CLASICISMUL

Termenul comporta sensuri largi, exprimand o atitudine estetica fundamentala ce se caracterizeaza prin tendinta de a observa fenomenele in contextul universului si de a le inchega intr-un sistem proportional si armonios, corespunzator frumosului si concordant cu norme rationale care impun tipuri model, perfectiunea, idealul. Curentul se defineste ca o miscare artistica si literara care promoveaza ideile de echilibru si armonie a fiintei umane, constituite in modele durabile si care se pot regasi in timp. De aici intoarcerea la antichitatea greaca si latina. Sunt relevante sculpturile lui Fidias (care a condus si lucrarile de pe Acropola Atenei), arhitectura cladirilor de pe Acropole, tragediile lui Eschil, Sofocle, Euripide, Artele poetice ale lui Aristotel si Horatiu etc. Curentul clasicismului, definit ca atitudine estetica fundamentala de observare si realizare a unui sistem armonios, stabil, proportional, dominat de elementele frumosului, in concordanta cu norme specifice (cele trei unitati in dramaturgie), tinde spre un tip ideal, echilibrat, senin, al perfectiunii formelor. A aparut in Franta, in secolul al XVII-lea (inaintea iluminismului), extinzandu-se in intreaga Europa. S-a manifestat in toate artele literatura, pictura, muzica, arhitectura. Trasaturi: regula celor trei unitati in dramaturgie (de loc, timp, actiune); puritatea genurilor si a speciilor literare; intaietatea ratiunii; imitarea modelelor greco-romane; cultul pentru adevar si natural (in literatura), infrumusetarea si innobilarea naturii (in pictura); promovarea virtutii propunand un tip ideal de om virtuos, multilateral, complet (tip social exceptional, unic un model); natura se subordoneaza idealului uman caracter moralizator. Cultiva trasaturi distincte curajul, vitejia, generozitatea sau lasitatea, avaritia, naivitatea. Puritatea stilului, sobrietatea, stil inalt nu amestecul de stiluri. Prin extensie, termenul se foloseste si pentru a denumi perfectiunea, armonia. Reprezentanti in literatura universala: Corneille, Racine, Mollire, Boileau, La Fontaine, La Bruyere. In literatura romana secolul al XVIII-lea si al XIX-lea indeosebi. Astfel: elemente in Tiganiada de I. Budai Deleanu, creatiile lui V. Alecsandri, Al. Odobescu, Caracterurile de B.P. Mumuleanu, operele lui M. Eminescu, I. Creanga, I.L. Cragiale, I. Slavici perioada marilor clasici. Predilectie pentru speciile: oda, epigrama, idila, rondel, epistola, satira, fabula, comedie, tragedie. Clasicism vienez perioada de istorie a muzicii din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, ilustrata de personalitati a caror creatie se remarca prin armonie compozitionala: Haydn, Mozart, Beethoven.  

ROMANTISMUL

Termenul comporta sensuri largi, diferite, in concordanta cu scopul urmarit, afirmandu-se ca o reactie fata de clasicism. Exprima atitudinea estetica caracterizata prin relevarea aspectelor concrete, istorice opuse tipurilor eterne si abstracte ale clasicismului. Afirma factorul emotional, al imaginatiei, al sensibilitatii, al subiectivitatii, spontaneitatii cu tendinta de evaziune in vis, in trecut, in exotism. Romantismul se constituie ca miscare artistica la sfarsitul secolului al XVIII-lea in anglia si Germania, iar in secolul al XIX-lea in Franta. S-a extins in toata Europa si aproape in toate tarile lumii. Curentul a fost anticipat de preromantism. A afirmat specificul national, mai ales in Anglia, Germania, Italia. Caracteristici: introduce noi categorii estetice uratul, grotescul, macabrul, fantasticul, aspiratia spre originalitate, libertatea formelor introducerea de noi specii: drama romantica, meditatia, poemul filozofic, nuvela istorica, inovatii prozodice; primatul subiectivismului, al pasiunii, al fanteziei supunandu-se genului liric; cultivarea specifcului national prin istorie, folclor, natura etc.; folosirea antitezei in structura poeziei si in conceperea personajelor; imbogatirea si largirea limbii literare prin includerea limbii populare, arhaismelor, regionalismelor a argoului etc.; personaje exceptionale in imprejurari exceptionale. Reprezentanti: in literatura universala: V. Hugo care publica Prefata la drama Cromwell (1827), considerata ca un manifest al romantismului european; Lamartine, Vigny, Musset, G. de Nrval (Franta); Schiller, Heine, Grimm (Germania); Byron, Schelley, Keats, Scott (Anglia); Manzoni, Leopardi (Italia), Puskin, Lermontov (Rusia); in literatura romana; cunoaste trei etape: 1) romantismul si preromatismul scriitorilor de la 18481870 romantism vizionar, patriotic: I.H. Radulescu, V. Carlova, N. Balcescu, C. Negruzzi, M. Kogalniceanu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, Al. Russo, Andrei Muresanu, Al. Odobescu, B.P. Hasdeu; 2) romantismul eminescian considerat si ca ultima etapa a romantismului universal; 3) romantismul posteminescian identificabil in curentele semanatorism, simbolism: Al. Macedonski, O. Goga, St. O. Iosif, B. St. Delavrancea. Ecouri ale romantismului se regasesc si in etapele ulterioare ale literaturii pana astazi. In artele plastice: Delacroix, Gricault, David, Rude, Turner etc.; la noi C.D. Rosenthal, Th. Aman, N. Grigorescu (creatia de tinerete). In muzica Schubert, Schumann, brahms, Chopin, Ceaikovski, Verdi, Wagner, Berlioz, Paganini, Liszt, Weber, Bruckner, G. Mahler, R. Strasuss au reprezentat si postromantismul. Apare liedul, drama muzicala wagneriana. Romatismul poate fi considerat unul din curentele larg reprezentate in cultura universala.