1

CAPITOLUL 1 INTRODUCERE ÎN LOGISTICA AFACERII

1.1. Ce înţelegem prin Logistică? Ca origine, termenul Logistică provine din grecescul "λόγος" ("logos" = "raport, cuvânt, calcul, motiv, speech, vorbire"), iar ca utilizare domeniul militar a fost cel care l-a consacrat. Conform Oxford English Dictionary logistica este “The branch of military science having to do with procuring, maintaining and transporting material, personnel and facilities”. Anii 50 ai secolului 20 au reprezentat momentul „evadării” acestui termen din domeniul militar şi migrării lui către activitatea economico-socială. În cadrul cursului de faţă, aplicaţiile logisticii în domeniul economic sunt cele care vor face obiectul nostru de studiu. În cel mai general sens, Logistica desemnează ansamblul tehnicilor de gestiune / management a fluxurilor de resurse reale (bunuri, oameni, energie, servicii) şi de informaţii, dinspre locul de producere / achiziţie către locul de utilizare, astfel încât să fie respectate anumite cerinţe şi specificaţii ale consumatorilor, una dintre cele mai importante fiind legată de timp (a beneficia de bunul solicitat la momentul şi locul potrivit!). Acest ansamblu de tehnici vizează activităţi specifice din domenii precum aprovizionarea, transportul, gestiunea stocurilor, organizarea şi întreţinerea depozitelor de bunuri, mânuirea şi ambalarea bunurilor, producerea şi transmiterea informaţiilor, precum şi, din ce în ce mai mult, asigurarea securităţii fluxurilor de bunuri şi informaţii. Dacă iniţial toate aceste activităţi logistice erau executate de angajaţii şi departamentele fiecărei organizaţii în parte, creşterea deosebită a complexităţii activităţilor economice şi a structurilor de afaceri a condus în ultimele decenii la apariţia de companii specializate strict în domeniul logisticii. Mulţi dintre angajaţii acestor companii deţin certificarea profesională de Logistician sau Supply Chain Logistician – Logistician al Lanţului Ofertei, certificare oferită de către instituţii acreditate în acest scop (cum sunt de exemplu, Chartered Institute of Logistics & Transport (CILT) înfiinţată în Marea Britanie încă din anul 1919, sau Accenture Supply Chain Academy şi Chartered Institute of Purchasing & Supply din SUA). În România nu există încă un sistem de certificare pentru profesioniştii în domeniul logisticii, deşi activitatea ca atare a cunoscut o dinamică deosebită în ultimii ani. 1.2. Logistica – scurt istoric şi evoluţie Ca activitate practică, logistica precede cu mult primele încercări de transformare a sa într-o ştiinţă. Logistica a urmat un tipar comun multor domenii inginereşti, aplicaţiile militare dând un important impuls dezvoltării acesteia. Dacă operaţiunile militare ale armatelor relativ mici puteau fi auto-susţinute prin jefuirea populaţiilor din zonele de razboi, marile armate implicate ulterior în conflicte armate au necesitat un management adecvat al aprovizionării cu muniţie, echipament şi alimente. În acest sens Napoleon Bonaparte (cunoscut şi pentru motto-ul „O armată mărşăluieşte pe propriul său stomac”) este considerat un adevarat inovator deoarece (ceea ce numim noi astăzi) Supply Chain Management a permis armatelor conduse de el un grad mai mare de mobilitate decât cel de care au beneficiat oponenţii săi. Logistica a jucat un rol din ce în ce mai important în conflictele ulterioare, precum războiul civil din SUA şi cele două războaie mondiale din secolul 20, în care transportul proviziilor şi al trupelor a fost realizat de către un dispozitiv de mijloace de transport incluzând vagoane de marfă, nave maritime, fluviale şi mai apoi aeriene, calea ferată, traseele maritime şi fluviale, reţeaua de drumuri şi culoare aeriene. Aplicaţiile militare au continuat să joace un rol important în dezvoltarea logisticii ştiinţifice de-a lungul secolului 20. Avantajele progreselor făcute de tehnicile logistice în domeniul militar sunt

2

evidenţiate nu numai de către conflictele armate, dar şi de situaţiile de urgenţă provocate de calamităţi şi dezastre naturale. Nu întâmplător în astfel de situaţii armata este prima instituţie chemată să gestioneze şi coordoneze activităţile de salvare şi aprovizionare a supravieţuitorilor cu hrană, apă, îmbrăcăminte, corturi, alte dotări necesare vieţii zilnice. Abordarea cantitativă a problemelor manageriale este în mod uzual asociată cu Cercetările Operaţionale, ale căror origini sunt atribuite în mare parte necesităţii gestionării lanţurilor de aprovizionare peste Atlantic în timpul celui de al Doilea Război Mondial, precum şi teoriei aşteptării, dezvoltată iniţial pentru gestionarea servirii mesei pentru colectivităţile de soldaţi implicaţi în conflictul armat, dar şi a modelării traficului din centralele telefonice. Este interesant de amintit că metoda Simplex de rezolvare a modelelor liniare a fost dezvoltată în 1947 de către George Dantzig care a lucrat pentru U.S. Air Force. Totuşi, abordarea ştiinţifică a logisticii nu este chiar atât de recentă (anii 40 ai secolului 20). De exemplu, bine-cunoscuta formulă de calcul a comenzii optimale (EOQ – Economic Order Quantity) din gestiunea stocurilor (vezi Capitolul 4 al cursului) a fost publicată în anul 1913 (F.W. Harris. How many parts to make at once. Factory: the Magazine of Management. Vol. 10: 1913. pp. 135-136. Reprinted in Operations Research, 1990. Vol. 38, pp, 947-950), lucru ce denotă preocupări destul de intense pentru tehnicile cantitative de management încă din secolul 19. Dată fiind istoria sa destul de îndelungată, nu este deloc surprinzătoare astăzi larga răspândire şi utilizare (nu de puţine ori ambiguă) a termenului „Logistică”. 1.3. Ce presupune Gestiunea (Managementul) Logisticii? Logistica Afacerii poate fi definită astăzi ca fiind ştiinţa de a oferi (aduce) bunul / serviciul potrivit, în cantitatea potrivită, la momentul şi locul potrivit, la un preţ corect, în condiţii corespunzătoare specificaţiilor, pentru clientul potrivit. În esenţă ea este ştiinţa de a integra într-un proces continuu şi coerent activităţile care leagă şi fluidizează producţia din aproape toate sectoarele economice. U. S. Council of Logistics Management a propus următoarea definiţie (Brandimarte şi Zotteri, Introduction to Distribution Logistics, Wiley-Interscience, 2007):

Business logistics is the term describing the integration of two or more activities for the purpose of planning, implementing and controlling the efficient flow of raw materials, in-process inventory and finished goods from the point of origin to point of consumption. These activities may include, but are not limited to customer service, demand forecasting, distribution communications, inventory control, material handling, order processing, parts and service support, plant and warehouse site selection, procurement, packaging, return goods handling, salvage and scrap disposal, traffic and transportation and warehousing and storage.

Această definiţie, deşi datează din 1979 include atât aspecte manageriale, cât şi aspecte ce ţin de manipularea efectivă a bunurilor, care sunt mult mai pragmatice, fizic reprezentate în natură. În cursul de faţă vom fi preocupaţi preponderent de aspectele manageriale ale logisticii şi mai puţin de activităţile fizice care pot fi etichetate ca „logistică industrială”. În domeniul afacerilor, logistica este organizată în jurul conceptului de Gestiune a Lanţului Ofertei (Supply Chain Management - SCM), acoperind toate fluxurile şi stocarea bunurilor de la locul de origine (producţie) şi până la cel de consum (utilizare). În cadrul acestor activităţi, principalele atribuţii ale logisticianului includ Gestiunea Stocurilor, Achiziţia, Transportul, Amenajarea şi întreţinerea depozitelor, Consultanţa, precum şi tot ce ţine de organizarea şi planificarea acestor activităţi. În partea de aprovizionare a lanţului ofertei, o atenţie crescândă este acordată managementului relaţiilor cu furnizorii, achiziţiei şi proiectării contractelor. La celălalt capăt al lanţului,

3

managementul relaţiilor cu clienţii (CRM – customer relationship management) este un alt exemplu de problemă ce câştigă din ce în ce mai multă relevanţă. IC&T a avut şi are un impact deosebit asupra evoluţiei lanţurilor ofertei, dezvoltarea Internetului făcând posibil comerţul electronic, licitaţiile online, precum şi transferul şi uitlizarea în comun a bazelor de date foarte mari. Din punct de vedere al sistemelor informaţionale, introducerea sistemelor ERP (Enterprise Resource Planning) a creat cadrul interconectării lanţurilor ofertei cu alte arii funcţionale precum producţia, contabilitatea, etc. Alţi factori ce complică destul de mult crearea şi gestionarea lanţurilor ofertei sunt:

- Durata de viaţă redusă a produselor şi necesitatea personalizării implică reproiectarea continuă a lanţurilor ofertei. Chiar proiectarea unui anumit produs poate interacţiona cu logistica;

- Globalizarea a introdus un spectru larg de factori de risc cu impact asupra gestiunii lanţului ofertei: riscul de rată a dobânzii şi riscul politic sunt astfel de exemple;

- Disponibilitatea câtorva modalităţi de transport şi concentrarea producţiei în mari parcuri industriale are un impact deosebit asupra managementului activităţilor de transport.

- Managementul venitului şi al câştigurilor are un rol deosebit în transportul aeronautic şi în industria serviciilor, dar este foarte probabil să asistăm la o creştere a rolului şi în activitatea de distribuţie (asta dacă ne gândim la reducerile de preţ la final de sezon în cazul majorităţii lanţurilor de retail-işti);

- Problemele legate de mediu ne solicită să acordăm deasemenea atenţie şi reversului logisticii (studiu de impact al tuturor activităţilor logistice asupra mediului).

Spre deosebire de logistica afacerii, Logistica Producţiei desemnează activităţile specifice logisticii dedicate unui anumit domeniu de activitate. Scopul ei este centrat pe aprovizionarea ritmică a punctelor de lucru (maşini, utilaje) cu materiile prime şi materialele necesare, în cantitatea corespunzătoare şi la momentul potrivit. Acest domeniu al logisticii analizează activităţile specifice producerii unui anumit bun (domeniul micro-economic) şi el nu va face obiectul de studiu al cursului nostru. Gestiunea logisticii este acea componentă a lanţului ofertei care planifică, implementează şi controlează eficienţa şi eficacitatea fluxurilor bidirecţionale precum şi stocarea bunurilor, serviciilor şi a informaţiilor legate de acestea, între punctul de origine (producţie / cumpărare) şi cel de consum, astfel încât să respecte atât cerinţele consumatorilor cât şi prevederile legale. Aşa cum menţionam în paragraful anterior, iniţial toate companiile producătoare de bunuri / servicii îşi asigurau prin proprii angajaţi derularea activităţilor logistice. Aceşti angajaţi au fost grupaţi cu timpul în departamente specializate în logistică, pentru ca mai apoi să asistăm la apariţia companiilor specializate în furnizarea de servicii de logistică. Au existat şi există încă diferite grade de implicare a acestor companii (denumite şi „Terţă Parte” în logistică – „third-party logistics provider” se întâlneşte cu abrevierea 3PL, sau uneori TPL) în derularea activităţilor de aprovizionare, stocare, depozitare, transport al bunurilor şi serviciilor (vezi Tabelul 1).

Tabelul 1: Grade de implicare a terţilor în activităţile logistice Standard Transport Depozitare Stocuri Aprovizionare /

Gestiunea depozitării la client

Pondere în totalul

afacerilor în domeniul logisticii

1PL DA NU NU NU 60%

2PL DA DA NU NU 30%

3PL sau 3PLSP (Logistic Service

Providers Standard)

DA DA DA NU 8%

4PL DA DA DA DA 2%

4

Putem observa din acest tabel faptul că prima activitate pe care producătorii de bunuri/servicii au externalizat-o a fost cea de transport, urmată de construirea/amenajarea depozitelor, de gestiunea stocurilor de bunuri şi, în final, de aprovizionarea şi gestiunea depozitelor de la punctele de lucru (managementul „debaralei” sau al „cămării” proprii). În funcţie de nivelul de externalizare al activităţilor logistice, organizaţiile logistice „terţe părţi” preiau mai mult sau mai puţin din responsabilităţile care altă dată erau executate chiar de către producătorii de bunuri / servicii. Au aparut astfel diferite standarde ce descriu acest nivel de implicare – externalizare; ele crează cadrul colaborării dintre companiile producătoare şi ofertanţii de servicii logistice. În terminologia PL este importantă diferenţierea standardului 3PL de:

1PL, care este transportatorul sau expeditorul (“shipper” sau “consignee”); 2PL, reprezentat de către operatorii de transport (“carriers”) precum Air France KLM,

Maersk, MSC, Korean Air, etc.; 4PL, care identifică companiile de consultanţă în domeniul logisticii precum Deloitte,

Accenture, CPCS, BMT.

Companiile UPS, FedEx, DSV, DHL Express, Access America Transport, Panalpina, Expeditors International, Blue Water Trucking, SNCF Geodis, M&W Logistics, sunt exemple reprezentative pentru 3PL.

Evident că în logistica practică lucrurile nu sunt întotdeauna în alb şi negru. O companie 3PL poate fi în acelaşi timp 2PL în următoarele situaţii:

Atunci când o linie maritimă deţine o divizie de expediţie (denumită “freight forwarder”); Atunci când o companie aeriană deţine o agenţie comercială (tip “general sales agent” -

GSA); Atunci când o companie de expediţie (“freight forwarder”) deţine o flotă de camioane

sau un depozit; Atunci când o companie de curierat deţine un număr de aeronave.

Exemple de mixturi sunt: FedEx este 2PL (companie aeriană) şi 3PL (companie de curierat); DHL este o companie 3PL (courier şi “freight forwarder”), dar şi 2PL (deţinând

depozite şi camioane), şi 4PL (având divizii de consultanţă în operaţiuni logistice). 1.4. Sistemele de gestiune şi control al depozitării Deşi simplă la prima vedere, activitatea de depozitare presupune existenţa unui ansamblu de decizii şi acţiuni menite să asigure un echilibru permanent între necesitatea alimentării ritmice şi neîntrerupte a punctelor de lucru pe de o parte, şi menţinerea la un nivel redus a costurilor de stocare pe de altă parte. Evident că, în practică lucrurile sunt de o complexitate mai mică sau mai mare în funcţie de caracteristicile bunurilor (şi chiar a informaţiilor) ce trebuie stocate şi apoi livrate la punctele de utilizare. De exemplu:

- Gradul de perisabilitate al bunurilor stocate impune o disciplină de gestiune a stocurilor diferită pentru produsele lactate comparativ cu subansamblele metalice utilizate în industria constructoare de maşini;

- Dimensiunea bunului final realizat imprimă de asemenea specificul stocării. Construcţia unui avion Boeing în fabrica din Seatle, SUA, necesită utilizarea a aproximativ 4 milioane de piese şi subansamble, de la cele mai mici nituri şi până la componente asamblate de dimensiuni mari (motoare, aripi, scaune, etc.). Dacă pentru piesele de dimensiuni mici stocarea nu este o problema, pentru cele de dimensiuni mari disciplina de aprovizionare are ca scop sosirea lor la locul montării în momentul în care este nevoie de ele, nici mai devreme nici mai tarziu. Cum aceste ansamble provin de la peste 1.000 de furnizori din întreaga lume (http://www.boeing.com/commercial/facilities/), serviciile logisticienilor sunt nu doar

5

necesare, ci indispensabile în asigurarea continuităţii producţiei printr-o gestiune fluidă a aprovizionării, transportului şi stocării.

Sistemele de gestiune a depozitării sunt proiectate în funcţie de complexitatea activităţii de stocare. Ele pot merge de la planuri simple de comandă – aprovizionare – stocare pe termen scurt, până la sisteme complexe de planificare săptămânală, lunară, trimestrială sau chiar anuală integrate cu metode eficiente de control şi ajustare în timp real a situaţiilor incerte apărute în intervalul de gestiune a stocării. Este motivul pentru care, în literatura de specialitate se face distincţia între Sistemul de Management al Depozitării (WMS – Warehouse Management System) şi Sistemul de Control al Depozitării (WCS). Practic, WCS are rolul de a ne asigura că furnizarea bunurilor utile producţiei într-un anumit moment în cantităţile necesare se va face conform planurilor întocmite de către WMS.