Upload
tudorboroseanu
View
231
Download
3
Embed Size (px)
DESCRIPTION
-
Citation preview
COMPORTAMENTUL
CONSUMATORULUI.
RAȚIONALITATEA ÎN CONSUM.
Consumator = orice agent economic care
acționează pentru a-și procura bunurile și serviciile
necesare satisfacerii trebuințelor.
Nevoia de satisfacere a necesităților → Nevoia de
consum → oferta (structura, cantitate, calitate).
Nevoile
de
consum
Bunuri
(ofertă)
Consum
individual
Consum
productiv
Satisfacute cu
Nivelul și structura consumului se modifică, sunt
dinamice, datorită evoluției nevoilor, astfel:
Evoluția societății :
gradul de dezvoltare a culturii și civilizației;
condițiile naturale;
starea economiei;
structura demografică;
structura socio-profesională;
tradițiile
Evoluția individului (gradul de dezvoltare a individului).
Clasificarea bunurilor
1. După concordanța cu cerințele consumatorilor: • Bunuri economice (rare) ;
• Bunuri libere (relativ abundente).
2. După forma de existență:
• Bunuri propriu-zise (au formă materială);
• Servicii (au caracter nematerial: lecții de predare, tratamente medicale, asistență socială);
• Informații (programe de calculator, licențe, brevete).
3. După modul de relaționare: • Bunuri complementare (ex: mașină – combustibil);
• Substituibile (ex: caramidă – rigips, textile din fibră naturală – textile din fibră sintetică).
Trăsăturile consumului la un moment dat sunt:
• O anumită dimensiune (volum);
• O anumită structură (alimente, îmbrăcăminte,
locuință, echipament casnic, sănătate,
transporturi, timp liber, cultură etc.);
Caracteristicile consumului sunt determinate de:
• Volumul și structura nevoilor/dorințelor;
• Nivelul veniturilor;
• Obiceiurile de consum,
• Modă, etc.
Comportamentul rațional al consumatorului
I. Costul de oportunitate în decizia de consum
Comportamentul rațional al consumatorului este acela care
asigură un maxim de satisfacție în consum cu un minim de
cheltuieli; acesta ghidându-se după criteriul eficienței
economice.
Costul de oportunitate al deciziei de consum este definit prin
valoarea renunțării consumatorului.
Atunci când consumatorul ia decizia de a cheltui o
anumită sumă de bani pentru consum, individul va alege
dintre diferite bunuri ținând cont de costul de oportunitate.
II. Utilitatea economică
Utilitatea economică constă în satisfacția resimțită
de un individ ca urmare a consumării unei cantități
date dintr-un bun (combinație de bunuri).
Utilitatea economică are caracter subiectiv:
Este diferită pentru indivizi diferiți, in funție de:
Volumul, structura și intensitatea nevoilor;
Situația economică;
Preferințe/gusturi;
Nivelul de cultură;
Obiceiurile și tradițiile de consum.
Este diferită pentru același individ în perioade diferite
ale existenței sale.
Utilitatea individuală (Ui) = utilitatea fiecărei
unități, doze, fracțiuni consumate dintr-o mulțime
omogenă de bunuri.
Utilitatea totală (Ut) = satisfacția resimțită de un
individ ca urmare a consumării unei cantități dintr-
un bun.
Ut = 𝑈1+ 𝑈2+⋯𝑈𝑛 = 𝑈𝑖
𝑛
𝑖=1
Utilitatea marginală (Umg) redă satisfacția pe
care o resimte o persoană prin consumarea unei
unități/doze suplimentare dintr-un bun.
Umg = 𝚫𝐔𝐭
𝚫𝐗 = 𝑈𝑡1 −𝑈𝑡
0
𝑋1 −𝑋0
U1>U2>U3>........>Un Umg
• Utilitatea totală crește, dar cu o rație
descrescătoare.
• Utilitatea marginală descrește până în punctul în
care este egală cu zero (unde Ut este maximă)
Alegerea consumatorului rațional pe baza principiului
eficienței economice se concretizează într-un
program de achiziții care să asigure cea mai mare
satisfacție (Ut max.).
Consumatorul va fi nevoit sa aleagă dintre mai multe
bunuri cu utilități diferite în funcție de:
1. Venitul de care dispune (intotdeauna limitat) și
2. Trebuințele (nelimitate)
Cum va face acest lucru?
B = bugetul alocat consumului;
x și y = cantități ce vor fi consumate din bunurile x și y;
Px și Py = prețurile unitare ale celor 2 bunuri.
Restricția bugetară : B = x·Px + y·Py
(care arată modul în care va fi împărțit bugetul de consum între
cele două bunuri).
Relația care arată combinația de bunuri care
maximizează utilitatea totală este:
𝑼𝒎𝒈𝒙
𝑷𝒙
= 𝑼𝒎𝒈𝒚
𝑷𝒚
𝑼𝒎𝒈𝒙
𝑼𝒎𝒈𝒚
= 𝑷𝒙
𝑷𝒚
Exemplu • Bunurile x și y; Bugetul B = 17 u.m.
• Px = 3 u.m., Py = 1 u.m.
• Combinația de bunuri care maximizează utilitatea totală este
indicată de relația:
𝑼𝒎𝒈𝒙
𝑼𝒎𝒈𝒚 = 𝑷𝒙
𝑷𝒚, adică, în cazul nostru
𝑼𝒎𝒈𝒙𝑼𝒎𝒈𝒚
= 𝟑
𝟏 Umgx = 3Umgy
• Vom selecta acele valori ale utilităților marginale pentru care
Umgx este de 3 ori mai mare decât Umgy și avem perechile: 3/1,
6/2, 12/4, 18/6
Cantitate 1 2 3 4 5 6 7
Umgx 18 16 14 12 9 6 3
Umgy 12 9 6 5 4 2 1
• Consumatorul trebuie să se încadreze în suma de bani
disponibilă și avem relația:
x·Px + y·Py ≤ B, adică: x·3 + y·1 ≤ B, sau 3x+y ≤ 17
Vom verifica restricția bugetară printre combinațiile selectate în
prima etapă, începând din partea dreaptă a tabelului (deoarece
Ut este maximă atunci când Umg este zero, iar oamenii au
tendința de a consuma cât mai mult).
• prima combinație 3/1 presupune 7·3+ 7·1 = 28 > 17
• a doua combinație 6/2 presupune 6·3+6·1 = 24 > 17
• A treia combinație 12/4 presupune 4·3+5·1 = 17 = B
Deci: combinația x=4 și y=5 reprezintă soluția cea mai bună.
Concluzie
Chiar dacă nu vom utiliza zilnic la cumpărături
programul de achiziții, ne vom aminti principiul
care stă la baza sa: cea mai bună satisfacție
posibilă a nevoilor care se poate obține cu un
buget limitat!
Comportamentul
consumatorului
1.
recunoașterea
nevoilor
resimțite
2. ierarhizarea
nevoilor
Preferințele consumatorului
3. căutarea
unui echilibru
4. acțiunea
de
cumpărare
Factori care influențează comportamentul de consum:
• Individuali: personalitate, stil de viată,
• Psihologici: motivație, convingeri și atitudini,
• Sociali: rol și statut social,
• Culturali: credințe, valori generale, norme,
• Economici: mediul economic.
CEREREA
Cerințele de consum pe piață = dorințe pe care
indivizii și le satisfac în funcție de :
• Utilitate;
• Preț;
• Venit;
• Costul de oportunitate al deciziei de consum.
Legea cererii arată legătura inversă care se
realizează între sensul de evoluție a cererii si cel al
prețului (prețul scade → cererea crește).
Bunurile economice:
1. inferioare: - cererea ↘ când venitul ↗
- cererea ↘ când prețul ↗
- cererea ↗ când prețul ↘
2. normale: - cererea ↗ când venitul ↗
- cererea ↘ când prețul ↗
- cererea ↗ când prețul ↘
3. superioare: - ↗ Δcerere > ↗ Δ venit
4. substituibile: existența lor constituie o adevărată supapă
pentru consum
5. complementare: consum pereche (construcții / materiale de
construcții)
Efectul de substituție = măsoară modificarea cererii
pentru un bun ca urmare a modificării prețului său, în
condițiile în care venitul consumatorului rămâne relativ
constant:
- pentru bunurile substituibile A și B
dacă PA ↗ atunci CA ↘ și CB ↗
În condițiile bunurilor complementare A și B
PA ↗ atunci CB ↘
PB ↘ atunci CA ↗
Efectul de venit = în condițiile în care prețul rămâne constant, modificarea venitului antrenează modificarea cererii :
Venitul ↗ atunci Cererea ↗
Factori care influențează evoluția consumului: 1. Modificarea venitului;
2. Modificarea prețului altor bunuri;
3. Numărul de cumpărători;
4. Preferințele cumpărătorilor;
5. Previziunile privind evoluția prețului și venitului.
Modificarea cantității cerute în funcție de factorii care o determină este denumită elasticitatea cererii.
Coeficientul de elasticitate a cererii (Ec) arată procentul modificarii cererii în funcție de modificarea unui factor de influență ( preț, venit...).
Ec/p = (-) %𝚫𝐂
%𝚫𝐏 ; Ec/v =
%𝚫𝐂
%𝚫𝐕
EC/P= (-) ΔC
C ÷ ΔP
P = (-)
C1−C0
C0 ÷ P1−P0
P0
Coeficientul elasticității cererii poate lua următoarele valori:
1. EC/P > 𝟏, cererea este elastică;
2. EC/P = 𝟏, cererea are elasticitate unitară;
3. EC/P < 𝟏, cererea este inelastică;
4. EC/P → ∞, cererea este perfect elastică (teoretic);
5. EC/P = 𝟎, cererea este perfect inelastică;
Este foarte important de cunoscut pentru ................
Cererea, în fucție de urgența satisfacerii nevoilor:
- rigidă (bunuri de strictă necesitate),
- semirigidă (bunuri normale),
- elastică (bunuri de lux, bunuri substituibile).