Contemporan Nu mă-nspăimântă cerul, nici pământul; Pe unul calc, pe celălalt îl străpung; Sunt slab, sămânţa care-o sufă vântul Pe stepele vieţii îndelung, Dar el mă sufă unde vreau s-aung! C"iar dacă e#ti la in$nit de mine, Dar #tiu că e#ti #i-%i cat &mpărăţia, Nu-mi mai trăiesc în van nimicnicia' (, Doamne, sunt contemporan cu )ine *i sunt contemporan cu +e#nicia'
Nu m-nspimnt cerul, nici pmntul;Pe unul calc, pe cellalt l
strpung;Sunt slab, smna care-o sufl vntulPe stepele vieii
ndelung,Dar el m sufl unde vreau s-ajung!
Chiar dac eti la infinit de mine,Dar tiu c eti i-i cat
mpria,Nu-mi mai triesc n van nimicnicia.O, Doamne, sunt contemporan
cu Tinei sunt contemporan cu Venicia.
