Cercetri privind posibilitcile de depistare i prognoz a ...webbut.unitbv.ro/teze/rezumate/2010/rom/Galbeaza_ManeaIoanAndrei.pdf · ministerul educabiei, cercetr ii, tineretului ^i

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII,TINERETULUI ŞI SPORTULUI

UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOVFacultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere

Ing. Ioan Andrei GĂLBEAZĂ căs. MANEA

Cercetări privind posibilităţile de depistare şi prognoză ainsectelor dăunătoare bradului în Masivul Postăvarul

Researches concerning the possibility of tracking and prognosisfor pest insects of silver fir in Postăvarul Mountain

Rezumatul tezei de doctoratSummary of PhD Thesis

Conducător stiinţific:Prof. univ. dr. ing. Dieter Carol SIMON

BRAŞOV2010

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUIUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525RECTORAT

Către............................................................................................................................................................................................

Vă aducem la cunoştinţă că în ziua de luni, 15.11.2010 ora 1300 în sala S.I.2, la Facultatea deSilvicultură şi Exploatări Forestiere, va avea loc susţinerea publică a tezei de doctorat intitulată:CERCETĂRI PRIVIND POSIBILITĂŢILE DE DEPISTARE ŞI PROGNOZĂ AINSECTELOR DĂUNĂTOARE BRADULUI ÎN MASIVUL POSTĂVARUL, elaborată dedoctorandul ing. GĂLBEAZĂ I. Ioan Andrei căs. MANEA, în vederea obţinerii titlului ştiinţific dedoctor, în domeniul fundamental ştiinţe Agricole şi Silvice, domeniul Silvicultură.

Componenţa COMISIEI DE DOCTORATnumită prin

Ordinul Rectorului Universităţii “Transilvania“ din BraşovNr. 4183 din 10. 09. 2010

PREŞEDINTE: - Prof. univ. dr. ing. Gheorghe SPÂRCHEZPRODECAN al Facultății de Silvicultură şi Exploatări Forestiere,Universitatea “Transilvania” din Braşov

CONDUCĂTORŞTIINŢIFIC: - Prof. univ. dr. ing. Dieter Carol SIMON

Universitatea “Transilvania” din Braşov

REFERENTI: - Cercet. şt. gr. I, dr. ing. Romică TOMESCUI.C.A.S. Bucureşti- Cercet. şt. gr. I, dr. ing. Vasile MIHALCIUCI.C.A.S. Braşov- Cercet. şt. gr. I, dr. ing. Constantin CIORNEII.C.A.S. Bacău

Aprecierile şi observaţiile dumeavoastră asupra conţinutului tezei vă rugăm să le transmiteţi, întimp util, pe adresa: Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere din Braşov, Str. ȘirulBeethoven, nr. 1, 500123, Braşov, sau la Fax: 0268 475 705,

E-mail: [email protected]; [email protected]

Cuprins

1

CUPRINSpag.

rez./teză

1. INTRODUCERE .................................................................................................. 7/72. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR PRIVIND SPECIILEIDENTIFICATE ....................................................................................................... 10/12

2.1. Generalităţi ...................................................................................................... 10/122.2. Specii de Scolytinae identificate ..................................................................... 10/14

2.2.1. Pityokteines curvidens ........................................................................................... 10/142.2.2. Ips typographus ..................................................................................................... 12/192.2.3. Pityogenes chalcographus .................................................................................... 13/242.2.4. Trypodendron lineatum ........................................................................................ 14/29

2.3. Alte insecte identificate ................................................................................... 15/342.3.1. Lymantria monacha .............................................................................................. 15/342.3.2. Semasia rufimitrana .............................................................................................. 16/37

2.4. Depistarea, înmulţirea, prevenirea şi combaterea principalelor insectede tulpină la răşinoase .............................................................................................. 41

2.4.1. Depistarea şi înmulţirea gândacilor de scoarţă ................................................. 412.4.2. Prevenirea şi combaterea gândacilor de scoarţă ............................................... 43

2.5. Utilizarea feromonilor sintetici în depistarea şi prognoza dăunătorilordin arboretele de răşinoase ...................................................................................... 16/53

2.5.1. Acţiunea substanţelor chimice responsabile în colonizarea arborelui ............ 532.5.2. Biosinteza feromonilor agregativi ai gândacilor de scoarţă ............................. 552.5.3. Feromoni sintetici ................................................................................................. 16/57

3. SCOPUL, OBIECTIVELE, LOCUL, MATERIALUL ŞI METODE DECERCETARE............................................................................................................. 17/58

3.1. Scopul şi obiectivele cercetărilor ................................................................... 17/583.2. Locul cercetărilor ............................................................................................ 17/58

3.2.1. Elemente de identificare ale unităţii de bază ..................................................... 603.2.2. Vecinătăţi, limite, hotare ..................................................................................... 613.2.3. Trupuri de pădure (bazinete) componente ........................................................ 613.2.4. Elemente privind cadrul natural ........................................................................ 62

3.2.4.1. Geologie ........................................................................................................... 623.2.4.2. Geomorfologie ................................................................................................. 633.2.4.3. Hidrologie ........................................................................................................ 643.2.4.4. Climatologie ..................................................................................................... 64

3.2.4.4.1. Aspecte generale ...................................................................................................... 643.2.4.4.2. Regimul termic ........................................................................................................ 643.2.4.4.3. Regimul pluviometric .............................................................................................. 663.2.4.4.4. Regimul eolian ........................................................................................................ 673.2.4.4.5. Indicatori sintetici ai datelor climatice .................................................................... 69

3.2.4.5. Soluri .......................................................................................................................... 743.2.4.6. Tipuri de staţiune ...................................................................................................... 753.2.4.7. Tipuri de pădure ............................................................................................... 76

3.3. Materialul şi metode de cercetare .................................................................. 18/773.3.1 . Materialul şi metoda de cercetare în cazul gândacilor de scoarţă .................. 18/773.3.2. Materialul şi metode de cercetare în cazul defoliatorului Lymantria

monacha şi Semasia rufimitrana .......................................................................................... 27/88

Cuprins

2

3.4. Prelucrarea statistică a datelor ...................................................................... 28/91

4. REZULTATELE CERCETĂRILOR ................................................................. 30/934.1. Rezultatele cercetărilor privind gândacii de scoarţă ................................... 30/93

4.1.1. Diagrama zborului şi distribuţia din anul 2008 în suprafaţa experimentalăCrucuru ................................................................................................................................. 30/93

4.1.1.1. În cazul speciei Pityokteines curvidens ............................................................ 30/934.1.1.2. În cazul speciei Trypodendron lineatum .......................................................... 974.1.1.3. În cazul speciei Ips typographus ...................................................................... 100

4.1.2. Diagrama zborului şi distribuţia capturilor din anul 2008 în suprafaţaexperimentală Iepure ........................................................................................................... 105

4.1.2.1. În cazul speciei Pityokteines curvidens ............................................................ 1054.1.2.2. În cazul speciei Pityogenes chalcographus ...................................................... 1094.1.2.3. În cazul speciei Ips typographus ...................................................................... 1134.1.2.4. Variaţia sex – ratio din anul 2008 în suprafaţa experimentală Crucuru ........... 33/1194.1.2.5. Variaţia sex – ratio din anul 2008 în suprafaţa experimentală Iepure .............. 1224.1.2.6. Elementele morfometrice ale gândacilor în 2008 ........................................... 34/1244.1.2.7. Rezultate referitoare la elementele morfometrice ale atacului, calculate

pentru arborii cursă ................................................................................................................ 1284.1.3. Diagrama zborului şi distribuţia capturilor din anul 2009 în suprafaţa

experimentală Crucuru ....................................................................................................... 35/1284.1.3.1. În cazul speciei Pityokteines curvidens ............................................................ 36/1304.1.3.2. În cazul speciei Trypodendron lineatum .......................................................... 1324.1.3.3. În cazul speciei Pityogenes chalcographus ...................................................... 1354.1.3.4. În cazul speciei Ips typographus ...................................................................... 137

4.1.4. Diagrama zborului şi distribuţia capturilor din anul 2009 în suprafaţaexperimentală Iepure ........................................................................................................... 140

4.1.4.1. În cazul speciei Pityokteines curvidens ............................................................ 1414.1.4.2. În cazul speciei Trypodendron lineatum .......................................................... 1434.1.4.3. În cazul speciei Pityogenes chalcographus ...................................................... 1464.1.4.4. În cazul speciei Ips typographus ...................................................................... 148

4.1.5. Rezultatele cercetărilor privind eficienţa nadelor feromonale testate,variatia sex – ratio şi elementele morfometrice ale adulţilor ........................................... 38/150

4.1.5.1. În cazul speciei Pityokteines curvidens în experimentul Crucuru .................... 38/1504.1.5.2. În cazul speciei Trypodendron lineatum în experimentul Crucuru ................. 39/1524.1.5.3. În cazul speciei Pityokteines curvidens în experimentul Iepure ...................... 1544.1.5.4. În cazul speciei Trypodendron lineatum în experimentul Iepure .................... 1564.1.5.5. Ponderea de participare a femelelor în capturi ................................................. 1584.1.5.6. Variaţia sex – ratio din anul 2009 în suprafaţa experimentală Crucuru............ 40/1594.1.5.7. Variaţia sex – ratio din anul 2009 în suprafaţa experimentală Iepure .............. 1634.1.5.8. Elementele morfometrice ale gândacilor în 2009 ........................................... 41/166

4.1.6. Rezultate referitoare la elementele morfometrice ale atacului calculate laarborii-cursă ......................................................................................................................... 43/172

4.1.7. Dinamica diurnă, sex – ratio şi elementele morfometrice la speciile Ipstypographus şi Pityokteines curvidens în anul 2010 ............................................................ 44/177

4.1.7.1 Dinamica diurnă ................................................................................................ 45/1784.1.7.1.1. În cazul speciei Ips typographus pe expoziţie E – SE ............................................. 45/1784.1.7.1.2. În cazul speciei Ips typographus pe expoziţie V – NV .......................................... 47/1804.1.7.1.3. În cazul speciei Pityokteines curvidens pe expoziţie E – SE .................................. 1844.1.7.1.4. În cazul speciei Pityokteines curvidens pe expoziţie V – NV ................................. 187

4.1.7.2. Variaţia sex-ratio .............................................................................................. 1904.1.7.2.1. În cazul speciei Ips typographus pe expoziţie E – SE ............................................. 190

Cuprins

3

4.1.7.2.2. În cazul speciei Pityokteines curvidens pe expoziţie E – SE .................................. 191 4.1.7.2.3. În cazul speciei Ips typographus pe expoziţie V – NV ........................................... 193

4.1.7.2.4. În cazul speciei Pityokteines curvidens pe expoziţie V – NV ................................. 1944.1.7.3. Lungimea medie a gândacilor .......................................................................... 195

4.1.7.3.1. În cazul speciei Ips typographus pe expoziţie E – SE ............................................. 196 4.1.7.3.2. În cazul speciei Pityokteines curvidens pe expoziţie E – SE .................................. 196

4.1.7.3.3. În cazul speciei Ips typographus pe expoziţie V – NV .......................................... 196 4.1.7.3.4. În cazul speciei Pityokteines curvidens pe expoziţie V – NV ................................. 197

4.1.8. Alte specii capturate în intervalul 9 – 14 iunie 2010 ......................................... 1974.1.8.1. Capturi la curse amorsate cu Atratyp PLUS pe expoziţie E – SE .................... 1974.1.8.2. Capturi la curse amorsate cu Atracurv pe expoziţie E – SE ............................. 1984.1.8.3. Capturi la curse amorsate cu Atratyp PLUS pe expoziţie V – NV .................. 1984.1.8.4. Capturi la curse amorsate cu Atracurv pe expoziţie V – NV ........................... 199

4.2. Rezultatele cercetărilor privind defoliatorii Lymantria monacha şiSemasia rufimitrana ................................................................................................... 50/200

4.2.1. În cazul speciei Lymatria monacha ..................................................................... 50/2004.2.2. În cazul speciei Semasia rufimitrana ................................................................... 52/208

5. CONCLUZII, CONTRIBUŢII PERSONALE ŞI RECOMANDĂRIPRACTICE ................................................................................................................ 53/209

5.1 Concluzii ........................................................................................................... 53/2095.1.1. Concluzii privind rezultatele cercetărilor în cazul gândacilor de scoarţă … 53/209

5.1.1.1. Dinamica zborului şi distribuţia capturilor ...................................................... 53/2095.1.1.1.1. În cazul speciei Pityokteines curvidens ................................................................... 53/2095.1.1.1.2. În cazul speciei Trypodendron lineatum ................................................................. 54/2105.1.1.1.3. În cazul speciei Ips typographus ............................................................................. 55/2115.1.1.1.4. În cazul speciei Pityogenes chalcographus ............................................................. 56/212

5.1.1.2. Concluzii privind eficienţa nadelor feromonale testate, variaţia sex-ratio şielementele morfometrice ale adulţilor ................................................................................... 57/213

5.1.1.2.1. Eficienţa nadelor feromonale .................................................................................. 57/2135.1.1.2.2. Variaţia sex-ratio ..................................................................................................... 57/2135.1.1.2.3. Elementele morfometrice ale adulţilor .................................................................... 59/215

5.1.1.3. Elementele morfometrice ale atacului calculate la arborii-cursă ..................... 59/2155.1.1.4. Dinamica diurnă şi variaţia sex – ratio la Ips typographus şi Pityokteines

curvidens ................................................................................................................................ 61/2175.1.1.4.1. În cazul speciei Ips typographus.............................................................................. 61/2175.1.1.4.2. În cazul speciei Pityokteines curvidens.................................................................... 62/218

5.1.2. Concluzii privind rezultatele cercetărilor în cazul defoliatorilor Lymantriamonacha şi Semasia rufimitrana .......................................................................................... 63/219

5.2. Contribuţii personale ...................................................................................... 64/2205.3. Recomandări practice ..................................................................................... 221

ANEXA I - Temperatura înregistrată de senzori .................................................. 223

ANEXA II - Umiditatea înregistrată de senzori ..................................................... 224

BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................... 66/225

ABSTRACT ............................................................................................................... 69/236

Cuprins

4

CONTENTS page

abs./thesis

1. INTRODUCTION ................................................................................................. 7/7

2. PRESENT STATE OF KNOWLEDGE REGARDING THE IDENTIFIEDSPECIES .................................................................................................................... 10/12 2.1. Preliminaries .................................................................................................... 10/12 2.2. Species of Scolytinae identified ....................................................................... 10/14 2.2.1. Pityokteines curvidens ........................................................................................... 10/14 2.2.2. Ips typographus ..................................................................................................... 12/19 2.2.3. Pityogenes chalcographus ..................................................................................... 13/24 2.2.4. Trypodendron lineatum ......................................................................................... 14/29 2.3. Other insects identified ................................................................................... 15/34 2.3.1. Lymantria monacha .............................................................................................. 15/34 2.3.2. Semasia rufimitrana .............................................................................................. 16/37 2.4. Detection, reproduction, prevention and control of main bark beetles ..... 41 2.4.1. Detection and reproduction of bark beetles ....................................................... 41 2.4.2. Prevention and control of bark beetles ............................................................... 43 2.5. Using synthetic pheromones in detection and forecast of the coniferousstands pests ................................................................................................................ 16/53 2.5.1. The action of chemicals responsible with tree colonization .............................. 53

2.5.2. Aggregative biosynthesis of bark beetles pheromones ...................................... 55 2.5.3. Synthetic pheromones .......................................................................................... 16/57

3. PURPOSE, OBJECTIVES, LOCATION, MATERIAL AND METHODSOF RESEARCH......................................................................................................... 17/58 3.1. Purpose and objectives of the research ......................................................... 17/58 3.2. Research areas ................................................................................................. 17/58

3.2.1. Identification of the base unit .............................................................................. 60 3.2.2. Environs, limits, boundaries ................................................................................ 61

3.2.3. Components of forest bodies (basins) ................................................................. 61 3.2.4. Forest Management .............................................................................................. 62 3.2.4.1. Geologydg ........................................................................................................ 62 3.2.4.2. Geomorphology ................................................................................................ 63 3.2.4.3. Hydrology ......................................................................................................... 64 3.2.4.4. Climatology ...................................................................................................... 64 3.2.4.4.1. General aspects ........................................................................................................ 64 3.2.4.4.2. Thermal regime ........................................................................................................ 64 3.2.4.4.3. Rainfalls ................................................................................................................... 66 3.2.4.4.4. Wind regime ............................................................................................................ 67 3.2.4.4.5. Summary indicators of climate data ........................................................................ 69 3.2.4.5. Soils .................................................................................................................. 74 3.2.4.6. Station types ..................................................................................................... 75 3.2.4.7. Forest types ....................................................................................................... 76 3.3. Materials and methods ................................................................................... 18/77 3.3.1. Materials and methods regarding the bark beetles ........................................... 18/77 3.3.2. Materials and methods regarding Lymantria monacha and Semasiarufimitrana ............................................................................................................................. 27/88

Cuprins

5

3.4. Statistical data processing .............................................................................. 28/91

4. RESEARCH RESULTS ....................................................................................... 30/93 4.1. Results regarding bark beetles ....................................................................... 30/93 4.1.1. Diagram flight and captures distribution in 2008 in Crucuru experimentalarea ........................................................................................................................................ 30/93 4.1.1.1. Pityokteines curvidens ...................................................................................... 30/93 4.1.1.2. Trypodendron lineatum .................................................................................... 97 4.1.1.3. Ips typographus ................................................................................................ 100 4.1.2. Diagram flight and captures distribution in 2008 in Iepure experimentalarea ........................................................................................................................................ 105 4.1.2.1. Pityokteines curvidens ...................................................................................... 105 4.1.2.2. Pityogenes chalcographus ................................................................................ 109 4.1.2.3. Ips typographus ................................................................................................ 113 4.1.2.4. Sex – ratio variation in 2008 in Crucuru experimental area ............................. 33/119 4.1.2.5. Sex – ratio variation in 2008 in Iepure experimental area ............................... 122 4.1.2.6. Morphometric elements of the bark beetles in 2008 ........................................ 34/124 4.1.2.7. Results regarding morphometric elements of the atac Morphometric resultson the elements of the attack, calculated for trap-trees in 2008 ............................................. 128 4.1.3. Flight diagram and captures distribution in 2009 in Crucuru experimentalarea ........................................................................................................................................ 35/128 4.1.3.1. Pityokteines curvidens ...................................................................................... 36/130 4.1.3.2.Trypodendron lineatum ..................................................................................... 132 4.1.3.3. Pityogenes chalcographus ................................................................................ 135 4.1.3.4. Ips typographus ................................................................................................ 137 4.1.4. Flight diagram and captures distribution in 2009 in Iepure experimentalarea ........................................................................................................................................ 140 4.1.4.1. Pityokteines curvidens ...................................................................................... 141 4.1.4.2. Trypodendron lineatum .................................................................................... 143 4.1.4.3. Pityogenes chalcographus ................................................................................ 146 4.1.4.4. Ips typographus ................................................................................................ 148 4.1.5. Research results regarding the efficiency of the pheromone lures tested, sex– ratio variation and morphmetric elements of the adults ............................................... 38/150 4.1.5.1. Pityokteines curvidens in Crucuru experimental area ...................................... 38/150 4.1.5.2. Trypodendron lineatum in Crucuru experimental area .................................... 39/152 4.1.5.3. Pityokteines curvidens in Iepure experimental area ......................................... 154 4.1.5.4. Trypodendron lineatum in Iepure experimental area ....................................... 156 4.1.5.5. Percentage of female presence in captures ....................................................... 158

4.1.5.6. Sex – ratio variation in Crucuru experimental area in 2009 ............................. 40/159 4.1.5.7. Sex – ratio variation in Iepure experimental area in 2009 ............................... 163 4.1.5.8. Morphometric elements of the bark beetles in 2009 ........................................ 41/166 4.1.6. Research results regarding the morphmetric elements of the attackcalculated on trap-trees ........................................................................................................ 43/172 4.1.7. Diurnal dynamics, sex – ratio and morphometric elements ofIps typographus and Pityokteines curvidens in 2010 .......................................................... 44/177 4.1.7.1 Diurnal dynamics .............................................................................................. 45/178

4.1.7.1.1. Ips typographus on E – SE exposition ..................................................................... 45/178 4.1.7.1.2. Ips typographus on V – NV exposition ................................................................... 47/180 4.1.7.1.3. Pityokteines curvidens on E – SE exposition .......................................................... 184 4.1.7.1.4. Pityokteines curvidens on V – NV exposition ......................................................... 187 4.1.7.2. Sex-ratio variation ............................................................................................ 190 4.1.7.2.1. Ips typographus on E – SE exposition ..................................................................... 190

Cuprins

6

4.1.7.2.2. Pityokteines curvidens on E – SE exposition .......................................................... 191 4.1.7.2.3. Ips typographus on V – NV exposition ................................................................... 193 4.1.7.2.4. Pityokteines curvidens on V – NV exposition ......................................................... 194 4.1.7.3. Average length of the bark beetles ................................................................... 195 4.1.7.3.1. Ips typographus on E – SE exposition ...................................................................... 196 4.1.7.3.2. Pityokteines curvidens on E – SE exposition .......................................................... 196 4.1.7.3.3. Ips typographus on V – NV exposition ................................................................... 196 4.1.7.3.4. Pityokteines curvidens on V – NV exposition ......................................................... 197 4.1.8. Other species captured within 9 – 14.06.2010 .................................................. 197 4.1.8.1. Captures of traps baited with Atratyp PLUS on E – SE exposition ................. 197 4.1.8.2. Captures of traps baited with Atracurv on E – SE exposition .......................... 198 4.1.8.3. Captures of traps baited with Atratyp PLUS on V – NV exposition ............... 198 4.1.8.4. Captures of traps baited with Atracurv on V – NV exposition ........................ 199

4.2. Research results regarding Lymantria monacha and Semasia rufimitrana. 50/200 4.2.1. Lymatria monacha ................................................................................................ 50/200 4.2.2. Semasia rufimitrana ............................................................................................. 52/208

5. CONCLUSIONS, ORIGINAL CONTRIBUTIONS AND PRACTICALRECOMMENDATIONS .......................................................................................... 53/209 5.1 Conclusions ....................................................................................................... 53/209 5.1.1. Conclusions regarding research results for bark beetles .................................. 53/209 5.1.1.1. Flight dinamics and captures distribution ........................................................ 53/209 5.1.1.1.1. Pityokteines curvidens ............................................................................................. 53/209

5.1.1.1.2. Trypodendron lineatum ........................................................................................... 54/210 5.1.1.1.3. Ips typographus ....................................................................................................... 55/211 5.1.1.1.4. Pityogenes chalcographus ....................................................................................... 56/212 5.1.1.2. Conclusion regarding the efficiency of pheromone lures, sex-ratio variationand morphometric elements of the adults ............................................................................... 57/213 5.1.1.2.1. Efficiency of pheromone lures ................................................................................ 57/213 5.1.1.2.2. Sex-ratio variation ................................................................................................... 57/213 5.1.1.2.3. Morphometric elements of the bark beetles ............................................................ 59/215 5.1.1.3. Morphmetric elements of the attack calculated on trap-trees ........................... 59/215 5.1.1.4. Diurnal dynamics and sex-ratio for Ips typographus and Pityokteinescurvidens ................................................................................................................................ 61/217 5.1.1.4.1. Ips typographus ....................................................................................................... 61/217 5.1.1.4.2. Pityokteines curvidens ............................................................................................. 62/218 5.1.2. Conclusions regarding research results for Lymantria monacha şi Semasiarufimitrana ............................................................................................................................. 63/219 5.2. Original contribution ...................................................................................... 64/220 5.3. Practical recommendations ............................................................................ 221

ANEXA I - Temperature recorded by sensors ....................................................... 223

ANEXA II - Humidity recorded by sensors ............................................................ 224

REFERENCES .......................................................................................................... 66/225

ABSTRACT ............................................................................................................... 69/236

Introducere

7

1. INTRODUCEREÎn România, bradul (Abies alba Mill.) este întâlnit în Carpaţii Orientali prepoderent pe

expoziţii estice între 400 şi 1200 m altitudine şi în Carpaţii de Curbură în amestecuri de răşinoase cu

fag sau arborete pure (Şofletea & Curtu, 2001). Bradul este întâlnit, de regulă, în amestec cu fag şi

molid, pe o suprafaţă de aproximativ 0,8 milioane hectare. Este considerată cea mai productivă

specie de răşinoase din România (Barbu & Barbu, 2005). În ţara noastră ocupă aproximativ 315 mii

ha reprezentând 5% din suprafaţa împădurită (Şofletea & Curtu, 2001). Volumul pe picior se

estimează a fi de 100 milioane m3, fiind a doua cea mai importantă specie de conifere din ţară după

molid (Barbu & Barbu, 2005). Despre o restrângere a arealului bradului se vorbeşte încă de la 1600

în regiunea Saxonia (Germania). Borrgreve (1892) estima că arealul bradului s-a redus cu 60 – 70 %.

Se apreciază că numai în acest secol bradul a dispărut de pe încă 50% din areal (Mayer, 1980).

Situaţia s-a dezvoltat cu precădere după 1980 (Barbu, 1991, 1994, 1997), când pagubele prin uscare

au apărut în arboretele pure din estul Carpaţilor poziţionate pe luvosoluri şi versanţi expuşi ploilor

acide.

De asemenea, în sud – vestul României (Banat) au fost raportate pagube importante la

arborete instalate pe soluri rendzinice. Uscări pe picior au fost semnalate şi în alte regiuni ale ţării,

sudul Carpaţilor de Curbură, respectiv Valea Prahovei, depresiunea Braşovului şi clina estică a

Carpaţilor, cu judeţele Neamţ, Bacău şi Vrancea (Barbu, 2005). Proporţia de arbori afectaţi de

defoliere raportată la o scară de la 0 la 4 a fost de 22,3 % în 1994 şi 14% în 2002. Arborii sănătoşi

fără defoliere corespund clasei 0, iar cei evident afectaţi corespund claselor 2 – 4.

La altitudini joase, cu precădere în estul şi sudul Carpaţilor, Viscum album L. devine din ce în

ce mai frecvent, producând pagube importante şi degradarea lemnului. Uscăciunea şi alternanţa

secetă - perioade umede sunt alţi factori care măresc sensibilitatea bradului, urmarea fiind declinul

fiziologic al acestei specii (Barbu, 2005). Astfel s-au înregistrat ani foarte secetoşi (cele mai puţine

precipitaţii fiind înregistrate între 1992 şi 1994), ierni foarte lungi urmate de primăveri foarte

călduroase şi secetoase (1995-1997), veri caniculare (august 1998) sau ani ploioşi (1991, 1997).

Restrângerea arealului bradului a avut la bază pe de o parte o serie de greşeli silviculturale

cum ar fi: tăierea rasă a pădurilor naturale şi plantarea monoculturilor de molid, aplicarea unor

tratamente de regenerare pe o perioadă scurtă care au defavorizat bradul şi vătămările produse de

vânat şi păşunat, care în unele zone din areal au dus la dispariţia bradului, iar pe de altă parte factorii

patologici specifici (Barbu, 1991). Datele din literatură (Şofletea & Curtu, 2001), apreciază faptul că

în ultimii ani, fenomenul uscării bradului s-a stopat, inclusiv în România.

Introducere

8

În cursul sezonului de vegetaţie se pot distinge trei perioade de zbor ale dăunătorilor:

- perioada de primăvară (aprilie - mai): zborul speciilor de Pityokteines, Cryphalus,

Pityophthorus, Trypodendron, Anthaxia şi Elateroides dermestoides L. În anul doi pot apărea şi

specii de cerambicide care zboară spre sfârşitul perioadei;

- perioada de vară (ultima decadă a lunii mai - iunie): continuă zborul speciilor de Anthaxia şi

El. dermestoides, zborul trombarului Pissodes piceae Ill, al cerambicidelor din genurile Tetropium,

Rhagium şi începutul zborului siricidelor din genurile Sirex şi Xeris;

- perioada de vară – toamnă (iulie - septembrie): zborul cerambicidelor din genul Monochamus,

al siricidului Urocerus gigas L., continuă zborul la Pissodes piceae şi la speciile de Anthaxia,

Trypodendron lineatum Oliv., Sirex juvencus L.

Adesea arborii uscaţi din arboret apar grupaţi câte 2 – 7 la un loc. La o analiză atentă constatăm

că aceştia se usucă progresiv, adesea de pe arborii uscaţi şi atacaţi de insecte în anii anteriori

populaţiile migrând pe arborii slabiţi fiziologic sau aparent sănătoşi din apropiere (Ceianu et al.,

1984).

Se cunoaşte că dinamica populaţiilor de dăunători este determinată de calitatea, cantitatea şi

accesibilitatea hranei. Acţiunea directă a factorilor independenţi de densitate (de exemplu factorii

climatici), au repercusiuni asupra răspândirii geografice a dăunătorilor, a duratei dezvoltării stadiilor,

a numărului de generaţii precum şi asupra comportamentului insectelor la alegerea arborelui gazdă.

Condiţiile meteorologice (secetă, îngheţuri, geruri, precipitaţii), influenţează gradul de rezistenţă al

arborilor şi determină creşteri numerice ale insectelor. Mediul microclimatic din ariile cercetate

influenţează atât procesele fiziologice şi biochimice ale arborelui cât şi comportamentul insectelor la

nivel de arbore şi arboret. Este cunoscut că temperaturile ridicate au o influenţă pozitivă asupra

dezvoltării şi ratei de supravieţuire a insectelor şi implicit asupra creşterii numerice a acestora. În

prezent scenariul încălzirii globale spune că până în anul 2100 temperatura medie va creşte în medie

cu 1,5 până la 6oC acest lucru fiind valabil mai ales pentru emisfera nordică. Astfel se presupune că

în Europa clima se va schimba într-un mod radical (Veit, 2009).

Perioadele de vegetaţie mai lungi şi mai calde permit apariţia unei generaţii în plus faţă de

dezvoltarea normală a gândacilor de scoarţă (Krehan & Steyrer, 2006, Engesser et al., 2008).

Devitalizarea bradului se accentuează în cazul în care peste simptomele de mai sus se

suprapune atacul defoliatorilor Semasia rufimitrana H.S şi Choristoneura murinana Hb. Arborii

defoliaţi devin ţinta atacului dăunătorilor de tulpină, atât de scoarţă (Pissodes sp., Pityokteines sp.,

Cryphalus sp.,), cât şi de lemn (Trypodendron sp., Hylecoetus sp., Sirex sp., etc.) care, prin acţiunea

lor, favorizează şi grăbesc procesul de uscare a bradului (Mihalciuc, 1994).

În aceste condiţii a devenit necesară realizarea unor cercetări şi asupra speciilor de insecte

dăunătoare care contribuie la uscarea bradului.

Introducere

9

Doresc să mulţumesc pe această cale tuturor celor care m-au îndrumat în efectuarea

cercetărilor şi în elaborarea prezentei teze:

- domnului prof. univ. dr. ing. Dieter Carol SIMON – conducător ştiinţific al lucrării de

doctorat – căruia îi datorez profunda mea recunoştinţă pentru tema de investigare propusă,

îndrumările şi sprijinul pe care mi le-a acordat cu bunăvoinţa caracteristică;

- doamnei şef lucrări dr. ing. Gabriela ISAIA care m-a încurajat pe parcursul desfăşurării

cercetărilor şi m-a ajutat cu literatură de specialitate, sfaturi utile, sugestii, disponibilitatea

permanentă, entuziasm şi prietenie transmise pe toată perioada cercetărilor;

- domnului dr. ing. Constantin CIORNEI, domnului dr. ing. Romică TOMESCU şi domnului

dr. ing. Vasile MIHALCIUC pentru atenţia cu care au examinat lucrarea în calitate de referenţi

oficiali;

- doamnei profesor dr. ing. Olimpia MARCU pentru sprijinul, suportul şi recomandările de

care am avut parte în perioada studiilor doctorale;

- domnului cercet. şt. gr. I, dr. ing. Vasile MIHALCIUC care a avut generozitatea să-mi pună

la dispoziţie feromoni omologaţi pentru gândacii de scoarţă ai bradului. De experienţa domniei sale

în cercetări legate de insectele dăunătoare răşinoaselor şi mai ales bradului am beneficiat permanent

şi aceasta mi-a prilejuit comparaţii pertinente ale rezultatelor cercetărilor;

- domnului decan al Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere din Braşov, prof. univ.

dr. ing. Ioan Vasile ABRUDAN, pentru toate condiţiile de lucru din laboratorul de Entomologie

forestiră şi posibilităţile de deplasare la alte facultăţi de profil în vederea documentării necesară

finalizării cercetărilor;

- tuturor cadrelor didactice de la Catedra de Silvicultură a Facultăţii de Silvicultură şi

Exploatări Forestiere din Braşov şi în mod special doamnei prof. univ. dr. ing. Filofteia NEGRUŢIU,

domnului prof. univ. dr. ing Marin MARCU, conf. dr.ing. Ovidiu IONESCU şi şef lucr. dr. ing. Dan

Traian IONESCU pentru observaţiile şi recomandările făcute cu ocazia susţinerii examenelor şi

referatelor din planul de pregătire a doctoratului;

- domnului dr. ing. Mihai-Leonard DUDUMAN pentru sprijinul, susţinerea şi numeroasele

sfaturi pentru prelucrarea statistică pe parcursul elaborării tezei;

- colegilor de la R.P.L.P Kronstadt R.A, în special domnilor ing. Dragoş MOLDOVAN şi

ing. George CLINCIU pentru ajutorul acordat în efectuarea lucrărilor de teren;

- colegilor din cadrul Cercului de Entomologie Forestieră şi anume: ing. Ramona

UNGUREANU, ing. Ionut CREŢU, ing. Ciprian CHIMIŞLIU, ing. Gaftone VARTOLOMEU, ing.

Răzvan GRIGORESCU şi ing. Cristina MOCANU.

- soţiei mele şi familiei pentru răbdarea, suportul moral, ajutorul şi sprijinul acordat atât în

activitatea de cercetare cât şi cea de redactare a lucrării de faţă.

Stadiul actual al cunoştinţelor privind speciile identificate

10

2. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR

PRIVIND SPECIILE IDENTIFICATE

2.1. GeneralităţiGândacii de scoarţă reprezintă unul din factorii periculoşi ai arboretelor de răşinoase din

România în ultimii 30 ani. Activitatea acestor dăunători este în legătură cu impactul

doborâturilor şi rupturilor de vânt sau zăpadă în principal (Mihalciuc et al., 2003; Simionescu et

al., 2007), dar şi cu modificările condiţiilor de vreme în ultima perioadă de timp - creşteri ale

temperaturilor şi deficitul de precipitaţii. Gândacul de scoarţă Ips typographus L. este specia de

scolitide cea mai des întâlnită în pădurile de molid din Regiunea Paleartică (Weslien, 1992).

Acesta împreună cu Pityogenes chalcographus L. sunt răspunzători de pagube însemnate. Astfel

volumul de masă lemnoasă infestat în 2003 în nord – estul Franţei a ajuns la 380 000 m3. Elveţia

a ajuns la valoarea record de 2 000 000 m3 material infestat (Yamamura, 1998), pagube

importante fiind semnalate şi în Germania (Anonymous, 2003) şi Austria (Krehan, 2003). În

perioada 2005 – 2008 aproximativ 3 000 000 m3 arbori pe picior au fost atacaţi de scolitide în

Suedia (Långström, 2009). Un aspect observat în 2007 şi 2008 este legat de schimbările

climatice din cei doi ani. Primăvara călduroasă a fost eclipsată de o vară răcoroasă şi cu

precipitaţii, ceea ce a dus la infestări treptat mai slabe comparativ cu anul 2006 în care vara a

fost caldă, propice apariţiei zborului II. Insectele capturate în septembrie 2006 sunt, cel puţin

teroretic membri din generaţia a – III – a din acel an (Långström, 2009).

2.2. Specii de scolytinae identificate2.2.1. Pityokteines curvidens

Încadrare sistematicăDupă Fauna Europaea Pityokteines curvidens face parte din Regnul: Animalia, Subregnul:

Eumetazoa, Filum: Arthropoda, Subfilum: Hexapoda, Clasa: Insecta, Ordinul: Coleoptera,

Subordinul: Polyphaga, Infraordinul: Cucujiformia, Superfamilia: Curculionoidea, Familia:

Curculionidae, Subfamilia: Scolytinae, Tribul: Ipini, Genul: Pityokteines, Specia: curvidens (Alonso-

Zarazaga, 2007).

Numele ştiinţific: Pityokteines curvidens (Germar, 1824)

Caracteristicile vătămăriiDupă zbor şi împerechere, femelele de Pityokteines curvidens sapă galerii mamă, având

forma de acoladă dublă (fig. 1).


11

Fig.1 Pityokteines curvidens: detaliu galerie mamă - în formă de acoladă - pe scoarţă (original)[Pityokteines curvidens: egg gallery detail - in the form of brace - on bark (original)]

Lungimea medie la o galerie mamă poate fi cuprinsă între 18 şi 37,4 mm iar maxima mult

mai mare până la 60 mm (Chararas, 1962) chiar 70 mm (Georgescu, 1957). Viteza zilnică de săpare a

galeriei mamă este între 0,45 mm şi 0,90 mm, deci mult mai redusă comparativ cu principalii gândaci

de scoarţă ai molidului (Simionescu, 1987). În medie, la o galerie mamă revin 20 de ouă, maxim 40,

depuse într-o perioadă destul de lungă, ajungând la 40 de zile. Chararas (1962) a afirmat că nu poate

exista corespondenţă între numărul de ouă depuse de femelă la o pontă şi lungimea galeriei săpate de

aceasta. Astfel la o galerie de 23 mm corespund 19 ouă, o alta de 55 mm avea 55 ouă în nişe diferite,

în fine, a treia galerie avea pe 45 mm lungime 100 ouă depuse. Ecloziunea larvelor începe la 10 zile

de la intrarea insectelor eşalonându-se pe o perioadă îndelungată, în funcţie de condiţiile de climă din

anul respectiv. Maximul de larve vii se înregistrează la 50 de zile. La început galeriile larvare sunt

înguste, iar pe măsură ce larvele trec dintr-o vârstă în alta galeriile larvare se măresc. Până la

împupare larva traversează 5 vârste. În ultima vârstă larva face un leagăn de împupare unde se

transformă în pupă. Primele pupe apar la 31-40 zile de la intrarea insectelor, iar majoritatea la 61-70

de zile.

Adulţii apar la 41-70 zile de la intrarea insectelor, majoritatea semnalându-se la 70-100 zile.

Intervalul de timp în care adulţii îşi desfăşoară activitatea în galerii este între 30-70 zile, durată ce

variază de la an la an, fiind în funcţie de temperatura aerului şi precipitaţii. Mortalitate ridicată are

loc în stadiul de larvă, pupă şi adulţi tineri.

Ieşirea adulţilor maturi din galerii (zborul al II-lea) prezintă o mare variaţie şi în general este

redus, în jur de 1-15 % (Marcu & Simon, 1995).


12

2.2.2. Ips typographus

Încadrare sistematicăDupă Fauna Europaea Ips typographus face parte din Regnul: Animalia, Subregnul:



Curculionidae, Subfamilia: Scolytinae, Tribul: Ipini, Genul: Ips, Specia: typographus.

Numele ştiinţific: Ips typographus (Linnaeus, 1758)

Caracteristicile vătămăriiCamera nupţială este roasă în grosimea scoarţei, frecvent vizibilă şi pe faţa internă a acesteia.

Cele două galerii-mamă sunt uşor curbate apoi verticale şi opuse, au 6-15 cm, în lungime, în lungul

lor sunt depuse 20-100 ouă, în firide mici, distanţate, vizibile cu ochiul liber. Galeriile larvare sunt la

început perpendiculare pe galeriile mamă, apoi au mers şerpuit şi ating 5-10 cm lungime. Roaderile

de maturare şi de regenerare au loc tot sub scoarţă, sub forma unor galerii cu aspect de coarne de

cerb, imprimate uşor şi pe alburn. Au caracter secundar (pot deveni dăunători primari în perioade de

supraînmulţire) (Marcu & Simon, 1995).

De obicei sunt trei galerii-mamă (uneori două sau patru) ce pornesc dintr-o cameră nupţială

roasă sub scoarţa molidului. Lungimea galeriei poate varia în funcţie de densitatea populaţiei,

lungimea medie fiind de 10-12 cm.

Gândacul de scoarţă al molidului serveşte ca vector pentru numeroase ciuperci. Una dintre

acestea, Ophiostoma polonicum, este extrem de virulentă şi capabilă să producă mari pagube

gazdelor pe care le parazitează (Horntvedt et al., 1983). Sporii ciupercilor sunt în mod normal

transferaţi o dată cu gândacul şi se dezvoltă apoi în lemn de-a lungul galeriei (Chararas, 1962). Şi

alte ciuperci din genul Ophiostoma sunt, de asemenea, asociate cu aceste insecte (Furniss et al.,

1990).

A B C DFig.2 Caracteristicile vătămării la Ips typographus (original): A, B, C – în scoarţă,

D – imprimate pe lemn[Characteristics of Ips typographus damage (original): A, B, C - on the bark, D – on the sapwood]


13

2.2.3. Pityogenes chalcographus

Încadrare sistematicăDupă Fauna Europaea Pityokteines curvidens face parte din Regnul: Animalia,

Subregnul: Eumetazoa, Filum: Arthropoda, Subfilum: Hexapoda, Clasa: Insecta, Ordinul:

Coleoptera, Subordinul: Polyphaga, Infraordinul: Cucujiformia, Superfamilia: Curculionoidea,

Familia: Curculionidae, Subfamilia: Scolytinae, Tribul: Ipini, Genul: Pityogenes, Specia:

chalcographus (Alonso-Zarazaga, 2007).

Numele ştiinţific: Pityogenes chalcographus (Linnaeus, 1761)

Caracteristicile vătămăriiPityogenes chalcographus roade camera nupţială în grosimea scoarţei aproape de faţa

inferioară şi de aceea la molid nu este imprimată pe lemn. De la camera nupţială pornesc 3-6 galerii-

mamă în formă stelată. Lungimea unei galerii mamă este de 2-8 cm, iar lăţimea de 1 mm. Galeriile

mamă sunt roase între scoarţă şi lemn, imprimate adesea şi în alburn. Galeriile larvare sunt lungi de

2-4 cm, dese şi bine imprimate pe scoarţă şi foarte slab pe lemn. Larvele se împupează la capătul

galeriilor larvare în nişte adâncituri. Gândacii tineri produc roaderea de maturare sub scoarţă sau în

grosimea scoarţei, în locurile unde s-au dezvoltat larvele (Marcu & Tudor, 1976).

După alte referinţe (Simionescu, 1987) gândacii rod 1-7 galerii în formă de stea îndreptate

spre exteriorul camerei nupţiale, în interiorul cărora îşi depun ouăle. La majoritatea familiilor

numărul de galerii este de 4. Galeriile în care au fost depuse ouăle au până la 60 mm lungime şi 1

mm lăţime.

Fig.3 Pityogenes chalcographus: forma stelată a galeriilor mamă imprimate pe scoarţă[Pityogenes chalcographus: starry form of egg galleries within the bark]


14

Galeriile larvare sunt dense şi au 10 -15 mm lungime, excepţional pot ajunge până la 30 mm.

Acestea sunt bine marcate în alburn pe ramuri subţiri ale scorţei arborilor. În porţiunile de tulpină cu

scoarţă subţire, larvele sunt împupate în alburn, în timp ce în anumite porţiuni de tulpină cu scoarţă

mai groasă, împuparea are loc în floem (Turcani, 2004).

Acest gândac apare adesea împreună cu Ips typographus infestând partea superioară a

arborelui, în timp ce atacurile de Ips typographus au loc în partea mijlocie şi inferioară a arborelui.

Această specie este de mare importanţă; în cazul în care apare în arboretele tinere afectate de

defoliatori poate provoca la rândul ei pagube însemnate.

2.2.4. Trypodendron lineatum

Încadrare sistematicăDupă Fauna Europaea Pityokteines curvidens face parte din Regnul: Animalia, Subregnul:



Curculionidae, Subfamilia: Scolytinae, Tribul: Ipini, Tribul: Xyloterini, Genul: Trypodendron

Specia: lineatum (Alonso-Zarazaga, 2007).

Caracteristicile vătămăriiDupă împerechere, femela sapă în lemn o galerie mamă de 4-8 cm lungime, cu ramificaţii în

plan orizontal, de la care pornesc galerii larvare, scurte şi orientate în plan vertical (Simionescu,

1990). Femelele rod galerii cilindrice în lemn în sens radial, iar rumeguşul este scos afară din galerii.

După câţiva centimetri în adâncime, galeria-mamă se desface în braţe care-şi schimbă direcţia.

Femelele depun ouăle câte unul separat în nişe mici care sunt roase alternând în sus şi în jos pe

braţele galeriei-mamă.

A B CFig.4 Trypodendron lineatum (original): A - orificiului de intrareîn lemn;

B,C - rumeguşul de pe trunchi în faza incipientă a atacului[Trypodendron lineatum (original): A – entrance hole; B,C - sawdust on the trunk in the early stage of attack]

Galeriile-mamă sunt roase în lemn până la 5-6 cm adâncime. Larvele rod galerii scurte,

perpendicular pe galeria-mamă, care servesc la împupare. Larvele ajunse la maturitate astupă găurile

în care s-au dezvoltat cu dop de rumeguş, apoi se transformă în pupe. Gândacii tineri, după ce rod


15

dopul de rumeguş, părăsesc lemnul folosind galeriile roase iniţial de către adulţi cu ocazia

depunerilor ouălor. Larvele se hrănesc în timpul dezvoltării lor cu miceliul ciupercii Monilia

candida, care se dezvoltă în galeriile roase de adulţi. Din cauza ciupercii care se dezvoltă în lemn,

pereţii galeriilor sunt de culoare-negricioasă (Marcu & Tudor, 1976).

Scolitidul se numără printre dăunătorii foarte timpurii. Zborul se produce când temperatura

solului în care iernează gândacii este de 8-10 °C şi se observă în a doua jumătate a lunii martie şi în

aprilie, iar la altitudini mai mari şi în locuri mai reci (expoziţii umbrite) în luna mai sau mai târziu.

Durata infestărilor de primăvară este de 60 zile, iar a celor de vară de aproximativ 40 zile.

Atacă atât materialul lemnos cojit cât şi cel necojit, mai ales cel situat în locuri cu exces de

umiditate în atmosferă şi cu umiditate a lemnului mai mare de 50 %. Prin atacul provocat dăunătorul

depreciază materialul lemnos de răşinoase şi reduce posibilităţile de utilizare al acestuia (Marcu &

Simon, 1995). Schroeder (1999) a demonstrat faptul că adulţii preferă sortimentele scurte (butuci,

ramuri) în detrimentul buştenilor. Acest aspect a fost evidenţiat în suprafeţe împădurite unde

insectele au avut posibilitatea să aleagă între diverse sortimente.

2.3. Alte insecte identificate2.3.1. Lymantria monacha

Încadrare sistematicăAceastă specie este încadrată după cum urmează: Regnul: Animalia, Subregnul: Eumetazoa,

Filum: Arthropoda, Subfilum: Hexapoda, Clasa: Insecta, Ordinul: Lepidoptera, Superfamilia:

Noctuoidea, Familia: Lymantriidae, Subfamilia: Lymantrinae, Tribul: Lymantriini, Genul:

Lymantria, Specia: monacha (Karsholt et al., 2007).

Numele ştiinţific: Lymantria monacha (Linnaeus, 1758)

Caracteristicile vătămăriiAtacul începe primăvara devreme, când sunt roşi mugurii tineri abia desfăcuţi. Acele sunt

roase total sau parţial, atacul începe de la mijlocul sau de la baza acului spre vârf, iar porţiunile de

ace, neroase, cad pe sol trădând prezenţa insectei. În cazul înmulţirilor în masă, insecta produce

defolieri puternice pe suprafeţe întinse. Defolierile parţiale slăbesc arborii favorizând instalarea

dăunătorilor secundari (Marcu & Tudor, 1976).

Insecta este un dăunător deosebit de important o omidă producând pagube prin defoliere la

aproximativ 300 de ace de pin sau 1000 de ace de molid în timpul dezvoltării sale. De obicei, molizii

defoliaţi în proporţie mai mare de 50% se usucă. Pinul silvestru (Pinus sylvestris) este mai rezistent

la o singură defoliere comparativ cu alte specii de răşinoase (Kolk & Starzyk, 1996).


16

2.3.2. Semasia rufimitrana

Încadrare sistematicăSpecia aflată în studiu face parte din Regnul: Animalia, Subregnul: Eumetazoa, Filum:

Arthropoda, Subfilum: Hexapoda, Clasa: Insecta, Ordinul: Lepidoptera, Subordinul: Glossata,

Infraordinul: Heteroneura, Superfamilia: Tortricoidea, Familia: Tortricidae, Subfamilia:

Olethreutinae, Tribul: Eucosmini, Genul: Semasia, Specia: Semasia, Numele ştiinţific: Semasia

rufimitrana (Herrich-Schffer, 1851).

Caracteristicile vătămăriiOmizile rod acele şi mugurii de pe lujerii anuali, în interiorul cuiburilor din fire de mătase.

S-a remarcat că cele mai multe vătămări sunt produse în vârfurile arborilor din arboretele bătrâne.

Pagubele constau, de obicei, din pierderi de creştere. S-a constatat că arborii se refac în 2-3 ani,

relativ repede, după o infestare puternică. Dacă în arborete închise sunt atacate numai vârfurile, în

luminişuri sunt atacate şi ramurile de jos.

Deşi arborii îşi pot reveni chiar în urma unor atacuri puternice ale speciei Semasia

rufimitrana, ei se usucă dacă au loc gradaţii simultane ale defoliatorilor bradului.

2.5. Utilizarea feromonilor sintetici în depistarea şi prognoza

dăunătorilor din arboretele de răşinoase

2.5.3. Feromoni sinteticiDupă ce în anul 1977 a fost pusă în evidenţă în Norvegia o nouă componentă majoră a

feromonului (metil-butenol) (Bakke et al. 1977), testările efectuate în ţară în anii 1977-1978 au

condus la sinteza atractantului propriu, care a fost denumit Atratyp. Experimentările din anii 1979-

1980 au condus la rezultate comparabile cu cele obţinute în străinătate cu produsele Typolur şi

Pheroprax, fapt ce a permis utilizarea în producţie a produsului românesc (Mihalciuc, 1995a). Au

fost de asemenea evidenţiate efectele pozitive pe care nadele cu ipsenol le au asupra capturării

gândacilor de scoarţă ai bradului, Pityokteines curvidens şi Cryphalus piceae şi ai pinului Pityogenes

bidentatus. Începând cu anul 2000 (Mihalciuc et al. 2006), s-a experimentat efectul atractanţilor

primari (monoterpene şi etanol) şi al atractanţilor secundari (feromoni de agregare) asupra mai

multor specii de gândaci de scoarţă ai pinilor. Rezultatele au arătat că atractanţii primari,

monoterpenele sau diverse combinaţii au efect de atragere mai ales asupra adulţilor din genurile

Tomicus sp., Trypodendron sp., Hylurgops sp. şi Hylastes sp. (Mihalciuc et al. 2006).

Scopul, obiectivele, locul, materialul şi metode de cercetare

17

3. SCOPUL, OBIECTIVELE, LOCUL, MATERIALUL

ŞI METODELE DE CERCETARE

3.1. Scopul şi obiectivele cercetărilorScopul cecetărilor prezentate în această lucrare a fost acela de a contribui la cunoaşterea

speciilor de insecte dăunătoare care vatămă bradul în Masivul Postăvarul şi de a clarifica unele

aspecte incerte privind dinamica zborului gândacilor de scoarţă.

Ca principale obiective s-au avut în vedere:

- Aprofundarea cunoştinţelor şi clarificarea unor aspecte încă incerte cu privire la

dinamica zborului gândacilor de scoarţă;

- Determinarea elementelor morfomerice ale speciilor Pityokteines curvidens,

Trypodendron lineatum, Pityogenes chalcographus şi Ips typographus;

- Confirmarea sau infirmarea informaţiei conform căreia Ips typographus atacă şi bradul.

Diverse lucrări (Ene, 1961; Joly, 1975; Chararas, 1962; Sanchez & Alonso 1985;

Bertheau, 2009) menţionează pe lângă celelalte răşinoase atacate de Ips typographus şi

bradul, în mod cu totul excepţional;

- Determinarea sex – ratio la speciile de scolitide identificate;

- Urmărirea dezvoltării în timp a populaţiilor de Pityokteines curvidens de sub scoarţă şi

corelarea acestora cu capturile la cursele feromonale;

- Studierea dinamicii zborului speciilor Lymantria monacha şi Semasia rufimitrana,

defoliatori periculoşi în pădurile de răşinoase, pentru stabilirea particularităţilor locale

ale zborurilor speciilor şi mai ales a momentului de debut al acestuia;

- Studierea dinamicii diurne a gândacilor de scoarţă în funcţie de amplasarea curselor pe

expoziţii diferite şi stabilirea influenţei asupra capturilor a cursei, orei, datei,

temperaturii şi precipitaţiilor;

- Determinarea sex-ratio şi a elementelor morfometrice a adulţilor şi stabilirea influenţei

asupra acestor caracteristici a cursei, orei, datei, temperaturii şi precipitaţiilor.

3.2. Locul cercetărilorActivitatea de teren şi de laborator s-a desfăşurat în intervalul 2008 – 2010.

Unităţile amenajistice luate în studiu, aparţin U.B V Noua şi sunt descrise după cum

urmează:


18

u.a 46, având compoziţia 9BR 1FA, consistenţa 0.80, expoziţia V – NV, vârsta

arboretului 105 ani, panta 30%, suprafaţa 9,7 ha, altitudinea medie 740 m, altitudinea

maximă 1100m;

u.a 51, compoziţia 8BR 2FA, consistenţa 0.70, expoziţia E – NE, vârsta arboretului

112 ani, panta 37%, suprafaţa 7,6 ha, altitudinea medie 750m şi maximă 990 m;

u.a 52, compoziţie 7BR 3FA, consistenţa 0.70, expoziţie SE, vârsta arboretului 114

ani, panta 37%, suprafaţa 10.4 ha, altitudinea medie 750m şi maximă 1020m;

u.a. 54, compoziţia 3BR 4FA 1MO, consistenţa 0.70, expoziţie SE, vârsta 120 ani,

panta 28%, suprafaţa 18,7 ha, altitudinea medie 760m, maximă 950m;

u.a 28, compoziţia 6BR 4FA, consistenţa 0.70, expoziţia NE, vârsta arboretului 118

ani, panta 28%, suprafaţa 12,3 ha, altitudinea medie 700m, maximă 880m;

u.a 29, compozitie 6BR 4FA, consistenţa 0.70, expoziţie E-NE, vârsta arboretului

120 ani, panta 27%, suprafaţa 16.9 ha, altitudinea medie 770m, maximă 870m;

u.a 24, compoziţie 1BR 3MO 4FA 2CA consistenţa 0.50, expoziţie NE, vârsta 115

ani, panta 20%, suprafaţa 51ha, altitudinea medie 650m, maximă 900m;

u.a. 23, compoziţie 5BR 5FA, consistenţa 0.60, expoziţie NV, vârsta 125 ani, panta

22%, suprafaţa 23 ha, altitudinea medie 670m, maximă 880m;

u.a 22, compoziţie 4BR 6FA, consistenţa 0.60, expoziţie NE, vârsta 130 ani, panta

27%, suprafaţa 15.4 ha, altitudinea medie 730m, maximă 910m;

u.a 21, compoziţie 7BR 3FA, consistenţa 0.70, expoziţie NE, vârsta 125 ani, panta

26%, suprafaţa 18.75 ha, altitudinea medie 710m, maximă 1050m.

3.3. Materialul şi metodele de cercetare3.3.1 . Materialul şi metoda de cercetare în cazul gândacilor de scoarţăAstfel în anul 2008 fost desfăşurate activităţi în două suprafeţe experimentale, Crucuru şi

Iepure, după cum urmează:

instalarea curselor feromonale în teren;

amplasarea arborilor cursă;

efectuarea observaţiilor şi recoltarea materialului entomologic (adulţi);

analiza în laborator, la binocular, a materialului biologic recoltat.

În suprafaţa experimentală „Crucuru” (u.a 21, 22, 23, 24, 28 şi 29), s-au folosit 18 curse

tip „aripă” (Cluj), amplasate la data de 17.04.2008, într-un experiment cu 6 pieţe (repetiţii), fiecare

piaţă a câte 3 curse. Cele 6 suprafeţe din experiment au fost poziţionate altitudinal după cum


19

urmează: piaţa 1 – 750 m, piaţa 2 – 800 m, piaţa 3 – 850 m, piaţa 4 – 900 m, piaţa 5 – 950 m şi

piaţa 6 – 1000 m (fig. 5, tab. 1).

În fiecare bloc, cele 3 curse s-au amorsat cu nade feromonale astfel:

V1.1, V2.1, V3.1, V4.1, V5.1, V6.1 – Atracurv (România) pentru Pityokteines

curvidens;

V1.2, V2.2, V3.2, V4.2, V5.2, V6.2 – Atratyp PLUS (România) pentru Ips typographus;

V1.3, V2.3, V3.3, V4.3, V5.3, V6.3 – Linosan (Germania) pentru Trypodendron

lineatum.

Amplasarea suprafeţelor experimentale în aria Iepure[Layout of experimental blocks in Iepure area]

Tabel 1Masivul Postavaru

Bloc nr. Pct.Nr. Data Ora Coordonate Altit. Observatii

1 18.04.08 12:07:05 N45 37.510 E25 36.276 V1.12 18.04.08 12:18:21 N45 37.517 E25 36.145 V1.213 18.04.08 12:21:09 N45 37.542 E25 36.187

750V1.3

4 18.04.08 12:52:49 N45 37.526 E25 36.073 V2.15 18.04.08 12:57:50 N45 37.530 E25 36.056 V2.226 18.04.08 13:00:42 N45 37.547 E25 36.046

800V2.3

7 18.04.08 13:24:54 N45 37.298 E25 36.131 V3.18 18.04.08 13:27:49 N45 37.302 E25 36.109 V3.239 18.04.08 13:31:40 N45 37.290 E25 36.085

850V3.3

10 18.04.08 13:45:10 N45 37.188 E25 36.089 V4.111 18.04.08 13:50:41 N45 37.165 E25 36.152 V4.2412 18.04.08 13:51:32 N45 37.152 E25 36.193

900V4.3

13 18.04.08 14:11:38 N45 36.995 E25 35.646 V5.114 18.04.08 14:17:48 N45 37.000 E25 35.652 V5.2515 18.04.08 14:22:56 N45 37.030 E25 35.674

950V5.3

16 18.04.08 19:13:10 N45 36.683 E25 35.688 V6.117 18.04.08 14:58:00 N45 36.686 E25 35.659 V6.2618 18.04.08 15:04:12 N45 36.672 E25 35.659

1000V6.3

Fig.5 Amplasarea pieţelor experimentale (B1 – B6 aria Iepure / B7,B8 aria Iepure)[Location of experimental blocks (B1 - B6 Iepure area / B7, B8 Iepure)]


20

În acelaşi an (2008), în data de 21 mai, a fost amplasat al-II-lea experiment în aria Iepure

(u.a – 46, 51, 52, 54).

Experimentul a constat din amplasarea a două blocuri cu 4 repetiţii, fiecare repetiţie (piaţă)

cu 2 curse. În suprafaţa Iepure pieţele experimentale au fost amplasate aproximativ pe aceeaşi curbă

de nivel, pieţele 1 şi 2 (B8) pe expoziţie V-NV şi pieţele 3 şi 4 (B7) pe expoziţie E-SE (fig. 5). Au

fost adăugate încă două curse care s-au amorsat cu feromonul Atratyp PLUS fiind incluse în

experiment în piaţa 2 şi 4 şi le-am notat în rubrica „Observaţii” din tabelul 2 cu indicativul V2.3 şi

V4.3.

În fiecare piaţă cele 2 curse s-au amorsat cu feromoni caracteristici, astfel:

V1.1, V2.1, V3.1, V4.1 – Atratyp PLUS pentru Ips typographus şi Atrachalc pentru

Pityogenes chalcographus;

V1.2, V2.2, V3.2, V4.2 – Atracurv pentru Pityokteines curvidens;

V2.3, V4.3 – Atratyp PLUS pentru Ips typographus.

Amplasarea suprafeţelor experimentale în aria Iepure[Layout of experimental blocks in Iepure area]

Tabelul 2

Piata nr. Pct. Nr. Data Coordonate Altit.(m) Observaţii

1 21.05.08 N 45 36.743 E 25 35.356 819 V1.112 21.05.08 N 45 36.803 E 25 35.283 818 V1.23 21.05.08 N 45 36.780 E 25 35.452 822 V2.14 21.05.08 N 45 36.766 E 25 35.418 812 V2.225 21.05.08 N 45 36.784 E 25 35.410 815 V2.36 21.05.08 N 45 36.788 E 25 35.326 821 V3.137 21.05.08 N 45 36.799 E 25 35.341 818 V3.28 21.05.08 N 45 36.825 E 25 35.319 817 V4.19 21.05.08 N 45 36.830 E 25 35.295 818 V4.24

10 21.05.08 N 45 36.855 E 25 35.346 812 V4.3

Concomitent cu pieţele experimentale din teren au fost amplasaţi şi 6 arbori cursă. Am

respectat ceea ce Normele şi Indrumările pentru Protecţia Pădurilor precizează: „ Arborii cursă

rezultaţi din prognoză, de regulă se aleg din doborâturi, rupturi, cât şi din cei prejudiciaţi”.

Astfel, am ales arborii doborâţi în primăvară de vânt, care mai prezentau legături cu solul. Arborii

cursă aleşi au avut diametru la ½ trunchiului cuprins între 24 – 34 cm şi lungimea între 15 şi 28 m,

vârsta între 100 şi 120 ani fiind în concordaţă cu recomandările Normelor Tehnice din 2000.

Amplasarea experimentului a fost inspirată de cercetările făcute de Tykarski (2005) în

Parcul Naţional Tatra, cu precizarea că arborii cursă amplasaţi în experimentul din România au fost

de brad, iar Tykarski în cercetările întreprinse a utilizat arbori de molid.


21

Arborii-cursă au fost aleşi odată cu instalarea curselor (la începutul zborului gândacilor) în

zone distincte în fiecare piaţă din experiment .

În privinţa arborilor-cursă, observaţiile au constat în verificarea pe suprafaţa trunchiului a

unor orificii ce sugerează existenţa gândacilor (în primă fază). În continuare s-a recurs la

desprinderea cu ajutorul toporului a unor porţiuni de scoarţă, din trei zone reprezentative (treimea

superioară, treimea mijlocie şi cea inferioară), pentru a fi supuse analizei în laborator. Tronsoanele

de scoarţă extrase au avut suprafaţa totală cumulată de 0.8 m2 ± 0.2m2 pentru fiecare arbore şi dată

de recoltare (Tykarski, 2005). Această operaţie s-a efectuat în mod constant, simultan cu

observaţiile efectuate asupra curselor feromonale.

Materialul biologic (adulţi) a fost colectat la interval de 7-10 zile în perioada 22 aprilie – 4

septembrie 2008 pentru amplasamentul Iepure. Pentru amplasamentul „Iepure” instalarea curselor a

avut loc la 21 mai, observaţiile continuând până la data de 4 septembrie, în timpul zborului

insectelor studiate. La fiecare citire s-a determinat numărul de gândaci capturaţi din fiecare specie

analizată, ceea ce a permis obţinerea de rezultate cu privire la dinamica şi caracteristicile zborului.

Adulţii recoltaţi au fost analizaţi în laboratorul de Entomologie forestieră din cadrul

Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere Braşov. Aceasta a presupus determinarea speciei

şi s-au folosit, aşa cum recomandă literatura de specialitate, caracterele adulţilor (dimensiuni,

culoare, numărul de dinţi de pe teşitură) (Amann, 1971; Abgrall & Soutrenon, 1991; Brauns, 1991;

Marcu & Simon, 1995; Marcu et al., 2005; Urban, 2002).

Din totalul de insecte recoltate la fiecare observaţie efectuată pe teren, gândacii aparţinând

subfamiliei Scolytinae, de la toate cursele folosite în experiment, au fost număraţi, păstraţi în

recipiente şi conservaţi în alcool de puritate 60%. Ulterior din insectele păstrate, au fost aleşi

randomizat câte 50 de gândaci (de la fiecare variantă/săptămână), pentru a fi analizaţi (Lobinger,

1996; Jakuš & Šimko, 2000).

Asupra lor s-au făcut următoarele determinări:

măsurarea la stereomicroscop cu ajutorul hârtiei milimetrice (mm);

cântărirea cu balanţa analitică Ohaus (mg);

sexajul;

Stabilirea sexului s-a făcut în funcţie de specie. În cazul speciei Pityokteines curvidens

determinarea s-a făcut după numărul dinţilor de pe teşitură, la femele 3 dinţi mai mici iar la mascul

5 dinţi dintre care 2 orientaţi diferit faţă de ceilalţi şi mai mari decât cei de la femele. Un alt criteriu

de diferenţiere a fost prezenţa smocului de perişori aurii de pe frunte la femele.

La Trypodendron lineatum sexul adulţilor a fost determinat după aspectul capului: la femele

capul este bombat, iar la masculi prezintă o teşitură adâncită în zona mediană.


22

Sexul adulţilor Ips typographus a fost determinat prin îndepărtarea sub binocular a ultimelor

3 segmente abdominale pentru identificarea prezenţei organului copulator caracteristic exemplarelor

mascule.

Pentru specia Pityogenes chalcographus diferenţierile s-au făcut în funcţie de mărimea

dinţilor de pe elitre, la masculi fiind mai dezvoltaţi decât la femele.

***

În desfăşurarea activităţii practice de teren din anul 2009 s-a recurs la instalarea a 4 pieţe

experimentale. S-a ales să se reducă numărul de suprafeţe experimentale deoarece în anul 2008,

blocul 5 – 950 m şi 6 – 1000 m s-au dovedit a avea capturile cele mai puţin însemnate din tot

intervalul de colectare. Cele 4 pieţe experimentale au fost instalate astfel, piaţa 1 – 750 m, piaţa 2

– 800 m, piaţa 3 – 850 m, piaţa 4 – 900 m. În cele patru pieţe au fost utilizate 28 curse tip „aripă”–

câte 7 curse în fiecare piaţă, amplasate într-un dispozitiv astfel încât între ele să existe o distanţă de

minimum 30 m (Isaia, 2009). Experimentul a fost instalat la data de 17.04.2009.

Cele 7 curse s-au amorsat cu nade feromonale sintetice după cum urmează:

V1-Atratyp PLUS 2009 (România) pentru Ips typographus;

V2-Atracurv (România) pentru Pityokteines curvidens;

V3-Linosan (Germania) pentru Trypodendron lineatum;

V4-Krummzähniger Tannenborkenkäfer (Germania) pentru Pityokteines curvidens;

V5-Langlock - Lineatus dosierflasche (Germania) pentru Trypodendron lineatum;

V6-Trypowit (Austria) pentru Trypodendron lineatum;

V7-Atrachalc (România) pentru Pityogenes chalcographus.

Fig.6 Amplasarea blocurilor experimentale în zona Crucuru[Layout of experimental blocks in Crucuru area]


23

Monitorizarea temperaturii şi a umidităţii relative din teren, pe parcursul desfăşurării

experimentelor în anul 2009 (în anul 2008 nu exista dotarea necesară), s-a făcut utilizând senzori

înregistratori pentru temperatură şi umiditate de tipul HOBO Pro V2 produşi de firma Onset

(S.U.A). Senzorii au fost instalaţi în arbori, în fiecare bloc experimental, la o distanţă de 2-3 m faţă

de sol, pentru a înlătura eventualele influenţe. Pentru a fi protejaţi, aceştia au fost camuflaţi cu

ajutorul unor resturi de scoarţă şi apoi legaţi în arbore de o ramură groasă. Intervalul de înregistrare

a senzorilor a fost din oră în oră, pe toată perioada derulării experimentului, respectiv 17 aprilie –

18 septembrie 2009.

În suprafaţa experimentală Iepure s-au amplasat 14 curse care au fost instalate în teren la

data de 17.04.2009, într-un dispozitiv astfel încât între ele să fie o distanţă de minim 30 m, pentru ca

feromonii utilizaţi pentru specii diferite să nu interfereze (Isaia, 2009). Astfel, 7 curse au fost

poziţionate pe versant E-SE şi 7 orientate pe versant V-NV. Amorsarea cu feromoni a curselor din

experimentul Iepure a fost aceeaşi cu cea din experimentul Crucuru utilizând aceleaşi nade

feromonale.

Fig. 7 Amplasarea pieţelor experimentale în zona „La Iepure”pe versant E-SE (stânga - albastru) şi V-NV (dreapta –roşu)

[Layout of experimental blocks in Iepure area on E-SE slope (left - blue) and V-NV slope (right-red)]

S-au amplasat şi 4 arbori cursă în fiecare piaţă din experimentul Crucuru, cu diametre la ½

între 22 şi 27 cm, înălţime între 18 şi 21 m, şi vârsta între 100 – 120 ani şi 2 arbori în experimentul

Iepure, câte unul pentru fiecare bloc experimental. Arborii cursă au fost instalaţi în data de 15

martie în ambele suprafeţe (Crucuru şi Iepure). În experimentul Crucuru arborii au fost secţionaţi

pentru a nu mai păstra legătura cu solul, în experimentul Iepure au fost aleşi dintre cei care în iarnă

au fost doborâţi de vânt. .

Observaţiile s-au desfăşurat pe întreaga perioadă activă a gândacilor de scoarţă (activitate

sezonieră), cuprinzând intervalul de timp dintre 17 aprilie şi 18 septembrie 2009. În această


24

perioadă la interval de 6-8 zile s-au efectuat deplasări în teren şi observaţii atât asupra capturilor cât

şi a intrărilor în scoarţă la arborii cursă.

La fiecare parcurgere a pieţelor experimentale s-a recoltat materialul entomologic (adulţii)

de la fiecare cursă, acesta fiind supus unor analize de laborator. De asemenea, au fost extrase

tronsoane de scoarţă din treimea inferioară, medie şi superioară, suprafaţa totală cumulată de la

fiecare arbore şi dată de recoltare fiind de 0,8 m2 ± 0,2 m2 (Tykarski, 2005). Observaţiile au fost

sistate după ce s-a constatat că gândacii de scoarţă au trecut în stadiul pupal, recurgându-se apoi la

cojirea integrală a arborilor cu scopul de a nu permite dezvoltarea dăunătorilor în continuare. Pentru

scoarţele recoltate de la arborii-cursă s-a recurs în primă fază la estimarea suprafeţei tronsonului de

scoarţă supus analizei de laborator. În continuare s-au cuantificat orificiile de intrare şi s-au

evidenţiat prin măsurători şi estimări caracteristicile vătămărilor observate pe scoarţe (galerie

mamă, cameră nupţială, roaderi de maturare, roaderi larvare, depuneri de ouă).

Determinările ce au avut loc ulterior, au permis obţinerea de rezultate cu privire la dinamica

şi caracteristicile zborului gândacilor studiaţi, precum şi testarea eficienţei feromonilor utilizaţi în

capturarea lor.

Lucrările de laborator au decurs după acelaşi tipar din anul 2008.

***

Pentru confirmarea sau infirmarea informaţiei conform căreia Ips typographus atacă şi

bradul, lucrările de teren s-au efectuat în u.a. 64, U.B. VI Tâmpa, R.P.L.P. Kronstadt R.A., într-un

molidiş cu vârsta de 110 ani, situat la o altitudine de 880 m (două blocuri experimentale) şi în

cadrul Ocolului Silvic al oraşului Râşnov R.A., U.P. VII, u.a 76, într-un arboret de molid cu vârsta

de 91 de ani situat la altitudine de 650-740 m (două blocuri experimentale).

Cele patru specii de răşinoase cărora li s-a comparat atractivitatea ca loc de ovipoziţie şi

hrană au fost: pin silvestru (Pinus sylvestris), brad (Abies alba), molid (Picea abies), larice (Larix

decidua).

Pentru realizarea experimentului s-au folosit rondele = fragmente de arbori prelevaţi din

partea bazală şi de mijloc a trunchiului, cu scoarţă groasă şi fisurată, de la arbori proaspăt doborâţi,

cu lungimea între 98 şi 123 de cm şi diametrul între 16 şi 26 de cm.

În cazul pinului silvestru, molidului şi laricelui, materialul folosit a provenit de la R.P.L.P

Kronstadt R.A. Braşov, iar în cazul bradului s-a folosit material provenit din O.S. Râşnov.

În fiecare piaţă au fost folosite câte 4 rondele din fiecare specie de răşinoase testate (în total

16 rondele). Fiecare rondea a fost amplasată în centrul unei suprafeţe pătrate cu latura de 10 m,

ansamblul formând un caroiaj cu latura de 40 m. Poziţia acestora în piaţă a rezultat în urma unei

trageri la sorţi (fig. 8).


25

Rondelele au fost dispuse vertical, prin îngropare la bază pe o porţiune de aproximativ 30 cm

şi s-a notat poziţia prin marcarea la capătul liber cu vopsea roşie a indicativului de amplasare în

cadrul pieţei.

Experimentul a fost amplasat la data de 14.04.2009 şi s-au efectuat citiri la interval de 1

săptămână până la data de 15. 09.2009. S-a notat la fiecare examinare numărul de intrări noi prin

marcarea lor pe buştean cu ajutorul creioanelor de tip marker de culori diferite, până când nici o

intrare nu a mai fost observată.

Fig.8 Exemplu de schemă de amplasare şi caracteristicile tronsoanelor în cadrul celor 4 pieţe de buşteni[Scheme sample of sections location and characteristics within 4 log plots ]

Menţionăm faptul că în cadrul acestui experiment, pentru a obţine date relevante şi a avea

acoperire statistică s-au amplasat 4 blocuri experimentale, poziţionate după cum s-a menţionat mai

sus. Au fost amplasate 16 rondele de brad câte 4 pe fiecare piaţă. Blocurile experimentale au fost

amplasate în suprafeţe în care au fost semnalate uscări pe picior a arborilor. Tot în acea zonă am

avut amplasate şi curse pentru capturarea speciei Ips typographus.

***

Cercetările din anul 2010 s-au desfăşurat în intervalul 9 – 14 iunie, în următoarele u.a-uri:

u.a 46 având compoziţia 9BR 1FA, consistenţa 0,80, expoziţia V – NV, vârsta

arboretului 105 ani, panta 30%, suprafaţa 9,7 ha, altitudinea medie 740 m, altitudinea

maximă 1100 m;

10metri

10metri

10metri

10metri

10metri

10metri

PiL=1,10md=28cmE2.3

PiL=1,04md=24cmE2.4

MoL=1,00md=18cmE2.5

MoL=0,97md=16cmE2.6

BrL=1,17md=20cmE2.7

BrL=1,06md=24cmE2.8

MoL=1,20md=22cmE2.9

PiL=0,96md=18cmE2.10

LaL=1,17md=24cmE2.11

BrL=1,00md=20cmE2.12


BrL=1,03md=18cmE2.14


MoL=0,98md=14cmE2.16

LaL=1,12md=18cmE2.1

PiL=1,12md=22cmE2.2


26

u.a 51, compoziţia 8BR 2 FA, consistenţa 0,70, expoziţia E – SE, vârsta arboretului

112 ani, panta 37%, suprafaţa 7,6 ha, altitudinea medie 750 m şi maximă 990 m.

Precizăm faptul că u.a-urile învecinate au consistenţă şi compoziţie apropiate de cele în care

am instalat experimentul, astfel: u.a. 48 – 6BR, 2FA, 1MO, 1PAM; 45 – 5FA, 4BR, 1PAM; 47 –

6BR, 4FA; 52 – 7BR, 3 FA; 54 – 8BR, 2MO; 53 – 7BR, 3FA; 50 – 3BR, 5FA, 1MO, 1PAM.

Astfel au fost desfăşurate următoarele activităţi:

instalarea curselor feromonale în teren;

instalarea senzorilor de temperatură HOBO Pro V2 în suprafeţele experimentale;

efectuarea observaţiilor şi recoltarea materialului entomologic (adulţi);

numărarea materialului entomologic (adulţi);

analiza în laborator, la binocular, a materialului biologic recoltat.

Pentru capturarea gândacilor s-au folosit curse tip aripă produse la Cluj. Un număr de 16

curse a fost instalat în teren din data de 9.06.2009 până în 14.06.2009, amplasate într-un dispozitiv

astfel încât între ele să fie o distanţă de minim 30 m, pentru ca feromonii utilizaţi pentru specii

diferite să nu interfereze (Isaia, 2009).

Cele 16 curse s-au amorsat cu nade feromonale sintetice după cum urmează:

8 curse amorsate cu Atratyp PLUS (România) pentru Ips typographus;

Amplasarea în teren a urmărit cele două expoziţii luate în studiu, astfel 4 curse notate cu C1, C3,

C5, C7 pe expoziţie E – SE şi 4 curse notate cu C2, C4, C6, C8 pe expoziţie V- NV.

8 curse amorsate cu Atracurv (România) pentru Pityokteines curvidens;

Aceeaşi amplasare în bloc de câte 4 curse pe expoziţie a fost menţinută şi pentru cele 8 curse

amorsate cu Atracurv, după cum urmează; 4 curse – C2, C4, C6, C8 pe expoziţie E – SE şi 4

curse - C1, C3, C5, C7 pe expoziţie V – NV.

Fig.9 Amplasarea blocurilor experimentale (original)[Layout of experimental plots (original)]


27

Amplasarea curselor a fost realizată în aşa fel încât unele să fie în zone umbrite, altele în

zone însorite, pentru a avea o varietate mai mare a condiţiilor climatice, 8 curse fiind amplasate pe

versant E-SE şi 8 pe versant V-NV.

S-a instalat câte un senzor climatic pentru fiecare suprafaţă experimentală, la aprox. 2 m

înălţime faţă de sol, într-un arbore, senzorii fiind programaţi să înregistreze atât temperatura cât şi

umiditatea din oră în oră, pentru a surprinde cât mai fidel variaţiile diurne.

Citirile s-au efectuat din oră în oră, în intervalul 7:00 – 21:00, în perioada 9 – 14 iunie 2010.

Materialul biologic a fost recoltat în cutii de plastic, separat pentru fiecare specie şi tot atunci s-a

realizat şi numărarea gândacilor.

Protocoalele de analiză în laborator au fost similare cu cele din anii anteriori, respectiv 2009

şi 2008.

3.3.2. Materialul şi metode de cercetare în cazul defoliatorului

Lymantria monacha şi Semasia rufimitrana

În anul 2008 s-au folosit pentru specia Lymantria monacha curse de tip panou, având

dimensiunile de 30 x 40 cm, cu adeziv pe o faţă. Normele tehnice din 2000 precizează că pentru

suprafeţele împădurite până la 800 m altitudine data instalării nu trebuie să fie mai târziu de 1 iulie;

între 800 – 1400 m de la 6 iulie şi peste 1400 m de la 11 iulie. Cursele se menţin până la încheierea

zborului (jumătatea lunii septembrie) Tot aici se precizează şi faptul că în zona Carpaţilor de

Curbură, judeţele Vrancea, Buzău, Covasna, Braşov, cât şi jud. Bacău şi Maramureş se instalează o

cursă la 100 ha.

Trebuie menţionat faptul că panourile au fost instalate în fiecare bloc experimental pentru

colectarea scolitidelor, în apropierea unei curse tip „aripă”, pe trunchiul arborelui, la aproximativ 2

m înălţime, orientate cu suprafaţa impregnată cu clei în aval. Am optat pentru amplasarea

panourilor cu suprafaţa adezivă orientată în aval în urma unui experiment anterior (Mihalciuc,

2000), care a demonstrat faptul că cea mai eficientă poziţie a panourilor este cea din aval, capturile

fiind cu 12 – 16% mai numeroase comparativ cu alte poziţii ale curselor. Astfel, 6 panouri au fost

amplasate în aria Crucuru şi două în aria Iepure. Fiecare panou a fost amorsat cu feromon sexual

caracteristic speciei – Atralymon – care este folosit momentan în practica silvică pentru

monitorizare, la capturarea masculilor.

Pentru specia Semasia rufimitrana s-au utilizat curse „tetratrap” specifice capturării acestui

tortricid. Cursele au fost amorsate cu feromoni specifici – Atraruf – folosiţi în producţie pentru

monitorizare. Amplasarea a urmărit îndeaproape poziţionarea panourilor pentru specia Lymantria

monacha. Ca atare cursele au fost amplasate în fiecare bloc experimental altitudinal de la 750 m la


28

1000 m. Alte două curse au fost amplasate în cele două blocuri experimentale din aria Iepure.

Precizăm faptul că momentul ales pentru instalarea experimentului a urmărit îndeaproape

menţiunile literaturii care indică faptul că la specia Semasia rufimitrana zborul are loc de la

sfârşitul lunii iunie până în a doua decadă a lunii iulie (Ene, 1961; Bogenschutz, 1991; Mihalciuc,

1994).

Citirile au fost efectuate săptămânal în perioada zborului, 4 iulie – 4 septembrie, perioadă în

care s-a notat în carnetul de observaţii numărul fluturilor prinşi pe panou. După înregistrarea

fluturilor capturaţi a urmat înlăturarea lor de pe panou şi s-a verificat, în acelaşi timp, adezivitatea

cleiului.

Cursele la Semasia rufimitrana au fost urmărite cu aceeaşi periodicitate ca şi în cazul speciei

Lymantria monacha. Observaţiile la curse au fost dublate de urmărirea elementelor care să arate

prezenţa acestui fluture, în teren având doborâţi de vânt câtiva arbori de brad. Aceştia au fost luaţi

ca arbori de probă din care s-au recoltat câte 3 ramuri de la vârf, partea mediană şi baza coroanei

(Stănescu, 1963).

***

În anul 2009 panourile cu clei împreună cu feromonul au fost amplasate în data de 3 iulie,

ţinând cont de recomandarea Normelor Tehnice.

Citirile s-au efectuat la interval de circa o săptămână în perioada zborului, 3 iulie – 18

septembrie, perioadă în care s-a notat în carnetul de observaţii numărul fluturilor prinşi pe panou.

După înregistrarea fluturilor capturaţi, a urmat înlăturarea lor de pe panou şi s-a verificat, în

acelaşi timp adezivitatea cleiului.

Pentru torticidul Semasia rufimitrana am utilizat curse „tetratrap” specifice pentru

capturarea acestui tortricid. Cursele au fost amorsate cu feromoni caracteristici – Atraruf – folosiţi

în producţie pentru monitorizare începând cu 1989. Amplasarea a urmărit îndeaproape poziţionarea

panourilor pentru specia Lymantria monacha. Astfel au fost amplasate 4 panouri şi 4 curse

„tetratrap”, câte unul în fiecare bloc experimental altitudinal, de la 750 la 900 m în aria Crucuru şi

două curse în cele două blocuri din suprafaţa experimentală Iepure. Am urmărit şi prezenţa altor

elemente caracteristice speciei Semasia rufimitrana (depuneri de ouă pe muguri, ace roase de omizi)

în arbori aleşi dintre cei doborâţi de vânt din interiorul suprafeţelor experimentale.

.

3.4. Prelucrarea statistică a datelorPrelucrarea primară a datelor s-a făcut utilizând programul Excel (Microsoft). Au fost

efectuate diferite sortări, calcul de medii, abateri standard, transformări de date etc. Pentru analiza

statistică s-a utilizat programul XLSTAT (Addinsoft) versiunea 7.5.2 ce funcţionează sub Excel.


29

Analiza răspunsului insectelor şi a intensităţii răspunsului s-a făcut prin testarea diferenţelor

dintre mediile capturilor cumulate la variantele experimentale. Testarea a presupus efectuarea unor

calcule pregătitoare, cum ar fi verificarea existenţei valorilor extreme, verificarea omogenităţii

sistemelor de dispersii, verificarea normalităţii distribuţiilor.

Verificarea prezenţei valorilor extreme dubioase s-a făcut prin aplicarea testului „Z”

(Giurgiu, 1972). Când s-a constatat existenţa unor valori extreme dubioase, acestea au fost eliminate

din calculele ulterioare.

Pentru omogenizarea sistemelor de dispersii şi normalizarea distribuţiilor, a fost necesară

transformarea valorilor “x” ale capturilor în log (x+1).

Pentru verificarea omogenităţii s-a folosit testul Hartley (Giurgiu, 1972), iar pentru

verificarea normalităţii distribuţiilor, testul Shapiro-Wilk.

Atunci când distribuţiile au fost normale pentru analiza varianţei s-a aplicat testul parametric

ANOVA. La aplicarea testului ANOVA, analiza datelor s-a făcut luând în considerare factorii care

ar fi putut influenţa caracteristica urmărită. Nu s-a luat însă în considerare şi interacţiunea dintre

aceşti factori, deoarece modelul care conţinea interacţiunea nu s-a dovedit adecvat. În cazul în care

testul ANOVA a arătat că ipoteza nulă (egalitatea mediilor) trebuie respinsă (pentru P<0.05), pentru

stabilirea semnificaţiei diferenţelor dintre medii s-a folosit testul Tukey (Tukey's multiple

comparison test).

Rezultatele cercetărilor

30

4. REZULTATELE CERCETĂRILOR4.1. Rezultatele cercetărilor privind gândacii de scoarţă4.1.1. Diagrama zborului şi distribuţia capturilor la gândacii de scoarţă

din anul 2008 în suprafaţa experimentală CrucuruPentru a putea interpreta unele variaţii ale capturilor la cursă şi dată, este necesar să utilizăm

graficele de variaţie ale temperaturii şi precipitaţiilor care au rezultat în urma prelucrării datelor

climatice de la staţia meteo Ghimbav din intervalul 1 aprilie – 30 septembrie 2008. Această

perioadă se suprapune peste intervalul de zbor al insectelor capturate.

Temperaturi medii in intervalul aprilie - septembrie 2008

0

5

10

15

20

25

30

35

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31Data

Tem

pera

tura

AprilieMaiIunieIulieAugustSeptembrie

Fig.10 Variaţia temperaturilor medii în intervalul 1 aprilie – 30 septembrie 2008 (Ghimbav)[Average temperature variation between 1 April and 30 September 2008 (Ghimbav)]

Precipitatii in intervalul aprilie - septembrie 2008

05

1015202530354045

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31Data

litri

/ m2


Fig.11 Variaţia precipitaţiilor în intervalul 1 aprilie – 30 septembrie 2008 (Ghimbav)[Average precipitation variation between 1 April and 30 September 2008 (Ghimbav)]

4.1.1.1. În cazul speciei Pityokteines curvidens

Rezultatele cercetărilor au fost comparate prin utilizarea indicelui Ia (intensitatea atracţiei),

reprezentând numărul de insecte capturate pe zi şi pe variantă.


31

Variaţia capturilor la Pityokteines curvidens în perioada de zbor (Crucuru)[Captures variation of Pityokteines curvidens during flight period (Crucuru)]

Tabel 3Nr. gândaci capturaţi/zi/cursă

Cursa23

.04-

6.05

6.05

-13

.05

13.0

5-26

.05

26,0

5-4,

06

4.06

-12

.06

12.0

6-18

.06

18.0

6-27

.06

27.0

6-4.

07

4.07

-11

.07

11.0

7-18

.07

18.0

7-25

.07

25.0

7-6.

08

6.08

-14

.08

14.0

8-23

.08

1.1-750 m 0 0 0 0.778 0.125 0.33 0 0 0 0 0 0 0 02.1-800 m 0 0 0 8.889 5.375 2.5 1.89 2.43 1.14 0.86 0 0 0 03.1-850 m 0 0 0 433.3 30.88 7.83 0 0 0.43 0 3.29 0 0 04.1-900 m 0.54 0 0 15.44 9.5 1.17 0 0.86 0 0 0 0 0 05.1-950 m 4.31 0 0 74.22 35 9.67 0 5 3.57 1 0.71 0 0 06.1-1000m 0 0 0 0.889 0 0 0 0.14 0.14 0 0 0 0 0

Ia total 0.81 0.00 0.00 88.93 13.48 3.58 0.31 1.40 0.88 0.31 0.67 0.00 0.00 0.00

Capturile la curse în intervalul 23.04 – 23.08 pentru Pityokteines curvidens (Crucuru)[Trap captures of Pityokteines curvidens within 23.04 – 23.08 (Crucuru)]

Tabel 4Nr. gândaci capturaţi

Cursa

23.0

4-6.

05 (1

3)6.

05-

13.0

5 (7

)13

.05-

26.0

5(13

)

26.0

5-4.

06 (9

)

4.06

-12

.06

(8)

12.0

6-18

.06

(6)

18.0

6-27

.06

(9)

27.0

6-4.

07 (7

)4.

07-

11.0

7 (7

)11

.07-

18.0

7 (7

)18

.07-

25.0

7 (7

)25

.07-

6.08

(12)

6.08

-14

.08

(8)

14.0

8-23

.08

(9)

Tota

l(1

22)

1.1 0 0 0 7 1 2 0 0 0 0 0 0 0 0 102.1 0 0 0 80 43 15 17 17 8 6 0 0 0 0 1863.1 0 0 0 3900 247 47 0 0 3 0 23 0 0 0 42204.1 7 0 0 139 76 7 0 6 0 0 0 0 0 0 2355.1 56 0 0 668 280 58 0 35 25 7 5 0 0 0 11346.1 0 0 0 8 0 0 0 1 1 0 0 0 0 0 10

Total 63 0 0 4802 647 129 17 59 37 13 28 0 0 0 5795

0.0010.0020.0030.0040.0050.0060.0070.0080.0090.00

100.00

23.04

-6.05

6.05-1

3.05

13.05

-26.05

26,05

-4,06

4.06-1

2.06

12.06

-18.06

18.06

-27.06

27.06

-4.07

4.07-1

1.07

11.07

-18.07

18.07

-25.07

25.07

-6.08

6.08-1

4.08

14.08

-23.08

Intervalul de colectare

Ia (n

r.gan

daci

/zi/c

ursa

)

Fig.12 Zborul la Pityokteines curvidens în intervalul 23.04 – 23.08. 2008 (Crucuru)[Flight of Pityokteines curvidens within 23.04 - 23.08.2008 (Crucuru)]

Capturile au fost înregistrate pe o perioadă de 94 zile, zborul fiind mai lung decât se

cunoştea până acum din literatura de specialitate (comparativ cu Suceava (Simionescu, 1987), unde

100% capturi s-au înregistrat după 50 zile sau Săcele – Braşov (Mihalciuc, 1995), unde 100% din

capturi au fost contorizate după 70 zile ).


32

În privinţa dinamicii zborului acesta a fost foarte concentrat, în intervalul 26.05 – 4.06 fiind

capturate 4802 insecte, aproximativ 80% din totalul de 5795 insecte capturate pe întreaga perioadă

de zbor.

În literatura de specialitate se arată că Pityokteines curvidens produce un zbor timpuriu de

primăvară, la jumătatea lunii aprilie şi un al doilea zbor în lunile iunie-iulie (Nanu, 1973; Ene,

1971), în cazuri excepţionale un al treilea zbor în septembrie – octombrie (Ene, 1971).

Zborul II pentru acestă specie este cu totul neînsemnat, fiind sub 1% din intrările pe întregul

an, acesta a fost semnalat în luna august pentru zona Sucevei.

În privinţa duratei zborului aceasta a fost mult mai scurtă, comparativ cu zborul lui Ips

typographus, sau Trypodendron lineatum într-un interval de 17 zile din 26.05 – 12.06. 2008 fiind

capturate un total de 5449 insecte adică 94% din totalul de 5795 insecte capturate la cele 6 curse

din suprafaţa experimentală Crucuru. Rezultatele obţinute se pot comprara cu cele din 1993

efectuate de Mihalciuc (1995) care au avut un grafic al zborului mult mai concentrat, din 12.05 –

19.05, fiind capturate 90% din total insecte. Cercetările din acest an au surprins doar primul zbor,

acesta încadrându-se în parametrii descrişi mai sus, în luna august neexistând capturi la cursele

instalate în teren care să corespundă cu zborul al – II – lea. Literatura (Chararas, 1962; Georgescu

1957), menţionează date privind al – III – lea zbor, aspect neconfirmat în suprafaţa experimentală

Crucuru. Au fost capturate 5795 insecte, cele mai importante capturi înregistrându-se în piaţa 3 –

4220 indivizi capturaţi şi piaţa 5 – 1134 insecte colectate în intervalul zborului (tab. 4).

050

100150200250300350400450500

23.04

-6.05

6.05-1

3.05

13.05

-26.05

26,05

-4,06

4.06-1

2.06

12.06

-18.06

18.06

-27.06

27.06

-4.07

4.07-1

1.07

11.07

-18.07

18.07

-25.07

25.07

-6.08

6.08-1

4.08

14.08

-23.08


Ia (n

r.gan

daci

/zi/c

aptu

ra)

1.1 - 750 m2.1 - 800 m3.1 - 850 m4.1 - 900 m5.1 - 950 m6.1 - 1000 m

Fig.13 Zborul la Pityokteines curvidens în fiecare bloc experimental (Crucuru)[Flight of Pityokteines curvidens in each experimental block (Crucuru)]

În graficul de mai sus (fig.13) putem observa faptul că zborul are aceeaşi curbă principală în

toate cele 6 pieţe din experiment. Un aspect evident îl constituie evoluţia zborului în blocul 3, unde

avem şi numărul cel mai mare de insecte capturate la cursă în intervalul 26.05 – 4.06 adică 433.3

insecte/zi/cursă (tab.3). Piaţa 5 are un număr mult mai mic de insecte capturate respectiv 74,22


33

adulţi/zi/cursă pe acelaşi interval 26.05 – 4.06. În celelate 4 pieţe experimentale respectiv 1, 2, 4 şi 6

zborul gândacului Pityokteines curvidens a fost aproape neînsemnat.

4.1.2.4. Variaţia sex – ratio din anul 2008 în suprafaţa experimentală Crucuru

Variaţia în timp a numărului de gândaci pe sexe la Pityokteines curvidens, Ips typographus şiTrypodendron lineatum

[Temporal variation per sexes of Pityokteines curvidens, Ips typographus and Trypodendron lineatum beetle number]Tabel 5

Pityokteinescurvidens Ips typographus Trypodendron

lineatumIntervalul decolectare

masculi femele masculi femele masculi femele23.04-06.05 25 32 27 123 32 713.05-26.05 22 30 42 218 119 4004.06-12.06 47 140 20 215 99 3627.06-04.07 0 0 20 131 25 604.07-11.07 14 17 66 234 15 311.07-18.07 2 2 79 221 3 218.07-25.07 0 0 88 192 15 625.07-06.08 0 0 64 208 27 106.08-14.08 0 0 45 141 3 414.08-23.08 0 0 65 144 8 0Total 1 110 221 516 1827 346 105Total 2 331 2343 451

În total au fost sexaţi 3125 de gândaci de scoarţă, dintre care 331 din specia Pityokteines

curvidens, 2343 din specia Ips typographus şi 451 adulţi din specia Trypodendron lineatum.

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%

100%

23.04

-06.05

6.05-

26.05

26.05

-12.06

12.06

-04.07

04.07

-11.07

11.07

-18.07


Pro

cent

(%) d

in p

opul

atie femele

masculi

Fig.14 Diagrama sex-ratio la Pityokteines curvidens (Crucuru)[Sex-ratio diagram for Pityokteines curvidens (Crucuru)]

Privind diagrama din figura 14 putem observa că la începutul zborului raportul între sexe

este de 1:1. Pe masură ce zborul se intensifică, numărul femelelor creşte, raportul dintre sexe fiind

de 3:1 (femele/masculi). Spre sfârşitul zborului raportul sex-ratio revine la valoarea de la începutul

zborului, adică 1:1. Rezultatele unor cercetări din Croaţia în perioada 2004 – 2005, precizează


34

faptul că la începutul zborului raportul sexelor este de 1: 3 (femele/masculi), la momentul de maxim

al zborului raportul sexelor ajunge la valoarea de 1:1 (Pernek, 2006). Alte studii realizate în Turcia

prezintă rezultate diferite comparativ cu cele din Croaţia. Astfel raportul sex - ratio în perioada de

zbor a variat de la 2,0 : 1 până la 4,95:1, intervalul de desfăşurare a experimentului fiind 17.06 –

3.09.1999 (Şimşek, 2005).

4.1.2.6. Rezultatele cercetărilor cu privire la elementele morfometrice ale gândacilor în 2008

Lungimea şi masa gândacilor de Pityokteines curvidens (Crucuru)[Length and weight of Pityokteines curvidens beetles (Crucuru)]

Tabel 6Pityokteines curvidens

femele masculiInterval

de colectarelungime (mm) masa (mg) lungime (mm) masa (mg)

23.04-06.05 2,70 1,49 2,72 1,7506.05-26.05 2,77 0,79 2,77 0,9426.05-12.06 2,71 1,19 2,73 1,4812.06-04.07 0 0 0 004.07-11.07 2,59 1,00 2,71 1,5911.07-18.07 2,5 1,35 2,5 118.07-25.07 0 0 0 025.07-06.08 0 0 0 006.08-14.08 0 0 0 014.08-23.08 0 0 0 0Media 2,71 1,16 2,73 1,35

Lungimea şi masa adulţilor de Pityokteines curvidens (Iepure)[Length and weight of Pityokteines curvidens beetles (Iepure)]


femele masculiInterval

de colectarelungime (mm) masa (mg) lungime (mm) masa (mg)

21.05-30.05 2,90 1,10 2,90 1,0930.05-21.06 2,83 1,18 2,96 1,3921.06-4.07 2,80 1,20 2,87 1,384.07-18.07 2,89 0,87 2,88 0,88

18.07-25.07 2,88 1,35 0,00 0,0025.07-6.08 2,81 0,98 2,72 1,0006.08-4.09 0,00 0,00 0,00 0,00

Media 2,85 1.11 2,87 1.15

În tabelul 6 şi 7 sunt prezentate elementele morfometrice cu privire la lungimea şi masa

gândacilor la specia Pityokteines curvidens în cele două suprafeţe aflate în studiu respectiv Crucuru

şi Iepure.


35

Lungimile gândacilor în experimentul Crucuru, au avut valori medii de 2,71 mm pentru

femele şi de 2,73 mm pentru masculi, care se încadrează în limitele cunoscute din literatura de

specialitate de 2,2 – 3,2 mm (Urban, 2002; Eckstein, 1897; Klapálek, 1903; Schaufuss, 1916;

Javorek, 1947; Pfeffer et al. 1954; Pfeffer, 1955; Postner, 1974 and Brutovský, 1994), valorile

înregistrate fiind uşor peste media lungimii la mascul (2,65 mm) şi femelă (2,62 mm). Pe parcursul

întregului zbor acestea au variat nesemnificativ. În experimentul din suprafaţa Iepure observăm

diferenţe în ceea ce priveşte atât dimensiunile femelelor (2,85 mm) cât şi a masculilor (2,87 mm).

Aceste dimensiuni sunt mai apropiate de valorile obţinute de Schwerdtfeger (1970), care precizează

pentru Pityokteines curvidens un interval între 2,8 mm şi 3,3 mm valorile fiind totuşi în limitele

amintite mai sus.

Referitor la masa adulţilor a rezultat o medie de 1,16 mg pentru femele şi 1,35 pentru

masculi în experimentul Crucuru, în suprafaţa experimentală Iepure valorile fiind mai mici,

respectiv 1,11 mg la femele şi 1,15 mg la masculi.

4.1.3. Diagrama zborului şi distribuţia capturilor la gândacii de scoarţă

din anul 2009 în suprafaţa experimentală CrucuruPentru a putea interpreta unele variaţii ale capturilor la cursă, dată şi altitudine este necesar

să utilizăm graficele de variaţie ale temperaturii şi precipitaţiilor care au rezultat în urma prelucrării

datelor climatice de la staţia meteo Ghimbav din intervalul 1 aprilie – 30 septembrie. Aceste date au

fost dublate de înregistrări la senzori de temperatură şi umiditate amplasaţi în fiecare piaţă

experimentală. Senzorii de tip HOBOware Pro au fost programaţi pentru a înregistra temperatura şi

umiditatea din oră în oră în intervalul 17.04 – 22.09.2009. Această perioadă se suprapune

aproximativ peste intervalul de zbor al insectelor capturate. Senzorul 1 corespunde pieţei 1,

senzorul 2 – piaţa 2, senzorul 3 – piaţa 3 şi senzorul 4 a fost amplasat în piaţa 4. Variaţiile de la

senzorii climatici, temperatura şi umiditatea din cele 4 pieţe au fost redate în Anexa I.

Variatia temperaturii in intervalul 1.04 - 30.09.2009la statia meteo Ghimbav

0

5

10

15

20

25

30

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31Data

Tem

pera

tura


Fig.15 Variaţia temperaturii în intervalul 1.04 – 30.09 Ghimbav[Temperature variation within 1.04 – 30.09 Ghimbav]


36

Precipitatiile in intervalul 1.04 - 30.09. 2009la statia meteo Ghimbav

0

10

20

30

40

50

60

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31Data

Litr

i / m

2


Fig.16 Variaţia precipitaţiilor şi umidităţii în intervalul 1.04 – 30.09, Ghimbav[Precipitation and humidity variation within 1.04 – 30.09, Ghimbav]

Astfel perioadele cu precipitaţii înregistrate la staţia meteo Ghimbav sunt echivalente cu

maxime ale valorilor umidităţii foarte apropiate de 100 % înregistrate de senzorii din cele 4 pieţe

luate în studiu. În decursul unei zile care începe cu ora 0:00:00 şi se încheie la ora 23:59:59 avem

variaţii ale umidităţii ce se regăsesc în diagramele din Anexa I.. Ziua umiditatea scade în perioadele

fără precipitaţii până la 50 – 40 %, în cursul nopţii aceasta creşte până la 65 – 80 %. S-au observat

variaţii ale mediei umidităţii atât diurne cât şi lunare. Astfel putem lua exemplu lunii mai care în

intervalul 10 – 15 a avut umiditatea medie mai redusă comparativ cu perioada 10 – 15 din luna

iulie. Au fost observate variaţii ale umidităţii chiar şi de la un bloc experimetal la altul deşi senzorii

de umiditate au fost amplasaţi în condiţii asemănătoare în ceea ce priveşte înălţimea faţă de sol (≈ 2

m), expoziţia şi orientarea în piaţă.

4.1.3.1. În cazul speciei Pityokteines curvidens

Variaţia capturilor la Pityokteines curvidens în perioada de zbor (Crucuru)[Captures variation of Pityokteines curvidens during flight period (Crucuru)]

Tabel 8Nr. gândaci capturaţi/zi/cursă în intervalul (nr.zile) - Pityokteinesc curvidens

Var

iant

a

17.0

4-01

.05

01.0

5-08

.05

08.0

5-15

.05

15.0

5-22

.05

22.0

5-29

.05

29.0

5-05

.06

05.0

6-12

.06

12.0

6-19

.06

19.0

6-26

.06

26.0

6-03

.07

03.0

7-09

.07

09.0

7-17

.07

17.0

7-23

.07

23.0

7-06

.08

6.08

-18.

08

2.1 - 750m 15 2.43 1.14 4 4 0.43 0.29 1.14 0.14 0 0 0 0 0 04.1 - 750m 10.1 3 7.57 0.86 0 0.57 0 1.86 0.29 0.29 0 0.63 0 0 02.2 - 800m 0.79 0.86 28 26.3 20.9 4.86 2.29 0.29 0.43 3.29 0.17 0 0.17 0 04.2 - 800m 24.6 1.29 8.86 30.4 0.86 0.57 1.14 4.71 0.29 0.43 0 0.88 0 0 0

2.3 - 850m 4.21 2.43 53.4 37.4 37 8.57 0 6 4.14 2.14 0 2.88 0 0 0

4.3 - 850m 24.8 4 16.3 16.7 4.71 0.29 4.57 8.71 2.43 0 0 0 0 0 02.4 - 900m 3.14 0.57 2 5 11.6 8.86 2 1.86 1 0 0.5 0.88 0 0 04.4 - 900m 0.21 3.29 3.29 6.71 0.43 0.29 0.29 3.86 0 0.14 0.17 0 0 0 0

Ia mediu 10.4 2.23 15.1 15.9 9.93 3.05 1.32 3.55 1.09 0.79 0.1 0.66 0.02 0 0

Capturile la curse în intervalul 17.04 – 18.08 pentru Pityokteines curvidens(Crucuru)


37

[Trap captures of Pityokteines curvidens within 17.04 – 18.08 (Crucuru)]Tabel 9

Nr. gândaci capturaţi - Pityokteinesc curvidensV

aria

nta

17.0

4-01

.05

01.0

5-08

.05

08.0

5-15

.05

15.0

5-22

.05

22.0

5-29

.05

29.0

5-05

.06

05.0

6-12

.06

12.0

6-19

.06

19.0

6-26

.06

26.0

6-03

.07

03.0

7-09

.07

09.0

7-17

.07

17.0

7-23

.07

23.0

7-06

.08

6.08

-18.

08

Tota

l

2.1- 750m 210 17 8 28 28 3 2 8 1 0 0 0 0 0 0 3054.1 - 750 m 142 21 53 6 0 4 0 13 2 2 0 5 0 0 0 2482.2 - 800m 11 6 196 184 146 34 16 2 3 23 1 0 1 0 0 6234.2 - 800m 345 9 62 213 6 4 8 33 2 3 0 7 0 0 0 6922.3 - 850m 59 17 374 262 259 60 0 42 29 15 0 23 0 0 0 11404.3 - 850m 347 28 114 117 33 2 32 61 17 0 0 0 0 0 0 7512.4 - 900m 44 4 14 35 81 62 14 13 7 0 3 7 0 0 0 2844.4 - 900m 3 23 23 47 3 2 2 27 0 1 1 0 0 0 0 132

Total 1161 125 844 892 556 171 74 199 61 44 5 42 1 0 0 4175

05

10152025303540

17.04

-01.05

01.05

-08.05

08.05

-15.05

15.05

-22.05

22.05

-29.05

29.05

-05.06

05.06

-12.06

12.06

-19.06

19.06

-26.06

26.06

-03.07

03.07

-09.07

09.07

-17.07

17.07

-23.07

23.07

-06.08

6.08-1

8.08


Ia (n

r.ga

ndac

i/zi/c

ursa

)

Piata I - 750mPiata II - 800 mPiata III - 850 mPiata IV - 900 m

Fig.17 Zborul la Pityokteines curvidens în cele 4 pieţe experimentale (Crucuru)[Flight of Pityokteines curvidens in 4 experimental blocks (Crucuru)]

Înregistrarea capturilor s-a desfăşurat timp de 97 de zile, zborul fiind mai lung decât se

cunoştea până acum din literatura de specialitate (comparativ cu Suceava, unde 100% capturi s-au

înregistrat după 50 zile). În privinţa dinamicii zborului, acesta a fost foarte concentrat în intervalul

8.05-22.05, fiind capturate 15.9 insecte/zi/cursă. În literatura de specialitate se arată că Pityokteines

curvidens produce un zbor timpuriu de primăvară, la jumătatea lunii aprilie şi un al doilea zbor în

lunile iunie-iulie (Nanu, 1973; Ene, 1971), în cazuri excepţionale un al treilea zbor în septembrie-

octombrie (Ene, 1971, Chararas, 1962; Georgescu, 1957).

Punctul de minim, ce poate fi observat la începutul primului zbor (01.05-08.05), nu poate fi

caracterizat ca fiind o zonă de referinţă ce defineşte un alt zbor. Această zonă, care se defineşte

printr-o captură neînsemnată, se datorează condiţiilor climatice nefavorabile din perioada

respectivă. Perioada în cauză a fost marcată de temperaturi foarte scăzute (de multe ori mai mici de

10°C) şi de valori crescânde ale umidităţii, condiţii în care zborul gândacilor poate fi insesizabil,

sau chiar inexistent (fig.15, 16).


38

Cercetările din anul 2008 au surprins doar primul zbor, acesta încadrându-se în parametrii

descrişi mai sus, în luna august neexistând capturi la cursele instalate în teren care să corespundă cu

zborul al II-lea. Din cercetările actuale reiese zborul I timpuriu, însemnat, din aprilie până la

începutul lunii iunie, (17.04 – 5.06) urmat de zborul generaţiei soră mai puţin relevant cu un maxim

în a doua decadă a lunii iunie (19 – 26.06) şi zborul II la jumătatea lunii iulie (9-17.07) . În luna

august zborul insectelor s-a diminuat considerabil.

Capturile înregistrate în timpul zborului I au totalizat 3578 indivizi, echivalentul a 85.7% din

totalul indivizilor colectaţi pe tot sezonul de vegetaţie.

Numărul insectelor capturat în 2009 respectiv 4175 exemplare a fost mai mic decât numărul

de insecte colectat în 2008 şi anume 5795 indivizi, aceasta însemnând o reducere cu 28 % a

populaţiei. Din graficul zborului remarcăm faptul că insecta şi-a început avtivitatea inaintea

instalării experimentului în teren, respectiv a datei de 17.04, aspect care a fost confirmat în prealabil

şi de literatură (Chararas, 1962; Georgescu, 1957).

Din reprezentarea grafică a zborului pe cele 4 pieţe experimentale observăm faptul că se

păstrează diagrama zborului de ansamblu a speciei. În piaţa 2 şi 4 observăm o activitate mai intensă

a insectelor comparativ cu piaţa 1 şi 3.

4.1.5. Rezultatele cercetărilor privind eficienţa nadelor feromonale testate4.1.5.1. În cazul speciei Pityokteines curvidens în experimentul Crucuru

Variantele feromonale utilizate pentru specia Pityokteines curvidens au fost: V2 - Atracurv

produs în România şi V4 - Krummzähniger Tannenborkenkäfer produs în Germania.

Atracurv este feromonul sintetizat la Institutul de Chimie Cluj-Napoca şi pus la dispoziţia

producţiei în plicuri de aluminiu sau staniol, conţinând 10 nade feromonale de tip dispenseri. În

ceea ce priveşte nada de origine germană, Krummzähniger Tannenborkenkäfer, modalitatea de

stocare a feromonului a fost sub formă de granule impregnate.

Efectul pieţei, al datei şi al variantei asupra capturilor de Pityokteines curvidens[Effect of the plot, the date and the variant on Pityokteines curvidens captures]

Tabel 10Factorul analizat D.F. F P

Piaţa 3 4,432 0,042Data 13 2,014 0,045

Varianta 1 0,038 0,847

unde D.F. - grade de libertate; F - coeficientul Fisher; P - probabilitatea calculată


39

V a r i a n t a

0

2 0

4 0

6 0

8 0

1 0 0

1 2 0

V 2 V 4

Ca

pt u

r a (

me

di a

±a

ba

t er e

a s

t an

da

r d)

a

a

Fig.18 Distribuţia capturilor de Pityokteines curvidens pe variante feromonale Crucuru)[Captures distribution of Pityokteines curvidens according to pheromonal variants (Crucuru)]

Astfel, după cum rezultă din graficul de mai sus, în perimetrul studiat, în cazul gândacului

de scoarţă Pityokteines curvidens, nivelul capturilor nu a diferit semnificativ în raport cu tipul de

nadă folosit. Potrivit datelor obţinute prin analiza varianţei rezultă că nu există diferenţe asigurate

statistic între varianta V2 (România) şi varianta V4 (Germania). Se recomandă utilizarea în

practică, în ţara noastră, a variantei V2. Această variantă, care s-a dovedit la fel de eficientă ca cea

produsă în Germania, este însă mult mai avantajoasă din punct de vedere economic: preţul nadei

feromonale autohtone este de 9,6 lei, de 4 ori mai mic decât al variantei din Germania (10 euro).

4.1.5.2. În cazul speciei Trypodendron lineatum în experimentul Crucuru

În perimetrul studiat, pentru specia Trypodendron lineatum, s-au folosit trei variante

feromonale: V3 - Linosan, V5 - Langlock Lineatus Dosierflasche produse în Germania şi V6 -

Trypowit produs în Austria.

Efectul pieţei, al datei şi al variantei asupra capturilor de Trypodendron lineatum[Effect of the plot, the date and the variant on Trypodendron lineatum captures]


Piaţa 4 0,866 0,356Data 13 3,724 < 0,001

Varianta 2 5,089 0,009



40

V a r i a n t a

0

5 0

1 0 0

1 5 0

2 0 0

2 5 0

3 0 0

V 3 V 5 V 6

Ca

pt u

r a (

me

di a

±a

ba

t er e

a s

t an

da

r d)

a b

a

b

Fig.19 Distribuţia capturilor de Trypodendron lineatum pe variante feromonale (Crucuru) [Captures distribution of Trypodendron lineatum according to pheromonal variants (Crucuru)]

Din graficul de mai sus se observă că nada feromonală Linosan a prezentat o eficacitate mai

mare comparativ cu cea din Austria – Trypowit, diferenţele fiind asigurate statistic. Varianta V7 –

Trypowit s-a dovedit cea mai puţin eficace în aproape toate experimentele realizate în anii 2008 şi

2009 atât la brad cât şi la molid, recomandăm ca aceasta să nu fie folosită în practică.

Decizia achiziţionării nadelor poate să aibă la bază şi preţul: V5 - 18,75€, iar V3 - 13€.

4.1.5.6. Variaţia sex – ratio din anul 2009 în suprafaţa experimentală Crucuru

Date centralizatoare pentru determinarea sex-ratio (Crucuru)[Data summary for sex-ratio (Crucuru)]

Tabel12

Pityokteinescurvidens

Ipstypographus

Pityogeneschalcographus

TrypodendronlineatumInterval de

colectarefemele masculi femele masculi femele masculi femele masculi

17.04-01.05 52 56 68 16 32 68 94 19901.05-08.05 26 16 2 1 - - 82 15608.05-15.05 73 64 74 26 66 34 79 14815.05-22.05 105 77 75 25 25 63 63 15922.05-29.05 75 34 82 18 20 80 48 12329.05-05.06 68 22 28 5 26 74 60 15505.06-12.06 33 7 87 13 20 80 68 23212.06-19.06 59 16 40 8 21 75 70 23019.06-26-06 10 2 64 10 10 40 41 15226.06-03.07 23 4 12 1 5 10 48 16603.07-09.07 5 - 68 21 - - 34 9509.07-17.07 12 2 67 26 1 4 36 13917.07-23.07 1 - 77 23 5 12 12 3823.07-06.08 - - 85 15 - - 3 5Total/sexe 542 300 829 208 231 540 738 1997

Total gândaci 842 1037 771 2735

În total au fost sexaţi 5385 de gândaci de scoarţă, dintre care 842 gândaci din specia

Pityokteines curvidens, 1037 gândaci din specia Ips typographus, 771 gândaci din specia


41

Pityogenes chalcographus şi 2735 gândaci din specia Trypodendron lineatum.

0 %1 0 %2 0 %3 0 %4 0 %5 0 %6 0 %7 0 %8 0 %9 0 %

1 0 0 %

17 .04 -0

1 . 05

0 1 .05 -0

8 . 05

0 8 .05 -1

5 . 05

1 5 .05 -2

2 . 05

2 2 .05 -2

9 . 05

2 9 .05 -0

5 . 06

0 5 .06 -1

2 . 06

1 2 .06 -1

9 . 06

1 9 .06 -2

6 - 06

2 6 .06 -0

3 . 07

0 3 .07 -0

9 . 07

0 9 .07 -1

7 . 07

1 7 .07 -2

3 . 07

2 3 .07 -0

6 . 08

I n te r v a l d e c o l e c ta r e

Pro

ce

nt

(%)

din

po

pu

lati

e

fe m e l em a sc u l i

Fig.20 Diagrama sex-ratio în cazul speciei Pityokteines curvidens (Crucuru)[Sex-ratio diagram for Pityokteines curvidens (Crucuru)]

Privind diagrama de mai sus putem observa că la începutul zborului raportul între sexe este

de 1:1. Pe masură ce zborul se intensifică, numărul femelelor creşte, raportul dintre sexe fiind de

2:1 la finalul lunii mai-începutul lunii iunie, urmând ca apoi până la sfârşitul zborului raportul să se

menţină de 3:1 în favoarea participării femelelor.

Studii realizate în Turcia prezintă raportul sex - ratio în perioada de zbor ce a variat de la

2,0 : 1 până la 4,95:1, intervalul de desfăşurare a experimentului fiind 17.06 – 3.09.1999 (Şimşek,

2005).

4.1.5.8. Elementele morfometrice ale gândacilor în 2009

Lungimea şi masa gândacilor Pityokteines curvidens (Crucuru)[Length and weight of Pityokteines curvidens beetles (Crucuru)]


femele masculiIntervalulde colectare Lungime(mm) Masa(mg) Lungime(mm) Masa(mg)17.04-01.05 2,86 2,4 2,9 2,201.05.-08.05 2,95 1,65 2,9 2,208.05-15.05 2,6 1,98 2,9 2,115.05-22.05 2,85 2,25 2,9 2,322.05-29.05 2,75 1,58 2,8 2,229.05-05.06 2,73 1,3 2,8 1,705.06-12.06 2,7 1,38 2,8 1,512.06-19.06 2,75 1,38 2,6 1,419.06-26-06 2,53 1,33 2,8 1,526.06-03.07 2,63 1,36 2,8 1,203.07-09.07 2,5 1,76 - 009.07-17.07 2,8 2,2 3 2,817.07-23.07 2,5 1,8 - 023.07-06.08 - - - 0

Media 2,71 1,72 2,8 1,9


42

Lungimea şi masa gândacilor Pityokteines curvidens (Iepure)[Length and weight of Pityokteines curvidens beetles (Iepure)]

Tabel 14

Pityokteines curvidensfemele masculi

Intervalulde colectare

Lungimea(mm)

Masa(mg)

Lungimea(mm)

Masa(mg)

17-30.04.09 2.91 1.94 2.9 2.0630-08.05.09 2.73 1.86 2.80 2.0408-14.05.09 2.92 1.91 2.93 2.0414-22.05.09 2.90 2.12 2.81 2.0022-29.05.09 2.95 2.01 2.98 1.6029-05.06.09 3.00 2.02 3.00 2.2005-11.06.09 3.00 2.23 2.83 1.7611-18.06.09 2.60 1.55 3.00 2.2018-28.06.09 - - 3.00 1.8528-05.07.09 3.00 2.10 3.00 2.0005-13.07.09 - - - -13-20.07.09 - - - -20-03.08.09 - - - -03-18.08.09 - - - -

Media 2.89 1.97 2.93 1.97

Lungimile gândacilor în experimentul Crucuru, au avut valori medii de 2,71 mm pentru

femele şi de 2,73 mm pentru masculi în 2008, anul 2009 diferenţele privind lungimea adulţilor fiind

foarte mici. Valorile se încadrează în limitele cunoscute din literatura de specialitate de 2,2 – 3,2

mm (Urban, 2002; Eckstein, 1897; Klapálek, 1903; Schaufuss, 1916; Javorek, 1947; Pfeffer et al.

1954; Pfeffer, 1955; Postner, 1974 and Brutovský, 1994), valorile înregistrate fiind uşor peste

media lungimii la mascul (2,65 mm) şi femelă (2,62 mm).

Diferenţe nesemnificative au fost înregistrate între valorile dimensionale din cei doi ani în

suprafaţa experimentală Iepure. Totuşi sunt diferenţe în ceea ce priveşte dimensiunile adulţilor în

cele două suprafeţe, Crucuru şi Iepure. Adulţii din suprafaţa Iepure, respectiv masculii (2,93 mm)

şi femelele (2,89 mm) sunt mai lungi comparativ cu adulţii din suprafaţa Crucuru, masculi (2,8 mm)

şi femele (2,71 mm). Diferenţele privind lungimea adulţilor în cele două arii experimentale s-au

păstrat în cei doi ani de cercetări.


43

4.1.6. Rezultate referitoare la elementele morfometrice ale atacului

calculate la arborii-cursă

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

IMS

A1

A2

A3

A4

A1

A2

A3

A4

A1

A2

A3

A4

A1

A2

A3

A4

A1

A2

A3

A4

A1

A2

A3

A4

A1

A2

A3

A4

A1

A2

A3

A4

01.

05 0

8.05

15.

05 2

2.05

29.

05 0

5.06

12.

06 1

9.06

Dat

a ef

ectu

arii

son

daj

ulu

i si t

reim

ea a

fere

nta

fiec

aru

i arb

ore

-cu

rsa

Lungimea medie a bratelor galeriilor mama, (mm)

Fig. 21 Variaţia lungimilor medii ale galeriilor mamă la cei patru arbori cursă (Crucuru)[Average length variation of the egg galleries on four trap-trees (Crucuru)]

În cele patru pieţe experimentale, lungimea maximă a galeriilor mamă este de 45 mm

(arborele IV). Lungimea medie la o galerie mamă poate fi cuprinsă între 18 şi 37,4 mm iar maxima

mult mai mare până la 60 mm (Chararas, 1962) chiar 70 mm (Georgescu, 1957). Chararas (1962) a

afirmat că nu poate exista corespondenţă între numărul de ouă depuse de femelă la o pontă şi

lungimea galeriei săpate de aceasta. Astfel la o galerie de 23 mm corespund 19 ouă, o alta de 55

mm avea 55 ouă în nişe diferite, în fine, a treia galerie avea pe 45 mm lungime 100 ouă depuse.


44

Din analiza dinamicii lungimii medii a galeriilor mamă în timp, se poate observa că valoarea

maximă a lungimii medii a galeriilor mamă a fost înregistrată în data de 05.06.2009, dată care

coincide cu partea de final a intervalului de analiză (înainte de împupare). Această valoare maximă

înregistrată în data de 05.06.2009, poate fi explicată prin faptul că larvele de Pityokteines curvidens,

şi-au încheiat roaderea, au fost semnalate primele pupe, populaţia ajungând spre sfârşitul perioadei

de dezvoltare. Se cunoaşte că pentru dezvoltarea unei generaţii sunt necesare, în funcţie de

condiţiile climatice, 70 – 140 zile, (Chararas,1962). Astfel, odată cu semnalarea primelor pupe se

impune conform literaturii de specialitate, cojirea integrală a arborilor-cursă.

Se poate observa că după 22.05.2009, lungimea medie a galeriilor mamă înregistrează o

creştere constantă în timp care se menţine până la ultima dată de analiză.

Referitor la preferinţa pentru treimea arborelui, se poate observa din tabelul prezentat

anterior că la prima dată de cojire lungimea medie a galeriilor mamă a fost mai mare în treimea

inferioară a arborelui 4 (în cazul arborelui-cursă 2 nu au fost evidenţiate roaderi ale gândacilor

adulţi, ci doar intrări preliminare ale acestora între scoarţă şi lemn). În ceea ce priveşte a doua dată

de colectare (08.05.2009), lungimea galeriilor mamă a fost mai mare în treimea mijlocie în cazul

ambilor arbori-cursă, iar la ultimele date de colectare, lungimea galeriilor mamă a fost mai mare în

treimea superioară a arborilor-cursă.

La data de 19.06, momentul în care s-au cojit total arborii în teren, am putut observa faptul

că lungimile maxime ale galeriilor au fost realizate la arborele IV (35 – 40 mm), minimul

lungimilor fiind înregistrat la arborele I (15 – 18 mm).

4.1.7. Dinamica diurnă, sex-ratio şi elementele morfometrice la speciile Ips

typographus şi Pityokteines curvidens în anul 2010În cazul speciei Ips typographus zborul se desfăşoară cu precădere în intervalul orar 9:00 –

21:00, cu maximul activităţii la prânz şi după amiază (Funke & Petershagen, 1991). Evident că

acest aspect depinde în primul rând de temperatură – minimul temperaturii aerului pentru zbor este

de 16,5 0 C, optimul fiind în intervalul 22 – 280C, maximul fiind situat în jurul valorii de 300C

(Funke & Petershagen, 1994; Lobinger, 1994). Cursele amplasate pe expoziţie sudică au capturat de

patru ori mai mulţi adulţi de Ips typographus comparativ cu cele poziţionate pe orientare nordică

(Lobinger & Skatulla, 1996). În cazul speciei Ips typographus, arborii de molid susceptibili a fi

atacaţi sunt cei cu vârsta cuprinsă între 70 – 100 ani pe expoziţie sud – estică (Becker & Schröter,

2000). Jurc (2006) a determinat o corelaţie strânsă între apariţia lui Ips typographus şi preferinţa

acestuia pentru expoziţia nord – estică în detrimentul celorlalte expoziţii şi apariţia lui Pityogenes

chalcographus pe expoziţia vestică şi nordică. Acesta a explicat fenomenul prin adaptarea

molidului la condiţiile extreme de pe expoziţia sudică.


45

4.1.7.1 Dinamica diurnă

4.1.7.1.1 În cazul speciei Ips typographus pe expoziţie E - SE

Pentru a putea interpreta unele variaţii ale capturilor la cursă, oră şi dată este necesar să

utilizăm graficele de variaţie ale temperaturii şi umidităţii care au rezultat în urma utilizării unor

senzori climatici din seria HoboWare – Pro.

Variatia temperaturii in 24 ore pe expozitie E - SE

0

5

10

15

20

25

30

35

7:00

8:00

9:00

10:0

011

:00

12:0

013

:00

14:0

015

:00

16:0

017

:00

18:0

019

:00

20:0

021

:00

22:0

023

:00

0:00

1:00

2:00

3:00

4:00

5:00

6:00

7:00

Ora

Tem

pera

tura

in g

rade

Cel

sius

9.0610.0611.0612.0613.0614.06

Varia tia umidita tii in 24 ore pe expozitie E - SE

0

20

40

60

80

100

120

7:00

8:00

9:00

10:0

011

:00

12:0

013

:00

14:0

015

:00

16:0

017

:00

18:0

019

:00

20:0

021

:00

22:0

023

:00

0:00

1:00

2:00

3:00

4:00

5:00

6:00

7:00

Ora

Um

idita

tea

% 9.0610.0611.0612.0613.0614.06

Fig.22 Variaţia temperaturii şi a umidităţii înregistrate pe expoziţie E –SE în perioada 9 – 14 iunie 2010[Temperature and humidity variation recorded on the exposition E-SE within 9-14 June 2010]

Efectul datei, al orei şi poziţia cursei asupra capturilor de Ips typographus[Effect of the date, the time and the trap position on Ips typographus captures]


Data 5 11.231 < 0.0001Ora 14 19.941 < 0.0001

Cursa 3 31.863 < 0.0001



46

0

1 0

2 0

3 0

4 0

5 0

6 0

O 7 O 8 O 9 O 1 0 O 1 1 O 1 2 O 1 3 O 1 4 O 1 5 O 1 6 O 1 7 O 1 8 O 1 9 O 2 0 O 2 1

O ra

Ca

ptu

ra (

me

dia

+/-

ab

ate

rea

sta

nd

ard

)

dd

c d

c d

b c d

aa

bb c

b c d

c dc d

dd d

0

5

10

15

20

25

30

9. 06

10. 0

6

11. 0

6

12. 0

6

13. 0

6

14. 0

6

Data

Cap

tura

(m

edia

± a

bate

rea

stan

dard

)

a

ab ab

bc

a

c

Fig 23 Efectul datei asupra capturilor medii la Ips typographus pe expoziţie E – SE[Effect of the date on E-SE exposition regarding Ips typographus average captures]

Astfel, după cum rezultă din graficul de mai sus, în cazul gândacului de scoarţă Ips

typographus, nivelul capturilor a diferit semnificativ în raport cu datele de recoltare. Potrivit datelor

obţinute prin analiza varianţei rezultă că există diferenţe asigurate statistic între datele din intervalul

9 - 14.06. Maximul din data de 13.06 este rezultatul temperaturilor mai ridicate comparativ cu

celelalte zile. În data de 12.06 s-au înregistrat valorile cele mai ridicate ale temperaturii de aceea

zborul scolitidului a avut o intensitate mai redusă comparativ cu 9.06 şi 13.06. Capturi minime s-au

înregistrat în ultima zi de experiment acest lucru datorându-se, în principal, precipitaţiilor căzute cu

o seară înainte şi până la ora prânzului în data de 14.06.

Fig.24 Efectul orei asupra capturilor medii la Ips typographus pe expoziţie E - SE[Effect of the time on E-SE exposition regarding Ips typographus average captures]

Figura 110 arată în mod evident orele care au diferit semnificativ în ceea ce priveşte

capturile pe întreaga zi. Astfel, în intervalul 12 – 13 au fost înregistrate capturi însemnate. Minimul

de capturi îl avem la începutul intervalului de înregistrare respectiv orele 7 – 8 şi la sfârşitul

perioadei, respectiv orele 19, 20, 21. Trendul ascendent, perioada de început a zborului diurn, se

înregistrează în intervalul 9 – 11 iar trendul descendent în intervalul 14 – 18. Maximul de capturi


47

corespunde cu intervalul orar 12 – 13, când a fost înregistrate cele mai mari temperaturi (25 – 300

C), şi gradul maxim de insolaţie din tot parcursul zilei.

0

5

1 0

1 5

2 0

2 5

3 0

3 5

4 0

C 1 C 3 C 5 C 7

C u rs a

Ca

ptu

ra (

me

dia

+/-

ab

ate

rea

sta

nd

ard

)

cc

a

b

Fig.25 Efectul cursei asupra capturilor medii la Ips typographus pe expoziţie E – SE[Effect of the trap on E-SE exposition regarding Ips typographus average captures]

Observăm în graficul alăturat diferenţa semnificativă între cursa 5 şi cursele 1, 3. După cum

am menţionat mai sus, la amplasarea curselor am urmărit ca unele să fie aşezate în lumină iar altele

mai umbrite. Cursa 5 amplasată în lumină a capturat mai mulţi indivizi în comparaţie cu celelalte 3.

4.1.7.1.2. În cazul speciei Ips typographus pe expoziţie V – NVVaria tia temperaturii in 24 ore pe expozitie V - NV

0

5

10

15

20

25

30

35

40

7:00

8:00

9:00

10:0

011

:00

12:0

013

:00

14:0

015

:00

16:0

017

:00

18:0

019

:00

20:0

021

:00

22:0

023

:00

0:00

1:00

2:00

3:00

4:00

5:00

6:00

7:00

Ora

Tem

pera

tura

in g

rade

Cel

sius

9.0610.0611.0612.0613.0614.06

Varia tia umidita tii in 24 ore pe expozitie V - NV

0

20

40

60

80

100

120

7:00

8:00

9:00

10:0

011

:00

12:0

013

:00

14:0

015

:00

16:0

017

:00

18:0

019

:00

20:0

021

:00

22:0

023

:00

0:00

1:00

2:00

3:00

4:00

5:00

6:00

7:00

Ora

Um

idita

tea

%

9.0610.0611.0612.0613.0614.06

Fig.26 Variaţia temperaturii şi a umidităţii înregistrate pe expoziţie V –NV în perioada 9 – 14 iunie 2010[Temperature and humidity variation recorded on the V-NV exposition within 9-14 June 2010]


48

Efectul datei, al orei şi poziţiei cursei asupra capturilor de Ips typographus[Effect of the date, the time and the trap position on Ips typographus captures]


Data 5 11.231 < 0.0001Ora 14 19.941 < 0.0001

Cursa 3 31.863 < 0.0001

0

1 0

2 0

3 0

4 0

5 0

6 0

7 0

8 0

9 0

9 .06

1 0 .06

1 1 .06

1 2 .06

1 3 .06

1 4 .06

D a ta

Ca

ptu

ri (

me

dia

+/-

ab

ate

rea

sta

nd

ard

)

a

a

bb

c c

Fig.27 Efectul datei asupra capturilor medii la Ips typographus pe expoziţie V – NV[Effect of the date on V-NVexposition regarding Ips typographus average captures]

Diagrama de mai sus ne arată diferenţele semnificative înregistrate între primele două date

de captură şi următoarele, acest lucru datorându-se prospeţimii nadelor feromonale ce are drept

rezultat rate de dispersie mai mari în intervalui 9 – 10.06. Următoarea perioadă, respectiv 11 –

12.06 arată o stabilizare a capturilor. Capturile din ultimele două date 13 – 14.06 sunt semnificativ

mai reduse comparativ cu restul perioadei acest lucru datorându-se precipitaţiilor care au apărut în

această perioadă, respectiv începând cu orele 18 a zilei de 13.06 şi continuând până în jurul orei

13.00 în data de 14.06. Acelaşi fenomen de scădere a numărului de adulţi capturaţi la curse s-a

petrecut şi în cazul expoziţiei E-SE acest aspect fiind strict legat de perioadele cu precipitaţii şi

scăderea temperaturii (fig. 27).

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

O7 O8 O9 O10 O11 O12 O13 O14 O15 O16 O17 O18 O19 O20 O21

Ora

Cap

tura

(med

ia +

/- ab

ater

ea s

tand

ard)

e e ede

cde

cde

abcd

abcab

a aa

bcde

de

e

Fig.28 Efectul orei asupra capturilor medii la Ips typographus pe expoziţie V – NV[Effect of the time on V-NVexposition regarding Ips typographus average captures]


49

În ceea ce priveşte efectul care îl are ora asupra capturilor medii, graficul de mai sus ne arată

diferenţierea semnificativă în intervalul orar 15 – 18 care corespunde maximului de capturi. Acest

maxim pe interval este dat şi de perioada de insolaţie maximă care, pe expoziţia vestică, corespunde

intervalului orar 14 – 19. Din acest interval diurn în care am realizat capturile, putem spune că

zborul speciei Ips typographus este cuprins între orele 10 – 20. Scăderea puternică a numărului de

exemplare capturate după ora 18, poate fi pusă pe seama încetării acţiunii razelor solare în

suprafaţa amplasării experimentului, ceea ce corespunde cu momentele premergătoare înserării şi cu

scăderea temperaturii mediului (fig. 112). Rezultatele confirmă aspectele subliniate de literatură

conform cărora insolaţia are un rol important în desfăşurarea activităţii zilnice a insectei (Lobinger

& Skatulla, 1996). Trebuie de asemenea subliniat faptul că insecta manifestă preferinţă pentru

expoziţia V – NV maximul de capturi la ora 12 pe expoziţia E – SE fiind de aproximativ 25

adulţi/cursă la jumătate comparativ cu maximul înregistrat pe expoziţia V – NV de aproximativ 50

adulţi/cursă. Deşi literatura (Becker & Schröter, 2000; Lobinger & Skatulla, 1996) menţionează

preferinţe pentru expoziţia sud – estică rezultatele obţinute în experiementul din 2010 nu a

confirmat acest aspect. Se observă din figura 112 faptul că maximul zborului este în jurul orei 16 în

corelaţie cu perioada de insolaţie maximă, dar diferit comparativ expziţia E – SE când maximul se

înregistrează în jurul orei 12 (fig. 28).

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

C8 C6 C4 C2

Cursa

Cap

turi

(med

ia +

/- ab

ater

e st

anda

rd)

bb b

a

Fig.29 Efectul cursei asupra capturilor medii la Ips typographus pe expoziţie V – NV[Effect of the trap on V-NVexposition regarding Ips typographus average captures]

Graficul de mai sus ne indică o diferenţă semificativă între cursa 4 şi celelalte 3 curse aflate

în aria experimentului pe expoziţie V – NV, această diferenţă rezultând din amplasarea curselor în

teren. Astfel, cursa 4 a fost poziţionată în soare puternic, în intervalul orar 12 – 19, cursele 8, 6 şi 2

fiind amplasate în zone mai umbrite, cu soare în perioade scurte de timp, totalizând un interval de

maxim 2-3 ore din întreaga zi. Aşadar, insolaţia măreşte rata medie de captură, în principal datorită

creşterii temperaturii pereţilor cursei, implicit a pliculeţului cu feromon care îşi măreşte rata de

dispersie a substanţelor atractante. Aspectele de mai sus privind poziţionarea curselor în zone


50

insolate sau umbrite şi preferinţa speciei pentru una din cele două cazuri sunt confirmate de

literatură (Lobinger, 1995).

4.2. Rezultatele cercetărilor privind defoliatorii Lymantria

monacha şi Semasia rufimitrana4.2.1. În cazul speciei Lymatria monacha

Capturile la panouri în intervalul 4.07 – 04.09.2008 pentru Lymantria monacha (Crucuru)[Traps captures within 4.07 – 04.09.2008 for Lymantria monacha (Crucuru)]

Tabel 17Nr. fluturi capturaţi

Panou 4.07-11.07 11.07-18.07 18.07-25.07 25.07-06.08 06.08-14.08 14.08-23.08 23.08-4.09 TotalP1 27 17 5 2 13 9 2 75P2 31 23 2 1 15 14 1 87P3 21 19 4 1 37 12 1 95P4 39 22 3 1 64 27 4 160P5 34 14 4 3 83 15 2 155P6 29 20 0 0 70 24 6 149Total 181 115 18 8 282 101 16 721

Variaţia capturilor la Lymatria monacha în perioada de zbor 4.07 – 4.09.2008 (Crucuru)[Captures variation within 4.07 – 04.09.2008 for Lymantria monacha (Crucuru)]

Tabel 18Nr. fluturi capturaţi /zi/cursă

Panou 4.07-11.07 11.07-18.07 18.07-25.07 25.07-06.08 06.08-14.08 14.08-23.08 23.08-4.09P1 3.857143 2.428571 0.714286 0.181818 1.625 1 0.166667P2 4.428571 3.285714 0.285714 0.090909 1.875 1.555556 0.083333P3 3 2.714286 0.571429 0.090909 4.625 1.333333 0.083333P4 5.571429 3.142857 0.428571 0.090909 8 3 0.333333P5 4.857143 2 0.571429 0.272727 10.375 1.666667 0.166667P6 4.142857 2.857143 0 0 8.75 2.666667 0.5Ia

mediu 4.309524 2.738095 0.428571 0.121212 5.875 1.87037 0.222222

0

1

2

3

4

5

6

7

4.07-11.07 11.07-18.07 18.07-25.07 25.07-06.08 06.08-14.08 14.08-23.08 23.08-4.09

Datele de prelevare

Ia (n

r.flu

turi

/zi/p

anou

)

Fig.30 Zborul la Lymantria monacha în perioada 4.07 – 4.09.2008 (Crucuru)[Flights of Lymantria monacha within 4.07 – 4.09.2008 (Crucuru)]


51

Controlul speciei Lymantria monacha se face începând cu data instalării, începutul lunii

iulie, până la încheierea zborului (jumătatea lunii septembrie) (Norme Tehnice.,2000). Putem

aprecia zborul ca având două maxime, unul chiar în momentul amplasării panourilor, al doilea în

intervalul 6.08 – 14.08. Privind asupra intervalulul de prim maxim al capturilor estimăm că zborul

a început înaintea acestei perioade pentru zona Crucuru. Al doilea maxim a apărut în momentul în

care am reîmprospătat cleiul de pe panourile din cele 6 blocuri experimentale.

Au fot capturaţi în total 721 de fluturi, numărul cel mai mare de insecte fiind capturaţi în

pieţele 4 – 900m, 5 – 950m, 6-1000m.

Dacă la o cursă feromonală se capturează în perioada de zbor, 200 – 500 masculi în arborete

sub 60 de ani şi 500 – 1000 masculi în cele peste 60 de ani, în anul următor se execută depistarea

după larve, iar cursele se dublează (Normele Tehnice, 2000). Nici acest caz nu a fost evidenţiat în

masivul Postăvarul, numărul de fluturi capturaţi fiind sub pragul numeric menţionat mai sus. Totuşi

existenţa fluturelui în aria luată în observaţie ne obligă la monitorizarea zborului acestei insecte care

poate deveni extrem de periculoasă.

0

2

4

6

8

10

12

4.07-11.07 11.07-18.07 18.07-25.07 25.07-06.08 06.08-14.08 14.08-23.08 23.08-4.09

Data de prelevare

Ia (n

r.in

sect

e/zi

/pan

ou)

P1 - 750mP2 - 800mP3 - 850mP4 - 900mP5 - 950mP6 - 1000m

Fig.31 Zborul la Lymantria monacha în perioada 4.07 – 4.09 în cele 6 blocuri experimentale (Crucuru)[Flight of Lymantria monacha within 4.07 – 4.09.2008 in both 6 experimental blocks (Crucuru)]

Din graficul de mai sus putem observa faptul că mersul zborului în cele 6 pieţe din

experiment, păstrează evoluţia de ansamblu pe care am constatat-o în figura 140.

Ceea ce diferă altitudinal este numărul de insecte capturate pe fiecare piată în parte. Primele

3 panouri, de la 750m, 800m şi 850m având un număr mai mic de insecte colectat, comparativ cu

următoarele 3 panouri respectiv: 900m, 950m şi 1000m altitudine.

Efectul datei şi altitudinii asupra capturilor la Lymantria monacha[Effect of the date and the altitude on Lymantria monacha captures]

Tabel 19Factorul analizat D.F. F Pr > F

Data 6 14.561 < 0.0001Cursa 5 1.567 0.199



52

0

1

2

3

4

5

6

7

P1 - 750m P2 - 800m P3 - 850m P4 - 900m P5 - 950m P6 - 1000m

Panou/altitudine

Capt

ura

(med

ia+/

- aba

tere

ast

anda

rd)

a a a

a aa

Fig.32 Distribuţia capturilor de Lymatria monacha pe altitudine (Crucuru)[Captures distribution of Lymantria monacha on the altitude (Crucuru)]

În diagrama de mai sus putem observa faptul că nu avem diferenţe semnificative între

pieţele luate în studiu şi capturile pe fiecare piaţă în parte. Un uşor avantaj poate fi identificat în

pieţele 4, 5 şi 6 dar nu putem discuta despre diferenţe foarte mari care să impună anumite concluzii.

4.2.2. În cazul speciei Semasia rufimitranaNu au fost înregistrate capturi ale acestei specii la cursele specifice pe toată durata

experimentului în anul 2008 şi 2009. Au fost făcute şi sondaje în coroana arborilor în treimea

inferioară, medie şi superioară, recoltându-se câte 3 lujeri din fiecare treime (Mihalciuc, 1994).

După analiza atentă a ramurilor, a acelor şi a mugurilor nu am depistat ouă în depunere, omizi sau

ace cu urme de roadere.

Concluzii, contribuţii personale şi recomandări practice

53

5. CONCLUZII, CONTRIBUŢII PERSONALE ŞI

RECOMANDĂRI PRACTICE5.1. ConcluziiPrin cercetările efectuate s-a ajuns la o serie de concluzii, unele dintre ele în concordanţă cu

datele din literatura de specialitate, altele însă cu caracter de noutate pentru domeniul Protecţiei

pădurilor.

5.1.1. Concluzii privind rezultatele cercetărilor în cazul gândacilor de

scoarţă5.1.1.1. Dinamica zborului şi distribuţia capturilor

5.1.1.1.1. În cazul speciei Pityokteines curvidens

Specia Pityikteines curvidens a prezentat în anul 2008 o diagramă a zborului cu un singur

maxim înregistrat în intervalul 26.05 – 4.06, fiind capturaţi aproximativ 80% din totalul de 5795

adulţi în suprafaţa experimentală Crucuru. În piaţa 3 aflată la 850 m pe expoziţie NE, au fost

capturaţi 3900 adulţi, în celelalte pieţe numărul adulţilor fiind sensibil mai mic. Chiar dacă în cele 9

zile dintre două citiri succesive în 3 dintre ele au fost semnalate precipitaţii de până la 20 l/m2

capturile în intervalul mai sus amintit au fost cele mai însemnate din toată perioada, de aici şi

dovada unui zbor concentrat în cel mult 6 zile. În suprafaţa experimentală Iepure, zborul I al speciei

s-a desfăşurat într-un interval mai mare de timp, 21.05 – 4.07, cu un maxim al indicelui Ia de 31.5

indivizi/zi/cursă, diferit de cel înregistrat în suprafaţa Crucuru, de 433 indivizi/zi/cursă. S-a observat

preferinţa speciei pentru expoziţie E-SE, indicele Ia maxim fiind de 50 indivizi/zi/cursă, comparativ

cu expoziţia V-NV unde Ia ≈ 30 indivizi/zi/cursă.

În anul 2009 am remarcat diferenţe privind dinamica şi distribuţia capturilor în cazul speciei

Pityokteines curvidens. Astfel, zborul insectei a fost diferit în comparaţie cu anul precedent, zborul I

fiind întins pe o perioadă de o lună şi jumătate, din 17.04 până în 29.05, cu un Ia ≈ 20

insecte/zi/cursă, mult mai mic în comparaţie cu anul precedent, când Ia ≈ 80 insecte/zi/cursă a fost

semnalat în 9 zile de zbor. Apare zborul generaţiei soră în intervalul 12.06 – 19.06, chiar şi zborul II

fiind surprins în intervalul 9.07 – 17.07, însă cu valori ale Ia foarte mici comparativ cu primul zbor.

Intervalul 1.05 – 8.05. 2009 a fost caracterizat de temperaturi foarte scăzute cu maxime care nu au

depăşit 50C noaptea şi 150C în timpul zilei, acest aspect reflectându-se în capturile foarte slabe

înregistrate la curse. Numărul de insecte capturat pe întreg intervalul de observaţie a fost mai mic în

2009 în suprafaţa Crucuru, respectiv 4175 şi Iepure cu 893 indivizi.

Pentru suprafaţa experimentală Iepure s-a observat o preferinţă a speciei pentru expoziţia E-

SE în defavoarea expoziţiei V-NV. Diferenţele notabile s-au înregistrat în ceea ce priveşte indicele


54

Ia care la piaţa 3 în 2008 a fost de 433 indivizi/zi/cursă comparativ cu piaţa 2 în 2009 unde Ia ≈ 35

indivizi/zi/cursă sau cu expoziţia E-SE unde Ia ≈ 150 insecte/zi/cursă. Exemplele enumerate mai sus

sunt dovada faptului că specia Pityokteines curvidens se poate dezvolta diferit de la un an la altul,

de la o expoziţie la alta. Au fost diferenţe în ceea ce priveşte dezvoltarea gândacului de scoarţă al

bradului chiar dacă variaţia altitudinală dintre pieţe a fost de doar 50 m, pieţele fiind instalate pe

expoziţie aproximativ identică (nord – estică) şi în condiţii de arboret asemănătoare.

5.1.1.1.2. În cazul speciei Trypodendron lineatum

Trypodendron lineatum în 2008 prezintă 3 curbe ale zborului mai importante. Astfel zborul I

apare în intervalul 13.05 – 12.06.2008, cu un minim în intervalul 26.05 – 4.06 care poate fi pus pe

seama zilelor cu precipitaţii de până la 20 l/m2. Zborul generaţiei soră este destul de slab în

intensitate Ia ≈ 1,17 insecte/zi/cursă, incomparabil mai mic decât zborul I unde indicele Ia ≈ 5,20.

Al doilea zbor al speciei are un indice Ia ≈ 1,12 indivizi/zi/cursă. Activitate mai intensă a speciei s-a

înregistrat în pieţele 3 şi 5, acolo unde sunt prezente resturi din trunchiuri din anii anteriori,

provenite din doborâturi, rupturi de vânt şi zăpadă sau care au rezultat din tăierile de igienă din

arboret.

Dezvoltarea speciei în anul 2009 este diferită comparativ cu 2008. Zborul I se desfăşoră pe un

interval destul de lung, din 17.04 – 18.06 fiind influenţat de factorii climatici. Astfel avem două

exemple, perioada 30.04 – 8.05.2009 când s-au înregistrat precipitaţii şi temperaturile au coborât

sub 100C şi intervalul 29.05 – 5.06 în care precipitaţiile căzute au redus capturile la curse. Zborul

generaţiei soră este aproape inexistent, acest fiind semnalat în intervalul 26.06 – 03.07, indicele Ia ≈

7,86 indivizi/zi/cursă fiind totuşi mai mare decât maximul Ia înregistrat la zborul I în anul 2009.

Dacă în 2008 indicele Ia ajungea la abia 5 indivizi/zi/cursă, în 2009 acesta a ajuns la 58,4

indivizi/zi/cursă în intervalul 15.05 – 22.05. Piaţa 3 a avut cele mai însemnate capturi în comparaţie

cu pieţele 1, 2 şi 4 din experiment, aspect identic cu anul 2008. Trebuie totuşi avut în vedere şi

faptul că în 2009 au fost folosite 3 nade feromonale diferite pentru aceeaşi specie. Capturile din

Crucuru au ajuns la 23417 insecte capturate pe întreg zborul respectiv 17.04 – 06.08, iar la

experimentul Iepure acestea au fost de 14099 indivizi pe expoziţia E-SE şi 21506 pe orientarea V-

NV. Putem afirma că specia Trypodendron lineatum preferă expoziţia V-NV în detrimentul celei E-

SE probabil datorită umidităţii mai mari a versantului, cunoscut fiind faptul că specia preferă

umidităţi mai mari ale buştenilor colonizaţi. Aşadar întâlnim variaţii destul de importante ale

activităţii speciei pe fiecare piaţă în parte, atât altitudinal cât şi pe expoziţii. Curba zborului în

suprafaţa experimentală Crucuru şi Iepure îşi păstrează acelaşi design. Numărul imporant de insecte

capturat în piaţa 3 este urmare a resturilor de exploatare provenite din extragerea unor exemplare

necorespunzătoare dar şi a trunchiurilor de arbori rămase din anii anteriori în arboret în urma unor


55

doborâturi răzleţe care nu au fost extrase la timp. Pe cele două expoziţii E-SE şi V-NV s-au

capturat la 6 curse 35605 insecte, de 1,5 ori mai mulţi indivizi comparativ cu cele 12 curse instalate

în Crucuru. Acest fapt este urmare a prezenţei în zonă a platformei de colectare primară lângă un

curs de apă al unui pârău. Aici buştenii şi resturile care rămân în urma activităţii de colectare şi

sortare sunt motivul capturilor însemnate.

5.1.1.1.3. În cazul speciei Ips typographus

Zborul I la Ips typographus în suprafaţa Crucuru s-a desfăşurat în intervalul 6.05 – 18.06,

indicele Ia maxim atins fiind de 32,1 indivizi/zi/cursă. Generaţia soră a zburat în intervalul 27.06 –

11.07, iar zborul II a fost înregistrat în intervalul 11.07 – 25.07, cu un indice Ia ≈ 81,1

indivizi/zi/cursă, intensitatea acestuia fiind de 2,5 ori mai mare comparativ cu a primului zbor. În

suprafaţa experimentală Iepure, zborul I a fost cel mai important şi a avut un indice Ia de 236,4

indivizi/zi/cursă pe expoziţia V-NV şi 322,9 indivizi/zi/cursă pe orientarea E-SE, în intervalul 6.06

– 13.06.2008. Scăderea numărului de exemplare capturate în intervalul 13.06 – 21.06 este urmare a

intervalului cu precipitaţii şi temperaturi care în unele zile au fost sub 150C, această temperatură

fiind sub pragul minim (16,50C) de la care se declanşează zborul. În suprafaţa Crucuru cele mai

importante capturi au fost în pieţele 1, 3 şi 4 cu o medie a indicelui Ia cuprins între 60 şi 120

indivizi/zi/cursă.

Capturile colectate în suprafaţa Iepure arată o preferinţă uşoară a speciei pentru expoziţia E-

SE aspect totuşi incert datorită diferenţelor nesemnifiative obţinute prin analiza statistică. Aici şi

capturile au fost mai mari comparativ cu experimentul Crucuru, media indicelui Ia fiind cuprinsă

între 80 şi 160 indivizi/zi/cursă pe ambele expoziţii. Analizând capturile din toate cele 6 pieţe

dispuse altitudinal observăm că în pieţele 1,3 şi 4 capturile indică un atac foarte puternic. Totuşi în

zonă (u.a-urile vecine) nu există molid decât în proporţie foarte mică comparativ cu proporţia de

brad şi fag şi acesta (molidul) nu a fost identificat ca fiind uscat pe picior, acelaşi aspect fiind

valabil şi pentru expoziţia E-SE şi V-NV din experimentul Iepure. Numărul de insecte capturat pe

orientarea E-SE depăşeste de cel puţin două ori numărul critic maxim de capturi la cursă pe întreg

sezonul de vegetaţie, în zonă nefiind prezenţi arbori de molid sau brad uscaţi pe picior de atacul

insectelor.

Pentru suprafaţa experimentală Iepure putem găsi o explicaţie a numărului mare de insecte

capturate şi anume aceea că pieţele noastre au fost amplasate în jurul platformei primare unde se

adună buşteni din activitatea de exploatare din zonele adiacente. Printre speciile colectate şi adunate

în platforma primară se află în proporţie mare bradul şi fagul, molidul fiind prezent în cantitate

foarte mică. Distanţa maximă între curse şi platformă este de 500 m, iar cea minimă nu depăşeşte

250 m. Numărul de adulţi din specia Ips typographus capturaţi în suprafaţa Crucuru ajunge la 15079


56

insecte, iar în suprafaţa Iepure pe expoziţie V-NV a fost de 18115 indivizi, pe orientarea E-SE fiind

colectaţi 23635 indivizi. În experimentul din suprafaţa Iepure, nadele pentru Ips typographus au fost

amplasate în două variante. În prima variantă cursele au fost amorsate atât cu nade feromonale

pentru specia Ips typographus cât şi pentru Pityogenes chalcographus (Atratyp Plus + Atrachalc),

iar în a doua variantă cursele au fost amorsate doar cu nade feromonale pentru Ips typographus

(Atratyp Plus). A fost observate diferenţe semnificative în ceea ce priveşte capturile speciilor, astfel

cursele amorsate cu ambele tipuri de nade au înregistrat capturi cu până la 40 % mai slabe

comparativ cu cursele amorsate doar cu un singur tip de nadă (Atratyp Plus). Acest aspect nu

trebuie neglijat pentru viitor atunci când se încearcă monitorizarea speciilor în teren deoarece

componentele feromonale sintetice ale celor două specii interacţionează şi dacă sunt utilizate

împreună în aceeaşi cursă vor captura mai puţini indivizi. Este important de menţionat faptul că deşi

în zonele în care au fost instalate experimente, numărul de adulţi ai speciei Ips typographus este

mare, deja atacul fiind considerat foarte puternic, nu am întâlnit arbori de brad uscaţi pe picior

datorită insectelor de scoarţă, în special Ips typographus.

5.1.1.1.4. În cazul speciei Pityogenes chalcographus

În cazul lui Pityogenes chalcographus, capturile din anul 2008 în suprafaţa Iepure au fost

foarte slabe, respectiv 175 indivizi pe tot intervalul de zbor al speciei. Numărul mic de insecte

capturate nu permite obţinerea de informaţii pertinente. Putem aprecia că specia are două maxime

ale zborului, unul în intervalul 21.05 – 27.06 corespunzător zborului I, iar următorul în intervalul

10.07 – 18.07. Se mai poate afirma că specia preferă expoziţia V-NV, asemeni lui Trypodendron

lineatum.

Anul 2009 aduce schimbări majore legate de zbor şi captura insectelor. Cu ajutorul nadelor

feromonale caracteristice, în suprafaţa Crucuru a reieşit un zbor I din 17.04 – 1.05, iar zborul

generaţiei soră în intervalul 05.06 – 12.06. Specia nu a avut capturi care să delimiteze şi un zbor II

în cadrul experimentului. Mai mult de 60% din total capturilor a fost înregistrat în intervalul 17.04 –

1.05.2009, posibilitatea ca zborul să fi început mai devreme de 17.04 fiind destul de mare. În

suprafaţa Iepure, diagrama zborului a avut o curbă principală în intervalul 14.05 – 11.06 care poate

fi atribuită zborului I şi zborului generaţiei soră concomitent. Expoziţia E-SE se pare că este

preferată de specie, rezultat comparabil şi cu valorile din 2008. Maximul de capturi în experimentul

Crucuru s-a înregistrat în piaţa 2 cu 5410 indivizi şi 4 cu 6236 indivizi capturaţi. Totalul capturilor

în Crucuru a fost de 14923 indivizi, iar la Iepure de 1854 adulţi din specia Pityogenes

chalcographus.


57

5.1.1.2. Concluzii privind eficienţa nadelor feromonale testate, variaţia sex-ratio şi

elementele morfometrice ale adulţilor

5.1.1.2.1. Eficienţa nadelor feromonale

În cazul gândacului Pityokteines curvidens nivelul capturilor nu a diferit semnificativ în

raport cu tipul de nadă folosit. Varianta V2 – Atracurv (România), s-a dovedit la fel de eficientă

ca cea produsă în Germania, este însă mult mai avantajoasă din punct de vedere economic, preţul

nadei feromonale autohtone fiind de 9,6 lei, de 4 ori mai mic decât al variantei din Germania (10

euro).

La Trypodendron lineatum, în urma testărilor efectuate în cadrul tezei, a rezultat o eficienţă

scăzută a nadelor Trypowit (Austria) şi de aceea nu se recomandă folosirea lor în continuare.

Cum pentru acest gândac nu există încă o nadă de producţie românească, dintre celelalte

două variante testate se recomandă folosirea aceleia care va corespunde scopului urmărit. Dacă se

va urmări monitorizarea populaţiilor de Trypodendron lineatum, recomandăm utilizarea variantei

V5 - Langlock Lineatus Dosierflasche produsă în Germania deoarece asigură o perioadă lungă de

dispersare a feromonului – 4 luni, suficientă pentru tot zborul insectei.

Dacă se va urmări protejarea materialului doborât şi neevacuat la timp de infestarea cu

această insectă xilofagă, recomandăm utilizarea variantei V3 – Linosan produsă în Germania

deoarece asigură o difuzare mai concentrată dar mai puternică a feromonului.

Decizia achiziţionării nadelor poate să aibă la bază şi preţul: V5 - 18,75€, iar V3 - 13€.

5.1.1.2.2. Variaţia sex-ratio

În anii 2008 şi 2009, la specia Pityokteines curvidens, în suprafaţa experimentală Crucuru,

la începutul zborului, raportul între sexe este de 1:1. Pe măsură ce zborul se intensifică, numărul

femelelor creşte, raportul dintre sexe fiind de 3:1 (femele/masculi). Spre sfârşitul zborului raportul

sex-ratio revine la valoarea de la începutul zborului, adică 1:1. Comportamentul speciei în

experimentul Iepure în anul 2009 diferă puţin. Astfel la începutul zborului se observă o creştere a

numărului femelelor, înregistrându-se un raport de 1,6:1, după care urmează la un interval de 3-4

săptămâni o schimbare de raport în favoarea masculilor, 1,25:1, creştere care se mai produce odată

în săptămâna 8 - 9, cu un raport de 7:1. Această variaţie descrie cu aproximaţie curba diagramei

zborului, ceea ce înseamnă că perioadele în care ponderea masculilor începe să crească sunt

perioadele în care încep noi zboruri, în acest caz intervalele 17-30.04.09 şi 14-22.05.09.

La Trypodendron lineatum în anul 2008 în suprafaţa Crucuru masculii ocupă cea mai mare

proporţie. Încă de la începutul zborului raportul sex-ratio este de 1:4, acesta menţinându-se pe

parcursul întregului zbor. În anul 2009 la începutul zborului raportul sex-ratio este de 1:2


58

(femele/masculi), menţinându-se aşa până la finele lunii mai. Din luna iunie până în iulie raportul

devine 1:3, iar spre sfârşitul perioadei de zbor acesta redevine 1:2 Aceste valori se încadrează între

limitele normale cunoscute din literatura de specialitate. În suprafaţa Iepure pe întreg experimentul

s-a înregistrat un raport de 1:3 în favoarea masculilor. La începutul experimentului s-a înregistrat un

raport de 1:4, care s-a păstrat aproximativ constant până în săptămâna 5, în care raportul a fost de

1:5. A urmat o perioadă în care sex-ratio a rămas constant la valoarea de 1:4 până în săptămânile 13,

14 când s-a constatat din nou o creştere a numărului de masculi raportat la numărul femelelor.

În ceea ce priveşte sex-ratio pentru Ips typographus în suprafaţa Crucuru în anii 2008 şi

2009 se poate observa că predominante sunt femelele, atât la începutul zborului cât şi la finalul

acestuia. La începutul zborului raportul sex-ratio este de 3:1. Pe măsură ce acesta evoluează are loc

o uşoară creştere a numărului de femele, raportul dintre sexe devenind de 4:1, după care, spre

sfârşitul zborului, raportul dintre femele şi masculi redevine la valoarea 3:1.

Creşterea ponderii masculilor în populaţie este cunoscut în literatura de specialitate că se

petrece în perioadele de intensificare a împerecherii, deci de producere de noi zboruri. Proporţia mai

mare de masculi capturaţi la începutul sezonului poate fi atribuită şi fiziologiei acestor insecte,

masculii intrând mai repede în activitate decât femelele la începutul primăverii. Numărul mai mare

de masculi din a doua parte a perioadei analizate corespunde cu etapa maturării şi zborului

gândacilor rezultaţi din generaţia anului curent, cunoscut fiind faptul că imediat după ieşirea

gândacilor din gazdele unde s-au format, creşte procentul de adulţi masculi capturaţi la capcane.

Valori apropiate ale sex – ratio au fost obtinute şi în suprafaţa experimentală Iepure în cursul

celor doi ani, 2008 şi 2009.

În anul 2008, în cazul lui Pityogenes chalcographus, în suprafaţa Crucuru, raportul sexelor

este de 1:1 la începutul zborului, urmează o creştere a numărului de masculi raportul devenind 3:1

şi apoi o scădere spre sfârşitul perioadei de zbor raportul ajungând iar la valoarea de 1:1.

În anul 2009 în Crucuru se poate spune că numărul de masculi este cel care predomină,

existând un raport de 2:1 între masculi şi femele la începutul zborului. De la debutul lunii mai şi

până la jumătatea acesteia se distinge o creştere a numărului femelelor în raport cu masculii,

raportul dintre sexe fiind similar celui de la începutul zborului (2:1). În continuare, într-o perioadă

însemnată a zborului insectelor, se constată o creştere menţinută a raportului între sexe până la 4:1

în favoarea masculilor, pentru ca, spre finalul zborului, acest raport să coincidă cu cel iniţial (2:1).

La Iepure, raportul pe sexe la Pityogenes chalcographus este de 2:1 în favoarea masculilor.

Pe întreaga perioadă a experimentului nu se înregistrează o variaţie mare a raportului pe sexe, el

variind între 3,5:1 şi 2:1. Maximul s-a înregistrat în săptămâna 22-29.05.09, iar minimul în

săptămânile 30-08.05.09 şi 11-18.06.09. Ca şi la celelalte specii, diagrama sex-ratio descrie curba

rezultată la diagrama zborului.


59

5.1.1.2.3. Elementele morfometrice ale adulţilor

Lungimile gândacilor speciei Pityokteines curvidens în experimentul Crucuru (2008 şi

2009) au avut valori medii de 2,71 mm pentru femele şi de 2,73 mm pentru masculi, care se

încadrează în limitele cunoscute din literatura de specialitate, de 2,2 – 3,2 mm. În experimentul din

suprafaţa Iepure (2008), observăm diferenţe în ceea ce priveşte atât dimensiunile femelelor (2,85

mm) cât şi a masculilor (2,87 mm). Diferenţe nesemnificative au fost înregistrate între valorile

dimensionale din cei doi ani în suprafaţa experimentală Iepure. În 2009 adulţii din suprafaţa Iepure,

respectiv masculii (2,93 mm) şi femelele (2,89 mm) sunt mai lungi comparativ cu adulţii din

suprafaţa Crucuru. Diferenţele privind lungimea adulţilor în cele două arii experimentale s-au

păstrat în cei doi ani de cercetări.

La Trypodendron lineatum, în suprafaţa Crucuru (2008), lungimile măsurate au avut

valoarea medie de 2,84 mm la masculi şi de 2,94 mm la femele, care se încadrează între limitele

cunoscute din literatura de specialitate, de 2,8 – 3,5 mm. În anul 2009, lungimile măsurate au avut

valoarea medie de 2,89 mm la masculi şi 2,94 mm la femele în suprafaţa Crucuru, respectiv de 2,96

mm la masculi şi 3,12 mm la femele în suprafaţa Iepure.

În cazul lui Ips typographus în 2008 valoarea medie pentru lungime în suprafaţa

experimentală Crucuru este de 4,66 mm la femele şi 4,77 mm pentru masculi. Apare din nou

diferenţa de lungime între adulţii recoltaţi în suprafaţa Crururu şi cei capturaţi în experimentul de la

Iepure, femelele având o lungime medie de 4,88 mm, iar masculii de 4,91 mm. În 2009 lungimile

medii ale gândacilor au fost de 4,67 mm la femele şi de 4,84 mm la masculi în suprafaţa Crucuru şi

4,52 mm la femele şi 4,69 mm la femele în experimentul Iepure, de această dată adulţii capturaţi în

experimentul Crucuru fiind mai mari în comparaţie cu cei capturaţi în experimentul Iepure.

La Pityogenes chalcographus, în 2008, valorile medii ale lungimii obţinute pentru masculi

au fost de 2,06 mm, iar pentru femele de 2,07 mm în suprafaţa Iepure. Lungimile medii ale

gândacilor în anul 2009 au fost de 2,08 mm la masculi şi de 2,12 mm la femele pentru experimentul

Crucuru şi 2,13 mm la femele, 2,08 la masculi în experimentul Iepure, valori ce se încadrează între

limitele prescrise în literatura de specialitate, 1,6-2,9 mm. Nu avem variaţii semnificative legate de

lungimile adulţilor între cele două suprafeţe experimentale.

5.1.1.3. Elementele morfometrice ale atacului calculate la arborii-cursă

Arborii cursă amplasaţi în 2008 nu au avut intrări pentru niciuna din speciile studiate, acest

lucru fiind pus pe seama faptului că şi-au păstrat legătura cu solul, fiind aleşi dintre arborii doborâţi

de vânt în primăvară, înainte de amplasarea experimentului. Important de precizat este şi faptul că

în 2008 cei 6 arbori utilizaţi în experiment în pieţele din Crucuru au fost amorsaţi cu feromoni


60

caracteristici speciei Ips typographus şi anume Atratyp Plus. Acest procedeu al amorsării arborilor

pentru a spori atractivitatea este folosit îndeosebi la molid în cazul unor densităţi mari ale atacului,

cu scopul de a concentra un număr mai mare de indivizi sub scoarţă. Pe toată perioada desfăşurării

cercetărilor, în urma recoltării eşantioanelor de scoarţă de pe trunchiul arborilor dar şi prin

observaţii directe, nu au fost identificate exemplare ale speciei Ips typographus pe trunchurile de

brad, deşi în zonă au fost capturaţi adulţi ai acestei specii la curselele amorsate cu feromoni

specifici. Trebuie precizat că pe parcursul perioadei studiate capturile la cursele din pieţele 1, 3 şi 4

din Crucuru indicau un atac foarte puternic, potrivit Normelor Tehnice. În 2009, s-au amplasat 4

blocuri experimentale, două în U.B. VI Tâmpa şi alte două în U.P. VII din cadrul O.S. Râşnov, cu

rondele de pin, brad, molid şi larice. S-au ales cele două zone pentru experiment datorită faptului că

prezentau uscări recente pe picior a arborilor de molid, cauzate de Ips typographus. Observaţiile

efectuate din data de 14.04. 2009 până în 15.09.2009, la interval de o saptămănă, au arătat că

gândacul mare de scoaţă a molidului, a atacat pe lângă buştenii de molid şi pe cei de pin silvestru şi

larice. Cele 16 trunchiuri de 1 m lungime cu diametre între 18 şi 24 cm nu au prezentat intrări, de

aici şi concluzia că specia Ips typographus nu atacă bradul. Acest lucru a fost confirmat în

experimentele din Crucuru, Iepure, Tâmpa şi Râşnov din anul 2008 şi 2009.

Rezultatele privind specia Pityokteines curvidens identificată la arborii cursă din

exeperimentul Crucuru au arătat că în pieţele experimentale studiate, populaţia s-a aflat în stadiul de

ou până la mijlocul lunii mai când, la arborele cursă IV, în treimea inferioară şi mijlocie au apărut şi

galeriile larvare. Primele pupe au apărut cu ocazia cojirii din 05.06, pe arborii 1, 2 şi 4, procentul

cel mai mare de pupe fiind constatat pe treimile mijlocie şi superioară ale arborilor. Primele larve

apar în jurul datei de 15.05 la arborele IV în treimea superioară şi medie, la următorul interval de

sondare a scoarţei (22.05) procentul de larve din total populaţie pe cei 4 arbori cursă amplasaţi

variind între 10 – 50%. Arborele IV a fost primul din cei amplasaţi în care au apărut larvele, de aici

şi ideea că acesta a fost colonizat mai repede decât ceilalţi trei. Poziţia acestui arbore în piaţă a

încurajat colonizarea trunchiului, importantă fiind şi consistenţa arboretului (0,3 – 0,4) care a

favorizat o perioadă mai lungă de insolaţie. Emanarea substanţelor volatile de către arborele cursă

în urma procesului de fermentaţie, înlesnită de perioada de insolaţie mai lungă, atrage un număr

mare de gândaci de scoarţă. În data de 05.06, după sondajul prelevat din scoarţa arborelui,

observăm apariţia pupelor, mai numeroase pe arborele IV, în treimea superioară, medie şi

inferioară, în procentaj cuprins între 10 şi 20 % din total populaţie. Se observă un procent mai mare

de pupe în treimea superioară, acest lucru evidenţiind modalitatea de atac a acestui scolitid (de la

vârf spre bază). Arborele III nu prezintă la această dată indivizi în stadiul de pupă, deşi pe aborele II

sau I întâlnim pe aceeaşi treime indivizi în stadiul de ou, larvă şi chiar pupă. Prezenţa stadiului de

ou şi la ultimele date de analiză a scoarţelor se datorează faptului că intrările şi apoi dezvoltarea


61

sistemelor de galerii de sub scoarţă nu s-au făcut dintr-o dată, ci eşalonat în timp. Mai mult,

corelând aceste procente cu lungimea medie a galeriilor mamă, se observă că prezenţa stadiului de

ou se datorează apariţiei a numeroase galerii-mamă abia practicate sub scoarţă, cu braţe scurte şi cu

ponte.

În cele patru pieţe experimentale, lungimea maximă a galeriilor mamă este de 45 mm

(arborele IV). Cele mai mari densităţi ale insectei sunt la arborii I, II şi III în prima şi ultima parte a

intervalului de recoltare a scoarţelor. Maximul de intrări pe arbori este între 190 şi 210 insecte/m2 în

prima parte a intervalului (1.05 – 8.05) pe treimea superioară, ulterior atacul ocupând şi celelalte

treimi, medii şi inferioare în proporţii aproximativ egale, media intrărilor pe m2 fiind cuprinsă între

40 – 70 insecte/m2.

În piaţa I au fost capturate 553 insecte în tot sezonul, arborele cursă având între 40 şi 160

insecte/m2 de scoarţă. Condiţiile din piaţa 2 au permis capturarea a 1315 indivizi, densitatea pe

arborele cursă fiind între 40 şi 180 indivizi/m2. Cursele amplasate în piaţa 3 au capturat în total

1891 insecte, densitatea la arborele cursă fiind cuprinsă între 40 şi 200 insecte/m2 de scoarţă, iar în

piaţa 4 au fost capturate cele mai puţine exemplare de Pityokteines curvidens, respectiv 416

indivizi, tot aici fiind înregistrată şi densitatea cea mai mică la m2 de scoarţă, de 20 – 60 insecte/m2.

Concluzia ce rezultă este aceea că la densităţi mai mari ale insectei la m2 de scoarţă avem

capturi mai importante la curse şi invers, la densităţi mici pe m2 şi capturile la curse sunt slabe.

Cercetările viitoare vor trebui să clarifice dacă există o legătură directă între densitatea populaţiei la

cursele feromonale şi intensitatea atacului sub scoarţă, pentru a utiliza aceste corelaţii la

monitorizarea populaţiei de Pityokteines curvidens, în vederea preîntâmpinării unei eventuale

gradaţii a speciei.

5.1.1.3. Dinamica diurnă şi variaţia sex – ratio la Ips typographus şi Pityokteines

curvidens

5.1.1.3.1. În cazul speciei Ips typographus

În experimentul realizat în anul 2010 pe cele două expoziţii respectiv E-SE şi V-NV au fost

observate diferite niveluri ale capturilor la specia Ips typographus atât în funcţie de locul de

amplasare a cursei, cât şi pe expoziţii diferite. Astfel, cele mai importante capturi au fost înregistrate

în data de 9.06.2010 şi pot fi puse pe seama nadelor feromonale proaspăt instalate, care au avut rate

de dispersie mai mari la începutul perioadei. Data de 12.06 se remarcă prin numărul mic de capturi,

urmare a temperaturilor ridicate de peste 32 0C din timpul zilei, dar şi a umidităţii relative foarte

scăzute (40 %). Data de 14.06 a avut cele mai slabe capturi din intervalul studiat, acest lucru

datorându-se precipitaţiilor din prima parte a zilei, până în jurul orei 12. Precipitaţiile căzute în


62

dimineaţa zilei de 14.06 se regăsesc şi în valorile înregistrate de senzorii instalaţi în teren. Aceştia

au înregistrat valori ale umidităţii care au variat între 90 – 95%.

Intervalul orar în care scolitidul Ips typographus realizează zborul maxim este diferit în cele

două suprafeţe pe expoziţii diferite luate în studiu. Astfel, pentru expoziţia E-SE intensitatea

maximă a zborului s-a înregistrat între orele 11 – 14, cu un punct de extrem la ora 12. Acest interval

de zbor intens corespunde celor mai ridicate valori ale temperaturii din cuprinsul întregii zile,

respectiv 28 – 30 0C. Nu doar temperatura ci şi poziţia soarelui antrenează în zbor un număr mai

mare de insecte în această perioadă. Pentru expoziţia V – NV, maximul temperaturii şi intensităţii

luminii solare se realizează în intervalul orar 12 – 19, iar în ceea ce priveşte zborul insectei,

maximul capturilor s-a înregistrat între orele 16 – 18, situaţie care a diferit faţă de cea de pe

expoziţia E-SE.

Comparând cele două blocuri experimentale în intervalul 9 – 14 iunie, cursele care au

capturat cele mai multe insecte au fost cele care au fost amplasate în zone mai luminate. Insolaţia

măreşte şi rata dispersiei feromonale prin creşterea temperaturii cursei, acest lucru fiind potenţat şi,

culoarea neagră a cursei tip aripă.

Este evident faptul că pe expoziţia V – NV s-au înregistrat capturile cele mai însemnate, cu

un total de 6602 insecte, pe când pe expoziţia E-SE a existat un număr de trei ori mai mic de insecte

capturate în intervalul studiat, respectiv 2631.

Cu privire la sex – ratio s-au înregistrat valori apropiate de cele cunoscute în literatura de

specialitate. Pentru Ips typographus s-a determinat un raport al sexelor care se încadrează în valorile

normale pentru această specie, respectiv de 4:1 (femele:masculi), acest raport menţinându-se în

întreg intervalul 9 – 14 iunie.

Pe palierul orar 7 – 21 s-au întâlnit fluctuaţii în ceea ce priveşte numărul de masculi şi

femele. Dimineaţa, până la ora 10, valoarea sex-ratio variază între 2:1 şi 3:1, din jurul orei 11 până

la ora 18 sex-ratio se încadrează între 4:1 şi 5:1, iar seara, până la ora 21, sex-ratio variază între 1:1

şi 2:1.

5.1.1.3.2. În cazul speciei Pityokteines curvidens

Dinamica diurnă a speciei Pityokteines curvidens în cele două blocuri experimentale a avut un

mers diferit în comparaţie cu cea a speciei Ips typographus. În data de 10.06 se înregistrează

maximul de capturi pe cele două expoziţii. Pe expoziţia E-SE se înregistrează o medie de 3

exemplare capturate pe oră, în intervalul 9 – 21, iar pe expoziţia V – NV se înregistrează o medie de

doar 1,7 exemplare capturate pe oră. Această situaţie este diferită de cea constatată la Ips

typographus, la care capturile maxime (40 exemplare/zi/cursă) s-au înregistrat pe expoziţia V – NV.


63

În cazul pieţei cu expoziţie E – SE maximul capturilor s-a constatat de la ora 9:00 până la

ora 11:00. În acest interval s-au înregistrat şi temperaturi în creştere, de la 23 la 29 0C. Imediat după

înregistrarea acestei valori maxime de temperatură intensitatea zborului scade foarte mult, până în

jurul orei 15, când temperatura atinge 25 – 26,5 0C. După această oră, urmează o a doua

intensificare a zborului (al doilea maxim), în intervalul orar 16 – 20. Acelaşi comportament este

întâlnit şi pe expoziţia V – NV, cu primul maxim în intervalul orar 10 – 11 şi al doilea maxim în

intervalul orar 17 – 20. Precizăm că în cazul expoziţiei V – NV, temperatura maximă se

înregistrează în jurul orei 15 – 17.

Efectul cursei asupra capturilor de Pityokteines curvidens trebuie corelat şi cu temperaturile şi

cu gradul de insolaţie sau umbrire al fiecărei curse. Astfel pentru expoziţia E – SE cursele parţial

însorite 2-3 ore pe zi au fost mai eficiente, capturând mai multe exemplare, decât cursele care au

fost umbrite întreaga zi şi înconjurate la o distanţă de 3-4 m de câteva exemplare de fag, alun,

carpen, care aveau înălţimi de până la 2 m. Subarboretul a inhibat efectul feromonului, a blocat

circulaţia curenţilor de aer care ar fi semnalat prezenţa curselor, de aici şi rezultatele mai slabe la

capturile medii pe cursă. În acelaşi mod au reacţionat şi cursele din expoziţia V – NV. Este

important de menţionat faptul că în intervalul 9 – 14 iunie 2009, în cele două blocuri experimentale,

capturile la gândacul mare de scoarţă al bradului au variat după cum urmează: pe expoziţia E – SE,

532 exemplare capturate, iar pe expoziţia V – NV s-au capturat 459 exemplare. Dacă privim

graficele de variaţie a temperaturii pe cele două expoziţii vom observa diferenţele de temperatură.

Astfel, pe expoziţia V – NV se înregistrează temperaturi cu cel puţin 2 oC peste temperaturile de

pe expoziţia E – SE în momentele cele mai calde din zi.

În natură nu avem posibilitatea de a separa acţiunea termică a soarelui de componenta sa

luminoasă dar putem afirma că lumina zilei, accelerează activitatea diurnă a insectei. Aşadar,

activitatea scolitidelor depinde de expoziţie, altitudine, densitatea populaţiei şi în general de toţi

factorii susceptibili a se modifica în spaţiu sau timp, climatul local sau microclimatul în particular,

reglând activitatea acestor insecte.

5.1.2. Concluzii privind rezultatele cercetărilor în cazul defoliatorilor

Lymantria monacha şi Semasia rufimitranaDefoliatorul Lymantria monacha este prezent în cele două suprafeţe experimentale dar s-a

constatat că populaţia este în stare de latenţă. În experimentele din 2008, din suprafeţele Crucuru şi

Iepure, la 9 panouri, în interval de două luni, au fost capturaţi 1166 fluturi din specia Lymantria

monacha, iar în 2009 doar 416 indivizi la 6 panouri, valorile fiind sub numerele critice prezentate

de Normele Tehnice. Chiar dacă populaţia se află în stare de latenţă se impune monitorizarea

speciei în fiecare an pentru a surprinde eventualele intrări în gradaţie.


64

Nu au fost înregistrate capturi ale tortricidului Semasia rufimitrana la cursele specifice pe

toată durata experimentului, în anii 2008 şi 2009, ca de altfel în toată Europa. Au fost făcute şi

sondaje în coroana arborilor în treimea inferioară, medie şi superioară, recoltându-se câte 3 lujeri

din fiecare treime. După analiza atentă a ramurilor, a acelor şi a mugurilor nu au fost depistate ouă

în depunere, omizi sau ace cu urme de roadere.

5.2. Contribuţii personale

Prin cercetările prezentate în această lucrare s-au adus următoarele contribuţii teoretice şi

practice la cunoaşterea insectelor dăunătoare bradului:

S-a realizat pentru prima dată în ţara noastră un experiment legat de distribuţia altitudinală şi

variaţia zborului la insectele dăunătoare bradului cu monitorizarea condiţiilor de

microclimat, cu ajutorul senzorilor de temperatură şi umiditate.

Experimentele efectuate demonstrează dezvoltarea diferită a populaţiilor de insecte în cadrul

unui arboret, pe aceeaşi expoziţie, la altitudini diferite.

S-au efectuat, pentru prima dată în România, observaţii privind activitatea diurnă a două

specii importante, Ips typographus şi Pityokteines curvidens, pe expoziţii diferite.

S-a constatat faptul că Ips typographus a fost capturat mai frecvent la cursele care

beneficiază de o perioadă mai lungă (7 -9 ore) de insolaţie puternică în cursul unei zile, iar

Pityoteines curvidens a dovedit preferiţă pentru cursele aflate un interval mai scurt (2-3 ore)

în plină lumină.

S-a demonstrat efectul negativ asupra nivelului capturilor din arboretele de brad cu

subarboret bogat, care împiedică curenţii de aer să disperseze substanţa feromonală.

S-au evidenţiat preferinţele scolitidelor identificate pentru una din expoziţiile E-SE sau V-

NV.

S-a constatat faptul că Ips typographus nu atacă bradul chiar dacă în zonele în care am

instalat experimentele, conform normelor tehnice, numărul de insecte capturat pe întreg

sezonul de vegetaţie indicau un atac foarte puternic.

Cu ajutorul curselor feromonale s-a demonstrat prezenţa gândacului Ips typographus în

arborete ce prezintă în compoziţia lor brad şi foioase în proporţii diferite.


65

S-au efectuat testări comparative privind eficienţa nadelor produse în străinătate la scolitidul

Trypodendron lineatum având în vedere faptul că în ţară nu există feromoni testaţi şi

omologaţi pentru acesta.

S-au comparat diferite nade feromonale de provenienţă străină şi autohtonă pentru specia

Pityokteines curvidens, pentru a demonstra eficienţa raportată la costul de achiziţie,

concluzia fiind că nada feromonală autohtonă este la fel de eficientă comparativ cu cele de

provenienţă straină.

Au fost obţinute rezultate privind intensitatea infestărilor insectei Pityokteines curvidens la

arbori cursă, respectiv, preferinţa speciei pentru treimea inferioară, mijlocie şi superioară a

trunchiului, gradul de dezvoltare a populaţiei într-un interval de timp şi lungimile medii şi

maxime ale galeriilor mamă.

S-a evidenţiat răspunsul diferit, de-a lungul perioadei de zbor, al scolitidelor studiate la

nadele feromonale diferite testate.

S-a demonstrat faptul că nadele pentru Ips typographus şi Pityogenes chalcographus ataşate

împreună la aceeaşi cursă se influenţează reciproc, rezultatul fiind capturi mai slabe faţă de

cele de la cursele amorsate doar cu nadă feromonală pentru Ips typographus.

S-au obţinut rezultate concludente privind variaţia sex-ratio la scolitidele studiate, în

perioada de zbor, în Masivul Postăvarul.

S-a constatat faptul că defoliatorul Semasia rufimitrana nu este prezent în suprafeţele luate

în studiu, deşi a fost semnalat în trecut ca fiind un posibil pericol pentru arboretele de brad

din zonă.

Observaţiile efectuate asupra fluturelui Lymantria monacha au arătat faptul că insecta se află

în faza de latenţă; totuşi pentru o mai bună capturare a masculilor la panourile cu clei se

recomandă împrospătarea substanţei adezive la fiecare control în teren a speciei.

S-au documentat cu numeroase fotografii şi date obţinute prin observaţii directe aspecte

privind morfologia speciilor studiate în lucrare, precum şi caracteristicile atacului.

Bibliografie

66

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Alonso-Zarazaga, M.A., 2007: Fauna Europaea: Curculionoidea, Curculionidae. FaunaEuropaea version 1.3, http://www.faunaeur.org.

2. Anonymous, Annual Report, 2003: Annual Report, Federal Biological Research Centre forAgriculture and Forestry, Berlin, Germany.

3. Bakke, A.; Fröyen, P.; Skatteböl, L., 1977: Field response to a new pheromonal compoundisolated from Ips typographus. Naturwissenschaften 64, 98 p.

4. Barbu, I., 1991: Moartea bradului – simptom al degradării mediului Ed. Ceres Bucureşti,România . 276 p.

5. Barbu, I., 1994: Contribuţii la cunoaşterea condiţiilor ecologice din zonele cu uscare intensă labrad din Bucovina, nr.2/1994, Bucovina Forestieră, Câmpulung, România.

6. Barbu, I., 1997: Variation de l’intensite du deperissement du sapin en fonction des facteurs dela station forestiere (Carpathes Orientales). In vol. Ergebnisse des 8. Tannen – Symposium 8.IUFRO.

7. Barbu, I.; Barbu, C., 2005: Silver Fir (Abies alba Mill.) in Romania. Editura „Tehnică Silvică”,220 p.

8. Bertheau, C.; Salle, A.; Rossi, J. P.; Bankhead-dronnet, S.; Pineau, X.; Roux-morabito, G.;Lieutier, F., 2009: Colonisation of native and exotic conifers by indigenous bark beetles(Coleoptera: Scolytinae) in France. Forest Ecology and Management 258: 1619–1628.

9. Borggreve, B., 1982: Die Holzzucht. 2 Aufage Berlin.

10. Brutovský D., 1994: Významné druhy podkôrneho a drevokazného hmyzu na lesnýchdrevinách. Zbor. ref. z celoslov. seminára, 7.–8.4.1994, Banská Bystrica. Zvolen, Lesníckyvýskumný ústav. pp. 92–108.

11. Ceianu, I.; Bîndiu, C.; Barbu, I.; Geambaşu, N., 1984: Cercetări privind fenomenul de uscareintensă la bradul din Bucovina. Manuscris ICAS Bucureşti.

12. Chararas, C., 1962: Ètude biologique des Scolytides des conifères. EncyclopedieEntomologique, 38. P. Lechevalier, Paris, France. 560 p.

13. Eckstein K., 1897: Forstliche Zoologie. Berlin, Verlagsbuchh. P. Parey, 664 p.

14. Ene, M., 1961: Protecţia pădurilor. Editura agro-silvică, Bucureşti, 367 p.

15. Furniss, M.M.; Solheim, H.; Christiansen, E., 1990: Transmission of blue-stain fungi by Ipstypographus Coleoptera: Scolytidae in Norway spruce. Annals of the Entomological Societyof America 83(4): 712-716.

16. Giurgiu, V., 1972: Metode ale statisticii matematice aplicate în silvicultură. Editura Ceres,Bucureşti, 566 p.

17. Horntvedt, R.; Christiansen, E.; Solheim, H.; Wang, S., 1983: Artificial inoculation with lpstypographus-associated blue-stain fungi can kill healthy Norway spruce trees. Medd. Nor. inst.skogforsk. 38 (4): 1-20.

18. Javorek V., 1947: Klíč k určování běžnějších brouků našeho území a návod pro sběratele.Olomouc, Nakl. R. Promberger, 955 p..

19. Joly, R., 1975: Les insectes ennemis des pins. E.N.G.R.E.F – Centre du Nancy, p. 223.

20. Karsholt, O., van Nieukerken E. J., 2007 - Fauna Europaea: Noctuoidea, Lymantriidae. FaunaEuropaea version 1.3, (http://www.faunaeur.org).

Bibliografie

67

21. Klapálek F., 1903: Atlas brouků středoevropských. Část II. Praha, Nakl. I.L. Kober, 382 p.

22. Kolk, A.; Starzyk, J. R., 1996: The Atlas of Forest Insect Pests (Atlas skodliwych owadówlesnych). Multico Warszawa, 705 p.

23. Krehan H., Borkenkäfer-Massenvermehrung 2003: Eine Folge der Sommerhitze und derSturmschäden, in: Forstschutz Aktuell Nr. 29, Bundesamt und Forschungszentrum für Wald,Wien.

24. Långström, B.; Lindelöw, A.; Schroeder, M.; Björklund, N.; Öhrn, P., 2009: The spruce barkbeetle outbreak in Sweden following the January – storms in 2005 and 2007. Prceedings of theIUFRO Working Party 7.03.10 Methodology of Forest Insect and Disease Survey in CentralEurope, Zvolen, Slovakia, pp. 13 – 19.

25. Lobinger, G., 1995: Einsatzmoäglichkeiten von Borkenkäferfallen. Allg. Forst. Z.Waldwirtsch. Umweltvorsorge 50: 198–201.

26. Marcu, O.; Simon, D., 1995: Entomologie forestieră. Editura Ceres, Bucureşti, 284 p.

27. Marcu, O.; Turdor, I., 1976 - Protecţia pădurilor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 424p.

28. Mihalciuc V.; Oprean, I.; Vasian, I., 2006: The effect of attractants on pine bark beetles.IUFRO Working Party 7.03.10 Proceedings of the Workshop 2006, Gmunden/Austria, pp.204-212.

29. Mihalciuc, V., 1994: Cercetări privind biologia, prognoza şi combaterea defoliatorilorbradului. Referat ştiinţific final. Manuscris I.C.A.S. Bucureşti. Tema nr. 8.1.RA/1994, 90p.

30. Mihalciuc, V.; Danci, A.; Bujilă, M.; Chira, D., 2003: The frequency and intensity of barkbeetle infestations recorded in Romanian forest affected by windfall in 1995; Proceedings:Ecology, Survey and Management of Forest Insects. The fiveth Workshop of the IUFROWorking Party 7.03.10 , Krakow, Poland, September 1-5 , 2002. Edited by Michael M. Manusand Andrew M. Liebhold. Published by USDA Forest Service, Northeastern Research Station,General Technical Report NE-311, pp.162.

31. Mihalciuc, V.; Chira, F.; Chira, D.; Voicescu, I.; Oprean, I.; Tăutan L.; Ciupe H.; Pop, L.;Botar, A., 1995a: Testarea şi omologarea de noi feromoni pentru depistarea atacurilor şicombaterea unor dăunători ai răşinoaselor şi foioaselor. Analele ICAS. Vol. 43(1).

32. Mihalciuc, V.; Negură, A.; Cucoş, V.; Cristoloveanu, Gh.; Cira, S., 1995b: Utilizareaferomonilor sintetici în depistarea, prognoza şi combaterea dăunătorilor din arboretele derăşinoase din România. Ed. Bucovina forestieră, anul III, nr. 1.

33. Nanu, N.; Paşcovici, V., 1973: Cercetări entomologice de brad din Banat. ICAS vol. XXVII,pp. 441-457.

34. Norme şi îndrumări tehnice privind protecţia pădurilor. Ministerul Apelor, Pădurilor şiProtecţiei Mediului, 2000.

35. Pfeffer A., 1955: Fauna ČSR. Sv. 6. Kůrovci – Scolytoidea (řád: brouci – Coleoptera). Praha,Nakl. ČSAV, 324 p.

36. Sanchez, L.; Alonso, J., 1985: Los escolitidos de la coniferale en la Peninsula Iberica,Publicaciones del Ministerio de Agricultura, Pesca y Alimentacion, Madrid, 193 p.

37. Schaufuss C., 1916: Calwer’s Käferbuch. 6. Aufl. Bd. 2. Stuttgart, E. SchweizerbartischeVerlagsbuchh, 1390 p.

38. Schroeder, L.M.; Weslien, J.; Lindelow, A.; Lindhe, A., 1999: Attacks by barkand wood-boring Coleoptera on mechanically created high stumps of Norway spruce in the two yearsfollowing cutting. For. Ecol. Manage. 123: 21–30.

Bibliografie

68

39. Schwerdtfeger F., 1970. Die Waldkrankheiten. Hamburg und Berlin, Verlag P. Parey: 509 p.

40. Simionescu, A., 1987: Protecţia răşinoaselor împotriva dăunătorilor de tuplină. Editura Ceres,Bucureşti, pp. 52-85.

41. Simionescu, A.; Vlădescu, D.; Mihalciuc, V.; Olenici, N.; Chira, D.; Lupăştean, D.; Negură,A.; Rotariu, C.; Tulbure, C.; 2007: Starea de sănătate a răşinoaselor din județul Suceava la 5ani de la calamitatea naturală din martie 2002. Revista . Pădurilor, 4:27-36.

42. Şimşek, Z., 2005: Monitoring of flight period of Pityokteines curvidens (Germ.) on silver fir(Abies nordmanniana subsp. Bornmulleriana mattf.) in derbent (Ilgaz Mountain National Park)by means of pheromone-baited traps. ZKÜ Bartın Orman Fakültesi Dergisi. Cilt:7 Sayı:8:18-26.

43. Şofletea, N., Curtu, L., 2001: Dendrologie Vol II. Corologia, ecologia şi însuşirile biologiceale speciilor. Editura „Pentru Viaţă”, Braşov, 308 p.

44. Turcani, P. Personal Communication. 2004. Slovakia Forest Research Institute.

45. Urban, J., 2002: Diagnostics of bark beetles of the genus Pityokteines Fuchs important inforestry. Journal of Forest Science, 48 (8): 329–341.

46. Veit, H., 2009: First effects of climate change on the forest protection situation in southwestern Germany., Prceedings of the IUFRO Working Party 7.03.10 Methodology of ForestInsect and Disease Survey in Central Europe, Zvolen, Slovakia, pp 28 – 33.

47. Weslien, J., 1992: Monitoring Ips typographus (L.) populations and forecasting damage. J.Appl. Entomol., 114: 338 – 340.

48. Yamamura K.; Kiritani K., 1998: A simple method to estimate the potential increase in thenumber of generations under global warming in temperate zones, Appl. Entomol. Zool. 33:289–298.

Abstract

69

ABSTRACT

In Romania, the silver fir (Abies alba Mill.) grows in the Eastern Carpathians, mostly on the

eastern aspect somewhere between 400 and 1200 meters altitude, in the form of conifers and beech

mixed stand or pure crops (Şofletea & Curtu, 2001). The silver fir is normally met in a beech and

spruce mixed stand on a surface of approximately 0, 8 million hectares. This is considered to be one

of the most productive species of conifers resinous trees in Romania (Barbu & Barbu 2005). Ever

since the 1600s there have been talks of a reduction of the silver fir’s natural range in the German

region of Saxony. Borrgreve (1892) estimated that the silver fir’s natural range was reduced by 60 –

70%. It has been proved that only throughout the last century the silver fir disappeared from another

50 % of its natural range (Mayer, 1980). The situation augmented extensively after 1980 (Barbu,

1991, 1994, 1997), when the damage determined by dryness was obvious in the pure crops in the

Eastern Carpathians positioned on the luvosols and the slopes exposed to acid rains.

The dryness and the variation of drought-wet periods are also features which contribute to

the silver fir’s sensitivity, resulting in the physiological decline of this species (Barbu, 2005).

A tree is attacked depending on the time when it becomes receptive, on the flight period of the

wood deteriorating agents, as well as on the dimensions of the tree, the thickness of the bark, etc.

Wind throws, long periods of dryness and hot weather are factors which bear an enormous influence

on the fluctuation of bark beetles (Forester & Meier 2009).

The physiological death of trees accelerates when to the symptoms described above one

adds the attack of Semasia rufimitrana H.S and Choristoneura murinana Hb. The defoliated trees

become the target of wood deteriorating agents aiming for both the stem and the bark (Pissodes sp.,

Pityokteines sp., Cryphalus sp.,) and for the wood (Trypodendron sp., Hylecoetus sp., Sirex sp.,

etc.) which determine the process of dryness of the silver fir (Mihalciuc, 1994).

Under these circumstances, it has become necessary to do some research on the species of

harmful insects which contribute to the dryness of the silver fir.

The research took place in Postavarul Forest District over a period of three years: 2008,

2009, 2010 on two experimental plots, Iepure and Crucuru, and it followed the evolution of the

population of scolitidae.

The research presented in this paper introduced in our country for the first time an

experiment related to the altitudinal distribution and flight variation for harmful insects within the

silver fir, by means of recording the microclimate conditions with the help of temperature and

wetness sensors.

These experiments prove how different development is regarding insect species within a

stand, on the same aspect, at different altitudes. For the first time there have been made

Abstract

70

observations about the diurnal activity of two important species Ips typographus and Pityokteines

curvidens on different aspects in our country. A negative effect on captures in the silver fir stand

was identified, in the point where the sub-stand invades the soil, obstructing the dispersal of

pheromonal substance by air draughts. At the same time, scolitidae’s preferences for East South-

Eastern and West North-Western aspects were emphasized.

It was demonstrated that Ips typographus does not attack the silver fir, despite the fact that

in the areas where the experiments have taken place, according to the technical guidelines, the

number of insects captured during the entire vegetation season indicated a very strong attack. The

presence of the Ips typographus beetle was identified in the varying silver fir and broad-leaved

stand with the help of pheromonal traps. Comparative testing was made regarding the export bait’s

efficiency in the Trypodendron lineatum and Pityokteines curvidens to prove the efficiency –

acquisition fee ratio. These scolitidae responded differently to the pheromonal baits adapted to

every species, throughout the flight period.

The defoliator Semasia rufimitrana was not present on the examined surfaces, although its

presence was determined in the past as a possible danger to the silver fir stand. The observations

made on the Lymantria monacha moth have shown the fact that the insect undergoes a latent period.

The research present in this paper brings new theoretical and practical elements concerning

the species of insects involved in the dryness of the silver fir in Romania. The resulting conclusions

will or will not be validated by future research.

71

CURRICULUM VITAE

DATE PERSONALE: Numele: MANEA Prenumele: Ioan – Andrei Data şi locul naşterii: 18.01.1983, Piatra - Neamţ Starea civilă: căsătorit, un copil Adresa email: [email protected] / [email protected]

STUDII LICEALE: 1998-2002: Colegiul Tehnic Forestier Piatra Neamţ;

STUDII UNIVERSITARE: 2002-2007: Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Universitatea

“Transilvania” din BraşovACTIVITATE ȘTIINŢIFICĂ:

Lucrări publicate: 6 Comunicări stiințifice: 3 Contracte de cercetare: 1

LIMBI STRĂINE CUNOSCUTE: Engleza Franceza

CURRICULUM VITAE

PERSONAL DATA: Name: MANEA Surname: Ioan – Andrei Date and place of birth: 18.01.1983, Piatra - Neamţ Marital status: married, 1 child Email address: [email protected] / [email protected]

HIGH SCHOOL STUDIES: 1998-2002: High School of Forestry Piatra – Neamţ;

UNIVERSITY STUDIES: 2002-2007: Faculty of Silviculture and Forest Engineering, “Transilvania”

University of BraşovSCIENTIFIC ACTIVITIES:

Papers published: 6 Scientific conferences: 3 Scientific research contracts: 1

FOREIGN LANGUAGES: English French

Documents

Cercetri privind posibilitcile de depistare i prognoz a ...webbut.unitbv.ro/teze/rezumate/2010/rom/Galbeaza_ManeaIoanAndrei.pdf · ministerul educabiei, cercetr ii, tineretului ^i