DE LUPTA DrN ANTrcuirni. t t+z

Capitolul IXINCENDIUL DE SUB PIATRA CRAIULUI, CAND NU

S-AU MAI VAZUT NICI CERUL, NICI PAMANTUL, CIDOAR UN FOC UNIVERSAL

Capitolul XFURTUNILE SIBERIENE CARE TREC PESTE

MARI $I TARI SI PEISAJELE BEETHOVENIENEDE BUN RAMAS / 171

UN REGE ',

o.o*Sfi8|i}fr]r-.,, SAU CINSTEA

^ UNEI INVITATII AUTOGRAFE, UN REBEL iIINTOARCE SPATELE gATRANET CURVE EURoPA / 19I

cALArr, suplrcrul :lnu!?Ktit n,o,ru,, suvERANAL LUI GOETHE / 215

Capitolul XIIICASTELUL DE SUB PISCURILE CARPATINE

$I CAPUL DE URS CIOPLIT DE CARESE SPERIE REGELE / 261

Cdnd vin vulturii

Capitolul XIVVANATI-L, CACI GANDE$TE! oMoRATI-L iN BATAIE,cACr GANDE$TE| RASTTGNTTT-L, CACI CANDE$TE!

VAI DE CEL CARE GANDESTEI I 287

Capitolul XVDISCUTIA BUNICILOR INAINTE DE CULCARE, SPE-

RANTA NESABUITA A POPOARELOR $I PUMNULASASINULUI ROSU / 297

Capitolul XVICU PRIVIRE LA NAIVITATEA ABSOLUTA A CELORCARE FOLOSESC SALUTUL HITLERIST, RELATARE

DESPRE O SUGRUMARE iN MASA $I DESPRE BARBA-RIA CELOR CARE NU GANDESC i 319

Capitolul XVII -

ZGUDUITOARELE AMINTIRI DE CALATORIE ALE PA-RINTELUI EVGHENIE, RECOLTA MORTII

SI SFARSITUL VERII / 339

Caprrolul I

Tatdl pitic, cei gaptefii cht Goliat

;i vara pastorald in sdlbdticiaC ar p a{il o r M e r i di o n ali

An de an se repeta ,,marea acliune de clutare in-treprinsi de intreaga familidi cum o numise mltuga Eli-saSeth cu glasul tremurind de furie. $i an de an, pirinliimei, bunicii, mltugile, unchii, cilrorali se adiugau cAlivadintre numerogii lor prieteni gi cunosculi porneau decigisi mi caute, s6 mi giseascl Ei si m[ readuci domesti-cit in lumea civilizat6.. De altfel, minia mltuEii Elisabethn-avea nici o leg[turi cu mine. Eu gtiam lucrul 6sta. Lo-godnicul ei, unbm instirit care trdia cu ideea ci avind6ani poate obline orice, tot amina nunta de ani de zile.Nimeni nu binuia ci gregeala lui avea s[ se sfirgeasci cuo tragedie.-,,Marea ciutare intreprinsd de intreaga familie" se

repeta in fiecare septembrie. Se pornea, fireqte, o dati cuvenirea verii cind, chiar din prima zi dupd incheiereaanului gcolar, o bdteam pe mama at?Jtala cap, pAni imiingiduia si plec in Valea Mdldiegtiului, in Carpalii Me--

ridionali, impreuni cu tatil ei, bunicul Hardt. Bunicul,care la vremea aceea trecuse cu pulin de gaizeci de ani,nu se amesteca. Dar cAnd ii comunicam succesul tratati-velor mele imi frcea cu ochiul, zicindu-mi in felul lui sec:

,,P[i atunci - s-o pornim sPre Miliiegti."Acolo-gi linea el cele o mie cinci sute de oi caracul

gi merinos impirlite in dou[ turme, cea mai mare fiinddati in grija citorva plstori romAni de la o gospod[rielirineasii-singuratici de munte, de lingi Fundata, din

t2 HANS BERGEL

{inutul invecinat cu Piatra Craiului - unui om care aveagapte feciori. Omul se numea badea Licu. Era scund, sub-lirel gi cu trupul ugor incovoiat intr-o parte. Feciorii erauinalli, puternici ca nigte urgi gi temeraii. Cine il vedea pepipernicitul de tatd pe ldngd cei gapte feciori dddea ne-dumerit din cap. Cdci nimeni nu putea si-gi explice cumdintr-un asemenea omulef tibdcit putuse s[ iasi o ceatide indivizi inalli ca brazii.

Pe toati intinderea poienelor alpine de pe masivelemuntoase, prlpistioase, situate intre trecdtoarea Predea-lului la est gi cea a Branului la vest, badea Licu era vestitprintre proprietarii de oi qi comercianlii de ldnd ca unstinar pe care te puteai bizui. Sim{ul prevederii gi ordi-nii il determinase de altfel s[-qi boteze feciorii - trei pe-rechi de gemeni gi unul venit singur pe lume - in ordineanagterii, dupi alfabet. Accentul cidea pe ultima silabi anumelor care erau Aron, Bogdan, Constantin, Dragomir,Emil, Filip qi Gordan. Aron gi Bogdan, mAndri piecumtatil lor, aveau fala lati, cirlionli negri gi nigte miini fine.Constantin gi Dragomir aveau plrul castaniu inchis, eraurg.pezi gi cu sdnge rece, pe cind blonzii Emil gi Filip erau,dimpotrivi, veseli gi iuli la mAnie. Cu toate ci la cei cinci-sprezece ani ai sii era cel mai tindr dintre ei, Gordan aveapornireaiute a frafilor sii, ba chiar ftcea impresia ci prinvinele s,ale curge gi seva fratelui siu geamln care doardintr-o lipsd de dibicie nu se mai niscuse. Era zg?rcltlavorbd, innegurat la chip gi avea ochi de culoarea unui lacglacial de munte. Muntenii de sub Bucegi gi Piatra Cra-iului ziceau cd cei gapte, cirora stareful cu barba tiiatbscurt, Dionisie Atanasiu, de la ministirile din pegterilede la Schit le pusese numele de ,,pretorieni'] erau mereunedespirlifi. Atragi intr-o inciierare la o horl de dumi-nic[, dintr-un sat, din cauzaunei fete frumoase, puseserbpe fugi toatl turma de flicii din Tohanul Vechi - fiecare1l ridicase pe cite unul dintre atacatori de ceafb gi de turulpantalonilor, inc6t riseseri tot ceea ce le stdtuse in cale.Oamenii povestesc ci Bogdan i-ar fi strigat fratelui siugeamin: ,,Ei, Aron, mai ai nevoie de incl unul?'] arun-cindu-i- I pe primul care-i iegea in cale.

Cdndvinvulturii 13

Badea Licu fusese angajat de mai mulli ani ca gefde stAni de citre bunicul meu care, spre deosebire deconafionalii sii germani care triiau pe aceste meleagurica lirani, megtegugari gi negustori alituri de unguri, ro-mdni, evrei gi ligani, cregtea mai degrabi oi gi cai, ftcAndnego! cu lemn,-cumpirAnd gi vinzAnd piduri, exploa-tind joagire, preferAnd si fie mai tot timpul pe drumuridecAt si ob$ni un venit linigtit.

Locuiam la RAqnov. Acesta era un tirg situat laextremitatea sudicl a Podigului Transilvaniei, la poaleleCarpalilor, inavulit la vremea aceea prin cultivarea ex-tensivl a pidurilor gi cimpurilpr gi cunoscut pAni hitdeparte ca staliune climatericd. In timpul lunilor de var[,loCalitatea era populati atit de figuri proeminente dincercuri de artigti, inv[1a1i, politicieni gi mari industriagidin Bucureqti, IaEi gi Bragov, cAt gi de cercetagii in unifor-mi venifi din fel de fel de liri care se intilneau anual lamarginea cetilii la reuniunea corturilor lor nu_miti ,jam-boreb". Toate acestea ii confereau localitilii din iunie gi

pAni in octombrie o diversitate 9i o agitatie citadinl, iarbunicul fhcea cunogtin{i ba cu un general de armati iegitIa pensie, ba cu un vestit cercetitor botanist pe care-i in-vita la el gi-i aducea chiar gi in casa pirin{ilor mei.

Masivul albastru-cenugiu al Mun{ilor Bucegi do-mini in zona aceea intregul peisaj. Vedeam muntele dintrei locuri ale gospodiriei pirintegti. Mi duceam aco-lo ori de cdte oii voiam s[ fiu singur. Cel mai mult imipllcea si stau in coroana celui mai mare gi mai bltrinmer din imensa livadl, unul din soiul gravensteiner carein familie purta numele de ,,filosoful". Dar gi acoperi-gul micului pavilion Ia care ajungeam cifirAndu-ml peramurile m[rului ionatan aflat in imediata apropiere imiservea drept loc de refugiu, ca de altfel qi ochiul ferestreidin acopeiigul podului cAt o hall, de pe casa construitipe cele doui laturi ale curfii gi care nu avea nici mai multnici mai pulin decAt gaisprezece camere. Din toate acestetrei locuii, pe care sora mea Maria le numea ironic ,,lo-curile unei iinguritnli de sihastru'l vedeam culmea mun-telui cuvdrful Omu, de peste doui mii cinci sute de metri

t4 HANS BERGEL Cdndvinvulturii 15

Nu mi-ag fi putut imagina viala fbrl bunicul Hardt.Nu mi lua cu el numai in Bucegi, la turmele de oi, la cAinigi ciobani, ci gi in expediliile sale prin nesflrgitele piduriamestecate de pe culmile premontane. Pidurile incepeauchiar din spatele ultimelor case de la marginea localitl1ii.Erau dese gi greu de pitruns. Hoiniream prin poieniledealurilor dintre strimtoarea Cheia gi Castelul Bran desub Piatra Craiului, prin luminigurile fhcute de vAnt giprin desigurile dintre temelia Cetetii gi Poiana Bragovu-lui. Adesea mergeam cAte trei zilelarAnd {bri si intAlnimpicior de om, insofifi doar de fognetul brazilor gi de um-bra de sub frunzigul copacilor.

Bunicul se apleca din cind in cAnd smulgAnd citeun smoc de ierburi. Sau rupea din mers cAte un pumnde frunze de pe ramura unui tufig. Le mirosea gi le cer-ceta inainte de a le biga in traista din foaie de cort care-iatArna pe umir. Si zicea: ,,Privegte, Peter, ista-i un fir decoada-calului. Daci-l usuci in cuptor gi-l inmoi in apdrece, daci-l fierbi qi-l treci prin strecuritoare, chiar giun singur pahar pe ziface minuni..." Un sfert de orl maiftirziu spunea: ,,Bobilele astea de ienup[r sunt bune con-tra durerilor de cap gi te tlmiduiesc de indigestie. Cu olingurili din fiertura lor caidi omul cel slab igi recapitiputerile .$i rAdea: ,,Aproape ca ghimberul gi chili-ulJ' intimpul unui popas de prdnz sub fagii de pe Muntele deFier mi-a atras atenlia asupra a doui ciuperci care creg-teau nu departe de noi, una lAngi alta.- Pe asta de-aici, zise el ardtAndu-mi un burete cirnos,rogietic, pofi s-o m[ninci, se numeqte creasta-cocogului,clavaria... Dar diavolul otrivitor de lAngi ea poate trimi-te gi un armisar pe lumea cealalti. Ciuperca arita ca uncapit de baston gros, decojit. Savanjii il numesc amani-taphalloide.s, mai zise bunicul, cu o secreti gravitate pecare eu am sesizat-o, dar care nu-mi spunea mare lucru.

Ce-nseamni asta? l-am intrebat.Pii, mormii bunicul, pe limba noastri ii zice

,,ingeragul mor!ii".$i bigdnd ln traisti un pumn de urzici moarte

de pe pigunile povirnite dinspre Piatra Arsi unde vara

inilfime, atdt de aproape de mine de parci se'nil{a chiarde ldngi livadd, din collul cel mai indepirtat al gridinii.Drumul p6ni la urcugul spre valea ghe{arului Mdliiegtipornea din centrul localitdlii unde locuiau nemfii, ingospodlriile lor solide, trecdnd prin cartierul romAnescmirginag situat pe coasta muntelui, cu case mai scunde,apoi pe lAngi cele cdteva colibe din paianti ale figanilor,pe un pod de lemn, pe goseaua pietruit[ construitl desuedezi pini in inima marii vii a GhimbiEelului. P6-duri de fagi, stejari gi brazi printre care se amestecaumolizi qi tise acopereau ambele flancuri ale vlii care, cucAt pitrundeam mai adAnc printre dealurile premonta-ne, se apropiau tot mai mult de gbsea. Pe soseaua nete-di care strilucea gdlbui in soare se mergea cale de cincikilometri. De fiecare dat[ mergeam cu lrisura cu douiroli la care era inhimat Betyir, un cal roib indiritnicpe care-1 crescuse bunicul impreuni cu Pista-b6czi,unprieten ungur.

Bunicul meu era un blrbat carc pdrea firl vArst[.Era de staturi mijlocie, avea chef de viali gi nu numai c[privea lumea cu ironie gi umor spontan, dar se uita flriteami gi in ochii fiecirui om care se apropia de el. Purtao musta{i englezeasci, castanie, in jurul gurii arbora tottimpul un zAmbet, gi cu un briceag Solingen, in mAne-rul maroniu al cdruia fuseseri gravate numele gi figuradreaptd a prinlului Otto von Bismarck, igi tiia in dou[liglrile pe care gi le rdsucea singur, inainte de a blga unadin jumitifi intr-o cutie de argint plati gi tociti, previ-zuti cu frumoase gravuri pe capac gi de a o introduce pecealaltd intr-un port-ligaret pe care gi-l cioplise singurdin lemn de tei. Pe acesta qi-l vira intre dinfi in aga felln-cAt expresia voiogiei intempestive a chipului siu deveneagi mai pregnanti. Jineam foarte mult la bunicul cdruiaii spuneam, dupi numele de familie, bunicul Hardt. inlegituri cu tatdl tatilui meu, bunicul Hennerth, nu-mimai rimiseseri decdt nigte amintiri vagi. Murise pe cAndaveam cinci ani. Stitusem lAngd el, ma linuse de mini gii-am sim{it zvicnetul degetelor inainte de a se fi pribuEitin neant.

16 HANS BERGEL

lumina soarelui se llfbie pe tufele de liliac de munte inzumzditul bondarilor, bunicul imi zise:

Un tratament cu acest ceai de flori Ie face feme-ilor viafa mai ugoarl.

$tiam ci se referea la bunica, o femeie tlcuti cutrisituri fine gi pir atit de negru inc6t din catza lui i se

spunea, nu numai in familie, Spaniola. Adusese pe lumecinci copii, din care a pierdut patru de timpuriu datoritiunor boli, gi-i mai pierduse gi pe cei doi frafi ai ei maitineri, |ohannes gi Walter, cdzu[i in rlzboiul din 1914-1918. Provenea dintr-o familie bogati in care fusese alin-tati. Din toate astea ca gi din suferinfa multipll induratiii rimisese pini la b[trAnele o anume fragilitate. Buni-cul era intotdeauna foarte grijuliu cu ea.

CAnd ajungeam din nou acasi dup[ asemenea ex-peditii, traist'a dii foaie de cort era plin6 ochi. Buniculintindea ierburile cele vArtoase, plantele gi florile maimoi pe masa din bucitirie, le sorta qi le lega cozile cufire de a{[ albd preg[tite de bunica, pAn[ cAnd le vedeamaranjate toate pe mas[ dinaintea noastr6, unele lXngialtele, inviluite in nori de miresme. Nu zicea niciodatinici o vorbi in vreme ce tiia cozile gi firele de plante culimba asculitl de olel a briceagului de Solingen. Ducdn-du-mi dupi el pe scara intunecoasi linind pe bra! acelebuchete aromate de culori mai deschise sau mai inchise,pAni in podul pe ai clrui pereli albi se leginau deja cd-ieva duzini de alte legituri, mi se pirea cd era mult maidistractiv ceea ce fbceam decit orice gen de disculie. Le-giturile erau ofilite gi scuturate gi rispindeau in semiin-funeric o multitudine de mirosuri. Legiturile de ierburiproaspete le agifam alSturi de celelalte. $i ori de cAte oribunica suferea in iarna urmltoare de desele ei migrene,sau cAnd mama avea un guturai, cAnd unchiul Oskar {b-cea o crizd de reumatism, sau cAnd tata sau vecinul nos-tru Martin Eisendenk aveau dureri de la rinile rimasedin rSzboi sau cind vreo lluzi din vecini se pldngea destiri neplicute - atunci era chemat bunicul. El ascultaceea ce i se relata cu privire la simptomele bolii, aduceatulpini, flori sau frunze uscate din colecjia sa, punAnd si

Cdnd vin vulturii 17

se faci un ceai sau si se aplice un amestec anume. PAni gi

unchiul Oskar, medicul veterinar, ii cerea sfatul bunicu-lui in cazul unei vite bolnave. Pe doctorul Aristide Negugil chemau numai rareori, cu toate ci locuia vtzavi gi erabun prieten cu tata.

L-am intrebat pe bunicul:De unde gtii tu ce efect au frunzele gi ierburile

asupra oamenilor?- El mi-a zAmbit, aritAndu-mi palmele gi zicdnd:

- Aici - aici e totul. Cred ci ceva din plantele as-tea existi gi in ele.

- Adici e ceva din plante in palmele tale? l-amintrebat eu mirat.

Da. $i in plante e ceva din mine.Din tine?Pii altfel n-ai cum explica. Existi ceva atit ln

om cAt gi in plante. Ceva ce ne leagi.$i in animale? am intrebat eu dupi o pauzd..

Da, zise bunicul, gi in animale. Toli suntem le-gali unii de al1ii.

$i eu?

$i tu. Tocmai de aceea mi minAncl palmele deindati ce simt o planti medicinali prin apropiere. Chiargi cAnd e vorba de o planti otrivitoare, periculoasi. Am-bele lucruri existi mereu laolalti. Dozarea e decisivicAnd e vorba de viall sau de moarte.

Dar eu nu simt nimic in palme, zisei eu.Ai si-nvefi gi asta. Intr-un fel sau altul.Si cum anume?in orice om existi darul acesta. Trebuie doar

s[-l descoperi.

$i in pietre?Toli suntem legali unii de al1ii, pietrele se com-

pun gi ele in buni parte din acizi silicici ca qi omul. Iar innoi existi o amintire vagi in acest sens.

De ce-!i amintesc pietrele?De tot ceea ce a uitat omul. Nu trebuie decit si

redescoperim totul.$i cum anume?