CLARIFICARI CONCEPTUALE ADOLESCENTA - DEVIANTA - DELINCVENTA

Orice societate prin procesul de socializare transmite membrilor sai modelul sau normativ si cultural, facilitandu-le integrarea sociala, ”invatarea” culturii grupului din care face parte si deprinderea cu “rolurile sociale” pe care trebuie sa le indeplineasca. Rationalitatea comportamentelor este dirijata de normele si valorile dobandite prin procesul de socializare. Astfel, fiecare individ asimileaza cunostinte, deprinderi si dispozitii care-l fac apt sa actioneze ca membru activ al societatii, sa gandeasca cu ajutorul de gandire si actiune existente in cadrul grupului de apartenenta.Una din functiile orcarui grup social este aceea de a instituii norme si de a incerca sa le aplice, fie chiar numai in anumite circumstante. Normele sociale definesc situati si moduri de comportament, din care unele sunt dezirabile, astfel sunt interzise. Atunci cand un individ incalca norma ce defineste o situatie dezirabila, el va fi perceput ca un “strain”, ca un individ periculos si particular, deseori denumit deviant.Acest termen de “devianta” nu este utilizat de multa vreme. A aparut in sociologia americana la sfarsitul anilor 1950 si desemneaza comportamentele care, indepartandu-se de norma, creaza disfunctii si atrag o sanctiune.Ceea ce este considerat ca legal sau blamabil nu este, totusi, fixat o data pentru totdeauna, ci variaza in functie de tara si epoca.Evolutia reprezentarilor referitoare la nebunie sta marturie  –  M. Foucault, 1964. In timp ce in evul mediu nebunul regelui era autorizat sa spuna adevarul, luandu-l in ras, in secolul al XIX-lea abordarea medicala este la loc de cinste: azilul devine un loc de indepartare si de vindecare.Luarea in considerare a acestei realitati culturale nu trebuie sa ne faca sa pierdem din vedere esentialul: actul deviant, ne reaminteste Durkheim, corespunde unei “rani a constiintei active” si se intalneste in toate societatile, indiferent de gradul lor de dezvoltare. A pretinde altceva ar insemna sa dam dovada de naivitate sau nerealism.O prima abordare este paradigma functionala propusa de Merton.            Tipologia modurilor de adaptare individuala.

MODURILE DE ADAPTARE SCOPURI MIJLOACE

a)Conformism + +

b)Inovare + _

c)Ritualism _ +

d)Evadare _ _

e)REbeliune +/- +/-

            Principalele concluzii sunt urmatoarele:a) conformistul respecta valorile recunoscute oficial si foloseste metode licite pentru a le dobandi.b) inovatorul isi fixeaza obiectivele valorizate social, dar recurge la procedee daca nu condamnabile, cel putin neortodoxe.c) Ritualistul respecta mai degraba litera, decat spiritul.d) Conduitele de evaziune ii caracterizeaza pe cei care decid sa se retraga din joc: este mai des cazul vagabonzilor, toxicomanilor sau cersetorilor.e) Rebelul nu accepta conduite prescrise si combate regulile stabilite.Factorii care influienteaza comportamentele deviante sunt in principal de ordin individuali si sociali. Acesti factori influienteaza anumite comonente umane sau de mediu care conduc implicit la formarea unor probleme dupa cum se poate observa in urmatorul tabel.

FACTORI COMPONENTE TIPURI DE PROBLEME

INDIVIDUALI -Biologica-Psihologica

-Tulburari senzio motorii-Egocentrism-Imaturitate afectiva

SOCIALI

 

 

 

-Microgrupuri de socializare-Familia-scoala-Grupul de prieteni

-Neintelegere-Esec scolar-Fenomenul bandelor

-Cultura -Conflicte de cultura-Conflicte intre generatii-Contra cultura criminala

-Mutatii sociale -Dificultati de insertie-Rolul mass-media-Extinderea urbanizarii-O mai mare permisivitate

-Situatii favorizante -Alcoolism-Toxicomanie

            In centrul analizei: inadecvarea intre scopuri si mijloace. Daca ne-am plasa acum intr-o perspectiva interactionista, producerea si interiiorizarea normelor s-ar releva ca determinante. Intrucat cel care este insarcinat cu aplicarea anumitor legi gaseste in aceasta ocupatie ratiunea sa de a exista, doua interese ii conditioneaza activitatea in cadrul functiilor sale. El trebuie in primul rand sa justifice existenta slujbei si, in al doilea rand, sa castige respectul celor de care se ocupa. Transgresarea si etichetarea sunt aici inseparabile. Puterea grupurilor cu statut superior se

sprijina astfel pe folosirea diferitelor forme de corectie. Aceasta etichetare se traduce printr-o stigmatizare. Pot fi apoi alaturate natura comportamentului si reactiile astfel suscitate.Deviatia apare deci ca fiind capatul unui proces complex de elaborare si de constructie. Intervin mai multi parametri:– gradul de integrare;– raporturile de forta;– dispozitiile statutare;– contextul.Tipuri deviante de comportament.

  Conforme cu norma Transgregind norma

Perceput ca deviant Acuzat pe nedrept Pe deplin deviant

Neperceput ca deviant Conform Deviant in ascuns

            Comportamentul reprezinta conduita unuii subiect luat in considerare intr-un mediu si intr-o unitate de timp  data. Comportamentul, care depinde atat de individ, cat si de mediu, are intotdeauna un sens. El corespunde cautarii unei situatii sau unui obiect susceptibil sa reduca tensiunile si sa satisfaca trebuintele individului.  De la reflex, care tinde sa suprime excitatiile, conceput ca o reactie negativa la angoasa, toate comportamentele au o semnificatie adaptiva.Potrivit interpretarilor actuale, comportamentul se defineste ca mod de manifestare a unei structuri complexe, organizate ierarhic, care se constituie si se realizeaza simultan pe diverse nivele, desfasurandu-se in cadrul fiecaruia printr-o procesualitate determinata si posedand o anume finalitate.Maturizarea sociala are ca element definitoriu capacitatea individului de a mentine un echilibru dinamic, intre nevoile, interesele si proiectele societatii.Adolescenta este perioada de trecere de la copilarie la viata de adult care este marcata de o intensa efervescenta in sfera anatomo-fiziologica si psihica; au loc modificari endocrine in cadrul carora procesul cresterii cunoaste o accelerare remarcabila; dezvoltarea organelor sexuale ocupa, deasemenea un loc deosebit.Comportamentul, in sens larg, desemneaza ansamblul reactilor unor fiinte ca raspuns la o situatie traita, in functie de stimulii din mediu si de tensiunile interne ale organismului, care intr-o structura unitara dispune de o anumita motivatie, o anumita directie si un anumit scop.Comportamentul deviant, este o forma a comportamentului antisocial, si consta in incalcarea regulilor morale, integritatii fizice,drepturilor soicale ale individului.Comportamentul delincvential, este comportamentul care apare ca urmare a inadaptarii sociale, manifestata sub forma unor comportamente agresive indepartate fie spre colectivitate,legile morale, sau spre distrugereade bunuri de opera de arta, violentarea bunelor moravuri, furturi, vandalism,incendii.Comportament aberant, este comportamentul care se abate de la normele medico-legale.

Devianta, reprezinta ansamblul comportamentelor care se abat de la / sau in conflict cu standartele socio-culturale general acceptate in cadrul unui grup sau sistem social.Predelnicventa, devianta potentiala, se refera la ansamblul de acte intrate in conflict cu norma de comportare morala, care pot in anumite conditii conduce pe un individ in fata instantei de judecata, iar in alte conditii nu.Comportamentele predelincvente manifestate de anumiti indivizi nu reprezinta intotdeauna un preludiu al comportamentului delincvent, dupa cum nici acesta nu reprezinta consecinta fireasca a savarsirii anterioare a unor acte predelincvente.Apare dificil a califica majoritatea actelor cu caracter predelincvent ca fiind simptomatice pentru starile patologice propriu-zise sau pentru manifestarile de delicnventa.Delincventa in ansamblul formelor particulare de devianta, apare a avea gradul cel mai ridicat de periculozitate, deoarece afecteaza cele mai importante relatii si valori sociale si incalca regulile si normele morale sau juridice care orienteaza comportamentele indivizilor.Din punct de vedere strict juridic, un comportament delnicvent este definit ca fiind comportamentul care incalca legea, privita ca ansamblul de catre autoritatea statului.   Pornind de la caracteristicile comune ale acestei forme particulare de delincventa, manifestate in orce societate se pot distinge urmatoarele trasaturi ale delincventei:a) violarea unei anumite legi (penala, civila, militara,etc.) care prescriu actiuni sau sanctiuni punitive impotriva celor care o incalca;b) manifestarea unui comportament contrar codurilor morale ale grupului, fie ele formate sau infirmate, implicite sau explicite;c) savarsirea unei actiuni antisociale cu caracter nociv pentru indivizi sau grupuri sociale.Din aceasta perspectiva, delincventul apare ca un individ cu o insuficienta maturizare sociala, care intra in conflict cu cerintele unui anumit sistem valorico-normativ, inclusiv cu normele juridice.

Copyright © 2009