CE ESTE ANXIETATEA GENERALIZATĂ ?

Definiţie | Simptome | Diagnostic | Cauze | Tratament | Evoluţie

I. Definiţie

Este normal ca uneori să fim anxioşi sau îngrijoraţi. Tuturor ni se întâmplă asta. De fapt, un nivel

moderat de anxietate poate fi chiar benefic. Anxietatea ne ajută să răspundem în mod

corespunzător pericolelor reale şi ne poate motiva să avem o performanţă mai bună la locul de

muncă sau acasă.

Dar, dacă ajungem să fim foarte anxioşi fără un motiv anume şi dacă grijile ne copleşesc atât de

mult încât nu le mai putem controla şi ne afectează serios viaţa, este foarte probabil să avem

anxietate generalizată. Anxietatea generalizată presupune un nivel foarte crescut al anxietăţii şi

griji excesive, mult peste ceea ce este considerat a fi normal în situaţiile respective.

Se consideră că anxietatea generalizată stă la baza celorlalte tulburări de anxietate pentru că

trăsăturile de bază ale acesteia reprezintă procesele fundamentale ale tuturor tulburărilor

emoţionale.

II. Simptome

Semnele şi simptomele anxietăţii generalizate pot varia în combinaţie şi severitate. 

Simptomele GAD includ:

Agitaţie şi nerăbdare

Senzaţia de nod în gât

Oboseală, stare de slăbiciune

Dificultăţi în concentrare, senzaţia de „cap gol” sau de „vid mintal”

Stare de nervozitate sau iritabilitate

Tensiune musculară sau stare de încordare

Tulburări de somn (dificultăţi în a adormi, trezit în mijlocul nopţii, trezit devreme dimineaţa,

somn excesiv) sau somn neodihnitor

Preocupare exagerată pentru lucruri cotidiene, obişnuite sau pentru subiecte minore

Intensitatea anxietăţii resimţite variază dar chiar şi atunci când este mai puţin gravă, senzaţia de

anxietate nu dispare niciodată complet. Îngrijorările şi anxietatea pot fi în legătură cu mai multe

sau chiar cu toate aspectele vieţii unei persoane. De exemplu, am putea fi foarte îngrijoraţi de

siguranţa personală şi a celor dragi sau putem avea un sentiment general că ceva rău este pe cale

să se întâmple, chiar dacă situaţiile respective nu presupun nici un pericol real. 

Prevalenţa în populaţia generală este de aproximativ 6%, cu un raport de 3 la 2 în favoarea

femeilor.

Debutul acestei tulburări de tip anxios are loc destul de timpuriu dar semnele şi simptomele se

dezvoltă mai lent decât în cazul altor tulburări de anxietate. Există şi posibilitatea ca tulburarea să

apară mai târziu în cursul vieţii, în special după trăirea unor evenimente negative.

 III. Diagnostic

Procesul de evaluare şi stabilire a diagnosticului este unul complex şi nu poate fi realizat decât de

către un specialist (psihoterapeut sau psihiatru). 

Scurt spus un diagnostic de anxietate generalizată este pus atunci când o persoană trăieşte timp

de cel puţin 6 luni o stare de îngrijorare sau preocupare excesivă pentru diverse lucruri sau aspecte

ale vieţii sale: muncă, şcoală, familie, stare financiară, sănătate etc. Anxietatea şi îngrijorarea nu

pot fi controlate şi cauzează un distres semnificativ în viaţa persoanei. 

Îngrijorările nu se referă numai la unul din următoarele aspecte: îngrijorări de a nu avea un atac pe

panică, teama de a nu fi umilit în public, de a nu fi contaminat, sau de a fi departe de casă sau de

rudele apropiate, de a nu lua în greutate, de a nu avea o boală gravă, sau îngrijorări legate de o

traumă. 

În aproximativ 85% din cazuri anxietatea generalizată nu apare singură ci este însoţită şi de alte

probleme dintre care cele mai frecvente sunt: depresia, alte tulburări de anxietate, abuzul de

substanţe, probleme digestive etc.

IV. Cauze

La fel ca şi în cazul altor probleme de sănătate mentală, şi în cazul anxietăţii generalizate există o

combinaţie de factori care contribuie la apariţia şi menţinerea ei: factori psihosociali, genetici şi

biologici.

Genetici. Tendinţa de a dezvolta anxietate generalizată poate fi transmisă în familie. Se consideră

că aportul factorilor genetici este de aproximativ 30%.

Biochimia creierului. Anxietatea generalizată a fost asociată cu nivele anormale ale unor

neurotransmiţători din creier. Neurotransmiţătorii sunt mesageri chimici care ajută la transmiterea

informaţiei între celulele creierului. Atunci când cantitatea de neurotransmiţători

(norepinefrină, serotonină) nu este bine echilibrată, mesajele nu pot fi transmise în mod

corespunzător şi pot apărea reacţiile specifice anxietăţii.

Factori de mediu. Evenimentele traumatice şi/sau stresante cum ar fi abuzuri, moartea cuiva

apropiat, divorţ, boală fizică gravă, schimbarea şcolii sau a locului de muncă, pot duce la apariţia

anxietăţii generalizate. De asemenea anxietatea generalizată se poate agrava în perioadele de

stres.

Consumul de substanţe adictive, cum ar fi alcoolul, cafeina sau nicotina, pot şi ele înrăutăţi starea

de anxietate.

V. Tratament

Principalele două forme de tratament pentru anxietatea generalizată sunt medicaţia şi

psihoterapia; ele pot fi aplicate individual sau în combinaţie.

1. Medicaţie.

Medicamentele prescrise în tulburările de anxietate au, ca orice medicament, avantaje şi

dezavantaje, indicaţii şi contraindicaţii. Doar un medic (psihiatru) poate recomanda folosirea lor, iar

oprirea bruscă a tratamentului, fără înştiinţarea medicului, nu este recomandată. În funcţie de

nevoile dumneavoastră personale, medicul psihiatru vă va recomanda cel mai potrivit tratament. 

Există mai multe tipuri de medicamente care pot fi utilizate pentru reducerea simptomelor

anxietăţii generalizate:

Anxiolitice. Benzodiazepinele sunt sedative care au avantajul de a reduce anxietatea foarte rapid,

în aproximativ 30-90 minute. Dezavantajul este că luate mai mult de câteva săptămâni, crează

dependenţă. Tocmai de aceea ele sunt prescrise doar pentru perioade scurte de timp, pentru a

trece mai uşor peste anumite probleme dificile. Cele mai cunoscute tipuri sunt alprazolam (Xanax),

diazepam, bromazepam (Lexotanil), medazepam (Rudotel) şi clordiazepoxid (Napoton). Dintre

posibilele efecte secundare ale acestui tip de medicamente enumerăm oboseala, somnolenţa,

ameţeala, ataxie, cefalee, probleme de vedere,insomnie, tremor, modificări de greutate, tulburări

de memorie/amnezie, tulburări de coordonare, slăbiciune musculară, modificări ale libidoului,

neregularităţi ale ciclului menstrual, incontinenţă, retenţie de urină si afectarea funcţiei hepatice. 

De evitat asocierea cu alcool, barbiturice, narcotice, alte deprimante centrale, antiepileptice, IMAO

şi fenotiazine şi întreruperea bruscă a tratamentului (administrarea trebuie redusă treptat). 

Buspirona hidroclorică (Buspar, Stresigal, Spitomin) este un nou anxiolitic care nu este corelat

chimic sau farmaceutic cu benzodiazepinele sau alţi agenţi psihotropici cunoscuţi. Spre deosebire

de benzodiazepine şi alţi agenţi anxiolitici, buspirona ameliorează anxietatea fără a produce efecte

sedative, relaxare musculară, sau fără a compromite acuitatea mentală. Chiar dacă durează puţin

mai mult (câteva săptămâni) până să aibă efect asupra anxietăţii, acest medicament are avantajul

de a nu crea dependenţă.

Antidepresive. Cu toate că indicaţia principală a antidepresivelor este tratamentul depresiei, aceste

substanţe şi-au dovedit utilitatea şi in tratarea tulburărilor de anxietate, inclusiv anxietatea

generalizată. Există mai multe tipuri de antidepresive, dintre acestea cele mai indicate fiind

antidepresivele tetraciclice şi Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) - Fluoxetina(Prozac),

Fluvoxamina(Fevarin), Sertralina(Zoloft), Paroxetina(Seroxat), Citalopram(Cipramil),

Escitalopram(Cipralex).

2. Psihoterapia.

Cea mai utilizată formă de psihoterapie pentru anxietatea generalizată este TCC. Premisa de bază a

acestei forme de psihoterapie este că propriile noastre gânduri – nu alte persoane sau situaţii –

determină felul în care reacţionăm şi ne comportăm. În cazul anxietăţii generalizate psihoterapia

este axată pe cele două elemente centrale ale acestei tulburări: îngrijorarea excesivă şi

necontrolată şi starea de supra-activare neurofiziologică. Principalele tehnici de intervenţie sunt

restructurarea cognitivă, relaxarea şi expunerea.

VI. Prognoza şi evoluţia bolii

Evoluţia anxietăţii generalizate deprinde de severitatea simptomelor, cauzele specifice şi

capacitatea fiecărei persoane de a controla sau acţiona asupra cauzelor specifice. Majoritatea

indivizilor cu acest gen de anxietate relatează că s-au simţit anxioşi, nervoşi şi îngrijoraţi toată

viaţa, de când se ştiu ei. Evoluţia este cronică dar fluctuantă şi se înrăutăţeşte adesea în cursul

perioadelor de stres. Terapia cognitiv-comportamentală este cea mai eficientă formă de tratament -

majoritatea pacienţilor obţin o reducere a simptomatologiei dar cu toate acestea doar 50% dintre

cei trataţi reuşesc să scape în mare parte de probleme. Tocmai de aceea cercetările în acest

domeniu sunt intense şi se caută noi modalităţi specifice de tratament.