Capitolul I GENERALITATI Performanta sportiva,potrivita ca rezultat superior obtinut intr-o competitie oficiala,este conditionata de o serie de factori, printre care amintim: capacitatea de efort a sportivului,nivelul de dezvoltare a calitatilor motrice de baza (viteza,forta,rezistenta,caapcitati coordinative,mobilitate suplete),nivelul aptitudinilor psihointelectuale (atentie,concentrare nervoasa,gandire,imaginatie, memorie,anticipare,decizie),psihoafective(rezistenta la stres, stabilitate emotionala) si psihoreglatorii volitionale (efort voluntar,perseverenta,combativitate), nivelul tehnico-tactic s.a. In ceea ce priveste calitatile motrice,spacialistii domeniului le impart in doua mari categorii: 1. Calitati motrice de baza sau capacitati conditionale,in care intra viteza,forta si rezistenta,deoarece acestea sunt dependente,in principal ,de substratul energetic; 2. Capacitati coordinative,dependente,in principal,de calitatea sistemului nervos. La acestea se adauga mobilitatea si supletea,calitati ale aparatului locomotor considerate intermediare. Din cate se poate observa,termenul de indemanare-pe care unii autori l-au utilizat in situatii variate-lasa loc unor confurzii metodologice privind precizia obiectivelor si acuratetea mijloacelor. Pentru a delimitan terminologic cat mai precis capacitatile coordinative,trebuie sa luam in calcul multitudinea termenilor prezenti in literatura de specialitate: Miscarea de coordonare ,cu referire la schimbari ale pozitiei corpului sau ale diferitelor sale segmente in spatiu si in timp,ca rezultat al legaturii continue a diferitelor faze ale miscarii; Coordonarea psihomotrica,legata de procesele neurofiziologice ce stau la baza miscarii; Coordonare,notiune generala ce se refera la miscarile omului; Capacitati coordinative,determinate de procesul de reglare si control motric.

Capitolul II CAPACITATILE COORDINATIVE: DEFINITII SI FORME DE MANIFESTARE Termenul capacitati coordinative este acceptat,aproape in unanimitate de autorii actuali,ca fiind mult mai cuprinzator,caci acopera toate aspectele si implicatiile coordonarii in cadrul motric general si in cel sportiv,in particular. Capacitatile coordinative desemneaza generic,un complex de calitati preponderent psihomotice,care presupun capacitatea de a invata rapid miscari noi,adaptarea rapida si eficienta la conditii variate,specifice diferitelor tipuri de activitati,prin restructurarea fondului motric existent.1

Capacitatile coordinative se exprima in sfera gesticii si faciliteaza invatarea motrica,fiind legate de procesele de organizare ,control si reglare a miscarii.O buna coordonare reprezinta conditia necesara executiei cat mai fidele cu putinta a programului motric stabilit,ea depinzand ,la randul sau,de precizia informatiilor provenite de la analizatori,a caror integritate este esentiala. Dupa Janner (1995) ,caracteristicile unei miscari coordonate sunt: Reactia anticipata; Caile de impuls batatorite ,care asigura distribuirea inervatiei psihomotrice; Dozarea corecta a parametrilor de forta implicati in miscare; Schimbarea precisa a directiei ,ca expresie a capacitatii de inlocuire rapida a excitatiei cu inhibitia; Echilibrarea miscarilor,marturie a procesului de autoreglare; Precizia inervatiei ,orientata spre tensionarea stricta a musculaturii implicate in miscare; Sincronizarea miscarilor; Continuitatea , cursivitatea in executie ,puse pe semana capacitatii de structurare a miscarii in timp; Elasticitatea musculara; Reajustarea senzorio-perceptiv motrica,prin valorificarea informatiilor venite pe calea analizatorilor. In practica ,sunt cunoscute doua forme ale miscarii coordonate,care se intrepatrund si se completeaza reciproc; o forma constienta,corticala,manifestata in cazul actiunilor senzorio-motrice noi,necunoscute,si o forma partial automatizata,subcorticala,menifestata in situatiile invatate ,cunoscute. R.Manno (1996) considera ca solutia problemelor de coordonare impuse de un act motor sportiv consta in realizarea mai multor fucntii partiale: Executia miscarii propriu-zise de catre organele motorii; Programarea desfasurarii miscarii,care permite receptionarea si transmiterea informatiilor privind rezultatele momentane si finale ale actului motor; Programarea desfasurarii miscarii,cu prevederea rezultatelor de moment si a celor finale ( anticiparea); Compararea informatiilor la intrare ( valoarea reala) cu programul actiunii si cu obiectivul prevazut (valoarea nominala); Procesul de control se de reglare propriu-zisa ,ce implica transmiterea impulsurilor nervoase la nivelul musculaturii scheletice; Imbunatatirea memoriei motrice,care inregistreaza programul miscarii efectuate si transformarile sale; acesta intervine,totodata,prin fragmente de exercitii motrice similare,inregistrate anterior. Controlul executiei actului motor se realizeaza prin intermediul mecanismelor de feedback,alimentate de informatiile senzoriale (variatii chimice,mecanice,luminoase etc.) ,selectionate prin intermediul analizatorilor,in functie de experientele memorizate anterior. Concluzionand ,prin capacitatile coordinative intelegem: capacitatea de invatare, capacitatea de dirijare si control al miscarii si capacitatea de adaptare si transformare a miscarii.

2

Capitolul III COMPONENTELE CAPACITATII COORDINATIVE Dupa D. Blume (1981) ,citat de R.Manno ,capacitatile coordinative sunt organizate sub forma de sistem,conceptie la care subscriem in totalitate,avand in vedere interconditionarile dintre componente si finalitatile acestuia. Capacitatea de combinare a micrilor permite stabilirea legturilor dintre deprinderile motrice automatizate, respectiv dintre elementele i procedeele tehnice specifice unor ramuri de sport (jocuri sportive, sporturi de lupt sau sporturi la care micrile sunt standardizate, ca gimnastica, sriturile n ap etc.). Capacitatea de combinare a micrilor include i coordonarea segmentar, ndeosebi coordonarea brae picioare - trunchi i ambidextria (ntlnit n atletism, canotaj, ciclism etc.). Capacitatea de difereniere a micrilor (chinestezic) permite un control fin, difereniat al parametrilor dinamici, temporali i spaiali ai micrii. Ea determinnivelul de tensiune corespunztor intensitii, deplasrii unghiulare i accelerrii segmentelor corporale. Capacitatea de echilibru presupune meninerea corpului ntr-o anumit poziie stabil i reechilibrarea acestuia n urma unor deplasri i s o l i c i t r i c u amplitudine mare. n meninerea echilibrului, rolul analizatorului vestibular estedeterminant. Capacitatea de orientare spaio-temporal permite modificarea poziiei i micarea corpului n spaiu i timp, n raport cu un anumit cmp de aciune.Se pot distinge dou forme fundamentale de orientare: - n raport cu obiectele n micare, n condiii relativ statice; - orientarea corpului n raport cu puncte de referin fixe sau mobile. Capacitatea de orientare prezint un rol important n jocurile n care sportivul trebuie s-i adapteze continuu execuiile n funcie de coechipieri i adversari,acelai lucru fiind valabil i n cazul sporturilor de lupt, n care cmpul de aciuneeste mai redus, n sporturile tehnico-compoziionale (gimnastic artistic, ritmicsportiv, patinaj artistic), orientarea spaio-temporal este foarte solicitat, ns automatizarea reduce considerabil rolul analizatorului vizual, n scopul consolidrii celorlalti analizatori. Capacitatea de ritm i tempo reprezint aptitudinea individului de a i organiza n timp i spaiu execuiile motrice. Aceasta este deosebit de important nnvarea elementelor i a procedeelor tehnice, precum i a combinaiilor tactice n care este necesar variaia frecvenei micrilor fr creterea costului energetic. Capacitatea de reacie rapid presupune rspunsuri motrice rapide la diferii stimuli. Se deosebesc: forme simple,d e r e a c i e l a s e m n a l e p r e v z u t e i cunoscute; forme complexe,n care stimulii nu sunt cunoscui, iar gama rspunsurilor posibile este foarte larg. Capacitatea de transformare a micrii permite ca programul motor alunei aciuni n curs s poat fi adaptat sau modificat n funcie de transformrile neprevzute i complet neateptate ale situaiei, putnd chiar s necesite3

o ntrerupere a micrii, cum se ntmpl n cazul fentelor. Aceast capacitate este strns legat de capacitile de orientare i de reacie. Capitolul IV

Factori care condiioneaz capacitile coordinativePot fi de natur biologic, motric i psihic. 1.Factori de natura biologic: -capacitatea de alternare a proceselor nervoase fundamentat (excitaia iinhibiia); -viteza de transmitere a impulsurilor nervoase pe cile aferentt i eferente; -calitatea analizatorilor implicai n recepionarea informaiilor; -calitatea inervaiei musculare; -valoarea surselor energetice existente n organism. 2.Factori de natur motric: -nivelul de dezvoltare a celorlalte caliti motrice (viteza, fora,rezistena,mobilitatea i combinaiile dintre acestea); -numrul i complexitatea deprinderilor motrice stpnite de subiect. 3.Factori de natur psihologic: -capacitatea de anticipare a desfurrii micrii; -capacitatea de anticipare a evoluiei viitoare a condiiilor n care se execut micarea (sub form de reflex sau de rspuns stereotip nvat sau de micri automatizate); -calitatea proceselor cognitive (percepii, reprezentri); -memoria (de scurt i de lung durat); -gndirea, convergent i divergent, dar mai ales gndirea creativ. Capitolul V METODOLOGIA DEZVOLTRIICAPACITILOR COORDINATIVE Dezvoltarea capacitatilor coordinative a dobandit o pondere crescuta in procesul de antrenament ,odata cu extinderea pregatirii timpurii a tinerilor in diferite ramuri de sport,si constituie un obiectiv prioritar inca din primul stadiu de instruire. Importanta capacitatilor coordinative rezida in urmatoarele: -influeneaz, n mare msur, nvarea i perfecionarea actelor motrice noii stabilitatea acestora n timp; -favorizeaz efectuarea eficient a actelor i a aciunilor motrice, n condiiivariate; -determin efectuarea micrilor n condiii optime de ritm i tempo; -favorizeaz valorificarea superioar a celorlalte caliti motrice; -favorizeaz restructurarea micrilor n fazele antrenamentului de naltperforman i n perfecionarea deprinderilor motrice de baz i aplicative. n consecin, pentru dezvoltarea capacitilor coordinative, n antrenamentulsportiv se impun urmtoarele msuri i indicaii metodice: -accentul n instruire va fi pus pe stpnirea unui numr ct mai mare dedeprinderi motrice;4

-exerciiile trebuie s prezinte un grad de dificultate sporit, chiar n primelestadii ale nvrii; pe msur ce subiectul se obinuiete i execut cu mareuurin un exerciiu, se va mri dificultatea acestuia, sporind exigenelefa de precizia micrii, fa de coordonarea integral a micrii i acomponentelor acesteia i fa de spontaneitatea schimbrii situaiei; -n procesul dezvoltrii capacitilor coordinative vor fi evitate exerciiilecare provoac crisparea subiecilor; -dezvoltarea capacitilor coordinative trebuie programat la nceputul lecieide antrenament, dup o bun nclzire, cnd organismul este pregtit pentrueforturile pe care le implic acest obiectiv; -asigurarea pauzelor suficient de lungi, care s permit refacerea complet acapacitii de efort (intervale optime); -volumul de lucru pentru fiecare lecie va fi mic, n schimb se va programaun numr mare de lecii cuprinznd obiective de dezvoltare a diferitelor componente ale capacitilor coordinative; -perioadele cele mai favorabile pentru dezvoltarea capacitilor coordinativesunt copilria, pubertatea i adolescena, cnd organismul posed oadaptabilitate mai mare comparativ cu vrsta adult. Capitolul VI

Procedee metodice pentru dezvoltarea capacitilor coordinativeProcesul dezvoltrii capacitilor coordinative poate fi orientat n dou direcii: 1.dezvoltarea capacitilor coordinative n general; 2.dezvoltarea componentelor capacitilor coordinative specifice fiecreiramuri de sport. n vederea atingerii acestor deziderate, se apeleaz la metode generale i lametode speciale. Metode generale Metoda utilizat cu frecvena i eficiena cea mai mare este metoda exersrii n condiii standard i n condiii variate, n c a r e s e v a p u n e a c c e n t a t t p e c r e t e r e a complexitii exerciiilor, ct i pe reducerea sau creterea numrului de informaii furnizate de analizatori.PROCEDEUL METODIC Folosirea unor pozitii de plecare neobisnuite pentru efectuarea exercitiilor Efectuarea exercitiilor cu segmentul neindemanatic (brat ,picior) Schimbarea tempoului si a sistemului de executie EXERCITII -start cu spatele la directia de alergare ,din pozitii variate(ghemuit,culcat) -aruncarea obiectelor(mingi,disc,greutate)cu mana opusa celei preferate -efectuarea exercitiilor de gimnastica in oglinda sau invers comenzii) -alergari in tempo variat si cu variante de alergare -desfasurarea actiunilr de atac sau a altor structuri de joc in tempo variat sau cu accelerarea treptata pana la faza de finalizare -structuri de joc,jocuri pregatitoare si dinamice pe 5

Limitarea spatiului in care se efectueaza exercitiul

Efectuarea procedeelor tehnice si a inlantuirilor acestora cu restrictii Schimbarea procedeelor de executie Efectuarea exercitiilor prin cresterea complexitatii acestora Folosirea unor adversari diferiti ca valoare si nivel de pregatire Efectuarea exercitiilor in conditii variate de mediu,cu materiale diferite

terenuri reduse -exercitii din jocuri fara dribling sau cu un singur dribling -exercitii pentru corectarea tehnicii -sarituri in inaltime prin diverse procedee -aruncari la cos -efectuarea unor miscari suplimentare la sariturile din gimnastica ,inainte de aterizare -jocuri cu echipe mai slabe sau mai puternice -utilizarea unor planuti si actiuni tactice diferite -canotaj pe apa cu valuri -slalom (schi) pe teren denivelat -tenis pe diferite suprafete

2. Metode specifice Pentru dezvoltarea fiecrei componente a capacitilor coordinative, seutilizeaz metoda exersrii, n condiii standard i variate, cu meniunea c exerciiiletrebuie s fie selecionate dup anumite criterii. a) Dezvoltarea capacitii de combinare i cuplare a micrilor presupune: -c u p l a r e a p r o g r e s i v , p a r i a l s a u t o t a l , a d o u d e p r i n d e r i c u n o s c u t e , c u accentuarea anumitor secvene; -coordonarea segmentar ntre membrele inferioare i superioare; -exerciiile asimetrice; -combinarea unor deprinderi ce solicit diferite rezistene. b)Dezvoltarea capacitii de orientare spaio-temporal presupune: -deplasarea n spaii i pe distane prestabilite; -folosirea unor spaii diferite de cele standard; -folosirea unor poziii, situaii i micri neobinuite. c)Dezvoltarea capacitii de difereniere chinestezic presupune: -utilizarea exerciiilor care impun o cretere progresiv a nivelului de precizie sau de mpingere (srituri la nlimi i distane diferite); -loviri ale mingii la distane i din poziii diferite; d) Dezvoltarea capacitii de echilibru presupune: -utilizarea exerciiilor care solicit echilibrul corpului sau al unor aparate controlate de sportivi; -utilizarea exerciiilor de acrobatic elementar. e) Dezvoltarea capacitii de reacie motric presupune: -utilizarea exerciiilor care impun reacia la stimuli vizuali, acustici, tactili,chinestezici intr-o forma progresiv-complexa. f) Dezvoltarea capacitii de transformare a micrilor presupune:6

-crearea unor situaii de joc n care sunt cerute modificri neprevzute deaciune (fente); -realizarea unor trasee mai puin cunoscute, cu variaii ale mediului. g) Dezvoltarea capacitii de ritmicizare (simul ritmului) presupune: -utilizarea variaiilor de ritm n exersare; -refacerea unor frecvene de micare; -accenturi acustice ale ritmurilor de execuie. Instrumente si teste utilizate in evaluarea capacitatilor coordinative Verificarea capacitatilor coordinative se poate realiza prin aplicarea de instrumente si teste de evaluare a calitatii sportivului. TESTUL DE ECHILIBRU FLAMINGO Obiectiv: -aprecierea capacitatii de mentinere a unei pozitii de echilibru. Materiale:-un dispozitiv in forma de T asezat invers,cu inaltimea de 4 cm,latimea de 3 cm si lungimea de 50 cm; un cronometru fara intoarcere automata la 0 ,cu posibilitatea de a-l repune in functiune pentru numaratori consecutive. Instructiuni pentru subiect: Subiectul sta pe un picior (la alegere) ,pe axul longitudinal al sipcii,cu gamba libera flectata si apucata cu mana de aceeasi parte si cu celalalt brat ridicat (in scopul mentinerii echilibrului),imitand pasarea flamingo; Pentru a se plasa in poza corecta subiectul se sprijina pe antebratul examinatorului Subiectul va incerca sa-si pastreze echilibrul in aceasta pozitie timp de 1 minut Cronometrul porneste in momentul in care orice sprijin inceteaza; Testul se intrerupe la fiecare pierdere a echilibrului (pierderea contactului dintre gamba si mana,producerea contactului cu solul,cu orice segment) si atrage dupa sine o penalizare;cronometrul reporneste si proba se reia pana cand se scurge un minut. Instructiuni pentru examinator: Plasarea inaintea subiectului; Acordarea unei incercari pentru familiarizarea subiectului cu instructiunile si pentru a avea siguranta ca acestea au fost bine intelese; Cronometrul se porneste in momentul in care subiectul este in echilibru,fara niciun ajutor; Cronometrul trebuie oprit imediat ce subiectul isi pierde echilibrul,iar testul se reia dupa reechilibrarea acestuia.

Notare: se numara incercarile necesare subiectului(nu si caderile),pentru a-si pastra echilibrul,timp de 1 munit;de exemplu: 5 incercarI-5 puncte. Atentie: - un numar de 15 dezechilibrari in primele 30 duce la suspendarea testului (subiectul nu este capabil sa efectueze testul); -testul nu se aplica subiectilor cu varsta mai mica de 7 ani. TESTUL DE APRECIERE A DISTANTEI Obiectiv: -aprecierea capacitatii de diferentiere kinestezica. Materiale: -ruleta; un segment de dreapta AB de 5-7 m,desenat pe sol.7

Atentie: -este necesar un spatiu de minimum 12 m lungime si de 7-8 m latime,fara denivelari sau obstacole. Instructiuni pentru subiect: Pornind din punctul A ,cu varful picioarelor atingand extremitatea A a segmentului,subiectul merge pe linia trasata pana la extremitatea B ,cu ochii inchisi (in absenta controlului vizual); Trebuie pastrata directia si respectata distanta; subiectul se opreste cand considera ca a parcurs cei 6 m; Subiectul se opreste cand apreciaza ca a ajuns in punctul B si asteapta masurarea distantei. Instructiuni pentru examinator: Se inlatura orice sursa sonora care i-ar putea permite subiectului orientarea in spatiu; Parcurge distanta inapoia subiectului,pentru a-i elimina acestuia teama de lovire sau de cadere; Cand subiectul s-a oprit ,se masoara deviatia de la punctul B. Notare: -se traseaza un X la mijlocul liniei care uneste varfurile picioarelor subiectului. Imaginam o perpendiculara dusa din acest punct pe segment AB sau pe prelungirea lui (se obtine punctul C); -se masoara distanta BC si se noteaza valoarea in centimetri,astfel: cu semnul -,daca punctul C este intre A si B; cu semnul +, daca punctul C este pe prelungirea AB; cu 0, daca nu exista deviatie. -se masoara distanta XC, notand in dreptul valorii masurate deviatia (stanga/dreapta) Raportat la etalon, se evidentiaza aspectele referitoare la coordonarea kinestezica. Notare: se masoara distanta dintre x si fiecare dreapta,cu mentinerea directiei deviatiei (dreapta/stanga).Se acorda note. TESTUL DE VITEZA COORDONARE NAVETA(10 X 5 m)

Obiectiv: -aprecierea nivelului de coordonare in regim de viteza. Materiale: -o suprafata curata,antiderapanta;un cronometru;ruleta,creta;jaloane.

Instructiuni: Subiectul se plaseaza inapoia liniei de plecare ,in pozitia start din picioare; La semnalul de plecare ,subiectul alearga cat mai repede posibil pana la o linie aflata la 5 m distanta,pe care o depaseste cu ambele picioare si revine la linia de plecare (aceasta reprezinta un ciclu); trebuie efectuate 5 astfel de cicluri;8

Cronometrul se opreste in momentul in care subiectul depaseste cu ambele picioare linia de plecare si se opreste la incheierea celui de al 5- lea ciclu; Proba se efectueaza o singura data.

TESTUL DE ORIENTARE SPATIO-TEMPORALA MATORIN(10X5 m)

Obiectiv: -aprecierea capacitatii de orientare spatio-temporala. Materiale: -compas,creta,rigla Instructiuni: Se traseaza pe sol un cerc cu raza de 20 cm,pe care se inscriu gradatiile: 450, 900, 1800, 2700, 3600; Subiectul intra in cerc; Se marcheaza mijlocul distantei dintre talpile subiectului si se ridica o perpendiculara care intersecteaza cercul; Subiectul efectueaza o saritura pe verticala,inalta,cu rotatie in jurul axei longitudinale a corpului,spre partea indemanatica; Dupa aterizare,se aseaza rigla la mijlocul distantei dintre talpi ,se ridica o perpendiculara pana la intersectia cu cercul si se citeste valoarea rotatiei de grade. Notare: se acorda note TESTUL DE RITM Subiectii trebuie sa reproduca cat mai exact o structura ritmica prezentata de examinator,alcatuita din opt timpi(1/2, 1/4, 1/8) care este redata prin batai din betisoare sau prin batai din palme. Notare: se vor acorda calificative si note corespunzatoare acestora dupa cum urmeaza: insuficient-1 punct, suficient-2 puncte, mediu-3 puncte, bine-4 puncte, foarte bine-5 puncte.

9