Căsătoria în textele vechi• Spicuiri din înţelepciunea populară

şi cea teologică (sec. XIX-XX)

Câteva întrebări definitorii pentru tema aleasă...

• Eşti căsătorit/ căsătorită?• Ce este căsătoria?• Cine sunt protagoniştii căsătoriei?• Care este scopul ei şi care sunt condiţiile

împlinirii ei?• Care este rolul Bisericii şi al Statului?• Cum se trăieşte/susţine o căsătorie?• Care sunt pericolele care “bat” la poarta

căsătoriei?

“A călători pe mareCând furtuna te’n

grozeşte,A te azvârli în râpaCare’n fund nu se zăreşte,A-ţi lua o hotărârePentru a te însura,Sunt trei lucruri ce le faciFără de-a raţiona.”

(Familia nr. 16/1895, p. 189)

Ce este căsătoria?“Căsătoria se’nţelege

o ‘mpreunare după lege, după voinţa şi porunca Domnului, că dintr’un ceput doi şi numai a făcut.”

“Căsătoria cea mai firească datorie omenească, de Domnul întocmită.”(Iuliu A. Zane, Proverbele românilor, vol. VIII, Bucureşti, 1900, p.267)

• “După concepţia creştină, căsătoria este o instituţie de origine divină, întemeiată de Dumnezeu, Autorul naturii, pentru ca printr-ânsa omul să ia parte la opera mare a atotputerniciei divine, la procrearea şi continuarea neamului omenesc.” (A.L.Tăutu, Drepturi şi datorii în familia creştină, Oradea, 1931, p. 6).

• Căsătoria este o Taină / Sacrament, o binecuvântare şi sfinţire a legăturii dintre un bărbat şi o femeie, pe temeiul unei credinţe statornice pe care mirii şi-o promit până la sfârşitul vieţii.” (C. Diaconovich, Enciclopedia Română, I, p. 745).

Protagoniştii căsătoriei- Bărbatul“Să preţuieşti pe

bărbat după cinstea şi vrednicia lui, iar nu după averea lui.”

“Bărbatul în slujbă se cunoaşte, când puterea ei arată năravurile din fire.”

(I. A. Zane, Proverbele românilor, Bucureşti, Vol. VIII, 1900, p.59)

Protagoniştii casătoriei - FEMEIA

Femeia vrednică casa şi-o păstrează şi-o sporeşte şi o îndestulează.

La orice întâmplare, braţul femeii mângăie tare.”

(I. A. Zane, Proverbele românilor, Bucureşti, Vol. VIII, 1900, p.356)

• “El raţiune, Ea inimă;• El gândire, Ea sentiment;• El bărbăţie, Ea gingăşie;• El putere, Ea blândeţe;• El stăpân prin tărie, Ea stăpână

prin iubire;• El fecondator de viaţă, Ea teren

fertil din care răsare viaţa;• El tatăl, Ea mama vieţii.” (Tăutu, p. 14)

Scopul căsătoriei

• Sfinţirea soţilor“Cei se căsătoresc primesc harul sfinţitor

şi ajutor de-a putea împlini oficiile şi datoriile căsătoriei şi a vieţii familiale.” (Tăutu, p. 10-11)

• Perpetuarea neamului omenesc“...Căsătoria nu serveşte numai spre

binele individului, ci mai vârtos spre binele societăţii omeneşti şi spre al lui Dumnezeu, căci printr-ânsa cea dintâi îşi primeşte membri ei, iar al doilea, Dumnezeu, fiinţele minunate... (Tăutu, p. 6)”

Condiţiile împlinirii ei• “Întâi să-ţi

departezi de la tine

• Mânia, Furia, Temerea (Gelozia), Neastâmpărarea, Necredinţa

• Şi să îmbrăţişeziDragostea, Liniştea şi

Unirea• Apoi să te

căsătoreşti ca să bine vieţuieşti...”

• Sănătate – “La căsătorie curat şi voinic să te areţi, ca sănătoşi copii să scoţi”.

• Înţelepciune – “La căsătorie mai mult mintea să cercetezi decât cu frumuseţea, că mintea de ce merge se sporeşte şi înfloreşte, iar frumuseţea de ce merge se veştejeşte.”

- “Daruri şi năravuri bune, iar nu frumuseţea să goneşti, cât vrei să te căsătoreşti.”

• Dragoste – “La căsătorie unire sufletească, dragoste frăţească şi pungă obştească.

- Fericită căsătoria la toţi se socoteşte, când dragostea la amândoi de-opotrivă se păzeşte.”

• Credinţă şi fidelitate – “Căsătoria, să te rogi la Dumnezeu cu ferbinţeală, ca să-ţi fie spre a ta fericire.”

- “Credinţa la căsătorie cum se sminteşte, toată dragostea lipseşte. D’aceasta mai mult să te îngrijeşti.”

- “Toate zilele căsătoriei tale să te rogi să-ţi fie ca ziua nunţii tale.”

Să fii cu bagare de seamă

• “A se lua din cea mai mare dragoste nebunie întreagă, c amorul multă vreme nu ţine.”

• “Câţi din dragoste s-au luat spre căsătorie, n-au dus-o până la sfârşit.”

Rolul Bisericii• Învaţă şi pregăteşte

pe miri pentru căsătorie, act sacru ce presupune asumarea “oficiilor şi datoriilor ale căsătoriei şi vieţii familiare”. (Tăutu, p.11)

• Sfinţeşte “actul învoirii exprimate de cei doi miri, în faţa martorilor şi a preotului ca reprezentant al Bisericii” (Tăutu, p.10).

• Asigură şi protejează legătura căsătoriei de capriciile umane şi “impune soţilor să înconjure tot ce ar putea clătina sau tulbura această desăvârşită iubire” (Tăutu, p. 17).

Rolul Statului• Legalizează

legătura dintre cei doi miri.

• Protejează căsătoria şi familia pentru ca ea să-şi poată îndeplini rolul economic, social şi cultural.

Trăirea şi susţinerea CăsătorieiCătre Soţi• “Bărbatul să fie cu

răbdare faţă de muierea sa.

• Treci cu vederea greşelile ei.

• Nu aştepta prea mult de la dânsa.

• Îngrijeşte-te ca femeia să aibă totdeauna celea de lipsă la casă, pentru celea ce aştepţi dela dânsa. Să aibă banii trebuincioşi la orice. Ai însă dreptul să-i ceri seamă, cu blândeţe, de cheltuielile ce le face.

• Şezi mai mult acasă, dacă se poate, decât aiurea.

• Arată dragoste adevărată şi bunăvoinţă soţiei tale şi nu trece cu vederea vredniciile şi însuşirile ei bune.

• Nevesta vrednică şi harnică e o comoară nepreţuită la casa omului.” (F. X. Wetzel, Vatra familiară, Blaj, 1910, pp. 36-42).

Trăirea şi susţinerea Căsătoriei

Către Soţii• “Purtaţi-vă totdeauna cu

băgare de seamă faţă de bărbaţii voştri.

• Cercaţi să fiţi totdeauna pe cât se poate, vesele, plăcute.

• Nu se cade să vă plângeţi străinilor şi să vestiţi greşelile bărbatului vostru.

• Femeia trebuie să se poarte cu răbdare faţă de bărbatul ei.

• O femeie care nu ştie să tacă îşi nenoroceşte bărbatul şi se nenoroceşte pe sine.”

(F. X. Wetzel, pp. 43-50).

• Să nu uitaţi nicicând, că soţul tău are luptă grea de luptat în fiecare zi.

• Să fii totdeauna prietenoasă.

• Nu iniţia pe nimeni în tainele vieţii tale conjugale.

• Caută să fii nu numai soţia ci şi consoarta înţelegătoare a soţului tău.

• De aceea fă căminul tău cât mai plăcut şi atrăgător.

• În multe familii s-a răspândit părerea păcătoasă, că copilul nu e o binecuvântare ci o povară sau o mizerie.

• În fine, caută să-l duci pe soţul tău cu tine în rai. (traducere după T. De Whitt Talmage în

revista “Legea Românească”)

Pericole care “bat” la poarta Căsătoriei

• “Fiecare soţ aduce în căsnicie o bogată zestre nu numai de calităţi, dar şi de defecte. Şi de multe ori, dota defectelor şi a slăbiciunilor, e mai mare, decât a calităţilor, dar acele au fost, oarecumva, printr-un firesc instinct de amor propriu, acoperite şi tăinuite.

• După ce soţii convieţuiesc şi se cunosc şi numai au nici un motiv de a-şi ascunde defectele şi slăbiciunile, ies la iveală în fiecare zi, câte o nouă latură neplăcută a sufletului celuilalt soţ, mai ales că evenimentele zilnice adaugă noi şi noi materii inflamabile către cea de nemulţumire şi deziluzie ce mocneşte în sufletul lor.”

(Tăutu, p.18)

Aşadar fereşte-te de...

• Mânie“Fericit omul ce nu cunoaşte mânia” (Zane, p. 616)

“Mânia fireşte la multe rele ne sileşte” (Zane, p. 386)

• Tăcere“Între bărbat şi muiere taină nu se socoteşte” (Zane, p. 591)

• Temere /Gelozie“Temerea la căsătorie e cea mai mare dezbinare” (Zane, p.

595)

“Mai grea boală decât temerea nici că mai e pe lume”.• Infidelitate /Adulter“Să nu preacurveşti, ca să nu-ţi spargi casa” (Zane, p. 258)

“Cel desfrânat în plăceri se prăpădeşte” (Zane, p. 632)

• “De unde vor scoate soţii de căsătorie acea apă miraculoasă, cu care să ude zilnic trandafirii fericirii lor casnice?

• Unde este acel izvor răcoritor şi vindecător de toate aceste patimi şi pasiuni ce se pot strecura cu uşurinţă în sufletul celui mai binevoitor soţ?” (Tăutu, p. 18)

În căsătoria creştină

• “Numai căsătoria creştină, încheiată înaintea lui Dumnezeu şi a Bisericii conţine şi împărtăşeşte forţa de-a putea ieşi biruitori asupra tuturor amăgirilor şi atracţiunii simţurilor.

• Numai căsătoria creştină, încheiată şi trăită după principiile şi adevărurile religiei creştine, conţine acel izvor, din care soţii de căsătorie pot scoate zilnic focul iubirii, pe care să-l toarne ceas de ceas şi moment de moment peste mărăcinii defectelor lor, ca să le ardă şi zilnic să-şi răcorească cu apă vie planta delicată a iubirii lor.

• Numai căsătoria creştină, în care s-a jurat iubire şi fidelitate până la moarte, dă linişte, siguranţă şi mulţumire.” (Tăutu, p. 19)

“Pentru ca forţele Sacramentului/Tainei să nu piară, să

nu se stingă, trebuie alimentate zilnic prin

• Rugăciune• Viaţă creştină exemplară• Jertfirea zilnică a patimilor şi a

poftelor______________________________

• Pe altarul comun al iubirii conjugale, al cărei cel mai

puternic sprijin este însăşi iubirea lui Dumnezeu.” (Tăutu, p. 19)

“De aceea e lucru evident

• Că numai bunii creştini vor fi totodată şi buni soţi şi părinţi în familie.” (Tăutu, p. 19)

Cele trei puteri ale căsătoriei creştine

•Iubire•Datorie•Sacrificiu

Vă mulţumim!

Prezentare realizată de Silviu SANA

- Bibliotecar Compartiment “Colecţii Speciale”Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai” Bihor