Universitatea ”Ștefan cel Mare ” Suceava, Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică

ProiectImpozitul pe venit în România. Comparații

internaționale

Efectuat: Cebanu AlexandrSpecializarea: Finanțe și Bănci

Anul: IIIGrupa: 1

2011

1

Introducere

Impozitele pe venit sunt prelevări fiscale directe aplicate asupra tuturor categoriilor de

venituri obținute atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice.

Ca formă de bază a impozitelor personale, impozitele pe venit au putut fi introduse

când s-a înregistrat o suficientă diferențiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale.

Modul de așezare și perceperea impozitului pe venitul persoanelor fizice diferă de cel

pe venitul persoanelor juridice și de aceea le voi analiza separat.

Astfel, impozitul pe venit imbracă două forme principale:

impozitul pe venitul persoanelor fizice;

impozitul pe venitul persoanelor juridice.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice

La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidența

într-un anumit stat, precum și cele nerezidente, care realizează venituri din surse aflate pe

teritoriul acelui stat, cu unele excepții prevăzute în lege.

De la plata impozitului pe venit se acordă unele scutiri. Astfel, în mod frecvent sunt

scutiți de plata impozitului pe venit suveranii și familiie regale, diplomații străini acreditați în

țara respectivă ( cu condiția reciprocității), uneori militarii, insituțiile publice și persoanele fizice

care realizează venituri sub nivelul neimpozabil.

Obiectul impozabil îl formează veniturile obținute din : industrie, comerț,

agricultură, bănci, asigurări, profesii libere etc., de către capitaliștii

întreprinzători, proprietari, mici meșteșugari, muncitori, funcționari, liber-

profesioniști/

Venitul impozabil este acel care rămâne din venitul brut, după ce se fac anumite

scăzăminte, cum sunt : cheltuielile de producție, dibânzile plătie pentru creditele

primite, sumele prelevate la fondul de amortizare și la fondul de rezervă,

primele de asigurare plătite, cotizațiile la asigurările de boală, de accidente și de

șomaj, precum și la casele de pensii, pierderile din activitatea anilor precedenți,

pierderile provocate de calamitățile naturale etc.

În majoritatea cazurilor, impozitul pe venit se așează pe fiecare persoană care a realizat

venituri, fiind deci o impunere individuală.1

În practica finanțelor publice se cunosc două modalități principale de așezare a

impozitelor directe în raport de tratamentul veniturilor:

1 Sandu G., Cibotariu I.Ș., Apetri A.N- Finanțe. Abordări teoretice și practice,Ed. Didactică și pedagogică, București 2008

2

a) impunerea separată a fiecarui tip de venit realizat din surse și locuri diferite;

b) impunerea globală ce presupune cumularea tuturor tipurilor de venit indiferent de

sursa acestora.

Mai poate exista și o modalitate de impunere mixtă, situație în care se folosește

impunerea globală dar, există și unele venituri care nu se globalizează și se impozitează separat.

Prima modalitate este mai simplă și ușor de realizat, se micșorează cheltuielile de

colectare a impozitelor dar, nu se realizează echitatea fiscală. Impozitarea globală conduce la

împărțirea egală a sarcinii fiscale asupra contribuabilor și la echitate fiscală prin impozitarea în

funcție de posibilitătile economice concrete ale subiectului impozabil și prin introducerea

deducerilor personale.

In România s-a trecut la impozitarea globală începand de la 1 ianuarie 2000.2

Sistemul impunerii separate poate fi întâlnit, fie sub forma unui impozit unic pe venit,

care permite totuși o impunere diferențiată pentru fiecare categiorie de venit (în funcție de natura

acestuia), fie prin instituirea mai multor impozite, care vizează fiecare în parte venitul obținut

dintr-o anumită sursă.

Acest sistem prezintă avantajul simplicității, preciziei și lejerității constrângerii în cazul

progresivității fiscale, însă comportă și o serie de impedimente, cauzate în special de faptul că

are un randament fiscal scăzut, generează costuri ridicate de aplicare și dezavantajează

persoanele care au o singură sursă de venit.

Sistemul impunerii globale presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o

persoană fizică, indifferent de sursa de proveniență și supunerea venitului cumulat unui singur

impozit. Impunerea globală a veniturilor realizate de persoanele fizice este cea mai frecvent

întâlnită, practicându-se în țări ca SUA, Germania, Franța, Italia, Belgia, Marea Britanie,

Ungaria etc.

Avantajul sistemului de impunere globală oferă posibilitatea aplicării progresivității

impozitării, asigură individualizarea fiscală a persoanelor fizice, reduce numărul tentativelor de

sutragere de la plată și conferă un randament fiscal ridicat, iar impedimentele acestuia se referă

la imposibilitatea diferențierii sarcinii fiscale pe surse de venit, volumul mare de muncă și

inechitatea pricinuită persoanelor care obțin venituri din mai multe surse.

De asemenea exista si venituri care nu se impoziteaza, deci care nu trebuie declarate si

nu vor fi impuse, din care enumer selectiv: bursele, bunurile primite sub forma de sponsorizare,

sumele incasate din asigurari cu titlu de compensatiei pentru pagubele suportate, veniturile din

agricultura si silvicultura etc.

2 Duma, Florin, asist drd. Ubb Cluj, Finațe publice, note de curs, 2008

3

Din compararea celor două sisteme de impunere, rezultă că impunerea separată permite

tratarea diferențiată a veniturilor, în ceea ce privește modul de așezare și nivelul cotelor de

impozit, deoarece, practic, acestea din urmă diferă în funcție de sursa de proveniență a

veniturilor practicată ăn sistemul impunerii globale.

Pentru calcularea impozitului pe veniturile persoanelor fizice pot fi utilizate cote

proporționale sau progresive. În unele țări, Venitul impozabil este supus mai întâi impunerii în

cote proporționale și apoi impunerii în cote progresive. Cea mai frecvent utilizată este imounerea

în cote progresive pe tranșe de venit. În România, în perioada de tranziție spre econimia de piață,

cel mai important impozit perceput de la persoanele fizice îl reprezintă, în continuare, impozitul

pe salariile individuale, care de la 1 ianuarie 1991 a înlocuit impozitul pe fondul total de salarii.

Impozitul lunar se determină la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea cotei de

16% asupra bazei de calcul determinată ca diferență între venitul net din salarii, aferent unei luni,

calculat prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor obligatorii și a cheltuielilor profesionale

și deduceri personale.

Venitul net anual din salarii al unui contrubuabil se stabilește prin deducerea din venitul

salarial brut a următoarelor cheltuieli :

a. contribuțiile obligatorii datorate de contribuabil ( contribuția pentru asigurările

sociale 9,5% ; contribuția pentru asigurările sociale de sănătate 6,5% ; contribuția la fondul de

șomaj 1%) ;

b. deducerea de bază

Deducerea personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit brut de până

la 1.000 RON, astfel pentru contribuabilii:

- care nu au nici o persoană în întreținere- 250 RON

- care au o persoană în întreținere- 350 RON

- care au 2 persoane în ăntreținere- 450 RON

- care au 3 persoane în întreținere- 550 RON

- care au 4 sau mai mult de 4 persoane în întreținere- 650 RON

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute din salarii ăntre 1.000 RON și 3.000

RON deducerile sunt degresive față de cele de mai sus și se stabilesc prin ordin al Ministerului

Finanțelor, iar contribuabilii care realizează venituri lunare brute de peste 3.000 RON nu

benefeciază de deducere personală.

În România, în cadrul preocupărilor privind introducerea impozitului pe venitul global a

fost instituit, îcepând cu 1 ianuarie 1998, un nou sistem de impozitare pentru persoanele fizice

4

romțne care realizează venituri de orice fel și din orice activitate, pe teritoriul României, cu

excepția celor supuse impozitului pe salarii și impozitului pe venitul agricol. Acest sistem, care

se constituie într-un prim pas pe linia introducerii impozitului pe venitul global, vizează atît

cuprinderea pentru impunere a veniturilor realizate de micii meseriași, liber- profesioniști,

asociațiile familiale, drepturile de autor, închirierile de imobile, arendare, activității artistice sau

sportive, inventatori etc. cât și corelarea metodologiei de calcul a impozitului ep veniturile

asiciațiilor familiale, persoanelor fizice independente și liber- profesioniștilor cu cea a

impozitului pe profit.

De menționat că nu sunt supuse impozitării: pensiile de orice fel și ajutoarele primite în

cadrul sistemului asigurărilor sociale (dacă nu depășesc cuantumul legal), alocațiile de stat

pentru copii, pensiile de întreținere, bursele acordate elevilor, studenților și doctoranzilor,

dobânzile acordate pentru titlurile de stat, precum și cele aferente depunerilor la vedere în conturi

la societăți bancare, sumele sau bunurile primite de asigurați în baza contractelor de asigurare de

bunuri sau persoane, veniturile obținute din tranzacționarea valorilor mobiliare.

În general, impunearea are ca obiect venitul efectiv realizat, determinat ac diferență între

totalul veniturilor încasate din activitatea desfășurată și cheltuielile efectuate pentru realizarea

veniturilor. În vederea determinării venitului impozabil, contribuabilii trebuie să depună până la

data de 31 ianuarie a fiecărui an, declarația de impunere pentru veniturile realizate în anul fiscal

precedent. ( De văzut anexa 1 și 2)

Cota de impozitare pentru determinarea impozitului pe veniturile din activități

independente, salarii, cedarea folosinței bunurilor, pensii, activități agricole, premii și alte surse

etse de 16% potrivit Codului Fiscal, cu excepțiile prevăzute de lege.

Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se stabileșteprin deducerea din venitul brut a

cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut.

Veniturile sub formă de dividende se impun cu o cotă de 16% din suma acestora,

obligația calculării și reținerii actestora revenind persoanei juridice care plătește dividendele.

Venitul impozabil lunar din pensii se stabilește prin scăderea unei sume neimpozabile

lunare care este de 1.000 RON din venitul de pensii.

Venitul sub formă de premii dintr-un singur concurs se impune prin reținerea la sursă cu

o cotă de 16%, iar veniturile din jocuri de noroc se impun cu o cotă de 20% aplicată asupra

venitului net care nu depășește cuantumul de 10.000 RON și cu o cotă de 25% aplicată asupra

venitului net care nu depășește acest nivel. Valoarea sumei neimpozabile stabilită pentru fiecare

concurs sau joc de noroc realizate de același plătitor într-o zi este de 600 RON.

Conform Legii nr. 163 din 01.06.2005, începând cu data de 01.01.2006 pentru calculul

impozitului pe veniturile realizate de persoanele fizice din investiții și din transferul

5

proprietăților imobiliare din patrimoniul personal cota de impozit este de 16 % cu excepția

câștigurilor realizate din transferul titlurilor de valoare înstrăinate într-o perioadă mai mare de

365 de zile de la data dobândirii pentru care se menține cota de 1 %.

Sunt supuse, de asemenea, impozitării veniturile din transferul drepturilor de proprietate

asupra construcțiilor de orice fel și terenul aferent acestora care se înstrăinează îm termen de

până la 3 ani, inclusv de la data dobândirii precum și pentru veniturile din tranzacționarea

terenurilor fără construcții dobândite după 01.01.1990.

Impozitele pe veniturile persoanelor fizice se tabilesc, de regulă, pe baza declarației de

impunere a contribuabilului sau pe baza elementelor de care dispun organele fiscale. Impozitul

astfel determinat se înscrie în debitul contribuabilului, în registrul de rol.

Perceperea impozitelor de realizează, fie prin stopajul la sursă, fie direct dela

contribuabili.

Impozitul pe venitul persoanelor juridice ( impozitul pe profit)

Plătitorii de impozite- persoane juridice sunt societățile comerciale de orice tip,

companiile naționale și regiile autonome, adică toate organizațiile cu scop lucrativ.

Impozitul pe venitul persoanelor juridice îmbracă urmatoarele forme:

impozitul pe profit;

impozitul pe dividende;

impozitul pe venituri din vânzarea activelor.

Dintre acestea, impozitul pe profit este cel mai important având în vedere că profitul

este principala formă de venit a societăților comerciale.

În sens, larg profitul reprezintă diferența dintre veniturile unui agent economic realizate

din activitățile pe care le desfășoară și cheltuielile aferente obținerii lor.

Obiectul impunerii este profitul anual impozabil care este reprezentat de diferența

dintre veniturile obținute de agentul economic într-un an fiscal și cheltuielile deductibile aferente

efectuate. Dacă există și cheltuielile nedeductibile, acestea nu pot fi scăzute din venituri, ci se

însumează acestora în vederea determinării profitului anual impozabil. Impozitul pe profit se

obține prin aplicarea cotei de impunere asupra bazei de impozitare astfel determinate.

Pentru stabilirea impozitului pe profitul realizat de persoanele juridice, ( societățile de

capital) în unele țări se folosește același sistem de impunere ca în cazul persoanelor fizice, iar în

altele se practică un sistem distinct.

6

În România, conform legii, societățile comerciale se pot constitui ca : societăți în nume

colectiv (SNC), societăți în comandită simplă (SCS), societăți în comandită pe acțiuni (SCA),

societăți pe acțiuni (SA), societăți cu răspundere limitată (SRL).

Cel mai des întâlnite sunt societățile pe acțiuni, ale căror obligații sociale sunt garantate

cu patrimoniul social, iar acționarii răspund numai în limita capitalului pe care îl dețin.

Profitul obținut de o societate de capital se repartizează atât acționarilor sub formă de

dividende- proporțional cu participarea lor de capital, cât și la dispoziția societății pentru

constituirea unor fonduri. Prin urmare, în cazul societăților de capital putem vorbi de profitul

societății înainte de repartizare, de profitul repartizat acționarilor sub formă de dividende și de

profitul rămas la dispoziția societății.3

În România, în perioada de după decembrie 1989, sistemul de impozitare a persoanelor

juridice care realizează profit a cunoscut o evoluție continuă, în strânsă legătura cu schimbările

intervenite în derularea reformei economice și sociale.

Începând cu 1 ianuarie 1995, a fost instituit un alt sistem de impozitare a profitului.

Printre trăsăturile acestui sistem pot menționa :

utilizarea, cu unele excepții, a coteo de 38 % pentru calcularea impozitului,

indiferent de forma de proprietate a capitalului, naționalitatea firmei, sursa de formare

a profitului și data înregistrării firmei ;

pentru mărirea interesului față de agricultură, profitul obținut din această ramură

etse impozitat în baza unei cote de 25 %, dacă profitul privine în proporțir de cel puțin

80% din acest domeniu ;

profitul realizat de Banca Națională a României, rămas după deducerea

cheltuielilor permisive și a sumelor aferente fondului de rezervă, se impune în baza

unei cote de 80% ;

Profitul impozabil aferent ponderii veniturilor realizate din jocuri de noroc, baruri

și cluburi de noapte în volumul total al veniturilor, se impozitează cu o cotă adițională

de 22 % ;

Profitul impozabil al unei persoane juridice străine, rezultat dintr-o activitate

desfășurată într-un sediu permanent în România , se impozitează cu o cotă adițională

de 6.2 % ;

Impozitul aferent profitului impozabil obținut din exportul bunurilor realizate din

activitatea proprie și din prestări de servicii internaționale se reduce cu 50 % ;

Impozitul aferent profitului utilizat pentru realizarea unor investiții privind

modernizarea tehnologiilor de fabricație sau extinderea activității în scopul obținerii

3 Sandu G., Cibotariu I.Ș., Apetri A.N- Finanțe. Abordări teoretice și practice,Ed. Didactică și pedagogică, București 2008

7

unui profit suplimenatr, cât și pentru investiții destinate protejării mediului

înconjurător se reduce cu 50 % ;

pierderea anuală înregistrată și declarată de contribuabili se recuperează din

profitul impozabillunar obținut în exercițiile fiscale următoare, fără a se putea depăși

36 de luni.

Pierderea anuală înregistrată și declaratăde contribuabili se recuperează din

profitul impozabil obținut în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea se va efectua în ordinea

înregistrării profitului, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit potrivit prevederilor

legale.

În prezent se practică cota unică de impozitare de 16 %, conform Codului Fiscal.

Cota de impozitare de 16 % se aplică începând cu data de 01.01.2006 și pentru veniturile

realizate de persoanele fizice și juridice nerezidente, cu excepția veniturilor obținute din jocurile

de noroc pentru care se menține cota de 20 %.

Impozitul pe venitul microîntreprinderilor

În scopul asigurării unor venituri mai ridicate la bugetul de stat și pentru simplificarea

evidenței asupra operațiunilor efectuate de unii agenți economici care au o activitate redusă din

punct de vedere valoric, a fost instituit de către Ministerul Finanțelor impozitul asupra

veniturilor realizate de microîntreprinderi.

Pentru a intra sub incidența acestui impozit, persoanele juridice trebuie să indeplinească o

serie de condiții:

Microîntreprinderile

a) sunt producătoare de bunuri materiale, prestează

servicii sau/ și desfășoară activitate de comerț;

b) au până la 9 salariați;

c) au realizat venituri reprezentând echivalentul în lei

de până la 100.000 € .

d) au capital integral privat.

Nu pot opta pentru acest sistem de impunere persoanele juridice române care4:

desfășoară activități în domeniul bancar;

4 Legea 571/2003 privind Codul fiscal8

desfășoară activități în domeniile asigurărilor și reasigurărilor, al pieței de capital,

cu excepția persoanelor juridice care desfășoară activități de intermediere in

aceste domenii.

desfășoară activități în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive,

cazinourilor.

au capital deținut de un acționar sau asociat persoană juridică cu peste 250

angajați.

Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderii o constituie suma

veniturilor trimestriale din orice sursă, din care se deduc:

veniturile din variația stocurilor;

veniturile din producția de imobilizări necorporale sau corporale;

alte venituri din exploatare reprezentând veniturile din cota-parte a subvențiilor

guvernamentale și a altor resurse similare pentru finanțarea investițiilor;

veniturile din provizioane privind activitatea exploatare și veniturile financiare din

provizioane;

veniturile realizate din despăgubiri de la societățile de asigurare pentru pagubele

produse la activele corporale proprii;

Din anul 2010, cota de impozit reglementată la art. 107 din Codul Fiscal este de 3% și

plata impozitului pe venitul microîntreprinderilor se efectuează trimestrial până la data de 25

inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.5

În cazul în care o microîntreprindere achiziționează case de marcat, valoarea de achiziție

a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în

trimestrul în care au fost puse în funcțiune, potrivit legii.

Calculul și plata impozitului se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii

următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

5 http://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_fiscal_rom%C3%A2n#Taxele_vamale9

Comparații internaționale

Polonia În general, veniturile provenite din creșterile de capital se adaugă celorlalte venituri ale unei

persoane fizice, fiind taxate progresiv, pe trei niveluri, cu rate de la 19% (pentru venituri de sub aproximativ 10.000 euro) până la 40% (pentru orice venituri depășind ceva mai puțin de 20.000 euro). În ceea ce privește, însă, câștigurile provenite din vânzarea titlurilor de valoare, există un impozit unic de 19%.

Republica Cehă În Cehia, în timp ce taxele pe veniturile persoanelor fizice sunt progresive, ajungând la 32%,

câștigurile provenite din vânzarea acțiunilor sunt scutite de taxe, dacă respectivele acțiuni au fost deținute pentru mai mult de șase luni, în cazul societăților pe acțiuni, și cinci ani în cazul societăților cu răspundere limitată.

Slovacia Impozitul pe venituri este uniform, de 19%. Profitul obținut din vânzarile de titluri de

valoare nu se impozitează dacă titlurile au fost deținute pentru o perioada mai mare de trei ani. Sub trei ani, scutirea de plată a impozitului se aplică dacă valoarea tranzacției este mai mică de 50.000 SKK, adică aproximativ 1.300 euro.

Ungaria Începând din ianuarie 2006, câștigurile persoanelor fizice obținute din tranzacționarea

acțiunilor se impozitează, valoarea impozitului fiind de 25%, în contextul în care celelalte venituri se impozitează cu 18% (sub 1.500.000 HUF, deci aproximativ 6.000 euro) și cu 38% peste aceasta sumă.

Slovenia Orice venituri din creșterile de capital, inclusiv din vânzări de titluri de valoare, se adaugă

veniturilor obișnuite, care se taxează progresiv, cu 16%-50%, impozitul pe profit- 25%.

Austria Situația este puțin mai confuză aici. Dacă veniturile obișnuite se impozitează, de asemenea,

progresiv, cu până la 50% pentru sume de peste 51.000 euro, acest impozit poate fi amânat cu până la 2 ani pentru câștigurile din vânzarea de acțiuni, în anumite circumstanțe, impozitul pe profit este 25 %.

Totodată, există impozite reduse sau scutiri de impozit pentru venituri obținute din vânzarea anumitor tipuri de acțiuni.

Germania Impozitele pentru venituri în Germania sînt progresive, ajungând până la 42% (plus 5,5%-

taxa de solidaritate), impozitul pe profit- 25%6. În schimb, pentru persoane fizice, numai 50% din veniturile din tranzacții de titluri de valoare se impozitează.

Italia Și în Italia există o taxă de solidaritate de 4%, care duce impozitul efectiv la maximum 43%.

Din 2004, veniturile provenite din vânzarea acțiunilor sunt impozitate similar, cu singura diferență (importantă, de altfel) că se impozitează doar 40% din aceste venituri, pentru anumite acțiuni. Pentru acțiuni necalificate, impozitul este fix, de 12,5%.

6 http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/60500/Franta-si-Spania-campioanele-impozitului-pe-profit-in-UE.html

10

Rusia Exista o rată fixă a impozitului de 13%, iar profiturile obăinute din vânzarea titlurilor de

valoare sunt considerate o categorie aparte și nu pot fi reduse prin luarea în calcul a cheltuielilor. Pierderile provenite din tranzacții nu pot fi scăzute din venitul general. În schimb, veniturile provenite din vânzarea bunurilor deținute pentru mai mult de trei ani (inclusiv acțiuni) sunt scutite de impozit.

Bulgaria În timp ce impozitul pe venituri variază între 10% și 24%, câștigurile provenite din vânzarea

de acțiuni listate la bursa din Sofia sunt scutite de taxe, dacă anumite condiții sunt îndeplinite. Pe piața bursieră din București au existat zvonuri – exact când în România se discuta mai

intens introducerea impozitului pe profitul obținut din tranzacționarea titlurilor de valoare – care susțineau că în Polonia acest impozit trebuai să fie anulat anulat de pe 1 ianuarie 2006. Domnul Tomasz Mierzwa, Secretar II al Secției Economice și Comerciale a Ambasadei Poloniei în Bucuresti, a explicat că, deși s-a discutat despre oportunitatea eliminării impozitelor pe profitul din tranzacții, până în prezent nu s-a adopat nici o lege în acest sens. Prin urmare, cel puțin deocamdată, impozitul pe veniturile obținute prin tranzacționarea titlurilor de valoare la bursa din Varșovia rămâne 19%. 7

Atragerea unor noi investiții este scopul oricărui stat în vederea obținerii unei economii prospere. Taxele impuse pe afacere joacă un rol important în atragerea investitorilor. Astfel, potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, în unele state membre ale Uniunii Europene (UE), impozitul pe profit este inexistent.

Există state în lume care nu percep afaceriștilor impozit pe profitul comercial. În Uniunea Europeană avem patru astfel de exemple: Cipru, Luxemburg, Malta și Republica Cehă. Statele UE cu un impozit pe profit mic sunt:

Bulgaria- 10 % ; Irlanda- 12,5%( Principalul punct critic care a atras investiţii masive în ultimul

deceniu şi a ajutat la dublarea PIB) ; Lituania și Letonia- 15% ; România , Estonia , două state ale Uniunii Europene practică un impozit pe profit de

16% ; Următoarele sunt Slovacia și Polonia care percep 19%; Un impozit pe profit de 25% este practicat de: Germania și Slovenia ; Finlanda- 26% ; Portugalia- 27,5% ; Suedia și Danemarca practică un impozit pe profit de 28% ; Regatul Unit de 30%, ; Olanda are 31,5%, Grecia- 32% ; Italia- 33%; Franța- 33,33% Belgia percepe pe profit o taxă de 33,99% ; Austria- 34 % ; Pe primul loc în clasamentul țărilor cu cea mai mare taxă pe profit se află Spania cu

35%, conform unui studiu al Băncii Mondiale.

7 http://www.wall-street.ro/articol/International/13522/Care-sunt-impozitele-pe-pietele-din-Europa.html11

Regimurile de impozitare pe venit în unele țări din Uniunea Europeană8

Țara Cota de impozitare min/max Număr de tranșe Prag de impozitare Impozit pe avereGermania 15/ 42% 8 în jur de 7.600 € nu

Austria 21/ 50% 5 în jur de 3.600€ nuBelgia 25/ 50% 5 nu

Danemarca 37/ 59% 2 în jur de 5.300€ anulat în 1995Spania 24/ 43% 4 da (0,2/2,5%)Franța 0/ 40%*** 5 în jur de 4.200€ da (0,55/1,8%)Irlanda 21/ 44% 2 nuItalia 23/ 45% 5 nu

Luxemburg 8/ 38% 17 în jur de 9.700€ anulat în 2006Olanda 1/ 53% 4 anulat în 2001 (parțial)

Portugalia 12/ 40% 6 nuRegatul unit al Marii

Britanii 10/ 40% 3 nu

Elveția 1/ 11.5% 2 (până la 12- unele cantoane***) în jur de 27.000€da, doar în cantoane (maximum

4,5 ‰)

***Cele 26 de cantoane și semi-cantoane elvețiene sunt statele Confederației Elvețiene. Fiecare canton are propria sa constituție, legislatură, guvern și propriile sale curți

sursa : wikipedia.org

***Impozitul pe venit în FranțaPentru venituri de până la 487 de euro pe lună: 0%Pentru venituri lunare între 487 și 972 de euro: 5,5% Pentru venituri lunare între 972 și 2160 euro: 14%Pentru venituri lunare între 2.160 și 5.792 de euro: 30% Venituri lunare de peste 5.792 de euro: 40%9

8 http://fr.wikipedia.org/wiki/Fiscalit%C3%A9_en_Europe

9 Ziarul Financiar , Ediția din 3 sep 200912

Regimurile de impozitare pe profit în unele țări din Uniunea Europeană10

Țara Cota de impozitare normală cote speciale deduceri observații

Germania 15% cote mai ridicate în

unele regiuniAustria 34%

Belgia 33.99% de la 24.98% pentru IMM-uripentru capitalul de risc (4% din fondurile

proprii)

Spania 35% de la 25% la 40%pentru creare de sucursale, avantaje

pentru IMM-uri

Franța 31.33% tarif redus de 15%scutiri posibile pentru noile întreprinderi

și pentru zone scutite de taxe

Irlanda 12.5% de la 10% la 25% stat atractiv pentru activități artistice

Italia 33%

Luxemburgde la 20% la 22% în funcție de

beneficiu

scutiri totale pentru întreprinderi din domeniul financiar, reduceri pentru

investiții în Luxemburg

Olandade la 29% la 34% în funcție de

beneficiu scutiri pentru unele investiții Portugalia 25%

Regatul unit al Marii Britaniide la 19% la 32.75% în funcție de

beneficiutarif fiscal special în Jersey,

Guernesey și Gibraltar

Elveția8.5% impozit federal și 10% impozit

cantonal și comunal

pentru plăţile către sisteme de pensii pentru personalul sau organizaţii de

utilitate publică

sursa : wikipedia.org

10 http://fr.wikipedia.org/wiki/Fiscalit%C3%A9_en_Europe13

Concluzii :

În urma tratării acestei teme am constat că statele dezvoltate economic practică o taxare mult mai mare a impozitului, dublată însă de condiții de facilizare a ajungerii companiilor la acest rezultat final.

Este de remarcat faptul că dintre cele 10 state foste comuniste, în prezent membre ale Uniunii Europene, noua se află pe lista celor cu impozite pe profit mici, sub 20%. Situația poate fi considerată un semnal pozitiv pentru investitorii care au apărut cu întârziere în aceste țări, din cauza regimului politic practicat.

Aderarea la piața unică și la spațiul economic și monetar european crește riscul concurenței fiscale, fiscalitatea ajungând una din puținele instrumente rămase la dispoziția statelor care își stabilesc cotele de impozitare de cele mai multe ori în dependență de cotele stabilite de țările vecine.

Cota de impozitare este de multe ori mai mică în ţările mai mici. Ca efect, chiar şi pentru o cotă de impozitare identică, capitalurile atrase sunt mai importante în valoare pentru o ţară mică.

Impactul mediului fiscal se vede cel mai bine în atragerea de investiții străine. De aceea și atâtea critici atrase și asupra României pentru introducerea cotei unice de impozitare. Investițiile străine în România au fost de asemenea stimulate de prezența cotei unice de impozitare de 16%, aplicată impozitului pe venit și celui pe profit.

14

Bibliografie :

1. Sandu G., Cibotariu I.Ș., Apetri A.N- Finanțe. Abordări teoretice și practice,Ed. Didactică și

pedagogică, București 2008

2. Duma, Florin, asist drd. Ubb Cluj, Finațe publice, note de curs, 2008

3. Legea 571/2003 privind Codul fiscal

4. Ziarul Financiar , ediția din 3 sep 2009

5. http://www.wikipedia.org

6. http://ec.europa.eu/taxation_customs/index_en.htm

7. http://www.9am.ro

8. http://www.wall-street.ro

15