Nr 1/anul 2012

Revista Parohiei „Sf .Mc.Pantel imon”, Bașeu-Hudeș t i , nr . 1 anul 2012

Revista noastră din acest an o dedicăm unui mare proiect național care a produs roade frumoase în acești ani: ”Alege Școala”!

Mulți dintre copiii cu posibilități limitate au primit din partea Patriarhiei Române cu fonduri euro-pene

ghiozdane pentru școală, alții care au realizat lucrări deose-bite au primit premii mai mari: tablete media, aparate foto, mp4 playere.

Copiii din zona Dara-banilor sunt defavorizați pen-tru că mulți sunt nevoiți, din cauza sărăciei dar și a accesu-lui îngreunat la școală, să se oprească la nivelul celor opt clase primare. Sunt copii la Lișna Nouă care fac kilo-metri până să ajungă la școală pe biciletă sau în căruță. Se întâmplă însă de-seori care acestă distanță să fie parcursă la –20 sau –25 de grade Celsius. E greu să ne imaginăm cum se descurcă. De aceea proiecte prin care să se dea o rază de speranță și la copiii defavorizați sunt nece-sare. Cei care au curajul să meargă la liceu sau la facul-tate — și părinții fac eforturi deosebite să îi trimită mai departe — nu se mai întorc aici chiar dacă și-ar dori.

Copii din grupul de cate-heză al Parohiei ”Sf. Mc. Pantelimon” Bașeu-Hudești s-au străduit și au realizat niște lucrări frumoase de

aceea am considerat că este bine să le facem cunoscute prin intermediul revistei parohiale. Întrucât parohia este un centru de cateheză și pentru că am colaborat și cu alte parohii în realizarea proiectului ”Alege Școala” am selectat și câteva lucrări ale altor copii participanți. Din pcadrul parohiei Boz Andreea Lenuța a reușit un frumos loc I la secțiunea lit-erară a concursului câștigând o tabletă media performantă.

Sunt prezente de aseme-nea și foarte multe fotografii de la activitățile bisericii din acest an, de la Crăciun, de la Învierea Domnului și din luna copiplului. Acestea scot în evidență implicarea copiilor din grupul de cate-heză, condus de Scriba Ana-maria, precum și colaborarea cu doamna Profesor pentru învățământul primar Ifrim Cristina la Școala Hudești.

An de an mă aștept, ca preot paroh, să văd aceeași copii. Dar copiii se schimbă,

cresc, îi văd cum aspirațiile lor le pun aripi și încet încet devin copii mari, tineri și tot mai pregătiți să devină creștinii ortodocși de mâine.

Am bucuria să-I văd pe unii cum își descoperă tal-entul, pe alții cum sunt cuprinși de dragostea de a-I sluji lui Hristos și dorința de a cunoaște mai multe despre învățătura Bisericii.

Un loc special l-a avut anul acesta și proiectul ”Copiii lui Hristos ajută Biserica„ din cadrul con-cursului ”Copilul învață iubi-rea lui Hristos” ocazionat de anul Sf. Maslu declarat de Patriarhia Română. Un grup de copii a câștigat locul al II-lea la nivelul Arhiepiscopiei Iașilor și în același timp s-au bucurat că au putut ajuta copii și bătrâni din sat fără posibilități financiare.

Copiii sunt așadar un sprijin de nădejde pentru biserica noastră!

Pr. Paroh Andrei Iulian

Anul 2/nr . 1

U N N U M Ă R D E D I C AT C O P I I L O R !

Redactor coordonator:

• Pr. Iulian Andrei

Din cuprins

Școala, tărâm al cunoașterii

P.2

Cartea , prietena copiilor

P.3

Școala, pridvor al cunoașterii

P.4

Poezii P. 2, 4 ,

14

Alege Școala –interviu P 6

Mai bine previi decât să stingi

P. 8

Început de an catehetic P.9

COMOARA B ISERICI I Luna august 2012

Conduita potrivită în Biserică

P.10

Program religios cul-tural

P.11

Școala Mea P.12

Prezentarea siteului parohiei

P. 12

Știri de pe siteul paro-hiei

P .13

Cât mai aproape de Dumnezeu

P. 8

Joc P.15

Pentru mine școala nu este

doar o institutie la care ești

obligat să mergi. Ea este locul

unde înveti pentru prima data

cum să scrii cuvintele: mama,

tata si apoi din ce în ce mai

multe cuvinte la fel de impor-

tante. La școală, noi, copii,mai

învățăm și despre Biserică,

Domnul Iisus Hristos, Maica

Domnului și alți sfinți și sfinte.

Din păcate sunt și unii copii

care nu merg la Biserică pen-

tru că nu are cine să-i în-

drume. Să vă explic însă ce

reprezintă Școala pentru

mine!

Pe data de 10 septembrie

2001 am început un nou capi-

tol: am devenit elevă. Cu mari

emoții am pășit pragul clasei I.

Doamna învățătoare ne-a

pus ecusoanele de bobocei si

cu ajutorul lui Dumnezeu am

pornit la drum cu titlul de

scolari. La început îmi părea

rău după doamna educatoare

și după jucăriile de la

grădiniță, dar încetul cu

încetul m-am acomodat cu

ideea că am crescut și am

mai multe responsabilități. Mai greu sau mai ușor, cu

mari schimbari am terminat

ciclul primar.

Cu pași repezi ne îndrep-

tăm spre un alt nou capitol. Iar

trebuia să ne acomodam cu

noi și mari schimbări. De-

venim iar bobocei, dar de

această dată ecusoanele ne

sunt înmânate de doamna

dirigintă. Ușor, ușor m-am aco-

modat cu noii profesori, cu noii

colegi și mai ales cu doamna

dirigintă. Pentru mine ciclul

gimnazial a fost cel mai fru-

mos dar și greu, însă, cu ajuto-

rul lui Dumnezeu, am trecut cu

succes și peste acești patru

ani. Din păcate a venit și mo-

mentul despărțirii. Când am

terminat clasa a-VIII-a, toți elevii, împreună cu doamna

dirigintă, am făcut o promisi-

une: să ne revedem în aceasta

formație și peste 10 ani.

Din nou emoțiile mă

copleșesc, dar de aceasta dată

trebuia să iau niște decizii

foarte importante. Constrânsă

de timp, am făcut o greșeală

foarte mare, mi-am ales un

drum care nu avea legatura cu

ceea ce eu îmi doream. Am

intrat la Grupul Școlar Regina

Maria din orașul Dorohoi. Am

început să mă implic în

programul:”Hristos împărtășit

copiilor”, coordonat de

parintele paroh Andrei Iulian,

pentru că îmi plac foarte mult

copiii. Am urmat doi ani profilul

la care am intrat, dar, mergând

la Biserica și participând la

program dorința de a ajunge

educatoare devine mai mare

pe zi ce trece. Cu ajutorul lui

Dumnezeu, cu îndrumarile și

încurajările prietenului meu și

ale doamnei preotese Foca

Alina, m-am transferat la un

profil care mă ajută să-mi

îndeplinesc visul. La început mi

-a fost un pic cam greu dar

apoi m-am acomodat. Acum

mă simt cu adevărat bine și

regret că nu am venit aici de la

început.

Adesea stau și mă

gândesc cum va fi atunci când

voi termina școala. Cu

siguranță îmi va fi dor să mă

trezesc dimineața să merg la

școală, îmi va fi dor de colegi,

deprofesori și de diriginte.

Anii de școală sunt cei

mai frumoși ani din viața unei

persoane. Cu acești ani nu ne

vom mai întâlni niciodata. De

aceea, dragi copii și

adolescenți, mergeți la școală

acum când este timpul, pentru

că ce învățăm la școală nu mai

învățăm în altă parte.

Scriba Anamaria 17 ani

Page 3

SCO ALA - TĂR ÂM A L CUNOA S TER I I

”La școală, noi, copii

mai învățăm și despre

Biserică, Domnul Iisus

Hristos, Maica

Domnului și alți sfinți

și sfinte. ”

Scriba Anamaria (centru) -în excursie

Anul 2/nr . 1

Dragă Dumnezeu,

Aş vrea să-ţi spun

câte ceva despre Şcoala

mea ca să poţi să te uiţi mai

des către ea şi s-o ai în pază.

Demult ea se numea Şcoala

Costăchiască, care, deşi ar

părea că numele ei ar veni

de la Moş Costache, nu e

aşa. Ea poartă acest nume

pentru că este înfiinţată de

fraţii Teodor , Gheorghe şi

Iancu Costachi Boldur. Ei au

împlinit astfel ultima dorinţă

a tatălui lor răposat,

generalul Iordachi Costachi

Boldur.

Şcoala mea este o

clădire nouă, cu coridoare

lungi şi drepte, cu multe şu

frumoase săli de clasă,

SCR I SOA RE CĂTRE DUMNE ZE U

fiecare având câte ceva frumos. În

şcoală sunt două laboratoare de

informatică dotate cu calculatoate

şi internet, un laborator de fizică şi

chimie dar şi şi un laborator de

religie sub îndrumarea preotului

profesor de religie. La ore învăţăm

cum să devenim mai buni, cum să

ne comportăm în societate dar şi

cum să fim buni creştini, şi să ne

rugăm Maicii Domnului şi Lui

Dumnezeu.

Tot ce se întâmplă la

şcoală o transformă într-un spaţiu

viu şi atrăgător pentru noi elevii.

Sufletul şcolii suntem noi, dar nu

am putea fi buni fără profesori.

Elevii vin la şcoală pentru a învăţa

iar profesorii îi ajută să ştie.

Profesorul este acea persoană care

ne călăuzeşte paşii către un univers

complicat, ne ajută să descoperim

lucruri noi, dar să ne descoperim pe

noi înşine, el încearcă să ne

formeze.

Şcoala este pentru

elevi ca a doua casă. Noi

mergem la şcoală cu multă

dragoste şi cu multă tragere

de inimă pentru a învăţa să

devenim oameni de seamă în

societate. Rămâne aşadar

şcoala, pentru mine, o

amintire plăcută unde ne

formăm pentru viitor.

Cu multă dragoste,

Andreea

Ivașcu Andreea

12 ani

Ivașcu Andreea

Comoara Biser ic i i

”Ai carte, ai parte.” Este

proverbul pe care

adeseori mi l-au spus

ca îndemn învățătorii,

părinții și bunicii.

Mi-amintesc

și acum cu plăcere

prima mea carte de

colorat. Aveam vreo cinci

anișori. Am răsfoit-o cu mare

curiozitate. Imagini după

imagini se vedeau prin fața

ochilor mei. Am colorat

imagini pe rând: ”Capra cu

trei iezi”, ”Alba-ca zăpada” și

alte povești.

O altă zi specială

pentru mine a fost pentru

mine a fost prima zi de

școală. În clasă mă aștepta

pe bancă

”Abecedarul”.

Când l-am văzut

m-am dus în

bancă curioasă

să mă uit prin el.

Prin fața ochilor

îmi treceau tot

felul de semne întortochiate.

Doamna

învățătoare ne-a spus că în

anul acesta școlar vom

învăța să dezlegăm tainele

textelor literare. Vom învăța

mai întâi literele, pentru a citi

și scrie. Eu am luat premiul

întâi. Vacanța venise și eram

cu gândul spre mare...

A trecut și vacanța

și iar a început școala. Într-o

oră de Literatură pentru

copii, doamna învățătoare

început să citească povestea

”Omul de zăpadă„ de Hans

Christian Andersen, dar nu a

reușit să ne-o citească toată.

Eu am fost curioasă să văd

cum se termină și i-am spus

mamei să mi-o cumpere.

Mama a reușit în

sfârșit să-mi cumpere

cartea, iar eu eram foarte

veselă. Cine învață la

tinerețe, la bătrânețe se

odihnește.

Denisa Anton

Construcția noului local a

început în

anul 1935,

staționând o

perioadă din

cauza lipsei

de muncitori,

timp în care

părintele

Niculai

Guragata

lupta pentru a

obține un loc

pentru desfășurarea

religiei. Încercările sale și

apelul la autoritățile locale

nu au fost în zadar.

Părintele Guragata a reușit

să închirieze o casă în care

să se desfășoare activitatea

școlară și în care să poată

preda elevilor. În urma

unei năzdrăvănii făcută de

copii, cel le-a închiriat casa

a decis să încuie casa și să

nu le mai dea voie să-și

desfășoare activitatea

școlară în cadrul locuinței

sale. Părintele descrie

năzdrăvănia astfel: ”În

lipsa mea de la școală,

copiii au luat, sau mai bine

zis furat, din podul casei, în

chestiune, niște fructe puse

la uscat,

întâmplare ce a determinat

pe proprietar să închidă

localul, or de-aici pornește

Astăzi, cele două clădiri ale

școlii din Bașeu sunt

închise. Glasurile elevilor

nu se mai aud. Jocuri în

curtea școlii nu mai sunt.

Moș Costachi,

unul dintre bătrânii satului,

povestește că pe vremea sa

”mama învățăturii era

bătaia”. El spune că

profesorii erau mai puțin

pregătiți, dar cu toate

acestea temele trebuiau

făcute și lecțiile învățate,

căci dacă profesorii îi

întrebau și ei nu știau luau

bătaie ”până ce palmele li

se umflau”. La orele de

Religie învățau multe

rugăciuni. Bătrânul

mărturisește că ora de

religie începea și se

termina întotdeauna cu o

rugăciune.

La început școala

a funcționat în case

țărănești, cu chirie. Această

școală a luat ființă ca

instituție de stat în anul

1914. Ea a fost construită

pe dealul Bașeului, între

cele două sate: Mlenăuți și

Bașeu. Primul învățător a

fost Xantopol Mihai. După

o perioadă de timp școala a

fost dărâmată și s-a hotărât

să fie construită o altă

școală în mijlocul satului.

motivul pentru care cursurile

de la Școala

Bașeu, nu pot fi

normale”.

Această descriere

a părintelui

datează din anul

1941, și a fost

găsită într-un

caiet ăn care

dumnealui a scris

copiile de pe

hârtiile trimise

autorităților.

În anul 1943,localul nou

a fost terminat. Părintele

Neculai Guragata l-a sfințit

și orele s-au putut desfășura.

De fapt în acel an a fost și

ultima serie de absolvenți de

șapte clase de la această

școală, acest lucru datorându

-se faptului că frontul celui

de-al doilea război mondial

se apropia de ținuturile

noastre. Din perioada

respectivă până în 1990 au

fost mai mulți învățători și

învățătoare.

În 1990 în Școala Bașeu

a venit ca învățătoare

doamna Mereuță Veronica.

Tot cu dumneaei am făcut și

eu cele patru clase primare.

Page 4

CA RT E A –PR I E T E N A C O P I I L O R

Școala Mea – de la trecut la prezent fara viitor

~Mi-amintesc și acum

cu plăcere prima mea

carte de colorat. Aveam

vreo cinci anișori. Am

răsfoit-o cu mare

curiozitate.~

Religia a făcut-o

cu părintele Burduja. Deși

clădirea în care făceam

orele era foarte veche și nu

avea un aspect foarte plăcut

prezența celor două cadre

didactice transformau

mersul la școală într-o

mare plăcere.

În anul 2007

elevii din Bașeu au pășit

pragul noului local de

școală construit cu fonduri

europene. Din păcate în

anul 2010 școala și

gradinița s-au desființat

datorită lipsei de copii.

Acum dacă vei

merge într-o dimineață pe

drumul care duce spre

centru satului vei vedea un

grup de copii ce așteaptă

autobuzul ce îi duce la

noua lor școală, cea din

Hudești. Astfel școala din

Bașeu rămâne singură,

lipsită de glasul plin de

viață al copiilor, parcă într-

un somn adânc din care

poate o va trezi cineva,

odată, visând la vremurile

demult apuse.

Boz Andreea Lenuța

Clasa a X-a,

Grupul Școlar Darabani

Locul I ”Alege Școala”

faza pe protopopiat

Darabani

Clinc, clinc,

clopoțelul a

sunat

Toți în clasă

am intrat

Prima oră avem religia

Profesorul în graba ne

spune:

,,Astăzi vom învăța,

O lecție ce vă va

bucura!,,

După o oră interesantă,

Clopoțelul suna-ndată

Dar urmează o altă oră.

Tic,tic,tic ceasul a sunat

Din pat imediat m-am

ridicat

M-am pieptănat, m-am

spălat

Și m-am îmbrăcat

Pentru școală m-am

aranjat

Am pornit plină de

zâmbet

Ca la școală să sosesc.

Am ajuns la școala mea!

Și mă întreb, oare?

Astăzi ce vom învăța?

Este minunat!

Patru ore la școală am

stat

Și acasă am plecat

Mă pregătesc de învățat!

Șâncoviță Andreea-

Miruna

LA ȘCOALĂ !

Final de an școlar la Bașeu 2010

La școală!

Dimineața mă

trezesc,

Pentru școală mă gătesc

Și plec bucuroasă:

E-o nouă zi frumoasă.

Înainte de plecare,

Fac o rugăciune mare.

Dumnezeu să mă ajute,

Ca mintea mea să nu

uite.

Fă și tu la fel ca mine

Și-o să-ți fie-n viață bine,

Maica Domnului și Iisus

Te vor ajuta să ajungi sus.

După cei răi nu te lua,

Fă ce-ți spune inima.

Spre Dumnezeu o

pornești

Și crede-mă, nu greșești.

De profesori ascultăm,

Și pe ceilalți ajutăm.

Ia-te după tot ce-i sfânt

Și în viață fii mai blând.

Scriba Georgiana

Deschid timid ușa

bisericii mele. Trebuie să

recunosc faptul că nu-i calc

foarte des pragul. Simt în

interior un mic fior, un ame-

stec de teamă cu bucurie

care răzbate ca și un ghiocel

din zăpada primăvăratică.

Doar în fața Domnului Hris-

tos poți să simți așa ceva. El

parcă mă mustră un pic din

icoana pridvorului dar este

ca și cum m-ar bate

prietenește pe umăr bu-

curându-se că mă vede din

nou.

După ce mă închin

îmi aduc aminte că bunica

îmi spunea să nu uit de

lumânări pentru cei vii și

pentru cei de dincolo de lu-

mea aceasta din familia mea.

Așa că mă întorc spre stânga

dar fără să vreau ochii îmi

rămân peste micul dulăpior

cu vitrină care are un nou

raft – sau o fi vechi? – cu

cărți noi nouțe. La prima

vedere par niște manuale

pentru copii dar uitându-mă

mai atentă văd amestecate

basmele românilor cu cuvinte

duhovnicești ale părintelui

Cleopa, cu Biblia pentru copii

și cărți de proverbe sau mici

dicționare pentru copii. Sunt

așezate ca pregătite pentru o

școală. O fi școală în pridvorul

bisericii mele? Mă cuprinde

curiozitatea și sunt gata să

descopăr secretul.

Părintele ne cheamă

într-o zi la biserică și pe tineri.

Știu că duminică după-amiază

copiii vin în curtea bisericii cu

hramul Sfântului Pantelimon

Călătorul și glasurile lor se fac

auzite atunci peste tot în jur.

Aflată undeva la granița dintre

copilărie și lungul drum spre

maturitate vreau încă să mă

simt copil!

A venit însă și mo-

mentul așteptat. Am intrat în

casa de prăznuire și am făcut

parte pentru aproape două ore

dintr-un grup bine închegat de

tineri care aveau probleme de

care nici măcar nu știau și care

își puteau găsi răspunsurile nu

la părintele care nu voia să ne

dea totul de-a gata, ci în noi

înșine. Am aflat apoi că e

normal să fim socotiți

importanți și că Hristos este

Cel care ne cheamă perma-

nent la El. Sunt lucruri sim-

ple dar care au meritat să le

conștientizez. Este ceva nou

dar am avut în interiorul meu

tot timpul aceste întrebări

care se multiplică și care își

găsesc multe răspunsuri.

Acum am înțeles că poate fi

școală și în pridvorul

Bisericii. Am avut parte de

tehnică modernă: video-

proiector, filmulețe, prezen-

tări interesante și de

înțelegere și libertate de ex-

primare.

Aștept în continuare ca

bunăvoința și dragostea cu

care părintele ne primește să

dea naștele la noi idei pentru

activități interesante în cadrul

bisericii, sau mai bine zis

pentru mica Școală din prid-

vorul bisericii.

Boz Andreea

Școala din pridvorul bisericii

Page 5

Comoara Biser ic i i Page 6

”...cât de fericit

eram când am reușit

să citesc de unul

singur prima poveste,

să-i scriu mamei

prima felicitare… cu

mânuța mea.”

Copiii evoluând într-o piesă de teatru

Părintele Marius Onofrei în mijlocul copiilor

terminat seminarul, am plecat la Iași,

la facultatea de teologie. Sunt o

mulțime de ani… dar fiecare etapă își

are importanța și încărcătura ei.

S.A.M.: Cum au fost anii de școală?

O.M.: Păi am spus mai înainte… Au

fost minunați, cu bune și cu rele.. dar

au fost minunați! Dacă mai înainte

am vorbit despre școala generală,

acum aș putea să-ți zic despre anii de

seminar, pentru că și aceștia fac parte

din acei ani petrecuți în școală.

Spuneam că în clasa a 8-a mă

pregăteam să ajung la seminar, iar la

scurt timp după ce am intrat acolo,

mi-am dat seama că îmi place ceea ce

fac. “Trebuie să continui să fac asta

cât mai mult .. pentru tot restul

vieții”, îmi spuneam eu. Acest lucru a

fost justificat și mai târziu am

continuat să merg pe aceeași linie…

tot pe teologie. Consider că liceul e

foarte important, pentru că acolo deja

îți formezi o direcție. Un lucru

esențial în viață este să faci ceea ce

îți place, deoarece atunci faci totul

din plăcere. Când faci un lucru din

plăcere îl faci cu totul altfel, și atunci

e un lucru bun făcut. Asta e părerea

mea.

S.A.M.: Vă mai amintiți care a fost

disciplina, sau disciplinele

dumneavoastră preferate?

O.M.: Discipline preferate… Da!

Vezi că e cumva normal să ai

discipline preferate, pentru că nu toți

suntem la fel. Cineva are înclinație

mai mult spre istorie, altul spre

matematică, altul spre educație

fizică.. să zicem. Mie însă mi-a

plăcut… Să știi că e greu să ai doar o

disciplină preferată. Mi-au plăcut

toate disciplinele, pentru că fiecare îți

oferă câte ceva; fiecare profesor care

venea îți oferea câte o informație care

pe moment ți se părea nefolositoare,

dar mai târziu îți dădeai seama că e

Scriba Ana-Maria: Sărut dreapta,

părinte! Aș dori să vă întreb ce

semnificație are școala pentru

dumneavoastră?

Pr. Onofrei Marius: Doamne ajută!

Păi, școala ca instituție, ca locație,

poate, deși pare doar o simplă

clădire, ea poate fi totodată, locul în

care te poți forma sau ești format;

mă refer aici, la școala generală.

Profesorii te formează, se străduiesc

să te pregătească, pentru ceea ce te

așteaptă după ea. Așadar, putem

considera școala ca o locație nu

numaidecât fizică, ci chiar una în

care te formezi din punct de vedere

intelectual și spiritual.

S.A.M.: Ce vă mai amintiți despre

școala dumneavoastră?

O.M.: Ooo! Sunt multe lucruri.

Școala pentru mine, și cred că

pentru toți este esențială, asemenea

temeliei unei case. Îmi amintesc cu

drag de școală. Nu cred că voi putea

da uitării primele clipe, dar și școala

în general. Anii petrecuți în școală,

cu siguranță, sunt cei mai frumoși

ani din viața unui tânăr. Îmi aduc

aminte cât de fericit eram când am

reușit să citesc de unul singur prima

poveste, să-i scriu mamei prima

felicitare… cu mânuța mea. Îmi

amintesc totodată, cât de greu mi-a

fost să le spun părinților că am luat

o notă mică.. și multe altele. Sunt

niște amintiri de neprețuit.

S.A.M.: Ce școli ați urmat?

O.M.: Păi… școală generală, adică

clasele I-VIII, le-am făcut în

Dorohoi, la școala numărul 8, care

acum se numește Școala Generală

“Mihail Kogălniceanu”. Apoi,

începând de prin clasa a VIII-a, m-

am pregătit pentru a da la seminar,

pe care l-am făcut în Dorohoi, la

Seminarul Teologic Liceal “Sfântul

Ioan Iacob”. Apoi, după ce am

A L E G E Ș C O A L A ! - I N T E R V I U C U P R . M A R I U S O N O F R E I , P A R O H I A S T R A H O V A -

S.A.M.: Despre despărțirea

de facultate ce ne puteți

spune?

O.M.: Aaa.. Păi vezi? Ți-

am povestit despre cea de

seminar, că acolo a fost

ceva mai deosebit; dar vezi

că fiecare despărțire mai

întotdeauna este tristă. În

școala generală eram niște

copii, puțin inconștienți de

ceea ce se întâmplă. În

seminar deja am mai

crescut, am început să

vedem lucrurile cu alți ochi, iar în facultate deja

o parte din colegi erau căsătoriți, aveau viața lor.

Și eu când am terminat facultatea aveam deja și

copil. Astfel despărțirea nu a mai avut aceeași

intensitate dar a fost, s-a simțit, pentru că, sincer,

mi-aș dori să mai fiu iar student. Chiar am stat

de vorbă cu foștii mei colegi, că noi am avut

revederea de 10 ani de la terminarea

gimnaziului, deși, în general nu se face.

Vorbeam cu melancolie și ziceam că ce n-aș da

să mai fiu acum în școală, dar cu mintea pe care

o am acum.

S.A.M.: Vă mulțumesc pentru timpul acordat.

Trebuie să recunosc că ați subliniat anumite

aspecte importante în ceea ce privește relația

dumneavoastră cu școala. Emoția cu care mi-ați

răspuns la întrebări a arătat că școala a avut un

rol important în viața sfinției voastre, așa cum ar

trebui să aibă pentru fiecare dintre noi.

O.M.: Alegeți școala!

Realizat de Scriba Ana-Maria

foarte importantă. În alte

situații îți dădeai seama ca

ți-a prins bine faptul că ai

știut acele lucruri.

Spuneam că eu am căutat

să iau câte ceva din fiecare,

dar au fost într-adevăr și

discipline care mi-au plăcut

foarte mult, cum este de

exemplu istoria, mai ales în

școala generală; apoi la

seminar, și la facultate cred

că Dogmatica,Îndrumări

Misionare și Noul

Testament; la Noul

Testament mi-a plăcut să învăț versetele.

Implicit vezi că există legătură întotdeauna

între discipline. Dacă știi Dogmatică, știi

cum să abordezi situații și ai cunoștințe și

pentru Îndrumări Misionare. De aceea zic

că toate disciplinele sunt importante, dar

întotdeauna este una care îți place cel mai

mult.

S.A.M.: Cum a fost despărțirea de școala

generală, apoi de seminar?

O.M.: Păi… să te desparți de școală, dar

când spun școală mă refer nu la instituție,

ci la acei tineri, colegi, cu care ți-ai

petrecut o perioadă destul de îndelungată

din viață… opt, sau patru, sau cinci ani

cum au fost cei de la seminar e dureros…

Îmi aduc aminte de seminar, mai ales că

acesta a fost așa mai… diferit, pentru că

am și locuit împreună cu colegii, stând la

cămin. Îmi amintesc momentele de la

sfârșitul cursului festiv, când, cu toții am

plâns, dar au fost unii colegi care chiar au

bocit. La un moment dat ne-am strâns cu

toții la un loc și plângeam fiecare pe

umărul altcuiva. A fost frumos! E trist să te desparți de școală, de

colegi, dar în același timp, acea

despărțire te călește și te face să fii

pregătit pentru ceea ce te așteaptă mai

departe.

Tabară la Strahova — activități cu copiii

A L E G E Ș C O A L A ! - I N T E R V I U C U P R . M A R I U S O N O F R E I , P A R O H I A S T R A H O V A -

Comoara Biser ic i i

Pentru desfăşurarea în

condiţii de siguranţă a

manifestărilor religio-

ase prilejuite de sarbă-

tori, cât şi a tuturor

celorlalte activităţi tra-

diţionale specifice cu

public numeros ce se

organizează cu această

ocazie, vă facem câteva

recomandări pentru

preîntâmpinarea unor

situaţii sau evenimente

nedorite:

respectarea regulilor de apărare împotriva incendiilor la utilizarea mijloacelor de încălzit, a insta-laţiilor electrice şi a fo-cului deschis, în princi-pal a lumânărilor; uti-lizarea locurilor special amenajate pentru depunerea lumânărilor aprinse, situate la dis-

tanţe de siguranţă faţă de elementele combustibile din in-teriorul bisericii, de preferinţă în tăvi metalice umplute cu nisip sau apă;

instalaţiile elec-trice utilizate în scop ornamental nu vor fi amplasate direct pe elemente combusti-bile (lemn, textile, etc.) sau în imediata aprop-iere a acestora, trebu-ind să fie in perma-nenţă supravegheate pe timpul funcţionării;

menţinerea în poziţie deschisă a uşi-lor de acces şi evacuare în situaţia existenţei unui număr mare de credincioşi în interiorul lăcaşurilor de cult; evi-tarea accesului în inte-riorul bisericii peste limita capacităţii

acesteia, pentru a nu produce aglomerări care pot duce la acci-dente;

verificarea asigu-rării condiţiilor pentru intervenţia operativă, pentru stingere a unui eventual incendiu, prin menţinerea liberă a căilor de acces, in-terzicerea accesului în incinte a mijloacelor de transport şi asigurarea mijloacelor şi forţelor necesare; ISU Nicolae Iorga Botoșani

Pagina 8

M A I B I N E P R E V I I , D E C Â T S Ă S T I N G I I N C E N D I U L !

“Asigurarea unui minim

de pregătire pentru

formarea unui

comportament adecvat in

cazul producerii de

catastrofe şi calamităţi,

însuşirea de către

populaţie a semnalelor de

alarmare precum şi a

procedurilor specifice

pentru protecţie proprie, a

semenilor, bunurilor

materiale, valorilor

spirituale, factorilor de

mediu şi animalelor în

cazul producerii unor

situaţii de urgenţă precum

şi perfecţionarea

deprinderilor asupra

modului de prevenire şi

intervenţie acestea sunt

scopurile acţiunilor

noastre”

Lt.Col.Radu Țipișcă

ISU Botoșani

Activități de informare ale ISU Botoșani

Început de an catehetic la parohiile

Sf Mc. Pantelimon și Sf Gheorghe din Hudești

Orice început este greu dar să continui ceea ce ai început cu la fel de mult entuziasm este la fel de greu. Începutul anului catehetic, care coincide cu începutul anului bisericesc, s-a făcut și la parohiile Sf Mc Pantelimon din Bașeu și Sf. Gheorghe din Mlenăuți de data aceasta copiii făcând cunoștință unii cu alții. Ideea a pornit de la P.C.Pr David Stoean, parohul Bisericii din Mlenăuți care a dorit să facă o întâlnire mai puțin formal ă între copiii din grupul catehetic; de aceea a și propus ca cei care vor să se înscrie la cateheze să meargă la biserică, să asculte Paraclisul Maicii Domnului urmat de o astfel de lecție și apoi să se cunoască mai bine prin jocuri lângă pădurea din apropiere. Para-frazând un gând oarecum commercial al unui american con-temporan Dacă tot gândești, atunci gândește grandios, părintele David Stoean a propus Părintelui Iulian Andrei, ca la cate-heză să participe și grupul copiilor din Bașeu. S-au unit astfel la prima lecție copiii din două parohii transmițându-se astfel faptul că toți sunt uniți în aceeași credință și că pot colabora .

Astfel pe data de 4 septembrie copiii din grupurile catehetice din cele două parohii s-au întâlnit la ora 15.00 la Biserica Sf Gheorghe din Mlenăuți unde a fost oficiat Para-clisul Maicii Domnului de către cei doi preoți și apoi s-a desfășurat cateheza Știai? Când te rogi Dumnezeu te ascultă! 35 de copii s-au rugat împreună și au fost atenți la prezentarea Power Point care le spunea povestea unui băiețel care nu știa că atunci când se roagă lui Dumnezeu, Tatăl ceresc îi poate și răspunde. Dumnezeu Tatăl ne vorbește prin rugăciunea Domnească-Tatăl Nostru: Dar cum poţi să spui “Tatăl nostru” fără iubire şi fără să te gândeşti că toţi sunt fraţii tăi? Cum poţi să spui “care eşti în ceruri” dacă nu ştii că cerul înseamnă pace, că cerul este iubire faţă de toţi…?.

A urmat apoi o mică drumeție până la pădure unde s-au stabilit echipe de volei și de fotbal, în timp ce se pregătea și o mică gustare pe grătar. Nici pe la ora 19.30 copiii nu se mai dădeau duși, făcându-și noi prieteni.

Cele două parohii au început astfel frățește anul catehetic și preoții parohi și-au promis că astfel de colaborări vor mai avea loc. A fost deasemenea și o încununare a activităților desfășurate deja în cursul vacanței la Parohia Sf Pantelimon, în cadrul atelierului de pictură pe sticlă.

Comoara Biser ic i i

Pregătirea pentru a

merge la

Biserică:

Cere iertare tuturor celor

din casă, ca să ajungi cu

suf le tul împăcat la

Biserică.

Pregătește-te să aduci o

mică jertfă lui Dumnezeu

(o lumânare, o prescură

etc.) și vor fi binecuvântate

toate bunurile tale.

Îmbracă-te adecvat și cât

mai decent. Femeile trebuie

să aibă capul acoperit.

Mersul la Biserică:

Este bine să mergi la

biserică devreme ca să iei

parte la slujba de dimineață

(Utrenia) să asculți Evang-

helia Învierii și celelalte

rugăciuni și cântări din

cadrul acestei slujbe.

În Biserică, bărbații trebuie

să se așeze în partea dre-

aptă iar femeile în partea

stângă. De fiecare parte

ordinea trebuie să fie

aceasta: bătrânii în

față,apoi cei mature, tinerii

și la urmă flăcăii și fetele

care nu merg la strană.

Între bărbați și femei tre-

buie să fie un coridor de

trecere, pe unde cei nou-

veniți să poată ajunge la

Sfântul Altar pentru a se

închina și lăsa darul.

Este nepoliticos să se

vorbească în biserică în

timpul slujbelor. Aici tre-

buie să te închini șă să

asculți. Dacă ai totuși de

vorbit fă-o în șoaptă sau

prin semne, fără a deranja.

Nu se iese din Biserică

înainte de a se termina slu-

jba; cel ce a ieșit este ase-

menea lui Iuda, care a ple-

cat de la Cina cea de Taină

ca să-l vândă pe Hristos.

Sfintele icoane la care te

închini nu trebuie sărutate

pe față. Sfinților pictați în

picioare li se sărută pi-

cioarele sau veșmintele iar

celor pictați pe jumătate

mâinile sau veșmintele.

Închinarea la icoane și

aducerea darurilor la Sf.

Altar trebuie săvârșită până

la binecuvântarea de la

înmceputul Sf. Liturghii.

Din acest moment fiecare

credincios trebuie să stea în

ascultare la locul lui. Dacă

a venit cu un dar și n-a mai

avut timp să-l ducă la Al-

tar, o va putea face după

Sf.Liturghie.

În Biserică creștinii trebuie

să stea în genunchi atunci

când:

Se citește Sf.Evanghelie.

Se sfințesc cinstitele daruri

în timpul cântării ”Pe Tine

te lăudăm”

Se cântă Axionul(Cunine-

se cu adevărat sau al

praznicului)

Se rostește sau se cântă

Tatăl Nostru

Cei care au dezlegare

și vin să se împărtășească

trebuie să facă astfel:

Să mergă la cei mai bătrâni

și să le ceară iertare.

Cei care au dezlegare și

vin să se împărtășească

trebuie să facă astfel:

Să mergă la cei mai

bătrâni și să le ceară ier-

tare.

Să ia o lumânare

aprinsă și, la iconostas să o

dea paraclisierului. Nu se

merge cu ea înaintea preo-

tului, în fața Sfântului Po-

tir și nici nu se face sem-

nul Sf. Cruci decât după ce

se ia Sfânta Împărtășanie.

După primirea Sfintelor

taine să treacă la ușa di-

conească de unde va lua

anaforă și vin.

Să meargă apoi la strană

pentru a asculta mai târziu

rugăciunile de mulțumire

pentru Sfânta Împărtășanie.

După Împărtășanie să nu

mai sărute mâna preotului,

nici sfintele icoane, pentru

că a primit pe Hristos.

Dacă cel care vrea să se

împărtășească este căsă-

torit, trebuie să păstreze

curăția în familie înainte și

după sf. Împărtășanie .

Cei care nu pot ajunge la

Biserică să se

împărtășească vor primi

anafora adusă de cel care

vine la biserică în numele

familiei din care face parte.

Întoarcerea de la Biserică:

La sfârșitul Sf. Liturghii

credinciosul va face închi-

năciuni în mijlocul bisericii

și apoi va merge acasă; nu

se va opri din drum într-un

loc cu băutură sau distracție.

Ajuns acasă, cel venit de la

biserică trebuie să păstreze

o atitudine de rugăciune iar

la masă să povestească

celorlalți edin casă cum a

fost și ce a simțit la biserică.

În zilele de duminică sau de

săbători e bine ca dreptcred-

inciosul să se îngrijească de

cei bolnavi sau săraci, s-I

ajute cu ce au nevoie, iar

dacă nici el nu are să spună

măcar o vorbă bună sau să-l

ajute cum poate.

Să aplice în viața sa și

să sfătuiască pe ceilalți ceea

ce a învățat sau a auzit la

biserică, făcându-se astfel

trimisul lui Dumnezeu care

săvârșește ”Liturghia după

Liturghie”.

Redacția

Pagina 10

Conduita potrivită în Biserică – câteva reguli de

bunăcuviință pe care orice credincios intrat în locașul sfânt

trebuie să le cunoască:

“Extra Ecclesiam

nulla salus“

“În afara Bisericii nu

există mântuire“

Sf Ciprian al

Cartaginei

demers am fost sprijiniţi de Pri-

măria Hudeşti, care ne-a achitat o

mare parte din cheltuielile de

drum, şi de prof. Laura Minciună,

directorul Şcolii Hudeşti, care ne-a

ajutat cu aprobările necesare. Am

mers la domnul Viorel Atomei,

primarul comunei Hudeşti, şi am

expus dorinţa noastră, domnia sa

propunând să sponsorizeze trans-

portul acestui pelerinaj', a spus pr.

paroh Iulian Andrei.

Serbările pentru copii, de doi ani la

Hudeşti

În Duminica a II-a după Rusalii, a

Sfinţilor Români, la biserica din

Başeu s-a desfăşurat un program

religios cultural, organizat de

copiii din grupul de cateheză al

parohiei împreună cu elevii clasei

a IV-a ai Şcolii Hudeşti, sub

genericul 'Lăsaţi copiii să vină la

Mine!'. Au fost interpretate poezii,

cântece patriotice şi religioase.

Credincioşii au avut bucuria de a

viziona piesele de teatru 'Lozincile,

realitatea cenuşie şi Învierea' şi 'De

ce au fost alese pâinea şi vinul'.

Îndrumători ai acestei activităţi au

fost pr. paroh Iulian Andrei, prof.

Ifrim Cristina şi Ana-Maria Scriba,

coordonatoarea grupului de cate-

heză al parohiei Başeu. Toţi copiii

prezenţi au primit mici cadouri cu

ocazia lunii copiilor din partea

consiliului parohial. 'Nu avem pre-

tenţia de a face ceva extraordinar,

însă ştim că dacă ne dorim să

aducem un zâmbet pe chipul unui

copil, Domnul nostru Iisus Hristos

ne dă putere, pentru că El iubeşte

copiii. De doi ani am început să

facem o serbare pentru copii în

luna iunie. Până atunci organizam

serbarea copiilor doar la Naşterea

Domnului. De la an la an, ideea a

fost dezvoltată. Anul trecut am

adăugat o expoziţie de icoane

pictate pe lemn şi pe sticlă. În

acest an, noutatea a fost excursia

de o zi în Bucovina', a explicat

pr. paroh Iulian Andrei.

Activităţi pentru sporirea ata-

şamentului faţă de biserică

Evenimentul cultural-religios din

parohia Hudeşti - Başeu a fost

primit cu bucurie atât de copii,

cât şi de enoriaşi, dornici de ac-

tivităţi culturale. 'Teatrul şi filar-

monica sunt abia la Botoşani,

cinematograf este la Dorohoi,

evenimente sau serbări se fac

doar cu ocazia marilor sărbători

(Paşti, Naşterea Domnului).

Parohiile ortodoxe trebuie să vină

cu activităţi cultural-religioase

care să suplinească această lipsă.

Scopul activităţilor noastre este

în primul rând cultural, dar şi

acela de a aduna împreună cât

mai mulţi copii, pentru a fi mai

uniţi şi mai ataşaţi de biserica din

care fac parte', a adăugat pr.

paroh Iulian Andrei. La eveni-

ment a fost prezent şi domnul

Viorel Atomei, primarul comunei

Hudeşti, care şi-a exprimat bucu-

ria de a vedea copiii îmbrăcaţi în

costumele populare. 'E bine să se

păstreze această tradiţie şi să se

lase bisericii costumele vechi

pentru a fi păstrate. Este un pro-

gram frumos de colaborare între

şcoală şi biserică pentru păstrarea

tradiţiilor', a remarcat primarul

Viorel Atomei.

Constantin Ciofu

www.ziarulumina.ro

Copiii din parohia Başeu - Hud-

eşti, Protopopiatul Darabani, au

avut parte, în zilele de 16 şi 17

iunie, de un program dedicat lor,

informează „Ziarul Lumina”.

Sâmbătă, micii enoriaşi au mers

în pelerinaj la mănăstirile din

Bucovina, iar în Duminica Sfin-

ţilor Români au oferit, sub

streaşina Bisericii 'Sfântul

Pantelimon', un program artistic.

Toate aceste activităţi sunt rodul

parteneriatului parohiei Başeu cu

Şcoala şi Primăria Hudeşti.

Parohia 'Sfântul Pantelimon' -

Başeu, Protopopiatul Darabani, a

planificat, la sfârşitul săptămânii

trecute, un program pentru a-i

serba pe copii, în special pe cei

care vin la sfintele slujbe şi care

participă la programele cate-

hetice. Mai întâi, sâmbătă, 16

iunie, sub deviza 'Să ne cuno-

aştem mănăstirile şi tradiţia', 19

copii au mers la mănăstirile şi

principalele obiective turistice

din Bucovina. Pelerinajul a cu-

prins mănăstirile Putna, Sihăstria

Putnei, Bogdana, Suceviţa,

Biserica 'Sfântul Nicolae' din

Dorohoi, ctitorie ştefaniană,

chilia Cuviosului Daniil Sihas-

trul, Muzeul de Ceramică Margi-

nea, Grădina Zoologică din

Rădăuţi şi Muzeul Folcloric din

Rădăuţi. La Mănăstirea Sihăstria

Putnei copiii au primit o masă

caldă şi o carte din partea arhim.

Nectarie Clinci, stareţul aşezării

monahale. 'Copiii doreau mult să

meargă şi într-un pelerinaj, mai

ales după ce au văzut imagini şi

filmuleţe cu viaţa monahală din

Mănăstirea Putna. Copiii au fost

extrem de entuziasmaţi de ser-

bare şi de pelerinajul la mă-

năstirile bucovinene. În acest

Program religios cultural în Parohia Bașeu

Comoara Biser ic i i

Mă numesc Violeta și am 13

ani. Sunt în clasa a VII-a B la

școala generală cu clasele I-

VIII Hudești. Am vrut să merg

la școală să învăț și să cred

că din acest motiv îmi

băteam părinții la cap să mă

lase să merg la școală chiar

dacă la început nu au fost de

acord datorită vârstei mele

fragede.

Și acum îmi

amintesc prima zi de școală.

Doamna învățătoare ne

aștepta în prag cu un

zâmbet cald și bun, urându-

ne ”Bun venit la școală

copii!”. I-am convins cu greu

pe părinți să merg la școală

la vârsta de 6 ani, având-o

ca învățătoare pe doamna

Mereuță Veronica, care a

fost pentru mine cea mai

bună persoană pe care am

cunoscut-o. Cred că

dumneaei a fost mereu și va

rămâne modelul meu în

viață. Nu o voi uita niciodată,

mereu calmă și bună, m-a

făcut să pășesc calea spre

cunoaștere, să știu tot mai

multe, să-mi asum

responsabilități și niciodată

să nu spun ”nu pot!”.

Școala în care am

învățat când eram mai mică

este cunoscută

și sub

denumirea de

școla veche a

satului Bașeu,

care, după

cum se spune

a trecut prin

multe

dificultăți, foamete și

război. Acesta

a fost

construită de săteni ca unii

copii să meargă la școală.

Nu toți copiii aveau

posibilitatea de a merge la

școală, deoarece părinții lor

nu îi lăsau să meargă, ci mai

degrabă voiau să învețe să

facă treabă bine și să îi ajute

la gospodărie. În cel mai

fericit caz unii copii erau

lăsați să facă doar patru

clase. Doar cei mai bogați iși

lăsau copiii să învețe pentru

că aveau posibilități. Din păcate, datorită

sărăciei tot mai mulți copii

renunță la școală. Primăria

Hudești și consiliul județean

a hotărât să mai

construiască o altă școală

datorită faptului că în cea

veche nu se mai putea

învăța, fiindca avea ”mici

dificultăți” odată cu

înaintarea în timp.

Îmi

amintesc că în anul

2006 s-a întâmplat

un lucru extraordinar,

datorită faptului că în

parohia noastră a

venit alt preot care ne

-a făcut să înțelegem

adevăratul sens al

vieții, să credem în

Dumnezeu, să iubim

credința cea dreaptă

și să ne iubim

aproapele ca pe noi

înșine. Din acel an viața s-a

schimbat cu totul. Am

început să merg mai des la

biserică și să particip la

multe concursuri ca caracter

religios.

Pasiunea mea nu s-

a oprit aici doar pentru că

am absolvit patru clase ci mi-

am dorit să merg mai

departe și să nu abandonez

școala din cauza lipsurilor

materiale.

Școala din Bașeu

va rămâne în memoria mea

toată viața. Împreună cu

biserica va rămâne o ușă

deschisă spre calea

cunoașterii.

Căpraru Violeta

Bașeu. Au

întrebat chiar

unii văzând

fotografiile cu

iazul Bașeu și

casele

acoperite cu

stuf dacă nu

cumva suntem

în deltă! A

fost cineva ca

au trimis cărți pentru biblio-

teca parohială pentru copii,

alții care au scris cuvinte fru-

moase sau au căutat răspuns la

frământările lor. Am încercat

ca la toți să le răspund în spiri-

tual tradiției și învățăturii

bisericii noastre.

Mă bucură acum inițiativa

de a avea un site oficial al

parohiei, materializată cu

binecuvântarea și sprijinul IPS

Teofan, Mitropolitul Mold-

ovei și Bucovinei prin depa-

ratmentul comunicare și me-

De câțiva ani—mai precis

de pe 24 martie 2009 parohia

noastră este activă pe internet,

la început prin apariția contu-

lui de facebook. Până atunci

exista doar un email și o

pagină de prezentare pe

www.biserici.org, precum și

unul sau două articole scrise

de preotul paroh pentru ziarul

local Momentul de Hudești

sau pentru ziarul ”Lumina”.

Putem spune că astefl s-au

creat noi legături între foști

membri ai parohiei sau între

copiii plecați în țări străine și

părinții rămași cu lacrimi în

ochi și în suflet în sat. S-au

întamplat ca unii copii să afle

de suferința părinților lor prin

intermediul spațiului virtual și

să vină mai repede. S-au făcut

și legături strânse cu oameni

înainte necunoscuți. Au fost

apoi oameni care au aflat pen-

tru prima oară de parohia

dia al Arhiepis-

copiei Iașilor.

Avem astfel ocazia

să prezentăm pe

larg

activitățile parohiei,

știri, anunțuri, pre-

dici, fișiere video,

vieți de sfinți și

legătura cu multe

dintre parohiile Arhiepiscopiei

Iașilor. Devine astfel acest site o

punte de legătură între

credincioși, mai ales cei mai

tineri și pasionați de tehnologie

și preotul paroh. Deasemenea se

vede astfel prin multitudinea de

știri cât de activă este viața

Bisericii Ortodoxe Române și

faptul că folosim noile mijloace

tehnologice pentru a transmite

cuvântul lui Dumnezeu.

Așteptăm așadar cât de

mulți mulți vizitatori virtuali pe

siteul

www.baseuhudești.iasi.mmb.ro

Page 12

Ș C O A L A ME A

A A P Ă R U T S I T E U L O F I C I A L A L P A R O H I E I N O A S T R E !

”Școala din Bașeu

va rămâne în

memoria mea toată

viața. Împreună cu

biserica va rămâne

o ușă deschisă spre

calea cunoașterii.”

C.V.

www.baseuhudesti.iasi.mmb.ro

Știri de pe siteul parohiei

www.bașeuhudesti.iasi.mmb.ro

Proiect educativ-filantropic

în parohia Başeu - Hudeşti

În parohia Başeu - Hudeşti, Protopopiatul Darabani, s-a desfăşurat, în perioada 1-14 aprilie, proiectul educativ

-filantropic „Copiii lui Hristos ajută Biserica“. Acest proiect a luat locul al II-lea la concursul naţional

„Copilul învaţă iubirea lui Hristos“, organizat de Patriarhia Română, faza pe Arhiepiscopia Iașilor. Şapte

copii din parohie, cu vârste cuprinse între 12 şi 16 ani, îndrumaţi de pr. paroh Iulian Andrei, coordonaţi de

Ana Maria Scriba şi de Alexandra Scriba, i-au ajutat pe cei aflaţi în suferinţă. „Primul pas al tinerilor a fost

acela că au reuşit să-i sensibilizeze pe enoriaşii din parohie pentru a strânge fondurile necesare, vânzând iconiţe

pictate de ei. La achiziţia de rechizite pentru câţiva copii fără posibilităţi au fost ajutaţi chiar şi de magazinul

unde făceau cumpărăturile. Cu lacrimi în ochi, deşi are probleme cu alcoolul, un om fără picioare care a primit

cadoul copiilor a spus că nu a mai trecut prin asemenea emoţie. Câţiva copii fără posibilităţi au primit haine, un

ghiozdan cu rechizite şi o iconiţă pictată. Copiii participanţi au realizat cât de norocoşi sunt că au nişte părinţi

care au grijă de ei şi cât de importante sunt pentru beneficiari cadourile primite şi cuvintele de încurajare. Ei au

învăţat să acţioneze în sensul ajutorării semenilor aflaţi în suferinţă. Proiectul nostru se află acum în ultima fază

de evaluare şi de finalizare a documentaţiei necesare“, a explicat pr. paroh Iulian Andrei.

Rugăciuni pentru ploaie la Hudești

Luna lui cuptor a venit nu numai cu căldură mare ci și cu secetă, sătenii privind către cer cu speranța că ”măcar

mâine să plouă”. Câmpurile și imașul sunt afectate încât nici animalele nu mai au ce să mănânce. Singura

nădejde a rămas la Dumnezeu, de aceea locuitorii comunei Hudești au solicitat preoților din comună să înceapă

fără întârziere rugăciuni pentru ploaie atât în timpul Sfintei Liturghii, cea mai importantă slujbă a Bisericii

Ortodoxe, cât și împreună cu Sfântul Maslu. Astfel pe întreg cuprinsul comunei Hudești s-au oficiat în lpe-

rioada 8-14 iulie slujba Sfântului Maslu rugăciuni pentru ploaie: duminică la ora 18.00 în satul Bașeu, la ora

15.00 în satul Vatra, luni la ora 08.00 în satul Alba, la ora 14.00 în satul Mlenăuți, la ora 15.00 în satul

Vatra, miercuri la orele 08.00 în satul Baranca, la 10.00 în satul Lupeni și la 15.00 în satul Vatra iar

vineri la orele 16.00 în satul Bașeu. Preoții din comuna Hudești se unesc mai mulți la aceste slujbe, astfel încât

slujba în sobor întărește puterea rugăciunii: ”Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu

în mijlocul lor.” (Matei 18:20).Tradiția de a face Sfântul Maslu cu rugăciuni de ploaie este veche, credincioșii

amintindu-și de anii secetoși în care preoții și credincioșii ieșeau cu prapuri, cu icoana Maicii Domnului din

Biserică sau cu o icoană făcătoare de minuni și mergeau pe câmp, la o apă curgătoare, la un izvor sau la adăpă-

torile animalelor.De altfel în întreaga zonă a Darabanilor există încă acest obicei. În timpul rugăciunilor se

oprește orice lucru în acea zonă, preoții din mai multe sate se adună în sobor și toți credincioșii se unesc în rugă-

ciune ca Dumnezeu să le asculte cererile. Nu de puține ori bătrânii își amintesc de faptul că după Sf. Maslu,

sau atunci când se scotea icoana făcătoare de minuni se pornea și ploaia. O bătrînică chiar spunea că: Nu mai

contează când trece timpul dacă ești la rugaciune!

27 iulie - Hramul Bisericii noastre a adunat

credincioși și preoți

La sărbătoarea hramului, de Sf.M.Mc.Pantelimon, biserica noastră a avut ca invitați pe P.C.Pr Sergiu

Gavriliu din parohia ”Pogorârea Sf.Duh” Baranca, Hudești, P.C. Pr.Ioan Șușu de la Biserica ””Sf.Ioan

Iacob” Crăiniceni, Păltiniș și P.C.Pr David Dan Stoean de la Biserica ”Sf.M.Mc.Gheorghe” Mlenăuți. Cu-

vântul de învățătură a fost susținut de P.C.Pr. Sergiu Gavriliu. Credincioșii, puțini la număr, au venit mai ales

din satele vecine.

www.baseuhudesti.iasi.mmb.ro

început să merg la biserică,

apropiindu-mă cât mai mult de Dumnezeu.

Atunci Dumnezeu a făcut o minune, dându-

le părinților de lucru în străinătate. Imediat

am înțeles că, pentru a avea o copilărie

fericită și lipsită de griji trebuie să ai

credință în Dumnezeu. Pentru a fi mai

aproape de Dumnezeu am fost ajutat și de

preotul din sat, care m-a atras spre dreapta

credință atât la slujbele de duminică, cât și

prin activitățile desfășurate cu copiii.

Chiar dacă sora tatălui meu a fost

mereu lângă mine, m-a ajutat și susținut în

tot ceea ce am făcut, am simțit mereu lipsa

părinților, dorindu-mi să fim împreună de

Paști, de Crăciun; să stea mai mult cu

mine, nu doar o lună din an, dar am avut

mereu alături de mine pe Dumnezeu... de

aici aapărut și dorința mea de a deveni

preot.

Șîncoviță Cosmin Petrică

Mă numesc Cosmin-Petrică, sunt

elev la Școala cu clasele I-VIII

Hudești, județul Botoșani. Tărâmul

magic al copilăriei mele se

concretizează în satul Bașeu, un sat

mic, îmbătrânit, cu oameni

gospodari și cu frică de Dumnezeu.

Clasele primare le-am absolvit la

școala din sat, cu patru clase

simultane, eu fiind singurul elev în

clasa mea. Colegii de clase mai mici

sau mai mari mi-au fost adevărați prieteni, câteodată ținând locul unui

frate mult dorit.

Copilăria mea afost

frumoasă, sinceră și luminoasă. Am

crescut cu învățăturile bunicilor și

ale surorii tatălui meu, pentru că

părinții mei se ocupau cu munca în

agricultură, pentru a-mi oferi un trai

mai bun.

Împreună cu bunicii am

Vreau la Școală!

Știu să scriu! I-am zis mămicii Vreau și eu cu aceștia – micii

La școală și mai departe Ca să știu mai multă carte.

Știu să număr, să pictez Și-mi place să desenez.

Îmi place româna, Am învățat să spun ”sărumâna”

Am să-nvăț să nu rănesc,

Animalele iubesc, Bătrânii eu ajut,

Nu am să mă port urât.

”Vreau la școală!” Uite ce mare sunt!

Mama-mi spune-ncetișor ”Ai să mergi și tu curând!”

Roșu Ana Maria

Page 14 Comoara Biser ic i i

Barbazan Diana

Clasa a VIII-a

Școala cu clasele I-VIII Hudești

Parohia Sf.Mc.Pantelimon,

Bașeu-Hudești

C Â T M A I A P R OA P E D E D U M N E Z E U

Rugăciune Maică, Maică preacurată, te rugăm

frumos roagă-te îndată Domnului

Hristos pentru a-i ajuta pe copiii care

nu pot merge la școală și pe copiii care

au renunțat la școală , dar mai te ru-

găm ceva din toata inimioara noastră:

să îi comunici Atotputernicului Dumne-

zeu să le dăruiască părinților săi

spor ,fericire ,sanatate, si dă-le gând

bun copiilor care nu merg la școală și

fă-i să vină spre marea poarta a în-

vătăturii și mai presus de toate Tu ești

Stăpânul lumii și al nostru Tată ești, iar

pe toate cele bune numai Tu le

împlinești.

Mărire Tatălui și Fiului și

Sfântului Duh. Și acum și pururea și în

vecii vecilor. Amin!

Nenișcă Antonia

Murariu Ioana

Clasa a VIII-a

Grupul școlar Darabani