Compozitia chimica a lumii vii

Apa si importanta apei

Corpul omenesc este alcatuit mai mult de 3 sferturi din apă. Pe masură ce oamenii îmbatrînesc, cantitatea de apă din organism scade. Cei mai multi oameni în vîrsta sînt slabi. O vorba din popor spune despre aceştea ca”se usuca”sau ca sunt”uscati”. Şi asa şi este.

Înainte de a se naste, atata timp cat este învelit de „camaşile” apoase din uterul mamei, embrionul fraged este format din 94% apa. Organismul copilului nou-născut conţine 71%, al adolescentului 69%, al omului matur 63%. Omul în varstă are numai 58% apă.Ca importanţă pentru viata omului, apa se situează pe locul doi, imediat dupa aer. Reacţiile chimice din corp nu se pot desfaşura decat în prezenţa apei.

Ca să existăm, avem nevoie de aer, apă, hrană, căldura şi lumina. Nimic nu poate fi conceput în economia planetei fără apă.Se pare că datorită consumului mare de apă, în curînd, populatia globului va suferi de sete. Dacă ţinem cont de faptul că pe suprafaţa pamîntului nu exista decît 20 miliarde, estimată pentru anul 2100.

În zilele noastre apa este tot mai poluată. La robinete curge o apă din ce în ce mai murdară. Peştii mor în lacuri, mări şi oceane. Apele negre rezultate în urma deversărilor de petrol în ape sunt tot mai frecvente. Petrolierele transportă 550000 tone de petrol, astfel accidentile pot fi devastatoare.

Petrolul pluteşte pe suprafaţa mării, formand o peliculă care blochează pătrunderea luminii necesare plantelor marine. Păsări şi peşti pot fi prinşi şi otrăviţi de valul de petrol. Dar cu toate că mor mii de animale, majoritatea zonelor din largul mării sau de pe coastele afectate se refac în caţiva ani.

Substanţele organice duc la înflorirea apelor, care-şi pierd însuşirile de ape potabile. Deşeurile din industrie şi agricultură sunt deseori deversate în ape, în ideea că apa curge, iar oceanul este un coş de gunoi uriaş şi fără fund.

NICI APA CURATĂ NU ARE TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÎNEŢE ŞI VIAŢĂ FĂRĂ MOARTE!!!

▪Oceanul Pacific a suferit în urma poluărilor nucleare, deoarece

Guvernamentul Francez a testat acolo armele nucleare.

Apa si omul Apa este un factor indispensabil organismului uman. Inca din cele mai vechi timpuri asezarile umane au fost de-a lungul raurilor sau pe malul marilor. Necesarul zilnic de apa al omului este aproximativ de 1.5-2 litri consumata ca atare , dar pentru curatenia corporala omul foloseste zilnic aproximativ 40litri de apa. Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca optim pentru acoperirea acestor nevoi , o cantitate de 100 litri in 24 ore.

Apa folosita de om trebuie sa intruneasca anumite proprietati organoleptice fizice si chimice.Aceste proprietati pot fi determinate cu ajutorul analizei fizico-chimice a apei. In acest sens , unele determinari se fac la locul de recoltare ,astfel:- determinarile organoleptice (gust,miros), determinarea temperaturii, fixarea oxigenului dizolvat si a hidrogenuluisulfurat ,determinarea clorului rezidual,a bioxidului de carbon liber si agresiv, determinarea de Ph.- determinarea turbiditatii, a suspensiilor,determinarea reziduului,determinarea fosfatilor a oxidabilitatii a formelor de azot,determinarea fierului, a durabilitatii temporare ,a manganului.- Determinarea alcalinitatii si aciditatii,determinarea duritatii totale a calciului si magneziului, determinarea fluorului. Proprietatile organoleptice ale apei sunt reprezentate de acele caracteristici care impresioneaza organele noastre de simt.,adica gustul si mirosul apei. Gustul apei este dat de continutul in substante chimice si in primul rand de sarurile minerale si de gazele dizolvate (oxigenul si bioxidul de carbon).Excesul sau carenta unora dintre aceste componente poate imprima apei un gust neplacut (fad,salciu, amar, dulceag). Mirosul apei este legat de asemenea de prezenta in exces a unor elemente naturale sau provenite prin purificarea apei,ca si din unele transformari la care sunt supuse in apa anumite substante chimice mai ales poluante. Atat gustul cat si mirosul apei, desi au ca principala caracteristica un mare grad de subiectivitate ,totusi au din punct de vedere sanitar,o valoare deosebita.In primul rand influienta lor asupra utilizarii apei este hotaratoare ,poate duce la excluderea folosirii apei respective.Gustul si mirosul apei pot servi si ca indicatori de poluare a apei.

Apa potabila nu trebuie sa aiba miros caracteristic si trebuie sa aiba un gust placut.In caz contrar apa poate prezenta subtante poluante care sunt daunatoare sanatatii. Prezenta substantelor poluante in apa poat fi evidentiate prin culoare apei.Chiar si temperatura apei poate fi un indicator indirect de poluare ,mai ales pentru apele subterane ,unde se stie ca temperatura este constanta.Varitia acestei temperaturi insa ,paralel cu variatia temperaturii aerului ,indica existenta unei

comunicari cu exteriorul si deci posibilitatea de patrundere in sursa de apa a poluantilor din afara.

Sarurile minerale

Participa la structura celulelor si intra in constitutia unor enzime, vitamine si hormoni.

- Calciul si fosforul se gasesc in schelet, dinti si sange si sunt aduse de unele alimente ca: lapte, branzeturi, galbenusuri de ou, varza, conopida, cereale decojite, unele fructe. Cand lipsesc din alimente apare rahitismul la copil si ostemalacia la adult.

- Sodiul si clorul, sunt aduse in organism sub forma de clorura de sodiu (sarea de bucatarie), pierderile importante ale acestor Minerale prin vomismente sau diaree pun in pericol viata bolnavului.

- Potasiul se gaseste in carne, peste, lapte, legume, fructe, leguminoase uscate. Este principalul ion intracelular spre deosebire de sodiu, care este principalul iod extracelular. Intre sodiu si potasiu exista un strans echilibru: scaderea sau cresterea unuia sau altuia produce tulburari grave, mergand pana la moarte.

- Fierul se gaseste in alimente de origine animala, ficat, inima, galbenus de ou, unele legume verzi, spanac, urzici etc. Intra in structura hemoglobinei, iar lipsa lui in sange duce la aparitia anemiei feriprive.

- Magneziul se gaseste in carne, viscere, lapte, oua, cartofi, cereale, fasole boabe. Are rol in calmarea (sedarea) sistemului nervos central, lipsa sa duce la aparitia convulsiilor.

- Cuprul se gaseste in viscere (ficat, splina, creier, rinichi) leguminoase uscate, cafea si ceai.

- Iodul se gaseste in oua, ceapa, usturoi. Este indispensabil functionarii glandei tiroide. Lipsa duce la aparitia gusei.

- Fluorul se gaseste in ceai, lapte, galbenus de ou, carne, viscere, spanac, rosii. Lipsa din alimentatie duce la aparitia cariilor dentare.

Mineralele sunt substanțe naturale solide, mai rar fluide, cu formă proprie cristalizată, alcătuite din unul sau mai multe elemente chimice, care intră în componența rocilor și minereurilor. După conținutul lor ele se pot împărți în minerale metalifere și respectiv nemetalifere (sare, gips, azbest, mică, feldspat), iar cele metalifere se pot împărți la rândul lor în feroase și neferoase.

Mineralele sunt de regulă substanțe neomogene din punct de vedere chimic, fiind frecvent substanțe solide cristalizate în sisteme diferite de cristalizare, de aceasta ocupându-se ramura mineralogie.

Sărurile minerale.Substanţele nutritive din acest grup pot fi împărţite în două categorii : unele din ele, cum sunt calciul şi fosforul, prezente în organism în cantităţi mari, intră chiar în constituţia unor ţesuturi, iar altele sunt aşa-numitele oligoelemente, necesare în cantităţi foarte mici. în prima grupă, afară de calciu şi fosfor, mai intră sodiul şi potasiul. Din a doua categorie fac parte fierul, iodul şi fluorul.

Glucidele

Glucidele, numite si zaharuri, sunt o clasa importanta de substante naturale care se intalnesc in toate organismele vii. Cu exceptia unor derivati azotati, glucidele sunt substante ternare, formate din C, H, si O. Ele raspund formulei brute Cn(H2O)n sau (CH2O)n, din care cauza au primit si denumirea de hidrati de carbon.

Exemple de glucide : zaharul, mierea, fructele, laptele, fructuoza, dextroza, glucoza, etc.

Glucidele se impart in doua clase: oze si ozide, dupa caracterul de a se hidroliza.

Ozele, sau monozaharidele, sau zaharurile simple, contin o singura unitate carbonilica (sunt deci nehidroxidabile). Dupa natura gruparii carbonil din molecula, se impart in aldoze si cetoze, iar dupa numarul atomilor de carbon se impart in trioze, pentoze, hexoze, heptoze, octoze.

Ozidele sunt glucide care pot fi hidrolizate sub actiunea enzimelor sau a acizilor diluati, cu formarea de monozaharide. Glucidele din clasa ozidelor se pot imparti in doua clase holozide si heterozide.

Holozidele rezulta din condensarea a doua sau mai multe monozaharide. Dupa numarul moleculelor de monozaharide se pot clasifica in oligozaharide (oligozide) – care contin 2-4 moleculede monozaharide identice sau diferite intre ele, legate covalent, si polizaharide – care contin un numar mare de unitati monozaharidice (de ordinul sutelor sau miilor), pe care le pot elibera prin hidroliza.

Heterozidele sunt formate din monozaharide si componente neglucidice numite aglicon.

Monozaharidele sunt substante cu functiuni mixte, ce contin in molecula o grupare carbonil si mai multe grupari hidroxilice.

In functie de natura gruparii carbonilice – aldehidica (H – C = O) sau cetonica

(> C = O), monozaharidele se impart in aldoze si cetoze.

Monozaharidele se pot obtine in natura prin biosinteze, in timpul procesului de fotosinteza si prin chimiosinteza.

In industrie si in laboratore se pot obtine prin hidroliza oligozaharidelor si polizaharidelor. De asemenea se pot obtine prin extractie, din unele materii prime, cum ar fi glucoza – care se poate extrage din struguri, sau fructoza din mierea de albine.

In cazul diabetului zaharat se formeaza mari cantitati de sorbitol, prin excelenta in retina, ceea ce contribuie la instalarea retinopatiei diabetice.

Esterul hexafosforic al inozitolului se numeste acid fitic, iar sarea de calciu si magneziu a acidului fitic este fitina si se gaseste in special in materialul celular de sustinere din tesuturile plantelor. De asemenea fitina formeaza o rezerva de acid fosforic a semintei, pe care o pune in libertate sub actiunea enzimei fitaza.

Hexozele sunt monozaharidele cele mai raspandite in natura si cele mai bine studiate din punct de vedere biochimic. Unele (glucoza, fructoza) se gasesc in stare libera, altele (manoza, galactoza) intra in alcatuirea unor polizaharide si a unor glicozizi sau apar ca produsi de hidroliza ai acestora. Hexozele se formeaza in plante si sunt substante de baza pentru sinteza altor zaharuri si compusi derivati. In natura se intalnesc trei aldohexoze (glucoza, manoza, galactoza) si doua cetohexoze (fructoza, sorboza).

Glucoza a fost extrasa pentru prima data din struguri, de aceea se mai numeste si zahar de struguri. In struguri, glucoza se gaseste in amestec cu fructoza, cu un continut de aproximativ 200g/I must.

Glucoza se gaseste in ierburi, in raport de aproximativ 1:1 cu fructoza, avand o concentratie de 1-3%.

Glucoza este cel mai important monozaharid pentru biochimia celulei. Este sintetizata in plante din CO2 si H2O, in procesul de fotosinteza. Glucoza este cel mai important si mai raspandit monozaharid din regnul vegetal si animal. Se gaseste atat in stare libera (in fructe dulci, flori, miere, sange, in toate organele plantelor) cat si sub forma de dizaharide (zaharoza, celobioza, maltoza, lactoza) sau polizaharide (amidon, celuloza, glicogen). In mierea de albine, glucoza se gaseste in amestec cu fructoza, in raport de 1:1.

Glucoza si fructoza sunt principalele monozaharide care formeaza in plante “zaharul liber reducator”. Aceste doua monozaharide impreuna cu zaharoza formeaza “zaharul total liber”. Acest zahar are un rol insemnat in conservarea produselor vegetale, a ierburilor si a legumelor. Zaharul total liber fermenteaza cu usurinta si stimuleaza dezvoltarea microorganismelor, care produc fermentatia lactica.

Zaharul total liber se extrage cu usurinta din produsele vegetale, cu alcool etilic 80%, separandu-se astfel de glucidele neconstitutive (amidon, fructozani), precum si de cele cu rol constitutiv (celuloza, hemiceluloza).

Glucoza este o substanta alba, cristalina, solubila in apa, greu solubila in alcool si insolubila in eter, cloroform si alti solventi organici. Este optic dextrogira si prezinta fenomenul de mutarotatie. Este mai putin dulce decat fructoza. Izomerii sunt mai dulci decat izomerii . Din solutie apoasa glucoza cristalizeaza sub forma ?, iar din solutia solventilor organici (piridina, alcooli) sub forma .

Glucoza se obtine in cantitati mari prin hidroliza acida sau enzimatica a amidonului de cartofi sau porumb. Are numeroase utilizari in industria alimentara, medicina, fermenteaza usor sub actiunea drojdiilor si a altor microorganisme. Este usor metabolizata de organism, fiind un compus energetic important, indispensabil vietii.

Fructoza se gaseste in diferiti compusi, de obicei, sub forma furanozica, iar in stare libera apare sub forma piranozica. In mediu alcalin, fructoza reactioneaza sub forma carbonilica, iar in mediu acid si neutru sub forma semiacetatica. Fructoza este cel mai dulce monozaharid. In organism se transforma greu in glucoza.

Lipidele

Lipidele (grasimile) sunt substante organice grase. Lipidele sunt constituite din acizi grasi si glicerol. Unul dintre motivele pentru care lipidele (grasimile) ne plac atat de mult este acela ca mentin aromele in mancare.

Rolul esential al lipidelor este de a fi arse pentru a elibera si a pune la dispozitie organismului energia continuta. Spre deosebire de proteine si glucide ele elibereaza o cantitate mult mai mare de energie. Unul din rolurile principale este acela de a mentine caldura corpului, in timp ce grasimea din abdomen contribuie la fixarea organelor.

Exemple de lipide : grasimile din uleiul de masline, alune, avocado, masline, ceara, untul, frisca, smantana, branza grasa, laptele, oua, icre, fasole, soia,

porumbul, dovleac, floarea soarelui,etc.

Lipidele se impart in doua: lipide simple si lipide complexe. Cele simple, la randul lor, se impart in: grasimi neutre – trigliceride, ceride si steride. Lipidele complexe cuprind fosfatidele si cerebrozide. In linii mari exista doua tipuri de grasimi: cele saturate de origine animala care sunt cele mai periculoase deoarece contin colesterol si grasimi nesaturate de origine vegatala care sunt numinte si ”grasimile bune” de care organismul are nevoie pentru functiile vitale.Lipidele sunt substante nutritive, prin excelenta energetice.

O alimentatie prea bogata in lipide prezinta inconveniente ca: digestie dificila, asimilatie lenta, obosirea ficatului; daca aportul este mai ridicat decat al glucidelor, arderile glucidelor vor fi incomplete producand tulburari. Lipsa totala si prelungita a grasimilor produce tulburari grave: oprirea in crestere, modificarea pielii, a mucoaselor, a parului, a unghiilor iar excesul de grasimi poate provoca o oboseala a ficatului si favorizeaza aparitia obezitatii. In organism, grasimile vehiculeaza vitaminele A, D, E si le asigura absorbtia in tubul digestiv.

Denumirea de esential si neesential se refera numai la capacitatea organismului de a-i sintetiza. Organismul are nevoie pentru sinteza grasimilor proprii atat de acizi grasi saturati cat si nesaturati. Principalele functii ale lipidelor sunt: energetic(prin ardere, deci prin metabolizare elibereaza energie) si structural(intra in constitutia tuturor celulelor din organism). Lipidele sunt foarte utile in lupta contra frigului, fiind indicate la oamenii care lucreaza in medii cu temperaturi scazute, deoarece intr-un volum mic incorporeaza o mare cantitate de energie. Intr-o alimentatie rationala trebuie pastrat un echilibru intre grasimile de origine animala (saturate, cu acizi grasi neesentiali) si de origine vegetala (nesaturate, cu acizi grasi esentiali). Grasimile animale trebuie sa reprezinte numai jumatate pana la doua treimi din totalul lipidelor din alimentatia zilnica. Intr-o ratie normala lipidele trebuie sa se afle intr-o proportie de 1 - 2 g pe kg/corp/zi ceea ce reprezinta 25 -30 % din valoarea calorica a ratiei zilnice.

Necesarul de lipide este crescut la copii, la indivizii care depun eforturi si cei care lucreaza la temperaturi joase. In practica se va reduce consumul de untura sau slanina etc, dar se vor mentine grasimile din lapte, unt, smantana, mai ales la copii, adolescenti, in stari de graviditate etc. Chimic, lipidele sunt substante organice relativ complexe, constituite din acizi grasi si glicerol. Dintre cele mai cunoscute mentionam trigliceridele (grasimile neutre), colesterolul (cu efectul aterogen cunoscut), fosfolipidele (care au in componenta si fosfor) si se gasesc in sistemul nervos. Grasimile circula in sange cuplate cu proteinele in complexe denumite lipoproteine.

Majoritatea alimentelor bogate in grasimi sunt incarcate si cu colesterol, substanta care lezeaza peretele interior al artelor. Organismul reactioneaza prin acoperirea acestor leziuni cu celule. In conditiile prezentei in sange aunui exces de grasimi si colesterol, organismul aplica tot mai multe bandaje de acest fel,� � unul peste altul, pana ce formeaza placi ateromatoase. Iar atunci cand aceste placi cresc suficient de mult pentru a ingusta sau chiar obtura arterele coronariene care hranesc inima,apare infarctul de miocard. Cand acest lucru se petrece in arterele care hranesc creierul, are loc un accident vascular cerebral. Grasimile sunt prezente constant in sange, fie ca provin din alimentatie, fie ca sunt produse de organism. Grasimile preovenind din alimentatie sunt constituite, in esenta, din acizi grasi.

Grasimi din regnul animal

Grasimile crude din diferite parti ale corpului difera in ceea ce priveste consistenta, culoarea si compozitia chimica. In general, grasimile de acoperire au un punct de topire mai scazut, decat grasimea acumulata in interiorul organismului. La animalele din zonele calde, grasimea are consistenta mai tare, in comparatie cu cea a animalelor din zonele cu climat rece si temperat. Grasimea de bovine este de culoare galbena determinata de continutul in pigmenti carotenoidici. Intensitatea culorii depinde, in special de continutul in caroten. La animalele tinere grasimea este mai intens colorata decat la adulte, iar femelele au grasime mai colorata decat masculii. Animalele slabe au grasime mai inchisa la culoare decat cele grase.

Proteinele

Proteinele sunt, din punct de vedere chimic compusi macromoleculari naturali, cu structura polipeptidica, care prin hidroliza formeaza a-amino acizi. Ele contin pe langa carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf, potasiu si alti halogeni. Denumirea de proteine vine din limba greaca , proteias insemnand primar. Alaturi de glucide si lipide proteinele furnizeaza energie pentru organism, dar ajuta si la refacerea tesuturilor lovite. Pe langa acestea, ele intra in structura tuturor celulelor, si ajuta la cresterea si refacerea celulelor. Unii hormoni contin proteine, acestia avand rol in reglarea activitatii organismului . Participa la formarea anticorpilor , ajutand la debarasarea de toxine si microbi. Formarea unor enzime si fermenti necesita prezenta proteinelor. Si nu in ultimul rand, ele participa la formarea dioxidului de carbon, a apei, prin aportul energetic rezultat din arderea lor.

Proteinele sunt componente esentiale, alaturi de apa, saruri anorganice, lipide, hidrati de carbon, acizi nucleici, vitamine, enzime, ale materialelor lichide si gelificate din celule, in care se petrec interactiunile chimice si fizice intense cuprinse sub denumirea de viata.

De proteine depind multe functiuni importante ale organismelor vii. Sunt proteine unele substante cu puternica activitate biologica ale celulelor ca: enzimele, pigmentii respiratori, multi hormoni si anticorpii. Substanta contractila din fibrele musculare, din cilii si din flagelele organismelor inferioare, care poseda proprietatea de a transforma energia chimica in energie mecanica, este de asemenea o proteina. Proteinele care asigura functiuni se bucura de proprietatea neintalnita la alte combinatii, specificitatea. Proteinele diferitelor specii de animale si vegetale sunt tipice pt aceste specii si se deosebesc de proteinele altor specii, in timp ce, de exemplu amidonul, glicogenul si grasimile nu difera decat putin de la o specie la alta. Deci, numarul proteinelor care se observa in natura este extrem de mare

Clasificarea proteinelor

1. Dupa sursa de provenienta :

-proteine de origine vegetala

-proteine de origine animala

2. Dupa solubilitatea in apa si in solutii de electroliti :

- insolubile (fibroase)

- solubile (globulare)

3. Dupa produsii rezultati la hidroliza totala :

-proteine propriu-zise(prin hidroliza totala se obtin numai α- aminoacizi)

-proteine conjugate sau proteide(prin hidroliza totala se obtine, pe langa

aminoacizi, si o alta substanta, care in structura proteinei apare ca grupa prostetica)

Indeplinesc urmatoarele functii:

- intra in structura tuturor tesuturilor si iau parte la refacerea lor indeplinind un rol plastic; - intra in constitutia unor enzime sau fermenti (catalizatori biochimici); - intra in structura hormonilor; - participa la formarea anticorpilor, substante cu rol in apararea organismului contra microbilor si toxinelor;v1i868vu48gsg

- au rol in repartitia apei si a substantelor dizolvate in ea, in diferite sectoare

din organism (presiunea coloidosmotica); - in anumite situatii, cand lipsesc alte principii cu rol energetic (glucide, lipide), pot fi metabolizate de catre organism. Din acest proces rezulta CO2, apa, uree, acid uric etc. Un gram de proteine elibereaza 4,1 calorii.

Proteinele sunt alcatuite din aminoacizi, numiti si pietrele de constructie ale organismului. Dintre cei 30 aminoacizi cunoscuti, 8 sunt numiti aminoacizi esen-tiali,pentru ca nu pot fi sintetizati in organism si trebuie adusi obligatoriu din afara; se gasesc in lapte, carne, oua, branzeturi. Ceilalti au fost denumiti neesentiali,intrucat organismul ii poate sintetiza din alte substante. Pentru sinteza proteinelor proprii, organismul are nevoie si de aminoacizi esentiali si de aminoacizi neesentiali, in acelasi timp si in anumite proportii. Prezenta aminoacizilor esentiali in constitutia unor proteine din alimentatie confera acestora o anumita valoare biologica (procentul de azot, componenta constanta a proteinei). Notiunea de esential si neesential se refera la capacitatea de a fi sintetizat sau nu de catre organism. Din punct de vedere al valorii biologice, proteinele alimentare se pot imparti in trei categorii:

- proteine de clasa I (complete), care au in structura lor aminoacizi esentiali in proportii optime. Acestea mentin echilibrul proteic, asigura dezvoltarea organis-mului tanar si echilibrul enzimatic si hormonal. Se gasesc in proteinele din lapte, carne, oua si branzeturi;

- proteine de clasa a Ii-a (partial complete), care sunt cele din unele leguminoase uscate (fasole, linte, mazare, bob) si cereale (grau, orez etc). Contin toti aminoacizii esentiali dar nu in proportii optime. Mentin echilibrul proteic, dar pentru crestere sunt necesare cantitati duble fata de clasa precedenta;

- proteine de clasa a IlI-a (incomplete), sunt lipsite de unul sau mai multi aminoacizi esentiali. Valoarea lor biologica este foarte scazuta. Din aceasta clasa fac parte: gelatina din oase, tendoanele, cartilajele si zeina din porumb. Nu mentin echilibrul proteic si nu asigura cresterea organismelor tinere.

Cele mai importante surse de proteine sunt: carnea si derivatele din carne (20-30% proteine), laptele (3,5%), branzeturile (13-28%), ouale (12%), painea (10%), leguminoasele uscate (20-25%), pastele fainoase (10-15%) etc.

Nevoile de proteine se apreciaza atat din punct de vedere al aportului global cantitativ dar si calitativ. Pentru a asigura un raport adecvat al aminoacizilor esentiali este necesar sa se asigure la adult cel putin o treime din aportul total (dupa alti autori jumatate), iar la copii, adolescenti si femei in perioada maternitatii, o jumatate pana la doua treimi din totalul proteinelor consumate zilnic. Un adult normal are nevoie de 1-1,5 g proteine pe kg. corp/zi. Aceasta reprezinta optimul fiziologic care constituie 11-13% din valoarea calorica a ratiei

zilnice si variaza cu varsta, conditiile de munca, efortul, starile fiziologice (graviditate, alaptare, perioada de crestere) sau patologice.