Catehez la Fericirile 1-5n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh...Binecuvinteaz....

Dreptmritori cretini, viaa prin frumuseea i complexitatea ei,prin bucuriile i tristeile ei, ne ofer o ampl experien i o varietate de triri i situaii, n care noi ca oameni liberi ce suntem ne putem manifesta dup bunul plac. Dumnezeu a creat lumea i a aezat-o la picioarele noastre, a lsat-o la discreia noastr i i-a spus omului: Iat, i pun azi nainte viaa i binele, moartea i rul.Cci i poruncesc azi s iubeti pe Domnul Dumnezeul tu, s umbli pe cile Lui i s pzeti poruncile Lui, legile Lui i rnduielile Lui, ca s trieti i s te nmuleti i ca Domnul Dumnezeul tu s te binecuvnteze(Deut 30,15-16). Aadar Dumnezeu este darnic, este iubire, dar n acelai timp cere iubirea ca rspuns manifestat prin mplinirea poruncilor. Dac n perioada Vechiului Testament pentru a mplini legea credinciosul trebuia s respecte cele 10 porunci, despre care i Mntuitorul spuneSa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa implinesc" (Matei 5, 17; n perioada Noului Testament, Domnul Hristos, a mai dat cretinilor alte 9 ndemnuri, prin care se mplinete Legea.Pe acestea nu le-a dat insa in chip de opriri sau porunci, ci in chip de "fericiri", fiindca ele se potrivesc deplin cu smerenia si blandetea Mantuitorului Hristos. Pe de alta parte, cele noua Fericiri sunt atat de potrivite cu nazuintele sufletului crestinului, incat, numai auzindu-le, suntem indemnati singuri sa le indeplinim. Faptul ca Mantuitorul infatiseaza laolalta fericirea si desavarsirea arata ca acestea sunt strans legate. Intr-adevar, nimeni nu poate fi fericit fara a fi desavarsit, iar cel ce cucereste desavarsirea morala dobandeste prin aceasta si fericirea.Aadar iubii credincioi, astzi vom vorbi despre fericiri oprindu-ne doar la primele cinci i ncheind cu faptele milei sufleteti i cu enunarea lor.Fericirile sunt cele nou ci pe care cretinul trebuie s mearg pentru a ajuge la fericirea venic, sau cele nou virtui prin care putem dobndi fericirea, aceste nou ndemnuri mntuitoare fiind enunate de nsui Mntuitorul n Predica de pe Munte.Din prima fericire aflm c Fericii sunt cei sraci cu duhul, c a lor este mpria cerurilor(Mt 5,3). Prin aceste cuvinte, Mantuitorul ne invata ca prima virtute pe care trebuie sa ne-o insusim pentru a intra in imparatia cerurilor, adica pentru a dobandi fericirea, este "saracia cu duhul". V ntrebai sau cu siguran v-ai pus mcar vreodat problema ce nseamn cu adevrat srcia cu duhul n acest context.Srcia cu duhul se identific, ntr-o anumit msur, cu virtutea smereniei. Ea presupune o atenie spiritual deosebit prin care centrul de referin al existenei noastre se circumscrie comuniunii intime cu Dumnezeu.Dupa cum talmaceste Sfantul Ioan Gura de , cuvintele "saraci cu duhul" inseamna "smeriti de buna voie", adica lipsiti de trufia mintii si de nemasurata iubire de sine, pacate prin care au cazut ingerii cei rai si primii oameni. Nu trebuie deci s nelegem prin aceste cuvinte pe cei neintelepti, nestiutori sau simpli, ci pe cei ce se socotesc pe sine astfel. Saraci cu duhul sunt crestinii care, cugetand necontenit la desavarsirea dumnezeiasca, isi dau seama cat de departe sunt ei de ea; cei ce isi dezlipesc de buna voie inima de bunurile pamantesti, isi golesc mintea de cunostintele cele desarte si isi elibereaza sufletul de iubirea celor vremelnice, pentru ca, astfel saracita, mintea sa doreasca a fi umpluta cu bunurile ceresti, cu bogatia stiintei dumnezeiesti si cu iubirea celor vesnice. Acesti crestini, oricat ar fi de virtuosi, nu se cred niciodata desavarsiti, ci ravnesc si se straduiesc fara incetare sa urce treapta cu treapta, cat mai sus, pe scara desavarsirii. Rasplata fagaduita celor smeriti este imparatia cerurilor, adica fericirea vesnica, pe care, prin credinta si nadejde, ei o gusta launtric inca de pe pamant, dar deplin o vor avea numai in viata viitoare, prin partasia la fericirea vesnica.Smerenia este deci prima virtute ce se cere crestinului. Fara ea, nimeni nu poate trai o viata cu adevarat crestina; fara ea, nimeni nu poate nici macar intra in aceasta viata crestina, pentru ca ii lipseste dorinta de a se lupta cu pacatele si de a dobandi virtutea. Fara smerenie, crestinul nu se afla in stare de a simti nevoia harului dumnezeiesc si prin aceasta se lipseste tocmai de ceea ce are neaparata trebuinta. Smerenia se indentific cu lepdarea de sine, cu rugciunea mistuitoare pn la lacrimi ,fapt pentru care a doua fericire are n vedere tocmai aceast realitate.Fericii cei ce plng c aceia se vor mngia(Mt 5,4).Plnsul este, de cele mai multe ori, expresia suferinei, ns el poate fi i expresia bucuriei. Oamenii lcrimeaz i n momente de suferin, dar i n momente de bucurie. n cazul de fa este vorba numai de cei ce plang din pricina ca se intristeaza si le pare rau pentru pacatele savarsite, cu care au mahnit pe Dumnezeu si pe aproapele lor, ca fiul pierdut, Zaheu vamesul, sau talharul cel rastignit de-a dreapta Mantuitorului. Aceasta este intristarea despre care Sfantul Apostol Pavel scrie: "Intristarea, cea dupa Dumnezeu aduce pocainta spre mantuire, fara parere de rau; iar intristarea lumii aduce moarte" (II Cor. 7, 10). Despre aceasta intristare vorbeste si Sfantul Apostol Petru, aratand ca ea este pricinuita de feluritele ispite la care este supus cel credincios, spre lamurirea credintei lui si din care iese biruitor numai cel ce rabda pana la sfarsit (I Petru 1,6-7). Mantuitorul fericeste nu numai pe cei ce-si plang pacatele proprii, dar si pe cei care-si frang inima si plang pentru pacatele semenilor lor, rugand pe Dumnezeu sa le dea cainta, adica pe cei rataciti sa-i intoarca la calea cea dreapta, iar pe cei ce traiesc fara randuiala sa-i faca sa-si indrepte viata. Mantuitorul S-a intristat si a plans pentru pacatele celor ce locuiau in Ierusalim, Horazin, Betsaida si Capernaum, si care nu voiau sa se pocaiasca (Matei 11, 20-24; 23, 37, 38). Darul lacrimilor aducatoare de bucurie 1-au avut, de asemenea, toti sfintii.Fagaduinta mangaierii din aceast fericire, este unita cu indemnul de a plange, pentru ca intristarea pentru pacate sa nu duca la deznadejde. Celor ce plang din aceste pricini binecuvantate, Mantuitorul le fagaduieste mangaierea harica, adica, pentru viata de acum, iertarea greselilor, scaparea de chinuri si de pacate, iar pentru viata viitoare, imparatia cerurilor, adica. Despre aceasta rasplata vorbeste Sfantul Evanghelist Ioan in Apocalipsa, cand infatiseaza rasplata celor ce au ramas credinciosi si statornici in necaz si pe care "Mielul, Cel ce sta in mijlocul tronului, ii va paste pe ei si-i va duce la izvoarele apelor vietii si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor" (Apoc. 7, 14-17).Pentru ca lacrimile s aduc mngierea ele trebuie s fie ca o hemoragie purificatoare a privirii, s fie i s devin izvoare ale cunoaterii spirituale, iar cel care va tri o asemenea experiena va deveni o persoana blnd despre ca cea despre care se vorbete n fericirea a treia.Iat ce spune aceast fericire: "Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul" (Matei 5, 5).Blndeea de care vorbete aceast fericire este un rod al lacrimilor purificatoare, dar i al srciei cu duhul sau al smereniei de care vorbete prima fericire ea este cel dintai rod al bunatatii si iubirii aproapelui. Ea este o stare linistita a sufletului, insotita cu silinta de a nu supara pe nimeni si a nu se supara de nimic. Cel bland nu murmura niciodata impotriva lui Dumnezeu, nici a oamenilor, urmand indemnul Sfantului Apostol Pavel: "Vorba voastra sa fie totdeauna placuta, cu sare dreasa, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia" (Col. 4, 6). Omul bland da cuvenita cinste si ascultare mai-marilor sai: nu batjocoreste, nu graieste de rau si nu osandeste pe semenii sai, ci se arata pe sine totdeauna smerit. Iar cand se intampla ceva potrivnic dorintelor lui, nu se lasa prada maniei si, mai presus de toate, nu se razbuna pentru jigniri.Cea mai inalta treapta a blandetii este iubirea fata de cei ce ne prilejuiesc necazuri si suparari si care se arata prin iertare si impacare (Matei 5, 23-24). Culmea blandetii sta deci in purtarea pe care ne-o porunceste Mantuitorul, prin cuvintele: "Binecuvantati pe cei ce va blesteama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc" (Matei 5, 44).Dumnezeu a fagaduit celor blanzi ca vor mosteni pamantul. ntr-adevar, este firesc ca aceia care se poarta cu blandete sa fie lipsii de multe suparari, necazuri si tulburari pe care le pricinuieste lipsa acestei virtuti, sa capete chiar iubirea celor din jur, s triasc altfel spus ca i cum lumea ntreag, pmntul ar fi al lor. Rasplata ii vine celui bland chiar din practicarea blandetii. Fiind impacat cu Dumnezeu, cu semenii si cu sine, omul bland se bucura de o stare de liniste si siguranta deplina se simte cu adevrat motenitor deplin al pmntului luntric, al sufletului, pe care-l va folosi pentru a deveni motenitor al vieii venice. Astfel trebuie intelese cuvintele Mantuitorului: "Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre" (Matei 11, 29). Rasplata deplina, insa, va fi data celor blanzi in viata viitoare.Iat ce ne spune cea de-a patra fericire enunat de Mntuitorul n Predica de pe Munte:Fericii cei ce flmnzesc i nsetoeaz de dreptate, c aceia se vor stura(Mt 5,6)Dreptatea la care se refer aceast fericire iubii credincioi este, desigur, dreptatea lui Dumnezeu ce reprezint msura oricrui lucru.Dreptatea nseamn deci mplinirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu, adic sfinenia, dreapta credin i dreapta purtare. Cei flamanzi si insetati de dreptate sunt deci toti cei ce doresc cu ardoare sa infaptuiasca si sa se infaptuiasca binele. Aceasta dorinta este tot atat de fireasca si continua pentru cei ce triesc ntr-o via curat, ca si foamea si setea trupeasca. Sfintii si martirii care pentru Hristos au parasit familie, avere, voie proprie si s-au nevoit cu trairea unei vieti de inalta spiritualitate, au dat ndeosebi dovada de o astfel de sete i foame avid de dreptate..Sturarea sau starea de saturaie despre care vorbete Mntuitorul n aceast fericire nu trebuie iubii credincioi confundat cu starea de ghiftuire sau de sietate pe care o ofer o mas mbelugat, ci ea se refer mai degrab la o stare de mulumire sufleteasc, de satisfacie, de apropiere de mpria cerurilor sau de dobndire a bunurilor celor mai de pre. nsui Mntuitorul ne ofer elucidarea acestei probleme cnd spune : i oricine a lsat case sau frai, sau surori, sau tat, sau mam, sau femeie, sau copii, sau arine pentru numele Meu, nmulit va lua napoi i va lua viaa venic(Mt, 19,29)."A fi flamand si insetat de dreptate" mai inseamna si a dori si a ne stradui din toate puterile pentru infaptuirea dreptatii ca virtute sociala, atat pentru noi, cat si pentru semenii nostri, nseamn deci a face bine aproapelui i a-l feri pe el de ru, nseamn a iubi ce este corect i drept, a fi onest, cinstit i demn. Iar cand, din pricina smereniei, saraciei, neindemanarii noastre sau a puterii vrjmailor, suntem nedreptatiti in aceasta viata, nu trebuie s ne descurajm, ci sa avem nadejde tare ca vom primi dreptatea noastra, daca nu chiar in viata aceasta unde toate sunt trectoare, umbr i vis, cu siguran in viata viitoare.Simtul dreptatii frai cretini este atat de inradacinat in fiinta omului, incat cu drept cuvant este i poate fi asemanat cu nevoia trupeasca de hrana si apa, fara de care omul nu poate trai. Iat cteva exemple biblice: n Vechiul Testament, au fost flamanzi si insetati de dreptate dreptul Iov, regii David si Solomon si, indeosebi, proorocii. Astfel, David se plange, in psalmul 73, ca pe pamant cei rai nu sunt pedepsiti, iar dreptii nu primesc incununarea virtutii. Iar proorocul Ieremia se revolta impotriva calcatorilor de lege (12, 1, 4). Impotriva asupritorilor si a judecatorilor nedrepti, Isaia striga: "... Nu mai faceti rau inaintea ochilor mei. Incetati odata! Invatati sa faceti binele, cautati dreptatea, ajutati pe cel apasat, faceti dreptate orfanului, ajutati pe vaduva" (1, 16-17).Rsplata acestei fericiri este saturarea, dup cum am explicat este deci vorba de ncuviinarea bunurilor fgduite, de mpria cerurilor. Cu toate acestea fericirea spune c cei flmnzi i nsetai de dreptate se vor stura, dar nu spune cnd. Aadar iubii credincioi nu trebuie s dezndjduim atunci cnd chiar dac facem binele i urmm dreptatea, avem parte n via de episoade dramatice, ci trebuie s ne punem ncrederea i ndejdea n Dumnezeu i s ateptm dup fgduina Sa, "ceruri noi si pamant nou, in care locuieste dreptatea" (II Petru 3, 13). Avand aceasta nadejde, vom indura mai usor suferintele legate de foamea si setea dupa dreptate, care, in toata plinatatea lor, nu se vor potoli decat in imparatia cereasca.A cincea fericire st n strns legtur cu a patra ntruct cu siguran cei ce flmnzesc i nsetoeaz de dreptate au drept caracteristic definitorie milostenia. Iat ce spune aceast fericire:Fericii cei milostivi, c aceia se vor milui(Mt 5,7).A fi milostiv fa de aproapele, nseamn la modul concret a-l ajuta s-i duc crucea existenei sale. De aceea arhetipul milostivirii umane este Simon Cirineanul. Milostivirea fa de altul este virtutea care purific inima de orice ur sau rutate i o face transparent pentru vederea lui Dumnezeu. Milostenia nsi izvorte din iubirea de Dumnezeu i de aproapele i se arat prin ajutorarea material i moral a semenilor notri aflai n nevoie sau n momente de grea ncercare.Modelul desvrit al milosteniei este Mntuitorul Hristos, care ne-a artat c la judecata de apoi faptele ndurrii sau ale milosteniei trupeti i sufleteti sunt cele ce ne vor deschide porile fericirii venice.Aadar milostenia poate fi direcionat spre trup i spre suflet, dar care sunt faptele milosteniei trupeti, i care sunt cele ale milosteniei sufleteti?Faptele milosteniei trupeti ca i cele ale milosteniei sufleteti sunt n numr de 7 i ele sunt urmtoarele:1) Hranirea celui flamand, care, din pricina saraciei si neputintei, nu se poate hrani prin munca proprie.2) Potolirea setei celui insetat, care, din lipsa sau slabiciune, nu-si poate alina setea;3) Imbracarea celui gol, adica a celui care, din cauza lipsei, nu are haine pentru acoperirea trupului;4) Cercetarea celor in necazuri si nevoi;5) Cercetarea celor bolnavi. Aceasta porunca se implineste mai intai prin cuvintele mangaietoare si compatimitoare; n al doilea rnd, sfatuindu-i sa sufere cu rabdare nenorocirea, fara cartire, ci cu binecuvantare, si facandu-i sa inteleaga ca suferinta este ingaduita spre incercare, intarire si ispasire; al treilea, indemnandu-i si ajutandu-i sa se spovedeasca si sa se impartaseasca si sa primeasca Taina Sfantului Maslu; al patrulea, invatandu-i sa nu cada in credinta desarta a celor ce voiesc sa-si castige sanatatea cu farmece si felurite inselaciuni diavolesti, ci sa-si puna increderea si nadejdea numai in mila lui Dumnezeu si in leacurile sfatuite de medici. 6) Gazduirea calatorilor, mai ales a bolnavilor si a celor lipsiti de mijloace materiale;7) Ingroparea saracilor si a celor pe care nu are cine sa-i ingroape, daruind cele trebuitoare pentru inmormantarea lor crestineasca.Faptele milei suflteti sunt urmtoarele:1) ntoarcerea celor rtcii la cale adevrului2) nvarea celor netiutori3) Sftuirea celor ce au trebuin 4) Rugciunea noastr pentru aproapele5) Mngierea celor ntristai6) Rspltirea rului cu bine7) Iertarea greelilor fcute de alii fa de noi.Toate acestea respectate cu temeinicie ne vor conduce fr ndoial spre mpria Cerurilor.Drept mritori cretini, acum dup ce am parcurs mai bine de jumtate din drumul acesta al fericirilor, suntem ncredinai c respectarea cu atenie i implicare a acestor ndemnuri iubitoare i cluzitoare spre desvrire , ne vor asigura fericirea venic n mpria cea cereasc.Aadar s urmm ndemnul fiecrei fericiri i s fim sraci cu duhul, adic smerii, s ne plngem pcatele, s fim blnzi, s flmnzim i s nsetm pentru dreptate i nu n ultimul rnd s fim milostivi.Iar dac la acestea adugm i povuirile din celelalte patru ndemnuri i le inem pe toate ca pe un ndreptar, cu siguran ne vom nal cu ajutorul lor spre cer ca i pe o scar cu nou trepte la sfritul crora slluiete fericirea venic. Aa s ne ajute Dumnezeu!!!

8