“Ce suflet trist” de Mihai Eminescu

Proiect realizat de eleva cl.a-12

Savenco Ecaterina

CUPRINS

-Poezia-Prozodie

-Teme si motive-Figuri de stil

-Raportarea la titlu-Raportarea la alte opere

-Parerea personala

Ce suflet trist mi-au daruitParintii din parinti, 

De-au incaput numai in elAtatea suferinti?

Ce suflet trist si far' de rostSi din ce lut inert, 

Ca dup-atatea amagiriMai spera in desert?

Cum nu se simte blestematDe-a duce-n veci nevoi?

O, valuri ale sfintei mari, Luati-ma cu voi! 

Prozodie:

Structura textului: 3 strofeTipul strofei: Catren

Rima: raraVersul: clasic

Ritmul: Iambic Masura: 1 si 3 vers- 8 silabe;

2 si 4-6 silabe;

Teme si motive:

Tema: Tristetea

Motive: Suferinta,marea,

desertul,chinul,

vesnicia

Figuri de stil:

Repetitia- “Parintii din parinti”

Metafora hiperbolizata-” au incaput in el /Atatea suferinti?”

Epitet- “lut inert”Hiperbola- “De-a duce-n veci nevoi?”Personificare “O, valuri ale sfintei mari”

Raportarea la titlu:

Titlul “ce suflet trist…” corespunde primelor versuri din prima si a 3 versuri, si de fapt remarca tema si ideia principala a poezie pe care Eminescu tine sa o evindetieza, ca el este este posesorul unui suflet trist incepind chiar de la stramosi

Raportatea la alte opere

Paralela cu alte opere:

Savenco Ecaterina

Parerea personala

Poezia “Ce suflet trist” reprezinta pentru mine o mostenite inevitabila si nediscutabila care se prabuseste peste prototipurile firelor eminesciene. Aceasta mostenire bineinteles este tristetea care devine o stare cronica, un fundal pentru desfasurarea restului vietii. Prin prisma tristetei se privesc si bucuriile, si necazurile, ea ne serveste ca punct de devamare a sentimentelor, prin care trec doar cele mai adevarate , pure si demne simtaminte.

Va multumesc de atentie!