Tab. 2. Procesele şi mecanismele ipotetice ale schimbării în 4+1 tratamente ptr depresie (modificat după Doss, 2004)

Tratamentul Procesulschimbăriiterapeutice*

Procesulschimbăriiclientului**

Mecanismeleschimbării***

RezultateleFinale****

Terapiacomportamentală

Terapeutul şi clientulcooperează în vedereaidentificării şi progra-mării activităţilor plăcu-te ce pot contracaracomportamentul depresiv

Clientul se implică în acţiuni, renunţăla comportamentedepresive, simteplăcerea generatăde acţiune

Clientul creşte nivelul activităţilorplăcute şi diminuea-ză frecvenţa comportamentelordepresive

Diminuareasimptomelordepresiei.

Terapia maritalăcomportamentală

Cuplul învaţă de laterapeut deprinderide comunicare şide rezolvare a proble-melor

Cuplul utilizează eficient deprinderile de comunicare şi de rezolvare a problemelor atât în cadrul şedinţei, cât şi acasă

Scade frecvenţa in-teracţiunilorcotidiene negatitive, creşte frecvenţa comportamentelor pozitive

Diminuareasimptomelordepresiei.

Terapiacognitiv-comportamentală

Clientul învaţă dela terapeut tehnici care permit monitorizareaconvingerilor automatizate

Clientul este capabil să identifice gândurile automatizate şi pe cele formulate mai acurat, atât în cadrul şedinţei, cât şi pe parcursul efectuării temelor ptr acasă

Cogniţiile cotidieneale clientului devinmai acurate/adaptiveşi încep să influen-ţeze emoţiile şicomportamentul.

Diminuareasimptomelordepresiei.

Terapiainterpersonală

Terapeutul încurajeazăexprimarea de către client a emoţiilor nega-tive şi creează mediul suportiv ptr. trăirea aceste sentimente

Clientul se simte liber să-şi exprime sentimentele negative în cedrul şedinţei terapeutice şi se simte uşurat în urma acestui demers

Clientul devine mai tolerant faţă de sentimentele negative trăite într-o multitudine de situaţii

Diminuareasimptomelordepresiei.

TerapiaEricksoniană

Terapeutul creează situaţii în care clientul poate experienţia gestionarea eficientăa acestora, respectiv ajută clientul să evoce amintiri legate de confruntarea eficientă cu obstacole ce păreau de netrecut.

Egoul clientului este întărit de experienţele pozitive trăite pe parcursul terapiei, ceea ce îi permite o altă viziune asupra problemelor cu care se confruntă şi creează premisele unei mai mari disponibilităţi de a se angrena activ în soluţionarea acestora.

Clientul îşi asumă „riscurile” angajării în soluţionarea problemelor, descoperă astfel că dispune într-adevăr de resurse în măsură să susţină acest demers, creşte frecvenţa recursului la comportamentele adaptive, tonusul emoţional al clientului devine mai pozitiv.

Diminuareasimptomelordepresiei.

* „Ingredientele active” ale terapiei, reprezentate de intervenţiile, terapeutului, directivele acestuia, caracteristici ale terapiei datorate terapeutului ** Comportamente şi trăiri ale clientului rezultate nemijlocit din intervenţia terapeutică *** Modificări intermediare înregistrate la nivelul caracteristicilor şi abilităţilor clientului ce nu apar ca rezultat nemijlocit al intervenţiilor terapeutului**** Obiectivele finale ale terapiei