PAROHIA ADORMIREA MAICII DOMNULUIGALATA - IAŞI

G Â N D U R I C R E Ş T I N EG Â N D U R I C R E Ş T I N EFOAIE PAROHIALĂ DE MISIUNE ŞI CULTURĂ

Mulţumim celor care au colaborat la apariţia revistei noastre parohiale :Emil Stoleriu, Genoveva şi Claudiu Pătraşcu, Andreea Bârleanu,

Raluca-Petronela Căuleţ, Nicu- Marius Constantinescu, Oana Terinte, Mihai Hrib,Lorena- Elena Siriţianu

Aşteptăm să ne trimiteţi materiale spre publicare pe adresa:revista@admd.info.

Vă invităm să vizitaţi pagina de internet a Parohiei noastre laadresa : http://admd.info

22 MART2009

8

DUMINICA A TRIEA DIN POST, A SFINTEI CRUCIMEDITAŢII EVANGHELICE

COMUNICAT DE PRESĂPe temeiul Sfintei Scripturi şi al învăţăturii Sfinţilor Părinţi, pre-

cum şi în conformitate cu hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne, Patriarhia Română respinge propunerile de dezincriminare aprostituţiei şi a incestului din proiectul noului cod penal, aflat – în prezent– în dezbatere parlamentară.

Actele normative în general şi codul penal în special au ca meniresă apere demnitatea persoanei, instituţia familiei şi valorile vieţii sociale,însă în acest proiect legislativ se constată că demnitatea persoanei, insti-tuţia sacră a familiei şi moralitatea publică sunt complet ignorate de autoriiproiectului.

Departe de a rezolva o problemă socială gravă, dezincriminareaprostituţiei va agrava problema sub forma unei sclavii motivate financiar,care intensifică degradarea morală a societăţii, proliferarea diferitelor bolişi creşterea numărului divorţurilor, iar femeilor prinse în această sclavie lise afectează iremediabil sănătatea psihică şi fizică, precum şi demnitateasocială.

De asemenea, incestul reprezintă o degradare a instituţiei familiei,având drept consecinţe grave tulburări genetice şi psihice, precum şi difi-cultăţi în relaţiile sociale şi în recuperarea ca persoană umană cu demni-tate.

Acum când grava degradare morală, socială, economică şi med-icală din România trebuie oprită sau cel puţin diminuată, noile propuneride dezincriminare a prostituţiei şi incestului sunt totalmente contrare vieţiişi demnităţii poporului român.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

TEXTULSFINTEI EVANGHELII

Şi chemând la Sine mulţimea, împre-ună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricinevoieşte să vinădupă Mine să selepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.Căci cine va voi

să-şi scape sufletulîl va pierde, iarcine va pierde su-fletul Său pentruMine şi pentruEvanghelie, acelaîl va scăpa.Căci ce-i foloseşte omului să câştigelumea întreagă, dacă-şi pierde sufle-tul?Sau ce ar putea să dea omul, în

schimb, pentru sufletul său?Căci de cel ce se va ruşina de Mine şide cuvintele Mele, în neamul acestadesfrânat şi păcătos, şi Fiul OmuluiSe va ruşina de el, când va veni întru

slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc

vouă că sunt unii, din cei ce stau aici,care nu vor gusta moartea, până cenu vor vedea împărăţia lui Dum-

nezeu, venind întruputere.

Pr. Mircea Stoleriu

M E D I T A Ţ I IEVANGHELICE

În cea de a treia duminicăa Postului Mare, Bisericane pune în faţă SfântaCruce.

Ea ne aminteşte de patimileşi jertfa Domnului pentru mântuireanostră. Ne aminteşte, de asemenea ,că Dumnezeu atât de mult a iubitlumea încât pe singurul Său Fiu l-adat ca jerfă - prin răstignire- pentrunoi oamenii.

În antichitate răstignirea pecruce era cea mai cumplită şi ruşi-

2 7noasă pedeapsă şi era destinată celormai mari răufăcători.

Mântuitorul a fost osândit lamoarte prin răstignire şi astfel cruceadevine primul altar creştin căruiaDumnezeu i-a datputerea Sa.

Toţi ceicare primesc şicinstesc acest„altar “ - Crucea –se sfinţesc şi seumplu de harulCelui răstignit peea. Astfel cruceadin obiect de tor-tură, cum eraconsiderat în anti-chitate devineobiect de cinstire şi mare sfinţenie.

Sfântul Apostol Pavel spune:„ Iar mie să nu-mi fie a mă lăudadecât numai în crucea Domnuluinostru Iisus Hristos, prin care lumeaeste răstignită pentru mine şi eu pen-tru lume.“ (Gal. 6,14)

În această perioadă a Postu-lui Mare, crucea este pusă înainteanoastră, în mod deosebit, pentru a neda curaj şi putere. În Biserică noicântăm „Doamne armă asupradiavolului, crucea Ta o ai dat nouă.“

A-ţi lua crucea şi a urma luiHristos, înseamnă a primi şi a trăi în-văţătura lui Iisus. Dar totodată ceicare acceptă să trăiască după idealul

crucii în stare de jertfă pentru Hristossunt mângâiaţi şi întăriţi de cuvinteleaceluiaşi Iisus care spune : „Celuicare crede toate îi sunt cu putinţă“-pentru că trăirea idealurilor creştine

înseamnă în fond un actde credinţă „aplicată“sau credinţă lucrătoareprin fapte.

De aceea crucea estepentru creştini mângâiereşi putere , pace şi bu-curie, iertare şi iubire.Creştinul trebuie să aibăpermanent cu sine cruceafie prin faptul că seînseamnă – îşi face cruce– fie prin purtarea lapiept a unei cruci. În-

ceputul şi sfârşitul zilei trebuie să-lpecetluim cu crucea şi cu rugăciunea.

La fel orice altă activitatetrebuie s-o începem întărind-o cusemnul sfintei Cruci.

Biserica leagă totdeaunacrucea de Înviere , şi de aceea cân-tăm :„ Crucii Tale ne închinămStăpâne şi sfăntă Învierea Ta olăudăm şi o mărim.“ Dar acesta esteşi un mers, un sens al vieţii noastre.

Mergem după Hristos, pentrucă această „urmare“ a lui Hristos ecea care ne ridică din noroiul pa-timilor, ne pune pe calea virtuţilor, neridică din moarte la viaţă, prin În-viere.

UN MODELDE EXPERIENŢĂ EXTATICĂ

(II)

Prof. Univ. Dr. Codrin LiviuCuţitaru

Brusc, homo symbolicum adescoperit sensul inutilităţii, pierzîndvoluptatea cercetărilor de-tectiviste de odinioară şi in-trînd în derivă.

Prăbuşit sufleteşte,în preajma zilei de 14 oc-tombrie, am găsit alinarea(ieşită ea însăşi dintr-unfond psihic neexplorat pînăatunci, mult mai profund şimai subtil decît cel raţional) în Acatis-tul şi Paraclisul Cuvioasei Parascheva,pe care le-am citit cu stăruinţă – cov-îrşit, poate pentru prima oară cu ade-vărat, de propria-mi condiţie umană şiabsolut deloc de cea intelectuală(„obiectul” cochetăriilor mele „filo-zofice”, de atîtea şi atîtea ori în tre-cut!).

La capătul cîtorva zile domi-nate de senzaţia atemporalităţii, a sosit– într-un mod misterios şi cumvaneaşteptat, întrucît, înspăimîntat, eu numai vroiam să-l aflu – rezultatul anal-izei: negativ! Figurile doctorilor auredevenit luminoase şi amicale, lumeaşi-a recăpătat – peste noapte – culoareaşi spectaculozitatea.

Senzaţia ieşirii dintr-o eră aglaciaţiunii a fost omniprezentă, peparcursul a numeroase ore. Dacăexistă o reprezentare concretă anoţiunii de renaştere, atunci ea tre-buie căutată într-o astfel de stare.

Sînt pe deplin încredinţat înprezent că Dumnezeu – pentrurugăciunile Maicii Sale şi ale Sfin-

tei Cuvioase Parascheva – acontrazis, în cazul meu, cuinefabilă eleganţă, logica şiraţiunea, oferind un verdict,ca să zic aşa, nescontat şti-inţific. Am avut sentimentullimpede că homo symbol-icum i-a făcut loc, sper,pentru totdeauna, lui homo

religiosus.Totodată, am învăţat că

măreţia lui Dumnezeu, nu stă numaiîn sublimul raţiunii, ci şi în cel alcredinţei. Minunea petrecerii Sfin-tei Cuvioase Parascheva alături denoi – an după an, deceniu dupădeceniu, veac după veac –, fără a re-nunţa, fie şi pentru o secundă, lacalitatea sa incontestabilă de grab-nic folositoare şi mult ajutătoare,este o dovadă în această privinţă,trecînd dincolo de farmecul„demonstrativ” al tuturor ştiinţelor.

Dumnezeu ne înconjoară,plenar, în fiecare clipă şi în fiecareloc. Să ridicăm doar o clipă ochiidin carte şi vom vedea!

6 3

REZISTENŢA ANTICOMUNISTĂA

PREOŢILOR ORTODOCŞII

Prof. Antonella Asandei

După 1989, mulţi au acuzat BisericaOrtodoxă Română de colaborare cu au-torităţile comuniste, au susţinut că preoţiiau acceptat sau au încheiat pactul cu di-avolul pentru a-şi păstra sau chiar îm-bunătăţi poziţia.

Slujitorii bisericii erau priviţi caagenţi în sutană ai Securităţii. Cei care auadus asemenea acuze nu au luat în con-sideraţie sutele de preoţi care au trecutprin arestul Securităţii sau prin închisorilecomuniste, ori faptul că AlexandruDrăghici, ministru de interne între 1952-1965, era nemulţumit în legătură cu re-crutarea de informatori din rândul cleruluiortodox.

Mai mult de un sfert din numărultotal al preoţilor ortodocşi au trecut prindetenţie. Potrivit unei mărturii orale, lasfârşitul anului 1952 se aflau în închisorilecomuniste 2250 de clerici ortodocşi; mo-tive pentru urmărirea, arestarea şi con-damnarea lor erau: activitatea politică dedinainte de 23 august 1944 (pentru a uşuracondamnarea, Securitatea prezenta aceastăactivitate drept legionară); activitatea mi-sionară desfăşurată în Basarabia, Bucov-ina, Transnistria în timpul războiuluiîmpotriva U.R.S.S. (1941-1944); alţi pre-oţi au fost acuzaţi că sunt chiaburi, că nudoresc intrarea în colhozuri şi că saboteazăacţiunea de colectivizare a agriculturii.

Biserica Ortodoxă Română s-a opuscomunismului folosind ca armă rugăci-unea. Scopul principal al ierarhilor şi

preoţilor ortodocşi a fost păstrareacredinţei.

Documente din arhivele Secu-rităţii indică faptul că rugăciunea, liturghiaerau văzute ca forme de sabotare aregimului comunist. Desfăşurarea corectăa slujbelor religioase era o formă de rezis-tenţă anticomunistă.

Securitatea supraveghea atent, deexemplu, manifestările prilejuite de Paştifiind interesată de numărul celor prezenţila slujba Învierii.

Rezistenţa anticomunistă a pre-oţilor ortodocşi a îmbrăcat mai multeforme: rezistenţa prin predică, susţinereagrupurilor de rezistenţă armată din munţiişi codrii României, activitatea spiritualădin mănăstiri şi din închisorile comuniste.

Dintre preoţii care au ajuns înînchisoare puţini şi-au făcut cunoscutesuferinţele, mulţi le-au tăinuit cu demni-tate şi smerenie.

Părintele Sofian Boghiu afirma:“Dacă pot zice aşa, mie mi-a plăcut în în-chisoare. Tare mult. Când am ajuns în pen-itenciar am găsit o sumă de inşi în celulă:un căpitan, câţiva ţărani, nişte funcţionari,muncitori. Mă aşteptau, le eram necesar.Aveau nevoie de un preot să le vor-bească”.

Preotul Zosim Oancea, şi el tre-cut prin închisorile comuniste, scria: “Zidupă zi am început să mă obişnuiesc cu at-mosfera din cameră şi să intru în rolul meude preot, care mi se părea mai necesaracolo decât oriunde”.

Cei care au fost deţinuţi politici întimpul regimului comunist au simţit fărăîndoială prezenţa lui Dumnezeu, ea a fostcea care i-a ajutat să supravieţuiască, să-şi regăsească liniştea sufletească.

- Va urma -

Iubitorul de oameni şiMilostivul Dum-nezeu, Care purureapoartă de grijă nea-mului omenesc, în-tocmai ca un Părinteplin de dragoste,văzând făpturamâinilor Lui înrobităşi chinuită de diavolşi împinsă către pa-timile cele pline deocară şi supusă înch-inării la idoli, a găsitcu cale să trimită peFiul Său cel Unul-Născut, pe Dom-nul nostru Iisus Hristos, ca să mântu-iască neamul omenesc din mâinilediavolului.

Şi, pentru că a voit ca acestlucru să rămână ascuns nu numai dediavol, ci chiar şi de puterile celecereşti, a încredinţat taina aceastaunuia singur dintre arhangheli, pre-amăritului Gavriil.

Deci arhanghelul venind încetatea Nazaret, i-a grăit ei: Bucură-

te, ceea ce eşti plină de har, Domnuleste cu tine! Iaraceea a răspuns:Cum va fi mieaceasta? Şi el a zis:Duhul Sfânt va veniasupra ta şi putereaCelui preaînalt te vaumbri. Iar Fecioara agrăit: Iată, roabaDomnului, fie miedupă cuvântul tău. Şiîndată cu cuvântularhanghelului şi alei, a zămislit în

preacuratul său pântece pe Fiul şiCuvântul lui Dumnezeu, mai presusde fire, Care este Înţelepciunea şi Put-erea cea ipostatică a Lui, cu umbrireaşi cu venirea asupra ei a DuhuluiSfânt.

De atunci s-au săvârşit, prinrânduiala lui Dumnezeu, tainele Cu-vântului lui Dumnezeu, pentru mân-tuirea şi izbăvirea noastră. Căruia secuvine slava şi stăpânirea în veci.Amin.

SSSS IIII NNNN AAAA XXXX AAAA RRRR 2222 5555 MMMM AAAA RRRR TTTT IIII EEEE

BBBB UUUU NNNN AAAA VVVV EEEE SSSS TTTT IIII RRRR EEEE

4 5

de omenire nu vizează bunăstarea sim-plă, cât mai ales depăşirea praguriloretice spre o sinteză menită să trans-figureze distanţa dintre transcendenţăşi imanenţă, dintre supranatural şinatural, dintre viaţă şi moarte, dintreeshatologie (veşnicie) şi istorie.

Rezultatul acestei transfigurărieste mântuirea. Nimic nu se poate facefără Dumnezeu. Astfel, secularizareava fi înlocuită prin apropierea de Dum-nezeu, în care omul modern preferă şiacţionează decisiv pentru mântuire şinu pentru secularizare.

O mare parte dintre contempo-ranii noştri sunt preocupaţi de imediat,de numeroase angajamente şi activităţişi uită de viaţa veşnică. Lumea deastăzi, gândind predominant la viaţamaterială, este nefericită deoarece nuface faţă la solicitările mediului.

In lipsa vieţii spirituale, individuleste dominat de lucruri uşoare, de dis-tracţie, este superficial şi supărat peDumnezeu.

Apropierea de Dumnezeu se re-alizează prin pocăinţă, smerenie, răb-dare şi iubire.

Din păcate, astăzi oamenii umplubisericile de frică, de criză, de şomaj,de grija banilor, a bolilor, a catastro-felor şi violenţei.

Este timpul să ne fie fricănumai de Dumnezeu, ca primăcondiţie a credinţei şi apoi, minunaţide Creaţia Sa, din care facem şi noiparte, să-L iubim şi să-I respectămporuncile.

CONDIŢIA OMULUI ÎN SOCIETATEA CONTEMPO-

RANĂ ŞI RELAŢIA LUI CU DUMNEZEU

Prof. Univ. Dr. Gheorghe Macovei

In gândirea tradiţionalistă,secularizarea oamenilor (îndepărtareade Dumnezeu) arată că Dumnezeu telasă liber pentru ca tu să alegi şi să teloveşti de eşecul condiţiei umane încare umanitatea este simultan au-tonomă şi nefericită.

In gândirea modernă, apare sta-diul neo-testamentar al Revelaţiei.Odată întrupat in Iisus Hristos, Dum-nezeu este uman, deci coparticipant lasuferinţa lumii. Noul Testament nu în-locuieşte vechiul creştinism, ci îl încu-nunează prin aceea că pune pe umeriiomului Crucea propriilor sale aspiraţii.

Apar două ipoteze ireconcilia-bile: una că Revelaţia este statică,deoarece omul prin Iisus Hristosrămâne acelaşi şi cealaltă că Revelaţiaeste dinamică, unde omul se trans-formă în evoluţia sa pe baza legii iu-birii a lui Iisus Hristos.

Dacă Revelaţia este dinamică,atunci secularizarea face parte dintainele credinţei : ea nu s-a petrecut înlume şi la noi pentru a ne îndepărta deIisus Hristos, ci pentru a fi cuprinşimai profund în vocaţia Lui de sacrifi-ciu.

Dumnezeu se situează dincolo deBine şi de Rău, iar intenţiile Sale faţă

POSTUL ŞI SĂNĂTATEA

Postul creştin nu este centratpe om şi poate fi interpretat ca măsuradragostei creştinilor faţă de Dum-nezeu. Postul trupesc trebuie ţinut lafel ca şi cel sufletesc. Astfel, cel puţinla origini, postul era privit ca un act devirtute şi o jertfă adusă Creatorului.

Dincolo de curăţirea spiritu-ală, principalul efect benefic al postuleste detoxifierea organismului. Astfel,conform specialistului, dieta de posttrebuie să conţină: leguminoase (fa-sole, mazăre), amidonoase (nuci,alune, dar fără a fi prăjite şi fără sare),proteinele vegetale (care le pot înlocuifoarte bine pe cele animale şi se găs-esc în ciuperci sau soia) şi cât maimulte fructe şi legume. Din meniulzilnic trebuie să nu lipsească fructele -sunt bogate în vitamine - şi legumele –care au un conţinut bogat de oligoele-mente.

Dacă este urmat corect, postulpoate acoperi necesităţile nutritive aleorganismului.

Printre beneficiile adusesănătăţii sunt: • normalizarea presiunii sân-gelui;• curăţarea arterelor;• uşurarea digestiei;• capacitate de memorare şiconcentrare bună;• energie şi vitalitate crescute;

• normalizarea nivelului coles-terolului.

Pentru ca efectele postului săfie vizibile, nutritioniştii recomandă capostul să nu fie ţinut ca o penitenţă.

Alimentele care nu sunt con-sumate cu plăcere nu aduc nici unbeneficiu organismului. Atât pentrupurificarea trupească, cât şi cea su-fletească, nutriţioniştii recomandă per-soanelor care ţin post să renunţe lafumat şi la consumul de alcool.

La fel ca şi în celelalte perioade din an,trebuie evitate alimentele procesate.Ar fi bine ca în această perioadă să nepregătim singuri mâncarea. Este reco-mandabil a se evita alimentele de tipsalam sau pateu vegetal, deoarecefoarte multe conţin aditivi alimentarila fel de nocivi precum cei care se găs-esc în produsele din carne.

Este bine să citim eticheta ali-mentelor pe care le consumăm defiecare dată când mergem la cumpără-turi. Anumiţi produşi care se găsesc înalimente nu sunt "de post", cum sun-tem tentaţi să credem, ci "de dulce".Potrivit nutriţioniştilor, dintre aceştiafac parte: gelatina, colagenul şicazeina (din caşcavalul "de post"),toate fiind de origine animală.

Să aveţi un post binecuvântat!

4 5

de omenire nu vizează bunăstarea sim-plă, cât mai ales depăşirea praguriloretice spre o sinteză menită să trans-figureze distanţa dintre transcendenţăşi imanenţă, dintre supranatural şinatural, dintre viaţă şi moarte, dintreeshatologie (veşnicie) şi istorie.

Rezultatul acestei transfigurărieste mântuirea. Nimic nu se poate facefără Dumnezeu. Astfel, secularizareava fi înlocuită prin apropierea de Dum-nezeu, în care omul modern preferă şiacţionează decisiv pentru mântuire şinu pentru secularizare.

O mare parte dintre contempo-ranii noştri sunt preocupaţi de imediat,de numeroase angajamente şi activităţişi uită de viaţa veşnică. Lumea deastăzi, gândind predominant la viaţamaterială, este nefericită deoarece nuface faţă la solicitările mediului.

In lipsa vieţii spirituale, individuleste dominat de lucruri uşoare, de dis-tracţie, este superficial şi supărat peDumnezeu.

Apropierea de Dumnezeu se re-alizează prin pocăinţă, smerenie, răb-dare şi iubire.

Din păcate, astăzi oamenii umplubisericile de frică, de criză, de şomaj,de grija banilor, a bolilor, a catastro-felor şi violenţei.

Este timpul să ne fie fricănumai de Dumnezeu, ca primăcondiţie a credinţei şi apoi, minunaţide Creaţia Sa, din care facem şi noiparte, să-L iubim şi să-I respectămporuncile.

CONDIŢIA OMULUI ÎN SOCIETATEA CONTEMPO-

RANĂ ŞI RELAŢIA LUI CU DUMNEZEU

Prof. Univ. Dr. Gheorghe Macovei

In gândirea tradiţionalistă,secularizarea oamenilor (îndepărtareade Dumnezeu) arată că Dumnezeu telasă liber pentru ca tu să alegi şi să teloveşti de eşecul condiţiei umane încare umanitatea este simultan au-tonomă şi nefericită.

In gândirea modernă, apare sta-diul neo-testamentar al Revelaţiei.Odată întrupat in Iisus Hristos, Dum-nezeu este uman, deci coparticipant lasuferinţa lumii. Noul Testament nu în-locuieşte vechiul creştinism, ci îl încu-nunează prin aceea că pune pe umeriiomului Crucea propriilor sale aspiraţii.

Apar două ipoteze ireconcilia-bile: una că Revelaţia este statică,deoarece omul prin Iisus Hristosrămâne acelaşi şi cealaltă că Revelaţiaeste dinamică, unde omul se trans-formă în evoluţia sa pe baza legii iu-birii a lui Iisus Hristos.

Dacă Revelaţia este dinamică,atunci secularizarea face parte dintainele credinţei : ea nu s-a petrecut înlume şi la noi pentru a ne îndepărta deIisus Hristos, ci pentru a fi cuprinşimai profund în vocaţia Lui de sacrifi-ciu.

Dumnezeu se situează dincolo deBine şi de Rău, iar intenţiile Sale faţă

POSTUL ŞI SĂNĂTATEA

Postul creştin nu este centratpe om şi poate fi interpretat ca măsuradragostei creştinilor faţă de Dum-nezeu. Postul trupesc trebuie ţinut lafel ca şi cel sufletesc. Astfel, cel puţinla origini, postul era privit ca un act devirtute şi o jertfă adusă Creatorului.

Dincolo de curăţirea spiritu-ală, principalul efect benefic al postuleste detoxifierea organismului. Astfel,conform specialistului, dieta de posttrebuie să conţină: leguminoase (fa-sole, mazăre), amidonoase (nuci,alune, dar fără a fi prăjite şi fără sare),proteinele vegetale (care le pot înlocuifoarte bine pe cele animale şi se găs-esc în ciuperci sau soia) şi cât maimulte fructe şi legume. Din meniulzilnic trebuie să nu lipsească fructele -sunt bogate în vitamine - şi legumele –care au un conţinut bogat de oligoele-mente.

Dacă este urmat corect, postulpoate acoperi necesităţile nutritive aleorganismului.

Printre beneficiile adusesănătăţii sunt: • normalizarea presiunii sân-gelui;• curăţarea arterelor;• uşurarea digestiei;• capacitate de memorare şiconcentrare bună;• energie şi vitalitate crescute;

• normalizarea nivelului coles-terolului.

Pentru ca efectele postului săfie vizibile, nutritioniştii recomandă capostul să nu fie ţinut ca o penitenţă.

Alimentele care nu sunt con-sumate cu plăcere nu aduc nici unbeneficiu organismului. Atât pentrupurificarea trupească, cât şi cea su-fletească, nutriţioniştii recomandă per-soanelor care ţin post să renunţe lafumat şi la consumul de alcool.

La fel ca şi în celelalte perioade din an,trebuie evitate alimentele procesate.Ar fi bine ca în această perioadă să nepregătim singuri mâncarea. Este reco-mandabil a se evita alimentele de tipsalam sau pateu vegetal, deoarecefoarte multe conţin aditivi alimentarila fel de nocivi precum cei care se găs-esc în produsele din carne.

Este bine să citim eticheta ali-mentelor pe care le consumăm defiecare dată când mergem la cumpără-turi. Anumiţi produşi care se găsesc înalimente nu sunt "de post", cum sun-tem tentaţi să credem, ci "de dulce".Potrivit nutriţioniştilor, dintre aceştiafac parte: gelatina, colagenul şicazeina (din caşcavalul "de post"),toate fiind de origine animală.

Să aveţi un post binecuvântat!

6 3

REZISTENŢA ANTICOMUNISTĂA

PREOŢILOR ORTODOCŞII

Prof. Antonella Asandei

După 1989, mulţi au acuzat BisericaOrtodoxă Română de colaborare cu au-torităţile comuniste, au susţinut că preoţiiau acceptat sau au încheiat pactul cu di-avolul pentru a-şi păstra sau chiar îm-bunătăţi poziţia.

Slujitorii bisericii erau priviţi caagenţi în sutană ai Securităţii. Cei care auadus asemenea acuze nu au luat în con-sideraţie sutele de preoţi care au trecutprin arestul Securităţii sau prin închisorilecomuniste, ori faptul că AlexandruDrăghici, ministru de interne între 1952-1965, era nemulţumit în legătură cu re-crutarea de informatori din rândul cleruluiortodox.

Mai mult de un sfert din numărultotal al preoţilor ortodocşi au trecut prindetenţie. Potrivit unei mărturii orale, lasfârşitul anului 1952 se aflau în închisorilecomuniste 2250 de clerici ortodocşi; mo-tive pentru urmărirea, arestarea şi con-damnarea lor erau: activitatea politică dedinainte de 23 august 1944 (pentru a uşuracondamnarea, Securitatea prezenta aceastăactivitate drept legionară); activitatea mi-sionară desfăşurată în Basarabia, Bucov-ina, Transnistria în timpul războiuluiîmpotriva U.R.S.S. (1941-1944); alţi pre-oţi au fost acuzaţi că sunt chiaburi, că nudoresc intrarea în colhozuri şi că saboteazăacţiunea de colectivizare a agriculturii.

Biserica Ortodoxă Română s-a opuscomunismului folosind ca armă rugăci-unea. Scopul principal al ierarhilor şi

preoţilor ortodocşi a fost păstrareacredinţei.

Documente din arhivele Secu-rităţii indică faptul că rugăciunea, liturghiaerau văzute ca forme de sabotare aregimului comunist. Desfăşurarea corectăa slujbelor religioase era o formă de rezis-tenţă anticomunistă.

Securitatea supraveghea atent, deexemplu, manifestările prilejuite de Paştifiind interesată de numărul celor prezenţila slujba Învierii.

Rezistenţa anticomunistă a pre-oţilor ortodocşi a îmbrăcat mai multeforme: rezistenţa prin predică, susţinereagrupurilor de rezistenţă armată din munţiişi codrii României, activitatea spiritualădin mănăstiri şi din închisorile comuniste.

Dintre preoţii care au ajuns înînchisoare puţini şi-au făcut cunoscutesuferinţele, mulţi le-au tăinuit cu demni-tate şi smerenie.

Părintele Sofian Boghiu afirma:“Dacă pot zice aşa, mie mi-a plăcut în în-chisoare. Tare mult. Când am ajuns în pen-itenciar am găsit o sumă de inşi în celulă:un căpitan, câţiva ţărani, nişte funcţionari,muncitori. Mă aşteptau, le eram necesar.Aveau nevoie de un preot să le vor-bească”.

Preotul Zosim Oancea, şi el tre-cut prin închisorile comuniste, scria: “Zidupă zi am început să mă obişnuiesc cu at-mosfera din cameră şi să intru în rolul meude preot, care mi se părea mai necesaracolo decât oriunde”.

Cei care au fost deţinuţi politici întimpul regimului comunist au simţit fărăîndoială prezenţa lui Dumnezeu, ea a fostcea care i-a ajutat să supravieţuiască, să-şi regăsească liniştea sufletească.

- Va urma -

Iubitorul de oameni şiMilostivul Dum-nezeu, Care purureapoartă de grijă nea-mului omenesc, în-tocmai ca un Părinteplin de dragoste,văzând făpturamâinilor Lui înrobităşi chinuită de diavolşi împinsă către pa-timile cele pline deocară şi supusă înch-inării la idoli, a găsitcu cale să trimită peFiul Său cel Unul-Născut, pe Dom-nul nostru Iisus Hristos, ca să mântu-iască neamul omenesc din mâinilediavolului.

Şi, pentru că a voit ca acestlucru să rămână ascuns nu numai dediavol, ci chiar şi de puterile celecereşti, a încredinţat taina aceastaunuia singur dintre arhangheli, pre-amăritului Gavriil.

Deci arhanghelul venind încetatea Nazaret, i-a grăit ei: Bucură-

te, ceea ce eşti plină de har, Domnuleste cu tine! Iaraceea a răspuns:Cum va fi mieaceasta? Şi el a zis:Duhul Sfânt va veniasupra ta şi putereaCelui preaînalt te vaumbri. Iar Fecioara agrăit: Iată, roabaDomnului, fie miedupă cuvântul tău. Şiîndată cu cuvântularhanghelului şi alei, a zămislit în

preacuratul său pântece pe Fiul şiCuvântul lui Dumnezeu, mai presusde fire, Care este Înţelepciunea şi Put-erea cea ipostatică a Lui, cu umbrireaşi cu venirea asupra ei a DuhuluiSfânt.

De atunci s-au săvârşit, prinrânduiala lui Dumnezeu, tainele Cu-vântului lui Dumnezeu, pentru mân-tuirea şi izbăvirea noastră. Căruia secuvine slava şi stăpânirea în veci.Amin.

SSSS IIII NNNN AAAA XXXX AAAA RRRR 2222 5555 MMMM AAAA RRRR TTTT IIII EEEE

BBBB UUUU NNNN AAAA VVVV EEEE SSSS TTTT IIII RRRR EEEE

2 7noasă pedeapsă şi era destinată celormai mari răufăcători.

Mântuitorul a fost osândit lamoarte prin răstignire şi astfel cruceadevine primul altar creştin căruiaDumnezeu i-a datputerea Sa.

Toţi ceicare primesc şicinstesc acest„altar “ - Crucea –se sfinţesc şi seumplu de harulCelui răstignit peea. Astfel cruceadin obiect de tor-tură, cum eraconsiderat în anti-chitate devineobiect de cinstire şi mare sfinţenie.

Sfântul Apostol Pavel spune:„ Iar mie să nu-mi fie a mă lăudadecât numai în crucea Domnuluinostru Iisus Hristos, prin care lumeaeste răstignită pentru mine şi eu pen-tru lume.“ (Gal. 6,14)

În această perioadă a Postu-lui Mare, crucea este pusă înainteanoastră, în mod deosebit, pentru a neda curaj şi putere. În Biserică noicântăm „Doamne armă asupradiavolului, crucea Ta o ai dat nouă.“

A-ţi lua crucea şi a urma luiHristos, înseamnă a primi şi a trăi în-văţătura lui Iisus. Dar totodată ceicare acceptă să trăiască după idealul

crucii în stare de jertfă pentru Hristossunt mângâiaţi şi întăriţi de cuvinteleaceluiaşi Iisus care spune : „Celuicare crede toate îi sunt cu putinţă“-pentru că trăirea idealurilor creştine

înseamnă în fond un actde credinţă „aplicată“sau credinţă lucrătoareprin fapte.

De aceea crucea estepentru creştini mângâiereşi putere , pace şi bu-curie, iertare şi iubire.Creştinul trebuie să aibăpermanent cu sine cruceafie prin faptul că seînseamnă – îşi face cruce– fie prin purtarea lapiept a unei cruci. În-

ceputul şi sfârşitul zilei trebuie să-lpecetluim cu crucea şi cu rugăciunea.

La fel orice altă activitatetrebuie s-o începem întărind-o cusemnul sfintei Cruci.

Biserica leagă totdeaunacrucea de Înviere , şi de aceea cân-tăm :„ Crucii Tale ne închinămStăpâne şi sfăntă Învierea Ta olăudăm şi o mărim.“ Dar acesta esteşi un mers, un sens al vieţii noastre.

Mergem după Hristos, pentrucă această „urmare“ a lui Hristos ecea care ne ridică din noroiul pa-timilor, ne pune pe calea virtuţilor, neridică din moarte la viaţă, prin În-viere.

UN MODELDE EXPERIENŢĂ EXTATICĂ

(II)

Prof. Univ. Dr. Codrin LiviuCuţitaru

Brusc, homo symbolicum adescoperit sensul inutilităţii, pierzîndvoluptatea cercetărilor de-tectiviste de odinioară şi in-trînd în derivă.

Prăbuşit sufleteşte,în preajma zilei de 14 oc-tombrie, am găsit alinarea(ieşită ea însăşi dintr-unfond psihic neexplorat pînăatunci, mult mai profund şimai subtil decît cel raţional) în Acatis-tul şi Paraclisul Cuvioasei Parascheva,pe care le-am citit cu stăruinţă – cov-îrşit, poate pentru prima oară cu ade-vărat, de propria-mi condiţie umană şiabsolut deloc de cea intelectuală(„obiectul” cochetăriilor mele „filo-zofice”, de atîtea şi atîtea ori în tre-cut!).

La capătul cîtorva zile domi-nate de senzaţia atemporalităţii, a sosit– într-un mod misterios şi cumvaneaşteptat, întrucît, înspăimîntat, eu numai vroiam să-l aflu – rezultatul anal-izei: negativ! Figurile doctorilor auredevenit luminoase şi amicale, lumeaşi-a recăpătat – peste noapte – culoareaşi spectaculozitatea.

Senzaţia ieşirii dintr-o eră aglaciaţiunii a fost omniprezentă, peparcursul a numeroase ore. Dacăexistă o reprezentare concretă anoţiunii de renaştere, atunci ea tre-buie căutată într-o astfel de stare.

Sînt pe deplin încredinţat înprezent că Dumnezeu – pentrurugăciunile Maicii Sale şi ale Sfin-

tei Cuvioase Parascheva – acontrazis, în cazul meu, cuinefabilă eleganţă, logica şiraţiunea, oferind un verdict,ca să zic aşa, nescontat şti-inţific. Am avut sentimentullimpede că homo symbol-icum i-a făcut loc, sper,pentru totdeauna, lui homo

religiosus.Totodată, am învăţat că

măreţia lui Dumnezeu, nu stă numaiîn sublimul raţiunii, ci şi în cel alcredinţei. Minunea petrecerii Sfin-tei Cuvioase Parascheva alături denoi – an după an, deceniu dupădeceniu, veac după veac –, fără a re-nunţa, fie şi pentru o secundă, lacalitatea sa incontestabilă de grab-nic folositoare şi mult ajutătoare,este o dovadă în această privinţă,trecînd dincolo de farmecul„demonstrativ” al tuturor ştiinţelor.

Dumnezeu ne înconjoară,plenar, în fiecare clipă şi în fiecareloc. Să ridicăm doar o clipă ochiidin carte şi vom vedea!

PAROHIA ADORMIREA MAICII DOMNULUIGALATA - IAŞI

G Â N D U R I C R E Ş T I N EG Â N D U R I C R E Ş T I N EFOAIE PAROHIALĂ DE MISIUNE ŞI CULTURĂ

Mulţumim celor care au colaborat la apariţia revistei noastre parohiale :Emil Stoleriu, Genoveva şi Claudiu Pătraşcu, Andreea Bârleanu,

Raluca-Petronela Căuleţ, Nicu- Marius Constantinescu, Oana Terinte, Mihai Hrib,Lorena- Elena Siriţianu

Aşteptăm să ne trimiteţi materiale spre publicare pe adresa:revista@admd.info.

Vă invităm să vizitaţi pagina de internet a Parohiei noastre laadresa : http://admd.info

22 MART2009

8

DUMINICA A TRIEA DIN POST, A SFINTEI CRUCIMEDITAŢII EVANGHELICE

COMUNICAT DE PRESĂPe temeiul Sfintei Scripturi şi al învăţăturii Sfinţilor Părinţi, pre-

cum şi în conformitate cu hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne, Patriarhia Română respinge propunerile de dezincriminare aprostituţiei şi a incestului din proiectul noului cod penal, aflat – în prezent– în dezbatere parlamentară.

Actele normative în general şi codul penal în special au ca meniresă apere demnitatea persoanei, instituţia familiei şi valorile vieţii sociale,însă în acest proiect legislativ se constată că demnitatea persoanei, insti-tuţia sacră a familiei şi moralitatea publică sunt complet ignorate de autoriiproiectului.

Departe de a rezolva o problemă socială gravă, dezincriminareaprostituţiei va agrava problema sub forma unei sclavii motivate financiar,care intensifică degradarea morală a societăţii, proliferarea diferitelor bolişi creşterea numărului divorţurilor, iar femeilor prinse în această sclavie lise afectează iremediabil sănătatea psihică şi fizică, precum şi demnitateasocială.

De asemenea, incestul reprezintă o degradare a instituţiei familiei,având drept consecinţe grave tulburări genetice şi psihice, precum şi difi-cultăţi în relaţiile sociale şi în recuperarea ca persoană umană cu demni-tate.

Acum când grava degradare morală, socială, economică şi med-icală din România trebuie oprită sau cel puţin diminuată, noile propuneride dezincriminare a prostituţiei şi incestului sunt totalmente contrare vieţiişi demnităţii poporului român.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

TEXTULSFINTEI EVANGHELII

Şi chemând la Sine mulţimea, împre-ună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricinevoieşte să vinădupă Mine să selepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.Căci cine va voi

să-şi scape sufletulîl va pierde, iarcine va pierde su-fletul Său pentruMine şi pentruEvanghelie, acelaîl va scăpa.Căci ce-i foloseşte omului să câştigelumea întreagă, dacă-şi pierde sufle-tul?Sau ce ar putea să dea omul, în

schimb, pentru sufletul său?Căci de cel ce se va ruşina de Mine şide cuvintele Mele, în neamul acestadesfrânat şi păcătos, şi Fiul OmuluiSe va ruşina de el, când va veni întru

slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc

vouă că sunt unii, din cei ce stau aici,care nu vor gusta moartea, până cenu vor vedea împărăţia lui Dum-

nezeu, venind întruputere.

Pr. Mircea Stoleriu

M E D I T A Ţ I IEVANGHELICE

În cea de a treia duminicăa Postului Mare, Bisericane pune în faţă SfântaCruce.

Ea ne aminteşte de patimileşi jertfa Domnului pentru mântuireanostră. Ne aminteşte, de asemenea ,că Dumnezeu atât de mult a iubitlumea încât pe singurul Său Fiu l-adat ca jerfă - prin răstignire- pentrunoi oamenii.

În antichitate răstignirea pecruce era cea mai cumplită şi ruşi-