9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

11 301 2( ) / 201

Teatrul lui Blaga ( )IVde Eugen Simion

Penser l'Europe,Serge Fauchereau,

E. Moutzopolous,Alexandru Zub,

Emil Constantinescu,Eugen Simion,

Jaime Gil-Aluja,Jean Askenasy

Pius Servien - unprécurseur roumain

dans l'esthétiquescientifiquede ţAluni a Cofan

Nr. ( ) / 20111 301 2

Mihai CIMPOI

Jacques De DECKER (Belgia)

Serge FAUCHEREAU (Franţ

Valeriu IOAN-FRANC

Jaime GIL ALUJA (Spania)

Klaus HEITMANN (Germania)

Mihail METZELTIN (Austria)

Thierry de MONTBRIAL (Franţ

Maurice NADEAU (Franţ

Basarab NICOLESCU

Dumitru ŢEPENEAG

a)

Radivoje KONSTANTINOVIC (Serbia)

Evanghelos MOUTSOPOULOS (Grecia)

a)

a)

ISSN (on-line): 2285-5041

Eugen SIMION

director

Teatrul lui Blaga ( )IVde Eugen Simion

Penser l'Europe,Serge Fauchereau,

E. Moutzopolous,Alexandru Zub,

Emil Constantinescu,Eugen Simion,

Jaime Gil-Aluja,Jean Askenasy

Pius Servien - unprécurseur roumain

dans l'esthétiquescientifiquede ţAluni a Cofan

CUPRINS

1

11/2012

FRAGMENTE CRITICEEugen SIMION: : Teatrul lui Blaga (IV)

Blaga’s Theatre. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

PENSER L'EUROPESerge FAUCHEREAU: Există o cultură europeană?

Y a t‑il une culture européenne? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9E. MOUTZOPOLOUS: Fii european

Être Européen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12Alexandru ZUB: "Bun european" și "bun român" antinomie sau complementaritate?

«Bon Europeen» et «bon Roumain»: antinomie ou complémentarité?. . . . . . . . . . . . 15Emil CONSTANTINESCU: Moştenirea culturală europeană şi dialogul interreligios

European Cultural Heritage and Interreligious Dialogue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19Eugen SIMION: Drepturile omului şi valorile lumii europene

Human Rights and European Values . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Jaime GIL‑ALUJA: Drepturile omului și valorile lumii europene

Les droits de l'homme et les valeurs du monde européen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29Jean ASKENASY: Drepturile omului și valorile lumii europene

Les droits de l'homme et les valeurs du monde européen vus à travers des lunettes neurosdentifiques . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

COMENTARIICaius Traian DRAGOMIR: Omul care nu a fost prins cu niciun adevăr

The Man Who Was not Caught with Any Truth . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47Aluniţa COFAN: Pius Servien ‑ un precursor român al esteticii

Pius Servien ‑ un précurseur roumain dans l’esthétique scientifique . . . . . . . . . . . . 51Petru MAZILESCU: Jurnal de Madrid

Diary of Madrid. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56

CULTURĂ ŞI ECONOMIEMaria MOLDOVEANU: Evaluarea politicilor culturale ‑

Respectarea drepturilor culturale (II)Evaluation of Cultural Policies: Respect for Cultural Rights. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

Napoleon POP & Valeriu IOAN‑FRANC: Se impune o nouă ordine economicăinternaţională (I)It Requires a New International Economic Order . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71

ARTE, SPECTACOLE, MASS‑MEDIACălin CĂLIMAN: De şapte ori „Anim’Est”

Seven Times "Anim'est" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale pictoruluiŞtefan Luchian

2

Acest numãr a apãrut cu sprijinulPrimãriei Sector 2 - Bucureºti,

primar Neculai Onþanu

3

Mitul creaţiei. „MeşterulManole”

Meşterul Manole (1927) pune mitul crea‑ţiei în termeni mai accentuat existenţiali.Aceasta vrea să spună că accentul nu cadepe ideea estetică a sacrificiului necesar crea‑ţiei, ci pe ideea jertfei ca atare şi a consecin‑ţelor ei în plan uman. Blaga răstoarnă într‑ooarecare măsură scenariul baladei, făcânddintr‑un mit răspândit aproape în toate cul‑turile o dramă umană, în care este sugerată

şi ideea de destin românesc. Este cea maiaproape de stilul tragediei greceşti dintrepiesele sale de teatru. O notă de oracol şi defatalitate domină aceste discursuri, uneoriritmate, în care reflecţia asupra soartei şi acreatorului ca destin se uneşte cu vaietul şidrama omenească. Un discurs dramatic maibine ordonat decât altele, cu mai puţinemistere şi eresuri (acestea există, dar nucopleşesc spaţiul piesei) şi cu o mai marenotă de autenticitate. Punctul de plecareeste balada cunoscută, una dintre cele mai

Fragmentecritice

Eugen SIMION*

Teatrul lui Blaga(IV)

Acest studiu al dlui Eugen Simion este o continuare a exegezei pieselor lui Lucian Blaga dinperioada interbelică. Meşterul Manole (1927) pune mitul creaţiei în termeni mai accentuatexistenţiali. Blaga răstoarnă într‑o oarecare măsură scenariul baladei, făcând dintr‑un mitrăspândit aproape în toate culturile o dramă umană, în care este sugerată şi ideea de destin româ‑nesc. Este cea mai aproape de stilul tragediei greceşti dintre piesele sale de teatru. Dacă faptanoastră nu e bună, dreaptă, ea trebuie să fie cel puţin frumoasă, spune Manole zidarilor săi,justificând estetic locaşul care i‑a înghiţit fiinţa cea mai iubită. Este morala artei care poatesublima şi justifica amoralităţile sau chiar imoralităţile îngropate la temelia ei. Cuvinte‑cheie: dramaturgul Lucian Blaga, Meșterul Manole (1927), mitul creaţiei, destin româ‑nesc, morala artei

This Eugen Simion’s study is continuing the exegesis of Lucian Blaga’s plays of inter‑war period.Meșterul Manole (Master Manole – 1927) put the myth of creation in more emphazised existentialterms. Blaga overturns, in a certain manner, the scenario of the homonymic ballad, doing from a sodiffused myth in all the cultures a human drama, in wich is suggested the idea of Romanian des‑tiny. This plays is the nearest to a Greek tragedy from all his dramas and plays. "If our action isnot good, right, it must be at least beautiful", say Master Manole to her apprentices, justifyingfrom aestetical point of view the building wich swallowed her most beloved being. That is the moralof art wich can legitimate the amoralities or even imoralities burried to its foundation.Keywords: The playwright Lucian Blaga, Master Manole (1927), the creation myth, Romaniandestiny, the moral of art

Abstract

* Academia Română, preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură, directorul Institutului de Istorie şiTeorie Literară "G. Călinescu"; Romanian Academy, President of the Philology and Literature, Directorof the History and Literary Theory Institute "G. Călinescu", e‑mail: eugensimion@fnsa.ro.

frumoase din folclorul românesc. Ea dez‑voltă mitul creaţiei bazat pe ideea unicităţiicreaţiei. În baladă, Meşterul Manole – ispititde Negru Vodă – se laudă, cuprins de orgo‑liu (celebrul orgoliu al creatorului), că poateconstrui o altă mănăstire cu mult mai fru‑moasă. Gelos, Vodă îl abandonează pe aco‑periş şi‑l împinge, astfel, spre moarte.

Două jertfe, dar, stau la temelia mituluiîn Mănăstirea Argeşului: Ana (soţia luiManole îngropată în ziduri pentru a înfrân‑ge fatalitatea şi a asigura durabilitatea ope‑rei) şi, la urmă, după ce opera este încheia‑tă, jertfa creatorului însuşi pentru a consoli‑da unicitatea ei estetică. Un sacrificiu, edrept, indus. O soluţie estetică într‑o operăpopulară de o mare fineţe, o sugestie de oneaşteptată profunzime în ordine simbolică:o întoarcere a mitului existenţial (jertfireaAnei, fiinţa iubită) spre mitul estetic, graţieorgoliului nemăsurat al lui Manole, creato‑rul, care are curajul de a plăti cu propriaviaţă desăvârşirea creaţiei sale, după ce asacrificat deja pe aceea a fiinţei iubite. Înfond, de căutăm rădăcinile mitului, ajun‑gem la Femios, cel care se roagă la Ulise să‑ilase viaţa, promiţându‑i că‑l va cânta şi pe elca pe un zeu de sus. Manole este, în circum‑

stanţele sugerate de baladă, un Femios carese laudă cu talentul său, promiţând să ridi‑ce o mănăstire (o operă) mai reuşită decâtcea pe care tocmai o terminase, printr‑unenorm act sacrificial... Ambiţia lui estetică,sublimă, îl pierde în faţa puterilor lumeşti.Ulise [Negru Vodă] nu‑l mai iartă pe Femiosvalah (Manole) sau nu are în preajma lui unTelemah să‑i ia apărarea. Aşa că‑l împingespre moarte pentru a împiedica repetareamiracolului estetic.

De la acest simbol multiplu porneşteBlaga, dând prioritate mitului existenţial.Eroul său acceptă, după şapte ani de eşec,exact ca în baladă, sacrificarea Mirei (soţialui) pentru a ridica mănăstirea şi, după cereuşeşte, vaierul venit din ziduri (adică sufe‑rinţa interioară, conştiinţa culpabilităţii) nu‑llasă să se bucure de frumuseţea creaţiei.Contestat de boierii şi călugării din preajmalui Negru‑Vodă pentru că neagă credinţa şistrivit de destinul său lumesc, el îşi punecapăt zilelor fără să mai ţină seama de orgo‑liile sale de creator şi de triumful voinţei.Blaga plasează, mai întâi, mitul creatoruluinefericit într‑un peisaj profetic, cum proce‑dează, s‑a putut reţine, în mai toate pieselesale: apele Argeşului vin învolburate, pe ele

4

Eugen Simion

plutesc o mie de sicrie, în sate copiii nu maicresc şi ţâţa femeilor nu mai dă lapte, se des‑chid izvoarele şi se agită pe pământ stihiile,zidurile ridicate ziua se surpă noaptea etc.Peste tot bântuie „boala căderii”, pe maluri‑le Argeşului a sosit, se pare, apocalipsa.Sunt şapte ani sterpi şi distrugători ca înEgiptul biblic: „Toate se clatină – se plângeManole. Şi stăm cu frică, şi stăm cu spaimă.Vântul cerului îmi împrăştie fumul. Întresuferinţă şi aştep tare se pare că din sufletulmeu încă nu am dat, ca Abel, spicul cel maiscump şi cel mai curat. De aceea darul nugăseşte drumul înălţimilor şi veşnic seîntoarce iar în pământ”, iar cei nouă meşterimari, calfe şi zidari, comilitonii lui Manole,cred că Anticrist umblă pe Valea Oltului şicorupe pe preoţi... Stareţul Bogumil faceteoria frăţietăţii dintre Dumnezeu şi Satanaşi strecoară în sufletul lui Manole ideea jert‑fei omeneşti pentru a scăpa de blestemul celoveşte proiectul său. Dialectica bogomilică,sugerată şi în alte scrieri, este aici expusă pelarg, în acea notă indistinctă dintre credinţăadâncă şi eres păgân: „Şi dacă întru veşniciebunul Dum nezeu şi crâncenul Satanail suntfraţi? Şi dacă îşi schimbă obrăzarele înşelă‑toare că nu ştii când e unul şi când e celă‑lalt? Poate că unul slujeşte celuilalt. Eu, sta‑reţ credincios, nu spun că este aşa, dar arputea să fie. Şi‑atunci toate soco telile minţiistângace sunt fără de rost şi singură stă‑pânitoare rămâne credinţa sângeroasă pecare noi, oamenii, o adu cem cu noi din întu‑necime de veac. Cine vrea jertfa? Între bărilenoastre nu răzbat până‑n prăpăstiile albas‑tre de unde ni s‑ar putea răspunde, de aceeaîn nicio vorbă de a mea nu vei găsi nicioumbră de întrebare”.

Lângă Bogumil, stareţul care justificădualitatea creaţiei originare şi propovădu‑ieşte, pentru a scăpa de blestemele fatalită‑ţii, sacrificiul uman („sufletul unui om clă‑dit în zid ar ţine laolaltă încheieturile lăca‑şului până‑n veacul veacului”) se aflăGăman, alt personaj întâlnit des în tipologiablagiană. El reprezintă omul vechi, duhulpământului, spiritul bun al pădurilor, pro‑dus pozitiv al stihiilor, în fine, un sfântnebun, cum îi spune Manole. Găman sevaită într‑o limbă părăsită („boje moi”) şi, în

bunătatea şi în tăria credinţei sale, el seoferă ca jertfă: „Meştere, să nu mai tâlcuim.Manole, sunt mai bătrân decât — Mano le,de sfârşit nu sunt departe. Meş te re —biserica ta — mă vreau „clădit în ea — eu!Sufletul meu s‑o tot ocolească, abia şoptindşi abia mişcându‑se, ca o boare bătrână şifără de moarte”. Jertfa lui Găman nu poatefi însă primită pentru că ea trebuie să vină,potrivit legendei, din interiorul confrerieizidarilor. Manole înţelege înaintea celorlalţipreţul acestei alegeri şi‑i avertizează, tân‑guindu‑se într‑un limbaj cu tâlc, ca într‑uncântec al nenorocirii iminente. Este, în stilblagian, retorica eroului din tragedia greacăînainte ca fatalitatea răului să‑l lovească:

„De ce nu am glas de înger pentru ca vor‑bele mele abia icnite să pară un cântec? Dece nu am pene înalte de înger pentru ca totce vi se cere prin mine să vi se pară unbasm? O viaţă de om ni se cere. Aş vrea săni se pară dar uşor, şi nu jertfă de sânge.Fraţi zidari, stau cumplit în mijlocul vostru,mă priviţi cu ochi care nu mai clipesc şi măascultaţi cu urechi care n‑o să mai adoarmă.Şi dintr‑o dată înţelegeţi tot sau ghiciţi tot. Oviaţă scumpă de om se va clădi în zid, jertfava fi o soţie care încă n‑a născut, soră saufiică. Fraţi întru suferinţă, pentru cine e maigreu? Pentru cel ce vesteşte acestea sau pen‑tru cei ce ascultă?! Soţia unuia din noi vatrebui să fie jertfa, soră sau fiică. Soţie careîncă n‑a născut, soră curată, fiică luminată”.

Vocea cea mai pregnantă şi mai autentictragică, mai autentic umană şi, prin toateacestea, mai autentic estetică în aceastădramă – vreau să spun – este însă aceea aMirei. Ea se opune sacrificiului păgân,apără toleranţa creştină şi nu crede că slavabisericii trebuie să se ridice pe un omor. Lasăbiserica – se roagă ea de Manole, incorupti‑bilul creator, şi vino acasă... Manole se apără,invocând jurământul creatorului şi condiţiaomului: „fără scăpare, împresurat de soartăşi ură”. O convinge până la sfârşit pe lucida,generoasa şi fidela în iubire Mira să intreîntr‑un joc „de albă vrajă şi întunecatămagie” care este, în realitate, uciderea eiritualică. Când începe să fie zidită, ea zâm‑beşte. Semn de încredere nemăsurată, demilă creştină şi bunătate femeiască? Când

5

Teatrul lui Blaga (IV)

actul ritualic se împlineşte, Manole are sen‑timentul unei mari injustiţii. O injustiţiecare începe cu Dumnezeu, primul Creator,şi pe care o duce mai departe el, Manole:„Nimic nu e bine – mărturiseşte el. Teme ‑liile lumii sunt fără de noimă. Când El a clă‑dit, ce a jertfit? Nimic n‑a jertfit, nici pentrutării, nici pentru tărâmuri. A zis şi s‑a făcut.Şi totuşi mie totul mi‑a cerut. Loc, vreauloc!”.

Un sentiment de culpă supremă şi dezădărnicie apasă la urmă, când mitul sacri‑ficiului dă roade, pe Manole. El contestă,atunci, justiţia divină şi necesitatea jertfei înartă: merită creaţia un sacrificiu atât de mare?Dumnezeu, când a făcut lumea, ce‑a jertfit? Elce‑a pierdut?... Pune la îndoială şi învăţăturastareţului Bogumil (credinţa religioasă): câtde îndreptăţită este religia dualităţii să cearăsacrificiul unei fiinţe atât de nevinovate şi aşa deiubite?... Manole – creatorul care săvârşeştecu mâinile lui această faptă – leapădă toateorgoliile, elimină tâlcurile şi primeşte,înfrânt, ideea zădărniciei: „Ce deşertăciuneîn toate întocmirile! Apărător al legii nu enumai soborul, apărător al legii sunt şi eu, şivreau în socoteala mea să se pună sugruma‑rea vieţii, dar lăcaşul nu. Acesta Dumnezeusingur şi l‑a ridicat printr‑o minune pe caredoar El o înţelege. Eu am fost numai onetrebnică unealtă, o scândură în schelelepe care le dărâmi când clă direa e gata şifolosul vremelnic nu le mai cere. Aşa sun‑tem noi toţi, unelte şi scânduri în schele;unii‑şi dau seama mai curând, alţii mai târ‑ziu. Prin ceea ce din durere nimic nu ni sescade”.

Manole înţelege, cu alte cuvinte, eroareade a crede că opera justifică sacrificiuluman. Vaietul ce se ridică dintre zidurilemănăstirii nu‑l lasă să se bucure de creaţiape care tocmai a desăvârşit‑o. Nu‑i maigăseşte nicio motivaţie. Nu mai crede înlogica sacrificiului necesar temeinicii şidurabilităţii frumosului printr‑un sacrificiusuprem. Acum, când îşi contempla fapta(creaţia), nu mai acceptă primatul esteticu‑lui în faţa existenţialului (suferinţa umană).Se tânguie, se culpabilizează şi este gata săabjureze totul, dacă nu chiar a făcut‑o îngândul său: „Doamne – se lamentează el, în

faţa lui Vodă şi a lui Bogumil – pentru cevină neştiută am fost pedepsit cu dorul de azămisli frumuseţi?”

O interogaţie retorică, desigur, apărutătârziu, prea târziu, când dorul se împlinise şiefectele lui deveniseră, în plan existenţial,ireversibile. Mesajul uman al jertfei (Mira)este, acum, mesajul său, mesajul creatoruluivinovat de fapta sa. Se opune crucii luiBogumil şi, chemat de cântecul (bocetul)din zid, se sinucide. Al doilea sacrificiu,voluntar, ca în baladă. Numai că sacrificiulde aici nu mai sugerează orgoliul artistuluişi nu mai pecetluieşte frumuseţea şi unicita‑tea operei sale, ci disperarea şi mântuireaprin moarte a creatorului nefericit... Unmartor fără nume trage concluzia acesteiparabole triste: „Doamne, ce strălucire aicişi ce pustietate în noi”...

*Două‑trei momente mi se par esenţiale în

scenariul acestei drame care stă la jumătateadrumului între idealismul mitic (în definiţiaautorului) şi drama existenţială propriu‑zisă. Cu observaţia preliminară că remarca‑bilă estetic este cea din urmă. Un primmoment este acela, deja citat, al apărăriiMirei, victima desemnată, jertfa ritualică. Eavine, întâi, pentru a respinge ideea stareţu‑lui Bogumil, bazată pe o mentalitate barba‑ră, necreştină. În balada de la care porneştepiesa lui Blaga, Ana nu‑şi apără, să ne amin‑tim, drepturile. Puţinele ei argumente deîmpotrivire sunt slabe şi mioritice. Mai întâinu înţelege ce‑o aşteaptă, iar când înţelege,este prea târziu şi este deja resemnată. Sesupune soartei crude a cărei unealtă devineManole, soţul iubit, gata să sacrifice totulpentru frumuseţea şi desăvârşirea opereisale... Blaga schimbă ceva, esenţial, în aceas‑tă determinare. Priveşte mitul, mai întâi,dinspre partea existenţialului, cum amdovedit, reechilibrând accentele. În al doilearând – şi acest fapt mi se pare important –redefineşte natura intimă a personajelor‑simbol. Mira nu‑şi primeşte, pasiv, soarta cei‑a fost hărăzită. Ea respinge cu vehemenţăideea de a jertfi un om pentru a ridica obiserică. Nu acceptă acest preţ şi îşi ceartăsoţul (Manole) că a sugrumat în el glasul

6

Eugen Simion

inimii şi că pentru a ţine un jurământ este înstare să zidească un om. Argumentele eisunt, mai spun o dată, de ordin creştinesc şi,pentru a opri crima ce se pregăteşte, estegata să agite oamenii din jur. Este, aşadar,un spirit reactiv, nu admite injustiţia şi nucrede în ideea că o minune (biserica) poate săse înalţe pe moarte. Pe scurt, Mira – mielulbiblic condamnat să fie jertfit pentru ocauză înaltă („slava bisericii”) – se revoltă şiţine în faţa celor nouă meşteri ucigaşi şi cuManole zece acest discurs prin care apărăraţiunea vieţii în faţa raţiunii mitului morţii:

„Aşadar, totul e adevărat? Vă este cuge‑tul încărcat şi staţi în ruşinare. Unde‑i omulpe care l‑aţi prins? Am venit să fiu mărturieacestei întâmplări neomeneşti. Se pare căsta reţul Bogumil n‑a minţit. Nu‑mi răspun‑deţi? Altădată venind, bucuria nu eranumai a meşterului, ci şi a voastră. Ochi desfinţi aveaţi, şi‑acum feţe de ucigaşi. Numaibarda vă lip seşte sângeroasă din mâni păcă‑toase. Stareţul mi‑a spus cre dinţa ce umblăprintre oameni, îndemnul lui şi hotărâreavoastră, dar totul e aşa de neomenesc că nue cu putinţă... De ce tăceţi? Niciunul încă num‑a privit în ochi. N‑am crezut – şi totuşiam venit, am venit să împiedec asemeneafaptă!”.

Din nefericire pentru el, mielul biblic nupoate înfrânge logica soartei nici în acestcaz. Mira este atrasă într‑un joc, cum s‑aconstatat, de vraja albă şi piere îngropată înzidurile mănăstirii. Spiritul creaţiei învinge.Mitul triumfă asupra tragicului existenţialsau, mai bine zis, mitul – ca să se împlineas‑că – impune un sacrificiu suprem. Din ener‑gica, dreapta Mira (ea reprezintă filosofiacurată şi frumoasă a vieţii) nu rămâne, lasfârşitul parabolei, decât bocetul (cântecul)ei... Intervine, la acest punct, celălalt perso‑naj simbolic, Manole, care şi el îşi schimbăcredinţa şi destinul, după ce împlineşte însădorul de care vorbeşte mai înainte. Dorul luieste ca o boală adâncă, venită nu se ştie deunde şi intrată în oase. Un fel de blestem pecare el nu‑l poate dezlega decât printr‑unact existenţial absolut şi înspăimântător.Boala (dorul) ce‑l cuprinde este însăşicauza, boala creaţiei pe care Blaga o suge‑rează şi într‑un poem admirabil. O carte, ne

7

Teatrul lui Blaga (IV)

amintim că scrie, este o boală învinsă. Cândzidarii – comilitonii săi – obosiţi de atâteaeşecuri şi înfricoşaţi de ceea ce ar putea să lise întâmple vor să‑l abandoneze pe Manole,acesta îşi apără, ca un erou ibsenian, fantas‑ma ce a pus stăpânire pe el. Va ridica singur,anunţă el, biserica. Ea va apăra de pe pă ‑mânt cerul, simbolul credinţei, şi, în alt plan,simbolul artei, care nu ţine seama de cir‑cumstanţe: „Nu sunt şi eu pătruns de aceas‑tă boală până în oase? Nu e dorul de ea şi înmine ca un dor de casă? În visul ei, slugă şidomn, ne lipim de ziduri în somn. Cine se‑ndură să plece? Să purceadă de aici cel cepoate! Părăsiţi‑mă, rămân eu! Varul mi‑l vorstinge ploile. Soarele îmi va aprinde cuptoa‑rele. Lutul îl vor frământa copitele. Bisericavoi ridica‑o singur! Biserica, din care cerul seva apăra de pământ ca dintr‑o cetate – voiridica‑o singur în amară singurătate! Ah,plecaţi!!! Şi cine poate să uite – să uite!”.

Dacă fapta noastră nu e bună, dreaptă, ea tre‑buie să fie cel puţin frumoasă, spune Manole,în alt rând, zidarilor săi, justificând esteticlocaşul care i‑a înghiţit fiinţa cea mai iubită.Este morala artei care poate sublima şi justi‑fica amoralităţile sau chiar imoralităţile

îngropate la temelia ei... O opinie ce s‑a pusmereu în discuţie de‑a lungul timpului.Eroul lui Blaga o reformulează în termenisimpli, apărând acum nu cauza moraleicomune, ci cauza estetică, aşa cum îi dictea‑ză mitul care s‑a instalat în el. La sfârşit,când mitul frumuseţii triumfă, Manole îşischimbă gândul şi opţiunile. Nu mai crede,s‑a văzut, că opera frumoasă scuză o faptăexistenţială abominabilă.

Drama lui Blaga se încheie cu aceastărăsturnare de sensuri, într‑o indeterminare,îmi vine să cred, cu mai multe semnificaţii,pentru că îndoielile creatorului (Manole)apar după ce opera lui s‑a încheiat. Şi opera(biserica), aflăm din vorbele lui Vodă, este„cea mai frumoasă în toată credinţaRăsăritului, adică în singura dreaptă credin‑ţă”. O strălucire, cum am observat că declarăalt martor, înălţată pe o pustietate interioară.Lui Manole, jeluitorul dominat acum deremuşcări, nu‑i mai rămâne decât să‑şi ispă‑şească boala (dorul, pasiunea nimicitoare acreaţiei) prin moartea voluntară.

Meşterul Manole este cea mai valoroasăpiesă scrisă de Blaga, o operă fundamentalăîn literatura română.

8

Eugen Simion

9

Avant d’entreprendre une discussion surce vaste et délicat sujet, il est nécessaire desavoir précisément de quoi on parle en uti‑lisant ces deux mots. Je me suis donc tournévers quelques dictionnaires.

D’après le New Britannica‑Webster anglo‑saxon, culture is «the characteristic featuresof a civilization including its beliefs, itsartistic and material products, and its socialinstitutions» ‑ «Les traits caractéristiquesd’une civilisation y compris ses croyances,ses produits artistiques et matériels, et sesinstitutions sociales». Examinons ceci.

Des croyances. Elles sont fort diverses,

même parmi les gens d’un même pays, afortiori à l’intérieur d’un ensemble de pays‑ par exemple, des croyances et des pra‑tiques religieuses très différentes et qui, jel’espère, ne sont pas obligatoires pour tous.Ces croyances ne nous fédèrent en rien, tropdiverses.

Des produits artistiques. L’art aujourd’huis’est largement mondialisé, non pas entière‑ment, mais dans sa majorité, sauf si l’onparle d’art populaire ou d’art primitif. L’artd’aujourd’hui s’enseigne à Londres commeà Bucarest, comme à Tokyo, comme àBuenos Aires. Et les artistes d’aujourd’hui

Serge FAUCHEREAU*Y a t‑il une culture

européenne?Avant‑propos

Autorul propune o discuţie în jurul definiţiilor date de patru dintre marile dicţionare ale culturiieuropene (dicţionarul englez New Britannica‑Webster, cel spaniol Diccionario Vox, cel francezDictionnaire Robert, cel german Wörterbuch Brockhaus) ideilor de civilizaţie și cultură(europeană). Fiecărei definiţii îi găsește o scădere, arătând că astăzi nu se mai poate vorbi decultură europeană, ci de cultură mondială. Deci, a fi european înseamnă, mai degrabă, o serioasălimitare în planul cunoașterii, atât timp cât influenţa culturii americane și a altor culturiorientale (indiană, chineză, japoneză, africană) se resimt din plin în ziele noastre. Cuvinte‑cheie: cultura mondială, New Britannica‑Webster, Dictionnaire Robert, WörterbuchBrockhaus, cultura europeană

The author propose us to bring in debate the definitions of four big dictionaries of European cul‑ture (the english dictionary New Britannica‑Webster, the spanish one Diccionario Vox, the frenchone Dictionnaire Robert, the german one Wörterbuch Brockhaus), definitions given to ideas ofculture and civilisation (European). He find to every definition an important limit, demonstrat‑ing that nowadays we can not no more to speak about European culture, but, rather, about mon‑dial culture. So, to be European means more a serious limitation inside knowledgement field, solong as the influence of American culture and of other Oriental cultures (as Indian, Chinese,Japanese, African cultures) are fully felt in our actual societies.Keywords: mondial culture, New Britannica‑Webster, Dictionnaire Robert, WörterbuchBrockhaus, European culture

Abstract

Penserl'Europe

* Scriitor, critic literar (Franţa), e‑mail: josette.rasle@laposte.fr.

10

Serge Fauchereau

ne gardent que peu de traits de leur origine.Comment se définir à partir de produitsartistiques mondiaux?

Des produits matériels. Eux aussi semondialisent, qu’il s’agisse d’automobiles,de téléphones portables, de stylos à bille, depizzas ou de couscous. Dans ce cas, s’ils’agit de culture, les différences entre lespays ne sont que dans la quantité. Dansquelque lointain pays d’Afrique, il n’y apeut‑être pas beaucoup de voitures mais lesstylos à bille et les pizzas sont partout.

Des institutions sociales. Il est évidentque ces institutions sont diverses ‑ systèmejudiciaire, lois scolaires, sécurité sociale, etc.Sans même regarder les pays théocratiquesqui ont une législation d’un autre âge, nousdevons admettre qu’il existe d’énormes dis‑parités dans nos pays prétendument civi‑lisés: préjugés raciaux, sociaux, religieux,contre certaines personnes... Laissons là laculture envisagée en pays anglo‑saxon etouvrons le

Dictionnaire Vox espagnol. Cultura: «Conjunto de conocimientos cientificos,literarios y artisticos de una persona, puebloo época.» C’est‑à‑dire «ensemble deconnaissances scientifiques, littéraires etartistiques d’une personne, d’un peuple oud’une époque».

Constatons dans cette définition l’absen‑ce du fluctuant concept de civilisation. Onévacue également les coutumes et lestempéraments locaux pour ne garder queles connaissances. Une coutume, c’est man‑ger avec une fourchette ou avec les mains.Un tempérament, c’est ce qui fait qu’en cer‑tains pays européens, les spectateurs se bat‑tent à la sortie d’un match de football. Jemélange tout? Je plaisante? Oui, un peu.

Les connaissances scientifiques. Cesconnaissances sont les mêmes en Hollande,au Mexique ou en Roumanie; seules lesdécisions économiques ou politiques déci‑dent de leur diffusion. Sauf à se tourner versle centre de l’Himalaya, nous en sommestous au même point, à niveau d’informationégal. Sauf à se tourner vers le centre del’Amazonie, on sait que la terre est ronde etqu’il existe de merveilleuses bombescapables de nous tuer tous.

Les connaissances littéraires et artis‑tiques. Chaque langue a sa littérature, maisgrâce aux traductions, il n’y a guère dedifférence, écrite et filmée, venue d’Helsinkiou de Barcelone, que ce soit un livre ou unesuite d’images. Les dessins stéréotypés desmangas sont mondialement répandus.Certes, il s’agit là d’une culture industrielle.Soit. Mais Edgar Poe, Borges ou Octavio Pazfont partie de notre patrimoine, et ce sontdes Américains. Ne faut‑il pas étendre laculture européenne à la culture occidentale?Mais si dans les artistes contemporains lesplus volontiers montrés dans nos meilleursmusées, on rencontre Zao Wou Ki, Chinois,Anish Kapoor, Indien, ou WilliamKentridge, Sud‑Africain, ne faut‑il pasétendre la culture européenne à la culturemondiale? Mon cartésianisme (relatif) serapeut‑être plus éclairé par le

Dictionnaire Robert, français. La cultureest, selon lui, “L’ensemble des aspects intel‑lectuels d’une civilisation. Exemples:Culture occidentale. Culture orientale.”

Nous voici revenus à la civilisation et,pour achever de nous noyer dans de vastesconcepts, voici des “aspects intellectuels”.Tant de créations, tant de comportementsont des aspects intellectuels. Voter pour ladémocratie ou pour une dictature, lirePouchkine ou porter un anneau dans le nezrelève d’une décision de l’intellect et necaractérise pas spécialement la cultureeuropéenne. Grâce à cette définitionfrançaise, nous voilà complètement égarés.

En consultant d’autres dictionnaires plusanciens, on découvre que la culture, au sensoù nous l’entendons ici, est un conceptrécent. Elle n’existait pas au temps des dic‑tionnaires de Larousse et de Littré. Il n’yavait au XIXe siècle que de la culture scien‑tifique, artistique , littéraire. Une personneavait, par exemple, une culture musicale. Laculture n’était pas un tout, un ensemblecapable de caractériser un peuple. C’est lesens allemand qui s’est imposé en s’appli‑quant à un peuple ou un groupe humain.

Dans le Dictionnaire Brockhaus d’avant‑guerre, die Kultur est «Die Gesamtheit derLebensâuszerungen eines Volkes, die seinen

11

Y a t‑il une culture européenne?

Rang in der Gesittung bestimmen», c’est‑à‑dire «L’ensemble des manifestations vitalesd’un peuple qui déterminent son rang dansla civilisation». Fermons les yeux sur cettequestion de rang à laquelle tenait leBrockhaus de 1937, comme s’il y avait despeuples qui valent mieux que d’autres.

Ces manifestations vitales apparaissentdans les mœurs sociales, la cuisine ou lalittérature...

Mais est‑ce affaire de culture ou de goût?Mon opinion a peu d’importance et je ne

m’introduirai ici qu’à titre de cobaye.Je n’aime pas les plats de poisson cru

japonais. Goût personnel ou culture? Je n’aime pas davantage le hareng cru dont sedélectent les Hollandais. Je mange avecplaisir des sauterelles au Mexique mais onn’a jamais pu me faire avaler ces fromagesfrançais malodorants.

J’ai plus de plaisir à discuter avec unChinois spécialiste de la porcelaine Tang àlaquelle je ne connais rien qu’avec mon voi‑sin dans le métro, jeune ou vieux «cadredynamique» qui lit une bande dessinée. Unbalayeur africain courtois plutôt qu’unmédecin français expéditif... Goût person‑

nel ou culture? Nous nous égarons, peut‑être.

Les cultures du monde se métissent; laculture américaine domine encore large‑ment mais recule devant d’autres puis‑sances économiques et militaires, (je ne saispas si c’est bien ou mal).

En tant qu’hommes, nous sommes desEuropéens militants ‑ faute de mieuxpuisque le monde entier n’accepte pas des’entraider. En tant qu’hommes de culture,une culture seulement européenne ne sau‑rait nous suffire.

Revenons au cobaye Serge Fauchereaupour en finir.

Je suis Européen car je consomme aussidu café du Guatemala et des nems vietna‑miens.

Historien de la culture occidentale, jesuis aussi passionné par les arts d’AsieCentrale. J’essaie de comprendre les reli‑gions et je doute que mon système depensée ou mon mode de vie soit le meilleur,comparé à d’autres cultures réelles ou uto‑piques.

C’est peut‑être en cela que je suis de cul‑ture européenne.

12

«Être ou ne pas être?», se demandaitHamlet. En fait, la question de l’être et dunon être, fut pour la première fois nette‑ment posée par Parménide après quelquesinsinuations de Xénophane à ce propos, etplusieurs générations de penseurs s’efforcè‑rent en vain d’y répondre. C’est le génie dePlaton qui y parvint dans son dialogue LeSophiste, en jetant un pont sur ces deuxétats, irréductibles selon l’Éléate. Ce pontfut érigé sur deux piliers: le non être del’être et l’être du non être. Il préfiguraitainsi, le long d’une ligne horizontale, la ver‑ticalité du système plotinien et néoplatoni‑cien en général. Aristote, lui, se penchadavantage sur la qualité que sur la quantitéessentielle de l’être, en se demandant:«qu’est‑ce que c’est l’être?» (ti to on) etnotamment l’être précis tode ti.

À mon tour, je pose la question: «qu’est‑ce que c’est qu’un Européen?». Ma réponse,qui pourrait être une définition, s’appuyerasur quelques présuppositions: est Européen

1. Celui qui, tel un Asiatique etc., est nésur le continent qu’il habite actuelle‑ment, qu’il soit aborigène ou non,mais bien assimilé à l’ensemble de sarégion. Les Pélasges, par exemple, lesIbères et autres habitants aborigènesde l’Europe, des nations qui ont étéfondues autour de la mer Égée, auxGrecs et s’y sont assimilés; les Ibères,successivement, aux Celtes, auxWisigoths etc., sans pourtant être assi‑milés en entier. Dans ces deux cas,sauf exception, ils formèrent desentités particulières. On pourrait citerd’autres cas, très nombreux, dans

* Academician, Grecia, e‑mail: emouts@academyofathens.gr.

E. MOUTZOPOLOUS*

Être EuropéenDacă poate exista o abordare filosofică și, în același timp, istorică și socioeconomică a ideii de adeveni european, atunci această expunere încearcă să reunească toate aceste aspecte în conţinutulsău. Dar noua Europă este mult tributară civilizaţiei grecești și începuturilor sale. Iar ceea ce s‑aconstruit până acum suferă de prea multă grabă și diletantism. Trebuie ţinut cont de nevoiletuturor naţiunilor într‑o Europă unită în mod armonios, și nu prin forţa deciziilor politice.Cuvinte‑cheie: abordare filosofică a europenismului, mama civilizaţiei europene, civilizaţiagrecească, filosofii antici, criza economică europeană

If it may exist a philosophical approach and, in the same time, historical, social and economic of theidea to become European, then this dissertation is trying to unite all these aspects in its contain.But the new Europe is tributary to Greek civilization and to its beginnings. And all we have buildtill now is suffering of two diseases: to much hurry and to much dilettanteism. We must to keep upby the needs of all nations into an unite Europe, all these peoples and countries kept together in aharmonious manner and not by the force of political decisions. Keywords: philosophical approach Europeanism, mother of European civilization, Greek civiliza‑tion, the ancient philosophers, the European economic crisis

Abstract

l’histoire de notre continent.2. Une langue plus ou moins commune,

généralement composée de ou diviséeen dialectes distincts.

3. Une culture et une civilisation uni‑taires, malgré des différences souventnotoires (par ex., Athènes et Sparte).

4. Une conscience d’appartenance à unecommunauté plus ample. Je citerai lesfêtes des Apaturies et l’institution desjeux olympiques en Grèce.

5. Une organisation politique et socialeen principe permanente.

6. Une volonté commune de défendre sasubsistance, indépendante de touteidéologie, telle que celle de la mondia‑lisation.

7. La mise au point d’un moyen de com‑munication avec d’autres pays, sanstoutefois tomber sous le joug d’uneassimilation, est de mise. On peutainsi tenter de surmonter adversitéshistoriques et crises socio‑politiques.

«L’union fait la force» n’est pas un pro‑verbe vide de sens. Les rivalités une foisdépassées, conduisent au succès.Combattant ensemble, à Salamine malgréleurs dissensions, Spartiates et Athéniens,épargnèrent jadis à l’Europe la menace desuccomber au flux asiatique. Naguère enco‑re, notre continent a été dévasté par ce qui areçu plus tard la dénomination de «guerresintestines».

Au lendemain de la seconde guerremondiale, issu des ruines accumulées,émergea de nouveau l’idéal d’une paixperpétuelle déjà prônée par Kant. Commeles enjeux des disputes étaient d’ordre éco‑nomique, il fallut les exorciser par desmesures convenables. Ce fut, à l’instar duBénélux, la Communauté du Charbon et del’Acier, puis du marché commun entre lespays occidentaux, ceux‑là mêmes sur les‑quels Marx prétendait appliquer ses pro‑phéties, à l’exception toutefois duRoyaume‑Uni, toujours attaché, lui, à sesliens privilégiés anglo‑saxons, qui fitchambre à part en créant la Zone de LibreÉchange dans laquelle il entraîna bonnombre de pays lesquels, par conséquence,intégrèrent la Communauté Européenne,

finalement convertie en Europe Unie.Toutes ces mesures économiques furent

suivies de mesures visant l’acculturationentre les peuples du continent, sur fondcommun d’humanisme, hérité de longuedate, ainsi que sur le fond scientifique ettechnologique. Des dispositions civiquescomplétèrent cette catégorie de mesuresdestinées à faciliter le rapprochement despeuples de l’Europe qui, pour la premièrefois de son histoire, se voyait unifiée «dubas en haut»; à savoir, avec l’assentiment deses citoyens. Le traité de Schengen couron‑nait ce processus. Par contre, l’avortementdu projet de Constitution, remplacé à lahâte par un simulacre, c’est‑à‑dire le traitéde Lisbonne, déclencha la sonnette d’alar‑me. L’Union Européene entrait dans laphase cruciale de ses maladies infantiles. Lacrise économique fit le reste.

C’est ici qu’apparaissent clairement lesdeux volets principaux d’une dialectiquecomplexe à plus d’un aspect. D’une part, lastructuration de l’Europe fut fondamentale‑ment économique, ne tenant point comptede la diversité des mentalités de ses groupesd’habitants. Par ailleurs, on rechercha parpriorité son élargissement territorial auxdépens de la consolidation de son entitéadministrative. Ce n’est que tardivementqu’elle fut dotée d’une présidence et d’unereprésentantion diplomatique plutôt nomi‑nales que réelles, en raison du réveil desanciennes ambitions et de la recherche d’unéquilibre plus ou moins efficace entre lesparties en cause. L’amplification de l’Europese fit plutôt prématurément et son appro‑fondissement impératif fut insuffisant. D’oùles déboires qui s’en suivirent: régressionsdrastiques des processus déjà entamés audétriment des citoyens viscéralementconscients de leur identité européenne, afind’arrêter l’afflux incontrôlable d’immigrantsillégaux venant d’autres continents, fauted’existence d’une vigilance frontalièresérieuse, entraînant ainsi des dépensesénormes pour les pays d’accueil et portantdes doutes pour leur sécurité interne.

Un débouché économique de l’Europesur les deux rives de la Méditerranée fut, luiaussi, prématurément, projetté et quasiment

13

Être Européen

14

E. Moutzopolous

entamé, avec des effets extrêmement dou‑teux. D’où la confirmation de deux nou‑veaux adages de la sagesse grecque:«chaque chose en son temps» et «hâtez‑vous lentement», qui font allusion à laconception d’un kairos, d’un momentopportun, d’un «maintenant‑ou‑jamais»,avant lequel tout est envisageable et aprèslequel rien ne va plus. Les instanceseuropéennes se sont trop précipitées à cer‑tains propos, sans envisager les difficultésengendrées par leur empressement déme‑suré.

Pour résumer ce qui vient d’être exposé:la dialectique du processus d’intégrationeuropéenne marqua l’échec, «provisoire»,on l’espère, d’une gouvernance tantôtempressée, tantôt indécise et, de surcroît,aux prises à une crise financière mondialedes plus graves dont on ne sait encore si etcomment on s’en sortira. Chacun des voletsde cette dialectique, notamment celui quiconcerne les démarches administratives, etl’autre, qui concerne les citoyens européensmêmes, se voit aggravé par les erreurs com‑mises dans le passé et par les conjoncturesactuelles; à tel point que la mise de leur

opposition s’avère problématique, du moinsdans le futur immédiat.

En désespoir de cause, il est désirableque la priorité soit impérativementaccordée au renforcement des liens de l’ad‑ministration avec le facteur humain: àsavoir, avec les citoyens de l’Europe sansaucune exception. Le respect des droits dela personne humaine est plus qu’absolu‑ment nécessaire, si l’on souhaite que l’unitéde l’Europe se réalise effectivement «du basen haut», pour la rendre définitive. Onsaluera l’institution récente qui permet à unmillion de citoyens européens, répartisselon la population de chaque pays, d’inter‑venir auprès du Parlement, à titre de pre‑neurs d’initiatives, et qui raffermit ainsi lesrapports entre celui‑ci et la Commission,parfois trop arbitraire.

La consolidation de l’Europe ne s’ac‑complira que par son renforcement en pro‑fondeur, qui doit se faire le plus rapidementpossible, sinon les voix discordantes se mul‑tiplieront, aux dépens des Européens. Lessignes d’alarme foisonnent dangereuse‑ment. Il est temps de nous mouvoir enavant!

15

Toute l’histoire du monde pourrait selire, au besoin, dans la lutte pour l’identité,un rapport toujours fluctuant, comme onl’avait dit déjà, entre ego, alter et alter ego

1,

entre le moi individuel dans un continumodelage et communauté, entre toute sortede communautés, trop diverses pour qu’onles examine systématiquement et d’unefaçon exhaustive.

Etre Européen, c’est une condition diffici‑le à définir, telle que celle de Roumain, lesdeux se prêtant à des approches diverses etnuancées. On a glosé intensément sur ce

thème et les perspectives se modifient tou‑jours, décourageant toute opportunité deconclusion finale. L’espoir de l’historien estd’examiner de manière critique une grandepartie de l’énorme casuistique, de mettre enordre la multitude chaotique des faits, enharmonisant le plus possible les aporiesrencontrées sur le tracé.

Comme toute création historique degrande complexité, l’Europe actuelle, quiessaye de devenir plus unitaire, se refuse àune définition complète et oblige l’analysteà tout type de précautions. C’est pour cela

* Institutul de Istorie “A.D. Xenopol” – Academia Română, Filiala Iaşi, e‑mail: alzub@xenolol.is.edu.ro.1 Andrei Corbea, Ego, alter, alter ego, Iaşi, Omnia, 1993.

Alexandru ZUB*

«Bon Europeen» et «bon Roumain»: antinomie ou

complémentarité?Eseul prezintă relaţia dintre ce înseamnă a fi "bun european" și "bun român", urmând traseulpreocupărilor istorice românești între secolul Luminilor și secolul XXI. Ca punct de plecare, suntluate articolele dintr‑un număr tematic dedicat europenismului în revista Secolul XX,aparţinând unor intelectuali români de prim rang, precum E. Simion, Solomon Marcus, Șt.Augustin Doinaș, Irina Mavrodin, Grigore Gafencu. Concluziile autorului se îndreaptă spreideea de complementaritate a celor două noţiuni: a fi "bun român" nu se opune lui a fi "buneuropean".Cuvinte‑cheie: Europa unită, a fi bun european, revista Secolul XX, istoriografie românească, a fibun român

This essay presents the relation between what means to be a "good European" and a "goodRomanian", following the itinerary of Romanian historiography between the century ofEnlightenment and the XXI‑th century. As point of departure, the author take the articles from athematic number of the Romanian magazine XX‑th Century, dedicated to this subject ant pertain‑ing to great Romanian intellectuals as well as E. Simion, Solomon Marcus, Șt. Aug. Doinaș, IrinaMavrodin, Grigore Gafencu. The author's conclusions are leading to the complementarity idea ofthe both notions: to be a good Romanian is not opposed to being a good European. Keywords: The unified Europe, to be a good European, the magazine XX‑th Century, Romanianhistoriography, to be a good Romanian

Abstract

16

Alexandru Zub

que la littérature comporte, non seulementde point de vue quantitatif, de vraies diffi‑cultés de systématisation et d’analyse.

Un volume anthologique de la revueSecolul 20, élaboré au tournant des siècles etmilleniums, avait pour sous‑titre explicatifle syntagme Les Europes de l’Europe. Unexégète s’y déclarait « à la recherche del’Europe » (Şt. Aug. Doinaş), un autre évo‑quait « mon Europe », la différenciant « fini‑toires allaient constituer une préoccupationconstante presque partout (Eugen Simion,Solomon Marcus, Mihai Zamfir etc.).

L’Europe apparaît comme un mélanged’Etats et nations chez de nombreux ana‑lystes, historiens, lettrés, prêt à exalter ladiversité culturelle et le pluralisme poli‑tique. Une telle publication Europes a été

publiée et la revue Secolul 20 a dédié –comme on l’a déjà dit – un volume extrême‑ment consistent, Les Europes de l’Europe(1999). En même temps, un groupe distinctde Timişoara (Adriana Babeţi, C. Ungu rea ‑nu, etc.) éditait la revue La Troisième Europe.De l’Europe, entre autres, s’occupait l’histo‑rien F. Fejtö dans ses mémoires dialogiques,Le Passager du siècle (1999). L’Europe deKeyserling formait un vaste et polymorphe« spectre », dont il initiait l’analyse fugitivependant l’entre‑deux‑guerres

2. Les Rou ‑

mains y apparaissaient plus près du mondebalkanique que du monde occidental.

Il s’agit d’une impression assez commu‑ne, transmise quasi de manière concomitan‑te par Paul Morand

3, impression maintenue

imagologiquement jusqu’à présent. Voici

2 H. de Keyserling, Analyse spectrale de l’Europe, Paris, 1930; trad. rom., Iaşi, Institutul European, 1993.3 Paul Morand, Bucarest, Paris, 1935 (1990). Cf. Gavin Bowd, Paul Morand şi România, Bucureşti, 2008.

17

„Bon europeen” et „bon roumain”

l’opinion d’un historien de grand prestige,Emmanuel Le Roy Ladurie: «Il n’y a pas queDracula, il n’y a pas que Cioran, l’intervalleentre eux existe, bien que pauvrementreprésenté, à quelques exceptions près,parmi lesquelles au XVIIIe siècle DémétriusCantemir et sons fils, Antiochus, hommesde grande culture, Roumains d’origine, quele public français et international a tendan‑ce à ignorer»

4.

Une telle image contraste de manière fla‑grante avec les opinions transmises par leshistoriens roumains, de Kogălniceanu etXenopol jusqu’à Iorga et Brătianu, pour selimiter à ces noms, de vrais « classiques » del’historiographie autochtone. Leur opinion,assez répandue au grand public, n’est pasrestée hors les critiques, surtout pendant lesannées de transition postcommuniste, lorsde la démythisation méthodique du projetnational

5.

Le discours historique visant la nationroumaine, constitué pendant quelquessiècles, a été, quand même, confondu sou‑vent avec les déviations dilettantes, pro‑duites entre temps, avec celle vulgata natio‑nale que les professionnels du domaine l’onrefusée presque toujours. La vocationeuropéaniste de l’historiographie roumaine,de Costin à Cantemir jusqu’à Duţu, Teodorou Bulei, par exemple, me semble être uneréalité indiscutable.

«Le bon Européen», remis maintenant endiscussion, dans un moment de crise del’européanisme, comporte un pendant légi‑time dans le «t pays du continent. L’idée estassez ancienne, l’on sait, vu qu’à la fin duXVIIIe siècle, la notion de patriote était enco‑re en plein essor, motivant aussi quelques

tentatives d’institutionnalisation6. On met‑

tra l’accent, dans la première partie du XIXesiècle, sur la condition de citoyen, selon lemodèle existent dans le monde occidental.On retrouve le même impulse dans lasociété secrète La Fraternité (Frăţia), fondéepar I. Ghica et autres compagnons comili ‑tons (căuzaşi) valaques, en 1843, presque enmême temps avec l’Association Patriotique,initiée, à Iaşi, par T. Răşcanu etc.

7.

De telles valeurs – patrie, fraternité, justi‑ce etc. – entraient dans la compositionmorale du « bon Roumain » et allaient réap‑paraître, avec des augmentations ou dimi‑nutions, dans d’autres générations, plusd’un siècle.

Un certain «neopaşoptism» adapté auxproblèmes de la Roumanie, au seuil du XXesiècle, a fait naître la Confrérie (Frăţia) desbons Roumains, association fondée par N.Iorga, à Iasi, l’année même du jubilé dynas‑tique, 1906, en tant que réaction à l’«éloi‑gnement» culturel des classes superposées

8.

On y rattachât vite, fébrilement, le jeune V.Pârvan qui continuait juste ses études àBerlin, appréciait sans réserve qu’il sera« encore un soldat dévoué de la cause natio‑nale », selon sa lettre au fondateur même decette association

9.

D’autres confréries semblables furentcrées dans la période d’entre‑guerres, avecdes distorsions dramatiques, sur le fond dela crise produite par la Grande Guerre etdes difficultés suivantes, créées par l’exigen‑ce d’adaptation de la société roumaine auxnouvelles circonstances géopolitiques etmorales

10.

La Roumanie de 1859, extra‑Carpates, estnée dans une Europe «romantique et natio‑

4 Emmanuel Le Roy Ladurie, Préface, în Stefan Lemny, Les Cantemir. L’aventure européenne d’une familleprincière au XVIIIe siècle, Paris, 2009, ed. rom., Iaşi, 2010.

5 Lucian Boia, Istorie şi mit în conştiinţa românească, Bucureşti, 1997; Două secole de mitologie naţională,Bucureşti, 1999; România, ţară de frontieră a Europei, Bucureşti, 2002; Neagu Djuvara, O scurtă istorie aromânilor povestită celor tineri, Bucureşti, 1999; Există istorie adevărată? Despre „relativitatea generală” a isto‑riei. Eseu de epistemologie, Bucureşti, 2004.

6 Cf. Ştefan Lemny, Originea şi cristalizarea ideii de patrie în cultura română, Bucureşti, 1986.7 Petre Dan, Asociaţii, cluburi, ligi, societăţi, Bucureşti, 1981, p. 28‑29.8 Ibidem, p. 259‑260.9 Alexandru Zub, Vasile Pârvan, efigia cărturarului, Iaşi, 1974, p. 134‑136.10 Idem, Istorie şi istorici în România interbelică, Iaşi, 1989; Mircea Eliade, Profetism românesc, I‑II, Bucureşti,

1990.

18

Alexandru Zub

naliste», capable d’assimiler la nouvelle réa‑lité géopolitique : un pays né de deux Etats,avec un nouveau prince régnant et de nou‑velles lois, vraiment réformatrices. L’idéo ‑logie soutenante, l’idéologie de la révolu‑tion de 1848 professée par un Kogălniceanuou Bălcescu, s’opposait à l’imitation stérile.Junimea de Maiorescu allait faire de même,Iorga s’imposera ainsi, au Sămănătorul, pen‑dant les premières années du XXe siècle, et

plus tard, pendant l’entre‑deux guerres, àl’Idée européenne, un C. Rădulescu‑Motru,accompagné par de nombreux jeunes desnouvelles générations.

On retrouve leurs idées et initiativesdans plusieurs études, monographies, syn‑thèses de l’époque, mais surtout dans lavaste et systématique chrestomathie Le droità la mémoire (Dreptul la memorie), rédigéeavec pleine compétence par Iordan Chimet,un véritable corpus documentaire et analy‑tique, à l’aide duquel on peut examiner denouveau beaucoup des préjugés existants,surtout ceux visant l’identité roumaine depoint de vue ethnique, juridique, philoso‑phique, ethnographique, esthétique, cri‑tique, perspectives multiples et novatrices.Tout cela suggère l’énorme complexité duproblème, de même que le besoin de leremettre toujours en discussion

11. Vu que les

Roumains sont nés comme peuple et ontévolué, comme nous le savons, « dans unespace où les mentalités et les cultures semêlent et se superposent, comme dans unpalimpseste, donnant ainsi vigueur et origi‑nalité à notre spiritualité » (Eugen Simion)

12.

L’essai de Călinescu sur le Spécifiquenational, inclus dans la grande synthèsel’Histoire de la littérature roumaine, nous pré‑vient sur le risque de simplifier extrême‑ment un phénomène si complexe. A partirde ce moment, le dossier a été augmenté etnuancé jusqu’à la complexité inextricable denos jours, dans lequel on doit voir un nou‑vel impulse vers la relecture critique et lasynthèse créative.

Il n’y a pas, on peut le dire, d’oppositioncatégorique entre « le bon Européen » et « lebon Roumain», sinon – comme partout dansle monde – une complémentarité béné ‑fique

13. C’est un thème susceptible d’intérêt

continuel et d’approfondissement.

11 Dreptul la memorie în lectura lui Iordan Chimet, Cluj, Dacia: I. Cuvintele fundamentale şi miturile, 1992; II.Intrarea în lumea modernă, 1992; III. Dialog despre identitatea românească, 1992; IV. Certitudini, îndoieli,confruntări, 1993. Vezi idem (ed.), Momentul adevărului, Cluj, Dacia, 1996.

12 Eugen Simion, Definiţia europeanului, în Secolul 20, 11‑12/1999, 1‑3/2000, p. 149.13 Cf. Ion Zamfirescu, România în universalitatea umană, în vol. Cultură şi civilizaţie. Conferinţe la Ateneul

Român, Bucureşti, 1989, p. 317‑328.

19

Moştenirea culturală europeană a fosttotdeauna un subiect dificil şi extrem dedelicat pentru toţi cei interesaţi de păstrareaşi valorificarea istoriei. Studiile scrise peaceastă temă au atins un număr impresio‑nant, fără ca cineva să fi oferit vreodată osoluţie cu adevărat viabilă. Principala pro‑blemă o constituie caracterul cu totul şi cutotul subiectiv al ideii de moştenire. În modaproape involuntar, un cercetător occiden‑tal va acorda întâietate realităţilor istorice şiculturale pe care le simte cel mai aproape,

după cum un istoric oriental va face mereureferire la tradiţia strămoşilor săi, aşezândîn plan secund valorile celor ce nu sunt păr‑taşi la această tradiţie. Iată că, în asemeneasituaţii, ideea de moştenire culturală serezumă mai degrabă la lămuriri conceptua‑le, la delimitări mai mult sau mai puţin arbi‑trare, decât la o identificare concretă şi ones‑tă a valorilor culturale perene, valori care aumarcat decisiv civilizaţia europeană. Estefoarte interesant faptul că toate aceste dis‑pute se fundamentează aproape în exclusi‑

* Fost preşedinte al României.

Emil CONSTANTINESCU*

Moştenirea culturală europeană şi dialogul interreligios

Expunerea prezentată la Seminarul Internaţional "Penser l’Europe" de la București, dinoctombrie 2012, pune în discuţie moștenirea culturală a Europei de azi. Puţini știu că filosofularab de origine persană, Avicenna, a avut o influenţă hotărâtoare asupra gândirii filosofice și teo‑logice europene, chiar înainte de traducerea integrală a operei lui Aristotel. Dialogul între religiiși culturile naţionale ar trebui să ţină seama azi de acest lucru. Întrebarea fundamentală este: dacăacum aproape o mie de ani, cele trei mari religii, reprezentate de creștini, evrei și musulmani,reuşeau să se înţeleagă, de ce oare astăzi acest lucru nu este posibil? De ce acest dialog inter‑religios este sortit să se desfăşoare doar în spaţiul unei enclave academice?Cuvinte‑cheie: a gândi Europa, moștenirea arabă în Europa, filosoful Avicenna, opera lui Aristotel,Europa de zi, creștini și musulmani

L’exposé présenté au Colloque International «Penser l’Europe» déroulé à Bucarest, en octombre2012, met en discussion l’héritage culturel de l’Europe d’aujourd’hui. Seul un petit nombre de genssait que le philosophe arabe d’origine persanne, Avicenne, a eu une influence décisive sur la penséephilosophique et téologique europénne, même avant la traduction intégrale de l’oeuvre d’Aristote.Le dialogue entre les religions et les cultures nationales devrait en tenir compte aujourd’hui. Laquestion fondamentale est la suivante: s’il y a une période de mille ans, les trois grandes religions,représentées par les chrétiens, les juifs et les musulmans, aboutissaient à se comprendre, pourquoidonc aujourd’hui cette chose n’est‑elle plus possible? Pourquoi ce dialogue inter‑religieux est‑ildestiné se dérouler seulement dans l’espace d’une conférence académique? Mots‑clé: penser l’Europe, l’héritage arabe en Europe, le philosophe Avicenne, l’oeuvre d’Aristote,l’Europe d’aujourd’hui, chrétiens et musulmans

Résumé

vitate pe apartenenţa confesională sau reli‑gioasă a celor implicaţi în ea. În asemeneasituaţii, singurul mijloc de soluţionare realăa unor asemenea disensiuni îl reprezintădialogul, structurat pe mai multe planuriale realităţii: ştiinţific, sociologic, cultural,artistic şi, nu în ultimul rând, religios.Desigur, este vorba despre ideea unui dia‑log fundamentat pe unitatea în diversitateşi, de ce nu, pe acea coincidentia oppositorum,despre care vorbea Nicolau Cusanus. Poatecă, nu întâmplător, acelaşi Cusanus scria, lascurtă vreme după cucerirea Constantino ‑polului, o mică lucrare intitulată De pacefidei (Despre pacea între religii), operă care, înciuda importanţei sale şi a caracteruluivizionar, a fost multă vreme trecută cuvederea.

Întâlnirea dintre creştinism şi islam nueste de dată recentă, dimpotrivă: am puteaspune că naşterea civilizaţiei europene coin‑cide cu începerea dialogului dintre islam şicreştinism, dialog bogat în nuanţe şi în con‑secinţe, care au schimbat radical percepţiaasupra societăţii, a organizării politice şi avieţii religioase. Deşi afirmaţia noastrăpoate părea oarecum şocantă, tocmai moş‑tenirea culturală despre care dorim să vor‑bim reprezintă principalul argument în sus‑ţinerea tezei noastre.

Privind înapoi, la Evul Mediu, suntemtentaţi să credem că între comunitatea isla‑mică şi creştinătatea bizantină sau latinăexista o luptă permanentă, cruciadele repre‑zentând cel mai bun exemplu în acest sens.Fiecare dintre aceste comunităţi era convin‑să de superioritatea sa spirituală şi de con‑ştiinţa clară a deţinerii adevărului. Fiecaredintre ele se mândrea cu sinteza religie ‑ cul‑tură ‑ societate ‑ ordine politică, ca fiind celmai bun cadru pentru viaţa umană. Chiardacă cele trei comunităţi erau diferite înceea ce priveşte modelele lingvistice, etnice,militare sau comerciale, există multe simili‑tudini între acestea, mai ales atunci când înprim‑plan apare problema cunoaşterii. Spredeosebire de percepţia noastră asupra filo‑sofiei sau teologiei, omul medieval, fie elmusulman, creştin sau evreu, vedea în aces‑tea o unitate cognitivă indisolubilă ce domi‑na gândirea şi viaţa. Metoda filosofică şi

cugetarea teologică nu descriau doar simpleabstracţii menite să încânte minţile lumina‑te ale universităţilor medievale, ci realităţiconcrete la care fiecare avea acces pe măsu‑ra capacităţii sale de înţelegere. Aşa seexplică faptul că, în ciuda numeroaselorconflicte dintre lumea creştină şi cea islami‑că, parcursul ideilor nu a fost în niciun felpericlitat. Creştinătatea apuseană aducea cusine ambiţia puterii, setea de cunoaştere şide afirmare, ambele fundamentate pe tradi‑ţia greco‑romană. De cealaltă parte, islamulechilibra balanţa printr‑un sistem cultural,social şi politic bine închegat, fundamentatpe principii eminamente religioase. De alt‑fel, aceasta este cheia extraordinarei răspân‑diri a islamului: credinţa că peste toţi şipeste toate guvernează Allah cel Atotpu ‑ternic, ale cărui lucrări şi porunci au fostfăcute cunoscute oamenilor prin Mahomed,profetul Său. Ne aflăm aici în prezenţa adouă afirmaţii, a două certitudini, a douăniveluri de realitate: Absolutul şi relativul,Cauza şi efectul, Dumnezeu şi lumea.Islamul este religia certitudinii şi a echili‑brului, după cum creştinismul este cea aiubirii şi a sacrificiului. Prin aceasta nu înţe‑legem că religiile ar deţine monopoluri, cidoar că fiecare dintre ele pune accentul peun anume aspect al adevărului.

Privind la desfăşurarea actuală a relaţieidintre cele două mari religii monoteiste peteritoriul Europei, ne este foarte greu să negândim la acel echilibru despre care vor‑beam. Singura certitudine pare a fi doarconflictul, războiul desfăşurat pe diferiteplanuri, intoleranţa reciprocă, lipsa oricăreidorinţe de dialog. Nu trebuie să uităm însăcă toate acestea nu sunt decât efectele uneiistorii pe jumătate înţelesese, din care ambe‑le părţi au preferat să aleagă doar laturaîntunecată. Aproape zilnic presa difuzeazăştiri alarmante în legătură cu migraţia cetă‑ţenilor de religie musulmană în spaţiulUniunii Europene, despre aşa‑zisa lor inca‑pacitate de a se adapta la normele şi realită‑ţile lumii occidentale. În astfel de situaţii, sepune însă o întrebare pe cât de simplă, peatât de pertinentă: ne cunoaştem noi oarepropriile valori şi norme? Sau nu cumvatotul se reduce la o înţelegere de suprafaţă a

20

Emil Constantinescu

lucrurilor, înţelegere pe cât de comodă, peatât de periculoasă?

Revin din nou la imaginea EvuluiMediu, epocă ‑ dincolo de caracterizările„întunecate” ce i s‑au adus ‑ marcată de oextraordinară efervescenţă culturală, de odorinţă uriaşă de cunoaştere, în sânul căre‑ia s‑a plămădit civilizaţia actuală. În acestcontext, Europa avea să înveţe de la lumeaislamului că viaţa este un tot, care cuprindeatât domeniul religios şi filosofic, cât şidomeniul secular şi că ea trebuie abordatăca atare. Acest spirit a apărut pentru primaoară în lumea islamică, odată cu publicareaunei serii de tratate intitulate Mujarrabat(Experimenta). Primul care a început aceastăserie a fost Abul‑Ala Zuhr (mort în jurulanului 1078) din Cordoba, tatăl faimosuluimedic Avenzoar. La ideile sale teologico‑filosofice aveau să adere pe rând un creştin,un evreu şi un musulman, fără ca prinaceasta să se întrevadă într‑un fel sau altulpericolul compromisului. Acest fapt esteextraordinar, nu atât prin surprindereacapacităţii unificatoare a islamului, ci maiales prin actualitatea lui. Dacă acum aproa‑pe o mie de ani, cele trei mari religii reuşeau

să se înţeleagă, de ce oare astăzi acest lucrunu este posibil? De ce acest dialog interreli‑gios este sortit să se desfăşoare doar în spa‑ţiul unei enclave academice? Este foarteprobabil ca tocmai acest dialog exclusiv petărâmul ideilor să fi fost cel care a împiedi‑cat o mai largă răspândire a ideii de dialoginterreligios, însă contradovezile sunt multprea multe. Cazul Spaniei medievale estepoate cel mai bun exemplu. În ciuda înde‑lungatei dominaţii arabe, legătura dintreislam, creştinism şi iudaism a fost unaextrem de rodnică. Este suficient să amintimfaptul că prima şcoală de studii orientale afost înfiinţată la Toledo de călugării Ordi ‑nului Dominican, pornind tocmai de laîntâlnirea acestora cu lumea şi civilizaţiaislamică. Toledo este primul mare centru decultură în Evul Mediu occidental. În secolulal Xll‑lea, Toledo a reprezentat pentrulumea creştină ceea ce Bagdadul a reprezen‑tat pentru lumea musulmană. Este suficientsă amintim că Avicenna a fost tradus laToledo de un mic grup din care făceau parteIbn Daud, evreu cunoscător de arabă, careefectua traducerea în castiliană, şiDominicus Gondisalvi, creştin ce realiza

21

Moştenirea culturală europeană

22

Emil Constantinescu

traducerea din castiliană în latină. Aceastătraducere din Avicenna este de o importan‑ţă capitală mai întâi pentru că vedem aici unevreu şi un creştin colaborând pentru apro‑pierea culturală a textului unui persan, tra‑dus în arabă; apoi pentru că textul luiAvicenna este cea dintâi operă filosoficăînsemnată care a ajuns în Occident. Se uităprea des că latinii l‑au cunoscut peAvicenna înainte ca Aristotel să fie tradusintegral. În realitate, dacă a existat în secolulal Xlll‑lea o filosofie şi o teologie numite„scolastice”, aceasta se datorează în primulrând faptului că Avicenna a fost citit şiexploatat încă de la sfârşitul secolului al Xll‑lea. Alain de Libera, unul dintre cei maibuni cunoscători ai civilizaţiei Evului Me ‑diu, concluzionează pe bună dreptate că„Avicenna, şi nu Aristotel, a iniţiat Occiden ‑tul în filosofie”.

Pornită de la Toledo, mişcarea de acultu‑raţie a Occidentului se continuă la Neapoleşi în sudul Italiei, datorită „politicii cultura‑le” duse de împăratul Frederic al ll‑lea.Dragostea pentru cultura şi ştiinţa arabă l‑adeterminat să se opună celei de a Vl‑a cru‑ciade, fapt pentru care papa Grigorie al IX‑lea l‑a excomunicat; în ciuda acestei pedep‑se extrem de aspre, împăratul nu a ezitat sămiliteze pentru aplanarea conflictului, sem‑nând tratatul de la Jaffa, pe 11 februarie1229. Creator al Universităţii din Neapole,Frederic al ll‑lea, asemenea vechilor califidin Bagdad, a dus o politică de traducere şiachiziţionare de cărţi; s‑a bucurat de tradu‑cători renumiţi, precum Michael Scot, cel cedirija munca micilor echipe bilingve; într‑uncuvânt, a adus în lumea europeană occiden‑tală rigoarea interpretării filosofice, curiozi‑tatea ştiinţifică şi mai ales gustul inegalabilpentru frumos al lumii arabe.

Nu trebuie trecut cu vederea nici faptulcă prima încercare de traducere a Coranuluieste realizată în jurul anului 1141, la îndem‑nul lui Petru Venerabilul, în cadrul abaţieide la Cluny, unul dintre cele mai importan‑te centre cultural‑religioase ale EvuluiMediu. La universitatea din Paris sau la uni‑versităţile italiene, tratatele medicilor, fizi‑cienilor sau astronomilor arabi stau la marecinste, alături de documentele antichităţii

clasice. Chiar pe tărâm teologic, părinţi aiBisericii, precum Toma d’Aquino, Albert celMare sau Siger de Brabant, utilizează fără săezite comentariile filosofilor arabi la textelearistotelice, platonice sau neoplatonice.

lată, aşadar, că la temelia culturală aEuropei moderne stă o moştenire arabă ade‑sea renegată şi tot mai puţin exploatată însensul pozitiv al cuvântului. Ne‑am obiş‑nuit cu clişeele conceptuale de tipul „expan‑sionism islamic”, „fundamentalism reli‑gios”, „intoleranţă”, însă ne limităm la zonade suprafaţă a problemei, fără a lua în calcullatura ei profundă. Migraţia masivă a cetă‑ţenilor de religie musulmană în spaţiuleuropean nu este cauzată doar de factorieconomici sau politici. Într‑un fel, ei se simtlegaţi de această civilizaţie pe care o adoptă,tocmai datorită moştenirii culturale comuneşi, în această situaţie, nu mai avem de‑a facedoar cu simple supoziţii filosofice sau socio‑logice, ci cu realităţi concrete, bine funda‑mentate. Un musulman poate fi în egalămăsură un bun cetăţean european şi un buncredincios, fără a fi nevoie de compromi‑suri. Dificultatea apare atunci când aceastămoştenire culturală europeană este greşitînţeleasă. Cel mai adesea confundăm cultu‑rile în sine cu moştenirea pe care acestea aulăsat‑o de‑a lungul timpului. Suntem legiti‑maţi să vorbim despre o cultură greacă, lati‑nă, iberică, germană etc., însă moştenireaculturală depăşeşte sfera naţionalismelor.Valabilitatea sa se extinde asupra întreguluispaţiu european şi acest fapt se poate obser‑va în primul rând în felul de a fi al oameni‑lor, în existenţa lor de zi cu zi. Prin urmare,posibilitatea unui dialog interreligios auten‑tic este condiţionată tocmai de înţelegerea şiasumarea reciprocă a acestei moşteniri. Nutrebuie să scăpăm din vedere faptul cănoţiunea de religie presupune existenţaunei comuniuni reale, dincolo de diferenţe‑le ce ne separă. La fel, cultura presupune,înainte de toate, existenţa unui dialog dincare fiecare are ceva de învăţat. În fond,numitorul comun îl constituie fiinţa umană,sub toate aspectele ei, şi, din această per‑spectivă, musulmanul, creştinul sau evreulpot conlucra pentru înţelegerea celei maimari taine a acestei lumi: OMUL.

23

Discutăm, azi, despre drepturile omului şivalorile lumii europene. O temă care ne pri‑veşte pe noi toţi, indiferent de profesiuneanoastră şi de locul în are trăim, la est sau lavest, în spaţiul european. Un spaţiu, cultu‑ral vorbind, comun de când Europa şi‑a

creat identitatea. Cum am discutat de multeori în cadrul colocviului nostru, spirituleuropean are mai multe rădăcini şi rădăci‑nile se înfig, adânc, în jurul „lacului inte‑rior”, cum numeau cei vechi MareaMediterană. Un spaţiu de întâlnire a mai

Cultura europeană este constituită din suma acestor valori naţionale, o sumă a diferenţelor. Epocanoastră este dominată, cultural, de ceea ce am putea numi preeminenţa marginalităţii. Centrelespirituale vechi au obosit, marginalitatea (geografică) preia iniţiativa, produce modelele şi oferămodele – nu numai în cultură, dar şi în economie –, schimbă regula jocului în sfera ideilor. Europade mâine nu mai poate fi Europa care a fost până acum. Va avea ea capacitatea de a asimila atâteaculturi şi va putea armoniza atâtea mentalităţi, atâtea aspiraţii colective şi individuale? Toleranţaactivă este şi trebuie să fie morala noii Europe. Este valoarea pe care o recomandă creştinismul şitoate umanismele europene. Imperios este, în acelaşi timp, ca individul să respecte şi el valorilelumii în care trăieşte, altminteri libertatea devine un factor de disoluţie şi, în cele din urmă, unduşman al democraţiei. Cuvinte‑cheie: cultura europeană, democraţia europeană, drepturile omului, valorile europene, a fibun european

European culture is formed by a sum of all these national values, a sum of differences. Our timesare dominated, from cultural point of view, by what we can call preeminence of the edge. The oldspiritual centers are tired, the edge (geographical speaking) take over the initiative to produce themodels and offers models – not only in culture, but in economy too – , changes the rules of the gameinside ideas area. The Europe of tomorrow can not be the Europe that was untill now. Do willEurope have the capacity to assimilate so many cultures and to harmonize so many mentalities, somany collective and individual aspirations? The active tolerance is and must be the morality of thenew Europe. It is the value that the christianity and all kinds of humanism recommend. It isabsolutely neccesary that every person respect the values of the world inside wich is living, other‑wise the liberty become un dissolution factor and, after all, an enemy of the democracy.Keywords: European culture, European democracy, the human rights, the European values, to bea good European

Abstract

* Academia Română, preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură, directorul Institutului de Istorie şiTeorie Literară "G. Călinescu"; Romanian Academy, President of the Philology and Literature, Directorof the History and Literary Theory Institute "G. Călinescu", e‑mail: eugensimion@fnsa.ro.

Eugen SIMION*

Drepturile omului şi valorilelumii europene.

Democraţia este, se spune, răul cel mai mic. Ea trebuie să devină binele cel mai temeinic.

multor civilizaţii, culturi, destine. Toateacestea se regăsesc, azi, în comunitateaeuropeană, o construcţie politică şi econo‑mică amplă în care naţiunile şi culturileîncearcă să‑şi armonizeze valorile şi intere‑sele. Cultura europeană este constituită dinsuma acestor valori, o sumă a diferenţelor –cum se spune adesea –, dar şi o sumă deidei, valori morale şi valori spirituale carene unesc, în ciuda a ceea ce ne desparte. Nuezit, ajungând la acest punct, să‑l mai citez odată pe scriitorul româno‑francez EugèneIonesco, pe care l‑am citat de multe ori îndezbaterile noastre. El a scris cu câteva bunedecenii în urmă o propoziţie ce mi se pare afi foarte înţeleaptă: „există multe lucruri –zice el – care ne despart, există însă şi unulcare ne poate uni: cultura”… Aş completa:cultura ne uneşte chiar atunci când cevanefundamental ne desparte. De pildă,limba.

În ce măsură drepturile omului, definitede „Déclaration des droits de l’homme et du

citoyen” adoptată de Adunarea NaţionalăFranceză la 26 august 1789, şi întărită, com‑pletată, după 1945, de Declaraţia universală adrepturilor omului şi de pactele care au fostsemnate de toate statele civilizate, în cemăsură, zic, drepturile omului sunt azi res‑pectate în spaţiul european şi, totodată, înce măsură individul (cu drepturile şi obliga‑ţiile lui) respectă valorile morale, spirituale,democratice ale lumii europene şi ale fiecă‑rei naţiuni în parte? Iată întrebarea pe carene‑o punem şi iată tema pusă azi în discuţieîn acest colocviu în care se întâlnesc, o datăpe an, intelectuali din toate domeniile. Otemă care interesează, se înţelege, nu numaipe noi, europenii, ci pe toţi cei care vin încontact, într‑un fel sau altul, cu Europa celor27 de naţiuni, dar şi cu statele care n‑au ade‑rat încă la comunitatea europeană. Şi unele,şi altele configurează lumea europeană şiexprimă valorile ei.

Este o problemă, trebuie să recunoaştem,foarte actuală, căci Europa – spaţiu primi‑

24

Eugen Simion

tor, spaţiu deschis – a fost şi este în conti‑nuare un spaţiu de întâlnire şi de convieţui‑re. În ultimele decenii, mai ales după pră‑buşirea imperiului sovietic, europenii călă‑toresc infinit mai mult decât înainte şi mulţidintre ei se stabilesc în Occidentul europeanmai bogat şi cu o democraţie mai consolida‑tă.

Ajung în Europa nu numai europenii dinEst, ajung (în fapt: au ajuns de mult!) şioamenii din Sud (din ţările africane) şi, înultima vreme, oamenii din Asia şi din altecontinente. Ei vin din culturi diferite (cultu‑ră în sens larg: de la religie la îmbrăcăminteşi bucătărie), au mentalităţi, credinţe şi com‑portamente diferite. Nefiind nici sociolog,nici antropolog, nici politolog, nu potspune, cu exactitate, câţi neeuropeni (de ori‑gine) sunt azi în comunitatea europeană şinici cât de mult şi de bine se adaptează eisocietăţii în care au intrat. Am citit undevacă în Franţa (ţară a făgăduinţei!) sunt, azi,şase sau chiar opt milioane de musulmani şică, în genere, în toată Europa ar fi aproxi‑mativ 40 de milioane de musulmani. Sunt,apoi, mulţi, probabil mai mult de 40 demilioane de indivizi (nemusulmani), care‑şicaută o şansă în acest vechi continent.

Un continent care, secole de‑a rândul, afost şi s‑a socotit el însuşi centrul spiritual allumii. Şi nu fără temei. Dar mai este astăziEuropa modelul, centrul donator al culturiimateriale şi spirituale? Mircea Eliade ne‑aavertizat, cu aproape o jumătate de secol înurmă, că Europa este pe cale să‑şi piardăprioritatea materială şi spirituală în lumepentru că spiritul european, răspândindu‑seîn alte continente, a rodit prin întâlnirea cucivilizaţiile şi culturile locale (de multe ori,mai vechi decât civilizaţia şi cultura euro‑peană), creând forme noi de civilizaţii.Constatăm, acum, că Eliade nu s‑a înşelat,cel puţin în ceea ce priveşte cultura. Epocanoastră este dominată cultural de ceea ceam putea numi preeminenţa marginalităţii.Centrele spirituale vechi au obosit, margina‑litatea (geografică) preia iniţiativa, producemodelele şi oferă modele – nu numai în cul‑tură, dar şi în economie –, schimbă regulajocului în sfera ideilor. Nu vorbim de StateleUnite, care şi ele dau dovadă de oboseală (în

fond, criza teribilă prin care trecem toţi apornit de aici, din ţara democraţiei şi a teh‑nologiei de vârf!), vorbesc, de pildă, deAmerica de Sud şi de alte ţări (China, India)cu tradiţii spirituale vechi (anterioare tradi‑ţiilor spirituale europene) şi azi cu economiiemergente, ţări care şi‑au creat propriilemodele şi încep să ofere modelele lorvechiului continent (Europa noastră lovităserios de criză economică şi, mai grav, de oputernică criză morală).

Aceasta‑i lumea în care trăim. Aceasta‑iEuropa în care continuă să vină oameni dintoate părţile lumii, cu speranţa că vor trăimai bine, mai demn şi se vor bucura ei şicopiii lor de libertăţile şi posibilităţile mate‑riale şi spirituale pe care Europa le‑a creat.Care sunt drepturile lor şi ce obligaţii îiaşteaptă în această lume europeană, care, eaînsăşi, trece prin mari transformări? Iată,încă o dată, subiectul colocviului nostru.Înainte de a răspunde la aceste întrebări, aşvrea să vă spun o mică istorie, pentru a fimai bine înţeles: cu câţiva ani în urmă, amajuns la Londra, unde nu mai fusesem deaprox. 30 de ani. Am regăsit oraşul pe care‑lştiam, cu muzeele lui extraordinare, cu arhi ‑tectura şi cu aerul lui semeţ, solid, cu agita‑ţia şi cu poliţiştii lui falnici, îmbrăcaţi aşacum îi vedem prin filme, în fine, cu oamenigrăbiţi, însoţiţi de inevitabila, memorabilaumbrelă şi cu autobuzele lor etajate, deculoare roşie… Am găsit însă şi un oraşcare, ca să zic aşa, „se mişcase”, se înnoise,se sincronizase, se armonizase cu spiritultimpului… O vastă hală industrială deza‑fectată fusese amenajată şi transformatăîntr‑un muzeu de artă modernă. Un extra‑ordinar muzeu şi, vizitându‑l, am fostîncântat să‑l regăsesc pe compatriotul nos‑tru, Brâncuşi, domnind sala în care fuseseexpusă una dintre piesele sale. Mi‑a plăcut,evident, m‑am simţit bine. Eram, în fond, înEuropa mea, în ciuda atâtor diferenţe. Num‑am simţit deloc complexat de semeaţaLondră.

Totuşi, mi s‑a părut că ceva important s‑a schimbat în componenţa şi atmosfera ei.Iată de unde mi‑a venit acest gând: cum erasâmbătă seara şi locuiam într‑un cartier nudeparte de Soho, m‑am dus să văd cum

25

Drepturile omului şi valorile lumii europene

arată această piaţă pe care o vedem des înfilmele englezeşti de moravuri. M‑am dusşi, acolo, am descoperit o populaţie de tinericare o ocupase, pur şi simplu. Nu păreau afi turişti. Vorbeau şi se mişcau cu dezinvol‑tură, se amuzau, comunicau, se simţeauacomodaţi stilului de viaţă englezesc.Privindu‑i mai atent, am observat, în acelaşitimp, că cei mai mulţi erau din Asia şiAfrica. Mi‑am dat seama că aceasta‑iEuropa de azi şi, mai ales, aşa va arătaEuropa de mâine. M‑am întrebat şi măîntreb şi acum: este sfârşitul istoriei, cumzice Fuknyam, sau este începutul altei isto‑rii? Eu cred, sincer, că este începutul uneinoi istorii. Europa de mâine nu mai poate fiEuropa care a fost până acum. Va avea eacapacitatea de a asimila atâtea culturi şi vaputea armoniza atâtea mentalităţi, atâteaaspiraţii colective şi individuale? Cum îşi vaapăra valorile ei morale şi intelectuale înfaţa acestei uluitoare diversităţi de mentali‑tăţi şi de aspiraţii individuale şi colective,respectând, în acelaşi timp, drepturile omu‑lui: acelea pe care le defineşte Declaraţia uni‑versală a drepturilor omului, la 10 dec. 1948, şiPactele internaţionale ulterioare? Nu‑i însăvorba numai de cei care pleacă din ţara lorşi ajung în alta în care funcţionează un altsistem de învăţământ, altă limbă, alte men‑talităţi etc. E vorba şi de cei care, în noile cir‑cumstanţe mondiale, rămân în ţara lor şi,majoritari sau minoritari, întâmpină cu difi‑cultate efectele globalismului şi deciziileluate la Bruxelles în numele comunităţiieuropene…

Încă o dată, Europa se schimbă, Europase află în faţa unei imense provocări mon‑diale (de ordin, în primul rând, economic,dar şi de ordin moral şi cultural, poate maiputernice şi mai de lungă durată decât celeeconomice!). Europa se află, în acelaşi timp,în faţa unei provocări profunde, cred eu, îninteriorul comunităţii europene. Va reuşi să‑şi păstreze valorile ei universale sau încet,încet le va pierde. Mulţi cred că Europa le‑apierdut deja, în bună parte, şi că frumoasaconstrucţie politică făcută de economişti şijurişti se va destrăma. Numărul euro‑scepti‑cilor, oricum, a crescut. Alţii, mai optimişti,consideră că această criză va trece şi Europa

naţiunilor îşi va duce proiectul la capăt. Esteceea ce sperăm toţi. Totuşi, problema relaţii‑lor dintre individul (cu drepturile lui, indi‑ferent unde se află) şi valorile europene, pecare dorim să le păstrăm şi să le consolidăm,problema, zic, rămâne. Drepturile omuluisunt clare, sunt nobile, sunt juste, reprezin‑tă o mare cucerire a democraţiei, pentru căele respectă şi ocroteşte personalitatea,identitatea şi intimitatea omului ca fiinţăunică şi ireversibilă în lume: „tous les êtreshumains [sont] libres et égaux en dignité eten droits”[La Declaration interdit toute dis‑tinction]„notamment de race, de couleur, desexe, de langue, de religion, d’opinionpublique ou de toute opinion” […] toutepersonne est présumée innocente jusqu’à ceque sa culpabilité ait été établie; que nul nesera l’objet d’immixtions arbitraires dans savie privée, sa famille, son domicile ou sacorrespondance […] toute personne a ledroit de circuler librement et de choisir sarésidence et de chercher son asile […] toutindividu a droit à une nationalité” etc. LesPactes internationaux disposent, aussi, que„tous les peuples ont le droit de disposerd’eux‑mêmes […] en vertu de ce droit, ilsdéterminent librement leur statut politiqueet assurent librement leur dévelopementéconomique, social et culturel”.

Acestea sunt câteva drepturi fundamen‑tale ale omului. Sunt ele respectate azi dedemocraţiile europene, unele abia ieşite desub un regim totalitar? Sunt, apoi, am con‑venit deja, drepturile pe care în chip just lereclamă valorile universale europene con‑fruntate azi cu efectele globalismului, cuefectele unei crize economice puternice şi cufenomenul semnalat mai înainte: deplasărimasive de persoane din Sud spre Nord şidin Est spre Vest. De câteva bune decenii,aceste deplasări au sporit şi au asociat per‑soane din ţările asiatice. Ţinta tuturor esteOccidentul bogat, cum altădată, în timpulmarilor migraţii europene, „barbarii” (cumle ziceau grecii celor care erau din afara gra‑niţelor lor), ţinta era Roma… În epoca inter‑netului, aceste migraţii capătă aspecte şiconflicte noi. Individul cere – în chip just –să‑i fie respectate drepturile, unele stateeuropene declară că nu pot face faţă unui

26

Eugen Simion

număr aşa de mare de indivizi care cautălocuri de muncă şi, dacă le capătă, vor sătrăiască după stilul („legea”) lor. Cu altevorbe: cer să li se respecte identitatea, cultu‑ra, religia, modul de a fi etc… chiar, dacăacestea intră în contradicţie cu mentalităţile,cultura (în sens larg!), interesele ţării care‑iprimeşte…

Chestiuni delicate, foarte delicate. Săluăm, de pildă, exemplul unui fenomen carene priveşte, în primul rând, pe noi, românii,dar nu numai pe noi. Cazul romilor (ţigani‑lor). Îl cunoaşteţi. Ei au plecat, după 1989, înOccident şi continuă să plece sistematic.Unii dintre ei se adaptează, îşi găsesc delucru şi sunt acceptaţi de populaţia locală.Alţii (cei mai mulţi) provoacă reacţii violen‑te, săvârşesc fărădelegi şi sunt expulzaţi.Franţa, Italia şi Anglia, ţările de azil prefera‑te de romii din estul Europei, au problemeşi autorităţile locale nu glumesc prea multcu ei: îi expediază în ţările de origine, justi‑ficând că, în marea Europă (Europa comu‑

nitară), fiecare stat trebuie să aibă grijă decetăţenii ei. Aşa se face că vedem, săptămâ‑nal, la tv cum ţiganii (romii) noştri coboarădin avionul de Paris, Lyon, Roma sauLondra, veseli, locvaci, însoţiţi de amplesacoşe voluminoase. Nu sunt disperaţi,complexaţi, dimpotrivă: declară că le parebine că au venit în vacanţă în ţară şi promitcă se vor întoarce acolo de unde au fostizgoniţi. Au prins drag de Franţa şi de Italiaşi nu vor să le părăsească. E partea amuzan‑tă a lucrurilor. Partea gravă este că aceastăproblemă nu are, pentru moment, o soluţieacceptabilă pentru toată lumea, o soluţiedemocratică, conform drepturilor omului,dar şi conform cu dreptul naţiunilor de a‑şiproteja valorile… Ce‑i de făcut? De făcuteste, deocamdată, să reflectăm la aceastăproblemă şi să amintim actorilor implicaţiîn această piesă pe care am putea‑o numi, întermenii lui Eugène Ionesco, o farsă tragicăpe punctul de a deveni o tragedie europea‑nă dacă Europa se va debarasa de această

27

Drepturile omului şi valorile lumii europene

problemă, zicând că nu‑i de competenţa ei,ci a ţării de origine a romilor. Însă romiisunt, ca să zic aşa, demult „europeni”, ei semişcă prin spaţiul european cu uşurinţă, îiîntâlnim peste tot, le admirăm talentul lormuzical etc. Aşa că chestiunea socializăriilor este o temă europeană…

Lumea postmodernă este o lume în miş‑care. Trei milioane de români, ne spun sta‑tisticile, lucrează în străinătate. Mii, zeci demii, probabil, de studenţi învaţă la marileuniversităţi din Occident. De la intrareaRomâniei în U.E., au plecat din România13.000 de medici şi, ne avertiza zilele trecu‑te unul dintre liderii asociaţiei medicilor,alte sute, mii de cereri, demisii sunt înainta‑te… Nu discutăm, acum, consecinţele eco‑nomice, morale şi sociale ale acestui proces.Cum bănuiţi, efectele sunt grave pentrusocietatea românească. Ce‑ar trebui să ştimşi ce‑ar trebui să facem pentru ca asemeneadislocări să fie cât mai puţin traumatizantepentru comunitate, dar şi pentru individ?Aş face următoarele observaţii:

1. Procesul nu poate şi nici nu trebuiestopat prin măsuri severe pentru că măsuri‑le coercitive încalcă dreptul fundamental alomului, şi anume libertatea lui de a‑şi hotărîsingur destinul.

2. Ajungând în altă comunitate, are drep‑tul individul să trăiască, în continuare,potrivit mentalităţilor culturii în care s‑aformat? Are, negreşit. E dreptul lui să seroage în limba lui şi să creadă înDumnezeul religiei sale. Are însă imperiosobligaţia să respecte limba, cultura, religia,legile sociale şi morale ale ţării care l‑a pri‑mit. Poate nu‑i bine să‑şi abandoneze limba,limba maternă (el şi copii lui), dar esteimperios necesar, pentru a putea comunica,să înveţe (să folosească) în relaţiile socialelimba ţării în care a fost primit. Problema sepune în aceeiaşi termeni când este vorba decomunităţile minoritare din ţara de origine:dreptul de a folosi limba maternă esteinalienabil, dar şi obligaţia de a cunoaşte şia folosi în relaţiile publice limba oficială aţării (cu o populaţie majoritară) este tot atâtde îndreptăţită.

3. Religiile nu trebuie să ne despartă, reli‑giile trebuie să ne împace, să ne împriete‑

nească. Credinţa, în genere, nu trebuie sădevină o armă politică, un instrument deinstigare la ură, la xenofobie, religia trebuiesă instige la toleranţă. Toleranţa activă este şitrebuie să fie morala noii Europe. Estevaloarea pe care o recomandă creştinismulşi toate umanismele europene. Ura nu‑i pro‑ductivă în niciun domeniu. Nimic durabil şiesenţial nu s‑a construit pe ură.

4. Ne‑am propus să discutăm, la încheie‑rea colocviului nostru, despre omul euro‑pean. Ce înseamnă a fi un om european, ceînseamnă a fi un bun european? Anticipezrăspunsul meu: un bun european este,înainte de toate, un spirit democratic. Unom pentru care democraţia nu‑i numai răulcel mai mic, ci binele cel mai temeinic şi maicuprinzător în ştiinţa/arta guvernanţei. Mise pare esenţial să acceptăm faptul că nupoţi fi, azi, un bun european dacă nu res‑pecţi dreptul celuilalt de a avea alte opiniidecât tine şi de a le susţine în mod civilizat,democratic. Alteritatea este o condiţie esen‑ţială a democraţiei. În fine, nu poţi fi un buneuropean fără a fi un bun cetăţean al ţăriitale. În ce mă priveşte, mă consider un buneuropean pentru că mă străduiesc să fiu demult timp un bun român. Aspiraţia mea estesă fiu un român european. Nu‑mi plac localiş ‑tii enragés, nu‑mi plac nici globaliştii à outran‑ce: cei care spun că naţiunea este o naţiuneperimată şi identităţile culturale trebuie sădispară pentru a putea apărea o culturăunică într‑o limbă unică agită o utopie nega‑tivă. Cei care cred în această uniformizareuită că, din fericire, niciun om nu seamănăcu altul şi că diferenţa creează diversitateaşi diversitatea în cultură este motorul origi‑nalităţii, deci al creaţiei.

Să acceptăm ideea că drepturile omuluisunt sfinte şi că nimeni nu are dreptul să leîncalce, începând cu omul care se bucură deele şi încheind cu cei care sunt chemaţi săguverneze. Imperios este, în acelaşi timp, caindividul să respecte, şi el, valorile lumii încare trăieşte, altminteri libertatea devine unfactor de disoluţie şi, în cele din urmă, unduşman al democraţiei.

1 oct. 201228

Eugen Simion

29

* Real Academia de Ciencias Económicas y Financieras de Barcelone, e‑mail: secretaria@racef.es.

Jaime GIL-ALUJA*

Les droits de l'homme et lesvaleurs du monde européen

Analizăm, întorcându‑ne în urmă pe firul istoriei la epoca medievală, ce înseamnă solubilitateaislamului în Europa de azi. Accesul Europei la cunoștinţele știinţifice cele mai avansate se facetraducând lucrări din cultura arabă. Două centre domină: Sicilia și Spania. Secolul al XIII‑leaeste remarcabil pentru fluxul de știinţă musulmană spre lumea creștină. Acesta constituie, dupăpărerea noastră, un prim exemplu semnificativ nu numai al capacităţii musulmane de adaptare laun mediu creștin, dar, de asemenea, al întâlnirii dintre cele două culturi care poate să genereze noilumini pentru cunoaștere și știinţă. Chiar și musulmanul cel mai puţin cultivat știe azi căpoporul lui deţine o civilizaţie extraordinară și nici cel mai bogat și nici cel mai puternic nu vorîndrăzni vreodată să revendice o poziţie de hegemonie pe care o credeau a lor chiar și azi. Ei nuvor să admită că civilizaţia creștină a putut să depășească naţiunea naţiunilor, care este lumeamusulmană. Pe măsură ce numărul musulmanilor care trăiesc în Occident crește, întrebareanoastră: "ce înseamnă să fii un musulman occidental?" ia un nou avânt pentru toţi. Shariaînseamnă deci, pentru musulmanii europeni, doar și numai să respecte cadrul legal și consti ‑tuţional al ţării în care ei sunt cetăţeni. Este tocmai ce înseamnă catehismul sau întreagaevanghelie pentru creștinii europeni moderni.Cuvinte‑cheie: musulmanul occidental de azi, solubilitatea islamului în Europa de azi, știinţămusulmană și lumea creștină, legea arabă Sharia, evanghelia creștinilor moderni

We analyse, turning back to Middle Ages, what means solubility of islam in nowadays Europe. Theaccess of Europe to the more advanced scientific knowledge is realized by translations of manyworks from Arabian culture. Two centers were dominating medieval Europe: Sicily and Spain. TheXIII‑th century is remarkable for this wave of Muslim science towards Christian world. That is, inmy opinion, a first important example not only for the muslim’s capacity to adapt to Christianenvironments, but for the meet between two cultures which could generate new lights for knowl‑edge and science. Even the less cultivated muslim know today that his people is detaining an amaz‑ing civilization and neither the richest and the powerful muslim do not dare ever to claim a hege‑mony position that they was thinking to be theirs. They do not want to admit that the Christiancivilisation could overpass the nation of nations, which is the muslim world. According as thenumber of the Muslims living in Occident is growing up, our question: "what means today to bean Occidental Muslim?" take a new meaning and way. So Sharia means for occidental Muslimsonly and only to respect legal and constitutional framework of the European country where theyare citizens. That is just as the catechism or as the whole Gospel for the modern EuropeanChristians. Keywords: occidental Muslim, solubility of Islam into Europe, Muslim science and Christianworld, Arabian law Sharia, the Gospel of modern Christians

Abstract

30

Jaime Gil Aluja

L’islam est‑il soluble dans l’Europe?

Quelques reflexions depuis une perspective espagnole

Une simple réflexion à propos de laquestion importante de la solubilité de l’islam en Europe met en évidence que laréponse n’est pas, ni ne peut être unitaire,étant donné que les populations qui compo‑sent notre continent sont hétérogènes toutcomme leur histoire, et leur situation géo‑graphique.

Il est évident que le sédiment de culturecumulé au cours des nombreux mouve‑ments démographiques successifs, parfoisbelliqueux, parfois pacifiques au long dessiècles dans les diverses zones qui formentle continent européen n’a pas abouti à uneneutralité sur la pensée, sur la manièred’agir et sur l’avenir de ces groupes sociaux.Par contre, leur influence est devenue fon‑damentale. Et cela est spécialement signifi‑catif dans le cas de l’Espagne, où, pendantpresque sept siècles, s’est produite la domi‑nation musulmane totale ou partielle, don‑nant lieu à une nouvelle vie, à de nouvellesrègles, à de nouvelles habitudes, tout celavenu de terres lointaines. Ces groupes s’ins‑tallèrent, s’adaptèrent et se développèrent,pour établir un des pôles de plus grandesplendeur du monde connu à cette époque.Un bref résumé historique va nous mener àsouligner la solubilité réciproque de deuxcultures bien distinctes.

En effet, moins d’un siècle après la mortde Mahomet, en 632, et de la chuted’Alexandrie, en 640, les anciennes tribusnomades d’Arabie unifiées par le prophèteont conquis d’immenses territoires qui s’é‑tendent de l’Inde à l’Espagne, comprenantl’Afrique du Nord et l’Italie du Sud, ens’installant ainsi sur les deux rives de laMéditerranée. Cet immense empire a,

d’abord, Damas (Syrie) comme capitale,mais il se scindera ensuite, au VIIIe siècle,en deux royaumes indépendants: celuid’Orient et celui d’Occident

1.

Les premiers nomades découvrent uneculture supérieure à la leur et rapidementils assimilent les conceptions intellectuellesdéveloppées aux siècles précédents.L’intégration est d’une telle force qu’appa‑raît la semence de ce que sera l’activitéscientifique méditerranéenne. On conçoit,ainsi, une science musulmane2 qui va duVIIe siècle au XIIIe siècle. Cordoue, capitalede l’Occident, est le centre de la connaissan‑ce musulmane‑andalouse. Bagdad est lamerveilleuse capitale d’Orient. En 1236, lapremière est prise par le roi de Castille,Ferdinand III, et la deuxième tombe en 1258sous les coups des Mongols. Même ainsi lascience musulmane restera encore brillanteau cours du XIVe siècle: du côté del’Occident sous la lumière du royaume deGrenade et en Orient dans l’empire desMamelouks d’Egypte.

Certaines cités musulmanes deviennentde vrais foyers du savoir scientifique. Toutau long de ces siècles le savoir méditer‑ranéen est patrimoine musulman et sonmodèle de connaissance comprend la philo‑sophie, la mathématique, l’astronomie, laphy sique, la médecine, sans oublier lesaspects historiques, géographiques ou poé‑tiques.

La structure de la pensée scientifiquemusulmane est un héritage du systèmed’Aristote plus ou moins modifié et desgrands maîtres de l’école d’Alexandrie:Euclides en mathématiques, Ptolémée enastronomie et Galien en médecine. Mais lesmusulmans savent aussi assimiler lesapports indiens sur tout ce qui concerne lanumération décimale de position avec l’usa‑ge du zéro, important aspect popularisé parles traités de Al‑Khwarizmi (800 avant J.C.‑

1 Ce paragraphe dédié à la civilisation arabe est tiré de A. Dahan‑Dalmedics et J. Peiffer: Une histoire desmathématiques, Ed. Du Seuil, Paris 1986, p. 19‑24.

2 Quand on parle de science musulmane, il s’agit des œuvres écrites dans la langue arabe devenue lalangue internationale des lettres et des sciences, comme il est de nos jours avec la langue anglaise. Lagrande différence est que la langue arabe possède une grande richesse et elle est capable de nuancessubtiles.

847 après J.C.). L’importance de la contribu‑tion des mathématiques dans le domaine del’algèbre n’est donc pas étrange avec lesnoms prestigieux, entre autres, d’AI‑Karaji(fin du Xe siècle ‑ première moitié du XIesiècle), d’AI‑Khayyam (1048‑1131), et d’AI‑Kashi (décédé en 1429).

L’emploi scientifique de la mathématiquedans le domaine de l’expérimentation appa‑raît, en particulier, en mécanique, et surtouten astronomie. Le plus grand physicien del’époque médiévale, Ibn Al‑Alaytham, ditaussi Alhazen (965‑1039), rédige son «Traitéd’optique» (Kitab al manazir), combinant lagéométrie et la physique. Ses travauxauront une influence déterminante jusqu’auXVIIe siècle.

Voici ce que l’on peut considérer commeune longue «période de mutuelle solubi‑lité», qui s’est assombrie, ensuite, à cause dela difficulté d’assimiler cet héritage parl’Occident médiéval chrétien, qui mettraplusieurs siècles à le faire et à atteindre lemême niveau. Il faut dire que le mondechrétien‑musulman fut capable de trans‑mettre dans le temps le dépôt de science etde culture accumulé aux nouvelles généra‑tions européennes. Grâce à ce riche hérita‑ge, l’Europe du XVe, XVIe et du XVIIe sièclevoit naître des grands génies de la sciencetels que Léonard da Vinci (1452‑1519),Nicolas Copernic (1473‑1543), GiordanoBruno (1548‑1600), Galileo Galilei (1564‑1642), Johann Kepler (1571‑1630), RenéDescartes (1596‑1650) et un des plus grandgénies de tous les temps: Isaac Newton(1642‑1727), qui, avec sa conception géomé‑trique, changea la perception duale de l’uni‑vers par un code de lois valables pourtoutes sortes de manifestations.

C’était une longue période de solubilitémutuelle qui s’assombrit ensuite, carl’Occident médiéval chrétien a eu des diffi‑cultés pour assimiler cet héritage. Laconnaissance tomba dans un abîme pendantles premières décennies, et ce fut un obs‑tacle pour sa récupération. Les peuplestardèrent quelques siècles pour atteindre leniveau scientifique obtenu par le mondechrétien‑musulman.

Or, bien qu’on ait considéré comme une

étape obscure le développement scienti‑fique de la culture occidentale pendant lasplendeur de la civilisation musulmane(surtout après les lumières, presque aveu‑glantes, des joyaux qui ornaient la penséegrecque), au cours des siècles XI et XII,comme conséquence de l’interaction desjuifs dans la Méditerranée, s’incorporentdans le monde chrétien d’intéressantes acti‑vités scientifiques et on commence à faireopérations arithmétiques, comme cela sefaisait pendant la civilisation musulmane.C’est l’éveil encore timide de l’Europe tradi‑tionnelle.

Dans cet espace de temps, l’Italie du Sudoccupe une situation de privilège, car la cul‑ture latine autochtone s’enchaine avec lesvestiges qui déteignent sur la longue occu‑pation byzantine, assaisonnée des apportsmusulmans à partir de la Sicile voisinequ’ils occupent. Il s’agit, en définitive, despremières filtrations de la science musulma‑ne en Occident, à une époque pendantlaquelle l’Eglise, par ses monastères,devient le premier foyer culturel del’Occident chrétien. Le latin devient le véhi‑cule de communication des érudits, avantde devenir la langue scientifique d’Europe.

Jusqu’en 1100, la pensée chrétienne vavers des aspects mystiques et dogmatiques,bannissant de leur champ d’études les phé‑nomènes de la nature. Et ce n’est qu’à partirde cette date qu’une certaine évolution com‑mence, en essayant de chercher l’explicationdes choses par leurs causes naturelles.L’attention que les scholastiques prêtaient àl’étude du Trivium (logique, grammaire,rhétorique) ouvre le chemin, peu à peu, àl’intérêt pour le quadrivium (arithmétique,géométrique, astronomie, musique). Malgrécela, le niveau scientifique atteint est trèsmodeste, si on le compare avec le niveauatteint par la science grecque et musulmane.En tout cas, il n’y a aucun doute qu’au XIesiècle le principal protagoniste scientifiquefut le Sud de l’Europe qui a canalisé et dis‑tribué la science dans le reste du Continent.

L’accès de l’Europe aux connaissancesscientifiques les plus avancées se fait en tra‑duisant les ouvrages de l’arabe. Deuxcentres dominent: la Sicile et l’Espagne.

31

Les droits de l’homme et les valeurs du monde europeen

Dans la première de ces zones de laMéditerranée, comme ce qui se passa dansl’Italie Méridionale au XIe siècle, un centreoù les diverses influences de la sciencedominante trouvent un bouillon de culturefavorable, se consolide. En Espagne, descentres culturaux se forment, où on peutétudier les sources de la science grecque etmusulmane. Parmi les scientifiquesrenommés, il faut citer Ibn Rushd, connucomme Averroes (1126‑1198) (philosophe,médecin et astronome), et le juif cordouan,Maimonides (1135‑1204) (talmudiste, philo‑sophe, médecin, pharmacologue et astrono‑me). Gérard de Cremona fut un traducteurrenommé (Cremona 1114‑Toledo 1187) quiapporte une œuvre décisive pour le déve‑loppement de la science médiévale, par latraduction des grands classiques grecs àpartir des versions arabes. La gigantesquesilhouette de Ramon Uull (1235‑1315)donne une importance vitale au développe‑ment scientifique avec son œuvre «ArsMagna» qui va influencer le travail derecherche au long de nombreuses années.Sa sagesse s’inspira pendant une période dequatre ou cinq ans des enseignements dusavoir musulman.

Le XIIIe siècle est remarquable pour leflux de la science musulmane vers lemonde chrétien. L’Empereur Frédéric III deSicile (1194‑1250) dont on connaît uneimportante correspondance avec le mondeoriental, dans des aspects tels que: la philo‑sophie, l’astronomie, la géométrie et l’op‑tique, en est une preuve.

Ce que nous venons de rappeler consti‑tue, à notre avis, un premier exemple signi‑ficatif non seulement de la capacité d’adap‑tation musulmane à un environnementchrétien, mais aussi que la rencontre de cesdeux cultures peut engendrer de nouvelleslumières pour la connaissance, pour lesavoir.

Un autre épisode ne conduit pas malheu‑reusement à ces mêmes conclusions. Nousfaisons allusion à ce qu’il se passa quatresiècles plus tard, aux XIXe et XXe siècles,lorsque le colonialisme européen fit le par‑tage de la tarte d’Afrique comme si les légi‑times propriétaires, les Africains, n’existas‑

sent pas. Pis encore, ils ne furent reconnusque comme serviteurs, domestiques etmême esclaves au service de l’exploitationdu continent que leur appartenait.

La Grande Bretagne et la France, à l’aidede la Belgique, du Portugal et de l’Espagneet plus tard de l’Allemagne et de l’Italie,consumèrent cette appropriation colonialis‑te sans la moindre pudeur et avec un achar‑nement plus propre d’oiseaux de proie qued’êtres qui se vantaient d’être civilisés. Unexemple révélateur fut le cas honteux duCongo.

Et cependant, face à un tel méfait,l’Afrique noire n’a pas consolidé uneconscience commune de cet abus, parallèleà celle qui a abouti dans l’islam.

Nous croyons que cela est dû parce quele monde islamique, bien qu’en manqued’une politique préconçue, possédait etpossède en échange une indiscutableconscience de sa propre identité et de savaleur.

32

Jaime Gil Aluja

Comme l’explique le libanais AminMalouf, une grande partie de musulmansvivent encore dans la conscience de leurnette supériorité technologique, militaire,économique, mathématique, astronomiqueet culturelle. Et, en effet, il est vrai que cettesupériorité a été très nette depuis le Xe jus‑qu’au XIIIe siècle dans tout le monde connu.Mais il semble que les musulmans se refu‑sent à assumer qu’ils furent vaincus par lachrétienté à partir du XVe siècle.

Pour cela, la conscience de cette défaiten’a pas pu être l’ornement qui est toujoursnécessaire pour éperonner leur amourpropre, leur initiative et leur créativité.

Au contraire, les musulmans nièrent etbeaucoup nient encore cette évidence et seréfugièrent dans le château de leur amourpropre et plus leur retard matériel par rap‑port à l’Occident était évident, plus ils secomplaisaient dans le souvenir de leurpassé glorieux. Même le musulman lemoins cultivé sait aujourd’hui que sonpeuple détient une civilisation extraordinai‑re, et ni les plus riches ni les plus puissantsn’oseront jamais revendiquer cette positiond’hégémonie qu’ils croyaient à eux encoreaujourd’hui. Ils ne veulent pas admettre quela civilisation chrétienne ait pu surpasser lanation des nations qu’est le monde musul‑man.

Et pour que quelques petits groupesmaintiennent leur position, ils amplifient etsortent du contexte n’importe quelle mani‑festation contraire à l’islam, aussi insigni‑fiante soit‑elle. Bien sûr, dans certains cas, laraison ne leur manque pas mais: faut‑ilinterdire, pour éviter des réactions vio‑lentes, les faits ou les expressions que lesfidèles d’une religion peuvent considéreroffensives? En ultime instance, le débat estcentré sur les limites de la liberté, la plupartdu temps de la liberté d’expression.

Au cours de l’Assemblée Générale del’ONU qui célébra sa réunion annuelle lasemaine dernière, Mohamed Morsi expli‑qua pourquoi il s’opposait à la liberté d’ex‑pression lorsque celle‑ci s’utilisait pouroffenser une religion ou une culture.

La veille de son allocution le mardi 25septembre 2012, Barack Obama avait défen‑

du la liberté d’expression comme une valeurinviolable de son pays, consacrée par seslois. Cette liberté, dit‑il «inclut la liberté deblasphémer et d’offenser nos valeurs lesplus sacrées», et même de dénigrer le prési‑dent.

«Egypte respecte la liberté d’expression»,dit le Président Mohamed Morsi. «Uneliberté d’expression qui n’incite personne àla haine, qui ne s’attaque à aucune religionou culture spéciale. Une liberté d’expressionqui fait face à l’extrémisme et à la violence.Non une liberté d’expression qui approfon‑dit l’ignorance et le mépris envers lesautres». Le président égyptien demandaavec insistance à l’Assemblée Générale et auConseil de Sécurité de l’ONU «d’aborder cephénomène, qui commence à avoir desimplications qui touchent clairement la paixet la sûreté internationales».

Mohamed Morsi, qui procède des FrèresMusulmans, s’est efforcé de tranquilliserceux qui craignent que l’arrivée au pouvoirde l’islamisme dérive en une théocratie.«Nous avons entamé plusieurs pas sur lechemin qui nous mènera à l’établissementde l’état moderne auquel aspirent tous lesEgyptiens», dit‑il, «un Etat qui syntoniseavec le présent, basé sur l’Etat de droit, ladémocratie et le respect des droits de l’hom‑me, et qui ne compromette pas les valeursancrées dans les âmes de tous les Egyptiens.Un Etat qui cherche la justice, la vérité, laliberté, la dignité et la justice sociale».

Mais, en définitive, les musulmans dansleur ensemble ne sont pas les seuls vaincuspar la modernité. Si pendant mille cinqcents ans, l’islam et la chrétienté ont luttépour vaincre et convaincre l’autre, qui étaitson plus grand ennemi, actuellement nouscroyons que ce n’est plus ainsi. Le paradoxeaujourd’hui est qu’en Europe, les deux ontperdu et le christianisme est à peine un fer‑ment culturel sans pouvoir temporaire nicapable de résister au laicisme, qui est entrain de devenir, lamentablement, l’authen‑tique régime spirituel de l’Occident.

Deux questions fondamentales seposent:

Pourquoi la foi de Rome a‑t‑elle perdu labataille des âmes et par contre l’islam ‑ qui

33

Les droits de l’homme et les valeurs du monde europeen

34

Jaime Gil Aluja

l’a perdue en son moment par les armes ‑ n’apas renoncé à les dominer en politique?

Pourquoi l’islam continue‑t‑il à vouloircontrôler les gouvernements et décider desdestins des hommes sur la terre alors queRome ne peut plus qu’à peine revendiquerle royaume des deux?

Laissez‑moi présenter les deux causesqui avaient déjà ouvert un chemin lors del’épopée de Christophe Colomb: la raison, etavec elle l’illustration qui, afin d’essayerd’expliquer le monde, ont fini par définirl’homme comme un tout, avec un corps etune âme, en définitive, à la personne poli‑tique.

C’est une raison qui unit toutes les per‑sonnes, mais dont chacun est seul maître: laliberté. Une liberté qui conduisit au progrès,qui, en son moment, mena à la révolutionindustrielle et avec celle‑ci à la supérioritétechnologique définitive de l’Occident, sur,à notre avis, la soumission mal comprise del’islam.

Nous avons jusqu’à présent exploré lesracines de nos identités, explorons mainte‑nant la possibilité de les voir croîtreensemble et d’échanger aussi le meilleurd’elles‑mêmes.

A mesure que le nombre de musulmansqui vivent en Occident croît, la question:«que signifie être un musulman occidental?»prend plus d’importance pour tous.

Tandis que les médias se centrent sur unislam radical, ce qui existe réellement estune révolution silencieuse, que TariqRamadan annonce brillamment, qui s’étendaux communautés islamiques en Occident:les musulmans cherchent activement desformes de vivre en harmonie avec leur foidans un contexte occidental.

Des musulmans français, anglais, alle‑mands, espagnols, italiens,... Tous adaptentleur religion à la culture européenne, sanscesser d’être fidèles aux principes de l’islam.

Ces musulmans ont démontré qu’unerelecture des sources islamiques était pos‑sible, en les interprétant dans un contexteoccidental, en démontrant une nouvelleuniversalité des principes islamiques quipourraient ouvrir la porte à l’intégrationdans les sociétés occidentales.

Des millions de musulmans européensont déjà mis en relief que l’idée selon laquel‑le l’islam doit se définir en opposition àl’Occident est fausse. Ils dénoncent aussiavec leur comportement de citoyen exem‑plaire que la lecture de l’islam qui nouspousse à la confrontation, au racisme, à l’ex‑clusion et à la misère est fausse.

En réalité, ni dans le Coran, ni dans toutle «corpus» religieux qui en émane, il n’exis‑te pas une, je répète pas une, contradictionentre la cohabitation pacifique de la cultureoccidentale et la pratique de la foi deMahomet.

Et encore, la pratique sincère et dévotede la foi de Mahomet mène, sans aucunedéviation, les musulmans qui vivent enEurope, au devoir d’être un bon citoyeneuropéen.

Parce que les notions de Dar‑el‑Islam (lademeure de l’islam) et de Dar‑al‑Harb (lademeure de la guerre) ‑ concepts utiliséscommunément dans la Sharia ‑ en réalitén’existent dans aucun texte proprementsacré du Coran et de la Sunnah (vie du pro‑phète Mahomet).

Et ce sont ces notions tirées par les che‑veux qui ont provoqué une dérive absurdede mullahs extrémistes qui ont très souventconfondu nos opinions publiques.

La Sharia signifie donc pour les musul‑mans européens uniquement et seulementrespecter le cadre légal et constitutionnel dupays d’où ils sont citoyens. Exactementcomme ce que signifie le catéchisme ou l’é‑vangile entier pour les chrétiens européensmodernes de toutes les églises.

Une éducation musulmane est donc pos‑sible, un dialogue interreligieux entremusulmans et laïques et athées occidentauxnon seulement est possible: il est très sou‑haitable.

Parce que de ce dialogue surgira une spi‑ritualité plus profonde pour le mahométanfidèle, mais aussi une réflexion occidentaleplus profonde sur son consumérismepropre et son techno‑matérialisme étourdi.

Les sentiments de communauté, famille,solidarité et collaboration islamiques ontbeaucoup en commun avec la «fraternité»européenne. Et ils peuvent se complémen‑

35

Les droits de l’homme et les valeurs du monde europeen

ter: les Européens peuvent apprendre la spi‑ritualité exigeante de l’islam qui touchetoutes les dimensions de la vie.

Dans ce dialogue, les musulmans pour‑ront comprendre leur foi, non comme unlivre aux règles rigides, mais comme uncompagnon inséparable avec qui on peutconverser constamment, parce que, commeRamadan soutient, «la plupart des versetsdu Coran et des traditions du Prophète nesont pas si strictes et convaincants. Je croisque toutes les religions doivent se retirer àl’intérieur pour trouver leur vrai but.L’islam est une relation directe entre le moiet la recherche d’Allah».

Et je me demande: Et qu’est‑ce que c’estque la recherche d’Allah si ce n’est larecherche de la vérité? Ne sommes‑nouspas tous ‑ chrétiens, musulmans etEuropéens tous ‑ engagés en elle?

L’islam tout comme la raison, est unespace intérieur et en même temps univer‑sel: une nécessité de la condition humaine.C’est notre dimension spirituelle irréfu‑table.

Et à la question, si souvent répétée, de sil’islam est soluble en Europe, je doisrépondre que non, heureusement non.L’islam n’est pas soluble en Europe, parcequ’aujourd’hui il est aussi européen que leplus romain des catholiques ou comme lefut Calvin.

Il n’existe donc pas d’«altérité» pour lesmusulmans parmi les Européens, plus de ceque les «provocateurs de rancunes» veulentpour arriver à appuyer leur pouvoir sur unedivision que ni le Prophète, ni le plus élé‑mentaire des raisonnements ne permettentd’héberger.

Nous sommes donc tous solubles dansnotre Europe émergée de la raison et de l’es‑prit.

Bibliographie‑ Aristote: Obras. Lógica. De la expresiôn o

interpretación,. Ed. Aguilar, Barcelona,1977.

‑ Bergson, H.: «Le possible et le réel», enOeuvres, PUF, Edition du Centenaire,Paris, 1970.

‑ Boisard, Michel A.: L’humanisme del’Islam, Albin Michel, Paris.

‑ Bruno, G.: «De la causa», Opera italiane,quinto dialogo, I. Bari, 1907. D’après I.Lecrerc: The Nature of Physical Existence,George Allen and Urwin Ltd., Londres,1972.

‑ Charf, Abdelmajid: L’Islam entre le messa‑ge et l’histoire, Albin Michel, Paris, 2004.

‑ Chebel, Malek: Manifeste pour un islamdes lumières, Hachette, Paris, 2004.

‑ Clausius, R.: Ann. Phys., CXXV, 1865.‑ Corbin, Henry: Histoire de la philosophie

islamique, Folio, Paris, 1989.‑ Djait, Hicham: Muhammad le Prophète,

Tome 1: «Révélation et prophétie», Ed.Fayard, Paris, 2007 et Tome 2; «La prédi‑cation de Muhammad à la Mecque»,Fayard, Paris, 2008.

‑ Du Pasquier, Roger: Découverte de l’islam,Ed. Seuil, Paris, 1984.

‑ Gil‑Aluja, J.: Lances y desaventuras delNuevo paradigma de la teoria de la decision,Proceedings del III Congreso de laSociedad Internacional de Gestion yEconomia Fuzzy, Buenos Aires, 10‑13noviembre 1996.

‑ James, W.: «The Dilemma of Deter ‑minism», en The Will to Believe, Dover,Nueva York, 1956.

‑ Masson, Denise: Le Coran, Folio, Paris,1992.

‑ Mervin Poche, Sabrina: Histoire de l’Islam:Fondements et doctrines, Fammarion,Paris, 2000, Nouv. éd.

‑ Prigogine, I.: La fin des certitudes,Traduction espagnole titrée «El fin de lascertidumbres», Ed. Taurus. Buenos Aires1997.

‑ Popper, K.: L’univers irrésolu. Plaidoyerpour l’indéterminisme, Ed. Hermann, Paris1984.

‑ Rogan, Eugène: Los arabes. Del ImperioOtomano a la actualidad, Ed Critica.Barcelona, 2010.

‑ Saint‑Prot, Charles: Islam: l’avenir de laTradition entre révolution et occidentalisa‑tion, Le Rocher, Paris, 2008.

‑ Tausche, Arno et Karoun, Hichem: Lesmusulmans: un cauchemar ou une force pourl’Europe? L’Harmattan, 2011.

36

Le Xlème colloque «Penser l’Europe»nous propose de réfléchir à la question«Quelle est la manière dont les droits légi‑times de l’homme se confrontent auxvaleurs du monde européen et aux droitsuniversels de l’humanité ?», et soulève parla même deux sujets‑questions fondamen‑taux :

1. Quel est le rapport entre les droits del’homme, la cohésion de l’UnionEuropéenne et le problème du droit desminorités?

2. Quel est le rapport entre les droitsnationaux et les droits des minorités?

La Déclaration universelle des droits del’homme, adoptée par l’AssembléeGénérale des Nations Unies le 10 décembre1948 au Palais de Chaillot à Paris, par larésolution 217 (III) A ‑ en vigueur jusqu’àprésent ‑ précise les droits de l’homme fon‑damentaux, mais est dépourvue de touteportée juridique véritable.

A l’origine, 48 parmi les 58 Etats partici‑pants, ont adopté cette charte universelle.Aucun État ne s’est prononcé contre et seuls8 se sont abstenus. Dans ce dernier groupe,l’Afrique du Sud de l’apartheid refusa l’af‑firmation au droit à l’égalité sans distinctionde naissance ou de race; l’Arabie Saoudite

*M.D., Ph.D. Department: Department of Neurology , e‑mail: ajean@post.tau.ac.il; jeanj@bezeqint.net.

Jean ASKENASY*

Les droits de l'homme et les valeursdu monde européen vus à travers

des lunettes neurosdentifiques

Această intervenţie, prezentată la cel de‑al XI‑lea Colocviu Internaţional "Penser l’Europe", punedouă întrebări fundamentale: care este raportul între drepturile omului, coeziunea UniuniiEuropene și problema dreptului minorităţilor și care este raportul între drepturile naţionale șidrepturile minorităţilor, pornind de la Declaraţia universală a drepturilor omului adoptată deAdunarea Generală a Naţiunilor Unite în data de 10 decembrie 1984, la Paris.Cuvinte‑cheie: Penser l’Europe, a XI‑a Cofnerinţă despre Europa Unită, drepturile omului,drepturile minorităţilor, drepturile naţionale, Declaraţia universală drepturilor omului din 1984

The next lecture, kept to the XI‑th International Conference "Penser l’Europe" ("Thinking theEurope"), put two important questions nowadays. The first one is about wich is the link betweenthe human rights, the cohesion of European Union and the matter of the minorities rights and thesecond one about the rapport between national rights and the minorities rights, starting fromUniversal Declaration of human rights endorsed by General Assembly of United Nations on 10december 1984, at Paris. Keywords: "Thinking the Europe", XI‑th International Conference about United Europe, humanrights, minorities rights, national rights, Universal Declaration of human rights – 1984, UnitedNations

Abstract

37

Les droits de l'homme

contestait l’égalité homme‑femme; laPologne, la Tchécoslovaquie, la Yougoslavieet l’Union soviétique (Russie, Ukraine,Biélorussie) s’abstinrent quant à elles en rai‑son d’un différend concernant la définitiondu principe fondamental d’universalité telqu’il est énoncé dans l’article 2 alinéa 1:«Chacun peut se prévaloir de tous les droitset de toutes les libertés proclamés dans laprésente Déclaration, sans distinction aucu‑ne, notamment de race, de couleur, de sexe,de langue, de religion, d’opinion politiqueou de toute autre opinion»... passage enporte‑à‑faux avec les principes de la doctri‑ne communiste. Enfin, les deux derniersEtats n’ayant pas pris part au vote furent leYémen et le Honduras. Pour respecter lavérité historique, ajoutons que la déclara‑tion de 1948 n’exprime nulle part l’égalitépour les minorités homosexuelles et lesmalades mentaux.

L’article 13 de la Déclaration de droits del’homme stipule: toute personne a le droitde circuler librement et de choisir sa rési‑dence à l’intérieur d’un Etat. Toute person‑ne a le droit de quitter tout pays, y comprisle sien, et de revenir dans son pays.

Dans la réalité, l’application de la décla‑ration des droits de l’homme peut aboutir àune situation inextricable. Ainsi, on observeactuellement une vague d’immigration de100.000 personnes par an, en majeure partieprovenant d’Afrique. Le seul mois d’août avu déferler 6000 immigrants illégaux,arrêtés et emprisonnés, avant d’être ren‑voyés ensuite dans leur pays d’origine. Etnombreux sont les réfugiés politiques quirisquent de payer de leur vie. Une nouvellecatégorie d’immigrants est apparue: les«guestworkers», les ouvriers occasionnels.

L’article 23 quant à lui, prévoit que toutepersonne a droit au travail, au libre choix deson travail, à des conditions équitables etsatisfaisantes de travail et à la protectioncontre le chômage. Tous ont droit, sansaucune discrimination, à un salaire égalpour un travail égal. Quiconque travaille adroit à une rémunération équitable et satis‑faisante lui assurant ainsi qu’à sa familleune existence conforme à la dignité humai‑ne et complétée, s’il y a lieu, par d’autres

moyens de protection sociale supplémen‑taires. Toute personne a le droit de fonder etde s’affilier à des syndicats pour la défensede ses intérêts.

L’assistance médicale:L’article 3 « Droit à la vie, à la liberté et à

la sûreté de sa personne» ; l’article 22 «Droità la sécurité sociale» et l’article 25 «Droit àun niveau de vie suffisant pour assurer sasanté et son bien‑être» f:ransforinnent l’as‑sistance médicale de chaque homme en unacte sacré.

Le 7ème rapport des EUA au Congrès de2009 établit qu’il existe des disparités dansplusieurs domaines de l’assistance médicaleen Amérique : l’accès aux soins, leur qualité,la priorité et l’ampleur de la surveillance(National Healthcare Disparities Report(NHDR) 299a‑l(a)(6)). La populationblanche qui représente 50% de la popula‑tion globale en 1950 est en régression et lespopulations hispaniques, asiatiques et desîles du Pacifique augmentent. L’assistancemédicale des enfants en 2008 (CHIPRA Act)et en 2009 a des graves divergences liées auxdisparités culturelles et linguistiques, auxproblèmes raciaux et ethniques. Une aug‑mentation des fonds est proposée commemoyen principal d’amélioration.

En juin 2012, le volume 87 de la revue«Study of National Physician Organizationsin the United States» (Peek et al.) arrive à laconclusion que les différences d’origineraciale et ethnique constituent générale‑ment le terreau de développement des iné‑galités observées dans le droit à l’assistancemédicale, et que nombreuses sont les orga‑nisations sanitaires qui ont contribué àmaintenir ces discriminations.

Toutes les mesures ne parviennent pas àsuivre le rythme et l’ampleur de la migra‑tion des populations, de telle sorte que lasituation débouche sur des questions épi‑neuses d’éthique universelle.

On peut se risquer à faire une analogie.Ce qui se passe entre la minorité immigrante

et la majorité de la nation hôte peut être comparéavec ce qui se passe dans le cerveau en cas dedysplasie corticale. Le cerveau se trouve alorsdans une situation où un groupe de neuronesminoritaires ont émigré et viennent occuper une

38

Jean Askenasy

place dans une nouvelle région du cerveau que lamajorité est totalement différent.

Ces neurones étrangers qui émigrent ne peu‑vent pas collaborer avec le voisinage, ni ne peu‑vent s’assimiler, s’adapter à l’ensemble despopulations neuronales locales, ils ont une toutà fait diffèrente structure moléculaire. Ils provo‑quent des signaux anormaux qui deviennent unfoyer épileptique, ceci se manifestant par descrises convulsées qui empêchent le fonctionne‑ment normal de tout le cerveau et par extension,de tout l’organisme.

Un malade avec dysplasie corticale doit êtretraité comme un malade souffrant d’une maladieépileptique, en raison de l’existence d’une popu‑lation étrangère ‑ qui dans les cerveaux nor‑maux n’existe pas. Si le traitement ne parvientpas à résoudre la maladie, on doit extraire parintervention neurochirurgicale la «populationétrangère» (dysplasique du cerveau).

Est‑ce que il y a un remède pour lasociété humaine? Ma réponse est : Ouï !L’unité des droits et des devoirs humains.

Dans la philosophie grecque, la forme deraisonnement dialectique a été élaborée parSocrate, Platon et Aristote. Russell andWhftehead ont donné une expression ma ‑thé matique à ce principe : *3 · 24. ├ . ~ (p. ~ p)

Dans la dialectique de Hegel, un phé‑nomène est déterminé par sa contradictionprincipale. Avant que cette contradictionn’existe, le phénomène n’existait pas. Si lacontradiction disparaît, le phénomène dis‑paraît sous sa forme actuelle. Pour qu’unphénomène existe, il faut que les deuxaspects de sa contradiction principalecoexistent durablement. Cette coexistence,cette unité des deux aspects, s’établit à tra‑vers une lutte entre eux; à travers leur oppo‑sition permanente. C’est cette coexistencequi fait la stabilité relative et l’harmonie duphénomène. C’est cela qu’on appelle l’unitédes contraires.

A l’intérieur de chaque phénomène, dansle couple dialectique «unité/lutte», l’unitén’existe pas sans la présence des deuxcontradictions associées. Nous‑mêmes,nous n’existerions pas. C’est à dire qu’aucu‑ne chose n’est gelée durablement dans sonétat. L’unité est conditionnelle, temporaire,passagère, relative, mais la lutte des

contraires est absolue.Tenant compte de ces principes, la ques‑

tion des droits de l’homme impose d’intro‑duire conjointement la notion de devoirs del’homme. L’existence de cette asymétrieexplique pourquoi les droits de l’hommesont si fragiles. Mentionnons qu’il n’existepar contre aucun chapitre prévu ayant traitaux violations des devoirs des hommes.

Kant poursuit ces idées dans le dévelop‑pement de l’éthique moderne en affirmantl’importance de mettre l’accent sur le devoir.

L’absence de la symétrie des droits etdevoirs dans la société moderne risque detransformer les droits de l’homme et desminorités (invoqués par la Déclaration desdroits de l’homme et du citoyen, celle de1789 ou celle de 1793) en un désastre natio‑nal.

Donnons en une illustration : en France,la loi de 2002‑2 avec « la charte des droits etlibertés de la personne accueillie» garantit àla personne accueillie l’usage de son pou‑voir de citoyen (valeur informative), etouvre une brèche en ce sens qu’elle permetaux émigrants musulmans d’imposer uneinfluence sensible et durable sur la culturedu pays d’accueil (quid des velléités dedominance?). Les 12 droits essentiels établispar l’éthique ne concernent que les droitsdes immigrants, mais les devoirs ne sontpas abordés. Parmi ces droits, citons le droità une prise en charge, à un accompagne‑ment adapté, le droit à l’information, leprincipe du libre choix, du consentementéclairé et de la participation de sa personne,la droit à la renonciation (dire non), le droitaux respects des droits familiaux, le droit àla protection, le droit à l’autonomie, le prin‑cipe du soutien, le droit à l’exercice desdroits civiques, le droit à une participationreligieuse, le droit au respect, à la dignité età l’intimité. Aucune mention sur d’éven‑tuels devoirs. Et par conséquent, si l’on res‑pecte la démarche dialectique citée précé‑demment, en l’absence de devoir, l’unité del’entité « droit » ne peut pas exister.

De fait, l’existence de ces droits en l’ab‑sence de tout devoir est susceptible de fairebasculer l’immigration vers un phénomèned’invasion. Le comportement des immi‑

39

Les droits de l'homme

grants qui veulent imposer par force les foisde leur religion aux peuples d’Europe, esttotalement illégale, et les conséquences tra‑giques de l’absence de devoirs des minoritéssont désastreuses. On a oublié le dicton deLouis Saint Juste, ami de Robespierre, jecite: «Pas de liberté pour les ennemis de laliberté». Seuls les premiers ministres del’Australie et du Canada ont adopté cetteposition. La base historique du respect desdroits de l’étranger se trouve dans la Bible(Old Testament Livre 9,14): «Il y aura unemême loi parmi vous, pour l’étrangercomme pour l’indigène».

Aime ton voisin comme toi‑même est unimpératif judéo‑chrétien qui est en traind’être transformé en: «qui n’est pas avec lecroissant doit mourir».

Il est nécessaire de comprendre qu’exigerdes populations immigrées qu’elles respec‑tent leurs devoirs, est indissociable du res‑pect des droits, si l’on veut véritablementaméliorer les disparités, les inégalitésobservées jusqu’à présent dans le domaine

des droits de l’homme.On doit soumettre à l’Organisation des

Nations Unies une «Magna Carta desdevoirs de l’homme appliquée à la migra‑tion des populations»:

Les devoirs de l’homme appliqués à lamigration des populations:

1. L’immigrant doit respecter les lois dela nation d’accueil, promulguées par l’Etat.

2. L’immigrant doit en respecter aussi lescoutumes (langue, habillement, heures detravail, jours de fêtes).

3. L’immigrant missionné pour réaliserdes actes terroristes contre l’Etat et la nationd’accueil est sommé de se présenter à lapolice dans les 12 heures et de déclarer lemotif de son immigration.

Le problème de légiférer les lois sur laliberté et les devoirs des minorités immi‑grantes est une priorité de nos jour.L’ignorer reviendrait à précipiter les équi‑libres déjà fragiles ‑ vues les réalités démo‑graphiques des populations ‑ vers une dyna‑mique de disparition de certaines nations.

La Déclaration universelle des droits del’homme, adoptée en 1948, à Paris. Le texte,se conclut par l’annonce de son approbationet sa proclamation par l’Assemblée Généraledes Nations Unies. La reconnaissance de ladignité inhérente à tous les membres de lafamille humaine et de leurs droits égaux etinaliénables constitue le fondement de laliberté, de la justice et de la paix dans lemonde. La méconnaissance et le mépris desdroits de l’homme ont conduit à des actesde barbarie qui révoltent la conscience del’humanité et que l’avènement d’un mondeoù les êtres humains seront libres de parleret de croire, libérés de la terreur et de lamisère, a été proclamé comme la plus hauteaspiration de l’homme.

L’Assemblée Générale proclame la pré‑sente Déclaration universelle des droits del’homme comme l’idéal commun àatteindre par tous les peuples et toutes lesnations afin que tous les individus et tous

les organes de la société, ayant cetteDéclaration constamment à l’esprit, s’effor‑cent, par l’enseignement et l’éducation, dedévelopper le respect de ces droits etlibertés et d’en assurer, par des mesuresprogressives d’ordre national et internatio‑nal, la reconnaissance et l’application uni‑verselles et effectives, tant parmi les popu‑lations des Etats membres eux‑mêmes queparmi celles des territoires placés sous leurjuridiction.

Article premier ‑ Tous les êtres humainsnaissent libres et égaux en dignité et endroits. Ils sont doués de raison et deconscience et doivent agir les uns envers lesautres dans un esprit de fraternité.

Article 2 ‑ l. Chacun peut se prévaloir detous les droits et de toutes les libertés pro‑clamés dans la présente Déclaration, sansdistinction aucune, notamment de race, decouleur, de sexe, de langue, de religion,d’opinion politique ou de toute autre opi‑

Annexe

nion, d’origine nationale ou sociale, de for‑tune, de naissance ou de toute autre situa‑tion.

2. De plus, il ne sera fait aucune distinc‑tion fondée sur le statut politique, juridiqueou international du pays ou du territoiredont une personne est ressortissante, que cepays ou territoire soit indépendant, soustutelle, non autonome ou soumis à une limi‑tation quelconque de souveraineté.

Article 3 ‑ Tout individu a droit à la vie, àla liberté et à la sûreté de sa personne.

Article 4 ‑ Nul ne sera tenu en esclavageni en servitude; l’esclavage et la traite desesclaves sont interdits sous toutes leursformes.

Article 5 ‑ Nul ne sera soumis à la tortu‑re, ni à des peines ou traitements cruels,inhumains ou dégradants.

Article 6 ‑ Chacun a le droit à la recon‑naissance en tous lieux de sa personnalitéjuridique.

Article 7 ‑ Tous sont égaux devant la loi etont droit sans distinction à une égale protec‑tion de la loi. Tous ont droit à une protectionégale contre toute discrimination qui viole‑rait la présente Déclaration et contre touteprovocation à une telle discrimination.

Article 8 ‑ Toute personne a droit à unrecours effectif devant les juridictions natio‑nales compétentes contre les actes violantles droits fondamentaux que lui sont recon‑nus par la constitution ou par la loi.

Article 9 ‑ Nul ne peut être arbitraire‑ment arrêté, détenu ou exilé.

Article 10 ‑ Toute personne a droit, enpleine égalité, à ce que sa cause soit enten‑due équitablement et publiquement par untribunal indépendant et impartial, qui déci‑dera, soit de ses droits et obligations, soit dubien‑fondé de toute accusation en matièrepénale dirigée contre elle.

Article 11 ‑ 1. Toute personne accuséed’un acte délictueux est présumée innocen‑te jusqu’à ce que sa culpabilité ait été légale‑ment établie au cours d’un procès public oùtoutes les garanties nécessaires à sa défenselui auront été assurées,

2. Nul ne sera condamné pour desactions ou omissions qui, au moment oùelles ont été commises, ne constituaient pas

un acte délictueux d’après le droit nationalou international. De même, il ne sera infligéaucune peine plus forte que celle qui étaitapplicable au moment où l’acte délictueux aété commis.

Article 12 ‑ Nul ne sera l’objet d’immix‑tions arbitraires dans sa vie privée, sa famil‑le, son domicile ou sa correspondance, nid’atteintes à son honneur et à sa réputation.Toute personne a droit à la protection de laloi contre de telles immixtions ou de tellesatteintes.

Article 13 ‑ 1. Toute personne a le droitde circuler librement et de choisir sa rési‑dence à l’intérieur d’un Etat.

2. Toute personne a le droit de quittertout pays, y compris le sien, et de revenirdans son pays.

Article 14 ‑ 1. Devant la persécution,toute personne a le droit de chercher asile etde bénéficier de l’asile en d’autres pays.

2. Ce droit ne peut être invoqué dans lecas de poursuites réellement fondées sur uncrime de droit commun ou sur des agisse‑ments contraires aux buts et aux principesdes Nations Unies.

Article 15 ‑ 1. Tout individu a droit à unenationalité.

2. Nul ne peut être arbitrairement privéde sa nationalité, ni du droit de changer denationalité.

Article 16 ‑ 1. A partir de l’âge nubile,l’homme et la femme, sans aucune restric‑tion quant à la race, la nationalité ou la reli‑gion, ont le droit de se marier et de fonderune famille. Ils ont des droits égaux auregard du mariage, durant le mariage et lorsde sa dissolution.

2. Le mariage ne peut être conclu qu’avecle libre et plein consentement des futursépoux.

3. La famille est l’élément naturel et fon‑damental de la société et a droit à la protec‑tion de la société et de l’Etat.

Article 17 ‑ 1. Toute personne, aussi bienseule qu’en collectivité, a droit à la pro‑priété.

2. Nul ne peut être arbitrairement privéde sa propriété.

Article 18 ‑ Toute personne a droit à laliberté de pensée, de conscience et de reli‑

40

Jean Askenasy

gion ; ce droit implique la liberté de changerde religion ou de conviction ainsi que laliberté de manifester sa religion ou saconviction seule ou en commun, tant enpublic qu’en privé, par l’enseignement, lespratiques, le culte et l’accomplissement desrites.

Article 19 ‑ Tout individu a droit à laliberté d’opinion et d’expression, ce quiimplique le droit de ne pas être inquiétépour ses opinions et celui de chercher, derecevoir et de répandre, sans considérationsde frontières, les informations et les idéespar quelque moyen d’expression que ce soit.

Article 20 ‑ 1. Toute personne a droit à laliberté de réunion et d’association paci‑fiques.

2. Nul ne peut être obligé de faire partied’une association.

Article 21 ‑ 1. Toute personne a le droitde prendre part à la direction des affairespubliques de son pays, soit directement,soit par l’intermédiaire de représentantslibrement choisis.

2. Toute personne a droit à accéder, dansdes conditions d’égalité, aux fonctionspubliques de son pays.

3. La volonté du peuple est le fondementde l’autorité des pouvoirs publics ; cettevolonté doit s’exprimer par des électionshonnêtes qui doivent avoir lieu périodique‑ment, au suffrage universel égal et au votesecret ou suivant une procédure équivalen‑te assurant la liberté du vote.

Article 22 ‑ Toute personne, en tant quemembre de la société, a droit à la sécuritésociale; elle est fondée à obtenir la satisfac‑tion des droits économiques, sociaux et cul‑turels indispensables à sa dignité et au libredéveloppement de sa personnalité, grâce àl’effort national et à la coopération interna‑tionale, compte tenu de l’organisation et desressources de chaque pays.

Article 23 ‑ 1. Toute personne a droit autravail, au libre choix de son travail, à desconditions équitables et satisfaisantes detravail et à la protection contre le chômage.

2. Tous ont droit, sans aucune discrimi‑nation, à un salaire égal pour un travailégal.

3. Quiconque travaille a droit à une

rémunération équitable et satisfaisante luiassurant ainsi qu’à sa famille une existenceconforme à la dignité humaine et com‑plétée, s’il y a lieu, par tous autres moyensde protection sociale.

4. Toute personne a le droit de fonderavec d’autres des syndicats et de s’affilier àdes syndicats pour la défense de sesintérêts.

Article 24 ‑ Toute personne a droit aurepos et aux loisirs et notamment à unelimitation raisonnable de la durée du travailet à des congés payés périodiques.

Article 25 ‑ 1. Toute personne a droit à unniveau de vie suffisant pour assurer sasanté, son bien‑être et ceux de sa famille,notamment pour l’alimentation, l’habille‑ment, le logement, les soins médicaux ainsique pour les services sociaux nécessaires;elle a droit à la sécurité en cas de chômage,de maladie, d’invalidité, de veuvage, devieillesse ou dans les autres cas de perte deses moyens de subsistance par suite de cir‑constances indépendantes de sa volonté.

2. La maternité et l’enfance ont droit àune aide et à une assistance spéciale. Tousles enfants, qu’ils soient nés dans le mariageou hors mariage, jouissent de la même pro‑tection sociale.

Article 26 ‑ 1. Toute personne a droit àl’éducation. L’éducation doit être gratuite,au moins en ce qui concerne l’enseignementélémentaire et fondamental. L’enseigne ‑ment élémentaire est obligatoire. L’en ‑seignement technique et professionnel doitêtre généralisé; l’accès aux études supé‑rieures doit être ouvert en pleine égalité àtous en fonction de leur mérite.

2. L’éducation doit viser au plein épa‑nouissement de la personnalité humaine etau renforcement du respect des droits del’homme et des libertés fondamentales. Elledoit favoriser la compréhension, la toléran‑ce et l’amitié entre toutes les nations et tousles groupes raciaux ou religieux, ainsi que ledéveloppement des activités des NationsUnies pour le maintien de la paix.

3. Les parents ont, par priorité, le droit dechoisir le genre d’éducation à donner à leursenfants.

Article 27 ‑ 1. Toute personne a le droit41

Les droits de l'homme

de prendre part librement à la vie culturellede la communauté, de jouir des arts et departiciper au progrès scientifique et auxbienfaits qui en résultent.

2. Chacun a droit à la protection desintérêts matériaux et matériels découlant detoute production scientifique, littéraire ouartistique dont il est l’auteur.

Article 28 ‑ Toute personne a droit à ceque règne, sur le plan social et sur le planinternational, un ordre tel que les droits etlibertés énoncés dans la présenteDéclaration puissent y trouver plein effet.

Article 29 ‑ 1. L’individu a des devoirsenvers la communauté dans laquelle seul lelibre et plein développement de sa person‑nalité est possible.

2. Dans l’exercice de ses droits et dans la

jouissance de ses libertés, chacun n’est sou‑mis qu’aux limitations établies par la loiexclusivement en vue d’assurer la recon‑naissance et le respect des droits et libertésd’autrui et afin de satisfaire aux justes exi‑gences de la morale, de l’ordre public et dubien‑être général dans une société démocra‑tique.

3. Ces droits et libertés ne pourront, enaucun cas, s’exercer contrairement aux butset aux principes des Nations Unies.

Article 30 ‑ Aucune disposition de la pré‑sente Déclaration ne peut être interprétéecomme impliquant pour un Etat, un grou‑pement ou un individu un droit quelconquede se livrer à une activité ou d’accomplir unacte visant à la destruction des droits etlibertés qui y sont énoncés.

Références:1. Heckler M., Report of the Secretary’s Task

Force on Black and Minority Health,Washington, HHS,1985.

2. National Healthcare Disparities Report,Rockville (MD), AHRQ, 2008 May [cited2010 Mar 2)

3. Smedley B.D., Stith A.Y., Nelson A.R., edi‑tors, Unequal Treatment: Confronting Racialand Ethnic Disparities in Healthcare,Washington (DC), National AcademiesPress, 2003.

4. Moy E., Dayton E., Clancy C.M., Compilingthe Evidence: The National HealthcareDisparities Reports, Health Aff. 2005, 24(2),376‑87.

5. Reschovsky J.D., Boukus E., Modest andUneven: Physician Efforts to Reduce Racialand Ethnic Disparities, Washington (DC),Center for Studying Health SystemChange, 2010 Feb.

6. U.S. Census Bureau, National PopulationProjects (Based on Census 2000). 2009 [cited2010 Mar 19].

7. Waidmann T., Estimating the Cost of Racialand Ethnic Health Disparities. Washington(DC), The Urban Institute, 2009 Sep., 20 p.

8. LaVeist T.A., Gaskin D.J., Richard, P., TheEconomic Burden of Health Inequalities in theUS, Washington (DC), Joint Center forPolitical and Economic Studies, 2009 Sep.,16 p.

42

Jean Askenasy

9. Briere R., editor, Crossing the Quality Chasm:A New Health System for the 21st Century,Washington (DC), National AcademiesPress, 2001.

10. National Standards for Culturally andLinguistically Appropriate Services in HealthCare. Final report, Washington (DC,Department of Health and HumanServices Office of Minority Health, 2001Mar.

11. Office of Civil Rights, Department ofHealth and Human Services (US), Title VIof the Civil Rights Act of 1964; PolicyGuidance on the Prohibition against NationalOrigin Discrimination as It Affects Personswith Limited English Proficiency (LEP), Fed.Regist., 2000 Aug. 30; 65(169): 52762‑74.

12. Office for Civil Rights, HHS (US). Guidanceto Federal Financial Assistance to RecipientsRegarding Title VI Prohibition againstNational Origin Discrimination AffectingLimited English Proficient Persons, Fed.Regist, 2003, Aug. 8; 68(153): 47311‑23.

13. Healthy People 2010, Rockville (MD),Department of Health and HumanServices; c2000.

14. Minority Health and Health DisparitiesResearch and Education Act of 2000, Pub. L.No. 106‑525,114 Stat. 2495‑511 (Nov. 22,2000).

15. Measuring Healthcare Quality. Rockville(MD),: Agency for Healthcare Researchand Quality; c2009 [cited 2010 Mar. 2].

16. Medicare Improvements for Patients andProviders Act of 2008, Pub. L. No. 110‑275(July 15, 2008).

17. Children’s Health Insurance ProgramReauthorization Act of 2009, Pub. L. No. 110‑173, 120 Stat. 2994 9; 121 Stat. 244, 2492‑2515, 551 and 984 (Feb. 2, 2009).

18. Health IT for Economic and Clinical HealthAct, S. 350, 111th Cong., 1st Sess. (2009).

19. A Comprehensive Framework and PreferredPractices for Measuring and Re portingCultural Competency, Washington (DC),National Quality Forum. 2009.

20. MHC Distinction Program, Washington(DC), National Committee for QualityAssurance.

21. Proposed Requirements to Advance EffectiveCommunication, Cultural Competence, andPatient‑centered Care for the HospitalAccreditation Program, Washington (DC),

The Joint Commission, 2010 Jan [cited 2010Mar 2]. 6 p.

22. Certification Commission for HealthcareInterpreters (CCHI), Washington (DC),c2009 [cited 2010 Mar. 2].

23. Lurie N., Jung M., Lavizzo‑Mourey R.,Disparities and Quality Improvement: FederalPolicy Levers. Health Aff 2005 [cited 2010Mar. 30]; 24(2): 354‑64.

24. Training Tools for Physicians and Others.Washington (DC), HHS Office of MinorityHealth; c2010.

25. eValue8, Washington (DC), NationalBusiness Coalition on Health: c2009 [cited2010 Mar 30

26. Trahan L.C., Williamson P., EliminatingRacial and Ethnic Health Disparities; ABusiness Case Update for Employers,Washington (DC), National BusinessGroup on Health. 2009 Feb.

27. Rosenthal M.B., Landon B.E., NormandS.L., Ahmad T.S., Epstein A.M., Engagementof Health Plans and Employers in AddressingRacial and Ethnic Disparities in Health Care,Med Care Res and Rev. 2009 April; 66(2):219‑31.

28. Weinstock B., Rees C., Employer Survey onRacial and Ethnic Health Care Disparities2003, Washington (DC), National BusinessGroup on Health.

29. Trahan L.C., Addressing Racial and EthnicHealth Disparities: Employer Initiatives,Washington (DC), National BusinessGroup on Health. 2009 Sep.

30. Diversity and Cultural Competence,Washington (DC), America’s HealthInsurance Plans, c2010 [cited 2010 Mar. 19].

31. Health Care Disparities, Washington (DC),National Committee for QualityAssurance, c2010.

32. Martin C., Reducing Racial and EthnicDisparities: A Quality Improvement Initiativein Medicaid Managed Care, Washington(DC), Center for Health Care Strategies,Inc. 2007 Jan. 48 p.

33. Multicultural Health Care: A QualityImprovement Guide, Washington (DC),National Committee for Quality Assuranceand Lilly USA, LLC; c2010 [cited 2010 Mar19].

34. National Committee for Quality As su rance,Washington, NCQA, c2010 [updated 2010;cited 2010 Mar 30]. Innovative Practices

43

Les droits de l'homme

Report, [about 4 screens].35. Assuring Healthcare Equity: A Healthcare

Equity Blueprint, Washington (DC),National Public Health and HospitalInstitute; 2008 Sep. [cited 2010 Mar 19]. 68 p.

36. Report of the National Steering Committee onHospitals and the Public Health, Washington(DC), The Health Research and EducationTrust; 2006 Sep. [cited 2010 Mar 19]. 44 p.

37. Hasnain‑Wynia R., Yonek J., Pierce D.,Kang R., Greising C.H., Hospital LanguageServices for Patients with Limited EnglishProficiency: Results from a National Survey,Washington (DC), The Health andResearch Education Trust, 2006 Sep. 28 p.

38. Wilson‑Stronks A., Galvez E., Hospitals,Language, and Culture: A Snapshot of theNation, Washington (DC), The Joint Com ‑mission; 2007 Apr [cited 2010 Mar. 19]. 107 p.

39. Regenstein M., Sickler D. Race, Ethnicity,and Language of Patients: Hospital PracticesRegarding Collection of Information toAddress Disparities in Health Care,Washington (DC), The National PublicHealth and Hospital Institute; 2006 Jan[cited 2010 Mar. 19]. 66 p.

40. Huang J., Ramos C., Jones K., RegensteinM., Talking with Patients: How Hospitals useBilingual Clinicians and Staff to Care forPatients with Language Needs, Washington(DC), The George Washington UniversitySchool of Public Health and HealthServices Department of Health Policy,2009, 28 p.

41. Hasnain‑Wynia R., Yonek J., Cohen A.B.,Restuccia J.D., Improving Care forIndividuals with Limited English Proficiency:Facilitators and Barriers to ProvidingLanguage Services in California PublicHospitals, Washington (DC), The Healthand Research Education Trust, North ‑western University School of Me dicine andBoston University, 2009, 30 p.

42. Dower C., Kaiser J., Improving LanguageAccess in California Hospitals: A Report of theCalifornia Health Workforce TrackingCollaborative, San Francisco (CA), UCSFCenter for the Health Professions; 2007 Sep[cited 2010 Mar. 19]. 16 p.

43. Quality Healthcare Collaboration.Washington (DC), HHS Health Resourcesand Services Administration; c2010 [cited

2010 Mar. 19].44. Serving Patients with Limited English

Proficiency: Results of a Community HealthCenter Survey, Washington (DC), NationalAssociation of Community Health Centers,2008, 20 p.

45. Barrett S.E., Dyer C., Westpheling K.,Language Access: Understanding the Barriersand Challenges in Primary Care Settings,Perspectives from the Field, Washington(DC), The Association of Clinicians for theUnderserved, 2008 May, 27 p.

46. Beach M.C., Saha S., Cooper L.A., The Roleand Relationship of Cultural Competence andPatient‑Centeredness in Health Care Quality,New York, Commonwealth Fund, 2006 Oct17 [cited 2010 Mar. 2], 32 p.

47. Saha S., Beach M.C., Cooper L.A., PatientCenteredness, Cultural Competence, andHealthcare Quality, J. of Natl. Med. Assoc.2008 Nov., 100(11): 1275‑85.

48. Rosenthal M.B., Landon B.E., NormandS.L., Ahmad T.S., Epstein A.M., Engagementof Health Plans and Employers in AddressingRacial and Ethnic Disparities in Health Care,Med. Care Res. and Rev. 2009 April, 66(2):219‑31.

49. Kilpatrick K.E., Lohr K.N., Leatherman S.,Pink G., Buckel J.M., Legarde C., WhitenerL., The insufficiency of evidence to establish thebusiness case for quality, Int. J. Qual. HealthCare, 2005 Aug., 17(4):347‑55. Epub. 2005Mar. 23.

50. Greene S.B., Reiter K.L., Kilpatrick K.E.,Leatherman S, Somers S.A., Hamblin A.,Searching for a business case for quality inMedicaid managed care, Health Care ManageRev. 2008 Oct.‑Dec., 33(4):350‑60

51. Leatherman S., Berwick D., Iles D., LewinL.S., Davidoff F., Nolan T., Bisognano M.,The business case for quality: case studies andan analysis, Health Aff (Millwood). 2003Mar.‑Apr., 22(2): 17‑30.

52. Luck J., Parkerton P., Hagigi F., What is thebusiness case for improving care for patientswith complex conditions? J. Gen. Intern Med.2007 Dec., 22 Suppl. 3:396‑402.

53. Centers for Medicare and MedicaidServices, Proposed Rule on Electronic HealthRecord Incentive Program, 75 Fed. Reg. 1844(January 13, 2010), proposed 45 C.F.R.495.6(c)(5)(ii)).

44

Jean Askenasy

54. National Health IT Collaborative for theUnderserved.org, Washington (DC), c2008.

55. Journal of the American Dietetic Association,2003, 103 (6), 748‑765.

56. L’élevage est devenu la deuxième sourceémettrice de gaz à effet de serre selon unrapport de l’ONU.

57. Chapouthier Georges, Nouet J.C., The uni‑versal declaration of animal rights, commentsand intentions, Ligue Francaise des droitsde l’animal: Paris, 1998.

58. Singer P, Animal liberation, Avon BooksPublisher: New York, 1977

59. Georges Chapouthier, Au bon vouloir del’homme, I’animal. Denoel, Paris, 1990.

60. Jean‑Baptiste Jeangene Vilmer, Ethique animale, Presses Universitaires de France:Paris, 2008.

61. The 2009 Influenza A(H1N1) Outbreak:Selected Legal Issues [archive],Congressional Research Service, PDF, 34pages (en.).

62.Voir Le statut de l’histoire dans Apologie del’histoire [archive], Gerard Noiriel, tire deCahiers Marc Block, 1997, no. 5, pp. 7‑21.

63. Voir sur le site de l’Académie d’Orléans‑Tours: Histoire, éthique et seconde guerremondiale [archive].

64. L‘Ethique a Nicomaque (Aristote) Ethique,Spinoza Soi~même comme un autre, PaulRicceur, Le Seuil, Collection l’Ordre philo‑sophique, 1990.

65. Contre la pew. De la science a l’éthique, uneaventure infinie, 1990, Dominique Lecourt,rééd. PUF, Collection Quadrige, 1999.

66. Éthique et responsabilité, Paul Ricœur, LaBaconnière, 1995.

67. Anthologie sur l’éthique, Recueil de textesd’Octave Gélinier. Édité par le Cercle d’é‑thique des affaires.

68.Fondements de l’éthique chrétienne, Sous ladirection de Jean‑Louis Leuba, Les Édi‑tions du Cerf, 1995.

69. Éthique comme philosophie première,Emmanuel Lévinas, Éditions Payot &Rivages, 1998.

70. La génération future a‑t‑elle un avenir?Développement durable et mondialisation.Christian de Perthuis, Belin, CollectionUlysse, 2003.

71. Bioéthique et liberté, Axel Kahn &Dominique Lecourt, PUF, CollectionQuadrige essai, 2004.

72. La Méthode 6. Éthique, Edgar Morin, Éd. duSeuil, 2004.

73. La signification de l’éthique, pour une applica‑tion de l’éthique aux problèmes de la vie et de lasanté, Robert Misrahi, Synthélabo, LesEmpêcheurs de penser en rond, 1995.

74. Qu‘est‑ce que l’éthique? Robert Misrahi,Armand Colin, 1997.

75. Politique de la fragilité. Éthique, dignité etluttes sociales, Fred Poché, Paris, Cerf, 2004.

76. Archéologie du pacte social. Des fondementséthiques et sociopolitiques de la société moder‑ne, Francis Farrugia, L’Harmattan,Collection Logiques sociales, Paris, 1994.

77. La Construction de l’homme social. Essai surla démocratie disciplinaire, Francis Farrugia,Syllepse, Paris, 2005.

78. Qu’est‑ce que l’éthique?, René Villemure,Bulletins réflexifs de l’Institut québécoisd’éthique appliquée.

79. La délibération éthique. Contribution du dialo‑gisme et de la logique des questions, FlorenceQuinche, Paris, Kimé, 2005, Coll.Philosophie contemporaine.

80. Éthique animale, Jean‑Baptiste JeangèneVilmer, 2008, Coll. Éthique et philosophiemorale, Presses Universitaires de France.

81. Kant et le chimpanzé ‑ Essai sur l’être humain,la morale et l’art, Georges Chapouthier,Belin, Paris, 2009.

82. La constitution de l’être, Marie‑ClaudeDefores, Yvan Piedimonte, Paris, Bréal,2009.

83. Ethique et ordre économique, Anne Salmon,Paris, CNRS Éditions, 2002.

84. Jalons pour une éthique rebelle, Micheld’Urance, Aléthéia, Paris, 2005.

85. Smedley B. Stith A, Nelson A., UnequalTreatment: Confronting Racial and EthnicDisparities in Health Care, 2002 Washington,DC, National Academies Press.

86. Kressin N.R., Petersen L.A., Racial differ‑ences in the use of invasive cardiovascular pro‑cedures: Review of the literature and prescrip‑tion for future research, Ann Intern Med.2001, 135:352‑366

87. McMahon L.F., Wolfe R.A., Huang S.,Tedeschi P., Manning W. Jr., Edlund M.J.,Racial and gender variation in use of diagnos‑tic colon procedures in the Michigan Medicarepopulation, Med. Care, 1999;37:712‑717

88. Shapiro M.F., Morton S.C., McCaffey D.F.,et al., Variations in the care of HIV‑infected

45

Les droits de l'homme

46

Jean Askenasy

adults in the United States: Results from theHIV Cost and Services Utilization Study,JAMA. 1999; 281:2305‑2315

89. Peek M.E., Cargill A., Huang E., Diabeteshealth disparities: A systematic review of healthcare interventions, Med. Care Res. Rev. 2007,64(5 suppI):101S‑156S.

90. Epstein A.M., Zyanian J.Z., Keogh J.H, etal., Racial disparities in access to renal trans‑plantation, N. Engl. J. Med. 2000, 343:1537‑1544.

91. Brown A.F., Vargas R.B., Ang A., PebleyA.R., The neighborhood food resource environ‑ment and the health of residents with chronicconditions: The food resource environment andthe health of residents, J. Gen. Intern Med.2008, 23:1137‑1144.

92. Cooper R.S., Social inequality, ethnicity, andcardiovascular disease, Int. J. Epidemiol.2001, 30(Suppl 1):S48‑S52.

93. Sankar P., Cho M.K., Condit C.M., et al.,Genetic research and health disparities, JAMA,2004, 291:2985‑2989.

94. Karter A.J., Ferrara A., Darbinian J.A.,Acerson L.M., Selby J.V., Self‑monitoring ofblood glucose: Language and financial barriersin a managed care population with diabetes,Diabetes Care, 2000, 23:477‑^t83.

95. Wilbur J., Chandler P.J., Dancy B., Lee K.,Correlates of physical activity in urban mid‑western Latinas, Am. J. Prev. Med. 2003,25(Suppl l):69‑76.

96. Washington H.A., Medical Apartheid: TheDark History of Medical Experimentation onBlack Americans From Colonial Times toPresent, 2006, New York, NY DoubledayBroadway Publishing Group.

97. Murray C.J., Lopez A.D., Mortality by causefor eight regions of the world: Global Burden ofDisease Study, Lancet. 1997, 349:1269‑1276.

98. Washington H.A., Baker R.B., OlakanmiO., et al., Segregation, civil rights, and healthdisparities: The legacy of African Americanphysicians and organized medicine, 1910‑1968.J. Natl. Med. Assoc. 2009,101:513‑527.

99. Baker R.B., Washington H.A., OlakanmiO., et al., African American physicians andorganized medicine, 1846‑1968: Origins of aracial divide, JAMA. 2008, 300:306‑113.

100. Lombardo P.A., Dorr G.M., Eugenics, med‑ical education, and the Public Health Service:Another perspective on the Tuskegee syphilisexperiment, Bull Hist Med. 2006;80:291‑316.

101. Association of American MedicalColleges, About CAS, Accessed, February21, 2012.

102. National Library of Medicine, Me ‑dlinePlus, Accessed February 21, 2012.

103. Biernacki P., Waldford D., Snowball sam‑pling: Problems and techniques of chain refer‑ral sampling, Sociol Methods Res. 1981,10:341‑163.

104. Maxey R., NMA develops strategic planagainst health disparities, National MedicalAssociation, J. Natl. Med. Assoc. 2002,94:288‑289.

105. Rowe G., Wright G., The Delphi techniqueas a forecasting tool: Issues and analysis, Intl.J. Forecasting, 1999, 15:353‑375.

106. Crawley L.M., Ahn D.K., Winkleby M.A.,Perceived medical discrimination and cancerscreening behaviors of racial and ethnic minor‑ity adults, Cancer Epidemiol BiomarkersPrev. 2008, 17:1937‑1944.

107. Peek M.E., Chin M.H., Tang H., Baker D.,Wagner J., Self‑reported racial discriminationin health care and diabetes outcomes, Med.Care, 2011, 49:618‑625.

108. Hausmann L.R., Jeong K., Bost J.E.,Ibrahim S.A., Perceived discrimination inhealth care and health status in a raciallydiverse sample, Med. Care, 2008, 46:905‑914.

109. Van Houtven C.H., Voils C.I., OddoneE.Z., Weinfurt K.P, Friedman J.Y.,Schulman K.A., et al., Perceived discrimina‑tion and reported delay of pharmacy prescrip‑tions and medical tests, J. Gen. Intern. Med.2005, 20:578‑583.

110. Underwood S.M., Buseh A.G., CanalesM.K., Powe B., Dockery B., Kather T. et al.,Nursing contributions to the elimination ofhealth disparities among African‑Americans:Review and critique of a decade of research,Part III, J. Natl Black Nurses Assoc. 2005,16:35‑59.

111. Mouradian W.E., Huebner C., DePaolaD., Addressing health disparities through den‑tal‑medical collaborations, Part III,Leadership for the public good, J. DentEduc. 2004, 68:505‑512.

112. American Dietetic Association. Practicepaper of the American Dietetic Associ ation:Addressing racial and ethnic health disparities,J. Am. Diet. Assoc. 2011, 111, 446‑456.

47

Charles Maurice Talleyrand‑Perigord,prinţ, deţinătorul mai tuturor titlurilor şionorurilor, cu excepţia celui de monarh, pecare aveau a le oferi patru regimuri diferiteşi, sub raport politic şi istoric, opuse; neîn‑doielnic, diplomatul perfect, cel mai abildiplomat al tuturor timpurilor, căruia, înplus, îi sunt atribuite o serie de superbe afo‑risme, totdeauna ironice, subtile, paradoxa‑le, cinice şi încărcate de realism, spunea:,,limba este dată diplomatului pentru a‑şiascunde gândurile’’. Oare numai diploma‑tului limba i‑a fost dată pentru o astfel deutilizare? Dar omul politic la ce o foloseşte?spre a‑şi ascunde gândurile, relevând fap‑tul, real sau nu, şi anume că adversarul luieste cel care îşi ascunde gândurile; doaruneori – rar, foarte rar – pentru a exprimaadevărate gânduri. Omul, în general, proce‑dează oare altfel? Vorbim pentru a comuni‑

ca, uneori din iubire, de nevoie, în bazaunui proiect, pentru a realiza o acţiune ‑vorbim deci, declanşând comportamentele,dorite de noi, ale semenilor noştri, dar, deasemenea voind să suspendăm, blocăm,anihilăm actele, acţiunile sau comporta‑mentele celorlalţi. Maksim Litvinov, comi‑sar al poporului pentru relaţiile externe alUniunii Sovietice, un alt diplomat delocneglijabil şi acesta, anume în una din celemai dure perioade ale instituirii comunis‑mului, sub conducerea lui Stalin, în primadictatură totalitară marxistă a lumii, a făcutremarci decisive asupra modului în care şiscopurilor pentru care este pusă în acţiuneminciuna. Între 1930 şi 1939, anii prezenţeilui Litvinov la conducerea ministerului deexterne de la Moscova, a avut loc sinistracolectivizare stalinistă, dar s‑au desfăşuratşi intervenţiile cele mai importante pentru

Caius TraianDRAGOMIR*

Omul care nu a fost prins cu niciun adevăr

(Despre paradoxul mincinosului)

Diplomaţi celebri au afirmat, în aforisme subtile, că ascunderea adevărului este o obligaţie aprofesiei lor şi că însăşi forma limbajului permite o astfel de utilizare a comunicării. Minciunaînsă domină mai ales politica. Minciuna însă este, prin natura ei, un instrument, un instrumental intelectului deficitar. Personalităţile de înalt nivel dispun de capacitatea de a‑şi dovedipragmatismul în sfera adevărului. Cuvinte‑cheie: adevăr, minciună, diplomaţie, politică, inteligentă, mediocritate

Very outstanding diplomats expressed aphorisms regarding the necessity of their profession tocover the real truth, but also they mentioned that the language offers the chance, by its nature, todo this. But the lying is, mainly, the domain of political activities and expression. On the other handhand lying is the tool of the deficient intellect. The top level personalities have the capacity of beingpragmatical while operating with the truth.Key‑words: lying, truth, diplomatics, policy, intellect, mediocrity

Abstract

Comentarii

* Diplomat, fost ministru, fost ambasador al României în Franţa, e‑mail: ctdragomir@yahoo.com.

stabilirea prezenţei sovietice în lume şi,implicit,organizarea relaţiilor internaţionaleale sovietelor. Nu s‑ar putea spune că acti‑vitatea sa a fost ineficientă. La unul dintreCongresele Partidului comunist al UniuniiSovietice, Maksim Litvinov a spus: ,,roluldiplomaţiei comuniste este acela de aadormi pe capitalişti spre a‑i zdrobi apoi cupumnul nostru de oţel’’. Dacă până la urmăs‑a întâmplat procesul întru câtva contrar,aceasta este o problemă, dar pentru o lungăperioadă de timp, nu se poate pretinde căLitvinov, apoi Molotov şi, în fapt, Stalinînsuşi nu au reuşit să îşi adoarmă adversa‑rii; zdrobirea lor, cu unele excepţii, estedrept, fulminante, nu a fost însă, dincolo deo anumită limită, nici măcar încercată.Întrucât diplomaţia este o ipostază a cuvân‑tului‑comunicare, se poate înţelege cât sepoate de clar şi din declaraţia comisaruluipoporului în ce măsură în limbă se ascundeo forţă perversă ori poate fi capturată, utili‑zată o astfel de forţă. Ar trebui spus astfel căîntreaga lume a limbajului este una a min‑ciunii? Cu siguranţă, nu! Existenţa umanăeste una constituită în jurul limbajului.Acesta, limba, limbile, nu este – ori nu sunt– ceea ce a generat munca sau simpla adap‑tare. Cuvântul, termenul, este corelat con‑ceptului, acesta aduce în fiinţarea umanăabstracţia drept cale înspre transcendenţă.Munca este un produs al limbii, limbajului –ca să existe munca, trebuie să existe o capa‑citate de a dezvolta munca, este potenţiali‑tatea activităţii, sociabilităţii umane; apoiaceasta trece din potenţă în act. Nu doar înraport cu munca – invocată în mod particu‑lar de marxism –, ci faţă de toate aptitudini‑le specific umane, cuvântul este un antece‑dent şi participă esenţial în sfera întreagă acauzelor umanităţii noastre.

Cuvântul, sub condiţia absolutului, per‑fectei supremaţii a imaterialului asupramateriei, apare clar, relevant, adevărat pre‑zentat de Evanghelia după Ioan, în primeleversete ale acesteia: ,,La început eraCuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şiDumnezeu era Cuvântul; El era la începutcu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcuteprin El, şi nimic din ce a fost făcut nu a fostfăcut fără El’’. Cu tot caracterul ineluctabil

revelator al acestor sentinţe, o anumită dis‑pută semantic se deschide, din când încând, asupra semnificaţiei Cuvântului, aşacum apare, provenind, pentru cunoaştereanoastră, din greacă. Cuvântul defineşteVerbul Etern, încarnat dar, este Cuvântul,sau Logosul – venind din termenul logos,utilizat de Heraclit şi stoici pentru a denumiraţiunea, ca lege fundamentală a lumii?Termenul logos a trecut în limbile de cultu‑ră ale Occidentului, dar, spre a avea în aces‑tea – sau în română – semnificaţia de VerbEtern, se cere, în principiu, a i se explicita,adjectival, sensul, vorbindu‑se despreLogosul Divin. În traducerile Bibliei înromână, în Evanghelia după Ioan, se spune,,Cuvântul’’. În traducerile engleze, autori‑zate după Biblia regelui James, întâlnim,pentru Verbul Încarnat, termenul ,,Word’’:,,In the beginning was the Word, and theWord was with God, and the Word wasGod’’. Indiscutabil Iisus este Cuvântul şi,astfel, implicit, Evanghelia Sa, predicarea Saapare drept dimensiune inseparabilă deintegralitatea divină a Cuvântului. Iisusaduce o adevărată sacralizare a limbii, vor‑birii, cuvintelor; Cuvântul transmite cevadin lumina, sufletul, sensul întrupării Saleasupra cuvintelor. Cum putem trăi atunciîntr‑un univers al oamenilor minciunii, deşinu toţi mincinoşi într‑o lume a textelor ros‑tite ori scrise, care nu toate răspândesc falsi‑tatea, dar cele mai multe o vehiculează neîn‑doielnic? Iisus a spus că noi, oamenii, vom fijudecaţi după cuvintele noastre; desigur, şidupă fapte, dar alături de acestea, cuvintelesunt menţionate clar şi explicit. Tot IisusHristos ne spune, în Predica de la Munte, sănu folosim cuvinte jignitoare la adresa altoroameni şi să nu jurăm, tocmai astfel acor‑dând deplină demnitate cuvintelor – dafiind da, iar nu însemnând exact nu.Decalogul ne ordonă, între celelalteporunci, ,,să nu depunem mărturie minci‑noasă’’.

Există însă oameni care nu au spus nicio‑dată vreun adevăr? La această întrebare,putem răspunde convinşi: da. Cum ar fi eirecunoscuţi? Relativ simplu: după faptul dea afirma continuu că toţi ceilalţi mint, că toţimint, cu excepţia lor. Pe de altă parte, cine

48

Caius Traian Dragomir

49

Omul care nu a fost prins cu niciun adevăr

minte? Evident, cel despre care persoanacare nu spune niciodată adevărul pretinde,în mod specific şi expres, că este un minci‑nos. Unde ar trebui să căutăm indivizi carenu spun niciodată adevărul, în ce categorieumană avem şansele cele mai mari de a‑igăsi? Probabil în rândul celor cărora li serecomandă în mod insistent şi decis să seascundă în spatele cuvintelor? Sau printreaceia care fac astfel de recomandări? LuiTalleyrand i se reproşează, sub raportmoral, multe – a spus însă, cu siguranţă,adevăruri şi chiar foarte adesea: geniul săuexcepţional a descoperit în real – în realulpolitic, istoric şi uman – adevăruri nu uşor

de sesizat şi încă şi mai greu exprimabile.Oamenii de o înaltă ţinută intelectuală nusunt obligaţi să mintă – când o fac, faptulreprezintă o constrângere, iar din efortul dea depăşi o astfel de necesitate, ei pot ajungela relevarea unui nou adevăr. Cine, atunci,nu spune chiar niciodată adevărul? Evident,diplomaţii de o foarte modestă calitate şi,pentru că am asociat acestora politicienii,trebuie spus că la fel de bântuiţi de păcatsunt şi cei mai iresponsabili şi mai inculţi şistupizi dintre aceştia.

Zenon din Eleea a dezvoltat o întreagăclasă a raţionamentelor sau judecăţilorimposibile, generatoare de impasuri ale

gândirii, cărora li s‑au adăugat, istoric, oserie de noi astfel de exerciţii, respectivparadoxurile logice. Între ele, poate, para‑doxul mincinosului este unul dintre celemai fragile, mai uşor de atacat sub aspectraţional. ,,Eu mint’’ nu se poate spune pen‑tru că sau aşa este şi atunci nu mint saumint şi atunci spun adevărul. Zenon a ela‑borat paradoxurile mişcării (,,broasca ţes‑toasă şi Achile’’, ,,săgeata care zboară şi nuzboară’’) spre a demonstra că, aşa cum afir‑ma şi Parmenide, maestrul său, mişcareaeste imposibilă şi deci nu există. Paradoxulmincinosului nu ne spune cumva, până încele din urmă, sau că minciuna nu există,sau că adevărul nu există? Sunt, probabil,foarte mulţi oameni politici care nu spun,,eu mint’’ ca să nu intre sub regimul deinterdicţie logică a paradoxului mincinosu‑lui, dar, în schimb, îşi permit continuu săafirme, referindu‑se la oricine sau nu chiarla oricine: ,,tu minţi’’. Unii însă, neaccep‑tând ori neputând, constituţional sau prinproasta înţelegere a ironiei lui Talleyrand –mai greu de crezut este însă că o cunosc saucă o cunoşteau deja, mai de multă vreme –şi prin adoptarea ei ca atare, să spună ade‑vărul, afirmă în faţa tuturor şi, cu deosebirea celor care le sunt superiori: ,,tu minţi’’.Minciuna nu este însă doar un neadevăr,este neadevărul exprimat în cunoştinţă decauză şi cu un obiectiv ascuns, bine definitşi util pentru cel care se pronunţă.Minciuna, astfel, nu este eroare, este infrac‑ţiune la adresa raţiunii şi eticii. Ar putea fidat oare vreun sfat celor care nu spun nicio‑dată adevărul sau, oricum, sunt mincinoşiprofesionişti? Cu siguranţă da – atât doar căeste vorba de unul pe care niciodată nu îlvor putea urma. Acesta ar suna, cu siguran‑ţă, aşa: ,,fiţi inteligenţi’’. Dacă ar deveni ast‑fel, nu ar mai simţi nevoia să mintă şi arspune, cu multă uşurinţă, adevărul. Dacăînsă ar putea deveni, ar însemna că nu maiau nevoie să devină, pentru că sunt aşa demult, din totdeauna; prostul nu poate înţe‑lege necesitatea adevăratei inteligenţe şi nuaccede la înţelegerea structurii elevate aintelectului. Iată încă un paradox. Trăim,probabil, în cel mai paradoxal dintre uni‑versurile posibile.

50

Caius Traian Dragomir

51

Coculescu, Piu Șerban (plus connu sousle pseudonyme de Pius Servien) (né en1866 à Bucarest, Roumanie – mort en 1953 àParis, France) penseur, essayiste, linguiste,mathématicien, théoricien novateur de l’es‑thétique, physicien dans le domaine de laradioactivité et savant d’origine roumaine.Son importance réside dans le fait que, parses études sur la théorie des rythmes, il amis en oeuvre les bases de la linguistique

mathématique dont un autre importantreprésentant et continuateur roumain enfut, après la Seconde Guerre Mondiale,l’académicien en sciences mathématiques eten linguistiques, Solomon Marcus.

Il est le fils de Nicolae Coculescu, doc‑teur en mathématiques de l’Université deSorbonne, allant sur les traces d’un autreréputé Roumain qui avait soutenu un doc‑torat à Sorbonne et devenu plus tard

* Lect. drd, catedra de Limbi Romanice şi Comunicare în Afaceri, ASE Bucureşti, e‑mail: alunitzaco‑fan@gmail.com.

Aluniţa COFAN*

Pius Servien ‑ unprécurseur roumain dansl’esthétique scientifique

Articolul de faţă este o prezentare succintă, o intrare de dicţionar sau un medalion, privind person‑alitatea lui Pius Servien, un savant și estetician român, precusor în mai multe domenii, precumteoria probabilităţii, fundamentele matematicii, relaţia dintre acustică și estetică, dintre limbajulștiinţific și cel estetic. A influenţat ideile lui Paul Valéry, el însuși profesor de estetică, succedându‑ila Catedra de estetică de la Collège de France. Solomon Marcus, un alt academician român pasionatde matematică și poezie, a scris în anii ’60 "Poetica matematică", lucrare care se revendică, într‑oanumită măsură, din ideile precursorului său, Pius Servien.Cuvinte‑cheie: Pius Servien, Paul Valéry, Solomon Marcus, limbajul știinţific și cel poetic, esteti‑cian român

The following review is a concise presentation, as a dictionary entry, of Pius Servien’s personality,a Romanian erudite and aesthetician, a great forerunner into many knowledge fields, as well as thetheory of probabilities, the basis of mathematics, the relation between acoustic and aesthetic, betweenthe scientific and aesthetic language. He influenced the Paul Valéry’s ideas, himself aesthetic profes‑sor, who succeeded to Pius Servien at the Chair in Aesthetic from Collège de France. SolomonMarcus, an other Romanian academician passionate by mathematics and poetry, wrote in the’60years "Poetical Mathematics", a work which claim, in a certain measure, from the ideas of his fore‑runner, Pius Servien.Keywords: Pius Servien, Paul Valéry, Solomon Marcus, the scientific and poetic language,Romanian aesthetician

Abstract

52

Aluniţa Cofan

Ministre de l’Enseignement dans laRoumanie du XIX‑ième siècle, Spiru Haret.Le père de Piu‑Şerban Coculescu devientprofesseur titulaire à l’Université deBucarest, au Département d’Astronomie etde Géodezie, étant lui‑même le fondateurde l’Observateur Astronomique de Bucarest.

Pius Servien commence ses étudessecondaires dans un lycée de Bucarest et illes continue à Paris, où, en 1920, il décrocheson bac en maths et en philosophie. Il s’ins‑crit à Sorbonne, à la Faculté de philologie,mais il est également attiré par la physique,les mathématiques, la philosophie, la lin‑guistique qu’il a étudié avec la mêmesérieuse passion. Il passe son examen delicence es lettres en 1925. Il revient enRoumanie, pour suivre les cours de l’Ecolemilitaire d’officiers d’artillerie de Timișoara(1926‑1927) et puis il rentre à Paris. En 1930,il passe son doctorat parisien, avec la thèse«Les rythmes comme introduction physique àl’esthétique». Il vit en France, à Paris, occu‑pant le poste de maître conférencier auCollège de France (à la Chaire d’esthétiqueoù, quelques années plus tard, travailleraPaul Valéry), où il enseigne aux étudiantsdes cours sur le langage poétique. Commechercheur au Centre National deRecherches Scientifiques de Paris, il a été lecoordinateur d’une publication scientifique,nommé «Actualités scientifiques».

Il a publié de nombreux ouvrages scien‑tifiques, la plupart sous le pseudonyme dePius Servien, une sorte d’acronyme prove‑nant de ses prénoms, mais ce nom fait pro‑bablement référence à un roman d’AnatoleFrance dans le titre duquel apparaît ce nom(«Les désirs de Jean Servien»). D’une portéepresque encyclopédique, ses écrits couvrentdes domaines vastes comme la théorie de laprobabilité, les fondements des mathéma‑tiques, la relation entre l’acoustique et l’es‑thétique, la relation entre le langage scienti‑fique et le langage poétique. Il est mort pré‑maturément, en 1953, à Paris, à l’âge de 51ans.

L’un des plus enthousiastes admirateursdes ouvrages de Pius Servien, Paul Valérycommente dans une préface la poésie duvolume «Orient» et il considère l’auteur une

personne ayant deux natures intellectuelles.Valéry a remarqué le spécifique desouvrages de Servien (dans la tradition dePascal), en le considérant une originale réu‑nion entre la sensibilité et l’intelligence.Comme fin connaisseur des ouvrages deServien, Valéry écrit : «ce mariage, à l’inté‑rieur de la même personne, entre les forces quifaçonnent un poète authentique et celles qui for‑ment un vrai mathématicien est vraiment assezrare». Valéry considerait la théorie deServien comme la tentative la plus hardiepour capturer l’Hydre poétique.

Voyons les idées et les innovations del’esthéticien Servien, parues dans «Principesd’esthétique (problèmes d’art et langage dessciences)» (Paris, 1935) qui crée les fonde‑ments d’une esthétique scientifique. En sui‑vant de près la démonstration de SolomonMarcus (à voir l’étude Structure et valeurdans l’esthétique de Pius Servien), autre acadé‑micien roumain passionné lui aussi d’esthé‑tique et de mathématiques, on pourraitaffirmer sans faute que Servien est le pre‑mier à proposer un modèle mathématiquedes structures rythmiques et qu’il a étudiéle rythme comme une propriété générale dulangage humain et non pas comme un orne‑ment de la poésie.

Dans l’étude mentionné ci‑dessus, S.Marcus veut retracer la pensée de PiusServien et expliquer la signification profon‑de de l’actualité de l’esthétique de son pré‑curseur. Citons: «Pius Servien étaitconscient du fait que l’un des désavantagesde la recherche du langage poétique (…)réside dans le fait suivant analysé. La coïn‑cidence entre le langage objet et le métalan‑gage a des conséquences importantes; aulieu d’obtenir une meilleure et plus profon‑de connaissance de la nature du langagepoétique, du mode où ce langage est struc‑turé et engendré, on obtient (dans lemeilleur des cas) une nouvelle œuvre poé‑tique, une œuvre – pour ainsi dire – dudeuxième ordre, parce que l’objet de cetteœuvre est, lui aussi, une œuvre poétique. Ilest donc nécessaire que le métalangage uti‑lisé appartienne à une catégorie autre que lelangage poétique» (op. cit., p. 207). L’œuvrede Servien a, donc, deux parties distinctes:

l’étude des structures rythmiques et l’élabo‑ration d’une nouvelle conception esthé‑tique. Servien a observé que la recherche dulangage poétique (Servien dit «lyrique»)résidait dans le fait que la plupart des inves‑tigations de ce langage, le métalangage uti‑lisé par le chercheur, est du même type quele langage analysé. Le langage scientifiqueétait un reflet dans un miroir du langagepoétique. La coïncidence entre le langageobjet et le métalangage a des conséquencesimportantes: au lieu d’obtenir une meilleureet plus profonde connaissance de la naturedu langage poétique, on obtient, en consé‑quence, une nouvelle œuvre poétique, uneœuvre – pour ainsi dire – du deuxièmeordre, parce que l’objet de cette œuvre estlui aussi, une œuvre poétique. Le langageusuel, hétérogène et soumis aux fluctuationspermanentes du parler individuel, il laissebeaucoup à désirer sous l’aspect de la préci‑sion. Le langage scientifique s’impose

comme le seul être à même de décrire l’objetpoétique dans ses réalisations concrètes etimprégné d’éléments étrangers, intuitifs dulangage quotidien. Le langage poétique et lelangage scientifique ont tous les deux leursource dans le langage ordinaire; celui‑ci aune structure plus riche, plus complexe,plus hétérogène que les deux autres. C’estun mélange d’éléments de communication(appartenant au langage scientifique) etd’éléments d’expression (appartenant aulangage poétique).

En conséquence, l’esthétique scientifiqueest (d’après Servien) l’étude du phénomènepoétique à l’aide des jugements énoncés,appréciations appartenant au langage scien‑tifique. Les objets esthétiques ne sont pasdes objets directement observables; il fauttrouver des approximations sous forme demodèles, d’une part pour le langage scienti‑fique, d’autre part pour le langage poétique.Le modèle du langage scientifique repose sur

53

Un précurseur roumain dans l’esthétique scientifique

54

Aluniţa Cofan

deux propriétés: l’une répondant à une exi‑gence intuitive tout à fait naturelle qui estl’unicité de la signification de toute phrasescientifique, et l’autre, assez surprenante,affirme l’infinité de la synonymie de toutephrase scientifique, c’est‑à‑dire l’existenced’une infinité de phrases ayant la mêmesignification qu’une phrase scientifiquedonnée. La synonymie est exigée par lesdéfinitions et les démonstrations, car unedéfinition indique une paire de phrasessynonymes, tandis que la démonstration,reposant sur une chaîne de syllogismes,cache souvent une chaîne de phrases syno‑nymes. Donc, pouvoir paraphraser c’est essen‑tiel pour le langage scientifique. Le modèle dulangage poétique repose non pas sur la simplenégation des propriétés du langage scienti‑fique, mais sur deux propriétés diamétrale‑ment opposées aux propriétés définitoiresdu langage scientifique: l’infinité non‑dénom‑

brable de l’homonymie et l’absence de synony‑mie de toute phrase poétique. Il s’ensuit quel’esthétique scientifique est, pour Servien, lapossibilité d’apprécier les phénomènes non‑répétables et infiniment ambigus de la poé‑sie en termes de phrases scientifiques, tou‑jours remplaçables et toujours dépourvuesd’ambiguïté. Il nous semble plus adéquat desupposer que chaque phrase possède deuxhypostases, dont l’une est scientifique etl’autre poétique. L’une ou l’autre de ceshypostases peut être seulement une virtua‑lité, dont la réalisation peut se produire plusou moins tard ou peut‑être jamais. Mais, apriori toute phrase est munie de cettedouble possibilité. C’est donc le contextequi décide l’appartenance d’une phrase aulangage scientifique ou au langage poé‑tique.

Le plus grand mérite de l’esthétique deServien réside dans la représentation des

deux pôles du langage humain commemodèle (au sens de l’épistémologie). Puis,un autre mérite c’est que son axiomatique,bien qu’en état structural prémathématique,jouit d’un grand pouvoir explicatif, permet‑tant de retrouver presque la totalité destraits du langage poétique et se prête à unemathématisation qui lui rend un haut dégréde formalisation. Les cadres de l’esthétiquede Servien sont assez larges pour pouvoirinclure la théorie du caractère ouvert del’œuvre poétique (au sens d’Umberto Eco),la représentation de cette œuvre comme unensemble de connotations singulières(Hjelmslev, Sörensen, Johansen et Todorov),la capacité du langage poétique à se trouverdans une métamorphose sémantique sansfin, qui ne peut être conçue autrement (legroupe Tel Quel, les conceptions de MaxBense, la poésie concrète, les idées de PaulValéry concernant la tendance du langagepoétique à persister, même après le momentoù il a été saisi).

Le langage poétique, dans ses réalisa‑tions concrètes au niveau des figures poé‑tiques est vu comme un écart par rapport aulangage usuel. Ainsi que l’attention deschercheurs est dirigé vers ces structuresdéviantes, mais c’est mal fait, car le langagepoétique ne réside pas dans ces écarts qui,par eux‑mêmes, ne peuvent créer la poésie.Dans toutes ces analyses on emplie, commeapproximation du langage poétique le lan‑gage figuré. Paradoxalement, donc, onapproxime sans savoir quoi, la situationétant aggravée du fait que le terme de réfé‑rence – le langage usuel – ne peut être repré‑senté comme un concept de la science. C’estjustement cette lacune qui est comblée parl’esthétique de Servien; cette esthétiquenous permet de comprendre d’une manièreindirecte (par la méthode des modèles) l’es‑sence du langage lyrique, à un niveau d’abs‑traction et de généralité trop élevé pourpouvoir poser le problème d’utiliser direc‑tement les résultats dans les analyses poé‑tiques au niveau du texte. La représentationdonnée par Servien nous permet de com‑prendre qu’est‑ce qu’on approxime du lan‑gage lorsque notre démarche consiste dansla détection des figures métaphoriques et

métonymiques; nous comprenons ainsiqu’en fait le vrai terme de référence dansl’investigation du langage poétique n’estpas le langage usuel, mais le langage scien‑tifique.

ŒuvresEn français :

Essai sur les rythmes toniques du Français,Presses universitaires de France, Paris,1927; Introduction à une connaissance scien‑tifique des faits musicaux, Ed. AlbertBlanchard, Paris, 1929; Lyrisme et struc‑tures sonores. Nouvelles méthodes d’analysedes rythmes appliqués à Atala deChateaubriand, Boivin, Paris, 1930; Lesrythmes comme introduction physique à l’es‑thétique (avec une Remarque de Paul Valéry),Boivin, Paris, 1930; Le langage des sciences,Albert Blanchard, Paris, 1931;Introduction à une manière d’être, Paris,1932; Principes d’esthétique. Problèmes d’artet de langage des sciences, Paris, 1935; Lechoix au hasard. Mesures d’égalités phy‑siques et calcul des probabilités, Herman,Paris, 1941; Base physique et base mathéma‑tique de la théorie des probabilités, vers unenouvelle forme de la théorie, Herman & Cie,Paris, 1942; Sagesse et poésie, ArthèmeFayard, Paris, 1947; L’artiste (essai), Paris,1957.

Références critiquesSolomon Marcus, Structure et valeur dans

l’esthétique de Pius Servien, dans «Revueroumaine des sciences sociales», série dePhilosophie et logique, tome 14, nr. 3,1970; Mihaela Albu, The interference ofcontaries. Pius Servien’s case, dans«Language and the Scientific Imagination»,proceedings of the 11th Conference ofthe International Society for the Study ofEuropean Ideas (ISSEI), 28 July – 2August 2008 at the Language Centre,University of Helsinki, Finland; NicolaeBalotă, Arte poetice ale secolului XX, 1976.

55

Un précurseur roumain dans l’esthétique scientifique

56

Numărul şomerilor Spaniei a scăzut cu peste 98.000 în luna iunieNumărul şomerilor înregistraţi din Spania a scăzut în luna iunie ca urmare a contractelor încheiatepe perioada verii, cu 98.853 ‑ adică 2,1% mai multe faţă de luna mai. Potrivit Rtve.es, această scă‑dere este cea mai importantă înregistrată vreodată în luna iunie.Numărul total al şomerilor se ridică, potrivit datelor Serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă,la 4.615.269, după ce a crescut cu aproape 12% în decurs de un an, şi 493.468 de persoane au îngro‑şat rândurile celor care nu au un loc de muncă. AGERPRESSursa: AGERPRES ‑ http://www.agerpres.ro/media/index.php/international/item/134054‑Numarul‑somerilor‑Spaniei‑a‑scazut‑cu‑peste‑98000‑in‑luna‑iunie.html, 3 iulie 2012

* Lect. drd, catedra de Limbi Romanice şi Comunicare în Afaceri, ASE Bucureşti, e‑mail: alunitzaco‑fan@gmail.com.

Petru MAZILESCU*

Jurnal de MadridO zi la Secţia Consulară

a Ambasadei României la Madrid

Este dificil de zugrăvit în cuvinte starea, mai bine spus stările pe care mi le‑au dat prilejurile de asta de vorbă cu mai mulţi cetăţeni români aflaţi la muncă în Spania. Economistul, cercetătorul aveasă‑şi întâlnească subiecţii faţă către faţă, inimă către inimă, iar ceva mai târziu avea să adaugetermenului consacrat de „forţă de muncă” sau „factorului de producţie muncă” – urmare a acestorîntâlniri tulburătoare – în încercarea de a „umaniza” aceste noţiuni, factorul de producţie‑om.Acesta ieşise din anonimatul cantitativ, statistic, avea chip, dureri, bucurii. Pentru cercetătorul dinspatele biroului această întâlnire a devenit un nou punct de reper pentru înţelegerea realităţilor –chiar aşa subiective – pe care le trăiesc muncitorii români în Spania şi nu numai. Cuvinte‑cheie: emigraţie, imigraţie, migrant român, efecte culturale ale migraţiei, circulaţia forţeide muncă

It is difficult to express in words the mixture of feelings I experienced while interviewing severalRomanian citizens working abroad in Spain. I ‑ the economist, the researcher ‑ was about to meetmy ‘subjects’ face to face, heart to heart and later describe our disturbing encounters with well‑known terms such as ‘labour’ or ‘production factor’ ‑ in an attempt to humanise these notions,which I will refer to as ‘the human production factor’. The human production factor ceases to bean anonymous, quantitative, statistical term – they have faces and emotions. For the researcher(who spends most of his life behind a desk) these meetings became a new landmark in under‑standing the realities Romanian workers experience in Spain and in other countries.Keywords: emigration, immigration, Romanian migrants, cultural effects of migration, labourmovement

Abstract

Madrid, Vineri, 6 iulie 2012Secţia Consulară a Ambasadei României la

Madrid, Avda. Cardenal Herrera Oria, nr.134,Madrid 28034

La vânătoare, la pescuit sau la consulat

Adormisem destul de stresat că nu voiauzi deşteptătorul, aşa că nu prea m‑amodih nit în noaptea ce a trecut. Este ora 4.00.Un moment bun pentru un ceai verde,reconfortant, care parcă mai stinge din obo‑seală. Linişte totală pe Calle de Ulises.Răcoare, aproape frig. Verificăm buletinulmeteo, graţie accesului la internet, 15 grade.Urmează verificarea documentelor trebui‑toare la consulat, le anexez câteva mere, osticlă de apă si sunt gata.

5.00 – prietenul meu spaniol urmează săcoboare de la etajul 8 al blocului în faţacăruia deja îl aştept. Profit de scurta luiîntârziere şi studiez harta iluminată ametroului postată în faţa staţiei Esperanza –care este închisă la această oră. Cu o zi înurmă întrebasem la ce oră începe metroul săcircule. Nu am aflat, dar se crede că de la 6sau chiar 6.30.

Staţia la care ar fi trebuit să cobor pentrua ajunge la consulat pare destul de departede centrul Madridului. Până nu demult, separe că toate problemele românilor carefăceau apel la autorităţile române se rezol‑vau la ambasada României în Spania, carese afla undeva în centru. Aveam sa o văd deafară. Acum doi ani sau mai bine, s‑a decismutarea consulatului în altă zonă. Poate cădin raţiuni de costuri, deşi povestea neofi‑cială sună cu totul altfel. Justificarea aveamsă o aflu pe propria‑mi piele în mai puţin dejumătate de oră.

Apare prietenul meu, ne strângem mâi‑nile şi plecăm spre parcarea subterană la alcărei nivel ‑4 se află maşina sa. Ambele lif‑turi funcţionează, dar preferăm să apucămpe scări. Linişte, curăţenie, grupuri sanitarepe fiecare nivel. ‑4. Pornim. La suprafaţa,uşa telecomandată se ridică pentru a nedez vălui un oraş cufundat în somn adânc.Doar câţiva petrecăreţi se întorceau sprecasă probabil, de vorbă liniştit, râzând,fumând.

La ora 5.20 ajung în faţa consulatuluiRomâniei, mulţumesc pentru amabilitateade a fi fost condus şi cobor. Maşina se înde‑părtează în timp ce eu mă avânt printre cele15 – 20 de persoane pe care le salut în româ‑neşte. „Bună dimineaţa era când ne‑am tre‑zit noi …” se aude dintr‑un grup de bărbaţiîmbrăcaţi în geci de iarnă, vătuite. Ajung înfaţa porţii în faţa căreia, cu o zi în urmă, oprivisem ca pe o himeră. Încuiată şi tăcută,prost vopsită într‑un maron semi‑ruginit.Întreb, obişnuit cu cozile de la lapte, de laraţiile de ulei, de la unt sau mezeluri dedinainte de 1989:„Există o listă?”. Mi se in ‑dică poarta, în al cărei ornament romboidalstă înfiptă o hârtie. Mă uit la ceas, da, era săuit, este 5.20. Mi se întinde un pix. Îmi scriunumele: 57). Petru Mazilescu. Mă simtcumva victorios pentru că încă nu s‑a ajunsla poziţia 100 a listei – care, odată atinsă, îţidiminuează puternic şansele să îţi rezolviproblema pe care o ai la consulat în acea zi.Şi nu se face report. În următoarea zi, listănouă.

Privesc în jur: câteva scaune de campingaduse de ocupanţii lor, înfăşuraţi în pături,o parte dintre cei care aşteaptă şi‑au adusori şi‑au găsit cartoane de la cutii mari decarton pe care sunt aşezaţi sprijinind zidulconsulatului. Se bea cafea din borcane de400 şi 800 „de grame”, unii despacheteazăsandvişuri făcute de cu seară … Mă alăturunui grup de bărbaţi care se aflau chiarlângă poartă, de vorbă. „De la cât se vine deregulă pentru a putea fi printre primii pelistă, să spunem … nr.10 … 20? ”. Ceilalţi seuită la mine fără să îmi răspundă, mămăsoară din cap până‑n tălpi … „Eşti pen‑tru prima oară aici…”. Da, sunt pentru pri ‑ma oară. Un domn de aproximativ 50 – 55de ani îmi arată către o fată de cca. 15 – 17ani, înfăşurată în două pături şi aşezată peunica treaptă a porţii de tablă. „Spre exem‑plu, domnişoara de aici, de jos, stă de douăzile la consulat şi de două zile, doarme aici”.În cele din urmă, curiozitatea mea este răs‑plătită: Majoritatea celor care au primelenumere din listă vin de regulă între orele23.00 şi 02.30 ale nopţii. Mulţi lasă doar unprieten, o rudă, „de planton” la listă şi mergsă doarmă acasă. Se fumează, se râde, se

57

Jurnal de Madrid

glumeşte, se fac bisericuţe. Interlocutorii mei s‑au concentrat pe dis‑

cuţii legate de traficul rutier din Madrid,din Spania, în general. Ora începerii progra‑mului cu publicul la consulat este ora 9.00.Aveam destul timp să aflu că cei din „gru‑pul” meu erau în marea lor majoritate şoferisau … foşti şoferi. Vârsta medie de grup (7– 8 persoane, la care nu mă includ) este de40 – 45 de ani. Mai toţi cei prezenţi lucrase‑ră ca şoferi şi în România, fie pe basculante,pe automacarale, chiar şi pe autobuze sauautocare. În Spania au ajuns să lucreze, celpuţin la început ori atunci când s‑a ivit oca‑zia, tot ca şoferi. În special transport marfă,pornind de la furgonetele de tonaj mic (sub3,5 tone) şi până la tiruri. Nu era încă ora6.00, iar eu îmi făcusem idee despre câtelocuri văzuseră aceşti şoferi, dar şi despreproblemele specifice cu care s‑au confruntatde‑a lungul şi de‑a latul Spaniei. Discuţia setransformase încet‑încet într‑un colocviudespre condiţiile de trafic din Valencia,Toledo, Barcelona, variante de drum, scur‑tături, unele legale, altele nu, unde sunt ceimai drastici poliţişti, unde sunt amplasateradarele fixe, modalităţile prin care poliţiarutieră supraveghează traficul, mai ales înzonele de autostradă în care autovehiculelede mare tonaj au diferite impuneri şi restric‑ţii. Totodată am aflat şi cu cât sunt plătiţi:7,5 euro per kilometru parcurs pentru unşofer. De regulă pleacă în echipă de doi, deci15 euro per kilometru „de cabină”. Amîncercat să duc discuţia înspre salarii. Cesalarii primiţi pentru munca prestată? S‑alăsat liniştea pentru mai multe minute.Parcă nici unul nu avea curaj să spună. De laşoferul ce părea cel mai în vârstă, dar şi celmai experimentat, am aflat: 1.200 eurolunar. Într‑o lună în care este mai puţin delucru, 1.100 euro salariu net. Pe carte demuncă? Bineînţeles, pe carte de muncă,salariu net, după ce au fost plătite toatetaxele. Înainte de criză se puteau face, cu totcu ore suplimentare, 1.500 – 1.600 eurolunar, net. Dar dacă aveţi o lună plină, cacea înainte de criză, tot aşa se procedează?Primiţi toţi banii în mod oficial? Am stârnitsuspiciuni după tăcerea care a urmat. Dincând în când, ca să nu omit anumite amă‑

nunte, scoteam un carneţel în care notam lalumina zorilor diverse cifre, amănunte pre‑ţioase pentru cercetarea mea, care se desfă‑şura într‑un loc atât de neconvenţional, peun trotuar prăfuit, plin de oameni înscrişipe lista neoficială, „de afară” a consulatuluiRomâniei la Madrid. „Nu, nu este chiar aşa.Ni se calculează în fel şi chip orele şi kilo‑metrii parcurşi, încât la oficial rămân 1.100euro, 1.200, chiar dacă muncim mai multîntr‑o lună mai încărcată”. Vă descurcaţi cuaceşti bani? Vă permiteţi chiria şi toate cele‑lalte cheltuieli lunare? Răspunsul „mi‑atăiat macaroana”. „Da’ ce, avem de ales? Şidacă stăteam în România pe şomaj, am fiavut de ales?”. Şoferul cel mai vârstnic îmidezvăluie că este din Zalău, a fost dupărevoluţie „şef de coloană” la o autobază. Aparticipat la organizarea sindicatului şoferi‑lor, l‑a cunoscut pe Miron Mitrea. Înmomentul pronunţării acestui nume, ceilalţise neliniştesc… „Mitrea şi Ciorbea, ca şi toţiceilalţi şefi de sindicat capabili, au fost traşiîn politică … , ca să le închidă gura, că le eraprea mare… Pe unul l‑au făcut prim‑minis‑tru şi aşa a uitat de noi …”. Nervozitateacreşte, vociferările la adresa clasei politiceromâneşti nu mai contenesc. Eram în punc‑tul de a observa atitudinea generală ostilăfaţă de tot ceea ce se cheamă politică româ‑nească, mai ales că acea dimineaţă marcademararea procedurii de suspendare a pre‑şedintelui în exerciţiu al României, TraianBăsescu. „Nu le pasă ăstora de noi nici câtnegru sub unghie, … pot să‑l suspende, săfacă ce or vrea … Ne facem de râs, se ţin deciolan şi de scaune. Ce îi interesează pe ei deoamenii care astăzi, aici, ca să ajungă să‑şifacă un buletin sau un paşaport de Româniastau ca vitele în cireadă pe lângă un gard,învoiţi fiecare de la serviciul său?”. Persoa ‑nele prezente încep să dea aprobativ dincap, se aud şi alte comentarii, mai caustice,multe din acestea fără a putea fi reproduse.

Da, ca vitele, ca vitele … Păi ce? Maimerită să te întorci? Cică să le plăteşti impo‑zitele, taxele, după care, să te duci la vot…Au nevoie de noi doar din patru în patruani, lasă că ştim noi marfa de acasă! Acumdoi ani – comentează un tânăr de 24 de anidin Craiova, care lucrează la Madrid în con‑

58

Petru Mazilescu

strucţii de la vârsta de 16 ani, au mutatConsulatul aici, ca sa nu mai fie văzuţi atâ‑ţia români dormind în faţa ambasadei pecartoane şi înveliţii cu pături. Ne nevoiampe garduri, prin tufe şi toate acestea se deru‑lau într‑o zonă rezidenţială. Se spune căoamenii din zonă – o zonă centrală, rezi‑denţială ‑ s‑au plâns în repetate rânduri, aufăcut sesizări şi reclamaţii. Cel mai probabil,de aceea au hotărât să mute consulatul peinelul M‑30, la capătul pământului. Şi mieîmi părea un argument logic, mai ales că amîntrebat dacă se poate merge la benzinăriaRepsol de peste drum pentru anumite nece‑sităţi. Oamenii se uită la ceas: „nu, încă nupoţi merge acolo, benzinăria se deschide la7.00”. Şi până atunci? … Râsete … amuza‑ment românesc. Pe şoseaua ce trece prin faţaconsulatului parcarea este interzisă, numaila benzinărie se poate sta cu maşina într‑unrefugiu, dar şi acolo cu inima strânsă: dacăapare poliţia, împarte amenzi consistentepentru parcare ilegală. Este de‑a dreptulfrig pentru o zi de vară, dimineţile madrile‑ne fiind cu adevărat răcoroase. Ne mişcămde colo‑acolo ca să ne dezmorţim. Mulţimeadin faţa consulatului creşte de la un minutla altul, se cere lista prinsă de poartă, se cereun pix, se scriu nume şi se iau numere.

Tânărul din Craiova îmi mărturiseşte căabia aşteaptă sa împlinească cei zece ani decontinuitate la „securidad social” pentru cănu mai vrea să stea la cozile astea la români,ci să devină cetăţean spaniol, unde toatemerg altfel, nu ca pe roze, dar cu totul dife‑rit decât aici, la consulat sau în România. Celucrezi? Design interior. Regips, faianţă,gresie, marmură, zugrăveli, într‑un cuvânt,cam tot ceea ce se poate face într‑un aparta‑ment sau într‑o casă madrilenă. Cât câştigipe lună? Între 1.000 (cel mai des) şi 1.200euro lunar, net. Şi te poţi descurca? Nu, nusingur. Sunt aici cu soţia, muncim amândoi.Astfel, totul devine suportabil. Din când încând ea rămâne fără loc de muncă, darmăcar primeşte ajutorul minim de 426 eurolunar (acesta este ajutorul financiar minimlunar acordat de statul spaniol celor care nuau cotizat destul de mult timp şi în cuantumsuficient pentru a fi capabili să beneficiezede un ajutor de şomaj decent). Cu banii ei,

cu banii mei, ajungem să supravieţuim, bachiar să ieşim în concediu o lună, vara, apu‑căm să ne odihnim, apoi o luăm de la capăt.Încerc o întrebare cumva retorică … „De cenu te‑ai întoarce la Craiova?”… Răspunsuleste pe măsură, „Ca să fac … ce?”. Măcaraici, de fiecare dată atunci când am dorit sămuncesc, să o iau de la capăt, chiar dacă nuîn cele mai avantajoase condiţii, am reuşit.Am prieteni în România care au ajuns să semute cu părinţii, ca să poată suporta cheltu‑ielile cu întreţinerea şi hrana. Am reflectatîn tăcere.

Şoferul din Zalău este un caz foarte inte‑resant. Are doi băieţi, de 19 şi respectiv, 24de ani. Cel mare a fost şi el cooptat să mun‑cească în Spania, a venit aici, acum 8‑9 ani, astat o vreme, dar nu s‑a acomodat. S‑aînapoiat în ţară după câteva luni. De câţi anisunteţi aici? De 10 ani încheiaţi. Şi înainte?Înainte am lucrat pentru câţiva ani înGermania. A fost mult mai bine ca aici, pânăcând nici acolo nu s‑a mai putut. Cum aţiprocedat atunci ca să puteţi ajunge lamuncă în Germania, din câte ştiu era destulde greu de luat viza Schengen, cu atât maimult un permis de muncă? Pentru a facilitaobţinerea vizei – îmi răspunde şoferul dinZalău, am recurs la un truc legal: eram şoferprofesionist cu aproape toate categoriileobţinute, am înfiinţat o firmă de transportinternaţional cu un fost coleg de muncă şiceream viza în baza actelor firmei. Aveam şiun camion cumpărat de noi în acest sens,dar comenzi puţine în nume propriu.Funcţionam legal, dar de multe ori cereamviza nu pentru vreun transport în numepropriu, ci doar pentru a ajunge dincolo, lamuncă. Ce se întâmpla la nemţi, cum văputeau angaja? Ne angajau prin recoman‑darea vreunui alt şofer român serios ajunsacolo înaintea noastră, se rezolva cu actele,pentru că interveneau la agenţii patroniigermani pentru care ajungeam să lucrăm.Câştigaţi bine? Da, sigur că da, era chiarbine, nu ca aici, acum. În plus, era dificilcând îţi trebuia mai mereu viză pe trei luni.De ce totuşi acum lucraţi în Spania? Pentrucă acolo lucrurile nu au mai mers la fel debine. Apoi, aici nu erau iernile germane şim‑am obişnuit aici. Odată obţinut cardul de

59

Jurnal de Madrid

la securitatea socială, nu mai era atât de pro‑blematică viza. Sarea şi piperul acestei isto‑risiri de viaţă o constituie una din viziteleşoferului din Zalău la ambasada Germanieidin Sibiu, cu ani în urmă, pentru a obţineîncă o dată o viză Schengen pentru trei luni:„era loterie. În mod normal, dacă prezentaitoate documentele firmei de transport, car‑netul, actele de proprietate pe camionul cucare urma să faci o expediţie, ar fi trebuit saprimeşti viza. Nu a fost aşa în ziua în care,odată ajuns la ghişeu, doamna care mi‑a pri‑mit documentele i‑a spus colegei sale înlimba germană: ai să vezi, lui nu o sa îi dauviză. Mi‑a luat dosarul, mai mult s‑a făcutcă se uită prin el, a văzut că totul era înregulă, dar la final mi‑a spus că nu se poateacorda viza cerută (în limba română de astădată). Înţelegeam bine limba germană, m‑am scandalizat şi i‑am spus că în nici un caznu procedează corect, neacordarea vizeifiind un capriciu al dânsei personal, nicide‑cum rezultatul firesc al documentaţieiincomplete a dosarului înaintat. Am ame‑ninţat‑o cu reclamaţie la Bucureşti, la amba‑sadorul Germaniei şi am adăugat că estelipsită de orice caracter, că pur şi simplueste un legiuitor fără lege. Şi‑a cerut scuze,surprinsă de faptul că ştiam limba germană,apoi mi‑a dat viza fără nici o problemă”.Am devenit cunoscuţi din pricina acestuiincident, oricum se lucra după plan, se acor‑dau un număr fix de vize pe zi, după bunullor plac. O chestiune de plan, venită de sus.

De ce nu vă întoarceţi? Sau, invers pri‑vind lucrurile, de ce nu vă aduceţi familiaaici? V‑aţi putea lua cetăţenia spaniolă, aveţideja zece ani vechime la „securidad social”… Nu, nu‑mi trebuie cetăţenie acum, la vâr‑sta mea. Nu o să mai stau multă vreme peaici, am caut să ajung iarăşi în Germaniapentru un timp. Acum, germanii sunt sin‑gurii la care economia se mişcă, se găseşteuşor de lucru şi se plăteşte mai bine. M‑amapucat să învăţ iarăşi limba germană, să măpun la punct, iar când se va ivi oportunita‑tea interviului acolo, voi fi pregătit. Vă rogsă‑mi mai spuneţi despre copiii dumnea‑voastră. Pauză scurtă, inspiră adânc, apoiîmi povesteşte că, din câştigul pus deoparteîn anii de muncă prin străinătate, a reuşit să

achiziţioneze la mâna a doua, un excavatorşi două compactoare mari (aşa cum le maispun românii, buldozere). Le‑am trimis laZalău, iar băiatul cel mare le‑a administratîn cadrul firmei, a căutat să lucreze pentrudiverse primării din zona urbană sau ruralăori cu firme româneşti şi străine. Nici acolonu a mers aşa cum ne‑am gândit şi am pla‑nificat. Ajunsesem să lucrăm pe nimic. Defiecare dată am constatat că trebuie să dămbani în stânga şi în dreapta ca să luăm uncontract, şi acela păgubos. Pentru un şanţsăpat mecanizat, să spunem, de 100 metriliniari, la o adâncime de 1,2 m se încaseazăaproape 10.000 ron. Trebuia mai mereu săne mulţumim cu 2.000 – 3.000 ron, ca săaflăm după aceea că suntem „la treia, apatra mână”. M‑am săturat de aşa ceva, amîncercat să le vând, o parte le‑am dat, ammai păstrat un singur compactor pe carelucrează băiatul cel mare. Nu mă văd stabi‑lit în străinătate, am o turmă de aproape 75de capre la care vreau să mă întorc după cemai lucrez pe aici câţiva ani.

Devenisem nostalgic şi mioritic, cu gân‑dul la caprele din munte, din jurul Zalăului.

Un alt şofer mă ia la ochi pentru că îminotam ceva detalii, cum am mai spus …Ceva mai târziu, când am hotărât să scotaparatul foto pentru a imortaliza trotuarulatât de viu din faţa consulatului, gata, mi s‑a pus eticheta: „dumneata te afli aici pentrualte scopuri, … eşti jurnalist sub acoperire… Ne scrii pe caieţel, notezi, faci fotografii,ce să mai, hai spune‑ne, de la ce ziar eşti? Dela ce servicii?”. Glumele s‑au pornit dintoate părţile. Am explicat că sunt acoloabsolut întâmplător, că sunt cercetător laAcademia Română şi că mă interesează înmod evident detalii despre cum trăiescmigranţii români, ce cred despre o eventua‑lă revenire în ţară, care sunt diferenţele denivel de trai, culturale, etc. În acest contextneconvenţional dădeam piept cu oameniidespre care mai scrisesem cândva, dar cucare nu mă întâlnisem într‑un număr atât demare.

Glumeţul care mă etichetase drept ziarista lăsat urme în mintea şi sufletul meu. Şoferde multă vreme în Spania, mi‑a împărtăşitdin experienţa sa de viaţă. Aflat în Spania

60

Petru Mazilescu

de mai bine de 9 ani, a lucrat ca şofer pe cam„tot ceea ce are volan” cum spunea domniasa. Dar au fost şi momente în care locul săude muncă a fost ameninţat de alţi factoridecât banala disponibilizare. Există firme şifirme de transport marfă în Spania. Grupulmeu a enunţat o teorie general valabilă pen‑tru piaţa muncii şoferilor: remunerareamuncii acestora depinde de cele mai multeori de firma angajatoare şi nu de orele lucra‑te efectiv. Înainte de criză, dar chiar şi după,un salariu considerat bun ca şofer puteaatinge un cuantum de 2.200 euro net. Sub1.000 euro nu prea se angajează nimeni.Dar! Şoferii profesionişti sunt condiţionaţide legile europene şi internaţionale să con‑ducă un număr limitat de ore în mod conti‑nuu, apoi trebuie să aibă – în mod obligato‑riu – un program de odihnă. Orice maşinăeste dotată cu un dispozitiv de cuantificarea orelor fiecărui şofer petrecute la volan. ÎnSpania anilor trecuţi, aceste reguli erau elu‑date sau mai bine zis se încerca a fi eludate,de multe ori din ordinul celor care adminis‑trau parcul auto al companiei de transportsau chiar la sugestia directă a patronilor.Peste tahometre se putea aşeza un magnetcare oprea dispozitivul de la a mai contori‑za timpul petrecut de un şofer la volan.Astfel, şoferii români lucrau mai mult, eraumereu pe drumuri, fără a respecta progra‑mul de odihnă. Amenda contravenţionalăpentru un astfel de dispozitiv descoperit decătre autorităţile competente este de 6.000euro pentru şofer, iar pentru firmă, se pare,o sumă cu mult mai mare. Şoferul meu,pentru a‑şi păstra locul de muncă, a trebuitsă accepte compromisul de a bloca dispozi‑tivul, numai că a fost descoperit la un con‑trol de către o patrulă mobilă pe autostradă.A urmat disponibilizarea firească, şoferulfiind acuzat singur că a utilizat un astfel desistem. Dovezile însă au sugerat clar, dupămai multe luni în care şoferul român nu amai avut contract de muncă, şi nici carnetde conducere, că patronul avea mai multeastfel de sisteme montate pe mai multemaşini ale parcului auto. A avut loc un pro‑ces la al cărui final s‑a decis ca cetăţeanulromân să fie despăgubit de către angajatorcu salarii compensatorii (pentru întreaga

perioadă pentru care a fost disponibilizat),dar şi cu o sumă importantă de bani, ca des‑păgubire morală. După aceste tentative deexploatare a forţei de muncă prin ocolirearegulilor de circulaţie pentru profesionişti,când controalele au crescut în intensitate,angajatorilor le‑a venit o idee cu mult maisimplă, dar îndrăzneaţă: vii din cursă, des‑carci, laşi camionul în parcul auto şi iei altcamion „odihnit”. Această poveste se audecă încă se petrece. Îmi vine greu să mă îndo‑iesc despre toate cele auzite, mai ales că toţicei prezenţi completau această poveste cudetalii picante şi/sau tehnice. În orice caz,pentru că tot îmi propusesem un schimb debune practici, amenzile sunt covârşitoare,controalele se fac în mod regulat, de celemai multe ori prin surprindere. Nu se dautelefoane de intervenţie. Procesele se judecărapid. În Spania, ulciorul …

Şoferul din Zalău intervine cu o povesteîntâmplată recent: a depăşit timpul regula‑mentar de conducere al autovehiculului (nuoprise aparatul staţionând cu motorul por‑nit la încărcare), iar în urma unui control,pentru 20 de minute „neregulamentare”, afost sancţionat cu o amendă în valoare de275 euro. Încă mai există tahometre care tre‑buie oprite/pornite manual, dar majoritateaastăzi, sunt digitale. Asupra acestora nu semai pot face intervenţii.

Bate de ora 7.00. Mă uit pe lista de aştep‑tare: s‑a atins poziţia nr. 96. În mulţime aparcopii de toate vârstele, somnoroşi, îmbrăcaţibine, pentru a rezista aşteptării. Apar pri‑mele cafele fierbinţi, în pahare de plastic.Semn bun. S‑a deschis benzinăria de pestedrum. Odată cu ora deschiderii benzinăriei,apare acolo poliţia. În câteva secunde, dinmulţimea de oameni se desprind şoferiiautoturismelor parcate în benzinărie.Pornesc şi se fac nevăzuţi.

Îl întreb la un moment dat pe şoferulromân de ce nu îşi achiziţionează un biletlow‑cost pentru a se deplasa în Româniapentru a‑şi procura singur documentele deidentitate. În primul rând: serviciul. În aldoilea rând: soţia sa o să nască în curând. Îlfelicităm cu toţii, iar eu mă felicit în sineamea pentru ocazia pe care o am de a schim‑ba subiectul: asistenţa medicală. Cum este?Câtă este? Unde este?

61

Jurnal de Madrid

Răspunsul, deşi definit printr‑un termenneacademic, mi‑a plăcut mult şi s‑a dovedita fi definitoriu: „brici!”. Spitale de statmodernizate, utilizând aparatură ultra‑modernă. Consultaţii gratuite, ecografii gra‑tuite, asistenţă de înalt profesionalism.Naşterea? Gratuită şi aceasta. Întreb: nu văcostă nici un ban din propriul buzunar?Cineva din mulţime ne aude conversaţia şimă pune la punct: „Unde te crezi aici? ÎnRomânia?”. Tânărul de la Craiova intervineşi povesteşte ceva trist despre sistemulmedical românesc legat de ce/câţi bani s‑aucerut unui muribund, unde, când, în carespital … „Aici este cu totul diferit. Dacăîncerci să oferi bani, eşti pur şi simplu scospe uşă afară. Nici nu te sfătuiesc să încerci.”.Ceilalţi adaugă aproape la unison: „Deaceea plătim taxe şi impozite. Este de ajuns.Când mergi la un spital, se poartă cu tineexemplar”. Toţi cei din jurul meu aprobă înunanimitate.

De ce se stă la coadă?Evident, pentru un nou buletin ori pen‑

tru un nou paşaport valabil. Ori pentrudiverse legalizări de documente, încheieride declaraţii notariale, împuterniciri pentrudiferite trebuinţe în ţară. Consultând cu oseară în urma site‑ul oficial al ConsulatuluiRomâniei, am aflat că pentru încheiereaunui astfel de document, trebuie plătităsuma de 45 euro. Nu este o sumă mică. Iardacă ne gândim bine, la cele câteva sute deastfel de documente emise zilnic, veniturilecolectate de către Consulatul României laMadrid nu sunt deloc nesemnificative.Singura afirmaţie pe care nu o puteau facecei aflaţi în situaţia de a solicita un noudocument de identitate sau de călătorie era„noi vă plătim, lucraţi aici pe banii noştri”.Aveam să aflu mai târziu ca de fapt, taxa eramai mare şi că nu exista alternativa de aplăti ceea ce era specificat pe site.

Dacă ambele documente (cartea de iden‑titate şi paşaportul) sunt expirate, atunci fie‑care cetăţean român aflat în Spania trebuiesă plătească în prima zi, după ce bineînţeless‑a înscris din zori pe listă, suma de 65 europentru titlul de călătorie – document provi‑

zoriu de identitate valabil 30 de zile cu carese poate ajunge în ţară. Mulţi dintre cei pre‑zenţi nu intenţionează acest lucru. Ci vor sădelege pe cineva din ţară să le depună docu‑mentele pentru a le obţine documentul deidentitate valabil din România. Pentru acestpas (doi) este necesar, în mod obligatoriuulterior zilei de obţinere a titlului de călăto‑rie, să se facă o cerere pentru semnarea uneiîmputerniciri pe numele celui care va puteadepune în ţară documentele. Împuternici‑rea costă tot 65 euro. În total, ar fi două zilepierdute şi 130 euro cheltuiţi. De ce zilepierdute? Pentru că orarul de eliberare adocumentelor solicitate este 15 – 17.00.Odată ce depun documentele după ora 9.00,cei mai mulţi rămân să aştepte chiar în cur‑tea Consulatului. Am întâlnit cetăţeni careveneau pentru astfel de documente de la200, 300, 400 km de Madrid. Nu îşi permi‑teau o plimbare tur‑retur în aceeaşi zi. Mi s‑a spus că după ultimele date statistice spa‑niole, după cetăţenia celor înscrişi la asis‑tenţa socială, cu drept de muncă, Românianumără 400.000 de cetăţeni în Madrid şiprovinciile arondate Consulatului Românieide aici. Rămâne să văd negru pe alb, să citezo sursă oficială. Întreb dacă o astfel de coadăeste ceva obişnuit la Consulat. „Dacă nucrezi, vino în fiecare zi!”. Ceva mă face săcred că voi mai trece pe aici pentru a docu‑menta un studiu mai serios despre proble‑mele şi condiţiile în care trăiesc cetăţeniiromâni aflaţi în Spania.

Ora 9.00. Vigillante de Securidad ‑oamenii de ordine a unei firme se securitatespaniolă deschid poarta. O domnişoară dincadrul Consulatului apare şi ne roagă săfacem cum ştim cu lista neoficială, doar sănu facem scandal. Acum la coadă sunt pre‑zente peste o sută, poate chiar 150 de per‑soane, printre care poţi vedea nou‑născuţi,cărucioare, oameni de toate vârstele, dintoate categoriile …

Se alege un „crainic” pentru strigarea lis‑tei, dar şi un om care să verifice identitateacelor strigaţi de pe listă. Zis şi strigat (făcut)!Buletine, paşapoarte, ţinute pe deasupramulţimii, oamenii din primele poziţii intrătriumfal în Consulat. Crainicului îi vine rân‑dul, îmi întinde lista şi zâmbind, îmi spune:

62

Petru Mazilescu

„acum strigi tu, eu trebuie să intru … ”.Îmbulzeală de nedescris, vacarm, mă apucsă strig. „Mai tare, mai tare, strigă şi numă‑rul de ordine!!” se aude din spate. Se des‑emnează un nou „verificator” de identităţi,dar cu toate astea, tot sesizăm câteva per‑soane „de bun‑simţ” care invocă programa‑rea prin intermediul site‑ului consular.Neputincioşi la nesimţire şi nonşalanţă, nefacem că plouă. Da, se poate face progra‑mare pe calea internetului, dar numai pen‑tru emitere de paşapoarte, nu şi pentru cele‑lalte nevoi. La telefon, consulatul nu răs‑punde decât dacă se petrece vreo minune,afirm din experienţă proprie.

Numărul 57. Eu. Eu însumi. Ridic paşa‑portul, este verificat, ajung dincolo de poar‑ta maron‑ruginie a Consulatului Românieila Madrid, am reuşit!

Ceasul arată 9.20. E bine, este foarte bine.Mai ales că nimeni nu s‑a oferit să lasemamele cu copii mici primele. Nici nu sepune problema! În tot acest răstimp, listeleau ajuns la reperul nr. 140. Şi se continuăînscrierile, bine că listele 2, 3 şi 4 sunt sepa‑rate. Pentru fiecare lstă sunt desemnaţi crai‑nici. Totul pare o rutină de gloată, obişnuităa fi dusă la tăiere.

Dincolo de poarta speranţeiPământ românesc, da, … o coadă româ‑

nească, de fapt, două cozi. Suntem sortaţi,ni se împart bonuri de ordine de la consulat.De data aceasta, bonuri oficiale! Am urcat înierarhie, am poziţia nr. 50. În partea cealaltăsunt candidaţii la acte noi. Grupul nostrustă la procuri, împuterniciri, titluri de călă‑torie şi cine mai ştie ce.

Consulatul României la Madrid şi‑aumplut aproape de refuz ograda – chiar esteo ogradă, nu are nimic din strălucirea şi ver‑deaţa locuinţelor din apropiere, nu aregazon, ci doar un praf gros, o pulbere finăplimbată în picioare de către cetăţeniipatriei. Ariditatea este definiţia spaţiuluidintre poarta maro şi clădirea ConsulatuluiRomâniei. Nici nu poate fi altfel, dacă înacest spaţiu, de luni până vineri, între ora9.00 şi ora 17.00, sute, mii de oameni aşteap‑tă ore în şir plimbându‑se nervoşi dintr‑un

colţ în altul, fumând sau după caz, legă‑nând copii, alăptând, mişcând căruţurileîntr‑un spaţiu oricum insuficient.

Primire românească în spaţiuromânesc

Ca sa fim primiţi în clădirea consulară,iarăşi ne punem pe aşteptat. Vigillante deseguridad strigă circa 7‑8 numere de ordine,după care pune un cordon roşu la uşa. Suntprea mulţi înăuntru. Ajung să îl cunosc maibine pe cel care stătea izolat în zorii zilei peun carton, rezemat de „zidul somnului” şicare nu interferase cu nici unul dintre noipână atunci. Am aflat: a lucrat de noapte.Deja vorbeşte amestecat, ba în română, ba înspaniolă. Este evident obosit şi totodatăsătul de atâta aşteptare. Este născut undevaîntr‑un sat de dincolo de Chitila, plecat de11 ani din ţară, căsătorit cu o femeie dinSpania. Are două fete. Nu vrea să mai audăde România. Vrea să capete cetăţenia înacest an. Legea s‑a modificat, iar spanioliicer renunţarea la oricare altă cetăţenie. Nu îlinteresează prea mult acest aspect. Spune căa mai petrecut nopţi similare şi „dincolo”, înfaţa sediului ambasadei. Nu e prima datăcând are de‑a face cu această situaţie. Îldeprimă însă faptul că nu s‑a schimbatnimic în ceea ce priveşte debandada de laconsulat. Da, din când în când i se face undor teribil de casă, de locurile copilăriei,însă, atât. Povesteşte despre cum se petreclucrurile în Spania atunci când ai de a facecu procurarea de acte noi, de carnet deşofer: „vin prin poştă, iar depunerea docu‑mentelor nu durează în medie mai mult de15 – 30 minute la ghişeu”. Văd multe per‑soane care aprobă spusele sale. Serviciul denoapte îl face un om informat. Ascultă laradio despre ce se petrece în România, darşi în Spania. Se vorbeşte despre criza finan‑ciară cu care se confruntă guvernul spaniol.„De ce să fim obligaţi să suportăm acumprodusele bancare toxice vândute unora şialtora? De ce au permis băncilor să specule‑ze atât de mult sectorul imobiliar, când eraclar că această gogoaşă se va sparge într‑ozi? De ce, după ce băncile s‑au scăldat înatâta profit, fără a ne fi împărţit, acum tre‑buie să fim solidari cu pierderile înregistra‑

63

Jurnal de Madrid

te într‑o perioadă atât de grea pentru toţi?… Ne vom îndatora, iar copiii noştri nu seştie dacă vor fi capabili să plătească vreoda‑tă aceste jocuri financiare„. Sunt trecute înrevistă – că timp era – diferite cazuri decorupţie, de nedreptate din România post‑revoluţionară. De această dată, mie îmi suntadresate întrebări: ce s‑a schimbat în ţarădupă ce am plecat noi? Ce îmbunătăţirisunt? Mai este vreo industrie în picioare?Dacă mai este vreuna, ne mai aparţine? S‑aprivatizat totul? Dădeam din colţ în colţ,încercam să răspund cât mai decent posibil,dar a rămas o misiune dificilă până la sfâr‑şit, dacă nu cumva una eşuată.

Scandal în toiSunt chemat la ordine, pătrund în clădi‑

re. Dar până să ajung să am vreo convorbi‑re cu angajata consulatului, chiar în faţanoastră, la oficiu, începe un schimb dur dereplici între un cetăţean spaniol – soţul uneiromânce venită cu o problemă spre rezolva‑re. Tonul urcă, agenţii de securitate devinneliniştiţi, spaniolul se pare că îşi pierdecumpătul, unul din agenţi intervine pentrua‑l însoţi pe recalcitrant în afara clădirii.Opoziţia celui dintâi cere intervenţia celuide‑al doilea agent de pază. Se porneşte oîncăierare în toată regula, toţi cei prezenţilăsând loc destul pentru spectacol, pentrumişcare. Agenţii îl culcă la pământ pe scan‑dalagiu, însă nu reuşesc să îi pună cătuşele.Acesta se zbate puternic, intervin persoanede la rând sau din afară în încercarea de acalma spiritele… Pe gresie se află ochelarisparţi, rame de ochelari, în fine, apare preci‑pitat un şef de birou, un superior din con‑sulat care, după o relativă calmare a spirite‑lor, îi cheamă pe împricinaţi la o discuţieundeva pe un hol, spre care privitorii auacces datorită peretelui despărţitor din sti‑clă. Rog să mi se traducă esenţa replicilordure schimbate cu funcţionara consulatuluişi mi se spune că revolta a avut loc dincauza disperării cetăţeanului spaniol că maitrebuia să obţină nu ştiu ce document pen‑tru a putea depune o anumită documentaţiela consulatul român pentru copiii săi rezul‑taţi din căsătoria mixtă. Spaniolul se afla

acolo pentru a patra oară când, i se spusesecalm, ca tot mai trebuia o altă hârtie, din altăparte. După aproape 15 minute, la final, definal, cetăţeanul spaniol se ia în braţe cuagentul de pază rămas fără ochelari, sesărută pe obraji, se strâng în braţe. Deşipoliţia fusese alertată, totul se încheie întonuri dulci, în zâmbete şi cereri de iertare.

Cert este că, până să ridic documentulnecesar, am zărit acest cuplu reuşind sădepună documentele fără alte probleme şifără alte documente adiţionale. Răbdarea,înţelegerea, ca şi birocraţia îşi au limitelelor, bune sau rele.

Momentul istorisit mai devreme a avutînsă şi o altă consecinţă interesantă. Dupăcalmarea spiritelor, după ce totul deveniseun vis urât şi doar atât, o altă funcţionarădin cadrul consulatului (in consulatulromânesc nu se poartă nici un fel de ecuson,de legitimaţie) a ieşit în spaţiul de aşteptareşi a început să ne ameninţe pe toţi cei pre‑zenţi că dacă se mai întâmplă aşa ceva, vaînchide porţile consulatului, asta numaidupă ce, în prealabil, ne va da afară. Că nuse poate lucra în astfel condiţii de presiune,că este inadmisibil şi că, dacă va mai existao astfel de situaţie, în mod cert, vom părăsiclădirea. Ne certa de ca şi cum eram copiiiprinşi la furat în dudul consulatului sau caşi cum consulatul era o proprietate privată,unde ne aflam fără invitaţie, toleraţi prinbunăvoinţa dânsei.

Am simţit cum abia atunci, cum mulţi‑mea oamenilor din spaţiul de aşteptareîncepe să ajungă la limita răbdării. Era gazpe foc, era o provocare adresată unoroameni obosiţi, dornici de a pleca mai repe‑de acasă. „Doamnă, cu ce drept vorbiţi aşa?Suntem la porţile dumneavoastră din miezde noapte, de zori. Facem plantoane şi acumgata …”. Funcţionara a încercat să se aratelezată, dar nu a reuşit decât să îşi atragă unval şi mai mare de comentarii, care mai decare mai acide …

Ora de aurÎntre timp s‑a făcut cald. Foarte cald.

Reuşesc să ajung la unul din cele patru ghi‑şee unde se depun cererile. Bună ziua, bunăziua, etc etc … Funcţionarul de la ghişeu îmi

64

Petru Mazilescu

spune: ştiţi, vă costă 60 euro. „Pe site citisemcă … ”. Vă costă 60 euro … Nu am maiadăugat nimic altceva. Am făcut un semn cumâna că „da”, e în regulă … Mă uit la ceas:12.20. După exact şapte ore eram capabil săspun: am depus hârtiile, acum va urma aceadulce aşteptare până la ora 15.00. Mi sespune de la ghişeu că cel mai sigur, ca să fiegata, ar fi indicată ora 15.30.

Să mai spun că am ajuns la ridicări docu‑mente la ora 16.00 şi acesta încă nu era sem‑nat? La ora 16.20 părăseam un consulat caresemăna după multe elemente cu o ambasa‑dă americană într‑un moment tensionat:Saigon.

Uite taxa, nu e taxa!Şoferul din Zalău, l‑am întâlnit afară

după 12.20, ora depunerii documentelormele. Se certase straşnic cu funcţionara de laghişeu pe tema preţului: afişat pe site, 45euro plus 5 euro taxă de recuperare şi atât.Pentru eliberarea unui document în regimde urgenţă se plătesc 60 euro. Se pare catoate documentele eliberate de cătreConsulatul României sunt eliberate, fie căcineva îşi doreşte sau nu, tot în regim deurgenţă.

„Stimată domnişoară, eu nu vreau docu‑mentul astăzi, voi pleca în cursă de 2 săptă‑mâni şi nu mai trec astăzi la orele ridicăriilui.”

„Nu se poate, noi o să vi‑l eliberămastăzi, deci, în regim de urgenţă … ”.

Acest schimb de replici s‑a produs de câ ‑teva ori fără variaţii, apoi omul a renunţat.

Bune practici: transparenţă consulară,transparenţă, actualizarea preţurilor pe site,detalii asupra taxei de urgenţă, diferenţie‑rea de cea normală … posibilitatea progra‑mării prin intermediul site‑ului pentru toatecererile de eliberare a documentelor. Maipuţine umilinţe şi ameninţări din parteapersonalului ambasadei. Sau dacă le‑am fităvălit agenţii de securitate ne‑ar fi satisfă‑cut şi nouă cererile … ? Dragi cetăţeniromâni, vă rog, ţineţi minte: documenteleoriginale precum certificatul de naştere, celde căsătorie, nu se plastifiază! Iată o reclamăutilă pentru televiziuni şi presă, dacă tot

vrem să aibă vreun impact.

O oboseală perfectă, o după‑amiază perfectă

Daganzo Ariba – un sat ca oricare altul învecinătatea Madridului. Piscina municipa‑lă. Localnici: 80 euro pentru întreaga vară.16 euro intrarea pentru cineva din afaracomunităţii. Alte dotări disponibile tuturor,dar la preţuri diferite: sală de sport acoperi‑tă, teren de fotbal descoperit, terenuri debaschet, sală de fitness echipată modern,parcuri şi alei de promenadă care împrej‑muiesc satul. Parcări generoase pentru ceicare îşi petrec timpul în zona de agrement.

Chiria plătită de către cuplul de românicare m‑a invitat la Dganzo pentru un apar‑tament cu 2 camere plus living: 650 eurolunar, cu plata căldurii, a apei calde menaje‑re, a celei reci, incluse în preţul chiriei. Sunttineri. Au plecat de şi mai tineri, pe drumuridiferite, pentru a lega o relaţie la Madrid.Ea, M., a plecat iniţial să lucreze în Italia.Avea 16 ani. Au fost câţiva ani grei, aproapepatru, petrecuţi în peninsulă. Mai sunt câte‑va luni până să nască. Acum nu are niciunvenit. A. a ajuns în Spania tot cam la aceeaşivârstă, dar a primit tot sprijinul la Madrid,de la fratele său care locuieşte aici din anul1991. El lucrează ca agent de securitate petrenurile din zona Madrid: Cât câştigă?1.000 euro lunar net, dar au fost şi perioademai bune, înainte de criză, când se mai cum‑ulau orele suplimentare, mai ales cele lucra‑te la sfârşit de săptămână (1250 – 1.300euro). Aveam să‑l revăd la Madrid în răs‑timpuri, chiar în exerciţiul funcţiunii. Dupămai bine de o lună l‑am regăsit destul deîngrijorat pentru cum o să se descurce fami‑lia mărită în contextul în care iarăşi, le redu‑seseră salariile. Din septembrie 2012, urmasă primească nu mai mult de 900 euro lunar.De ce? Pentru că se hotărâse ca orele supli‑mentare să nu mai fie acordate agenţilor, cisă fie angajaţi şi alţi agenţi pentru a putea săle dea un salariu. Vor fi mai mulţi, vorîmpărţi. Aceasta este o altă poveste.

Ajuns la Madrid după apusul soarelui,am privit cu alţi ochi lumea care avea să mise dezvăluie ori mai bine spus, noua sadimensiune ce mi se revela.

65

Jurnal de Madrid

66

Dreptul la identitate culturală

În Raportul dezvoltării umane (2004), oatenţie specială a fost acordată libertăţii cul‑turale considerate esenţială pentru dreptuloamenilor de a trăi aşa cum doresc, de abeneficia de conexiunile culturale de care aunevoie şi de oportunităţile sociale, economi‑ce, culturale ce contribuie la dezvoltarea lor.

Problema fundamentală a libertăţii cul‑turale vizează capacitatea indivizilor de aalege o anumită cultură, un anumit stil deviaţă, luând în considerare şi alte opinii.Termenii de referinţă în definirea libertăţiisunt identitatea culturală şi comunitatea.Reamintim faptul că esenţa libertăţii constă,printre altele, în dreptul fiecărei persoanede a se construi pe sine aşa cum doreşte, de

a‑şi afirma/de a‑şi exprima liber identitateaculturală.

După adepţii „concepţiei constitutive”(e.g., Michael Sandel), identitatea nu presu‑pune alegeri, ci ceea ce descoperă oameniidespre ei înşişi, despre comunitatea în caretrăiesc, inclusiv descoperirea ataşamentuluifaţă de comunitate, de grupurile de aparte‑nenţă.

Deşi nu se poate nega importanţa senti‑mentului de identitate generat de ataşamen‑tul indivizilor faţă de comunitatea din careprovin sau faţă de cele prin care au trecut,autorii Raportului consideră că identitateaculturală nu se reduce la filiaţii şi ataşamen‑te moştenite.

În realitate, fiecare persoană se identificăcu diverse grupuri, aparţine mai multorcomunităţi culturale. Ea poate avea în ace‑

Maria MOLDOVEANU*Evaluarea politicilor culturale

Respectarea drepturilorculturale (II)

Este o parte dintr‑o lucrare mai amplă care tratează despre evaluarea politicilor culturale șirespectarea drepturilor culturale în contextul globalizării și al descoperirii potenţialului economical bunurilor simbolice şi a celui al industriilor culturale şi creative, şi anume: „sunt rentabile,aduc o importantă valoare adăugată, generează locuri de muncă, reprezintă un factor de creştereesenţial şi contribuie la echilibrarea balanţei comerciale”.Cuvinte‑cheie: politici culturale, potenţialul economic al culturii, drepturile culturale, lumeaglobalizării, industria culturală și creativă, balanţa comercială

C’est une partie d’un ouvrage plus ample qui traite le sujet de l’évaluation des politiques culturelleset du respect des droits culturels dans le contexte de la mondialisation et de la découverte du poten‑tiel économique des biens symboliques et des industries culturelles et créatives, à savoir: "ceux‑cisont rentables, ils apportent une significative valeur ajoutée, et produisent d’emplois, ils représen‑tent un facteur essentiel de croissance et contribuent à l’équilibre de la balance commerciale".Mots‑clé: politiques culturelles, potentiel économique de la culture, droits culturels, le monde dela mondialisation, l’industrie culturelle et créative, la balance commerciale

Résumé

Cultură șieconomie

* Doctor în sociologie, cercetător știinţific I, Institutul Naţional de Cercetări Economice ”Costin C.Kiriţescu” ‑ Academia Română.

laşi timp identitatea cetăţeniei (e.g., france‑ză), a descendenţei regionale (e.g., dinRomânia), a etniei (e.g., maghiară), a limbii(română, maghiară, italiană, franceză,engleză), a rezidenţei (e.g., Cluj, Paris,Budapesta) etc. şi poate decide singură sădea prioritate unei identităţi sau alteia. Încondiţiile dreptului la liberă circulaţie acreatorilor şi a operelor lor, această realitateeste ilustrată în mod exemplar.

Viaţa ca o pictură suprarealistă– studiu de caz –

La sfârşitul lunii septembrie 2012, laMuzeul de Artă din Cluj‑Napoca, înambianţa barocă a sălilor festive, cu lam‑briuri şi decoraţiuni aurite, a avut loc verni‑sajul expoziţiei „Iubiri uitate” a unuia din‑tre cei mai interesanţi artişti plastici dinlume – Sam Havadtoy. „România nu‑l ştie,consemna presa culturală, însă el o cunoaş‑te, o are în sânge.”Havadtoy s‑a născut într‑o familie originarădin Transilvania. Tatăl său era din comunaViforoasa, judeţul Mureş. Şi cum nimic n‑afost întâmplător în viaţa sa, cum spuneartistul însuşi, Havadtoy înseamnă în tra‑ducere Viforoasa.„Jumătate român (după tată), jumătate un ‑gur (după mamă)”, artistul şi‑a asumatmoşte nirea genetică transilvană. „Tot ce suntvine de acolo”, spunea el, şi a transpus‑o, canimeni altul, în lucrările sale plastice. Uneleînclinaţii ale firii sale (e.g., umorul), unelecutume şi manifestări le explică el însuşi printipologia umană a spaţiului transilvănean.Viaţa sa, inspiraţia sa şi cariera artistică i‑aufost marcate de o suită de întâmplări –„coincidenţe ciudate”, „semne indescifrabi‑le”, „iubiri imposibile”, cum le caracterizea‑ză el însuşi –, de acele „întâlniri faste” cufiinţe excepţionale şi artişti care au revolu‑ţionat arta secolului trecut: John Lennon,Andy Warhol, Keith Haring, Yoko Ono ş.a.I‑au fost prieteni, l‑au îndemnat să creeze, l‑au inspirat – în preajma lor, Havadtoy s‑aconstruit pe sine ca om, ca artist.Se poate spune, aşadar, că, pe lângă „moşte‑nirea genetică transilvană” – despre care exe‑geţii afirmă că se regăseşte, subtil, profund,

în manifestările şi picturile sale –, la forma‑rea identităţii artistice a lui Sam Havadtoyau contribuit evenimente de viaţă şi referinţeculturale – opere, artişti, conjuncturi sociale– unice în exemplaritatea lor.Copilăria nefericită – „inexistentă”, îi spuneartistul –, petrecută împreună cu mama şicei trei fraţi ai săi într‑o locuinţă umilă dinBudapesta, l‑a marcat atât de adânc încât nua putut folosi niciodată culoarea verde înpicturile sale, pentru că îl obseda culoareaverde a uşilor de lemn din acea locuinţă.În contrast cu imaginile din copilărie, toatăviaţa a locuit în case cu ferestre mari, lumi‑noase.În Budapesta, a văzut primul film despreBeatles, film care l‑a influenţat decisiv, aşacum unele cărţi pot influenţa destinul oame‑nilor. Sunt cărţile ce intervin în momentele‑cheie, în orele de ecluză ale vieţii (MirceaEliade), care îi ajută „să‑şi formeze un stil”,„să dobândească spirit de discernământ”(Lucian Blaga) în alegerile lor culturale,sunt „cărţile de căpătâi” (G. Ibrăileanu) caretrezesc pasiuni şi deschid orizonturi care îiajută pe oameni să înţeleagă mai bine sensulexistenţei umane.Filmul şi muzica Beatles‑ilor l‑au determi‑nat pe Sam Havadtoy să „fugă” în America,iar visul său „să devină realitate”.În America l‑a cunoscut pe liderul Beatles‑ilor, a lucrat pentru el (ca designer, i‑a deco‑rat câteva case), s‑au împrietenit, a cunos‑cut‑o pe Yoko Ono, o mare artistă japoneză,soţia lui Lennon, care, după dispariţia muzi‑cianului, a devenit, timp de două decenii,partenera lui, reperul vieţii şi creaţiei lui:„tot ce am devenit îi datorez ei”, „a fost ca ouniversitate”, recunoaşte artistul.În ultimul deceniu, după despărţirea de YokoOno, a revenit la suferinţă şi la creaţie.Prietenul său, Andy Warhol, l‑a ajutat „săse ridice” din suferinţă; sub influenţa cele‑brului pictor, a început să creeze acele opereunice prin expresia şi tehnica lor artistică.Pe pânza albă, Havadtoy scrie o anume po ‑veste, peste ea vin culorile şi desenul.„Pictura de suprafaţă sugerează o stare, unsentiment, povestea rămâne ascunsă. Ele sunt

67

Respectarea drepturilor culturale (II)

68

Maria Moldoveanu

separate de dantelă – gândită ca element se ‑parator dintre viaţă şi moarte”. Picturile saleconţin mesaje, fie că s‑au numit „Dra gosteaeste iad”, „Dragostea e veşnică”, „Dra gosteuitată”. Trăsătura comună a lu cră rilor saleeste percepută ca „un discurs despre aparenţăşi esenţă, confesiune şi discreţie, seriozitate şiderizoriu” – elemente opu se, ca şi elementeleexistenţiale şi culturale din care s‑a constituitidentitatea sa de artist.

Sursa: Muzeul de Artă din Cluj‑Napoca,Interviu realizat de Carmen Avram pentru

emisiunea „În premieră”, Antena 3.

Nu numai oamenii, ci şi locurile în care eitrăiesc – cartiere, localităţi, regiuni, ţări – auidentitate culturală. Uneori, diferenţele dedezvoltare economică şi socială între comu‑nităţile ce aveau, la un moment dat, econo‑mii similare sau indici de dezvoltare foarteapropiaţi se explică, printre altele, prin par‑ticularităţile referinţelor culturale, prinvalorile şi mentalităţile diferite, prin dife‑renţa cutumelor şi a experienţelor culturale.

De pildă, în eseul introductiv la carteaCultura contează, scrisă împreună cuLawrence Harrison, Samuel Huntingtonexplică diferenţa de dezvoltare între Ghanaşi Coreea de Sud, pe parcursul a numai 30 deani, prin predispoziţii culturale diferite şidiferenţe de atitudine faţă de valori ca:muncă, investiţii, cumpătare, educaţie, orga‑nizare ş.a.

Deşi unii autori nu susţin în totalitateteza lui Huntington, în sensul că un rolimportant în ritmul de dezvoltare al celordouă ţări l‑au avut şi alţi factori, ca: relaţiilestrânse ale Coreei cu puterile economice dinacea vreme, diferenţa structurii de clasă,politica faţă de clasa de mijloc, faţă demediul de afaceri ş.a., totuşi ipotezele cultu‑rale contează: „Coreea avea un grad multmai ridicat de alfabetizare şi un sistem şco‑lar mult mai bun”.

Prin urmare, identitatea culturală acolectivităţilor umane influenţează dezvol‑tarea spaţiilor în care trăiesc.

În proiectul „Projets for Public Spaces”,realizat de Observatorul Urban Bucureşti(structură înfiinţată la iniţiativa UniuniiArhitecţilor din România), se precizează:„Este nevoie de un loc pentru a crea ocomunitate şi de o comunitate pentru a creaun loc”. După cum demonstrează A. Iancuîn cartea Reprezentare şi reprezentativitate înspaţiul urban comunitar (2003), între spaţiileurbane şi comunităţi se dezvoltă relaţii spe‑cifice definitorii pentru un tip de spaţiu ceare, pe lângă alte componente, şi compo‑nenta comunitară. Definirea termenilor înlucrarea Bucureşti – Cartiere – Comunităţi,coordonată de Asociaţia Urban 2020, puneîn evidenţă conexiunea/interdependenţadintre cele două noţiuni – cartier şi comuni‑tate –, comunitatea reprezentând un grupsocial care locuieşte într‑o zonă specifică(e.g., cartier) care are resurse, valori, intere‑se comune, iar cartierul – acea parte a unuioraş deosebită de celelalte prin caracteristiciproprii (geografice, istorice etc.) şi prin par‑ticularităţi culturale specifice.

Spaţiul urban şi spaţiul comunitar sedefinesc unul prin celălalt, comunităţilefiind responsabile de planificarea urbană şide calitatea vieţii urbane, după cum dotări‑le şi amenajările oraşelor contribuie laîmbunătăţirea calităţii vieţii locuitorilor.

Observatorul Urban Bucureşti are un rolesenţial în informarea populaţiei cu proble‑mele şi disfuncţiile ce apar în viaţa oraşelor,dar şi cu succesele şi iniţiativele înregistrate.Studiile pe care le finanţează1 şi prin carestimulează competitivitatea comunităţilor,buletinul trimestrial pe care îl editează şicare prezintă acţiunile ONG‑urilor sau con‑cluziile cercetărilor şi ale studiilor interdis‑ciplinare, sesiunile de comunicări ştiinţificepe care le organizează şi care tratează o

1Între studiile derulate şi/sau finanţate de Observatorul Urban Bucureşti în perioada 2009‑2012, senumără: „Case care plâng”, „Descoperă Bucureştiul”, „Grădini pierdute”, „Poveşti din Bucureşti”,„Cartierul Mântuleasa”, „Evaluarea performanţei spaţiilor publice”, „Remember Bucureşti 2000”,„Protejarea patrimoniului cultural prin accesul la justiţie”, „Bucureşti, de la Micul Paris la marele amal‑gam arhitectonic”, „Protecţia patrimoniului şi societatea”, „Salvând trecutul, ne salvăm viitorul”,„Peisaj şi identitate urbană în cartierele interbelice bucureştene” ş.a.

69

Respectarea drepturilor culturale (II)

multitudine de subiecte legate de habitat,de integrarea urbană, de protejarea patri‑moniului cultural, de revitalizarea unorzone cu mare potenţial urbanistic etc., toateacestea sunt demersuri ce polarizează crea‑tivitatea şi interesele comunităţilor ştiinţifi‑ce, ale edililor şi ale unor segmente dinsocietatea civilă preocupate de revitalizareaspaţiilor în care trăiesc.

Creativitatea şi promovarea diversităţiiculturale sunt două ţinte esenţiale ale politi‑cilor de conservare a patrimoniului urban, adimensiunilor sale tangibile (e.g., naturaleşi construite) şi intangibile (calitatea mediu‑lui uman din perimetrul aşezărilor urbane),politici care urmăresc integrarea armonioa‑să a intervenţiilor contemporane în contex‑tul patrimoniului existent, armonizarea tra‑diţiilor locale cu valorile şi exigenţele comu‑nităţii naţionale şi internaţionale în privinţareamenajării spaţiilor comunitare. Observa ‑torul Urban Bucureşti sprijină grupurile ac ‑tive – uniuni şi asociaţii profesioniste, orga‑nizaţii neguvernamentale2 – în procesul decunoaştere a stărilor de fapt, în asigurareaexpertizei urbanistice.

Constructori şi arhitecţi, sociologi şi spe‑cialişti în administraţie culturală, urbanişti şidesigneri etc., întruniţi în asociaţii şi funda‑ţii cum sunt cele menţionate mai sus, îm ‑preună cu locuitorii cartierelor, încearcă săafle răspunsuri la „problemele actuale aleora şului” şi la „ineficienţa investiţiilor pu ‑blice”, la „deficienţele accesului în spaţiilepu blice amenajate” şi la „lipsa ofertelor al ‑ter native pentru petrecerea timpului liber”,la „identitatea cartierelor bucureştene” şi„cen trele culturale de cartier” şi la multe alteteme subsumate ideii de „revalorificare aspaţiilor publice din cartierele bucureştene”.

Identitatea capitalei definită prin ochiiunui expert

– studiu de caz –

„Aveţi grijă de oameni şi de valoroasa viaţăurbană care se desfăşoară între clădiri” –

acesta este mesajul cărţii Viaţa între clă‑diri. Utilizările spaţiului public, scrisă deJan Gehl, expert în design urban, profesor laŞcoala de Arhitectură din cadrul AcademieiRegale de Arte Frumoase din Copenhaga.

J. Gehl şi‑a dedicat întreaga carieră profesio‑nală îmbunătăţirii calităţii vieţii în spaţiulurban, realizând proiecte ce au avut la bază„cercetarea modului în care oamenii trăiescsau şi‑ar dori să folosească spaţiile în caretrăiesc”.

Cu prilejul lansării în România a cărţii sale,Viaţa între clădiri, publicată de EdituraIgloo Media, autorul a dat curs invitaţieiunui ziarist de a caracteriza spaţiile publicebucureştene, elementele ce definesc identita‑tea culturală a capitalei.

Jan Gehl a constatat că există câteva parcurifrumoase şi câteva oaze verzi, dar sunt încămulte lucruri de făcut în privinţa folosiriispaţiilor publice pentru ca Bucureştiul sădevină un oraş mai uman, mai orientat spreoameni. Mottoul echipei conduse de el esteurmătorul: „Oraşele orientate spre oamenisunt şi oraşe animate, sigure, mai sustenabi‑le şi mai sănătoase”. Pentru ca oamenii săvină în spaţiile publice şi să se bucure de ele,trebuie să fie bine organizate, ţinându‑seseama de design, de schimbările climatice, decalitatea aerului, de ospitalitatea spaţiilorcomerciale etc.

În opinia lui Jan Gehl, cel care a regânditpolitica urbană pentru metropole renumite,ca Melbourne, New York, Los Angeles,Lyon, Strasbourg, Copenhaga ş.a., ceea ce sepetrece în Bucureşti în aceşti ani „este foar‑te anacronic”: numărul maşinilor este foartemare, în centrul oraşului traficul este intens,automobilele sunt parcate pe trotuare, negli‑jând interesele pietonilor, ale grupurilordefavorizate, mai ales copii, vârstnici, per‑soane cu handicap etc. Se impun măsuri dereducere progresivă a traficului auto, anumărului de parcări în zona centrală, ca şiimplementarea de proiecte ce pot atrage

2 Asociaţia Salvaţi Bucureştiul, Asociaţia Area 3, Fundaţia Arhitect, Asociaţia Pro‑Do‑Mo, Urban 2020,Asociaţia pentru Tranziţia Urbană, Asociaţia Odaia Creativă ş.a.

70

Maria Moldoveanu

locuitorii capitalei în spaţiile publice prinfrumuseţea peisajului şi calitatea aerului,prin plantarea de copaci în zona clădirilorabandonate, prin amplasarea mobilieruluiurban şi a artei de for public în zonele în careoamenii trăiesc şi muncesc, pe care doresc săle viziteze. În felul acesta, discrepanţele întrecartiere se vor diminua, „viaţa între clădiri”va deveni atractivă şi se va îmbunătăţi de lao zi la alta.În viziunea lui Jan Gehl, oraşele modernesunt „pline de viaţă, atractive, sigure, suste‑nabile, nepoluate”.Pentru a deveni un oraş modern, în sensulexigenţelor actuale ale modernităţii, maiuman şi mai atractiv, Bucureştiul are nevoiede o politică urbană echilibrată, sustenabilăşi orientată către locuitorii oraşului.

Sursa: Interviu acordat de Jan Gehl

pentru cititorii HotNews.

Una este însă opinia unui expert (urba‑nist, arhitect etc.) despre o aşezare urbană şialta este percepţia3 persoanelor rezidente înacea localitate. De pildă, subiecţii investigaţicu prilejul cercetării „Bucureşti, capitalăeuropeană de anvergură – studiu prospec‑tiv şi de strategie”, iniţiat de Camera deComerţ şi Industrie a României şi a Mu ‑nicipiului Bucureşti (la care am colaborat şinoi), au menţionat dezavantajele şi avanta‑jele locuirii în capitală şi, mai ales, însuşirilece definesc identitatea Bucureş tiului.

Eşantionul reprezentativ pentru structu‑ra sociodemografică a colectivităţii bucureş‑tene a cuprins 600 de persoane în vârstă depeste 16 ani. Răspunsurile lor s‑au referit înmare măsură la insatisfacţiile şi, implicit, ladificultăţile adaptării la modul de viaţă dinBucureşti. Trebuie să subliniem faptul că,indiferent de vechimea stabilirii în capitală,peste 50% dintre ei „au nostalgia locurilorde unde au plecat”.

Cu toate acestea, în număr mare, subiec‑ţii au menţionat că s‑au obişnuit cu modul

de viaţă din capitală, la aceasta contribuindşi atuurile/avantajele pe care le oferă capita‑la unei ţări:

‑ accesul la o diversitate mai mare deinstituţii de învăţământ;

‑ şanse mai mari de afirmare profesio‑nală;

‑ existenţa mai multor surse de aprovi‑zionare cu bunuri şi servicii necesaretraiului de zi cu zi;

‑ condiţii mai bune de îngrijire medica‑lă;

‑ şanse mai mari de a găsi/schimbalocul de muncă;

‑ o diversitate mai mare a surselor deacces la informaţii din diverse dome‑nii de interes;

‑ viaţă mai animată;‑ mai multe oportunităţi de loisir, de

participare la evenimente culturale şisportive importante.

Din prelucrarea chestionarelor, a reieşitcă subiecţii sunt edificaţi în legătură cu ele‑mentele ce definesc personalitatea Bucureş ‑tiului, identitatea lui culturală. În aceastăprivinţă, percepţia lor este apropiată de opi‑nia arhitectului Jan Gehl.

Ca şi el, subiecţii s‑au referit la arhitectu‑ra unor edificii – adevărate capodopere decreaţie arhitectonică: Ateneul Român, Arculde Triumf, numeroase biserici –, la bulevar‑de şi străzi renumite, la parcuri şi grădinirecunoscute, la muzee de importanţă naţio‑nală, la pieţe celebre ce se regăsesc şi îndiverse nuvele şi romane îndrăgite depublic.

În acelaşi timp, locuitorii capitalei nucred că Bucureştiul este atât de „anacronic”şi atât de puţin „uman”, cum s‑a exprimat J.Gehl, dar ştiu că se impune schimbarea con‑figuraţiei actuale a oraşului, că este nevoiede schimbarea comportamentului locuitori‑lor, că trebuie implementate mai multe pro‑iecte de modernizare şi design urban, cuparticiparea tuturor actorilor sociali respon‑sabili din spaţiul bucureştean.

3 Percepţia este „forma de reflectare nemijlocită în conştiinţa omului a realităţii obiective care acţionea‑ză asupra organelor de simţ; imaginea ce rezultă din această reflectare” (DEX, 1998).

71

Considerente istorice şi filosofice

Este de presupus, dar încă greu de cre‑zut, că destinul unei noi ordini internaţio‑nale a fost văzut într‑un ideal realizabil,conform viziunii celor care, la vremea res‑pectivă, au crezut în necesitatea schimbării.De la acest precept, verificabil de istorie, tre‑buie plecat în analizele de evaluare a ordi‑nilor internaţionale, dar mai ales a consecin‑ţelor acestor reorganizări, cărora le putemconferi atributul de global mereu racordatla lumea cunoscută la vremea respectivă.

Viziunea iniţială, cea a fondatorilor, înmod necesar a deviat. În primul rând, tim‑pul unei ordini a excedat ciclul matur deviaţă biologică a fonda to rilor. Apoi, nu ştimîn ce măsură viziunea a cunos cut modificărica urmare a structurii comporta mentale faţă

de valorile timpului a indivizilor urmaşi,lideri şi aplicanţi. Nu pot fi excluse circum‑stanţe obiective, pe lângă cele subiective,care au determinat ca evoluţia unei ordinispre idealul iniţial să nu fi fost abătută. Dar,după cum a observat şi Max Weber, celpuţin epoca modernă, care circumscrie oordine internaţională, s‑a funda mentat pemuncă, respectiv hărnicie, iscusinţă şi înde‑mânare, calităţi privite atât spiritual (formăde salvare a sufletului, Cornel Codiţă, op.cit.), cât şi ca mijloc onest de existenţă pen‑tru individ.

Spaţiul social al ordinii internaţionale înistoria modernă a integrat, conform precep‑telor morale al transformărilor făcute deprotestanţi, un sistem etic puternic, capabilsă realizeze echilibrul între viaţa spiritualăşi cea materială şi între viaţa individului şi acomunităţii. Revoluţia industrială începută

* Institutul Naţional de Cercetări Economice “Costin C. Kiriţescu”, Academia Română.** Institutul Naţional de Cercetări Economice “Costin C. Kiriţescu”, Academia Română, e‑mail:

franc@ince.ro.

Napoleon POP*Valeriu IOAN-FRANC**

Se impune o nouă ordineeconomică internaţională (I)

Autorii, în curs de a publica o carte având ca obiect un posibil drum spre o monedă universală(globală), propun o analiză a stării de azi a economiei, din perspectivă monetară și nu numai.Suntaduse în discuţie cele mai recente preocupări europene şi de peste ocean referitoare la nevoia decredibilitate şi încredere în spaţiul monetar mondial.Cuvinte‑cheie: finanţe, monedă, guvernanţă monetară, nouă ordine economică internaţională

The authors ‑ intending to publish a book on a possible way to a universal (global) currency ‑ pro‑pose an analysis of the present state of the economy from a monetary perspective and not only. Theyapproach the latest European and overseas proposal regarding the need of credibility and confidencein the world’s monetarz space.Keywords: Finance, Currency, Monetary Governance, New International Economic Order

Abstract

în secolul XVII, bazată pe progresele mate‑maticii şi fizicii trecute din palierul ideaticîn aplicaţii practice, a creat un sistem devalori care l‑a lăsat în urmă pe cel care pro‑povăduia supunerea oarbă faţă de Bisericăşi de Stat, Raţionalismul şi Iluminismuladucând în centrul atenţiei individul, cucalităţile sale spirituale.

Nu vom greşi cu nimic dacă ne vomreferi, pentru acel moment, la demarareaunei noi ordini internaţionale, întrucât tran‑ziţia la un nou sistem de valori a cuprins nunumai Europa, ci şi toate continentele undeeuropenii erau deja prezenţi. Vorbind des‑pre idealul acestei ordini, „criza” care afăcut posibilă tranziţia la noua ordine nu aavut un caracter peiorativ, de rău augur,întrucât puterile politice şi militare inves‑teau mult în competiţie. Or, pentru accesfacil la resursele lumii noi, această competi‑ţie putea fi câştigată numai prin recrutareacelor mai dotaţi şi talentaţi indivizi. „Criza”timpului respectiv nu poate fi circumscrisădecât din perspectiva presiunii accesibilită‑ţii la educaţie a cât mai mulţi indivizi, încare erau interesaţi chiar cuceritorii, şi princare ordinea putea fi perpetuată din punc‑tul de vedere al beneficiilor ei.

Istoria scrisă a omenirii relevă multetransfor mări, fie liniare, fie în salturi, pepaliere greu de imaginat cu decenii înainte,dar un singur ingre dient al oricărei ordiniinternaţionale nu a lipsit niciodată: monedacu atribuţiile sale, valoarea intrinsecă, pute‑rea ei, fluxurile generate, concen trarea aces‑tora. Ceea ce a diferit, cu consecinţele sem‑nificative asupra definirii umanităţii, întrecivili zaţie şi opusul acesteia, a fost caracte‑rul discreţionar al folosirii monedei de cătreputere, fericirea unora fiind clădită pedezastrul altora, beneficiile unora pe pier‑derile altora, contându‑se pe un fapt mate‑matic, şi anume că jocul planetar ar fi onestdacă suma acestuia ar fi zero.

S‑a dovedit că jocul cu sumă zero a depă‑şit regula matematică, istoria dând exemplede căderi spectaculoase ale unor imperiicare se credeau veşnice. În căderea lor i‑auatras şi pe alţii, deja ajunşi la limita minimăa existenţei, din cauza impe riilor, civilizaţia

planetară în ansamblul ei marcând regrese.Jocul cu sumă zero s‑a dovedit că este, defapt, perdant pentru toţi, începând cu„sinuciderea” câştigătorilor, prin propriilegreşeli. Aici avem în vedere, în general, cali‑tatea guvernărilor şi orien tarea acestora faţade soarta, bună sau rea, a unui număr câtmai mare de semeni din circum scripţiaputerii acestor guvernări.

Succesiunea ordinilor internaţionale, dela Impe riul Roman şi până la al DoileaRăzboi Mon dial, a demonstrat acest tip definal al tuturor viziunilor de organizare aomenirii. Poate numai întărirea statelornaţionale din perspectiva înţelepciunii con‑ducă torilor politici, situaţie în care nuputem face abstracţie de calitatea şi putereavalorilor demo cratice, precum şi de evoluţiaaplicării lor în viaţa socială a statelor, acreat, treptat, premisele trecerii de la joculcu sumă zero la cel ”win‑win”.

Construcţia planetară după holocaustulcelui de al Doilea Război Mondial, dincolode focarele de război active sau îngheţateexistente până în zilele noastre, marchează,odată cu crearea ONU şi a Acordurilor deBretton‑Woods, o nouă orientare a ordiniiinternaţionale spre un joc de tip ”win‑win”,care va necesita încă timp de consolidare.Procese precum decolonizarea, liberalizareacomerţului internaţional, controlul interna‑ţional al exporturilor cu dublă utilizare(civilă şi militară), acordurile pri vind arme‑le convenţionale, acordurile de denuclea ‑rizare, crearea Uniunii Europene, alte formede integrare economică şi comercială regio‑nale (AELS, ASEAN, NAFTA, MERCOSURetc.) sunt paşi impor tanţi de convergenţă avoinţei politice a statelor‑naţiuni de înde‑părtare de voinţa discre ţionară a celui maipu ternic, de manifestare a unui simţ al res‑ponsabilităţii colective faţă de destinele tu ‑tu ror, fiind nevoie de o ordine cât mai largă.

Cuvintele inspiră, poate, tentaţia formu‑lării idilice a unui proces real spre o altfel deordine internaţională, dar trebuie să recu‑noaştem totuşi persistenţa unei viziuni,poate mai incluzivă de opinii diferite lanivel de state, rod al unor compromisurimai înţelepte, cu bătaie mai lungă. Pentru a

72

Napoleon Pop & Valeriu Ioan‑Franc

înţelege acest lucru trebuie să ne eliberămgândirea de zgura cotidianului, de frustrări‑le că nu putem asista, cu viteza dorită, launele schimbări, istoria demonstrându‑necă ele totuşi se produc.

O realitate paradoxală este că trăimunele transfor mări profunde, spectaculoase(generaţia noastră, de exemplu, a trăit tot ceera pură ficţiune în romanele lui JulesVerne), pe care le percepem ca normalitate,în timp ce alte transformări, pe care noi leconsiderăm imperative prin prisma uneianume viziuni, au nevoie de generaţii.Acest paradox ne va urmări şi în aceastălucrare, deoarece, pentru a vorbi despre undrum spre moneda globală, avem nevoie sădiscernem din multitudinea de eveni mentepe cele care ne conduc, măcar ideatic, spreun astfel de proiect, iar altele, de fapt, acţio‑nează în cu totul alte direcţii. În legătură cucele din urmă, percepţia şi interpretarea nepot juca feste, ştiind că tactica, de multe ori,are rolul de a obtura finalitatea strategică.

Cu riscul de a trezi nedumeriri, revenimla con cluzia apriori că moneda a însoţit ordi‑nea inter naţională de la renunţarea la troc şică, în mare măsură, situaţia monedei a fostmotorul tranziţiei de la o ordine la alta.Depinde de pe ce poziţie te aşezi în mixulmult mai complex al politicilor publice, darsă ne reamintim că Napoleon, vorbind des‑pre proiectul statelor unite ale Europei, alunei păci durabile la nivelul continentului,realizabil prin războaie, a menţionat că arenevoie de trei lucruri: bani, bani şi iar bani.

Contraponderea oricărei acţiuni, indife‑rent de natura ei şi subiectul căruia îi estededicată, este costul acesteia exprimat prinmonedă. Ca numitor comun, moneda înexpresia banilor naţionali a fost întotdeaunaun bun dorit, ceea e a atras un interes din ceîn ce mai mare.

Relaţiile dintre state au avut ca reductorabsolut expresia bănească a avuţiei naţiona‑le, reflectând în final relaţiile dintre mone‑dele acestora, generatoare de randamentepozitive sau negative. Investitorii privaţi aufost incitaţi la asumarea de riscuri în econo‑mia reală şi cea financiară tocmai de pozi‑ţio narea monedelor între ele, prin curs şi

dobânda de remunerare.Varietatea monedelor naţionale este una

dintre cauzele prin care economia financia‑ră s‑a dezvoltat mai rapid decât economiareală, iar creşterea gra dului de convertiredintre monede ca efect al libera lizării ele‑mentelor contului curent, până la comple taliberalizare a acestuia, a determinat oexpansiune geografică a economiei finan‑ciare mai rapidă decât cea a economiei debunuri şi servicii, creându‑se bulele specu‑lative cunoscute încă din anul 1600.

Banul ieftin, din punctul de vedere alcostului acestuia pentru a fi accesibil, s‑ademonstrat a fi toxic, el ducând fie la înda‑torare excesivă, fie la inflaţie, având capunct terminal o criză financiară sau/şi eco‑nomică, criză care îi sărăceşte pe toţi, de laindivid la stat. În acest context, al cameleo‑nismului banului, se pune întrebarea: Carear trebui să fie valoarea corectă a acestuia,pentru a se putea evita şocurile asimetricedevastatoare, puncte de cotitură în ordineainternaţională? S‑a ajuns, astfel, la situa ţii încare se spune „aşa nu se mai poate”, şi atunciapare întrebarea: Ce se poate face? Respon ‑sabilii la nivel de state se reunesc şi încearcăsoluţii imediate de aplanare a efectelor, deregulă cuprinse într‑o viziune pe termenlung, care poate sugera şi schimbări deparadigmă.

Ultimele decenii aduc în prim plan, însituaţiile menţionate, activităţile G7, G7+1,G8, G20, ca expre sie a încercării de coordo‑nare a politicilor statelor la scară planetară.Aproape toate agendele acestor grupări destate au a cuprins situaţia monedelor lor,canalul de transmisie al dezechili brelor deanvergură, dar şi de restabilire a acestora.Semnificaţia războaie lor valutelor nu estedecât cotarea lor neconformă cu fundamen‑tele ordinii în care acţionează statele, îninteriorul lor pentru funda mentele proprii‑lor mone de, iar în relaţiile dintre ele, pentruechilibrul dintre cursurile monedelor lor înraport cu fundamentele propriilor econo‑mii.

Dacă este aşa, atunci poate că multitudi‑nea de monede într‑o economie globalizatăeste cauza multor dezechilibre care creează

73

Se impune o nouă ordine economică internaţională (I)

disconfort la nivel de state şi indivizi. Poatecă globalizarea este inver sul legendeiBabilonului, popoarele reunin du‑se, nema‑iavând nevoie de atât de multe limbi pentrucomunicare, după cum poate nici economiaglobală nu mai are nevoie de atât de multecursuri de schimb etc.

Dar, ar putea fi moneda globală o soluţie deîngustare, de limitare a riscurilor inerente uneieconomii globalizate, poate prematur din punc‑tul de vedere al decalajelor economice persisten‑te dintre state?

Criza financiară impune o schimbare a ordinii

Se pare că situaţia sistemului financiarinterna ţional, care include în mod necesar şimone dele, este sursa cea mai inspiratoare aunei noi ordini internaţionale, globalizareafiind cea care reclamă o ruptură în vecheacon centrare de putere economică, în condi‑ţiile în care proiectul european îşi demons‑trează, din lipsă de leadership politic, inca‑pacitatea de a regenera creşterea economi‑că, raportul dintre recuperare şi alunecareîn recesiune fiind în favoarea celei dinurmă, cu consecinţe îngrijorătoare pentruîn treaga planetă.

De asemenea, se pare că miza principalăa unei noi ordini interna ţionale este restabi‑lirea creş te rii economice pe termen lung,ceea ce arhitectura prezentă a sistemuluiinternaţional, în toate dimen siunile sale, nuo mai poate asigura decât cu riscuri consi‑derabile. În balanţa factorilor care pledeazăsau nu în favoarea unei noi ordini regăsim,pe fondul aceloraşi îngrijorări, abordările decon junctură şi de tendinţă într‑un conceptîn plină formare. Spre el, acest concept,împing atât o serie de personalităţi, cât şichiar de G20, la summitul său de laPittsburgh (SUA, 2009) fiind evocată institu ‑irea unei noi ordini economice sub lozinca„reechilibrării creşterii economice”.

Întrebarea de fond este dacă o nouă ordi‑ne eco no mică poate fi concepută fără atin‑gerea celorlalte componente ale ordiniiinternaţionale, având în vedere faptul căG20 sintetizează o transformare de structu‑

ră a puterilor economice, şi nu numai, peplan mondial. Important este faptul că atâtţările avansate, dezvoltate, cât şi cele emer‑gente, ambiţio nate deja în acest proiect alunei noi ordini economice, vor rezista cuducerea proiectului la capăt în confruntareacu provocările curente. De ce? Pentru că seconsideră, spun analiştii, că acest „ideal” s‑ar fundamenta pe fragilităţi semnificativeale momentului fără soluţii de stabilizareserioase, dincolo de iniţiativele care oare‑cum abundă. Mai mult, seriozitatea pentruideal este pusă la îndoială prin lipsa de con‑ciziune şi claritate chiar a comuni catuluiG20 de la Pittsburgh (23 de pagini!), faţă decomunicatele de una‑două pagini ale sum‑miturilor G7, în condiţiile în care problemede natura tehnică a implementării unorpolitici econo mice presante lâncezesc.Enume răm printre acestea, tocmai din con‑siderentele obiectivului „reechili brării creş‑terii economice”, divergenţele în politicamonetară între FED şi BCE, BCE şi BancaAngliei, ca resort al reluării creşterii econo‑mice în Europa, necesitatea ca şi China să‑şireevalueze yuanul în raport cu dolarul, ca ocondiţie de restabilire a echilibrelor mon‑diale sau limitarea deficitului public alSUA, a cărui finanţare ar drena resurseimportante financiare spre America, tocmaidatorită riscurilor la care nu vor să se expu‑nă investitorii în alte zone etc.

Paradoxurile crizei financiare

Caracterul internaţional al crizei finan‑ciare şi economice, manifes ta rea ei simulta‑nă în princi palele centre tradiţionale deputere economică – SUA, Europa şi Japonia– a ridicat probleme majore privind efectulmăsurilor de redresare şi de relansare, luateindividual de ţările afectate sau în coopera‑re. Problematica redresării a fost şi maicomplicată pe fondul agravării efectelor cri‑zei, iar obiectivul reluării creşterii economi‑ce s‑a dovedit anevoios şi prelungit în timp,cunoscut fiind faptul că cea mai extinsăcriză economică a fost detonată de o crizăfinanciară, cu cea mai rapidă expansiune lanivel planetar.

74

Napoleon Pop & Valeriu Ioan‑Franc

Toate aşa‑zisele „locomotive de relansareecono mică” au fost practic gripate, după operioadă de expansiune relativ îndelungată,(„Marea Mode raţie”), perioadă care a bene‑ficiat de fluxuri imense de capital în căutarede plasamente şi randamente înalte şi rapi‑de, dobânzi relativ mici, creşteri economiceacompaniate de o inflaţie scăzută şi susţinu‑te de bugete sustenabile.

În acelaşi timp însă trebuie să observămefectele redistribuirii creşterii economice peplanetă, în funcţie de migrarea capitaluluiîn exces – ca investiţie directă neproducă‑toare de datorie externă şi ca activitate spe‑culativă generatoare de datorie pe termenscurt –, având ca efect, prin apariţia a noiactori economici semnificativi (grupul ţări‑lor BRIC), o altfel de concentrare a dezechi‑librelor financiare internaţionale.

Acest lucru a determinat în mod obiectivo altă abordare a modului în care se pot res‑tabili echilibrele globale în procesele de per‑sua siune, asupra cui şi cine trebuie să maicedeze, apărând argumentele unei noi res‑ponsa bilizări la nivel de state şi formuleinstituţionalizate de cooperare în ceea cepriveşte sustenabilitatea creşterii economiceglobale.

Principala cauză a crizei financiare a fostiniţial şi, poate, corect plasată în „bula” înexpansiune necontrolabilă dintre economiareală şi cea finan ciară, între cea nominală şimonetară, demonstrând o creştere nesuste ‑nabilă a valorii unor active, în special dindomeniul imobiliar. Această dinamică a fostsusţinută de instrumente financiare, pe câtde complexe privind distribuţia şi securiza‑rea riscurilor, pe atât de lipsite de transpa ‑renţă.

Atractivitatea acestor instrumente pen‑tru deţină torii de resurse finan ciare reale,constând în randamentele ridicate, a fostposibilă şi dato rită reputaţiei emitenţilor, fieca instituţii financiare sistemice aparent deneclintit în faţa unor şocuri, fie ca deţinătoride ratinguri maxime de încre dere.

La această imagine reputaţională au con‑tribuit şi agenţiile de rating, nu neapărat dinconsiderente obiective, având în vedere fali‑mentele răsunătoare.

Poate că este mult prea târziu pentruorice dezbatere privind momentul inter‑venţiei asupra unei bulei ca aceea descrisă –la momentul formării ei iniţiale sau lamomentul certitudinii existenţei sale (dile‑ma „Greenspan versus analişti”) –, fiindreţinut practic aspectul că temerea de a nuacţiona asupra ei la momentul potrivit, maiales sub aspect preventiv şi prudenţial, submotivul de a nu afecta creşterea economică,s‑a dovedit a fi un pericol mortal pentru sis‑temul financiar internaţional.

Solicitarea imediată, de a transforma înlichi ditate complicatele produse financiarederivate, s‑a transformat în pierderi uriaşe,care au depăşit deja 15.000 de miliarde dedolari, conform unor surse, iar valoareaacestora va continua să crească atâta timpcât vor apărea noi scheme de salvare a insti‑tuţiilor financiare cu caracter sistemic, con‑form principiului (denigrat deja de realita‑te) că certitudinea pompării de noi resursesub forma unor lichidităţi imediat tangibiledau „încredere” celor care trebuie să‑şi dez‑văluie pierderile reale până la capăt.

Fiind cunoscute temerile care s‑au ade‑verit în ceea ce priveşte amploarea crizeieconomice care a urmat şi a devenirii ei încriză a dato riilor suverane, criză fiscală şicri ză bancară, asanarea crizei finan ciare in ‑ter naţionale a demonstrat câteva lucruri deneomis în configurarea perspectivei globa‑le:

‑ în primul rând, respectivul proces areuşit cea mai mare cooperare cunos‑cută în istorie între băncile centrale înrefacerea şi asigurarea lichidităţii pepieţele monetare;

‑ în al doilea rând, acelaşi proces, cuefectul economic anticipat al crizeifinanciare, a mobilizat cele mai mariresurse financiare cu caracter social –bugetele naţionale – prin programeguvernamentale de intervenţie;

‑ în al treilea rând, colateralul acceptatde băncile centrale pentru împrumu‑turi de ultimă instanţă au ajuns, înmod neuzual, până la nivelul garanţii‑lor comerciale, într‑un context de

75

Se impune o nouă ordine economică internaţională (I)

dobânzi‑cheie – de politică monetară– cele mai scăzute: 0‑0,25% FED, dejasub 1% BCE, 0,5% Banca Japoniei,chiar ale ţărilor care ar fi trebuit sădevină locomotive ale redresării;

‑ în al patrulea rând, au existat momen‑te pre lun gite de asigurare de lichidita‑te nelimitată, la costuri reduse şi cumaturităţi lungi, fapt pentru careBanca Centrală Euro peană a fostbănuită de operaţiuni de ”carrytrade”, în condiţiile în care aceastălichiditate nu a fost folosită pentrufinanţarea creşterii economice, ci pen‑tru obţinerea de randamente prin altetipuri de plasamente (titluri de stat,operaţiuni interbancare etc.).

Dar, poate că cel mai persistent fenomeninerţial al crizelor aflate într‑o combinaţiepernicioasă a fost neîncrederea, însoţită deincertitudini multiple, care, la rândul lor,focalizau atenţia asupra a noi riscuri şi amodului de abordare preventivă a acestora.Martore ale acestei persistenţe au fost prog‑nozele în continuă modificare şi revizuirede creştere econo mică globală, continentală,regională, pe principalele ţări, emise dediverse instituţii, acestea generând multedezbateri – am mai amintit de ele – încăneterminate, privind forma pe care o va luaredresarea economică (L; U; V; W etc.).

Efectul colateral iniţial – devenit în pre‑zent cel mai pregnant şi preocu pant – alintervenţiilor guverna mentale a fost repre‑zentat de acumularea de mari deficite buge‑tare în ţările cele mai dezvoltate, creştereadatoriilor publice inclusiv în ţările emer ‑gente afectate de criza economică, scă derearatingurilor suverane, scumpirea finanţăriidefici telor, degenerarea în crize fiscale, cuperspec tiva reinflamării presiunilor inflaţio‑niste determi nate de evoluţia preţurilor lacombustibili şi materii prime agricole.

În mod cert, într‑un astfel de context, tre‑buie să ne preocupe încotro merge globali‑zarea, veridi citatea fenomenului de emer‑genţă, schimbarea paradigmei economicepostcriză, deficitele bugetare ieşite dinmatca normalităţii pentru timp înde lun gat,

perspectiva proceselor de convergenţă no ‑mi nală şi reală şi, nu în ultimul rând, efi‑cienţa glo bală a mecanismelor de transmisiea impulsurilor diferi telor politici – fiscal‑bugetare, monetare – de reglare a dezechili‑brelor cauzate de crize şi, mai ales, de măsu‑rile de combatere a acestora de natura ire‑peta bilităţii la anvergurile produse de crizacombinată.

Poate că, în spatele a ceea ce mulţi politi‑cieni se referă la o nouă ordine internaţio‑nală, ar trebui să decelăm noile paradigmeale creşterii economice globale, cu include‑rea fenomenologiei de emer genţă, conver‑genţă, divergenţă, în contextul globa lizăriidominate acum de G20. Cu privire la acesteconcepte, în etapa actuală a economiei glo‑bale, sunt în toi dezbateri contradictorii,care ating principial graniţa dintre pieţe şistat.

Există opinia insufi cienţei reglementări‑lor în perioadele când pieţele singure nu sepot reechilibra, după cum cea a faptului căsuprareglementarea a distorsionat func ţio ‑narea normală a pieţelor, iar „răzbunarea”lor, din punctul de vedere al alocării resur‑selor a condus la degringolada actuală.Concepte ale unor titani ai teoriei economi‑ce se află în coliziune, dar, credem, cu efec‑tul benefic al dezvoltării ştiinţei economice,deşi practica demonstrează că revenirea laprincipii simple ale echilibrelor economiceeste de bun augur, cu condiţia ca politicie‑nii, în nemărginita lor mărinimie pentruelectoratul care le‑ar înnoi mandatul, săasculte şi specialiştii.

Pactul Fiscal poate fi interpretat, măcarpentru statele membre ale UE, ca o astfel deinvitaţie. La urma urmelor, a te înscrie într‑un deficit bugetar structural de 0,5%, pen‑tru a putea respecta cerinţele Pactului deStabilitate şi Creştere, sunt necesare cunoş‑tinţe tehnice/economice aprofundate. Or, nuştim în ce măsură politicienii au timp pen‑tru manuale, lucru valabil în toată lumea.

76

Napoleon Pop & Valeriu Ioan‑Franc

77

Doi suporteri entuziaşti ai filmului deanimaţie, Laurenţiu Brătan (actualmentepreşedinte „ESTENEST”) şi Mihai Mitrică(actualmente directorul Festivalului„Anim’est”) au lansat, cu şapte ani în urmă,un festival internaţional de animaţie înRomânia, căruia i‑au zis „Anim’est”, şi iată,respectivul festival a ajuns la ediţia a şapteaşi scrutează, cu încredere şi curaj, viitorul.Trăinicia acestui festival este cu atât maipreţioasă cu cât el a fost lansat şi continuă săexiste într‑o perioadă în care – de vreo douădecenii – singurul nostru studio specializat,„AnimaFilm”, se află într‑o prelungită„moarte clinică” şi generaţiile de remarca‑bili profesionişti ai genului au început sădispară, în condiţiile unei producţii „oficia‑le” de filme animate ca şi inexistente. Eibine, cu toate aceste dificultăţi mai multdecât obiective, Festivalul „Anim’est” des‑coperă, an de an, tineri realizatori puşi pe

treabă, autori înzestraţi, care, chiar dacălucrează uneori în condiţii foarte dificile şicu mijloace materiale şi tehnice foarte limi‑tate, reuşesc să ducă mai departe „ştafeta”creaţiei animate, iar festivalul – în numeroa‑sele sale secţiuni, competitive şi necompeti‑tive – cuprinde, la fiecare ediţie, sute defilme româneşti şi străine, lungi sau scurte,menţinând viu interesul unui public mereunumeros pentru arta animaţiei şi dobân‑dind un mereu sporit prestigiu internaţio‑nal. Cu mulţi ani în urmă, întâi prin Gopo,care cucerea „Palme d’Or” la Cannes în1957, apoi prin succese reale ale unor filmeproduse la „AnimaFilm”, un studio înfiinţatîn 1964, cu perioade de glorie între anii ’60şi ’80 ai veacului trecut‚ animaţia româneas‑că îşi cucerise, de asemenea, preţioasegaloane internaţionale, cea mai elocventădovadă fiind aceea că festivalul internaţio‑nal de la Annecy – cel mai important festival

Călin CĂLIMAN*

De şapte ori„Anim’Est”

În 2006, un nou festival de animaţie, „Anim’est”, s‑a născut în România. Cea de‑a șaptea ediţiea celui mai important festival ţinut la București a inspirat autorului gânduri despre acest uimitorși reînnoitor câmp al cinematografiei și metoda prin care „Anim’est” a influenţat ivirea unei noigeneraţii de profesioniști ai animaţiei în România.Cuvinte‑cheie: Festivalul "Anim’est", a șaptea ediţie a festivalului internaţional de film, nouageneraţie de cineaști români, fimul de animaţie, profesioniștii animaţiei

In 2006 a new animation festival, Anim`est, was born in Romania. The seventh edition of the mostimportant international festival held in Bucharest inspired to the author a reflection on this amaz‑ingly re‑newing field of cinema and on the way Anim`est influenced the emergence of a new gen‑eration of animators in Romania.Keywords: "Anim’est" Festival, the seventh‑th International Festival of animated films, new gen‑eration of Romanian cineastes, animated movies, professionals of animation movies

Abstrac

Arte, spectacole,

mass‑media

* Universitatea ”Hyperion” din Bucureşti, Facultatea de Arte, e‑mail: caliman.calin@gmail.com.

mondial de animaţie – s‑a mutat, din doi îndoi ani, între 1966 şi 1970, vreme de trei edi‑ţii, în România, la Mamaia, sub semnul„Pelicanilor de aur” şi al „Pelicanilor deargint”. Ţin bine minte acele prestigioasecompetiţii de animaţie şi pentru că la cea dea treia ediţie a „Pelicanului de aur” de laMamaia am avut onoarea şi bucuria să facparte – împreună cu Ion Popescu Gopo –din juriul internaţional, alături de personali‑tăţi marcante ale animaţiei mondiale, pre‑cum americanul William Littlejohn, spanio‑lul Manuel Otero, rusul Boris Stepanţev, ita‑lianul Riccardo Richard, polonezul JerzyKotowski, într‑un an (1970) în care, printreinvitaţii festivalului s‑au aflat multe alte„nume mari” ale filmului de animaţie,englezul John Halas, rusul Ivan Ivanov‑Vano, japonezul Yoji Kuri, bulgarul TodorDinov, cehul Jiri Bredčka, francezul RaoulServais, americanul Chuck Jones, polonezulDaniel Szechura. Din păcate, acea a treiaediţie a Festivalului Internaţional de Ani ‑maţie de la Mamaia avea să fie şi ultima,drept pentru care, decenii la rând, până înimediata noastră apropiere, am dus dorulunor glorii apuse. Lansarea, în urmă cuşapte ani, a Festivalului „Anim’est” aînsemnat enorm de mult, atât pentru „rea‑nimarea” animaţiei naţionale, cât şi pentrurecâştigarea prestigiului internaţional alanimaţiei româneşti. Încă de la început, darapoi crescând în amploare an de an, festiva‑lul „Anim’est” a suscitat un larg interespublic (ajungând, astăzi, să umple până larefuz trei mari săli de cinema bucureştene,vreme de zece zile), a încurajat şi impulsio‑nat producţia naţională de filme animate(numai competiţia naţională a cuprins, în2012, peste 20 de filme), a inclus în program,pe lângă secţiunile competiţionale, o seriede programe speciale, substanţiale (în 2012,de pildă, „invitaţii festivalului”, „retrospec‑tiva Jiri Trnka”, „noaptea animaţiilor biza‑re”, „noaptea animată a prostului gust”,„proiecţii ale membrilor juriului”, expoziţii,ateliere de animaţie etc.), competiţia pro‑priu‑zisă cuprinzând în 2012 şapte concur‑suri paralele (filme de lungmetraj, filme descurtmetraj, „filme realizate de studenţi”,„videoclip şi spot publicitar”, „competiţia

naţională”, „balkanimation” şi concursul„minimest”) şi solicitând trei jurii diferite(regizorul olandez Rosto, francezul Jean‑Pierre Lemouland, japonezul Nobuaki Doi– juriul de lung şi scurtmetraj – estonianulÜlo Pikkov, Liz Harkman din MareaBritanie şi Andrei Gorzo – juriul filmelorstudenţeşti, competiţia naţională şi balkani‑mation –, Cristian Simion, Dan Panaitescu,Cătălin Rulea – juriul pentru videoclip şispot publicitar). Vorbind despre cea de aşaptea ediţie a festivalului „Anim’est”,înainte de a lua în discuţie palmaresul, m‑aşreferi la „gala de deschidere”, care a oferitpublicului un foarte recent şi atractiv lung ‑metraj american, ParaNorman de Sam Fell şiChris Butler. În epoca paranormalului,imaginarea unui personaj precum ParaNor ‑man este, aş zice, mai mult decât normală,micului Norman – un băiat ciudat care areşi darul de a vorbi cu morţii – revenindu‑imisiunea de a salva orăşelul său de un bles‑tem ancestral, într‑o luptă acerbă cu vrăji‑toare, fantome şi, mai ales, cu oameni maricare nu‑l înţeleg şi nu‑l acceptă. Rezultatul?O comedie „neagră”, cu elemente de thril‑ler, cu scene de groază şi cu apariţii înfrico‑şătoare de zombi şi cu un desen incitant,bine „asezonat” subiectului, mai pe scurt,un film insolit şi „ataşant”.

Referindu‑ne la palmaresul ediţiei 2012,principalul premiu al festivalului, Trofeul

78

Călin Căliman

„Anim’est”, a revenit filmului de scurtme ‑traj Oh, Willy... de Emma de Swaef şi JamesRoels (Belgia). Deloc lipsit de semnificaţiemi se pare faptul că animatoarea belgianăEmma de Swaef a fost laureată şi a ediţiei deacum trei ani a Festivalului „Anim’est”(pentru filmul de diplomă Soft Plants). ÎnOh, Willy..., personajul titular (inspirat deun personaj real) se întoarce în comunitateade nudişti în care a copilărit, pentru a‑şi luarămas bun de la mama sa, aflată pe patul demoarte. După dispariţia acesteia, Willyrămâne, o vreme, în casa ei, asaltat de nos‑talgii, dar, la un moment dat, instalaţiilesanitare din respectiva locuinţă fiind defec‑te, eroul porneşte într‑o expediţie prinpădurea din preajmă şi se rătăceşte.Naraţiunea dobândeşte tot mai multe ele‑mente suprarealiste: starea lui Willy seînrăutăţeşte treptat, până în momentul încare eroul este adoptat de o arătare înfrico‑şătoare, o stranie bestie păroasă. Pe acest firnarativ care frizează uneori naturalismul,autorii filmului „îmblânzesc” povestea cu oanimaţie – i‑aş spune – gingaşă, într‑unseducător „joc de contraste”, căruia, în pri‑mul rând, i se datorează însuşi trofeul„Anim’est”. Am urmărit cu mult interes şifilmul distins cu premiul destinat celui maibun film de lungmetraj animat, Alois Nebelde Tomáš Luňák (Cehia), un film, de aseme‑nea, insolit, dar de o cu totul altă factură.Este vorba despre un desen animat care cal‑chiază, până la cel mai mic amănunt, filmulcu interpreţi, atât desenul, cât şi animaţiacopiind riguros gesturile şi mişcările umane(actualizându‑se, astfel, un procedeu clasic,rotoscopia), povestea însăşi mergând peurmele unor poveşti de viaţă reale, petrecu‑te într‑o mică aşezare de la graniţa fosteiCehoslovacii cu Polonia, în anul de graţie1989, protagonist fiind un lucrător la căileferate din gara respectivei localităţi, careeste şi eroul unei frumoase poveşti de dra‑goste târzie. Premiul pentru scurtmetraj arevenit coproducţiei bulgaro‑croato‑germa‑ne Tatăl, un film cu şase regizori (IvanBogdanov, Moritz Mayerhofer, AsparuhPetrov, Veljko Popovic, Rositsa Roleva,Dmitry Yagodin), în care, pentru a puteaavea loc un dialog între un tată şi un fiu –

care, altfel, n‑ar fi putut avea loc niciodată –răstoarnă, la propriu, realitatea. La acest„capitol” al scurtmetrajelor animate au fostacordate şi două menţiuni speciale filmelorBendito Machine IV de Jossie Malis (Spania),povestea unei călătorii ciudate, pe uscat, peapă şi prin aer, şi Despre uciderea porcului deSimone Massi (Italia), un film, la rându‑i,metaforic, despre relaţiile cu lumea înconju‑rătoare. Dintre filmele studenţeşti a fost alespentru premiu filmul finlandez Roire de JoniMännistö, un film iniţiatic, despre „desco‑peririle” existenţiale ale unui copil. În com‑petiţia naţională a învins, primind premiulnumit „Viorica Bucur”, filmul Hunger deAlexei Pătraşcu, un film pe o temă gravă,inspirat de aşa‑numitele „Obiective de dez‑voltare ale mileniului”, şi anume de primulobiectiv, reducerea sărăciei severe. Ajuns laacest capitol al producţiei naţionale, o vizio‑nare pe care am urmărit‑o în întregime, ţinsă menţionez – chiar dacă n‑au existat „sal‑turi calitative” spectaculoase – numele tutu‑ror celorlalţi realizatori, fiecare contribuind,într‑o măsură cât de mică, la mersul înainteal animaţiei româneşti. Autorii filmelor dincompetiţia românească au fost, aşadar: Ana‑Maria şi Andreea Lemnaru, AlinaMarinescu, Maurányi‑Matza Teréz,Ruxandra Pană, Ana‑Cătălina Dobrescu,Domokos Zsolt, Nadia Barbu, Vlad Sandu,Török Tihamér, Bogdan Mihăilescu, CodrinIftodi, Andra Berilă, Andra Ulman, ElenaCristina Iordan, Ştefan Amatiesei, FerenczHunor, Gabriela Mateescu, Victor Ionescu,Andreea Dobrotă, Paul Mureşan. Câştigătoral secţiunii Balkanimation a fost filmul bul‑gar O zi anunţată de Svilen Dimitrov, cuvariante diferite ale unei ultime zile dinviaţa unui bărbat. În competiţia videoclipu‑rilor a învins Have You Seen My SisterEvelyn? de Hoku Uchiyama (S.U.A.), iardintre clipurile publicitare a fost ales pentrupremiu Fish Face de Alexander Dietrich,Dominic Eise, Johannes Flick (Germania).Prin vot public s‑a acordat şi un premiu alpublicului, beneficiar fiind filmul australianCheia lipsă de Jonathan Nix. Un juriu decopii a acordat şi premiul „Minimest” fil‑mului Crăciun cu clopoţel de Chel White(S.U.A.), o poveste emoţionantă despre

79

De şapte ori „Anim’est”

80

Călin Căliman

prietenia dintre un copil şi un câine, înche‑iată cu un binemeritat happy‑end.

Fireşte, despre multe alte filme dintrecele peste cinci sute (lungi şi scurte, româ‑neşti sau străine, competitive sau necompe‑titive) prezentate la „Anim’est” 2012 s‑arputea vorbi pe larg. Dar opresc aici relatări‑le despre ediţia a 7‑a a festivalului, dornic săsubliniez însă ideea din titlul comentariuluide faţă, faptul că „Anim’est” continuă săstârnească un din ce în ce mai larg interesnaţional şi internaţional, la şapte ani dupănaşterea sa (în 2006). Care ar fi câteva dintreprincipalele câştiguri „de esenţă” ale festi‑valului în ediţiile desfăşurate până acum?Înainte de toate, aş menţiona prezenţa laBucureşti, în ediţiile anterioare, a unor marianimatori ai lumii, precum Bill Plympton,John Dilworth sau Juan Pablo Zaramella,prezenţa în juriul din 2011 a unor personali‑tăţi precum englezul Phill Mulloy, portughe‑za Regina Pessoa, italianul Simone Massi(revenit în 2012 cu un film inclus în palma‑res!) sau olandezul Erik von Schaalk, toateaceste nume, doar câteva dintr‑o serie multmai amplă, fiind „argumente” în favoareainteresului internaţional major stârnit de m ‑anifestarea românească. Alt câştig de esenţăar fi câteva mari lungimetraje de animaţieincluse, de‑a lungul anilor, în programelebucureştene (de obicei în „galele de deschi‑dere” ale festivalului) şi amintesc, acum,

doar câteva dintre ele, superba comedieneagră Idiots and Angels de Bill Plympton,superbul film liric scris de Jacques Tati şiregizat de Sylvain Chomet, Iluzionistul, sauoriginala docu‑dramă animată Crulic – dru‑mul spre dincolo de Anca Damian. Festivaluls‑a gândit, cu emoţie şi recunoştinţă, şi lacâţiva dintre „meşterii” animaţiei româ‑neşti, programând retrospective ale unorau tori marcanţi, precum Radu Igazsag, IonTruică, Luminiţa Cazacu (care, din păcate,ne‑a părăsit în primăvara lui 2011), VictorAntonescu, Zeno Bogdănescu, Isabela Pe ‑tra şincu, sau asigurând proiecţii speciale aleunui autor român stabilit în Danemarca, Mi ‑hai Bădică, prezent, an de an, la „Anim’est”,devenit „prieten drag” al festivalului.Principalul „câştig de esenţă” al festivaluluirămâne însă descoperirea, an de an, a unornoi nume de realizatori care preiau şi ducmai departe „ştafeta” animaţiei româneşti.În această ordine de idei, cu îngăduinţa citi‑torului, voi aduce în discuţie şi un „exem‑plu subiectiv”: la trei din cele şapte ediţii alefestivalului, competiţia naţională a inclus şifilmuleţe ale fiului meu, Valeriu Căliman:gagul În apă se vede invers (inspirat de cunos‑cuta butadă „pe mal Maria mulge vaca, înapă se vede invers”), „pilula” Mesaje dinapropiere (povestea cu tâlc a unui naufragiatpe o insulă pustie) şi microeseul Moştenitor(ce se întâmplă după moartea morţii?).