conversia numerelor

INFORMATIC� Constantin Z�voianu

SISTEME DE NUMERA�IE �I CODIFICAREA INFORMA�IILOR

1.No�iuni introductive

Defini�ia 1. Un sistem de numera�ie este format din totalitatea regulilor de reprezentare

a numerelor cu ajutorul unor simboluri numite cifre. Defini�ia 2. Num�rul total de cifre distincte, utilizate într-un sistem de numera�ie se

nume�te baza sistemului �i se noteaz� de obicei cu b. Exist� sisteme de numera�ie cu baze diferite, baza fiind un num�r natural mai mare decât

1, iar cifrele unui sistem de numera�ie cu baza b, sunt cuprinse între 0 �i (b-1) inclusiv. Sistemele de numera�ie sunt pozi�ionale si nepozi�ionale, iar în cele ce urmeaz�, ne vom

ocupa numai de sistemele de numera�ie pozi�ionale, acestea prezentând interes din punctul de vedere al codific�rii informa�iilor ce urmeaz� a fi prelucrate cu ajutorul unui calculator electronic folosind un anumit limbaj de programare.

Defini�ia 3. Un sistem de numera�ie se nume�te pozi�ional dac� valoarea unei cifre este dat� de pozi�ia pe care aceasta o ocup� în cadrul unui num�r.

De exemplu, dac� în sistemul de numera�ie zecimal (b=10) cosider�m num�rul: n = 1 9 9 9 num�rul de unit��i � �� num�rul de zeci

�� num�rul de sute

�

�� num�rul de mii

�

constat�m c�, în func�ie de pozi�ia pe care o ocup�, cifra 9 are valori diferite.

2.Reprezentarea pozi�ional� a unui num�r în baza b

Pentru numerele care au numai parte întreag�, reprezentarea pozi�ional� este de forma:

(1) � �N a a a ap n n� � �1 1 0� ,

iar pentru numerele care au atât parte întreag� cât �i parte frac�ionar�, reprezentarea pozi�ional� este de forma: (2) , unde aX p � � � mnn aaaaaaa �� 21011 , i sunt cifre în baza b, � � �i m , .n

3.Reprezentarea algebric� a unui num�r în baza b Orice num�r care are reprezentarea pozi�ional� de forma (1) are reprezentarea algebric� de forma: (1') � � N a b a b a b a ba n

nn

n� � � � � ��

11

11

00� ,

iar numerele a c�ror reprezentare pozi�ional� este de forma (2), au reprezentarea algebric� de forma: (2') � � X a b a b a b a b a b a ba n

nn

nm

m� � � � � � � � ��

��

��

11

11

00

11� � ,

unde ai sunt cifre în baza b, � � �i m , .n Exemplu:Dac� în sistemul de numera�ie zecimal consider�m numerele: Np = 54678 �i

Xp = - 8759,45 ; acestea se afl� în reprezentarea pozi�ional�, iar reprezentarea algebric� a acestor numere este: Na = 5·104 + 4·103 + 6·102 +7·101 + 8·100, respectiv: Xa = -(8·104 + 7·103 + 5·102 + 7·101 + 9·100 + 4·10-1 + 5·10-2).

1


Comentariu: Cea mai simpl� generalizare a sistemului de numera�ie zecimal, se ob�ine când facem ca baza s� fie orice num�r întreg mai mare decât 1, iar cifrele sistemului s� fie cuprinse între 0 �i (b-1) inclusiv.

Pentru sistemele de numera�ie a c�ror baz� este mai mic� decât 10, avem suficiente simboluri cu care s� reprezent�m cifrele ( simbolurile din sistemul de numera�ie zecimal), iar pentru sistemele de numera�ie cu baza mai mare decât 10, trebuie s� introducem simboluri noi, cu care s� codific�m cifrele mai mari decât 9, pentru a evita unele situa�ii confuze. În acest sens se recurge la literele alfabetului latin A,B,C,D,E,F,G,... care corespund în ordine cifrelor 10,11,12,13,14,15,16,... . Deoarece dup� scriere nu se poate afirma în mod unic, în ce baz� este scris un num�r, se va scrie baza ca indice.

Dezvoltarea istoric� a reprezent�rii numerelor este o poveste fascinant�, deoarece ea merge în paralel cu îns��i dezvoltarea civiliza�iei. O mare parte a istoriei recente, privind sistemele de numera�ie, este legat� de dezvoltarea ma�inilor de calcul. Pentru construc�ia calculatoarelor se folosesc elemente electronice cu dou� st�ri stabile, st�ri c�rora le asociem din punct de vedere logic valorile 0 �i 1, motiv pentru care la baza func�ion�rii majorit��ii calculatoarelor, st� sistemul de numera�ie binar (b=2).

În colaborarea omului cu calculatorul, se dovedesc a fi instrumente intermediare, deosebit de utile sistemul de numera�ie octal (b=8) �i sistemul de numera�ie hexazecimal (b=16), deoarece permit utilizarea unui num�r mai mic de semne, pentru simbolizarea unei informa�ii �i pentru c� exist� reguli simple de trecere din binar în octal sau hexazecimal, dar �i invers.

Procedeul de trecere a unui num�r dintr-un sistem de numera�ie în altul poart� numele de conversie �i se face în conformitate cu anumi�i algoritmi. Preciz�m c� dac� num�rul este negativ se face conversia valorii absolute, iar în fa�a rezultatului ob�inut se pune semnul "-" (minus), fapt pentru care în cele ce urmeaz� vom trece în revist� modul în care se face conversia numerelor pozitive.

4.Conversia numerelor întregi din baza 10 în baza b Fie.x Z� +. Dac� x < b , atunci x10 = xb , iar dac� x b, conversia din baza 10 în baza b se

face astfel:

Conform teoremei împ�r�irii cu rest a numerelor întregi, putem scrie �irul de egalit��i: x = b · q0 + r0 ; 0 � r0 < b q0 = b · q1 + r1 ; 0 � r1 < b .................. ; .......... qk-1 = b · qk + rk ; 0 � rk < b oprindu-ne la acel k pentru care qk = 0. În acest caz avem c�: bkk rrrrx 01110 �� adic� se iau resturile, în odinea invers� ob�inerii lor.

Problem�. S� se converteasc� num�rul x=843 din baza 10 în bazele 2, 8 �i 16. Rezolvare. Vom avea c�:

8431101001011151334

10

2

8

16

�

�

��

�� B

deoarece:

2


a) b=2. 843 = 2 · 421 + 1 b) b=8. 843 = 8 · 105 + 3 421 = 2 · 210 + 1 105 = 8 · 13 + 1 210 = 2 · 105 + 0 13 = 8 · 1 + 5 105 = 2 · 52 + 1 1 = 8 · 0 + 1 52 = 2 · 26 + 0 26 = 2 · 13 + 0 13 = 2 · 6 +1 c) b=16. 843 = 16 · 52 + 11

52 = 16 · 3 + 4 6 = 2 · 3 + 0 3 = 16 · 0 + 3 3 = 2 · 1 + 1

1 = 2 · 0 + 1

5.Conversia numerelor subunitare din baza 10 în baza b

Fie y (0,1).Conversia lui y din baza 10 în baza b se face prin înmul�iri succesive cu baza, separând de fiecare dat� partea întreag� rezultat�, dup� cum urmeaz�:

�

y · b = r-1 + y1 ; 0 � r-1 < b ; y1�(0,1) y1 · b = r-2 + y2 ; 0 � r-2 < b ; y2�(0,1) ........................ ; ............. ; ............. ym-1 · b = r-m + ym ; 0 � r-m < b ; ym�(0,1) ......................... .............. .............. Procedeul acesta, are în general, un num�r infinit de pa�i, totu�i în practic� se face conversia luând în considerare un num�r finit de pa�i, în func�ie de precizia aleas�. Dac� ne vom limita la m cifre la partea zecimal�, avem c�: y10 = (0,r-1r-2...r-m)b.

Problem�. S� se converteasc� num�rul y = 0,273 din baza 10, în bazele 2, 8 �i 16. Rezolvare. Vom avea:

a) b=2. 0,273 · 2 = 0,546 b) b=8. 0,273 · 8 = 2,184 0,546 · 2 = 1,092 0,184 · 8 = 1,472 �i deci: 0,092 · 2 = 0,184 0,472 · 8 = 3,776

0,184 · 2 = 0,368 0,776 · 8 = 6,208 0,368 · 2 = 0,736 0,736 · 2 = 1,472 0,472 · 2 = 0,944 c) b=16. 0,273 · 16 = 4,368

0 2730 0100010110 21360 45

10

2

8

16

,,,,

�

�

��

�� E

0,944 · 2 = 1,888 0,368 · 16 = 5,888 0,888� 2 = 1,776 0,888 � 16 = 14,208

6.Conversia numerelor reale din baza 10 în baza b

Fie z�R+. Num�rul z se poate exprima în mod unic sub forma: z = [z] + {z}, unde prin [z] �i {z} am exprimat partea întreag� �i respectiv, partea frac�ionar� a num�rului z. Pentru a realiza conversia lui z din baza 10 în baza b, se parcurg urm�toarele etape: i) - se face conversia p�r�ii întregi;

3


ii) - se face conversia p�r�ii frac�ionare; iii) - se concateneaz� cele dou� rezultate plasând virgula între ultima cifr� rezultat� în urma conversiei p�r�ii întregi �i prima cifr� ob�inut� în urma conversiei p�r�ii frac�ionare.

Dac�, de exemplu, [z]= x �i {z} = y, unde x �i y admit reprezent�rile din paragrafele precedente, atunci: z10 = (rkrk-1...r1r0,r-1r-2...r-m)b. Observa�ie. Se constat� c� în urma conversiei din baza 10 în baza b, se ob�ine reprezentarea pozi�ional� a num�rului în baza b.

Problem� .S� se converteasc� num�rul z = 843,273 din baza 10, în bazele 2, 8 �i 16.

Rezolvare. Folosindu-ne de rezultatele din problemele precedente avem c�:

843 2731101001011 0100010111513 213634 45

10

2

8

16

,,

,,

�

�

��

�� B E

7.Conversia numerelor reale din baza b în baza 10

Pentru a realiza conversia unui num�r real, din baza b în baza 10, se procedeaz� astfel:

i) - se trece de la reprezentarea pozi�ional� a num�rului în baza b, la reprezentarea algebric� în baza b;

ii) - se exprim� cifrele num�rului �i exponen�ii care apar în reprezentarea algebric�, prin cifre sau numere în baza 10;

iii) - se efectueaz� calculele în baza 10 �i se ob�ine tocmai reprezentarea pozi�ional� a num�rului în baza 10. Problem�. S� se converteasc� în baza 10, numerele: a) n1 = 1101001011,0100010112 b) n2 = 1513,21368 c) n3 = 34B,45E16. Rezolvare. Vom avea: a) n1 = 1·29+1·28+0·27+1·26+0·25+0·24+1·23+0·22+1·21+1·20+0·2-1+1·2-2+0·2-3+0·2-4+0·2-5 +1·2-

6+ +0·2-7+1·2-8+1·2-9 =512+256+64+8+2+1+ 14

164

1256

1512

� � � .

Dup� efectuarea calculelor vom ob�ine c�: n1 = 843,271484410. b) n2 = 1·83+5·82+1·81+3·80+2·8-1+1·8-2+3·8-3+6·8-4 = 512+320+8+3+ 2

8164

3512

64096

� � � .

Dup� efectuarea calculelor vom ob�ine c�: n2 = 843,272949210.

c) n3 = 3·162+4·161+B·160+4·16-1+5·16-2+E·16-3=768+64+11+ 416

5256

144096

� � .

Dup� efectuarea calculelor vom ob�ine c�: n3 = 843,272949210.

8.Conversia numerelor reale din binar în octal, în hexazecimal �i invers

4


a) Conversiile binar � octal, se fac �inând cont de faptul c�: 08 = 0002 48 = 1002 18 = 0012 58 = 1012 28 = 0102 68 = 1102 38 = 0112 78 = 1112

Practic, se procedeaz� în felul urm�tor: dac� num�rul este scris în binar, conversia în octal se face alc�tuind din cifrele de la partea întreag� grupe de câte 3 de la dreapta la stânga, iar din cifrele de la partea fac�ionar� grupe de câte 3 de la stânga la dreapta ( prima grup� de la partea întreag� �i ultima grup� de la partea frac�ionar� se completeaz� eventual în fa��, respectiv în spate cu unul sau dou� zerouri ) �i apoi fiecare grup� de trei cifre binare se înlocuie�te cu cifra octal� corespunz�toare ei.

Invers, dac� num�rul este scris în octal, conversia în binar se face înlocuind fiecare cifr� octal� cu grupul de trei cifre binare, corespunz�toare ei. Problem�. S� se converteasc� num�rul x = 1101001011,010001011 din baza 2 în baza 8. Rezolvare. Avem c�: x = 001 101 001 011,010 001 0112 = 1513,2138. Problem�. S� se converteasc� num�rul x = 1513,2136 din baza 8 în baza 2. Rezolvare. Avem c�: x = 1513,21368 = 001 101 001 011,010 001 011 110 2, adic�: 1513,21358 = 1101001011,010001011112. b) Conversiile binar hexazecimal, se fac �inând cont de faptul c�: � 016 = 00002 816 = 10002 116 = 00012 916 = 10012 216 = 00102 A16 = 10102 316 = 00112 B16 = 10112 416 = 01002 C16 = 11002 516 = 01012 D16 = 11012 616 = 01102 E16 = 11102 716 = 01112 F16 = 11112.

În acest caz conversia se face la fel ca în cazul precedent, cu precizarea c� se vor lua în considerare grupe de câte 4 cifre binare.

Problem�. S� se converteasc� num�rul x = 1101001011,010001011 din baza 2 în baza 16.

Rezolvare. Avem c�: x = 0011 0100 1011,0100 0101 11002 = 34B,45C16.Problem�. S� se converteasc� num�rul x = 34B,45E din baza 16 în baza 2. Rezolvare. Avem c�: x = 34B,45E16= 0011 0100 1011,0100 0101 11102 , adic�:

34B,45E16 = 1101001011,010001011112. 9. Opera�ii aritmetice cu numere reprezentate în baza b

Fie Rb mul�imea numerelor reale reprezentate în baza b. Aceast� mul�ime are o structur�

algebric� de corp comutativ. Cele dou� legi de compozi�ie, adunarea �i înmul�irea le definim astfel: se adun�, respectiv se înmul�esc numerele din baza 10 corespunz�toare cifrelor din baza b, iar rezultatul ob�inut se converte�te în baza b. Exemple:

5


1) dac� b=2, avem: 2) dac� b=8, avem:

Observa�ie.Într-un mod cu totul analog, se alc�tuie�te tabla adun�rii �i tabla înmul�irii

în orice alt sistem de numera�ie. De exemplu, dac� în sistemul de numera�ie hexazecimal, dorim s� afl�m cât face D * F, proced�m astfel:

- calcul�m 13 * 15 = 195, deoarece D16=1310 �i F16=1510 ; - convertim num�rul 195 din baza 10 în baza 16 �i constat�m c� D * F = C3.

Problem�:Se dau numerele: x = 111,012

y = 10,112�i se cere s� se calculeze : x + y , x - y , x · y �i x : y, calculele efectuându-se în baza 2.

Rezolvare.Opera�iile aritmetice în baza 2 (�i în general în baza b) se efectueaz� dup� acelea�i reguli ca �i în baza 10, cu precizarea c� trebuie s� se �in� cont de tabla adun�rii �i tabla înmul�irii în baza respectiv�. a) Pentru adunare �i sc�dere, vom avea: 111 1 � transport împrumut � 0 10 x 111,01 + x = 1 1 1 , 0 1 - y = 10,11 y = 1 0 , 1 1 x + y = 1010,00 x - y = 1 0 0 , 1 0

Observa�ie.Dac� la adunare întâlnim, de exemplu, 1+1 care face 10, scriem 0 �i p�stram 1 (caz analog cu 3+7 în baza 10, când scriem 0 �i p�str�m 1 pentru pozi�ia imediat superioar�). Cifrele care se p�streaz� (se transport�) se vor scrie pentru comoditatea efectu�rii calculelor, în partea de sus, iar dac� la sc�dere trebuie sc�zut 1 din 0, recurgem la împrumut din prima cifr� 1 a desc�zutului, întâlnit� spre stânga. În acest caz în locul cifrei 1 se pune 0 (deci prima cifr� din stânga, diferit� de zero se decrementeaz� cu o unitate) �i toate zerourile consecutive ce urmeaz� de la stânga la dreapta dup� cifra de împrumut se înlocuiesc cu (b-1), adic� cu 1, iar ultimul zero se înlocuie�te cu b, adic� cu 10 �i apoi se poate face sc�derea. b) Pentru înmul�ire �i împ�r�ire, vom avea:

+ 0 1 * 0 1 0 0 1 0 0 0

1 0 1

* 0 1 2 3 4

1 1 10

5 6 7 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 1 2 3 4 5 7 7 2 0 2 4 6 10 12 14 16 3 0 3 6 11 14 17 22 25 4 0 4 10 14 20 24 30 34 5 0 5 12 17 24 31 36 43 6 0 6 14 22 30 36 44 52 7 0 7 16 25 34 43 52 61

+ 0 1 2 3 4 5 6 7 0 0 1 2 3 4 5 6 7 1 1 2 3 4 5 6 7 10 2 2 3 4 5 6 7 10 11 3 3 4 5 6 7 10 11 12 4 4 5 6 7 10 11 12 13 5 5 6 7 10 11 12 13 14 6 6 7 10 11 12 13 14 15 7 7 10 11 12 13 14 15 16

6


111,01 · 11101 1011 10,11 1011 10,101 11101 1110 1101 1011 11101 1100 10011,1111 1011 1 �i deci x · y = 10011,11112 , iar x : y = 10,1012.

10.Codificarea informa�iilor

Elementele electronice, care stau la baza consrtuc�iei calculatoarelor, au un num�r finit

de st�ri stabile. Notându-se cu b num�rul st�rilor,informa�iile se pot reprezenta ca numere scrise în baza b. În unele cazuri, informa�ia, care este de fapt un num�r scris în baza b, poate reprezenta �i altceva decât numere. Fie, de exemplu, tabela de coresponden��:

o liter� fiind codificat� cu dou� cifre. S� presupunem, c� dispunem de 8 becule�e, marcate cu p�tr��ele puse în linie �i c� unele dintre ele pot fi aprinse (starea 1), iar altele stinse (starea 0).Dac� avem, de exemplu, configura�ia:

prin decodificare, conform tabelei men�ionate, ob�inem cuvântul ABAC, iar dac� vom avea configuratia:

nu �tim s� o decodific�m, deoarece în tabel nu se precizeaz� c�rui caracter îi corespunde combina�ia de cifre 11.

Se poate constata c� semnifica�ia unei informa�ii cifrice, depinde de regulile sau de ra�ionamentele pe baza c�rora o interpret�m �i deci o succesiune de cifre binare, poate fi considerat� ca fiind un num�r sau o succesiune de litere, în conformitate cu codul ales. Într-un sens mai larg, putem defini no�iunea de codificare astfel: - fie X = {x1,x2,...,xp} mul�imea simbolurilor primare emise de o surs� de informa�ie; - fie B = {b1,b2,...,bn} o mul�ime de simboluri elementare; - prin opera�ia de codificare, i se asociaz� fiec�rui element xi � X, o secven�� de simboluri elementare din B, astfel încât s� existe o coresponden�� biunivoc� între mul�imea X �i mul�imea S format� din secven�e de simboluri. De exemplu, coresponden�a poate fi de forma:

0 0 1 0 0 1 0 0

0 1 0 0 0 1 1 0

00 A 01 B 10 C

x1 b1b3b6b4b9 = s1 x2 b5b3b2b1 = s2 .................................................... xp b1b1b1b1 = sp.

7


Secven�ele de simboluri s1, s2, ... , sp se numesc cuvinte de cod �i ele formeaz� de fapt nou� mul�ime � �psssS ,,, 21 �� Deci, codificarea se poate defini, ca fiind o aplica�ie bijectiv� de forma: f : X� S.

Codul este uniform, dac� toate cuvintele s1, s2, ... , sp au aceea�i lungime �i este neuniform în caz contrar.

Pentru codificarea informa�iilor, ce urmeaz� a fi prelucrate cu ajutorul unui calculator electronic, mul�imea B este format� din elementele 0 �i 1, adic� B ={0,1}, iar cuvintele mul�imii S (care constituie codurile pentru informa�ia primar�) sunt cuvinte binare de o anumit� lungime, în general de 8, 16, 24 sau 32 de bi�i. Pentru microprocesorul standard, lungimea cuvântului este de 8 bi�i, iar suportul fizic care implementeaz� cuvântul este un registru sau o loca�ie de memorie cu capacitatea de 8 bi�i (figura 1).

Un cuvânt de 8 bi�i se numeste octet sau bait.

b7 b6 b5 b4 b3 b2 b1 b0

�� bitul cel mai semnificativ �� bitul cel mai pu�in semnificativ Fig.1. Structura unui cuvânt memorie, cu lungimea de 8 bi�i.

Informa�iile primare, care se codific� prin cuvinte, în vederea prelucr�rii ulterioare, cu ajutorul unui calculator electronic, pot fi compuse atât din date numerice cât �i din date alfanumerice, fapt pentru care vom avea dou� tipuri de coduri: coduri numerice �i coduri alfanumerice.

11.Coduri numerice Prin intermediul cuvintelor binare se pot codifica numere din sistemul de numera�ie

binar, octal, zecimal, hexazecimal, etc., rezultând coduri binare, octal-binare, zecimal-binare, hexazecimal-binare, etc.

11.1. Coduri binare

Exist� mai multe categorii de coduri binare, dar ne rezum�m la prezentarea codurilor

referitoare la reprezentarea numerelor întregi în cod complementar �i reprezentarea numerelor reale în virgul� mobil�. a) Fie x un num�r întreg �i n num�rul de pozi�ii binare pe care se realizeaz� reprezentarea acestuia. Reprezentarea în cod complementar a num�rului x, pe care o not�m cu xc se define�te astfel:

xx x

x xc n�

� ��

;;

02 0 unde, de regul�, n � {8,16,24,32}.

De exemplu: 1) dac� x = 5 �i n = 8, atunci xc = 000001012; (se reprezint� 5 în baza 2). 2) dac� x = -5 �i n = 8, atunci xc = 111110112 ; ( se reprezint� 251 în baza 2).

Din defini�ia acestui cod se deduce c�, dac� num�rul este negativ, prima cifr� binar� este

8


1, iar dac� num�rul este pozitiv, prima cifr� binar� este 0. b) Fie x un num�r real oarecare. Forma general� a unui astfel de num�r este:

x = [±] xnxn-1...x1x0 ,x-1x-2...x-m unde x ii � � � �{ , , , . . . , } , , .0 1 2 9 m n

Prin înmul�iri succesive cu puteri ale bazei în care este scris num�rul, virgula se poate muta la stânga (în acest sens este numit� virgul� mobil�), iar forma echivalent�:

x=[±]0,xnxn-1...x1x0x-1x-2...x-m · 10(n+1) = M · 10e

se nume�te form� normalizat� ( M = mantisa, e = exponent).

În ceea ce prive�te reprezentarea în virgul� mobil�, aceasta se face pe 4, 6, 8 sau 10 octe�i în simpl� sau dubl� precizie. Practic, în memoria unui calculator, reprezentarea unui num�r real, în virgul� mobil� simpl� precizie pe 4 octe�i, se face astfel: într-o sucesiune de 32 de bi�i (4 octe�i), a c�rei adres� de început este multiplu de 4, se reprezint� pe primul octet, exponentul �i semnul acestuia, iar pe urm�torii 3 octe�i se reprezint� mantisa �i semnul acesteia, ca în figura 2.

± b6 b5 ... b1 b0 ± b22 b21 ... b16 b15 ... b9 b8 b7 ... b1 b0 �� e �M �� Fig.2. Reprezentarea unui num�r real în virgul� mobil� simpl� precizie.

Într-un mod cu totul analog se face �i reprezentarea numerelor reale în dubl� precizie,

singura precizare ce trebuie facut� este c� mantisa se înregistreaz� 5, 7 sau 9 octe�i �i deci precizia este mult mai mare. Trebuie remarcat faptul c� punctul zecimal nu se înregistreaz�.

11.2. Codul octal-binar

Codul octal-binar, realizeaz� coresponden�a biunivoc� între cifrele sistemului de numera�ie octal �i cuvintele formate din trei bi�i, a�a cum s-a precizat anterior.

11.3. Codul hexazecimal-binar

Codul hexazecimal-binar, realizeaz� coresponden�a biunivoc� între cifrele sistemului de

numera�ie hexazecimal �i cuvintele formate din patru bi�i, a�a cum s-a precizat anterior.

12. Coduri alfanumerice

Codificarea datelor alfanumerice este necesar�, pentru a putea memora mesaje, dar �i pentru a prelucra informa�ii (constante �i variabile) de tip alfanumeric. În mod normal, este necesar s� se codifice 88 de caractere distincte, în care sunt cuprinse 52 de simboluri pentru literele mari �i mici ale alfabetului latin, 10 simboluri pentru cifrele sistemului de numera�ie zecimal �i 26 de simboluri corspunz�tore caracterelor speciale: (+,-.*,/,=,<,>, etc). Deoarece cu ajutorul cuvintelor de cod formate din n bi�i se pot codifica 2n simboluri, deducem c� pentru codificarea acestor caractere sunt necesare cuvinte de cod a c�ror lungime trebuie s� fie de cel pu�in 7 bi�i, pentru c�: 64 = 26 < 88 <27 = 128.

Deoarece unitatea constructiv� de memorie �i de m�sur� a memoriei unui calculator este octetul, în care se pot înregistra opt bi�i, fiecare caracter alfanumeric se codific� prin 8 bi�i

9


�i deci, se pot codifica de fapt 256 de caractere (cele cu codurile mai mari de 128 se numesc caractere speciale).

Cele mai utilizate coduri sunt : ASCII �i EBCDIC. De exemplu, codul ASCII al caracterului A este 65 �i deci octetul în care se înregistreaz� acest caracter are valoarea binar� 01000001. Caracterele ASCII imprimabile sunt prezentate în capitolul TIPURI DE DATE STRUCTURATE, unde se arat� �i cum se deduce codul fiec�rui caracter. Trebuie precizat c�, nici un calculator nu face distinctie între codul unui num�r �i codul unui caracter, sarcina aceasta revenind programatorului.

13. Probleme propuse 1. Alc�tui�i tabla adun�rii �i tabla înmul�irii în baza 16. 2. S� se alc�tuiasc� tabla adun�rii �i tabla înmul�irii în baza b, unde b�{3,4,5,6,7,8,9}. 3. Se dau numerele: x=1994,199 �i y=579,436 scrise în sistemul de numera�ie zecimal. Se

cere s� se convertesc� aceste numere în octal �i hexazecimal �i apoi în fiecare baz�, s� se calculeze:x+y, x-y, x·y, x:y. Rezultatele ob�inute s� se convertesc� în baza 10 �i apoi s� se verifice corectitudinea calculelor efectuate.

4. Se dau numerele x=257,1875 �i y=63,25 scrise în baza 10. Se cere s� se converteasc� în baza b, b {2,3,4,5,6,7} si apoi în fiecare baz�, s� se calculeze valorile expresiilor: x+y, x-y, x·y, x:y.

�

5. S� se demonstreze c� suma celor mai mari cifre din baza b este num�rul 1 2( b � ) din baza b, adic� s� se demonstreze c� ( ) ( ) (b b b� � � � �1 1 1 )2 . 6. S� se demonstreze c� produsul celor mai mari cifre din baza b este num�rul ( b � 2 1) din

baza b, adic� s� se demonstreze c� ( ) ( ) ( )b b b� � � � �1 1 2 1 .

10


ARHITECTURA UNUI CALCULATOR PERSONAL

Orice calculator personal este alc�tuit din componente fizice (hardware) �i componente logice (software) aflate în interac�iune . Componentele logice transform� ansamblul componentelor fizice într-o unealt� plin� de via��. Ele sunt impar�ite în dou� categorii: 1) - componente logice de baz�, far� de care utilizarea calculatorului nu este posibil�. Aceste componente constituie sistemul de operare. Sistemul de operare este format dintr-un ansamblu de programe cu func�ii precise, ce sunt p�strate fie în memoria intern�, fie pe un suport extern de informa�ie (floppy disc, hard disc sau compact disc). 2) - componente logice pentru aplica�ii, care sut ansambluri de programe, elaborate de utilizatorii calculatorului pentru solu�ionarea diferitelor probleme practice, cu care se confrunt� în activitatea de zi cu zi. Componentele fizice sunt unitatea central�, unitatea de memorie, perifericele de intrare �i perifericile de ie�ire. Schematic, arhitectura unui alculator personal este prezentat� în fig.1, existând totu�i unele particularit��i în func�ie de configura�ia pentru care opteaz� un anumit utilizator.

UNITATEA DE MEMORIE INTERN� EXTERN�

ROM RAM DISC CD-ROM

PERIFERICE DE

IE�IRE

PERIFERICE DE

INTRARE

UNITATEA CENTRAL�

Fig.1. Arhitectura generala a unui calculator personal

UNITATEA CENTRAL� are rolul de a efectua prelucrarea datelor în conformitate cu instruc�iunile unui program, de a evalua unele func�ii logice, de a gestiona memoria precum �i de a coordona �i sincroniza toate func�iile calculatorului, fiind componenta principal� a oric�rui sistem de prelucrare a datelor. Ea este construit� în jurul unui microprocesor pe 16, 32 sau 64 de bi�i. UNITATEA DE MEMORIE are rolul de a p�stra nucleul sistemului de operare, programele utilizatorului, datele de intratre �i datele de ie�ire aferente unor programe, precum �i unele rezultate par�iale pe parcursul execut�rii unui program. Unitatea constructiv� de memorie �i de m�sur� a memoriei este octetul sau baitul, în care se pot inregistra opt bi�i, fapt pentru care orice octet poate avea 256 de valori distincte. Memoria este organizat� ca o mul�ime de loca�ii de memorie (o loca�ie putând fi format� din unul sau mai mul�i octe�i), iar fiecare loca�ie este identificat� cu o adres�. Adresele sunt numere începând cu zero pentru prima loca�ie de memorie (primul octet) �i crescând din unu în unu pentru fiecare octet, pân� la capacitatea maxim� a memoriei. Aceasta capacitate se masoar� in kilobai�i (KB), în megabai�i (MB) sau gigabai�i (GB). 1KB=210 bai�i =1024 bai�i; 1MB=210KB, iar 1GB=210MB.

Unitatea de memorie are dou� componente inconfundabile:memoria intrn� �i memoria extern�.

Memoria intern� este alc�tuit� din dou� zone: 1) memoria ROM (Read Only Memory), care con�ine informa�ii predefinite, înscrise aici de fabricantul calculatorului, utilizatorul neavând posibilitatea de a modifica aceste informa�ii, ci doar s� le citeasc�; 2) memoria RAM (Random Acces Memory), în care utilizatorul poate citi �i poate scrie. Spre deosebire de memoria ROM aceast� memorie se �terge odat� cu oprirea sau scoaterea calculatorului de sub tensiune.

11


Memoria extern� (memoria de mas�) este util� pentru stocarea unor date, a unor programe aplicative sau a unor programe de sistem atât în timpul func�ion�rii calculatorului cât �i dup�. Ea poate fi format� din discuri magnetice: floppy discuri (dischete), discuri rigide (hard- discuri) �i compact discuri. PERIFERICELE DE INTRARE servesc pentru transmiterea programelor �i a datelor ce urmeaz� a fi prelucrate, precum �i pentru transmiterea unor comenzi c�tre unitatea central� �i unitatea de memorie. Principalul periferic de intrare este tastatura, dar rolul de periferic de intrare poate fi indeplinit �i de unit��ile de disc magnetic sau de CD-ROM, atunci când programele �i/sau datele sunt citite de pe acestea. PERIFERICELE DE IE�IRE asigur� redarea informa�iilor . Principalul periferic de ie�ire este monitorul (alb-negru sau color), dar se mai pot utiliza: imprimanta, unitatea de floppy disc sau cea de hard disc atunci când informa�iile se înregistreaz� pe supor�i magnetici.

SISTEMUL DE OPERARE MS - DOS (Micro Soft-Disk Operating System)

1.No�iunea de sistem de operare (SO)

SO reprezint� un ansamblu de programe care permit coordonarea opera�iilor din calculator. Executarea unor programe ale utilizatorilor este întotdeauna inso�it� de executarea anumitor programe ale SO. Acestea asigur� satisfacerea solicit�rilor de resurse în a�a fel încât s� permit� atât realizarea cerin�elor programului utilizator cât �i cerin�ele de optimizare a func�ion�rii calculatorului. SO îndepline�te func�iile:

-gestionarea resurselor unit��ii centrale; -gestionarea resurselor dispozitivelor periferice;

-automatizarea efectu�rii prelucr�rilor; -organizarea �i accesul la datele de prelucrat; -simplificarea activit��ii de programare.

2.No�iunea de fi�ier. Identificarea fi�ierelor

MS-DOS-ul este un SO portabil (independent fa�� de calculatorul pe care este implementat) �i utilizeaz� no�iunea de fi�ier.

Fi�ierul este o colec�ie organizat� de date de acela�i tip: instruc�iunile unui program scris în limbaj de nivel înalt sau în limbaj de asamblare, o mul�ime de articole de acela�i tip (articolul este format dintr-o mul�ime de informa�ii care caracterizeaz� total sau par�ial un anumit obiect), diferite documente, imagini grafice, etc.. Din punct de vedere al SO un fi�ier este un �ir de octe�i de lungime neprecizat�, terminat cu un caracter special care marcheaz� sfâr�itul de fi�ier. Fi�ierele se înregistreaz� de obicei pe supor�i magnetici (floppy disc, hard disc, compact disc) �i în acest caz se numesc fi�iere disc, dar putem avea �i fi�iere de intrare de la tastatur�, precum �i fi�iere de ie�ire la imprimant�.

Identificarea unui fi�ier disc, se face printr-o construc�ie de forma:

[u:][cale] numef[.ext]

unde: u - reprezint� unitatea de disc pe care se afl� fi�ierul �i se noteaz� cu o liter� urmat� de caracterul dou� puncte(:). Unitatea de floppy disc se identific� prin literele A �i B, unit��ile de hard disc se identific� prin literele C, D, E, ..., iar cu ultima liter� din aceast� succesiune se identific� unitatea de

12


CD-ROM. cale - reprezint� o ramur� dintr-o structur� arborescent� definit� pe disc; numef - reprezint� numele fi�ierului �i poate fi format din maxim 8 caractere consecutive; ext - reprezint� extensia �i poatefi format� din maxim 3 caractere consecutive.Caracterele acceptate sunt: - literele mari sau mici de la A la Z; - cifrele sistemului de numeratie zecimal de la 0 la 9; - caracterele speciale: $, &, @, !, %, ',(,), -, _, {,}.

De regul�, numele �i extensia sunt date de utilizator. Printr-o conven�ie tacit acceptat�, extensia determin� clasa din care face parte fi�ierul respectiv. Astfel: - fisierele care au extensia COM, BAT sau EXE, con�in programe direct executabile (dac� se tasteaz� numele unui astfel de fi�ier, sistemul de operare îl caut� pe disc �i dac� îl g�se�te îl incarc� în memoriea intern� �i-l lanseaz� automat în execu�ie); - fi�ierele care au extensia BAS, con�in programe surs� scrise în GWBASIC sau QBASIC; - fi�ierele care au extensia PAS, con�in programe surs� scrise în TURBO PASCAL.

Pentru precizarea numelui de fi�ier �i a extensiei se pot folosi �i caracterele "?" �i "*" denumite specificatori multiplii. Aceste caractere au semnifica�ia: - "?" înlocuieste orice caracter din nume sau extensie, dar numai unul; - "*" înlocuieste unul sau mai multe caractere consecutive din nume sau din extensie. Exemple: -prin PROG?.BAS se face referire la toate fi�ierele care au extensia BAS si numele format din 5 caractere, primele 4 fiind PROG, iar al cincilea poate fi orice caracter; -prin *.EXE se face referire la toate fi�ierele care au extensia EXE �i orice nume. Precizare: Nu se pot folosi ca nume de fi�ier disc, cuvintele CON �i LPT1 sau PRN, prin care se identific� tastatura (consola) ca fi�ier de intrate �i respectiv imprinanta ca fi�ier de iesire. Sfâr�itul fi�ierului CON se specific� prin Ctrl+Z sau ac�ionând tasta fierbinte F6 (în ambele cazuri, pe ecran se afi�eaz� ^Z).

3.Structura de arbore a directoarelor Deoarece pe un disc pot exista foarte multe fi�iere, cu con�inuturi diferite, este necesar� o

grupare sau o clasificare a acestora din punctul de vedere al utilizatorului. Aceast� clasificare se face cu ajutorul unei structuri arborescente, care se poate defini, de exemplu, pe discul din unitatea C, ca în figura:

În aceast� structur� avem: C:\ ��EDITOR ��BAZA � ��STOC � ��PLATI � � SECT1.TXT � � SECT2.TXT � ��INCASARI BENEF1.TXT � BENEF2.TXT � �TP

- directorul r�d�cin� ( \ ); - directoarele: EDITOR, BAZA �i TP situate pe nivelul 1; -directoarele: STOC,PLATI si INCASARI situate pe nivelul 2; -fi�ierele: SECT1.TXT si SECT2.TXT situate în directorul PLATI; - fisierele: BENEF1.TXT si BENEF2.TXT situate în directorul INCASARI.

Identificarea fi�ierului SECT2.TXT se face prin:

a) C:\BAZA\PLATI\SECT2.TXT - dac� suntem pe o alt� unitate de disc; b) BAZA\PLATI\SECT2.TXT - dac� suntem în directorul r�d�cin� din unitatea C; c) PLATI\SECT2.TXT - dac� suntem în directorul BAZA din unitatea C; d) SECT2.TXT - dac� suntem în subdirectorul PLATI din directorul BAZA din unitatea C; e) \BAZA\PLATI\SECT2.TXT - dac� suntem în oricare din directoarele EDITOR, STOC, INCASARI sau GW situate pe discul din unitatea C.

Fi�ierul BENEF2.TXT se identific� prin: C:\BAZA\INCASARI\BENEF2.TXTdac�

13


suntem pe o alt� unitate de disc sau într-un mod cu totul analog modului în care se identific� fi�ierul SECT2.TXT când suntem în unitatea C .

Descrierile: \BAZA\PLATI\ �i \BAZA\INCASARI\ reprezint� c�ile de c�utare. Observa�ie. Pentru a evita calea de c�utare se poate intra într-un subdirector �i aici se poate poate lucra ca �i cum am fi în directorul r�d�cin� al discului.

4.Componentele sistemului de operare MS-DOS

Sistemul de operare MS-DOS este modularizat �i are �ase p�r�i principale: ROM - BIOS , BOOT RECORD, BIO.COM, DOS.COM, COMMAND.COM �i comenzile externe.

1. - programul ROM-BIOS (Basic Input Output System), este un program localizat în memoria ROM a calculatorului �i con�ine informa�ii despre structura hard a acestuia. Pornirea sistemului începe cu execu�ia acestui program care face o testare a func�ion�rii modulelor calculatorului �i ini�ializeaz� unele dintre acestea.Ca ultim� opera�ie ROM-BIOS- ul pred� controlul programului înc�rc�tor de sistem.

2.- programul înc�rc�tor de sistem BOOT RECORD, ocup� sectorul 1 de pe fa�a 0, pista 0 a oric�rui disc, �i rolul lui este de a înc�rca în memoria ROM fi�ierele BIO.COM �i DOS.COM. Aceste fisiere sunt "invizibile" �i nu pot fi citite copiate sau lansate în execu�ie prin comenzile care manevreaz� fi�ierele obi�nuite.

3. - programul BIO.COM este specific unui anumit SO. El semnaleaz� erorile depistate de ROM-BIOS �i coordoneaz� dispozitivele noi: discheta de 8", ploterul, discul de mare capacitate, etc.

4. - programul DOS.COM con�ine comenzile intrne ale sitemului de operare MS-DOS. Acestea r�mân rezidente în memorie pe tot timpul func�ion�rii calculatorului.

5. - programul COMMAND.COM numit �i interpretorul de comenzi. Acest program este c�utat automat dup� pornirea sistemului �i lansat în execu�ie. El caut� pe discul sistem, în directorul r�d�cin� (desemnat prin "\") fi�ierul de comenzi AUTOEXEC.BAT. Dac�-l g�se�te, sunt executate automat comenzile din acest fi�ier, iar în caz cotrar interpretorul de comenzi lanseaz� un dialog cu utilizatorul pentru introducerea datei �i orei curente, dup� care afi�eaz� promptul de sistem format din numele unit��ii de disc implicitite �i caracterul ">" , dac� promptul nu a fost setat altfel, de exemplu, C>. Din acest moment utilizatorul poate introduce comenzile dorite. Men�ion�m c� unitatea implicit� poate fi schimbat� cu o alt� unitate prin simpla introducere a numelui acesteia din urm�, urmat� de caracterul ":" , de exemplu: C:\>E: schimb� unitatea C cu unitatea E.

6.- comenzile externe sunt de fapt programe executabile, care trebuie s� se g�seasc� pe disc în momentul în care se dore�te utilizarea lor. Acestea sunt programe scrise de firme specializate, iar în vederea utiliz�rii lor utilizatorul trebuie s� consulte literatura de specialitate pentru a le putea folosi în cuno�tin�� de cauz�. Precizare:Toate programele men�ionate mai sus, în afar� de primul se vor înc�rca de pe discul sistem. Un disc sistem trebuie s� con�in� în mod obligatoriu fi�ierele BIO.COM, DOS.COM �i COMMAND.COM. Initializarea sistemului se face numai cu un disc sistem �i dup� ini�ializare avem acces la comenzile interne ale SO, con�inute în fi�ierul DOS.COM.

5.Comenzile interne ale sistemului de operare MS-DOS

Comenzile interne sunt memorate în fi�ierele sistemului de operare, fapt pentru care sunt

accesibile odat� cu acesta. Pentru fiecare comand� vom prezenta sintaxa �i efectul comenzii.

5.1. Comand� referitoare la directoare �i fi�iere - comanda DIR Sintaxa:

DIR [u:][cale] [numef[.ext]][/P][/W]

14


Efectul: Afi�eaz� pe ecran denumirile tuturor fi�ierelor ( care nu sunt "ascunse") de pe discul din unitatea u, fi�iere situate în directorul precizat la sfâr�itul traseului indicat prin cale, precum �i denumirile tuturor subdirectoarelor acestuia.Pentru fiecare fi�ier se afi�eaz� pe o linie, numele, extensia, lungimea exprimat în num�r de octe�i, data si ora la care a fost creat, iar pentru subdirectoare în locul lungimii se pune <DIR>. În final se afi�eaz� o statistic� referitoare la num�rul de fi�iere, spa�iul ocupat de acestea exprimat în num�r de octe�i (bai�i) , num�rul de directoare �i dinensiunea spa�iului liber exprimat� tot în num�r de octeti.

Semnificatia parametrilor /P �i /W este urm�toarea: /P -determin� executarea unei pauze ori de câte ori ecranul este plin cu informa�ii �i se

folose�te atunci când num�rul de fi�iere �i directoare este mai mare de 21. În acest caz, dup� afi�area unei pagini se tip�re�te mesajul:

Press any key to continue ... (Ac�iona�i o tast� pentru a continua...) /W -produce o afi�are condensat� a informa�iilor din director, se afi�eaz� numai numele �i

extensia fiec�rui fi�ier separate prin punct, afi�area f�cându-se pe cinci coloane, iar numele directoarelor vor fi încadrate de paranteze drepte.Cele dou� op�iuni se pot utilza separat sau concomitent. Observa�ie.Comanda DIR este prima care se utilizeaz� atunci când într-o unitate de disc se introduce o nou� dischet� sau imediat dup� ce s-a trecut pe o alt� unitate de disc.

5.2. Comenzi referitoare la directoare

a) Crearea unui director - comanda MKDIR Sintaxa:

��

��

MDMKDIR

[u:][cale]numed

Efectul:Creaz� sub-directorul cu numele simbolic numed pe discul din unitatea u, la sfâr�itul traseului indicat prin cale. Dac� pe disc exist� deja un sub-director cu acest nume în pozi�ia indicat� prin cale, se tip�re�te mesajul de eroare: Directory already exists

b) �tergerea unui director - comanda RMDIR Sintaxa:

RMDIRRD

��

��

[u:][cale]numed

Efectul: �terge sub-directorul cu numele simbolic numed situat pe discul din unitatea u, sub-director aflat la sfâr�itul traseului indicat prin cale. Aten�ie! �tergerea unui sub-director se poate face numai în cazul în care acesta este vid, adic� numai atunci când nu con�ine alte sudirectoare sau fi�iere. Tentativa de �tergere a unui sub-director care nu este vid, este semnalat� prin urm�torul mesaj de eroare:

Invalid path, not directory, or directory not empty c) Schimbarea unui director - comanda CHDIR

Sintaxa: CHDIR

CD��

��

[u:][cale]numed

Efectul: Schimb� sub-directorul curent cu cel aflat pe discul din unitatea u la sfâr�itul traseului indicat prin cale �i care are numele simbolic numed . Dac� pe disc nu exist� sub-directorul invocat, se tip�re�te mesajul de eroare:

Invalid directory Observa�ii:

15


1°. - prin comanda CD.. se revine dintr-un sub-director în directorul precedent; 2°. - prin comanda CD\ se revine din orice sub-director în directorul r�d�cin�. 5.3. Comenzi referitoare la fisiere

a) Copierea unui fi�ier - comanda COPY

Sintaxa: COPY [u1:][cale1]f1[.ext1] [u2:][cale2][f2.[ext2]]

Efectul: Copiaz� fi�ierul desemnat prin f1[.ext1], aflat pe discul din unitatea u1 în sub-directorul indicat la sfâr�itul traseului specificat prin cale1 �i îl depune în fi�ierul f2[.ext2], care se creeaz� pe discul din unitatea u2 în sub-directorul specificat la sfâr�itul traseului cale2. Observa�ii.

1°.Prin comanda COPY se pot concatena dou� sau mai multe fi�iere de acela�i tip în vederea ob�inerii unui singur fi�ier. De exemplu, prin:

C:\>COPY P1.PAS+P2.PAS+P3.PAS PROG.PAS - se concateneaz� fi�ierele P1.PAS, P2.PAS �i P3.PAS �i se ob�ine un nou fi�ier, cu numele PROG.PAS care va con�ine informa�iile din cele trei fi�iere în ordinea specificat� prin comanda COPY. Fi�ierele P1.PAS, P2.PAS �i P3.PAS nu se distrug.

2°.Dac� nu se specific� argumentul f2[.ext2] fi�ierul din unitatea u2 situat în directorul de la

sfâr�itul traseului indicat prin cale2 va avea acela�i nume cu cel din unitatea u1, iar în cazul concaten�rii mai multor fi�iere numele fi�ierului din u2 va coincide cu numele primului fi�ier specificat în COPY.

3°. Dac� folosesc specificatorii multipli "*" si "?", printr-o singur� comand� COPY, se

pot copia mai multe fi�iere dintr-un director în altul. De exemplu, prin comanda: A:\>COPY *.* C:\SAH\MAT - se copiaz� toate fi�ierele din directorul r�d�cin� de pe

discul din unitatea A, în subdirectorul MAT din directorul SAH de pe discul din unitatea C, iar prin comanda:

C:\> COPY SAH\MAT\?????.EXE \SAH - se copiaz� toate fi�ierele al c�ror nume este format din maxim cinci caractere �i au extensia EXE, din subdirectorul MAT în directorul SAH.

4°.Cu ajutorul comenzii COPY se poate lista con�inutul unui fi�ier pe hârtia de la

imprimant�, dac� imprimanta este cuplat� la calculator �i este opera�ional�. În acest caz sintaxa comenzii este urm�toarea:

COPY [u:][cale]numef[.ext] LPT1

Exemplu: A:\>COPY C:\SAH\MAT\PROG1.BAS LPT1

5°. Cu ajutorul comenzii COPY se poate creea un fi�ier pe disc, introducând înregistr�rile de la tastatur� (fi�ierul CON), caz în care sintaxa comenzii este urm�toarea:

COPY CON [u:][cale]numef[.ext]

Exemplu: A:\>COPY CON C:\SAH\MAT\MINIM4.BAS

b) �tergerea unui fi�ier - comanda DEL Sintaxa:

DEL [u:][cale][numef[.ext]] Efectul: �terge fi�ierul precizat prin numele simbolic numef[.ext] aflat pe discul din unitatea u, în sub-directorul de la sfâr�itul traseului specificat prin cale . Exemple:

A>DEL B:\SAH\FIS1.DAT - �terge fi�ierul FIS1.DAT din directorul SAH de pe discul

16


din unitatea B. c:\>del fis?.dat - �terge toate fi�ierele aflate pe discul din unitatea c în directorul r�d�cin�,

care au extensia dat �i numele format din 4 caractere:(fis+orice caracter). A>del b:\sah\*.* - �terge toate fisierele aflate în directorul SAH de pe discul din unitatea

B. În prealabil se tip�re�te mesajul interogativ: All files in directory will be deleted ! Are you sure (Y/N)?

�i atunci când exist� dubii în ceea ce prive�te stergerea tuturor fi�ierelor, se r�spunde cu N. A:\> DEL SAH - �terge toate fi�ierele din directorul SAH, dac� la mesajul interogativ afi�at

dup� introducerea comenzii se r�spunde cu Y (Yes). Observa�ie.

�tergerea unui fi�ier sau a unui grup de fi�iere se poate face �i cu comanda ERASE, care are aceea�i sintax� �i acela�i efect ca �i comanda DEL.

c) Tip�rirea con�inutului unui fi�ier pe ecran - comanda TYPE Sintaxa:

TYPE [u:][cale]numef[.ext] Efectul: Tip�re�te pe ecran con�inutul fi�ierului numef[.ext] aflat pe discul din unitatea u, în sub-directorul specificat la sfâr�itul traseului indicat prin cale. În cazul în care se dore�te �i listarea la imprimant� a fi�ierului care se tip�re�te pe ecran, se ac�ioneaz� în prealabil combina�ia de taste Ctrl+P �i se verific� dac� imprimanta este opera�ional�.

d) Schimbarea numelui unui f�ier - comanda REN[AME] Sintaxa:

REN[AME] [u:][cale]nume1[.ext1] nume2[.ext2] Efectul: Schimb� numele fi�ierului nume1[.ext1] de pe discul din unitatea u situat în sub-directorul indicat la sfâr�itul traseului indicat prin cale în nume2[.ex2]. Con�inutul fi�ierului nume1[.ext1] nu se pierde ci se va reg�si în fi�ierul nume2[.ext2].

5.4. Comenzi refritoare la ecran, dat� �i timp

a) �tergerea ecranului - comanda CLS Sintaxa:

CLS Efectul:�terge ecranul �i mut cursorul luminos în col�ul din stânga-sus, unde apare �i promptul de sistem.

b) Modificarea promptului de sistem - comanda PROMPT Sintaxa:

PROMPT [text] Efectul: Se folose�te pentru a defini un nou prompt de sistem. Dac� nu se specific� argumentul text, sistemul de operare repozi�ioneaz� promptul normal, format din numele unit��ii �i caracterul “>”. Not�: În text pot fi folosite �i meta-�iruri de forma: $c , unde c poate fi: t-timpul curent n-discul curent

Exemple: A:>PROMPT VICTORIE VICTORIEprompt $n$l$q A<=PROMPT $P$G A:\BASICDIR> -dac� directorul în care ne afl�m este BASICDIR

d-data curenta g-caracterul > p-directorul curent l-caracterul < v-versiunea sistemului q-caracterul =

17


c) Afi�area datei curente - comanda DATE Sintaxa:

DATE [ll-zz-aa] Efectul: Introdus� f�r� parametru afi�eaz� data curent� existent� în sistem �i solicit� eventual modificarea ei, în urma dialogului lansat de sistem cu utilizatorul, iar dac� este urmat� de parametrul: ll-zz-aa (luna-ziua-anul) modific� data curent� din sistem, conform noilor specifica�ii. Dac� nu se dore�te modificarea datei afi�ate, se ac�ioneaz� tasta <ENTER>.

d) Afi�area timpului curent - comanda TIME Sintaxa:

TIME [hh:mm[:ss[.xx]]] Efectul: Introducerea comenzii f�r� parametru permite vizualizarea timpului curent existent în sistem �i eventual modificarea lui , în urma dialogului lansat de sistem cu utilizatorul, iar dac� este urmat� de parametrul hh:mm:ss.cc (ora:minutul:secunda.sutimea de secund�) modific� timpul curent conform noilor specifica�ii. În cazul în care nu se dore�te modificarea timpului afi�at se ac�ioneaz� tasta <ENTER>.

5.5. Alte comenzi

a) Validarea întreruperii programelor - comanda BREAK

Sintaxa: BREAK [ON / OFF]

Efectul: Valideaz� / invalideaz� întreruperea programelor, care nu lucreaz� cu dispozitive standard de intrare/ie�ire, la ac�ionarea tastelor Ctrl+C sau Ctrl+Break. Implicit se consider� BREAK OFF.

b) Afi�area versiunii sistemului de operare - comanda VER Sintaxa:

VER Efectul: Afi�eaz� versiunea curent� a sistemului de operare MS-DOS. Exist� mai multe versiuni ale sistemului de operare MS-DOS. Incepând de la versiunile V2.00 si V2.10 s-au definitivat structura �i conceptele de baz� ale MS-DOS �i toate versiunile ulterioare respect� aceste concepte, aducând doar îmbun�t��iri unor comenzi existente sau introducând comenzi noi. Cea mai utilizat� versiune în momentul actual este versiunea 6.20.

c) Afi�area etichetei de volum - comanda VOL Sintaxa:

VOL [u:] Efectul:Aceast� comand� afi�eaz� eticheta volumului din unitatea u. Dac� nu s-a specificat unitatea, se presupune unitatea implicit�, iar dac� nu este inregistrat� eticheta de volum, cu comanda extern� LABEL, se tip�re�te mesajul:

Volume in drive u has no label .

18


6. Problem� rezolvat�

1.S� se creeze pe discul din unitatea E, în directorul r�d�cin�, urm�toarea structur� de directoare

Rezolvare: a) E:\> MD SD1 b) E:\> MD SD1

E:\> MD SD2 E:\> MD SD2 E:\> MD SD3 E:\> CD SD2 E:\> MD SD2\SD21 E:\SD2> MD SD21 E:\> MD SD2\SD22 E:\SD2> MD SD22 E:\> MD SD3\SD31 E:\SD2> CD.. E:\> MD SD3 E:\> CD SD3 E:\SD3> MD SD31

E:\SD3> CD\

E:\ R�d�cin� � ��SD1 � ��SD2 � ��SD21 � � � ��SD22 � ��SD3 ��SD31

2. S� se creeze prin copiere de la tastatur� în subdirectorul SD21 fi�ierul FIS1.PAS , iar în subdirectorul SD22 fi�ierul FIS2.PAS, care s� con�in� urm�toarele linii (liniile con�in secven�e dintr-un program scris în TURBO PASCAL): FIS1.PAS

FIS2.PAS

3. S� se concateneze cele dou� fi�iere, cu ajutorul comenzii de copiere �i s� se creeze fi�ierul FIS12.PAS în SD1. Tot cu ajutorul comenzii de copiere s� se realizeze urm�toarele copieri: - FIS1.PAS din SD21 în SD31 ; - FIS2.PAS din SD22 în r�d�cin�; - la sfâr�itul lui FIS12.PAS s� se adauge urm�toarele linii:

(*)

Observa�ie.

Rezolvare: E:\> COPY CON SD2\SD21\FIS1.PAS - se introduce con�inutul lui FIS1.PAS - se ac�ioneaz� simultan Ctrl+Z sau F6 E:\> COPY CON SD2\SD22\FIS2.PAS - se introduce con�inutul lui FIS2.PAS - se ac�ioneaz� simultan Ctrl+Z sau F6 E:\>

PROGRAM minim; {Aflarea minimului din 3 numere reale} VAR a,b,c,m:REAL;

BEGIN WRITE (‘a=’); READLN(a); WRITE (‘b=’); READLN(b); WRITE (‘c=’); READLN(c);

IF a<b THEN m:=a ELSE m:=b; IF m>c THEN m:=c; WRITELN(‘Minimul este m=’,m:8:2); END.

Rezolvare: E:\> COPY SD2\SD21\FIS1.PAS+SD2\SD22\FIS2.PAS SD1\FIS12.PAS E:\.> COPY SD2\SD21\FIS1.PAS SD3\SD31 E:\> COPY SD2\SD22\*.* E:\>COPY SD1\FIS12.PAS+CON SD1 SD1\FIS12.PAS CON - se introduc liniile marcate cu (*) - se ac�ioneaz� simultan Ctrl+Z sau F6

Pentru a vizualiza structura arbores-cent� de directoare �i fi�iere se poate folsi comanda extern� TREE/F , iar pentru a vizualiza numai structura de directoa-

19


re se folose�te TREE 4.S� se afi�eze pe ecran denumirile fi�ierelor �i directoarelor din fiecare director. Rezolvare E:\> DIR - se afi�eaz� denumirile fi�ierelor �i directoarelor din directorul r�d�cin� E:\> DIR SD1 - se afi�eaz� denumirile fi�ierelor �i directoarelor din directorul SD1 :\> DIR SD2 - se afi�eaz� denumirile fi�ierelor �i directoarelor din directorul SD2 E:\> DIR SD2\SD21 - se afi�eaz� denumirile fi�ierelor �i directoarelor din directorul SD21 E:\> DIR SD2\SD22 - se afi�eaz� denumirile fi�ierelor �i directoarelor din directorul SD22 E:\> DIR SD3 - se afi�eaz� denumirile fi�ierelor �i directoarelor din directorul SD3 E:\> DIR SD3\SD31 - se afi�eaz� denumirile fi�ierelor �i directoarelor din directorul SD31 5. S� se tip�reasc� pe ecran con�inutul fi�ierelor din structur�, în dou� moduri: a) - indicând din r�d�cin� calea spre fi�ier; b) - dup� ce în prealabil s-a efectuat plasarea în director lâng� fi�ier. Rezolvare:

a) E:\> TYPE FIS2.PAS E:\> TYPE SD1\FIS12.PAS E:\> TYPE SD2\SD21\FIS1.PAS E:\> TYPE SD2\SD22\FIS2.PAS E:\> TYPE SD3\SD31\FIS1.PAS

b) E:\> TYPE FIS2.PAS E:\> CD SD1 E:\SD1> TYPE FIS12.PAS E:\> CD \SD2\SD21 - trecerea se face prin r�d�cin� E:\SD2\SD21> TYPE FIS1.PAS E:\SD2\SD21> CD .. - se revine în SD2 E:\SD2> CD SD22 E:\SD2\SD22> TYPE FIS2.PAS E:\SD2\SD2> CD \SD3\SD31 E:\SD3\SD31> TYPE FIS1.PAS E:\SD3\SD31> CD\

6. S� se schimbe denumirea fi�ierului FIS12.PAS în MINIM.PAS �i apoi s� se tip�reasc� pe ecran �i s� se listeze la imprimant� con�inutul acestui fi�ier. Rezolvare:

sau: E:\> CD SD1 E:\SD1> RENAME FIS12.PAS MINIM.PAS E:\SD1> TYPE MINIM.PAS E:\SD1> COPY MINIM.PAS LPT1 E:\SD1> CD..

Obs. Nu se face listarea dac� nu exist� o imprimant� conectat� la calculator.

E:\> REN SD1\FIS12.PAS MINIM.PAS E:\> TYPE SD1\MINIM.PAS E:\> COPY SD1\MINIM.PAS LPT1

7. S� se �tearg� întreaga structur� de fi�iere �i directoare creat� anterior. Rezolvare: Fi�ierele se sterg cu DEL sau ERASE, iar directoarele cu RD numai dac� sunt vide. E:\> DEL *.* E:\> RD SD1 E:\> DEL SD1\*.* E:\> RD SD2\SD21 E:\> ERASE SD2\SD21\*.* E:\> RD SD2\SD22 E:\> ERASE SD2\SD22\*.* E:\> RD SD2 E:\> DEL SD3\SD31\*.* E:\> RD SD3\SD31 E:\> RD SD3 8.S� se �tearg� ecranul �i apoi s� se vizualizeze data �i timpul curent f�r� a le modifica: Rezolvare: E:\> CLS E:\> DATE - afi�eaz� data curent�, iar pentru a nu o modifica se ac�ioneaz� ENTER E:\> TIME - afi�eaz� timpul curent, iar pentru a nu-l modifica se ac�ioneaz� ENTER

20


10. S� se vizualizeze versiunea sistemului de operare existent, eticheta de volum a discului din unitatea C �i apoi s� se revin� în WINDOWS.

9. S� se seteze promptul sistemului de operare în diferite moduri. Rezolvare: E:\> PROMPT testare testarePROMPT $D$G xxx ll-zz-aaaa>PROMPT $T$G hh:mm:ss.cc>PROMPT $P$G E:\>

Rezolvare: E:\> VER E:\> VOL C: E:\> WIN sau EXIT

7. Probleme propuse

Problema 1. 1. S� se creeze pe discul din unitatea E, urm�roarea structur� de directoare:

2. S� se creeze prin copiere de la tastatur�, fi�ierele: IARNA în directorul ALFA1 PRIMAVAR în directorul ALFA2 VARA în directorul BETA1 TOAMNA în directorul BETA2 Fiecare fi�ier va con�ine câte o strof� dintr-o

poezie specific� anotimpului respectiv (denumirile a cinci discipline sportive specifice anotimpului).

E:\ � ALFA �� ALFA1 � �� ALFA2 � �� BETA �� BETA1 � �� BETA2 � � GAMA �� GAMA1 �� GAMA2

3. S� se concateneze fi�ierele IARNA �i PRIMAVAR �i s� se creeze fi�ierul cu numele IARNA-P în directorul GAMA1, iar apoi s� se concateneze fi�ierele VARA �i TOAMNA �i s� se creeze fi�ierul VARA-T în GAMA2.

4. S� se tip�reasc� pe ecran con�inutul celor �ase fi�iere în dou� moduri: a) - indicând din r�d�cin� calea c�tre fi�ier; b) - dup� ce în prealabil s-a f�cut plasarea în director lâng� fi�ier. 5. S� se concateneze fi�ierele IARNA-P �i VARA-T �i s� se cereeze fi�ierul POEZII în

directorul ALFA (SPORTURI în directorul ALFA). 6. S� se tip�reasc� pe ecran con�inutul fi�ierului POEZII (SPORTURI) dup� ce în prealabil

I s-a schimbat numele în POEZII.TXT (SPORTURI.TXT). 7. S� se copieze toate fi�ierele în directorul r�d�cin�. 8. S� se �tearg� întreaga structur� definit� anterior pe discul din unitatea E.

Problema 2. Pe discul din unitatea G, exist� urm�toarea structur� arborescent� de directoare �i fi�iere: \ ALFA �� ALFA1 � �� F1A.TXT � � ALFA2 � �� F2A.TXT � GAMA �� GAMA2 �� F2G.TXT

Se cere: - s� se creeze directorul GAMA1 în directorul GAMA; - s� se tip�resc� pe ecran con�inutul celor trei fi�iere; - s� se concateneze câte dou�, în toate modurile posibile cele trei fi�iere, iar fi�ierele rezultate s� se depun� în GAMA1; - s� se vizualizeze con�inutul ultimului fi�ier creat în GAMA1, dup� ce în prealabil s-a efectuat plasarea în director lâng� fi�ier; - s� se �tearg� directoarele ALFA �i GAMA de pe discul din unitatea G.

21


Precizare. Dac� de exemplu, se concateneaz� fi�ierele F2A.TXT �i F2G.TXT fi�ierul rezultat s� aib� numele F2AF2G.TXT.

22


SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS 1. Introducere Dup� cum s-a precizat în capitolul precedent, pentru a putea lucra cu fi�iere �i directoare, în sistemul de operare MS-DOS exist� un set de comenzi cu un format bine stabilit. Plecând de la ideea c� folosirea acestor comenzi este destul de greoaie, s-a încercat, dea lungul timpului, s� se ajung� la o interfa�� om-calculator cât mai “prietenoas�”. S-au creat astfel programe utilitare (Norton Commander, Xtree-Gold, Dos-Navigator) prin care comenzile DOS au fost înlocuite cu ap�sarea uneia sau mai multor taste sau combinatii de taste. Acest proces evolutiv nu s-a oprit nici azi, ajungându-se acum ca, prin pachete de programe de tip Windows, toate opera�iile referitoare la fi�iere �i directoare s� se fac� prin simpla selec�ie, cu ajutorul mouse-ului, a acestor fi�iere sau directoare �i “ap�sarea”, tot cu ajutorul mouse-ului a unor butoane de pe ecran, butoane pe care apar desenate pictograme sugestive �i care sunt, de obicei, înso�ite de mesaje explicative. Primele versiuni ale sistemelor de operare de tip Windows au fost Windows 3.x, pe 16 bi�i, utilizate pentru lucru în re�ele de calculatoare �i se lansau din MS-DOS.

Versiunile urm�toare: Windows 95, 98, 2000, Me �i XP sunt sisteme de operare în sine, pe 32 de bi�i, �i se lanseaz� automat odat� cu pornirea calculatorului. Aceste versiuni au ata�ate o mul�ime de aplica�ii pentru text, grafic�, scanare, multimedia, navigare pe internet sau programme utilitare. Totodat� Windows-ul dispune �i de alte facilit��i cum ar fi, de exemplu, acest Plug and Play (cupleaz� �i merge), care ne permite o instalare �i o configurare aproape automat� a dispozitivelor hardware (CD-ROM-uri, pl�ci de sunet, modemuri, etc.) cu care este echipat calculatorul. Sistemele de operare Windows 98, 2000, Me �i XP includ �i suporturi pentru re�ea care dispun de o interfa�� tipizat�, care faciliteaz� accesul rapid la resursele re�elei. Windows-ul cunoa�te fiecare component� hardware �i software a calculatorului �i le face pe toate acestea s� lucreze eficient împreun�, f�r� a se obstruc�iona reciproc. Spre deosebire de sistemul de operare MS-DOS �i Windows 3.x, începând cu Windows 95 no�iunea de director (directory) este înlocuit� cu no�iunea de pliant (folder), pliant care, ca �i directorul, con�ine mai multe fi�iere (files), iar fiecare pliant �i fiecare fi�ier este înso�it de o mic� pictogram� numit� icon. Activitatea în Windows se desf��oar� în ecranul de lucru (desktop), ecran în care, pentru fiecare mediu de lucru, se deschide o fereastr� (window) specific�, fereastr� care este dotat�, în partea de sus, cu o bar� de titlu; sub bara de titlu este bara de meniu cu mai multe op�iuni specifice mediului de lucru respectiv; imediat sub meniu este o bar� de butoane �i, în partea de jos a ferestrei, o bar� de stare (bara de opera�ii). Bara de butoane (“Toolbar”) �i bara de stare (“Status Bar”) au o afi�are op�ional� în fereastr�, afi�are controlat� prin set�rile f�cute din meniu. 2. Ecranul de lucru (desktop) Interfa�a Windows-ului cu utilizatorul este o inerfa�� de tip graphic. Pentru a face o apropiere de lumea real�, programatorii de la Microsoft Corporation, care au creat Windows-ul, au imaginat suprafa�a ecranului ca �i cum ar fi suprafa�a de lucru a unui birou (desk – birou), unde de obicei ne punem documentele (dosare) �i ustensilele de zi cu zi (blocnotes, creioane, radiere, coli albe, telefon, fax, etc). Deci, Desktop-ul este ecanul de lucru, care are aceea�i func�ie cu suprafa�a unui birou plin cu dosare, acte �i documente. Pe ecran apar ferestre,

22


pictograme �i casete de dialog. În partea de jos, este afi�at� bara de opera�ii cu butonul Start. În partea stâng� a acestui ecran, de obicei, exist� o list� de pictograme (“icon”-uri), care fac parte din elementele grafice constructive ale sistemului de operare Windows �i arat� ca ni�te mici imagini.

Prin intermediul acestor pictograme sunt identificate toate componentele software

(programme, fi�iere, pliante) precum �i dispozitivele hardware din care este alc�tuit calculatorul (hard discuri, floppy Disck, CD-ROM, tastatur�, mouse, imprimante, scanere). Sub fiecare pictogam� este scris� denumurea aplica�iei pe care o con�ine. Astfel: � aplica�ia My Computer (calculatorul meu) poate fi selectat� cu ajutorul mouse-ului care

trebuie deplasat astfel încât cursorul s� ajung� deasupra pictogramei, moment în care se apas� o singur� dat� butonul stânga (clic). Ap�sând de dou� ori acela�i buton într-o succesiune rapid� se deschide fereastra My Computer, adic� aplica�ia este lansat� în execu�ie (la fel se lanseaz� în execu�ie orice alt� aplica�ie). Aplica�ia My Computer este locul de unde avem acces la toate resursele calculatorului. Unit��ile de hard discuri, floppy discuri �i CD-ROM-uri î�i au aici pictogramele. Dac� d�m dublu-clic pe pictograma unei astfel de unit��i, într-o ferestr� se vor afi�a denumirile pliantelor �i fi�ierelor de pe acea unitate. În col�ul din dreapta-sus al ferestrei (bara de titlu) este prezent butonul , iar dac� execut�m clic stânga pe acest buton, fereastra se închide. Dac� nu am închis fereastra �i execut�m dublu-clic stânga pe un pliant, se deschide o nou� fereastr� în care în care sunt afi�ate, precedate de pictograme specifice, denumirile fi�ierelor �i pliantelor din pliantul respectiv, iar la sfâr�it o statistic�. Închiderea ferestrei se face cu clic stânga pe butonul din bara de titlu . Alte resurse ale calculatorului se g�sesc în dosarul Control Panel (modem, monitor, mouse, tastatur�, programme pentru instalarea componentelor hardware �i software), iar în dosarul printers sunt trecute tipurile de imprimante instalate.

� aplica�ia Network Neighborhood (vecin�t��ile în re�ea) poate fi utilizat� doar în situa�ia în

care calculatorul este configurat astfel încât s� poat� utiliza un serviciu de gestiune a fi�ierelor în re�ea (deci în situa�ia în care acest calculator este cuplat la re�ea). La deschiderea acestei ferestre se afi�eaz� care sunt calculatoarele ce figureaz� în acela�i grup de lucru cu calculatorul de pe care s-a deschis aceast� fereast�.

23


� aplica�ia Internet Explorer se folose�te pentru cuplarea calculatorului la re�eaua interna�ional� de calculatoare Internet.

� aplica�ia The Microsoft Network (re�eaua Microsoft) este un “service soft” (un pachet de

programe “service”) cu ajutorul c�ruia se pot schimba mesaje cu alte calculatoare cuplate într-o astfel de re�ea, se pot citi �tiri, nout��i, informa�ii tehnice �i chiar informa�ii meteo aflate în bazele de date din calculatoarele aflate în re�eaua respectiv� sau se poate face cuplarea la o re�ea local� sau la re�eaua “Internet”.

� aplica�ia Recicle Bin (cutia de reciclare) este o fereastr� la apelul c�reia se afi�eaz� un tabel

cu toate entit��ile din locul temporar de depunere a entit��ilor care au fost �terse (fi�iere sau pliante). Se poate folosi acest tabel pentru a recupera fi�iere sau pliante care au fost �terse din gre�al�. Acest lucru este posibil datorit� faptului c�, prin �tergerea unor entit��i (fi�iere, pliante, scurt�turi) acestea nu sunt �terse fizic, ci doar mutate în acest pliant (director). Pentru a �terge definitiv o astfel de entitate, trebuie s� se goleasc� acest “Recicle Bin” (un fel de co� de gunoi). Aceasta se poate face prin pozi�ionarea cursorului mouse-ului pe pictograma respectiv� �i ap�sarea butonului din dreapta al acestuia, dup� care, din submeniul afi�at, se selecteaz� op�iunea Empty Recycle Bin (golirea cutiei de reciclare);

Observa�ie: Pentru a nu se �ine ocupat inutil spa�iul de pe disc, trebuie golit periodic acest pliant a c�rui pictogram� seam�n� cu un co� de gunoi. � aplica�ia My Briefcase (servieta mea) este folosit� pentru a face o actualizare a documentelor

în situa�ia în care utilizatorul lucreaz� atât pe calculatorul de pe birou cât �i pe un calculator portativ (Laptop);

� Shortcut-urile (scurt�turile) ofer� posibilitatea unui acces rapid la un anumit program sau

pachet de programe din Windows sau din sistemul de operare MS-DOS, la un document, la o imprimant�, la un disc sau chiar la alt calculator din re�ea;

� butonul Start este butonul prin intermediul c�ruia se pot face o mul�ime de opera�ii �i anume: � lansarea în execu�ie a unor programe utilitare sau programe utilizator; � deschiderea unui document în vederea ad�ug�rii, �tergerii, modific�rii unor informa�ii sau

în vederea citirii, respeciv tip�rii lui; � schimbarea unor caracterirtici (set�ri) ale sistemului de operare Windows ; � ob�inerea asisten�ei din partea sistemului de operare (ie�irea în prompterul sistemului de

operare MS-DOS); � multe alte opera�iuni.

3. Lansarea Windows-ului

La pornirea calculatorului, sistemul de operare Windows începe s� fie înc�rcat automat, iar singura opera�ie care trebuie efectuat� este introducerea parolei utilizatorului, în caseta Password atunci când calculatorul este cuplat la o re�ea local� de calculatoare. În cazul în care calculatorul nu este cuplat la re�ea, prima dat� când se cere o parol� se poate ac�iona tasta <Enter>, pentru a nu avea parol�.

Atunci când pe calculator este instalat Windows XP, dac� pe calculator sunt mai multe conturi utilizator sau dac� acesta este cuplat la o re�ea, dup� pornirea calcultorului trebuie introdus un nume de utilizator �i o parol�. Aceste informa�ii vor fi transmise Windows-ului în timpul configur�rii, dup� procedura de instalare �i sistemul de operare va �ti cine este utilizatorul �i ce poate face pe acel calculator.

24


4. Ie�irea din Windows

Nu se opri�te niciodat� calculatorul imediat dup� ce s-a terminat lucrul. Prima dat� se închide sesiunea de lucru Windows (dup� ce s-au închis toate ferestrele în care s-a lucrat).

� Pentru Windows 98, se execut� mai întâi clic stânga pe butonul Start, dup� care se selecteaz� op�iunea Shut down (în caseta de dialog, în care este aceast� op�iune, mai sunt �i op�iunile: Stand by – reduce consumul de energie, Restart – care îl restarteaz� �i Restart in MS-DOS mode – care comut� în sistemul de operare MS-DOS).

� Pentru Windows XP, dup� ce se d� clic stânga pe Start se allege op�iunea Turn off computer…, iar din caseta de dialog se selecteaz� op�iunea Turn off.

5. Lansarea în execu�ie a unei aplica�ii Windows �i închiderea ei

Pentru a lansa în execu�ie o aplica�ie Windows se parcurg urm�toarele etape: � se execut� clic stânga pe butonul Start �i din (sub)meniul afi�at se alege op�iunea

Programs (programe); � din submeniul acestei op�iuni, se selecteaz� grupul de programe ce con�ine programul

care se dore�te a fi lansat în execu�ie sau chiar programul respectiv (dac� acesta nu face parte dintr-un grup);

� în cazul unui grup de programe, numele grupului este înso�it de semnul �(vârf de s�geat�), se trece cursorul mouse-ului în submeniul afi�at la pozi�ionarea acestui cursor �i se execut clic stânga pe programul care se dore�te s� fie lansat în executie. Acesta se va lansa în execu�ie, deschizându-�i propria-i fereastr� în zona de lucru Windows;

Pentru a închide o aplica�ie Windows, se apeleaz� op�iunea Exit sau Close a meniului File sau se execu�� clic stânga pe butonul , situat în col�ul din dreapta sus.

Observa�ie. Înainte de închiderea unei aplica�ii trebuie salvat pe disc tot ceea ce s-a lucrat. 6. Lansarea în execu�ie a unei aplica�ii DOS, f�r� a p�r�si temporar Windows-ul Pentru a lansa în executie o aplica�ie DOS, f�r� a p�r�si temporar Windows-ul, se parcurg urm�toarele etape:

� se execut� clic stânga pe butonul Start �i din submeniul afi�at se alege op�iunea Programs (programe);

� din submeniul acestei op�iuni, se selecteaz� op�iunea MS-DOS Prompt, selec�ie în urma c�reia va apare pe ecranul de lucru fereastra MS-DOS prompt;

� în dreptul promptului DOS din aceast� fereastr�, se poate introduce orice comand� MS-DOS �i se poate lansa în execu�ie orice program care ruleaz� sub MS-DOS.

� pentru a reveni din MS-DOS în Windows la prompterul din DOS, se introduce

comanda Exit, dup� care se ac�ioneaz� tasta <Enter>.

7. C�utarea pe disc a unui pliant (fi�ier)

Pentru a g�si pe disc un pliant sau un fi�ier se parcurg urm�torii pa�i: P1. Se execut� clic stânga pe butonul Start. P2. Din meniul Search se selecteaz� For Files or Folders…

25


P3. Din panoul din stânga se alege tipul obiectului c�utat, iar apoi trebuie s� se r�spund� la întreb�rile suplimentare, care se schimb� în func�ie de obiectul ales. De regul� se solicit� numele obiectului. P4. Se introduce numele obiectului c�utat (fi�ier,pliant). Folosind specificatorii multipli * �i ? pentru a indica numele pot fi c�utate mai multe pliante (fi�iere) simultan. Dac� nu se �tie numele unui fi�ier, dar se cunoa�te o fraz� din acesta, ea poate fi introdus� ca �i criteriu de c�utare. P5. Se selecteaz� cu clic stânga butonul Search �i se a�teapt� apari�ia rezultatelor c�ut�rii în panoul din dreapta. Dac� sunt mai multe entit��i cu acela�i nume se precizeaz� sub fiecare numele pliantului în care se afl�. (Dac� dore�te întreruperea c�ut�rii se selecteaz� cu cu clic stânga butonul Stop). P6. Cu dublu-clic stânga se lanseaz�, de exemplu, în execu�ie aplica�ia selectat�. Mai precis, dac� este vorba de un pliant acesta se deschide, iar în panoul din dreapta se afi�eaz� denumirile pliantelor �i fi�ierelor din acesta. Cu dublu-clic stânga se poate deschide unul din pliantele afi�ate sau un fi�ier. În cazul fi�ierelor se deschide automat �i aplica�ia cu care a fost creat. De fapt, sistemul de operare Windows deschide un fi�ier, utilizând extensia acestuia

pentru a decide ce program va lansa în execu�ie. De exemplu: � dac� fi�ierul are extensia doc se lanseaz� în execu�ie aplica�ia Microsoft Word cu care a fost

creat; � dac� fi�ierul are extensia xls se lanseaz� în execu�ie aplica�ia Microsoft Excel cu care a fost

creat; � dac� fi�ierul are extensia pas se lanseaz� în execu�ie aplica�ia Borland Pascal cu care a fost

creat; � dac� fi�ierul are extensia COM sau EXE se lanseaz� în execu�ie aplica�ia pe care o con�ine.

8. Crearea unei scurt�turi Scurt�tura este un mic simbol grafic, plasat pe desktop, care selectat cu dublu-clic

stânga permite accesarea rapid� a unei aplica�ii (deschiderea unui pliant, deschiderea unui fi�ier �i implicit lansarea în execu�ie a aplica�iei cu care a fost creat, înc�rcarea �i lansarea în execu�ie a unui program executabil). Scurt�tura unei entit��i este diferit� de entitatea în sine, ea putând fi creat�, redenumit� sau �tears� f�r� a afecta acel obiect (program, fi�ier sau pliant).

Pentru a crea o scurt�tur� spre o aplica�ie DOS sau Windows direct din ecranul de lucru (desktop) se parcurg urm�torii pa�i:

P1. Se pozi�ioneaz� cursorul mouse-ului într-o zon� liber� de pe ecran �i se execut� clic dreapta. P2. Din meniul afi�at se selecteaz� op�iunea New cu clic stânga, iar din submeniul acesteia op�iunea Shortcut (scurt�tur�). P3. În fereastra Create Shortcut se execut� clic stânga pe butonul Browse... (r�sfoire). Procedând astfel, se deschide o nou� fereastr� în care sunt vizibile pictogramele �i denumirile aplica�iilor de pe desktop. Aplica�iile ale c�ror pictograme sunt precedate de butonul con�in alte aplica�ii care pot fi vizualizate cu clic stânga pe acest buton. P4. Se execut� clic stânga pe butonul corespunz�tor aplica�iei My Computer �i apoi clic stânga pe butonul corespunz�tor unit��ii de disc în care se afl� aplica�ia. P5. Se caut�, în structura arborescent� de pliante �i fi�iere, aplica�ia dorit� �i se execut� dublu-clic stânga pe numele acesteia, iar apoi se ac�ioneaz� butonul Ok, moment în care adresa aplica�iei se înscrie în fereastra Create Shortcut sub forma: [u:][cale]nume-aplica�ie.

26


P6. Se ac�ioneaz� butonul Next, iar în noua fereastr� apare informa�ia nume-aplica�ie, informa�ie care poate fi înlocuit� cu un nume sugestiv pentru scurt�tura respectiv�. P7. Se execut� clic stânga pe butonul Finish. Pe ecranul de lucru se deseneaz� pictograma aplica�iei �i dedesubt se tip�re�te numele scurt�turii.

Observa�ii.

1. Pentru a muta pictograma scurt�turii, împreun� cu numele acesteia, într-un alt loc de pe ecran pozi�ion�m cursoul mouse-ului pe pictogram�, �inem ap�sat butonul din stânga �i mi�c�m mouse-ul pân� când ajungem în pozi�ia dorit�, dup� care eliber�m mouse-ul.

2. Pentru a �terge o scurt�tur� se execut� clic dreapta pe pictograma ei, iar din meniul afi�at se selecteaz� op�iunea Delete.

9.Aplica�ia My Computer Aplica�ia My Computer este locul de unde avem acces la toate resursele calculatorului �i putem efectua o mul�ime de opera�ii cu pliante �i fi�iere. Printr-un dublu-clic stânga deasupra pictogramei omonime de pe desktop se deschide fereastra acestei aplica�ii (aplica�ia este lansat� în execu�ie). Structura ferestrei se prezint� astfel:

Bara de titlu

Bara de meniuri Bara de butoane

Bara de adres� Fereastra de lucru, format� din dou� panouri: - panoul din stânga cu submeniuri pe vertical�; - panoul din dreapta cu submeniuri pe orizontal� Bara de derulare orizontal� Bara de stare (opera�ii)

În bara de titlu avem pictograma �i numele aplica�iei în partea stâng�, iar în partea

dreapt� trei butoane, care ac�ionate prin clic stânga au ca efect: - minimizeaz� fereastra si o plaseaz� în bara de opra�ii de pe desktop, iar dac� execut�m clic stânga pe numele ferestrei, din bara de opra�ii, se revine în punctul din care s-a f�cut minimizarea aplica�iei; - m�re�te fereastra la dimensiunea întregului ecran �i butonul se transform� în , dac� execut�m clic stânga pe acest buton se revine la starea dinaintea maximiz�rii;

- închide aplica�ia care lucreaz� în ferestr�.

Pentru a vizualiza o diagram� grafic� a spa�iului de pe o unitate de disc se execut� clic dreapta pe numele unit��ii, iar apoi din caseta afi�at� se selecteaz� op�iunea Properties cu clic stânga. Se revine la starea precedent� cu clic stânga într-o zon� liber� din fereastr�.

27


Pentru a vizualiza, în panoul din dreapta, denumirile pliantelor �i fi�ierelor de pe un disc sau dintr-un pliant se execut� dublu-clic stânga pe numele acestuia.

Dând clic stânga pe View �i apoi pe Status Bar din caseta afi�at�, devine vizibil� bara de stare (bara de opera�ii). Dac� execut�m clic stânga pe butonul Folders, în panoul din stânga apare reprezentarea grafic� a tuturor unit��ilor de disc instalate pe calculator �i a pliantelor aflate pe desktop. Dac� execut�m clic stânga pe butoanele sau care preced unit��ile de disc sau pliantele din acest panou, putem extinde sau restrânge schi�a afi�at� aici, pentru a vizualiza, �i eventual accesa, toate pliantele �i fi�ierele situate în aceste entit��i. Selectând butonul Folders cu clic stânga se revine la starea precedent�.

Pictogramele sunt, de obicei, sugestive �i anume:

� coper�ile de dosar reprezint� pliantele, care con�in grupuri de fi�iere �i/sau grupuri de pliante;

� paginile scrise reprezint� fi�iere de tip document sau fi�iere de date; fi�ierele de tip document sunt, de obicei, marcate în a�a fel încât s� sugereze �i editorul de texte în care au fost create;

� micile ecrane cu butoane deasupra reprezint� fi�iere ce con�in programe executabile (aplica�ii);

� alte pictograme sugereaz� tipul entit��ilor pe care le înso�esc. Exemplu:

Fi�ierul COMBN-M.PAS con�ine un program surs� scris în Turbo Pascal Fi�ierul COMBN+M.EXE con�ine un program executabil Fi�ierul CAP-5-R.doc con�ine un document tehnoredactat în Word Pliantul LIMBAJUL-C, poate con�ine alte pliante sau fisiere

9.1. Deschiderea unui pliant sau a unui fi�ier

Pentru a deschide un pliant aflat într-o anumit� unitate de disc, care poate con�ine mai

multe fi�iere de diferite tipuri (unele cu programe executabile) �i/sau subpliante, se parcurg urm�torii pa�i:

28


P1.În fereastra My Computer se execut� dublu clic-stânga pe pictograma corespunz�toare unit��ii de disc. Se va afi�a astfel o fereastr� cu pliantele �i fi�ierele din discul respectiv, corespunz�toare directorului (pliantului) r�d�cin� al acestui disc. P2. În fereastra deschis� mai sus, fereastr� ce con�ine în bara de titlu numele unit��i de disc, se execut� clic stânga pe pliantul sau fi�ierul dorit. P3. Din meniul File al ferestrei curente se selecteaz� op�iunea Open (deschide).

Observa�ii.

1. Efectul echivalent al ultimilor doi pa�i se ob�ine executând un dublu-clic stânga pe pictograma corespunz�toare pliantului sau fi�ierului dorit.

2. Pa�ii P2 �i P3 se pot repeta ori de câte ori este nevoie s� se deschid� un subpliant al pliantului curent (cel al c�rui nume se afl� în bara de titlu a ferestrei curente).

9.2. Crearea unui pliant

Pentru a crea un pliant se parcurg urm�toarii pa�i: P1. În fereastra My Computer se execut� dublu-clic stânga pe pictograma corespunz�toare unit��ii de disc în care se dore�te s� se creeze pliantul (se vor afi�a pliantele �i fi�ierele din pliantul r�d�cin� al unit��ii, iar dac� dorim s� cre�m pliantul în interiorul altui pliant se execut� dublu-clic stânga pe pictograma corespunz�toare acestuia, procedeul putând continua din aproape în aproape pân� când se ajunge în pozi�ia dorit�). P2. Din meniul File al ultimei ferestre afi�ate se selecteaz� op�iunea New (nou), iar din submeniul afi�at, op�iunea Folder . P3. Dup� efectuarea acestor pa�i, în fereastra respectiv�, va apare pliantul cu denumirea New Folder, denumire care poate fi �tears� �i înlocuit� cu cea dorit� (dup� ce s-a executat clic stânga pe ea). P4. Se ac�ioneaz� tasta <Enter> pentru a confirma modificarea numelui. 9.3. Copierea unui pliant (fi�ier) dintr-un loc în altul

Pentru a copia un pliant (cu tot ceea ce con�ine) sau un fi�ier, dintr-un loc în altul, se parcurg urm�toarii pa�i:

P1. În fereastra My Computer se execut� clic stânga pe butonul Folders. P2. Se execut�, în panoul din stânga, dublu-clic stânga pe pictograma unit��ii de disc în care se g�se�te pliantul (fi�ierul), iar dac� pliantul (fi�ierul) este în interiorul altui pliant se execut� dublu-clic stânga pe pictograma acestuia. P3. În panoul din dreapta, în rubrica Name apar numele pliantelor �i fi�ierelor din pliantul r�d�cin� sau din pliantul selectat în pasul precedent. Prin clic stânga se selecteaz� pliantul (fi�ierul) ce urmeaz� a fi copiat (pictograma �i numele lui vor fi afi�ate pe fond albastru).

P4. Din meniul Edit al ferestrei curente se selecteaz� op�iunea Copy (copiere). P5. Se selecteaz� prin dublu-clic stânga în panoul din stânga unitatea de disc în care se dore�te s� se fac� copierea. Procedând astfel, copierea se va face în pliantul r�d�cin�. Dac� dorim s� copiem pliantul (fi�ierul) selectat într-un alt pliant, execut�m dublu-clic stânga pe numele acestuia. P6. Din meniul Edit al ferestrei curente se selecteaz� op�iunea Paste (lipire).

Observa�ie: Pentru a copia mai multe pliante �i/sau fi�iere în acela�i timp, în pasul P3 se �ine ap�sat� tasta <Ctrl> �i se executa clic stânga pe fiecare entitate ce urmeaz� a fi copiat�.

29


9.4. Mutarea unui pliant (fi�ier) dintr-un loc în altul

Pentru a muta un pliant (cu tot ceea ce con�ine) sau un fi�ier, dintr-un loc în altul, se parcurg aceia�i pa�i ca �i în cazul copierii, numai c� în pasul P4, din meniul Edit al ferestrei curente se selecteaz� op�iunea Cut (decupare).

9.5. Schimbarea numelui unui pliant (fi�ier)

Pentru a schimba numele unui pliant (fi�ier), se parcurg urm�torii pa�i: P1. În fereastra My Computer se execut� dublu-clic stânga pe numele unit��ii de disc (în panoul din dreapta se vor afi�a pliantele �i fi�ierele din pliantul r�d�cin�). P2. Se execut� clic dreapta pe numele pliantului (fi�ierului) care trebuie redenumit. P3. Din submeniul afi�at se selecteaz� op�iunea Rename. P4. Se �terge vechiul nume, se introduce cel nou, iar apoi se ac�ioneaz� tasta <Enter> sau se execut� clic într-o zon� liber� de pe ecran.

Observa�ii. 1. Dac� pliantul (fi�ierul) nu se afl� în directorul r�d�cin� se execut� dublu-clic stânga pe

numele pliantului în care se afl� entitatea al c�rei nume trebuie schimbat. 2. Pentru a v� descurca mai u�or pute�i selecta butonul Folders din fereastra My

Computer. 9.6. �tergerea unui pliant (fi�ier)

Pentru a �terge un pliant (fi�ier), se parcurg urm�torii pa�i:

P1. Din ferestra My Computer se selecteaz� cu dublu-clic stânga pictograma unit��ii de disc în care se afl� pliantul (fi�ierul) ce urmeaz� a fi �ters. P2. Se ac�ioneaz� butonul Folders. P3. Din panoul stâng se selecteaz�, dac� este cazul, cu dublu-clic stânga numele pliantului în care se afl� pliantul (fi�ierul) care trebuie �ters. P4. Se selecteaz� cu clic stânga numele pliantului (fi�ierului) care urmeaz� a fi �ters. P5. Se selecteaz� din meniul File op�iunea Delete, iar din caseta de confirmare se alege op�iunea Yes.

Observa�ii. 1. Pentru a �terge mai multe pliante �i/sau fi�iere în acela�i timp, în pasul P4 se �ine ap�sat�

tasta <Ctrl> �i se execut� clic stânga pe fiecare entitate ce urmeaz� a fi �tears�. 2. În unele situa�ii pliantul (fi�ierul) care urmeaz� a fi �ters este “Read Only” adic� este

protejat la �tergere, caz în care apare o caset� de reconfirmare a �tergerii, caset� în care, dac� totu�i se dore�te �tergerea, se alege r�spunsul “Yes to all” (da pentru toate).

3. Reamintim faptul c� dac� un pliant (fi�ier) a fost �ters din gre�eal�, acesta poate fi recuperat �i adus înapoi în locul de unde au fost �ters folosind op�iunea Restore a meniului File din fereastra ob�inut� prin dublu-clic stânga pe pictograma Recicle Bin a ecranului de lucru (desktop).

30


10. Aplica�ia Internet Explorer 10.1. Crearea unei adrese de e-mail Adresele de e-mail sunt asem�n�toare ca func�ie cu adresele po�tale �i au urm�toarea

form� nume@server , unde nume este numele utilizatorului, iar server este numele serverului de po�t� unde este localizat� cutia po�tal� a destinatarului. Cu ajutorul conect�rii la Internet se poate realiza comunicarea între doi utilizatori prin intermediul a dou� c�su�e de e-mail. Pentru accesarea unei c�su�e de e-mail este necesar� existen�a unui cont de e-mail, care este format din dou� elemente: adresa de e-mail �i parola de acces, elemente pe baza c�rora serverul identific� utilizatorul c�su�ei respective. Crearea unui cont de e-mail se poate face parcurgând urm�torii pa�i:

P1. Se deschide aplica�ia Internet Explorer executând dublu-clic pe pictograma ei. P2. În fereastra acestei aplica�ii se introduce adresa: www.yahoo.com �i ac�ioneaz� tasta <Enter>. P3. În ferestra deschis� se execut� clic stânga pe op�iunea Mail. P4. Se execut� clic stânga pe butonul Sign Up. P5. În caseta Create Your Yahoo! ID se completeaz� informa�iile solicitate:

- First name (numele de familie), de exemplu: Gagarin - Last name (prenumele), de exemplu: Valeriu - Gender (sexul), se selecteaz� de exemplu: Male (masculin) - Yahoo! ID (adresa de e-mail), de exemplu: gagarin_val, caz în care adersa complet�

de e-mail va fi [email protected] - Password (parola format� din minim 6 caractere), de exemplu: doipedoi - Re-type password (se reintroduce parola), adic� doipedoi.

P6. În caseta If You Forget Your Password... se selecteaz� o întrebare din lista Select a Question, de exemplu: What is pet’s name? (Care este numele mic?), întrebare la care se r�spunde în caseta Your answer (r�spunsul t�u), de exemplu Vali, dup� care se introduc informa�iile referitoare la data na�terii în Birthday, iar în Postal Code se introduce codul po�tal. P7. În caseta Customizing Yahoo!, prin selec�ie se introduc informa�ii în casetele: Industry, Title �i Specialization. P8. În caseta Verify Your Registration se introduce în caseta Enter the code shown, codul afi�at de calculator, scris cu alb pe fond negru, respectând ortografia scrierii (f�r� a înlocui literele mari cu litere mici sau invers). P8. Din caseta Terms of Service se selecteaz� op�iunea Agree.

10.2. Trimiterea unui mesaj prin e-mail

Pentru a trimite un mesaj prin e-mail se parcurg urm�torii pa�i:

P1. Se deschide aplica�ia Internet Explorer executând dublu-clic pe pictograma ei. P2. În fereastra acestei aplica�ii se introduce adresa: www.yahoo.com �i ac�ioneaz� tasta <Enter>. P3. În ferestra deschis� se execut� clic stânga pe op�iunea Mail. P4. Se introduce adresa de e-mail �i parola expeditorului în casetele Yahoo! ID: (de exemplu: gagarin_val), respectiv Password (de exemplu: doipedoi), iar apoi se ac�ioneaz� butonul Sign In. P5. Se selecteaz� op�iunea Compose cu clic stânga, iar apoi se introduc urm�toarele informa�ii:

31


- adresa de e-mail a destinatarului în caseta To: (de exemplu: [email protected]);

- un rezumat al mesajului care se trimite în caseta Subject (de exemplu: forme de salut);

- mesajul care se transmite, se scrie în caseta de la baza ferestrei (de exemplu: bun� ziua, bun� seara, bun� diminea�a).

P6. Se execut� clic pe op�iunea Send (trimite).

10.3. Vizualiza un mesaj primit prin e-mail

Pentru a vizualiza un mesaj primit prin e-mail se parcurg urm�torii pa�i:

P1. Se deschide aplica�ia Internet Explorer executând dublu-clic pe pictograma ei. P2. În fereastra acestei aplica�ii se introduce adresa: www.yahoo.com �i ac�ioneaz� tasta <Enter>. P3. În ferestra deschis� se execut� clic stânga pe op�iunea Mail. P4. Se introduce adresa de e-mail �i parola destinatarului în casetele Yahoo! ID, respectiv Password, iar apoi se ac�ioneaz� butonul Sign In. P5. Se execut� clic stânga pe pliantul Inbox. Se va deschide în partea dreapt� fereastra Inbox - fereastr� în care întâlnim, printre altele, meniul Sender (Expeditor) �i meniul Subject (rezumatul mesajului). Dând clic stânga pe un rezumat de mesaj, mesajul se va afi�a în zona inferioar� a ferestrei din partea dreapt�.

11. Aplica�ia Windows Explorer

Pentru a deschide fereastra corespunz�toare programului Windows Explorer, se execut� clic stânga pe butonul Start, se selecteaz� op�iunea Programs, iar din submeniul afi�at se selecteaz� op�iunea Windows Explorer. Partea din stânga a ferestrei divizate Windows Explorer enumer� toate unit��ile de disc ale calculatorului, iar în cadrul unit��ii de disc curente, toate pliantele existente. La executarea unui clic stânga pe un pliant, în partea dreapt� a ferestrei Windows Explorer se va afi�a con�inutul pliantului respectiv (pliante �i/sau fi�iere). Pliantele care con�in, la rândul lor, alte pliante, sunt precedate de un semn “+” plasat într-un p�tr��el. Executarea unui clic stânga pe acest p�tr��el are ca efect transformarea semnului respectiv în “-” �i afi�area, sub form� arborescent�, a subpliantelor con�inute. Executarea unui dublu-clic stânga pe unul din pliantele din dreapta are ca efect deschiderea pliantului respectiv (afi�area, tot în partea dreapt�, a con�inutului acestuia). Executarea unui dublu-clic stânga asupra pictogramei unui fi�ier are ca efect lansarea acestuia în execu�ie (dac� este fi�ier executabil) sau editarea lui prin intermediul editorului de texte cu care a fost creat (dac� este fi�ier document). Folosind op�iunea Arange Icons (aranjarea pictogramelor) a meniului View, entit��ile (pliante sau fi�iere) din lista detaliat� din dreapta pot fi aranjate în ordinea alfabetic� a numelui (op�iunea by Name), în ordinea alfabetic� a tipului (op�iunea by Type), în ordinea m�rimii (op�iunea by Size) sau cronologic în func�ie de data ultimei modific�ri (op�iunea by Date). Folosind op�iunea Find (caut�) a meniului Tools (unelte) �i selectând, în continuare, op�iunea Files or Folders …, se pot c�uta fi�iere �i/sau pliante într-un mod identic cu cel descries în § 7. O caracteristic� foarte util� a mediului Windows Explorer este copierea fi�ierelor �i/sau pliantelor (cu tot cu con�inut) prin “tragerea” cu mouse-ul. Pentru aceasta, se selecteaz� unul sau mai multe fi�iere din partea dreapt� a ferestrei, se pozi�ioneaz� cursorul mouse-ului (“cu fi�ierele

32


dup� el”) pe pliantul în care se dore�te s� se fac� copierea, dup� care se elibereaz� butonul mouse-ului. La fel se procedeaz� cu pliantele din stânga ferestrei Windows Explorer dac� se dore�te copierea lor în alte pliante. Copierea, îns�, prin aceast� metod�, pe aceea�i unitate de disc, a unui pliant sau a unui fi�ier, dac� nu se face explicit prin folosirea op�iunii Copy a meniului Edit, este interpretat� ca mutare de c�tre Windows Explorer; aceast� opera�ie nu este indicat� tot timpul deoarece, în aceast� situa�ie, scurt�turile nu mai “�tiu” calea corect� spre pliantul sau aplica�ia pentru care s-a f�cut scurt�tura respectiv�. Observa�ie: Toate opera�iile referitoare la fi�iere �i pliante (creare, copiere, mutare �i �tergere) se pot face �i în Windows Explorer la fel ca �i în My Computer (folosind op�iunea New din meniul File, op�iunile Copy, Cut �i Paste din meniul Edit, op�iunile Rename �i, respectiv, Delete din meniul File). 12. Probleme propuse Problema 1.

1. S� se deschid� aplica�ia My Computer. 2. S� se vizualizeze diagramele grafice referitoare la spa�iul de memorie de pe fiecare

unitate de disc. 3. S� se vizualizeze în panoul din dreapta denumirile pliantelor �i fi�ierelor de pe fiecare

unitate de disc. 4. S� se afi�eze în panoul în panoul din stânga reprezentarea grafic� a unit��ilor de disc

�i a pliantelor de pe desktop. 5. S� se extind� fiecare schi�� de pe fiecare unitate de disc, iar apoi s� se restrâng�. 6. S� se revin� la starea precedent�, iar apoi s� se închid� aplica�ia My Computer.

Problema 2. 1. S� se cautute cel pu�in trei fi�iere care au extensia doc. 2. Pentru unul din fi�ierele g�site s� se creeze o scurt�tur� pe desktop. 3. S� se lanseze în execu�ie aplica�ia pentru care s-a creat scurt�tura. 4. S� se inchid� aplica�ia lansat�, anterior, în execu�ie.

Problema 3. Utilizând aplica�ia My Computer: 1. S� se creeze pe discul din unitatea C pliantul cu numele lucru în piantul r�d�cin�. 2. În pliantul lucru s� se creeze urm�toarea structur� arborescent� de pliante:

3. S� se minimizeze ferastra aplica�iei My

Computer. 4. S� se lanseze editorul de texte Notepad,

parcurgând succesiunea de comenzi: Start�Programs�Accessories�Notepad,

iar apoi s� se creeze fi�ierele: IARNA în pliantul ALFA1, PRIMAVARA în pliantul ALFA2, VARA în pliantul BETA1,

TOAMNA în pliantul BETA2. Fiecare fi�ier va con�ine câte o strof� dintr-o poezie specific� anotimpului respectiv (denumirile a cinci discipline sportive specifice anotimpului).

ALFA �� ALFA1 � �� ALFA2 � �� BETA �� BETA1 � �� BETA2 � � GAMA �� GAMA1 �� GAMA2

5. S� se maximizeze ferastra aplica�iei My Computer �i s� se vizualizeze con�inutul fiec�rui fi�ier.

6. S� se copize primele dou� fi�iere în pliantul GAMA1, iar urm�toarele dou� s� se mute în pliantul GAMA2.

7. S� se vizualizeze în panoul din stînga structura de pliante �i fisiere din pliantul lucru, iar apoi s� se �tearg� acest pliant.

33


Editorul de texte MICROSOFT WORD 1. Introducere Cel mai cunoscut �i cel mai utilizat procesor de texte este Microsoft Vord. El face parte din pachetul de programe Microsoft Office, produs de firma Microsoft Corporation. Scopul urm�rit în acest capitol este de a familiariza utilizatorul încep�tor cu facilit��ile de baz� ale editorului Word 2003, pentru a putea lucra cât mai eficient cu minimum necesar de cuno�tin�e.

2. Lansarea în execu�ie a aplica�iei Microsoft Word

Lansarea în execu�ie a aplica�iei Microsoft Word se face parcurgând urm�torii pa�i: P1. Se execut� clic pe butonul Start situat pe desktop în bara de opra�ii. P2. Se selecteaz� cu mouse-ul op�iunea Programs , care la rândul ei este un meniu, meniu din care select�m op�iunea Microsoft Office , în care vom g�si o pictogram� cu simbolul W urmat� de (numele aplica�iei). Executând clic stânga pe numele aplica�iei, aceasta va fi lansat� în execu�ie. Alte modalit��i de a lansa Word-ul în execu�ie sunt urm�toarele: - se execut� dublu clic stânga pe pictograma scurt�turii, corespunz�toare acestei aplica�ii,

afi�ate pe desktop (dac� exist� o astfel de scurt�tur�); - se execut� dublu clic stânga pe o pictogram� cu simbolul W sau pe numele unui fi�ier

cu extensia doc. Dup� lansarea în execu�ie a aplica�iei Microsoft Word pe ecran se va deschide fereastra

de lucru a editorului Word 2003, fereastr� care, într-un anumit context, se prezint� astfel:

1 2 3 4 5

6 7 8

În aceast� fereastr� distingem:

1. Bara de titlu în care este prezent� pictograma �i numele fi�ierului în care vom salva documentul, numele aplica�iei cu care se face editarea �i trei butoane în partea dreapt�. 2. Bara de meniuri în care sunt înscrise cele nou� meniuri utilizate pentru a avea acces la toate facilit��ile din Word. Selectarea unui meniu se face cu clic stânga. În urma select�rii apare o list� cu comenzi sau op�iuni înrudite, list� care poate fi extins� dac� se execut� clic pe s�geata dubl� de la subsolul listei. Selectarea unei comenzi din list� se face cu clic stânga. În

34


cazul în care o comand� afi�at� în list� este urmat� de o s�geat� spre dreapta, în urma select�rii comenzii se afi�eaz� o list� cu op�iuni necesare complet�rii acelei comenzi. Orice op�iune poate fi selectat� cu clic stânga, iar atunci când op�iunea este urmat� de puncte de suspensie (...) se va deschide o caset� de dialog în care trebuie introduse informa�ii suplimentare sau în care trebuie s� se fac� selec�ii pentru a completa comanda respectiv�, dup� care se ac�ioneaz� butonul OK din caset� pentru a se executa comanda. 3. Bare de butoane în care sunt o serie de pictograme corespunz�toare unor comenzi mai des folosite. Executând clic stânga pe un buton se execut� comenda corespunz�toare lui (denumuirea comenzii poate fi vizualizat� prin pozi�ionarea cursorului de la mouse pe buton). 4. Rigla orizontal� gradat� în inchi (în st�nga ferestrei exist� �i o rigl� vertical�). 5. Zona de editare este acea por�iune de pe ecran unde se introduce documentul. În aceast� zon� indicatorul mouse-ului apare sub forma literei I. El î�i modific� forma în func�ie de pozi�ia în care ne afl�m în fereasrta deschis� dup� lansarea Word-ului. Documentul introdus în aceast� zon� trebuie salvat într-un fi�ier, numit fi�ier document. Numele fi�ierului trebuie introdus de utilizator, iar extensia va fi doc (extensia o pune automat Word-ul). 6. Bara de derulare orizontal� (în dreapta ferestrei exist� �i o bar� de derulare vertical�). 7. Bara de butoane pentru desen. 8. Bara de stare care furnizeaz� informa�ii referitoare la configur�rile �i comenzile curente. 3. Închiderea aplica�iei Microsoft Word Închiderea aplica�iei Microsoft Word se face selectând op�iunea Exit din meniul File . La ie�irea din Word suntem întreba�i dac� dorim s� salv�m ultime modific�ri efectuate în documetul tehoredactat �i putem selecta unul din butoanele:

� Yes – în caz afirmativ; � No – în caz contrar; � Cancel – în cazul în care dorim s� anul�m comanda. Observa�ie. O alt� modalitate de a ie�i din Word const� în executarea unui clic stânga pe

butonul din bara de titlu, dar în acest caz nu mai este formulat� întrebarea referitoare la ultimile modific�ri. 4. Deschiderea unui fi�ier document Dup� lansarea în execu�ie a aplica�iei Microsoft Word pe ecran se va deschide fereastra de lucru a editorului Word 2003, fereastr� în care în bara de titlu numele fi�ierului document este Document1, iar indicatorul mouse-ului, sub forma literei I, este vizibil în zona de editare.

Dup� editarea unui text, dac� salv�m documentul introdus, el va fi plasat pe disc în pliantul My Documents, în fi�ierul cu numele Doc1.doc. La urm�toarea lansare în execu�ie fi�ierul din bara de titlu va avea tot numele Document1.doc, iar salvarea se va face tot în pliantul My Documents, dar în fi�ierul Doc2.doc, �i procedeul poate continua. Nu se recomand�

35


utilizarea acestei metode, deoarece numele unui fi�ier trebuie s� fie sugestiv �i în concordan�� cu con�inutul s�u, astfel încât s�-l putem identifica destul de u�or. De aceea, dup� lansarea în execu�ie a aplica�iei Microsoft Word, vom specifica locul �i numele fi�ierului în care salv�m documentul, parcurgând urm�torii pa�i:

P1. Din meniul File select�m comanda Save As... care deschide fereastra Save As. P2. Din lista derulant� Save in: alegem unitatea de disc �i pliantul în care va fi plasat fi�ierul. P3. În caseta File name: introducem numai numele fi�ierului, extensia lui va fi doc. P4. Ac�ion�m butonul Save din fereastr�. Dup� efectuarea acestor opra�ii, în zona de editare putem introduce textul, iar din când în

când salv�m ceea ce am introdus, selectând din meniul File comanda Save. Deschiderea, în vederea actualiz�rii, a unui fi�ier deja creat, se poate face selectând

meniul File, caz în care avem dou� variante: a) Înaintea comenzii Exit sunt afi�ate adresele de pe disc ale ultimelor patru documente,

iar dac� execut�m clic stânga pe numele unui document se relizeaz� deschiderea automat� a acestuia.

b) Dac� nu putem opta pentru varianta precedent�, parcurgem urm�torii pa�i: P1. Select�m comanda Open..., care deschide fereastra Open. P2. Din lista derulant� Look in: alegem unitatea de disc �i pliantul în care se afl� fi�ierul. P3. Execut�m clic stânga pe numele fi�ierului �i apoi ac�ion�m butonul Open din fereastr� (execut�m dublu clic stânga pe numele fi�ierului).

Deschiderea unui document nou, dup� închiderea unui fi�ier, se face parcurgând urm�torii pa�i:

P1. Din meniul File select�m comanda New... care deschide fereastra New Document. P2. Se execut� clic stânga pe butonul Blank document, iar dup� executarea acestei opera�ii în bara de titlu numele fi�ierului document este Document2, iar indicatorul mouse-uluieste vizibil în zona de editare. P3. Din lista derulant� Save in: alegem unitatea de disc �i pliantul în care va fi plasat fi�ierul. P4. În caseta File name: introducem numele fi�ierului. P5. Ac�ion�m butonul Save din fereastr�.

5. Închiderea unui document Dup� încheierea sesiunii de lucru, documentul editat trebuie închis dup� ce, în prealabil, acesta a fost salvat. Realizarea acestei opera�ii se face selectând din meniul File op�iunea Close. Observa�ie. Dac� nu au fost salvate ultimile modific�ri, se deschide fereastra Microsoft Office Word în care putem ac�iona unul din butoanele:

� Yes – dac� salv�m �i ultimile modific�ri efectuate în document; � No – dac� nu salv�m �i ultimile modific�ri efectuate în document; � Cancel – dac� renun��m la opra�ia de închidere a documentului.

6. Definirea paginii de lucru

36


6.1.Setarea paginii Word-ul ofer� posibilitatea set�rii paginii. Prin setarea paginii se în�elege stabilirea formatului paginii (A4, A3…), orientarea paginii (în picioare Portrait sau culcat Lanscape ) �i dimensiunile marginilor. Setarea paginilor se poate face parcurgând urm�torii pa�i: P1. Din meniul File se selecteaz� comanda Page setup…, selec�ie în urma c�reia se va deschide fereastra Page setup care are trei componente: Margins, Paper �i Layout. P2. Select�m componenta Paper; iar din lista Paper size se alege formatul paginii. P3. Selecteaz� componenta Margins din aceea�i fereastr�, pentru a seta dimensiunile marginilor �i orientarea paginilor se. Marginile se seteaz� în câmpurile Left , Right , Top , Bottom , din lista Margins iar orientarea paginii se seteaz� din lista Orientation. P4. Dup� efectuarea acestor set�ri, din lista Apply to se va alege po�iunea din document asupra c�reia au efect set�rile: Whole document (întregul document), This point forward (din acest punct înaite) sau This section (de la început pân� în acest punct). 6.2. Antete �i subsoluri

Antetele �i subsolurile apar pe fiecare pagin� sau numai pe anumite paginii ale documentului. Definirea unui antet/subsol se face parcurgând urm�torii pa�i:

P1. Din meniul View se selecteaz� comanda Header and Footer (partea de sus- antetul �i partea de jos- subsolul), selec�ie în urma c�reia se va afi�a o bar� de butoale specifice acestei comenzi, iar cursorul de la mouse se pozi�ioneaz� în antet. P2. Prin pozi�ionarea cursorului de la mouse pe un anumit buton afl�m func�ia acestuia, în cazul în care ea nu este descris� explicit. Pentru a comuta între editarea unui antet sau a unui subsol se folose�te butonul Header and Footer. Atât în antet cât �i în subsol putem introduce: texte, elemente grafice, num�rul de pagin�, data �i ora curent�, etc. P3. Se ac�ioneaz� butonul Close.

6.3. Numerotarea paginilor unui document Pentru a numerota paginile unui document se parcurg urm�torii pa�i:

P1. Din meniul Insert se selecteaz� op�iunea Page numbers..., care deschide fereastra Page numbers. P2. Din lista Position se selecteaz� zona în care va fi scris num�rul paginii: Header (în antet) sau Footer (în subsol). P3. Din lista Alignment se selecteaz� modul de aliniere a num�rului de pagin�: Left (la stânga), Center (în centru), Right (la dreapta). P4. Se ac�ioneaz� butonul Format, care deschide fereastra Page Number Format, iar în caseta Start at: se introduce num�rul de la care începe numerotarea pginilor. P5. Se ac�ioneaz� butonul OK din fereastra curent� �i apoi butonul OK din fereastra Page numbers.

Observa�ie. Numerele de pagin� sunt vizibile numai în modul de lucru Print Layout .

7. Modurile de afi�are a unui document

37


Word–ul permite opt moduri de afi�are a documentelor, iar fiecare mod, poate fi selectat din meniul Wiew. Denumirile �i facilit��ile oferite de aceste moduri de afi�are sunt:

1. modul Normal - recomnadat pentru dactilografiere, editare �i formatare; 2. modul Web Layout – afi�eaz� documentul sub forma în care va ap�rea pe Web (pagin�

de Internet) 3. modul Print Layout - mod în care documentul poate fi v�zut a�a cum arat� atunci când

va fi listat la imprimant�. Acest mod se mai folose�te atunci când se dore�te inserarea figurilor, frame-urilor (ferestre separate care pot fi puse oriunde pe pagin�, pot avea orice dimensiune �i care con�in figuri sau texte) �i imaginilor în text;

4. modul Reading Layout - ofer� o vizualizare mai confortabil� pentru citirea documentelor (afi�area pe ecran se face pe dou� coloane similare unei c�r�i deschise);

5. modul Outline - faciliteaz� lucrul cu documentele mai lungi. În acest mod documentul poate fi restrâns doar la liniile principale, sau poate fi extins înapoi la textul complet;

6. modul Document Map - permite organizarea documentelor lungi, cum ar fi c�r�ile, divizate în mai multe subdocumente;

7. modul Thumbnails – permite pozi�ionarea rapid� pe diferite pagini ale documentului. Paginile vor fi afi�ate la dimensiune redus� în partea stâng� a ecranului, unde este afi�at �i num�rul paginii, iar cu clic stânga poate fi selectat� pagina dorit�. Ie�irea din acest mod se face selectându-l înc� o dat� cu clic stânga.

8. modul Full Screen - afi�eaz� documentul pe întregul ecran, f�r� alte elemente. Pentru ie�irea din acest mod se apas� tasta Esc .

Observa�ii.

1. În fiecare mod se poate face tehnoredactare. 2. Afi�area unui document numai în vederea vizualiz�rii se poate face selectând cu clic

stânga op�iune Print Preview din meniul File. 8. Editarea documentelor

Când se lanseaz� Word-ul , se deschide un document nou gata pentru dactilografiere. Cursorul are forma unei bare verticale pâlpâitoare �i indic� locul în care urmeaz� a fi introdus textul; acest loc se nume�te punct de inserare. La sfâr�itul de rând nu este nevoie s� se ac�ioneze tasta <Enter> , Word-ul rupând linia �i trecând automat la rândul urm�tor. Tasta <Enter> se folose�te doar atunci când se dore�te trecerea la un nou paragraf. De obicei, un document con�ine mai mult text decât se poate vizualiza pe ecran. În cazul în care se dore�te vizualizarea unei por�iuni de text din afara zonei de afi�are se folose�te barele derulante aflate în dreapta �i în partea de jos a ferestrei de editare. Pentru schimbarea sc�rii de vizualizare se folose�te lista ascuns� Zoom din bara de butoane sau se stabile�te scara de afi�are selectând din meniul Wiew op�iunea Zoom �i se introduce noua scar� în caseta Percent.

8.1. Mutarea, copierea sau �tergerea unei por�iuni de text Selectarea unei por�iuni din text pentru mutare, copiere sau �tergere se face trecând cu

mouse-ul peste por�iunea dorit� �i �inând clic stânga ap�sat. Atunci când por�iunea de text este mai mare se pozi�ioneaz� cursorul, cu ajutorul mouse-ului pe primul caracter din text, se �ine ap�sat� tasta Shift, iar apoi:

- prin ac�ionarea tastei s�geat�-dreapta select�m textul, la drerapta, caracter cu caracter; - prin ac�ionarea tastei s�geat�-stânga select�m textul, la stânga, caracter cu caracter;

38


- prin ac�ionarea tastei End select�m întreaga linie; - prin ac�ionarea tastei s�geat�-jos select�m, în jos, atâtea caractere c�te încap pe o linie; - prin ac�ionarea tastei s�geat�-sus select�m, în sus, atâtea caractere c�te încap pe o linie; - prin ac�ionarea tastei Page Down select�m în jos o întreag� pagin�; - prin ac�ionarea tastei Page Up select�m în sus o întreag� pagin�.

Cea mai u�oar� metod� pentru mutarea sau copierea textului este metoda Drag and Drop (târâre �i l�sare). Totu�i pentru documentele lungi se folosesc comenzile Cut , Copy �i Paste din meniul Edit .

Pentru mutarea textului folosind metoda Drag and Drop se parcurg pa�ii: P1. Se selecteaz� textul. P2. Se plaseaz� cursorul de la mouse peste textul selectat. P3. Se mut� cursorul de la mouse �inând butonul din stânga ap�sat pân� la destina�ie, dup� care se relaxeaz� butonul. Pentru copierea textului prin acea�i metod�, în timp ce se deplaseaz� mouse-ul se va �ine ap�sat �i butonul Ctrl . Pentru copierea/mutarea textului prin intermediul comenzilor Cut , Copy �i Paste, se parcurg pa�ii: P1. Se selecteaz� textul ce urmeaz� a fi mutat/copiat. P2. Se selecteaz� comanda Copy (copiaz�) / Cut (decupeaz�) din meniul Edit .

P3. Se pozi�ioneaz� punctul de inserare în noua pozi�ie, dup� care se selecteaz� comanda Paste (lipe�te) din meniul Edit . Pentru �tergerea unui text, dup� selectarea lui, se ac�ioneaz� tasta Delete. 8.2. Copierea sau mutarea unei por�iuni de text dintr-un alt document Word Pentru a copia sau muta, în documentul curent,o pr�iune de text care se g�se�te în alt

document Word se parcurg urm�torii pa�i: P1. Din meniul File select�m comanda Open..., care deschide fereastra Open, iar din lista derulant� Look in: alegem unitatea de disc �i pliantul în care se afl� documentul. P2. Execut�m clic stânga pe numele fi�ierului �i apoi ac�ion�m butonul Open din fereastr� (execut�m dublu clic stânga pe numele fi�ierului). P3. Select�m din documen textul ce urmeaz� a fi copiat/mutat, iar apoi, din meniul Edit, select�m comanda Copy/Cut .

P4. Închidem, cu sau f�r� salvare, documentul din care s-a f�cut selec�ia �i astfel se revine în documentul curent. P5. Pozi�ion�m punctul de inserare în noua pozi�ie, dup� care se select�m comanda Paste din meniul Edit .

8.3. Copierea datelor din Excel Pentru a copia por�iuni mici de date dintr-un document Excel se parcurg urm�torii pa�i: P1. Se lanseaz� în execu�ie aplica�ia Microsoft Excel �i se execut� clic stânga pe butonul

care minimizeaz� fereastra aplica�iei �i o plaseaz� în bara de opra�ii de pe desktop. P2. Se deschide documentul Word în care se dore�te introducerea datelor din Excel.

39


P3. Se comut� în Excel executând clic stânga pe numele aplica�ia Microsoft Excel din bara de opera�ii (documentul Word va trece în bara de opera�ii). P4. Se deschide registrul în care este foaia de calcul care con�ine datele ce urmeaz� a fi copiate, se selecteaz� foaie de calcul, iar apoi domeniul care con�ine datele. P5. Din meniul Edit se alege comanda Copy. P6. Se comut� în documentul Word �i se execut� clic stânga în locul în care se dore�te inserarea datelor. P7. Din meniul Edit se alege comanda Paste Special. P8. Se execut� clic stânga pe Microsoft Office Excel Worksheet Object �i apoi pe Ok.

8.4. Inserarea simbolurilor �i a caracterelor speciale

Pe lâng� literele, cifrele �i semnele de punctua�ie marcate pe tastatur�, se pot introduce în text simboluri, caractere speciale, diacritice, etc. Pentru a introduce o atfel de entitate se parcurg urm�torii pa�i: P1. Se selecteaz� comanda Symbol din meniul Insert . P2. Din lista Font se alege setul de caractere care con�ine simbolul dorit. P3. Se execut� dublu-clic stânga pe simbolul selectat sau cu clic stânga urmat de Insert. P4. Se selecteaz� butonul Close . Un simbol mai des folosit se poate introduce în text mai simplu dac� i se asociaz� o combina�ie de taste. Acest lucru se realizeaz� parcurg urm�torii pa�i: P1. Se selecteaz� comanda Symbol din meniul Insert . P2. Din lista Font se alege setul de caractere care con�ine simbolul dorit. P3. Se execut� clic stânga pe simbolul respectiv. P4. Se activeaz� butonul Shortcut Key . P5. În câmpul Press new shortcut key se tasteaz� combina�ia de taste dorit�. P6. Se ac�ioneaz� butonul Assign �i dup� ce se termin� asignarea butonul Close .

8.5. C�utarea �i înlocuirea

Pentru a c�uta un caracter/text în vederea înlocuirii cu un alt caracter/text se parcurg urm�torii pa�i:

P1. Din meniul Edit se selecteaz� comenda Replace..., care deschide fereastra Find and Replace (g�se�te �i înlocuie�te). P2. În caseta Find wath: se introduce caracterul/textul care trebuie c�utat în vedrea înlocuirii, iar în caseta Replace with: se introduce caracterul/textul nou (se poate înlocui un caracter cu alt caracter su cu un text, iar un text se poate înlocui cu alt text sau cu un caracter). P3. Se ac�ioneaz� butonul:

� Replace All – dac� înlocuirea se face în întregul document: � Replace – caz în care se caut� prima entitate ce trebuie înlocuit�. Dac� dorim s�

o înlocuim ac�ion�m din nou butonul Replace, iar în caz contrar ac�ion�m butonul Find Next, în vederea g�sirii urm�toarei entit��i, care va fi înlocuit� dac� ac�ion�m butonul Replace. Procedeul continu� pân� când nu mai nu va mai fi g�sit� nici o entitate de înlocuit.

P4. Se ac�ioneaz� butonul OK �i apoi se închide fereastra Find and Replace.

40


8.6. Scrierea pe coloane Pentru a trece din modul de editare pe o singur� coloan� (implicit) într-un mod de editare

pe mai multe coloane se parcurg urm�torii pa�i: P1. Din meniul Format se selecteaz� op�iunea Columns. Pe ecran se dechide fereastra Columns. P2. În aceast� fereastr� din lista Presets se poate alege una din op�iunile:

� One pentru lucru pe o singur� coloan�; � Two pentru lucru pe dou� coloane; � Three pentru lucrul pe trei coloane; � Left pentru lucrul pe dou� coloane, din care cea din stânga este mai mic�; � Right pentru lucrul pe dou� coloane, din care cea din dreapta este mai mic�.

P3. Se ac�ioneaz� butonul OK din fereastra Columns. Observa�ii.

1. Dac� nu se dore�te nici una din aceste op�iuni, utilizatorul poate s� stabileasc� num�rul de coloane cu ajutorul casetei Number of columns, iar l��imea �i distan�a dintre coloane cu ajutorul casetelor Width �i Spacing.

2. Alegerea por�iunii din document care va fi afectat� de modificare se face din caseta Apply to, unde sunt disponibile urm�toarele op�iuni:

� Whole document - întreg documentul; � This point forward - schimbarea va avea efect numai asupra textului

situat dup� punctul de inserare. 3. Dac� se dore�te afi�area pe coloane doar a unei por�iuni din text, în prealabil se face

selectarea acesteia, iar apoi se stabile�te modul de afi�are.

9. Formatarea textelor

9.1. Formatarea la nivel de caracter Pentru a modifica aspectul caracterelor, acestea trebuiesc selectate mai întâi �i abia dup� aceea li se aplic� formatul dorit. Dac� se alege o comand� de formatare f�r� a fi selectat o por�iune de text în prealabil, atunci doar caracterele care se introduc în continuare vor fi afectate de comanda dat�. Cele mai comune formate se pot aplica sau �terge cu ajutorul butoanelor de formatare din bara de butoane Formating.

� � ��

deplasarede

butoane

numerotarede

butoane

alinierede

butoaneSizeFontFont��

Din aceast� bar� se pot alege urm�toarele formate pentru caractere: - setul de caractere din lista Font; - dimensiunea caracterelor din lista Font Size ; - caracteristicile cele mai utilizate, folosind butoanele B (scris îngro�at), I (scris înclinat), U (scris subliniat), sau combina�ii ale acestora.

41


Formatele mai speciale la nivel de caracter se pot seta, alegând comanda Font a meniului Format . De aici se pot seta caracteristici cum ar fi: culoarea caracterelor, indici superiori sau inferiori, etc. 9.2. Formatarea la nivel de paragraf Se pot modifica urm�toarele aspecte ale formatului unui paragraf: alinierea, indentarea, distan�a dintre rânduri, distan�a dintre paragrafe, chenarele (border), umbrirea �i numerotarea. Pentru a realiza aceste modific�ri, primul pas este întotdeauna selectarea paragrafului respectiv. Urm�torii pa�i sunt specifici fiec�rui aspect în parte. Prin op�iunea Paragraph din meniul Format se pot seta urm�toarele aspecte: - indentarea - zona Indentation , câmpurile Left �i Right ; - distan�a dintre rânduri – lista Line spacing ; - distan�a dintre paragrafe – câmpurile After �i Before; - alinierea – din lista Alignment sau din butoanele de aliniere din bara de butoane. Un paragraf mai poate fi scos în eviden�� prin aplicarea unor chenare sau prin aplicarea unui fond cu diferite nuan�e de gri, modele sau culori.

Pentru a aplica un chenar unui paragraf, se parcurg etapele: - din meniul Format se alege comanda Borders and Shading . În acest moment pe

ecran va ap�rea o fereastr� cu dou� componente, Borders �i Shading . Se alege cu mouse-ul componenta Borders ;

- se stabile�te stilul liniei cu care va fi înconjurat paragraful; - se selecteaz� una din op�iunile: Box pentru aplicarea liniei simplu sau Shadow

pentru aplicarea unei linii cu umbr�. - se ac�ioneaz� butonul OK. �tergerea chenarului se face selectând din meniul Format comanda Borders and

Shading, iar apoi op�iunea None. Pentru a schimba fondul, din fereastra Borders and Shading se alege componenta

Shading , iar apoi nuan�a de gri dorit� sau modelul, culoarea. Pentru a dezactiva aceste caracteristici se parcurg pa�ii anteriori, numai c� se aleg �i în

cazul liniilor �i în cazul fondurilor op�iunea None . Numerotarea paragrafelor sau punctarea permite eviden�ierea etapelor unui algoritm sau

ale unei enumer�ri. Aceasta se realizeaz� cu comanda Bullets and Numbering a meniului Format .

10. Lucru cu frame-uri (chenare) �i figuri

Frame-urile sunt importante în cazul în care se lucreaz� cu elemente grafice, reprezentate prin figuri, imagini, poze, grafice de func�ii, etc. Unele dintre acestea – care sunt mai simple – pot fi realizate chiar în Word, iar altele se realizeaz� cu ajutorul unor programe specializate, dup� care pot fi importate într-un document Word.

10.1. Crearea frame-urilor Pentru a crea un frame, se parcurg urm�torii pa�i:

42


P1. Din meniul Wiew se selecteaz� modul de afi�are Print Layout. P2. Din meniul Insert se selecteaz� op�iunea Text Box, selec�ie în urma c�reia cursorul

se transform� în semnul +. P3. Se pozi�ioneaz� cursorul pe ecran în locul în care va fi col�ul stânga-sus al

chenarului, dup� care se apas� butonul din stâga al mouse-ului �i �inâdu-l ap�sat se trage spre dreapta-jos, pân� câd frame-ul are dimensiunea dorit�.

Selectarea unui frame se face executând clic stânga pe una din laturile lui sau în

interiorul acestuia. Conturul unui frame selectat apare ha�urat �i sunt eviden�iate 8 mânere, de forma unor cercule�e, folosite pentru redimensionarea acestuia.

Pentru a muta un frame într-o anumit� zon� se pozi�ioneaz� mouse-ul pe una din laturile chenarului, iar în momentul în care cursorul se transform� în se apas� butonul din stânga al mouse-ului �i �inâdu-l ap�sat se trage spre locul în care se dore�te s� se mute frame-ul, dup� care se elibereaz� mouse-ul.

10.2. Importul si manipularea elementelor grafice Word-ul permite atât importul unor imagini create de alte programe specializate, dar �i

crearea �i editarea imaginilor cu ajutorul instrumentelor din bara de butoane de desen. Pentru a importa o imagine creat� cu un alt program se parcurg urm�torii pa�i: P1. Se creeaz� frame–ul în care se va insera imaginea. P2. Se pozi�ioneaz� punctul de inserare în chenarul respectiv. P3. Din meniul Insert se selecteaz� comanda Picture, iar din submeniurile acestei

comenzi op�iunea From File..., care deschide fereastra Insert Picture. P4. Din lista derulant� Look in: alegem unitatea de disc �i pliantul în care se afl� fi�ierul. P5. Execut�m dublu clic stânga pe numele fi�ierului. Observa�ii. 1. Importarea unei imagini se poate face �i din alte medii de programare. 2. Începând de la pozi�ia curent� a cursorului se poate insera, în documentul curent, un

alt document, într-un mod similar cu inserarea unei imagini, dar cu precizarea c� din meniul Insert se selecteaz� comanda File….

11. Editorul de ecua�ii

Pentru a scrie formule matematice, se va pozi�iona punctul de inserare în locul în care

urmeaz� a fi scris� formula, dup� care se selecteaz� butonul . Pe ecran se deschide o fereastr� specific� acestei aplica�ii, va ap�rea bara de butoane Equation �i se editeaz� automat un frame în care vom scrie fomula matematic�, apelând atât la instrumentele din bara de butoane cât �i la facilit��ile oferite de meniurile din bara de titlu a ferestrei.

Dup� introducerea formulei matematice, se execut� clic stânga în afara frame–ului. Observa�ie. Dac� într-o formul� s-au srecurat unele erori, se deshide fereastra cu formula

executând dublu-clic stânga pe fereastra respectiv�, iar apoi se fac corecturile. 12. Lucrul cu tabele 12.1. Crearea unui tabel

43


Un tabel este alc�tuit din linii �i coloane la intersec�ia c�rora se g�sesc celulele în care se

pot insera texte �i/sau imagini grafice. Pentru a crea un tabel se parcurg urm�torii pa�i: P1. Se pozi�ioneaz� cursorul pe ecran în punctul în care va fi inserat tabelul. P2. Se selecteaz� din meniul Table op�iunea Insert �i apoi op�iunea Table, opera�ii în urma c�rora se va deschide fereastra Insert Table. P3. Se introduce num�rul de linii în caseta Number of rows �i num�rul de coloane în caseta Number of columns, iar apoi se selecteaz� op�iunea Auto Format în vederea stabilirii tipului de tabel, selec�ie în urma c�reia se deschide fereastra Table AutoFormat. P4. Se selecteaz� prin clic stânga din lista derulant� Table styles tipul tabelului (acesta se afi�eaz� în partea de jos a ferestrei), iar dac� se opteaz� pentru un anumit tip de tabel se ac�ioneaz� butonul OK. 12.2. Modificarea unui tabel Prin modificarea unui tabel în�elegem ad�ugarea/�tergerea de linii �i coloane.În general,

înaintea oric�rei modific�ri într-un tabel, celulele, liniile sau coloanele afectate de modificare trebuiesc selectate. Pentru a ad�uga o linie într-un tabel se parcurg urm�torii pa�i:

P1. Se pozi�ioneaz� cursorul într-o celul� oarecare din linia înaintea c�reia sau dup� care urmeaz� s� se adauge noua linie. P2. Se selecteaz� din meniul Table op�iunea Insert, iar din submeniul acestei op�iuni select�m Rows Above (dac� linia se adaug� deasupra) sau Rows Below (dac� linia se adaug� dedesubt).

Pentru a ad�uga o coloan� într-un tabel se parcurg urm�torii pa�i: P1. Se pozi�ioneaz� cursorul într-o celul� oarecare din coloana înaintea c�reia sau dup� care urmeaz� s� se adauge noua coloan�. P2. Se selecteaz� din meniul Table op�iunea Insert, iar din submeniul acestei op�iuni select�m Columns to the Left (dac� ad�ugarea se face la stânga) sau Columns to the Right (dac� ad�ugarea se face la dreapta).

Pentru a �terge o linie/coloan�, o celul� sau întregul tabel se parcurg urm�torii pa�i: P1. Se pozi�ioneaz� cursorul într-o celul� oarecare din linia/coloana care trebuie �tears�, în celula care trebuie �tears� sau într-o celul� oarecare când trebuie �ters întregul tabel. P2. Se selecteaz� din meniul Table op�iunea Delete, iar din submeniul acestei op�iuni select�m op�iunea:

� Rows – dac� �tegem linia; � Columns – dac� �tergem coloana; � Cells... – dac� �tergem celula; � Table – dac� �tergem întregul tabel.

12.3. Prelucrarea datelor dintr-un tabel

12.3.1. No�iuni de baz� Într-un table pot fi înregistrate date de tip numeric �i date de tip alfanumeric. Datele de tip numeric sunt numere întregi �i numere reale, cu precizarea c� în cazul numerelor reale marca zecimal� este materializat� prin punct �i nu prin virgul�. Datele de tip alfanumeric sunt alc�tuite din �iruri de caractere.

44


O informa�ie de un anumit tip se înregistreaz� într-o celul�. Fiecare celul� are o adres� format� dintr-o liter� urmat� de un num�r (litera precizeaz� coloana, iar num�rul pecizeaz� linia). Prima coloan� se identific� prin litera A, a doua prin litera B, �.a.m.d. Prima linie are num�rul 1, a doua are num�rul 2, �.a.m.d. De exemplu, celula situat� în coloana 2, linia 3 are adresa B2, iar celula sitat� în linia 2, coloana 3 are adresa C2. Identificarea informa�iilor dintr-un tabel, în vederea peruc�rii, se face prin intermediul adreselor. Adresele pot face referire la o singur� celul� sau la un grup de celule adiacente, caz în care spunem c� avem de a face cu un domeniu. Un domeniu poate fi format dintr-o succesiune de celule situate pe aceea�i linie, situate pe aceea�i coloan� sau situate într-o zon� dreptunhiular� dintr-un tabel. De exemplu, domeniul format din celulele situate pe coloana a doua începând din linia a doua pân� în linia a cincea are adresa B2:B5, domeniul format din celulele situate pe linia trei începând din prima coloan� pân� în coloana a cincea are adresa A3:A5, iar domeniul care are col�ul stânga-sus linia 2, coloana 3 �i col�ul dreapta-jos în linia 6, coloana 5 are adresa C2:E6. Adresele pot fi invocate atunci când informa�iile dintr-un tabel sunt supuse unor prelucr�ri.

Editorul de texte Word 2003 ofer� posibilitatea prelucr�rii datelor dintr-un tabel cu ajutorul unor formule de calcul, iar acest lucru se poate realiza parcurgând urm�torii pa�i:

P1. Se pozi�ioneaz� cursorul în celula în care se dore�te s� se înregistreze rezultatul. P2. Din meniul Table se selecteaz� comanda Formula... care deschide fereastra cu numele sinonim, fereastr� în care este prezent� caseta de dialog Formula, caset� în care este prezent semnul = (urmat eventual o formul� de calcul). P3. Dup� semnul = se tasteaz� formula de calcul, iar din caseta Number format: se selecteaz� formatul de tip�rire a rezultatului. De exemplu, pentru afi�area rezultatului sub form� de procent se execut� clic pe 0.00%, iar pentru afi�area rezultatului cu dou� cifre zecimale se execut� clic pe 0.00. P4. Se ac�ioneaz� butonul Ok. Observa�ie. O alt� modalitate de introducere a unei formule este urm�toarea: P1. Se pozi�ioneaz� cursorul în celula în care se dore�te s� se înregistreze rezultatul. P2. Se ac�ionez� combina�ia de taste Ctrl+F9, care are ca efect deschiderea unei perechi de paranteze acolad� �i pozi�ionarea cursorului în interiorul parantezelor. P3. Se tasteaz� formula, de exemplu: {=A1+B1}, care este vizibil� în celul� (r�mâne editat�). Procedând astfel putem introduce mai multe formule în celule diferite. P4. Se selecteaz� celula care con�ine formula, iar apoi din meniul Table se selecteaz� comanda Formula... care deschide fereastra cu numele sinonim, se selecteaz� formatul de tip�rire �i se ac�ioneaz� butonul Ok. Pasul P4 se repet� �i pentru �i pentru celelalte celule cu formule. Dac� expresia formulei de calcul este corect� din punct de vedere sintactic, în celula în

care a fost pozi�ionat cursorul se înregistreaz� valoarea calculat�, iar dac� formula nu este corect� se afi�ez� un mesaj de eroare explicativ.

O formul� este o informa�ie care descrie în mod riguros o opera�ie sau un grup de

opera�ii ce se efectueaz� asupra unui set de date în vederea ob�inerii unui rezultat. Sintaxa unei formule este urm�toarea: Efectul: se evalueaz� expresia introdus� dup� semnul = �i rezultatul ob�inut se

înregistreaz� în celula în care a fost introdus� formula. Expresia se define�te ca fiind o

= expresie

45


succesiune de operanzi, operatori �i eventual paranteze rotunde, succesiune în care calculele se efectueaz� dup� anumite reguli.

Un operand poate fi exprimat printr-un num�r, poate fi indicat prin adresa unei celule care con�ine o valoare numeric� sau poate fi rezultatul returnat de o func�ie (în Word sunt disponibile 17 func�ii predefinite �i instruc�iunea IF care permite selectatrea unei alternative din dou� posibile). Dup� tipul operatorilor expresiile pot fi aritmetice (numerice), rela�ionale �i logice.

12.3.2. Expresii aritmetice O expresie aritmetic� reprezint� un algoritm pentru calcularea unei valori numerice.

Operanzii utiliza�i într-o expresie aritmetic� pot fi de tip întreg sau de tip real. Operatorii aritmetici sunt: +, -, *, / �i ^ . Ace�ti opratori corespund în ordine opera�iilor aritmetice de adunare, sc�dere, înmul�ire, împ�r�ire, ridicare la putere.

Evaluarea unei expresii aritmetice va începe întotdeauna cu evaluarea celor mai

interioare perechi de paranteze rotunde, iar într-o expresie f�r� paranteze ordinea de efectuare a opera�iilor aritmetice este urm�toarea :

1. – ridicarea la putere, dup� regula stânga – dreapta; 2. – înmul�irea, împ�r�irea, restul împ�r�irii întregi, dup� regula stânga – dreapta; 3. - adunarea , sc�derea, dup� regula stânga – dreapta. Exemplu: Se d� 2�a �i . Se cere s� se determine valorile expresiilor: , 3�b ba � ba � ,

, , . ba � 22 ba � 3)( ba �Rezolvare. Se creaz� un tabel cu dou� linii �i opt coloane (figura 1.), tabel în care pe

prima linie se introduce nota�iile men�ionate în enun�, iar în linia a doua valorile lui �i b . a A B C D E F G H

a b ba � ba � ba � ba / 22 ba � 3)( ba �

2 3

1

2

Figura 1. Pentru a calcula valorile expresiilor din enun�, introducem formulele de calcul, dup� cum

urmeaz�: Celula: C2 D2 E2 F2 G2 H2 Formula: =A2+B2 =A2-B2 =A2*B2 =A2/B2 =C2*D2 =C2^3 Calculeaz�:

ba � ba � ba � ba / 22 ba � 3)( ba �

În final, vom ob�ine tabelul: A B C D E F G H

a b ba � ba � ba � ba / 22 ba � 3)( ba �

2 3 5 -1 6 0.67 -5 125

1

2

12.3.3. Expresii rela�ionale O expresie rela�ional� se construie�te cu ajutorul a doi operanzi numerici lega�i între ei

print-un oprator rela�ional.

46


Opratorii rela�ionali sunt elementele mul�imii: Ro = { < , <= , = , <> , >= , > }, iar sintaxa unei expresii rela�ionale este :

unde r�Ro.

Evaluarea unei expresii rela�ionale se face astfel: se determin� mai întâi valorile celor doi operanzi (în cazul în care ace�tia sunt preciza�i prin expresii) �i apoi se verific� dac� este îndeplinit� rela�ia specificat� prin operatorul r, caz în care valoarea expresiei va fi 1 (TRUE), iar dac� rela�ia specificat� prin operatorul r nu este satisf�cut�, valoarea expresiei va fi 0 (FALSE).

Exemplu: Se d� �i . Se cere s� se determine valorile: , , 2�a 3�b ba � ba � ba � ,

, , . ba ! ba ba "Rezolvare. Se creaz� un tabel cu dou� linii �i opt coloane (figura 2.), tabel în care pe

prima linie se introduce nota�iile men�ionate în enun�, iar în linia a doua valorile lui �i b . a A B C D E F G H

a b ba � ba � ba � ba ! ba ba " 2 3

Figura 2. Pentru a calcula valorile expresiilor din enun�, introducem formulele de calcul, dup� cum

urmeaz�: Celula: C2 D2 E2 F2 G2 H2 Formula: =A2<B2 =A2<=B2 =A2=B2 =A2<>B2 =A2>=B2 =A2>B2 Calculeaz�:

ba � ba � ba � ba ! ba ba "

În final, vom ob�ine tabelul: A B C D E F G H

a b ba � ba � ba � ba ! ba ba " 2 3 1 1 0 1 0 0

12.3.4. Expresii logice O expresie logic� se poate construi cu ajutorul operanzilor de tip logic , al func�iilor

logice �i al parantezelor rotunde. Operanzii de tip logic pot fi esprima�i prin func�iile logice TRUE (adev�rat) care returneaz� valoarea 1 (unu) �i FALSE (fals) care returneaz� valoarea 0 (zero). Re�inem �i faptul c� o valoare numeric� egal� cu zero este considerat� ca finnd FALSE, iar o valoare numeric� diferit� de zero este considerat� ca fiind TRUE.

Operanzii de tip logic pot fi transmi�i ca argumente urm�toarelor func�ii logice: NOT (nega�ie logic�), AND (�i logic), OR (sau logic). Func�ia NOT admite un singur argument, iar func�iile AND �i OR admit dou� argumente. Argumentul unei func�ii logice poate fi o expresie rela�ional� sau o expresie logic� �i mumim un astfel de argument propozi�ie logic�. Dac� P �i Q sunt dou� propozi�ii logice, func�iile logice mentionate mai sus, determin� rezultatul dup� cum urmeaz�:

P Q NOT( P) AND(P, Q) OR(P,Q) TRUE TRUE FALSE TRUE TRUE TRUE FALSE FALSE FALSE TRUE FALSE TRUE TRUE FALSE TRUE FALSE FALSE TRUE FALSE FALSE

1

2

1

2

operand_1 r operand_2

47


Evaluarea unei expresii logice va începe întotdeauna cu evaluarea celor mai interne perechi de paranteze, iar într-o expresie f�r� paranteze ordinea de evaluare a func�iilor este urm�toarea: NOT, AND, OR.

12.3.5. Func�ii predefinite

Pe lâng� func�iile logice, prezentate anterior, în Word mai sunt disponibile înc� 12

func�ii predefinite, iar fiecare func�ie determin� o valoare numeric�. Argumentul unei func�ii poate fi o expresie x sau un domeniu d. Un domeniu poate fi contiguu când celulele selectate sunt adiacente sau necontiguu când celulele selectate nu sunt adiacente. De exemplu, pentru fiecare din cazurile eviden�iate mai jos, s-a precizat expresia domeniului d. A1 B1 C1 A2 B2 C2 A3 B3 C3

d=B1:B3

A1 B1 C1 A2 B2 C2 A3 B3 C3

d=A2:C2

A1 B1 C1A2 B2 C2A3 B3 C3

d=A1:B2

A1 B1 C1 A2 B2 C2 A3 B3 C3

d=A1:C2

A1 B1 C1A2 B2 C2A3 B3 C3

d=A1,C1,B2,C3

În urm�torul tabel este prezentat� sintaxa �i efectul func�iilor predefinite.

Nrc. Numele / Sintaxa Efectul

1. ABS(x) Returneaz� valoarea absolut� a argumentului x. 2. AVERAGE(d) Returmeaz� media aritmetic� a valorilor din domeniul d. 3. COUNT(d) Returneaz� num�rul de valori numerice din domeniul d. 4. DEFINED(x) Returneaz� valoarea 1 (TRUE) dac� expresia x este corect� sau

valoarea 0 (FALSE) dac� expresia nu poate fi calculat�. 5. INT(x) Returneaz� partea întreag� a num�rului real x atunci când x este

pozitiv sau partea întreag� a lui )1( �x dac� x este negative. 6. MIN(d) Returneaz� valoarea minim� din domeniul d. 7. MAX(d) Returneaz� valoarea maxim� din domeniul d. 8. MOD(x,y) Returneaz� restul împ�r�irii întregi a lui x la y. 9. PRODUCT(d) Returneaz� produsul valorilor din domeniul d. 10. ROUND(x,n) Returneaz� valoarea lui x rotunjit� cu n cifre la partea zecimal�.

Dac� cifra din pozi�ia )1( �n este mai mare sau egal� cu 5, cifra din pozi�ia se majoreaz� cu o unitate. n

11. SIGN(x) Returneaz� valoarea 1 dac� x este pozitiv sau valoarea -1 dac� x este negative.

12. SUM(d) Returneaz� suma valorilor din domeniul d. Exemplu: Se d� o matrice cu 4 linii �i 3 coloane ale c�rei elemente sunt numere reale. Se

cere s� se determine:

- suma, produsul, maximul, minimul �i media aritmetic� a elementelor de pe fiecare linie; - suma, produsul, maximul, minimul �i media aritmetic� a elementelor de pe fiecare coloan�; - suma, produsul, maximul, minimul �i media aritmetic� a elementelor din întreaga matrice.

Rezolvare. Vom crea un tabel cu 10 linii �i 9 coloane, tabel în care vom introduce în domeniul B2:D5 (care are col�ul din stânga-sus în linia 2, coloana 2) elementele matricei, iar apoi vom introduce formulele de calcul dup� cum urmeaz�:

48


Celula Ei, i=2,5 Fi, i=2,5 Gi, i=2,5 Hi, i=2,5 Ii, i=2,5 Formula =SUM(Bi:Di) =PRODUCT(Bi:Di

) =MAX(Bi:Di) =MIN(Bi:Di) =AVERAGE(Bi:Di

) Calculeaz� pe fiecare linie Suma Produsul Maximul Minimul Media aritmetic�

Celula X6, X�{B,C,D} X7, X�{B,C,D} X8, X�{B,C,D} X9, X�{B,C,D} X10, X�{B,C,D} Formula =SUM(X2:X5) =PRODUCT(X2:X5) =MAX(X2:X5) =MIN(X2:X5) =AVERAGE(X2:X5) Calculeaz� pe fiecare coloan�

Suma Produsul Maximul Minimul Media aritmetic�

Celula E6 F7 G8 H9 I10 Formula =SUM(B2:D5) =PRODUCT(B2:D5) =MAX(B2:D5) =MIN(B9:D9) =AVERAGE(B2:D5) Calculeaz� pentru matice

Suma Produsul Maximul Minimul Media aritmetic�

Dup� efectuarea acestor opera�ii ob�inem tabelul: B C D Suma Produsul Maximul Minimul Media

aritmetic� 2 2.20 3.80 5.20 11.20 43.47 5.20 2.20 3.73 3 2.80 1.60 2.30 6.70 10.30 2.80 1.60 2.23 4 1.25 3.82 2.23 7.30 10.65 3.82 1.25 2.43 5 5.00 1.00 3.23 9.23 16.15 5.00 1.00 3.08

Suma 11.25 10.22 12.96 34.43 Produsul 38.50 23.23 86.15 77031.12 Maximul 5.00 3.82 5.20 5.20 Minimul 1.25 1.00 2.23 1.00 Media aritmetic� 2.81 2.56 3.24 2.87

12.3.6. Sortarea datelor dintr-un tabel Datele dintr-un tabel pot fi reorganizate prin procedeul de sortare. Sortarea presupune

ordonarea liniilor dintr-un tabel dup� valorile dintr-o coloan� sau dup� valorile din mai multe coloane (maxim trei), valori care pot fi de tip text, de tip numeric sau dat� calendaristic�. Sortarea dup� valorile dintr-o anumit� coloan� se poate face cresc�tor sau descresc�tor. În cazul datelor de tip alfanumeric, sortarea cresc�toare presupune ordonarea alfabetic� de la A la Z. Sorta datelor dintr-un tabel se poate face dup� cel mult trei criterii, parcurgând urm�torii pa�i:

P1. Se pozi�ioneaz� cursorul într-o celul� oarecare din tabel, iar apoi din meniul Table se alege op�iunea Select�, iar din submeniul acesteia Table (se selecteaz� întregul tabel).

P2. Din meniul Table select�m comanda Sort…, care deschide o fereastra Sort, fereastr� în care vom introduce criteriile de sortare dup� cum urmeaz�: - din lista derulant� Sort by select�m coloana (câmpul în cazul în care coloanele au

anete) corespunz�toare primului criteriu de sortare, din lista derulant� Type asociat� listei Sort by select�m tipul datelor (Text, Number sau Data), iar apoi stabilim criteriul de sortare executând clic pe op�iunea Ascendig dac� sortarea se face cresc�tor sau pe op�iunea Descending dac� sortarea se face descresc�tor;

- din prima list� derulant� Then by select�m coloana (câmpul) corespunz�toare celui de-al doilea criteriu de sortare, iar apoi select�m tipul datelor �i stabilim criteriul de sortare (dac� este cazul);

49


- din a doua list� derulant� Then by select�m coloana (câmpul) corespunz�toare celui de-al treilea criteriu de sortare, iar apoi select�m tipul datelor �i stabilim criteriul de sortare (dac� este cazul).

P3. Se ac�ioneaz� butonul Ok din fereastra Sort. Exemplu: La un examen pentru ocuparea unor posturi vacante s-au înscris 10

concuren�i, care au ob�inut notele din tabelul:

Nrc. Numele �i prenumele Proba 1 Proba 2 Proba 3 1. ANDREI P. GEORGE 7.40 8.20 9.302. ARCANU B. VIRGIL 9.90 8.90 9.003. CIOBANU A. ELENA 6.70 8.50 6.904. BULZAN V. ION 10.00 9.00 10.005. BARBU G. NICOLAE 9.00 10.00 10.006. CUCU T. COSMIN 10.00 9.00 10.007. MARCU V. MARIUS 10.00 10.00 9.008. FAUR N. SORIN 4.00 8.00 7.509. HAGI T. MARIA 9.00 10.00 10.0010. DUMA H. HORIA 8.30 4.20 8.60

Se cere: 1. s� se determine media fiec�rui candidat; 2. s� se stabileasc� pentru fiecare candidat rezultatul concursului ( 1- dac� toate notele

sunt mai mari sau egale cu 5 sau 0 – dac� cel pu�in o not� este mai mic� decât 5); 3. s� se ordoneze candida�ii admi�i descresc�tor dup� medii, iar în cazul în care dou�

sau mai multe medii sunt egale se va face va face ordonarea descresc�toare dup� notele ob�inute la prima prob�, la adoua prob� �i alfabetic dup� nume �i prenume;

4. candida�ii respin�i se vor afi�a în odine alfabetic�. 5. s� se împart� tebelul în dou� tabele, primul s� con�in� candida�ii admi�i, iar al doilea

s� con�in� candida�ii respin�i. Desupra fiec�rui tabel s� se scrie, în pozi�ie cental�, textul CANDIDA�I ADMI�I, respectiv CANDIDA�I RESPIN�I.

Rezolvare. 1 & 2. Ne pozi�ion�m într-o celul� oarecare din ultima coloan�, iar apoi din meniul

Table alegem comanda Insert� �i apoi Columns to the Right (inser�m o coloan� la dreapta). Repet�m din nou procesul descries anterior, iar în antetele celor dou� coloane scriem denumirile câmpurilor ale c�ror valori urmeaz� a fi determinate (Media �i Rezultat). În continuare vom introduce formulele de calcul dup� cum urmeaz�:

Celula Fi, i=2,11 Gi, i=2,11 Formula =AVERAGE(Ci:Ei) =AND(AND(Ci>=5,Di>=5),Ei>=5) Determin� Media arithmetic� Rezultatul concursului

Dup� efectuarea acestor opera�ii ob�inem tabelul:

Nrc. Numele �i prenumele Proba 1 Proba 2 Proba 3 Media Rezultat 1. ANDREI P. GEORGE 7.40 8.20 9.30 8.30 1 2. ARCANU B. VIRGIL 9.90 8.90 9.00 9.27 1 3. BARBU G. NICOLAE 9.00 10.00 10.00 9.67 1

50


4. BULZAN V. ION 10.00 9.00 10.00 9.67 1 5. CIOBANU A. ELENA 6.70 8.50 6.90 7.37 1 6. CUCU T. COSMIN 10.00 9.00 10.00 9.67 1 7. DUMA H. HORIA 8.30 4.20 8.60 7.03 0 8. FAUR N. SORIN 4.00 8.00 10.50 7.50 0 9. HAGI T. MARIA 9.00 10.00 10.00 9.67 1 10. MARCU V. MARIUS 10.00 10.00 9.00 9.67 1

3. Sort�m liniile tabelului descresc�tor dup� câmpul Rezultat �i cresc�tor dup� câmpul

Numele �i prenumele. În acest sens, select�m tabelul (Table �Select��Table), stabilim criteriile de sortare (Table �Sort...�Sort by: Rezultat, Type: Number, Descending, Then by: Numele �i prenumele, Type:Text, Ascending), iar apoi ac�ion�m butonul Ok. Dup� efectuarea acestor opera�ii ob�inem tabelul: Nrc. Numele �i prenumele Proba 1 Proba 2 Proba 3 Media Rezultat

1. ANDREI P. GEORGE 7.40 8.20 9.30 8.30 1 2. ARCANU B. VIRGIL 9.90 8.90 9.00 9.27 1 3. BARBU G. NICOLAE 9.00 10.00 10.00 9.67 1 4. BULZAN V. ION 10.00 9.00 10.00 9.67 1 5. CIOBANU A. ELENA 6.70 8.50 6.90 7.37 1 6. CUCU T. COSMIN 10.00 9.00 10.00 9.67 1 9. HAGI T. MARIA 9.00 10.00 10.00 9.67 1 10. MARCU V. MARIUS 10.00 10.00 9.00 9.67 1 7. DUMA H. HORIA 8.30 4.20 8.60 7.03 0 8. FAUR N. SORIN 4.00 8.00 10.50 7.50 0

4. Select�m domeniul care con�ine candida�ii admi�i �i sort�m liniile din acest domeniu

descresc�tor dup� coloanele 6, 3 �i 4 (în aceast� ordine) �i ob�inem tabelul: Nrc. Numele �i prenumele Proba 1 Proba 2 Proba 3 Media Rezultat 10. MARCU V. MARIUS 10.00 10.00 9.00 9.67 1 4. BULZAN V. ION 10.00 9.00 10.00 9.67 1 6. CUCU T. COSMIN 10.00 9.00 10.00 9.67 1 3. BARBU G. NICOLAE 9.00 10.00 10.00 9.67 1 9. HAGI T. MARIA 9.00 10.00 10.00 9.67 1 2. ARCANU B. VIRGIL 9.90 8.90 9.00 9.27 1 1. ANDREI P. GEORGE 7.40 8.20 9.30 8.30 1 5. CIOBANU A. ELENA 6.70 8.50 6.90 7.37 1 7. DUMA H. HORIA 8.30 4.20 8.60 7.03 0 8. FAUR N. SORIN 4.00 8.00 10.50 7.50 0

Observa�ie. Constat�m c� opera�ia de sortare are, în cazul de fa��, un efect colateral nepl�cut deoarece schimb� numerele curente �i prin urmare trebuie corectat� manual prima coloan�.

5. Inser�m în tabelul precedent o linie deasupra candida�ilor respin�i, execut�m clic pe linia ad�ugat�, iar apoi din meniul Table select�m comanda Split Table (rupe tabelul) �i astfel tabelul se împarte în dou� tabele. În continuare, select�m antetul din primul tabel �i îl copiem în prima linie din cel de-al doilea tabel, corect�m coloana Nrc. din ambele tabele �i deasupra fiec�rui tabel scriem centrat ceea ce con�ine. Dup� efectuarea acestor opera�ii vom ob�ine:

CANDIDA�I ADMI�I

51


Nrc. Numele �i prenumele Proba 1 Proba 2 Proba 3 Media Rezultat 1. MARCU V. MARIUS 10.00 10.00 9.00 9.67 1 2. BULZAN V. ION 10.00 9.00 10.00 9.67 1 3. CUCU T. COSMIN 10.00 9.00 10.00 9.67 1 4. BARBU G. NICOLAE 9.00 10.00 10.00 9.67 1 5. HAGI T. MARIA 9.00 10.00 10.00 9.67 1 6. ARCANU B. VIRGIL 9.90 8.90 9.00 9.27 1 7. ANDREI P. GEORGE 7.40 8.20 9.30 8.30 1 8. CIOBANU A. ELENA 6.70 8.50 6.90 7.37 1

CANDIDA�I RESPIN�I Nrc. Numele �i prenumele Proba 1 Proba 2 Proba 3 Media Rezultat

1. DUMA H. HORIA 8.30 4.20 8.60 7.03 0 2. FAUR N. SORIN 4.00 8.00 10.50 7.50 0

Not�. Pentru a îmbina dou� tabele în unul singur, se �terg paragrafele dintre ele. 13. Reprezentarea grafic� a datelor dintr-un tabel 13.1. Generarea unui grafic Un grafic (chart) este o reprezentare vizual�, mai sugestiv�, a datelor dintr-un tabel. Se

recomand� reprezentarea grafic� a datelor dintr-un tabel pentru a atrage aten�ia cititorului asupra tendin�elor evolutive ale acestora, graficul putând eviden�ia �i rela�iile semnificative dintre date. Word–ul ofer� posibilitatea reprezent�rii grafice a datelor dintr-un tabel sub diferite forme, numite diagrame. Tabelul trebuie s� con�in� un antet orizontal (de coloane) �i un antet vertical (de linii) pentru ca reprezentarea grafic� s� fie cât mai sugestiv� (câmpurile din aceste antete apar de obicei în grafic). Fiec�rui grafic îi este asociat� o legend� în care se specific� semnifica�ia culorilor (o culoare folosit� în grafic corespunde unui câmp din antetul de linii).

Crearea unei diagrame se face parcurgând urm�torii pa�i: P1. Se selecteaz� tabelul cu datele care se reprezint� grafic. P2. Se execut� clic stânga pe butonul Insert Chart din bara de butoane Standard. Dac� acest buton nu este în bara de butoane, îl pute�i ad�uga prin metoda Drag and drop parcurgând succesiunea de comenzi: Tools�Customize...�Comands�Insert (din lista derulant� Categories:) �Chart (din lista derulant� Comands:). În urma efectu�rii acestei opera�ii se creaz� automat un frame în care sedeseneaz� un grafic implicit format din bare verticale, iar tabelul de date, selectat în pasul precedent, va fi afi�at în fereastra Datasheet (dac� modific�m datele din aceast� fereastr� se modific� �i graficul, dar nu se modific� datele din tabelul creat în Word). Re�inem faptul c� bara de meniu implicit� se modific� �i noua bar� con�ine op�iuni specifice graficelor. P3. Dac� diagrama desenat� în pasul precedent nu este relevant�, select�m din meniul Chart comanda Chart Type... care deschide fereastra cu numele sinonim, fereastr� din care putem selecta diferite tipuri de grafice corespunz�toare celor dou� variante Standard Types �i Custom Types. Variantei Standard Types îi este asociat� lista derulant� Chart type care con�ine denumirile tipurilor de grafice, iar pentru fiecare tip putem selecta din Chart sub-type un anumit tip de grafic, tip pe care îl putem vizualiza dac� execut�m clic pe butonul

52


Press and Hold to View Sample. Variantei Custom Types îi este asociat� lista derulant� Chart type care con�ine denumirile tipurilor de grafice, iar pentru fiecare tip selectat, se afi�eaz� în panoul Sample: specimenul de grafic. P4. Dup� ce s-a optat pentru un anumit tip de diagram� se ac�ioneaz� butonul Ok. Dimensiunile frame-ului în care s-a generat diagrama, pot fi modificate prin pozi�ionarea

cursorul pe unul din mânere pân� când se transform� într-o dubl� s�geat� () orizontal�, oblic� sau înclinat�, iar apoi se trage, cu butanul din stânga de la mouse ap�sat, în direc�ia dorit�.

13.2. Modificarea unui grafic Pentru a îmbun�t��i aspectul unei diagrame �i pentru spori claritatea reprezent�rii

datelor, putem ad�uga în diagram� obiecte noi, cum ar fi titluri �i adnot�ri sau putem schimba pozi�ia legendei care face leg�tura între culorile sau modelele din diagram� �i datele reprezentate grafic. Se poate introduce un titlu principal referitor la scopul diagramei, precum �i titluri pentru fiecare ax�. O adnotare este un text introdus în diagram� pentru a atrage aten�ia asupra unei tendin�e sau a unei zone de interes. Re�inem �i faptul c� putem schimba tipul unei diagrame.

Pentru a ad�uga un titlu se parcurg urm�torii pa�i: P1. Se execut� dublu-clic stânga pe diagram�. P2. Din meniul Chart se selecteaz� comanda Chart Options... care deschide fereastra cu acela�i nume, ferestr� din care select�m butonul Titles, dup� care introducem titlul principal precum �i titlurile fiec�rei axe. P3. Se ac�ioneaz� butonul Ok din ferestr�. Pentru a ad�uga o adnotare se parcurg urm�torii pa�i: P1. Se execut� dublu-clic stânga pe diagram�. P2. Se introduce textul adnot�rii, iar apoi se ac�ioneaz� tasta Enter. În diagam� se cereaz� un frame care con�ine textul introdus. Acest frame poate fi mutat înntr-o alt� zon�. P3. Se execut� clic în afara frame-ului. Pentru a schimba pozi�ia legendei se parcurg urm�torii pa�i: P1. Se execut� dublu-clic stânga pe diagram�. P2. Din meniul Chart se selecteaz� comanda Chart Options... care deschide fereastra cu acela�i nume, ferestr� din care select�m butonul Legend, iar apoi select�m una din op�iunile referitoare la locul în care va fi plasat� legenda fa�� de grafic: Bottom (jos), Corner (col�ul dreapta-sus), Top (sus), Right (dreapta), Left (stânga). P3. Se ac�ioneaz� butonul Ok din ferestr�. Pentru a schimba tipul unei diagrame parcurgem urm�torii pa�i: P1. Execut�m dublu-clic stânga pe diagram�. P2. Select�m din meniul Chart comanda Chart Type... care deschide fereastra cu numele sinonim, fereastr� din care select�m �i vizualiz�m diferite tipuri de diagrame. P4. Dup� ce opt�m pentru un anumit tip de diagram� se ac�ion�m butonul Ok.

13.3. Aplica�ie practic� Societatea Comercial� ELECTROSTAR S.A. are ca obiect de activitate comercializarea

produselor electrocasnice. Vânz�rile în mil. ROL, din primul trimestru al anului 2005, sunt cele din tabelul urm�tor: Televizoare Frigidere Aragaze Alte produse Ianuarie 500 300 250 600 Februarie 400 350 380 500

53


Martie 550 400 200 700 Se cere: 1. – s� se reprezinte grafic, datele din tabel, sub forma unei diagrame cu coloane; 2. – s� se introduc� un titlu care s� con�in� numele firmei; 3. – s� se introduc� adnotarea Graficul vânz�rilor din Trim.1 �i s� se plaseze între titlu �i

grafic, în col�ul din dreapta-sus; 4. – s� se fac� o copie a acestei diagrame la un rând sub ea; 5. – s� se schimbe tipul ultimei diagrame (cea rezultat� în urma copierii) cu o diagram� cu

tuburi. Adnotarea s� se plaseze dup� tubul cel mai scurt. Rezolvare. 1. Select�m întregul tabel, ac�ion�m butonul Insert Chart, închidem fereastra Datasheet,

pozi�ion�m cursorul pe mânerul din mijloc al laturii din dreapta a frame-ului pân� când se transform� în �i apoi tragem spre dreapta, cu butonul din stânga da la mouse ap�sat.

2. Execut�m dublu-clic pe diagram�, select�m din meniul Chart comanda Chart Option..., în caseta Chart Title: introducem textul S.C. ELECTROSTAR S.A., ac�ion�m butonul Ok, iar apoi execut�m clic în fara diagramei.

3. Execut�m dublu-clic pe diagram�, clic în interiorul acesteia, introducem adnotarea, iar apoi tragem frame-ul cu aceast� adnotare în col�ul din dreapta-sus, în zona liber� dintre titlu �i grafic.

4. Execut�m clic pe diagram�, select�m din meniul Edit comanda Copy, pozi�on�m cursorul la un rând sub diagram� �i select�m din meniul Edit comanda Paste.

5. Execut�m dublu-clic pe diagram�, select�m din meniul Chart comanda Chart Type..., iar din Custom Types tipul Tubes, dup� care ac�ion�m butonul Ok. În continuare, mut�m frame-ul cu adnotarea în dreapta celui mai scurt tub �i introducem din nou titlul.

Dup� efectuarea acestor opera�ii vom ob�ine graficele:

0

100

200

300

400

500

600

700

Televizoare Frigidere Aragaze Alte produse

S.C. ELECTROSTAR S.A.

IanuarieFebruarieMartie

Graficul vânz�rilor din Trim

54


SC ELECTROSTAR S.A.

500

300250

600

400

350380

500

550

400

200

700

0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600 1800 2000

Televizoare

Frigidere

Aragaze

Alte produse

Ianuarie Februarie Martie

Graficul vânz�rilor din Trim.1

14. Configurarea si gestionarea barelor de butoanelor 14.1. Activarea si dezactivarea anumitor bare de butoane Pentru utilizatorii avansa�i Word-ul ofer� posibilitatea gestion�rii barelor de butoane �i

permite personalizarea acestei aplica�ii. Fiecare op�iune din meniurile afi�ate în partea superioar� a ecranului are definit un buton propriu. Creatorii Word-ului au predefinit câteva bare de butoane, care con�in comenzi mai frecvent utilizate, dintre care men�ion�m:

con�ine unele butoane corespunz�toare comenzilor din meniurile File �i Edit;

con�ine butoane corespunz�toare meniului Format ;

con�ine butoane pentru liniile din cadrul tabelelor;

con�ine butoane pentru desen.

Activarea sau dezactivarea unei bare de butoane se face selectând din View op�iunea Toolbars, moment în care pe ecran apare o fereastr� care con�ine o list� cu toate barele de butoane. O bar� activ� va avea în dreptul ei o bif�. Pentru activare/dezactivare se pune sau se ia cu clic stânga bifa din dreptul barei respective.

14.2. Ad�ugarea/�tergerea unui buton Pentru ad�ugarea unui buton care nu se afl� afi�at în barele de butoane separcurg

urm�torii pa�i: P1. Din meniul Tools se selecteaz� op�iunea Customize..., selec�ie în urma c�reia se deschide fereastra Customize. P2. Se selecteaz� op�iunea Toolbars, iar în lista afi�at� se bifeaz� bara. Aceasta apare pe ecran într-una din barele de butoane (în partea de sus a ecanului sau în partea de jos) sau

55


în zona de lucru, caz în care prin procedeul Drag and drop poate fi dus� într-o zon� cu bare de butoane. P3. Se selecteaz� op�iunea Commands �i din cele dou� liste se selecteaz� mai întâi categoria comenzii (Categories), iar apoi comanda (Commands). P4. Prin metoda Drag and drop se copiaz� butonul dorit în bara de butoane. Observa�ie Pa�ii P3 �i P4 se repet� atunci când se dore�te ad�ugarea mai multor butoane. P5. Se închide fereastra ac�ionând butonul Close sau dând clic stânga pe simbolul . Pentru a �terge un buton dintr-o bar� se parcurg urm�torii pa�i: P1. Din meniul Tools se selecteaz� op�iunea Customize..., selec�ie în urma c�reia se deschide fereastra Customize. P2. Se pozi�ioneaz� cursorul mouse-ului pe butonul �i prin procedeul Drag and drop se trage în afara zonei de butoane. Procedeul se repet�, dac� este cazul, �i pentru alte butoane. P3. Se închide fereastra ac�ionând butonul Close sau dând clic stânga pe simbolul . 15. Listarea unui document la imprimant� Pentru tiparirea unui document la imprimant� trebuie avut grij� ca imprimanta selectat�

s� coincid� sau sa fie o emulare a imprimantei care este fizic legat� de calculator. Pentru a selecta o imprimant� se parcurg urm�torii pa�i:

P1. Din meniul File se selecteaz� comanda Print, opera�ie în urma c�reia se dechide fereastra Print, fereasrt� în care sunt incluse mai multe casete de dialog. P2. În caseta Printer, din lista derulant� Name se va alege tipul imprimantei. P3. Se ac�ioneaz� butonul OK din fereastr�. Observa�ie: Selectarea imprimantei se face de obicei chiar la începerea sesiunii de lucu

pentru a evita rearanjarea ulterioar� a textului.

Pentru tip�rirea unui document, la o imprimant� deja selectat�, se parcurg urm�torii pa�i: P1. Din meniul File se selecteaz� comanda Print, opera�ie în urma c�reia se dechide fereastra Print. P2. În caseta Page range specific�m, prin clic în cercul alb, ce anume se tip�re�te din documentul aflat pe ecran:

� All – întregul document (op�iune implicit�); � Current page – pagina curent�; � Pages – numai anumite pagini, caz în care numerele de pagin� trebuie introduse

de c�tre utilizator, conform specifica�iilor afi�ate în caset�. P3. Se ac�ioneaz� butonul OK din fereastr�. Observa�ie. În cazul în care se tip�re�te întregul document, pentru a face economie de

hârtie, putem opta pentru o tip�rire fa��-verso. În acest caz, documentul se va lista în dou� etape. În prima etap�, în pasul P2 select�m din lista derulant� Print: op�iunea Odd pages (paginile impare). În etapa a doua, dup� rearanjarea foile de hârtie �i introducerea acestora din nou în talerul imprimantrei, în pasul P2 select�m din lista derulant� Print: op�iunea Even pages (paginile pare). Re�inem c� paritatea sau imparitatea nu se refer� la num�rul efectiv înregistrat pe pagin�, ci la ordinea cronologic� a acestora în cadrul documentului.

56


57

Pogramul de calcul tabelar EXCEL 1. Introducere Microsoft Office Excel este un program de calcul tabelar �i face parte din pachetul de programe Microsoft Office, produs de firma Microsoft Corporation. Scopul urm�rit în acest capitol este de a familiariza utilizatorul încep�tor cu facilit��ile de baz� ale programului Excel 2003, pentru a putea lucra cât mai eficient cu minimum necesar de cuno�tin�e. 2. Lansarea în execu�ie a aplica�iei Microsoft Excel

Lansarea în execu�ie a aplica�iei Microsoft Excel se face parcurgând urm�torii pa�i:

P1. Se execut� clic pe butonul Start situat pe desktop în bara de opra�ii. P2. Se selecteaz� cu mouse-ul op�iunea Programs , care la rândul ei este un meniu, meniu din care select�m op�iunea Microsoft Office , în care vom g�si o pictogram� cu simbolul X urmat� de (numele aplica�iei). Executând clic stânga pe numele aplica�iei, aceasta va fi lansat� în execu�ie. Alte modalit��i de a lansa Excel-ul în execu�ie sunt urm�toarele: - se execut� dublu clic stânga pe pictograma scurt�turii, corespunz�toare acestei aplica�ii,

afi�ate pe desktop (dac� exist� o astfel de scurt�tur�); - se execut� dublu clic stânga pe o pictogram� cu simbolul X sau pe numele unui fi�ier

cu extensia xls. Dup� lansarea în execu�ie a aplica�iei Microsoft Excel pe ecran se va deschide fereastra

de lucru a editorului Excel 2003, fereastr� care se prezint� astfel:

În aceast� fereastr� distingem: 1. Bara de titlu în care este prezent� pictograma �i numele aplica�iei, numele fi�ierului în care va fi salvat registru de calcul �i trei butoane în partea dreapt�. Fi�ierul are numele prestabilit Book1, iar dac� d�m o comand� de salvare, acesta va fi salvat Book1.xls �i plasat pe disc în pliantul My Documents. 2. Bara de meniuri în care sunt înscrise cele nou� meniuri utilizate pentru a avea acces la toate facilit��ile din Excel. Selectarea unui meniu se face într-un mod cu totul analog select�rii unui meniu din Word.

1 2 3 4 5 6 7 8


58

3. Dou� bare de butoane (bara Standard �i bara Formating) în care sunt inserate pictogramele corespunz�toare comenzilor folosite frecvent din meniurile File, Edit �i Format. Executând clic stânga pe un buton se execut� comenda corespunz�toare lui (denumuirea comenzii poate fi vizualizat� prin pozi�ionarea cursorului de la mouse pe buton, vezi Copy). 4. Bara de formule xf , bar� precedat� de butonul Name Box (numele celulei), unde este înscris� adresa celulei curente, format� din litera coloanei �i num�rul liniei, în cazul nostru adresa este C3. În bara de formule vor fi afi�ate datele din celula activ�. 5. Zona de editare este acea por�iune de pe ecran unde se introduc informa�iile în registrul de calcul (panoul din stânga). Un registru este format în mod implicit din 16 foi de calcul: Sheet1, Sheet2, ... , Sheet16 (sheet-foaie), dar pot fi ad�ugate �i altele, în func�ie de necesit��i. Numele unei foi de calcul poate fi modificat (vezi fereastra, în loc de Sheet1 avem FC-1). Dup� cum se poate constata, foile de calcul sunt de fapt ni�te tabele care au liniile desemnate prin numere �i coloanele prin literele sau grup�ri de litere, la intersec�ia c�rora se g�sesc celulele. În fiecare celul� pot fi introduse de la tastatur� date de diferite tipuri, cum ar fi: texte, numere, date calendaristice, fomule �i func�ii, dar este posibil ca informa�iile din unele celule s� fie rezultatul unor opera�ii (de exemplu: o sum�, o medie, etc.). Pentru a ne pozi�iona într-o celul� trebuie mai întâi s� o select�m. Cursorul mouse-ului este de forma atunci când Excel-ul este preg�tit pentru executarea unei noi opera�ii. Pentru a selecta o celul�, în vederea intoducerii unor informa�ii, se pozi�ioneaz� cursorul în celul� �i se execut� clic stânga, iar apoi se introduc informa�iile (dup� introducerea primului caracter indicatorul mouse-ului se transform� în I). Un text se poate înregistra pe dou� sau mai multe celule (orizontale �i/sau verticale), iar un num�r într-o singur� celul� (dac� nu încap toate cifrele în celul� editarea num�rului se va face în reprezentarea cu punct zecimal �i exponent). P�r�sirea unei celule (grup de celule) se face executând clic stânga pe o alt� celul�. În panoul de lucru, situat în partea dreapt� a zonei de editare, apar într-o fereastr� diferite op�iuni legate de activitatea curent�. De exemplu, atunci când dorim s� deschidem un registru nou (File New), în acest panou se deschide automat fereastra New Workbook (noul registru). Dac� execut�m clic stânga pe butonul Blank workgrup fereastra se închide (se m�re�te zona de editare) �i se dechide un nou registru de lucru, care are numele prestabilit Book2. �tergerea sau reactivarea panoului de lucru se face selectând din meniul View op�iunea Task Pane. Observa�ii.

1. Numele prestabilite ale fi�ierelor pot fi înlocuite cu nume mai sugestive. 2. Putem avea deschise simultan mai multe registre de lucru (fi�iere). Pictograma �i

numele acestora sunt vizibile în bara de opera�ii de pe desktop, iar trecerea de la un registru la altul se face executând clic stânga pe numele fi�ierului sau pe pictograma lui.

6. Bara de derulare orizontal� (în dreapta ferestrei exist� �i o bar� de derulare vertical�). În fa�a barei de derulare orizontal� exist� o list� cu etichetele foilor de calcul. Executând clic stânga pe o etichet�, putem s� ne delas�m de la o foaie la alta. 7. Bara de butoane pentru desen. 8. Bara de stare care furnizeaz� informa�ii referitoare la configur�rile �i comenzile curente.


59

3. Închiderea aplica�iei Microsoft Excel

Închiderea aplica�iei Microsoft Excel se face selectând op�iunea Exit din meniul File sau executând clic stânga pe butonul din bara de titlu. La ie�irea din Excel suntem întreba�i dac� dorim s� salv�m ultime modific�ri efectuate în documetul tehoredactat �i putem selecta unul din butoanele:

4. Deschiderea unui fi�ier

Dup� lansarea în execu�ie a aplica�iei Microsoft Excel pe ecran se va deschide fereastra de lucru a programului de calcul tabelar Excel 2003, fereastr� în care, în bara de titlu, numele fi�ierului în care se salveaz� registru de lucru este Book1, iar indicatorul mouse-ului, sub form� de , este vizibil în zona de editare.

Dup� întroducerea datelor în registru de lucru, dac� salv�m con�inutul acestuia, el va fi plasat pe disc în pliantul My Documents, în fi�ierul cu numele Book1.xls. Dac� închidem aplica�ia Microsoft Excel, la urm�toarea lansare în execu�ie fi�ierul din bara de titlu va avea tot numele Book1, iar tentativa de salvare ne conduce tot c�tre pliantul My Documents �i fi�ierul Book1.xls, dar suntem aten�iona�i c� fi�ierul exist� �i intreba�i dac� dorim s�-l înlocuim; dup� caz ac�ion�m unul din butoanele Yes sau No. Procedeul descris anterior poate continua. Nu se recomand� utilizarea acestei metode, deoarece numele unui fi�ier trebuie s� fie sugestiv �i în concordan�� cu con�inutul s�u, astfel încât s�-l putem identifica destul de u�or. De aceea, dup� lansarea în execu�ie a aplica�iei Microsoft Excel, vom specifica locul �i numele fi�ierului în care salv�m con�inutul registrului, parcurgând urm�torii pa�i:

P1. Din meniul File select�m comanda Save As... care deschide fereastra Save As. P2. Din lista derulant� Save in: alegem unitatea de disc �i pliantul în care va fi plasat fi�ierul. P3. În caseta File name: introducem numai numele fi�ierului, extensia lui va fi xls. P4. Ac�ion�m butonul Save din fereastr�. Dup� efectuarea acestor opra�ii, în zona de editare putem introduce informa�ii, iar din

când în când salv�m ceea ce am introdus, selectând din meniul File comanda Save. Deschiderea, în vederea actualiz�rii, a unui fi�ier deja creat, se poate face selectând

meniul File, caz în care avem dou� variante: a) Înaintea comenzii Exit sunt afi�ate adresele de pe disc ale ultimelor patru fi�iere, iar

dac� execut�m clic stânga pe numele unui fisier se relizeaz� deschiderea automat� a acestuia.

b) Dac� nu putem opta pentru varianta precedent�, parcurgem urm�torii pa�i: P1. Select�m comanda Open..., care deschide fereastra Open. P2. Din lista derulant� Look in: alegem unitatea de disc �i pliantul în care se afl� fi�ierul. P3. Execut�m clic stânga pe numele fi�ierului �i apoi ac�ion�m butonul Open din fereastr� (execut�m dublu clic stânga pe numele fi�ierului).

Deschiderea unui registru nou, dup� închiderea unui fi�ier, se face parcurgând urm�torii pa�i:

� Yes – în caz afirmativ; � No – în caz contrar; � Cancel – în cazul în care dorim s� anul�m comanda.


60

P1. Din meniul File select�m comanda New... care deschide fereastra New Workbook (noul registru).

P2. Se execut� clic stânga pe butonul Blank workgrup, opera�ie în urma c�reia fereastra se închide (se m�re�te zona de editare) �i se dechide un nou registru de lucru, care are numele prestabilit Book2, iar indicatorul mouse-ului este vizibil în zona de editare. P3. Din lista derulant� Save in: alegem unitatea de disc �i pliantul în care va fi plasat fi�ierul. P4. În caseta File name: introducem numele sugestiv al fi�ierului. P5. Ac�ion�m butonul Save din fereastr�.

5. Închiderea unui fi�ier Dup� încheierea unei sesiuni de lucru, fi�ierul care con�ine registrul curent trebuie închis dup� ce, în prealabil, acesta a fost salvat. Realizarea acestei opera�ii se face selectând din meniul File op�iunea Close sau executând clic stânga pe butonul x din bara de titlu a ferestrei Microsoft Excel. Observa�ie. Dac� nu au fost salvate ultimile modific�ri, se deschide o nou� fereastr�, de dimensiuni mai mici, care are tot numele Microsoft Excel, fereastr� în care putem ac�iona unul din butoanele:

� Yes – dac� salv�m �i ultimile modific�ri efectuate în document; � No – dac� nu salv�m �i ultimile modific�ri efectuate în document; � Cancel – dac� renun��m la opra�ia de închidere a documentului. 6. Modul de lucru cu foile de calcul Selectarea unei foi de calcul se face executând clic pe eticheta foii respective. Etichetele

implicite sunt Sheet1, Sheet2,Sheet3, dar pot fi inserate �i alte foi de calcul, unele din ele pot fi �terse, iar fiecare foaie poate fi redenumit� astfel încât numele ei s� fie sugestiv �i în corela�ie cu con�inutul ei. O foaie de calcul poate fi format� din una sau mai multe pagini. Dup� selectarea unei foi de calcul este necesar s� se realizeze, înaite de editarea ei, setarea paginilor, ad�ugarea de antete �i subsoluri, numerotarea paginilor.

6.1.Inserarea unei foi de calcul

Pentru a inserarea o nou� foaie de calcul parcurgem urm�torii pa�i:

P1. Select�m cu clic stânga foaia înaintea c�reia se va insera noua foaie de calcul. P2. Select�m din meinul Insert comanda Worksheet. Foaia inserat� devine activ�.

6.2.�tergerea unei foi de calcul Pentru a �terge fizic o foaie de calcul, care nu mai este necesar�, parcurgem urm�torii pa�i:

P1. Select�m cu clic stânga foaia care trebuie �ters�. P2. Select�m din meinul Edit comanda Delete Sheet, iar în ferestra afi�at� ac�ion�m

butonul Delete.

6.3.Schimbarea numelui unei foi de calcul Pentru a schimba numele unei foi de calcul parcurgem urm�torii pa�i:

P1. Select�m cu clic stânga foaia al c�rui nume trebuie scimbat.


61

P2. Select�m din meinul Format comanda Sheet, iar din submeniul acesteia comanda Rename. Numele vechi va fi scis cu alb pe fond negru.

P3. pozi�ion�m cursorul în pe vechiul nume, îl �tergem �i introducem noul nume, iar apoi execut�m clic stânga în zona de lucru de pe ecran.

Observa�ii. 1. Pa�ii P1 �i P2 sunt echivalen�i cu executarea unui dublu-clic stânga pe foaia al c�rui

nume trebuie scimbat. 2. Mutarea unei foi de calcul, în cadrul aceluia�i registru, se poate realiza astfel: se

execut� clic stânga pe eticheta foii care se mut� �i se �ine ap�sat butonul mouse-lui pân� când ia forma unei coli de hârtie, iar apoi se trage în dreapta sau în stânga foii lâng� care se face mutarea, dup� care se elibereaz� butonul de la mouse.

6.4. Setarea paginilor dintr-o foaie de calcul Excel-ul ofer� posibilitatea set�rii paginilor din fiecare foaie de calcul. Prin setarea paginii se în�elege stabilirea formatului (A4, A3…), orientarea paginii (în picioare Portrait sau culcat Lanscape ) �i dimensiunilor pentru margini, antet �i subsol. Setarea paginilor se face parcurgând urm�torii pa�i: P1. Din meniul File se selecteaz� comanda Page setup…, selec�ie în urma c�reia se va

deschide fereastra Page setup care are patru componente: Page, Margins, Header/Footer �i Sheet. P2. Select�m componenta Page, pentru a stabili orientarea paginii(Portrait sau Lanscape)., iar din lista Paper size: se alege formatul (A4, A3…). P3. Select�m componenta Margins , pentru a seta dimensiunile marginilor în câmpurile: Left: , Right: , Top: �i Bottom: , precum �i dimensiunile antetului �i subsolului în câmpurile: Header: �i Footer: .

P4. Ac�ion�m butonul OK. 6.5. Antete �i subsoluri

Antetele �i subsolurile pot s� apar� pe fiecare pagin� sau numai pe anumite pagini. Atât în antet cât �i în subsol putem introduce: texte, elemente grafice, num�rul de pagin�, data �i ora curent�, etc.Definirea unui antet/subsol se face parcurgând urm�torii pa�i:

P1. Din meniul View se selecteaz� comanda Header and Footer... (partea de sus- antetul �i partea de jos- subsolul), selec�ie în urma c�reia se va deschide fereastra Page Setup, fereastr� în care sunt prezente listele derulante Header: �i Footer:, liste din care putem selecta categoria informa�iei care se va scrie în antet �i respectiv, în subsol. Dac� dorin s� introducem, de exemplu în antet, alte informa�ii care nu se g�sesc în lista derulant� Header, select�m butonul Custom Header... care deschide fereastra Header, format� din trei sec�iuni: stânga, centru �i dreapta, iar cursorul se pozi�ioneaz� în sec�iunea din stânga. Dac� aici dorim s� introducem un text, ac�ion�m butonul cu litera A, care deschide fereastra Font. În aceast� fereastr�, din lista Font: select�m setul de caractere, din lista Font Style: select�m stilul caracterelor, din lista Size: select�m dimensiunea caracterelor, iar apoi închidem fereastra Font, opera�ie dup� care se revine în fereastra Header în sec�iunea din care a fost deschis� fereastra Font (în cazul de fa��, sec�iunea din stânga), unde se introduce textul. La fel, se poate proceda �i cu celelalte


62

dou� sec�iuni, dup� ce în prealabil ne-am pozi�ionat într-una din ele cu clic stânga. Analog, pot fi introduse informa�ii �i în subsol, numai c� de aceast� dat� trebuie selectat butonul Custom Footer... din fereastra Page Setup. P2. Se ac�ioneaz� butonul OK.

6.6. Numerotarea paginilor dintr-o foaie de calcul Numerotarea paginilor unei foi de calcul se face în antetul sau în subsolul paginii, iar pentru a realiza acest lucru se parcurg urm�torii pa�i:

P1. Din meniul View se selecteaz� comanda Header and Footer..., selec�ie în urma c�reia se va deschide fereastra Page Setup, fereastr� în care sunt prezente listele derulante Header: �i Footer:. În fiecare list� exist� mai multe op�iuni predefinite referitoare la numrotarea paginilor, fiecare op�iune este precedat� de cuvântul Page. P2. Select�m cu clic stânga pe o op�iune dintr-una din listele derulante Header: sau Footer: , iar op�iunea selectat� se înscrie în antet sau în subsol �i deci poate fi vizualizat modul de afi�are a num�rului de pagin�. Dac� opt�m pentru unul din aceste moduri ac�ion�m butonul Ok din fereastra Page Setup, iar dac� nu opt�m pentru nici unul din aceste moduri execut�m pasul P3. P3. Ac�ion�m, dup� caz, unul din butoanele Custom Header... sau Custom Footer..., care deschide una din ferestrele Header sau Footer. Fiecare fereastr� este format� din trei sec�iuni: stânga, centru �i dreapta. Se stabile�te sec�iunea în care se înscrie num�rul de pagin�, iar apoi se ac�ioneaz� butonul în care este simbolul # �i numerotarea paginilor se va face automat începând de la 1. În continuare se vor închide în ordine invers� ferestrele deschise.

Observa�ii. 1. Pentru fiecare foie de calcul numerotarea paginilor va începe de la 1. Dac� într-un

registru sunt mai multe foi de calcul �i dac� dorim ca numerotarea paginilor s� se fac� la nivelul registrului trebuie s� se creeze o leg�tur� între foile de calcul (s� le concaten�m). Leg�tura între dou� foi de calcul, de exemplu Sheet2 se leag� de Sheet1, se poate realiza prcurgând urm�torii pa�i: P1. Select�m foaia de calcul care se leag� (clic stânga pe Sheet2), iar apoi toate paginile acestei foi executând clic stânga pe butonul Select All, buton invizibil pe ecran, dar care se afl� în col�ul din stânga-sus al zonei de editare, la intersec�ia dintre capetele liniilor �i capetele coloanelor. P2. Din meniul Edit select�m comanda Copy. P3. Select�m foaia de calcul la care se leag� (clic stânga pe Sheet1), iar apoi ne pozi�ion�m în coloana A dup� ultima înregistrare din aceast� foaie. P4. Din meniul Edit select�m comanda Paste.

2. Numerorarea paginilor din Sheet1 se face începând de la 1 pân� la num�rul total de pagini, iar num�rul de pagin� r�mâne pozi�ionat conform set�rii ini�iale pentru aceast� foaie de calcul.

7. Introducerea informa�iilor într-o foaie de calcul Celulele dintr-o foaie de calcul pot con�ine: etichete, valori, formule sau pot fi libere. Con�inutul celulelor poate fi modificat cu ajutorul tastaturii sau al mouse-ului. Dac�, accidental, con�inutul unei celule a fost modificat, se poate folosi comanda Undo Zoom din meniul Edit pentru a anula ultima modificare f�cut�.


63

7.1. Introducerea etichetelor într-o foaie de calcul O etichet� este un text sau un num�r introdus într-o celul� pentru identificarea datelor dintr-o foaie de calcul, astfel înc�t utilizatorul s� poat� interpreta informa�iile. Excel-ul nu folose�te etichetele în calcule. Introducerea unei etichete se face parcurgând urm�torii pa�i: P1. Se execut� clic stânga pe celula în care se introduce eticheta �i se ac�ioneaz� tasta F2.

P2. Se tasteaz� eticheta. În cazul în care este de tip text poate con�ine litere mari �i mici, spa�ii, semne de punctua�ie �i cifre (de exemplu: Trim. 1), iar în cazul în care este de tip numeric trebuie s� fie precedat� de caracterul apostrof ( de exemplu: ’2007), care este prefixul etichetei �i nu apate în foaia de calcul. P3. Se ac�ioneaz� tasta Enter sau se execut� clic stânga pe butonul Enter din bara de formule. 7.2. Introducerea valorilor într-o foaie de calcul Valorile care pot fi introduse într-o celul� pot fi de tip numeric, alfanumeric, logic, data

calendaristic� sau or�. Introducerea valorilor într-o celul� se face parcurgând urm�torii pa�i: P1. Se execut� clic stânga pe celula în care se introduce eticheta �i se ac�ioneaz� tasta

F2. P2. Se tasteaz� valoarea dup� cum urmeaz�:

- numerele negative trebuie s� fie precedate de semnul minus sau trebuie închise între paranteze rotunde; marca zecimal� se materializeaz� prin punct �i numerele se aliniaz� la dreapta;

- datele alfanumerice se introduc ca atare �i sunt aliniate la stânga; - valorile de tip logic sunt TRUE �i FALSE �i se introduc ca atare, iar între ele

exist� rela�ia de ordine TRUE>FALSE; - data calendaristic� se introduce sub una din formele: ll/zz/aa, ll-zz-aa; - ora curent� se introduce sub forma: hh:mm a sau hh:mm p, unde hh este o

valoare cuprins� între 1 �i 12, iar a �i p sunt în loc de A.M. respectiv P.M.; P3. Se ac�ioneaz� tasta Enter.

Observa�ii. 1. Pentru a introduce numere cu un num�r fix de zecimale se parcurge succesiunea de

comenzi: Tools�Options...�Edit�Fixed decimal �i din caseta Places se selecteaz� num�rul de zecimale.

2. Dac� într-o celul� nu încap toate cifrele num�rului editarea lui se va face în reprezentarea cu punct zecimal �i exponent (de exemplu num�rul -123456789123456789 se va edita sub forma -1.23457E+17, ceea ce înseamn� c� valoarea introdus� este

171023457.1 �� ). 3. Introducerea rapid� a unei valori constante în mai multe celule consecutive dintr-o foaie

de calcul se face astfel: se introduce valoarea, se pozi�ioneaz� cursorul de mouse în col�ul din dreapta-jos pân� când se transform� �n semnul +, iar apoi cu butonul din stânga ap�sat se trage spre spre dreapta, spre stânga, în sus sau în jos.

4. Pentru a numerota automat liniile sau coloanele unui tabel (crearea unei serii complexe) se introduce în celula de start prima valoare, în a doua celul� a doua valoare, se selecteaz� domeniul celor dou� celule, se pozi�ioneaz� cursorul de mouse în col�ul din dreapta-jos al domeniului selectat pân� când se transform� �n semnul +, iar apoi cu


64

butonul din stânga ap�sat se trage spre spre dreapta sau în jos pân� în pozi�ia dorit�. Valoarile care se vor înscrie în celule sunt în progresie aritmetic� cu ra�ia egal� cu diferen�a dintre valoarea înscris� în celula a doua �i cea din prima celul� (ra�ia poate fi pozitiv� sau negativ�). 7.3. Introducerea formulelor într-o foaie de calcul

O formul� este o informa�ie care descrie în mod riguros o opera�ie sau un grup de

opera�ii ce se efectueaz� asupra unui set de date în vederea ob�inerii unui rezultat. Sintaxa unei formule este urm�toarea: Efectul: se evalueaz� expresia introdus� dup� semnul = �i rezultatul ob�inut se

înregistreaz� în celula în care a fost introdus� formula. Expresia se define�te ca fiind o succesiune de operanzi, operatori �i eventual paranteze

rotunde, succesiune în care calculele se efectueaz� dup� anumite reguli. Un operand poate fi exprimat printr-un num�r, poate fi indicat prin adresa unei celule care con�ine o valoare sau poate fi rezultatul returnat de o func�ie.

Pentru a introduce o formul� într-o celul� se parcurg urm�torii pa�i: P1. Se selecteaz� celula în care se va introduce formula �i se ac�ioneaz� tasta F2. P2. Se tasteaz� semnul = �i apoi se introduce expresia formulei. Ea va fi vizibil� �i în bara de formule xf . P3. Se execut� clic stânga la sfâr�itul formulei din bara de formule urmat de Enter sau se ac�ioneaz� tasta Enter. În celul� va apare rezultatul calculat.

Observa�ii.

1. Dac� select�m celula în care este scris rezultatul, formula apare în bara de formule �i eventual poate fi modificat�.

2. Dup� tipul operatorilor expresiile pot fi aritmetice (numerice), rela�ionale, logice �i alfanumerice. O expresie aritmetic� reprezint� un algoritm pentru calcularea unei valori numerice.

Operanzii utiliza�i într-o expresie aritmetic� pot fi de tip întreg sau de tip real. Operatorii aritmetici sunt: +, -, *, / �i ^ . Ace�ti opratori corespund în ordine opera�iilor aritmetice de adunare, sc�dere, înmul�ire, împ�r�ire, ridicare la putere. Restul împ�r�irii întregi se afl� cu operatorul MOD. De exemplu, pentru a afla restul împ�r�irii întregi a num�rului 57 la 9 vom introduce formula =MOD(57,9).

Evaluarea unei expresii aritmetice va începe întotdeauna cu evaluarea celor mai interioare perechi de paranteze rotunde, iar într-o expresie f�r� paranteze ordinea de efectuare a opera�iilor aritmetice este urm�toarea :

1. – ridicarea la putere, dup� regula stânga – dreapta; 2. – înmul�irea, împ�r�irea, restul împ�r�irii întregi, dup� regula stânga – dreapta; 3. – adunarea , sc�derea, dup� regula stânga – dreapta.

O expresie rela�ional� se construie�te cu ajutorul a doi operanzi numerici, alfanumerici

sau logici lega�i între ei print-un oprator rela�ional. Opratorii rela�ionali sunt elementele mul�imii: R = { < , <= , = , <> , >= , > }, iar sintaxa unei expresii rela�ionale este :

unde r�R.

= expresie



65

Evaluarea unei expresii rela�ionale se face astfel: se determin� mai întâi valorile celor doi operanzi (în cazul în care ace�tia sunt preciza�i prin expresii) �i apoi se verific� dac� este îndeplinit� rela�ia specificat� prin operatorul r, caz în care valoarea expresiei va fi TRUE, iar dac� rela�ia specificat� prin operatorul r nu este satisf�cut�, valoarea expresiei va fi FALSE.

În cazul în care cei doi operanzi sunt de tip alfanumeric evaluarea expresiei rela�ionale se face comparând codurile ASCII ale caracterelor din �irurile s1 �i s2, ob�inute dup� evaluarea celor doi operanzi, compararea f�cându-se caracter cu caracter, f�r� a face distinc�ie între literele mici �i literele mari.

O expresie logic� se poate construi cu ajutorul operanzilor de tip logic, al operatorilor logici �i al parantezelor rotunde. Asupra operanzilor de tip logic se pot aplica operatorii logici NOT (nega�ie logic�), AND (�i logic), OR (sau logic). Operatorul logic NOT este un operator unar, în�elegând prin aceasta c� poate precede o propozi�ie logic� iar, operatorii AND �i OR sunt operatori binari, în�elegând prin aceasta c� leag� dou� propozi�ii logice. Prin propozi�ie logic� în�elegem o expresie rela�ional� sau o expresie logic�. Dac� P �i Q sunt dou� propozi�ii logice, operatorii logici mentiona�i mai sus, determin� rezultatul dup� cum urmeaz�:

P Q NOT( P) AND(P, Q) OR(P,Q) TRUE TRUE FALSE TRUE TRUE TRUE FALSE FALSE FALSE TRUE FALSE TRUE TRUE FALSE TRUE FALSE FALSE TRUE FALSE FALSE

Evaluarea unei expresii logice va începe întotdeauna cu evaluarea celor mai interne perechi de paranteze,iar într-o expresie f�r� paranteze,ordinea de efectuare a opera�iilor este urm�toarea: NOT, AND, OR

O expresie alfanumeric� poate fi rezultatul concaten�rii mai multor date de tip alfanumeric. Concatenarea se face cu ajutorul func�iei CONCATENATE. De exemplu, dac� în celula A1 este scris cuvântul Microsoft, în celula B1 se tasteaz� un spa�iu urmat de cuvântul Office, iar în celula C1 se introduce formula =CONCATENATE(A1,B1) �i se ac�ioneaz� tasta Enter, rezultatul din celula C1 va fi Microsoft Office.

7.4. Aplica�ie practic� Într-o foaie de calcul s� se introduc� în coloanele B �i C, începând din rândul 2 valorile

3, 3, 4, 3 corespunz�toare variabilei 1n , respectiv 4, 3, 3, 2 corespunz�toare variabilei 2n . Se cere s� se determine valorile expresiilor:

2/)( 21 nnma �� ; 231 nne �� ; )( 211 nne �� ; )5.3(2 �� ame ; 13 ee #� ; 214 eee $� ;

215 eee %� , �i s� se introduc� în rândul 1 începând din coloana B etichetele corespunz�toare nota�iilor folosite. Rezolvare: Introducem mai întâi etichetele corespunz�toare coloanelor din tabel, iar apoi formulele de calcul, dup� cum urmeaz�:

Celula: D2 E2 F2 G2 H2 I2 J2 Formula: =(B2+C2)/2 =B2^3-C2 =B2<=C2 =D2=3.5 =NOT(F2) =AND(F2,G2) =OR(F2,G2) Calculeaz�: am e

1e 2e 3e 4e 5e


66

Dup� introducerea unei formule, pozi�ion�m cursorul de la mouse în col�ul din dreapta jos al celulei cu formula �i el se va transforma în semnul +, iar apoi cu butonul din stânga al mouse-ului ap�sat tragem în jos pân� în rândul 5 (formula se repet� în rândurile 3, 4 �i 5). În urma efectu�rii acestor opera�ii vom ob�ine tabelul:

8. Modurile de adresare a celulelor Fiecare celul� dintr-o foaie de calcul are o dres� unic� format� din litera coloanei �i

num�rul rândului, numit� adres� de referin��. Adresele de referin�� pot fi adrese absolute �i adrese relative. O aders� absolut� este de

forma $c$r, iar o ades� relativ� este de forma cr, unde c este litera coloanei, iar r este num�rul rândului. Pentru a în�elege care este deosebirea dintre o adres� absolut� �i o aders� relativ� analiz�m urm�torul exemplu: pentru datele din coloanele A �i B, ale foii de calcul din Fig.2, introducem în celulele din rândul 1 formulele: Coloana: D E F G Formula: =A1+B1 =$A$1+B1 =A1+$B$1 =$A$1+$B$1

Dup� introducerea unei formule, pozi�ion�m cursorul de la mouse în col�ul din dreapta jos al celulei cu formula �i el se va transforma în semnul +, iar apoi cu butonul din stânga al mouse-ului ap�sat tragem în jos pân� în rândul 4. În urma efectu�rii acestor opera�ii vom ob�ine rezultatele din coloanele D, E, F �i G.

În coloana D avem suma valorilor situate pe aceela�i rând în coloanele A �i B. Dac� execut�m clic pe valoarea 8 din coloana D, în bara de formule xf se afi�eaz� formula =A3+B3, formul� cu care s-a calculat aceast� valoare.

În coloana E avem suma dintre valoarea din celula A1 (în formul� a fost introdus� adresa absolut� a celulei) �i valorile situate pe acela�i rând în coloana B. Dac� execut�m clic pe valoarea 9 din coloana E, în bara de formule xf se afi�eaz� formula =$A$1+B4, formul� cu care s-a calculat aceast� valoare.

În coloana F avem suma dintre valoarile situate pe acela�i rând în coloana A �i valoarea din celula B1 (în formul� a fost introdus� adresa absolut� a celulei). Dac� execut�m clic pe valoarea 12 din coloana F, în bara de formule xf se afi�eaz� formula =A2+$B$1, formul� cu care s-a calculat aceast� valoare.

În coloana G avem suma dintre valoarea din celula A1 �i valoarea din celula B1 (în formul� au fost introduse adresele absolute ale celor dou� celule). Dac� execut�m clic pe orice valoare din aceast� coloan�, în bara de formule xf se afi�eaz� formula =$A$1+$B$1, formul� cu care s-a calculat acea valoare.

Constat�m c� adresele relative dintr-o formul� se modific� astfel încât s� adeseze celulele aflate în aceea�i pozi�ie relativ� fa�� de formul�, iar adresele absolute nu se modific�.

Fig. 2.


67

Observa�ie. Introducerea unei adrese relative într-o formul� se poate face foarte simplu executând clic pe celula a c�rei valoare se introduce se introduce ca operand în formul�, iar transformarea unei adrese relative în adres� absolut� se face ac�ionând tasta F4 dup� espresia adresei relative.

9. Ad�garea de rânduri �i coloane Excel-ul ofer� posibilitatea inser�rii de rânduri �i coloane libere între cele existente f�r� a

afecta informa�iile din foaia de calcul. Celulele existente vor fi repozi�ionate pentru a face loc noilor rânduri sau coloane �i ajusteaz� formulele existente, astfel încât acestea s� adreseze corect celulele. Coloanele se insereaz� la stânga coloanei selectate, iar rândurile se insereaz� deasupra rândului selectat. Pentru a ad�uga un rând sau o coloan� se parcurg pa�ii:

P1. Se execut� clic stânga în dreapta locului în care se insereaz� noua coloan� sau pe rândul aflat imediat sub locul în care se insereaz� noul rând. P2. Se execut� clic pe meniul Isert, iar apoi pe comanda Columns sau Rows. 10. �tergerea de rânduri �i coloane �tergerea de rânduri �i coloane se face, relativ simplu, �a fel ca �i ad�ugare, parcurg�nd

pa�ii: P1. Se selecteaz� butonul de antet al rândului sau al coloanei cu clic stânga. P2. Se execut� clic pe meniul Edit, iar apoi pe comanda Delete. 11. Ajustarea l��imii coloanelor �i a în�l�imii rândurilor

Exist� posibilitatea ca anumite informa�ii introduse într-o celul� s� nu fie vizibile, caz în

care în celul� apare semnul <. Excel-ul ofer� posibilitatea de a l�rgi sau îngusta coloanele �i de a modifica dup� plac în�l�imea rândurilor. Aceste ajust�ri se pot realiza parcurgând urm�torii pa�i:

P1. Se selecteaz� butonul de antet al coloanei sau al rândului care se ajusteaz�. P2. Se selecteaz� din meniul Format:

- comanda Column �i apoi Width..., dup� care se introduce l��imea coloanei în puncte; - comanda Rows �i apoi Height..., dup� care se introduce în�l�imea rândului în puncte.

P3. Se ac�ioneaz� butonul Ok. 12. Mutarea, copierea sau stergerea unui domeniu

Pentru a muta/copia un domeniu se parcurg urm�torii pa�i: P1. Se selecteaz� domeniul. P2. Din meniul Edit se selecteaz� comanda Cut / Copy. P3. Se selecteaz� celula în care va fi col�ul din dreapta sus al domeniul în care se face

mutarea sau copierea. P4. Din meniul Edit se selecteaz� comanda Paste. Pentru a �terge un domeniu mai întâi se face selectarea lui, iar apoi din meniul Edit se

selecteaz� comanda Delete.

13. Crearea unei diagrame


68

O diagram� (chart) numit� �i grafic, este o reprezentare vizual� a datelor selectate dintr-o foaie de calcul. Se recomand� utilizarea diagramelor pentru a atrage aten�ia cititorului asupra datelor importante, diagrama ilustrând tendin�e �i eviden�iind rela�iile semnificative dintre numere. Excel –ul ofer� o varietate de tipuri de diagrame, iar utilizatorul este singurul care poate opta pentru un anumit tip. Crearea unei diagrame se face parcurgând urm�torii pa�i:

P1. Se selecteaz� domeniul de date care se reprezint� în diagram�. P2. Se execut� clic stânga pe butonul Chart Wizard din bara de butoane Standard care deschide fereastra cu acela�i nume. Din caseta Chart type: se alege tipul diagramei, iar din caseta Chart sub-type: subtipul diagramei. Executând clic stânga pe butonul Pres and Hold to View Sampe se previzualizeaz� selec�ia f�cut�. P3. Dup� ce s-a optat pentru un anumit tip de diagram� se ac�ioneaz� butonul Finish. Exemplu: Diagramele din foaia de calcul de mai jos s-au ob�inut astfel:

a) – pentru prima diagram� am selectat domeniul A3:B6, am executat clic stânga pe butonul Chart Wizard, din caseta Chart type: am selectat Column, iar din caseta Chart sub-type: imaginea din col�ul stânga-sus;

b) – pentru a doua diagram� am selectat domeniul A12:A17, am executat clic stânga pe butonul Chart Wizard, din caseta Chart type: am selectat Pie, iar din caseta Chart sub-type: imaginea din col�ul stânga-sus.

14. Aplica�ii

14.1. Utilizarea EXCEL-ului pentru prelucrarea unor date statistice Fie nxxx ,,, 21 � valorile individuale ale unei caracteristici X . Prelucrarea statistic� a acestor date, presupune printre altele, efectuarea unor calcule cu caracter general, determinarea indicatorilor medii, determinarea indicatorilor varia�iei.

A. Prelucr�ri generale:

1. - suma elementelor din fiecare vector, adic�: &��

n

iixS

1 ;


69

2. - suma elementelor care au valoarea mai mare decât 5, adic�: &�

��

"�

n

xi

i

i

xS5

1

' ;

3. - valoarea elementului minim, adic�: � �inixx

,1min min�

� ;

4. - valoarea elementului maxim, adic�: � �inixx

,1max max�

� ;

5. - num�rul de elemente mai mici decât 5, notat cu 5n .

B. Indicatorii medii:

1. - media aritmetic� simpl�: n

xx

n

ii&

� �1 ;

2. - media geometric�: nn

iig xx '�

�1 ;

3. - media armonic�: hx =&�

n

i ix

n

1

1 ;

4. - media p�tratic�: n

xx

n

ii

p

&� �1

2

.

C. Indicatorii varia�iei:

1. – amplitudinea absolut�: minmax xxA �� ;

2. - abaterea medie liniar�: n

xxd

n

ii&

�

�� 1 ;

3. – dispersia:

n

xxn

ii&

�

�� 1

2

2( ;

4. – abaterea medie p�tratic�: 2(( � .

5. – coeficientul de varia�ie: 100��x() .

Problema 1. Se dau variabilele: 9,6,3,5�X , 5,8,7,4�Y , )5,8,6,9(�Z , 5,7,6,10�U , 5,4,4,6�V �i se cere s� se determine, pentru fiecare variabil� în parte, valorile m�rimilor

statistice descrise anterior. Rezolvare. Deschidem un registru în Excel, iar într-una din foile de calcul introducem datele:

Select�m domeniul B2:E6 , din meniul Edit alegem comanda Copy, iar apoi select�m

celulele B9, B15 �i B21; dup� selectarea fiec�rei celule, introducem comanda Paste din meniul


70

Edit. Procedând astfel, datele de intrare vor fi copiate în domeniile: B9:E13, B15:E19, B21:E25.

Introducem textele Prelucr�ri generale , Indicatorii medii �i Indicatorii varia�iei, începând din celulele B8, B14 �i B20.

A. În vederea efectu�rii prelucr�rilor generale, introducem formulele de calcul dup� cum urmeaz�:

Celula: G9 H9 I9 J9 K9 Formula: =SUM(B9:E9) =SUMIF(B9:E9,”>5”) =MIN(B9:E9) =MAX(B9:E9) =COUNTIF(B9:E9,”<5”) Calculeaz�:

S 'S minx maxx 5n

B. În vederea calcul�rii indicatorilor medii, introducem formulele de calcul dup� cum urmeaz�:

Celula: G15 H15 I15 J15 Formula: AVERAGE(B15:E15) GEOMEAN(B15:E15) HARMEAN(B15:E15) SUMSQ(B15:E15)/4 Calculeaz�: x

gx hx px

C. În vederea calcul�rii indicatorilor varia�iei, introducem formulele de calcul dup� cum urmeaz�:

Celula: G21 H21 I21 J21 K21 Formula: =J9-I9 =AVEDEV(B21:E21) =VAR(B21:E21) =STDEV(B21:E21) =J21/G15*100 Calculeaz�:

A d 2( ( v

Dup� introducerea unei formule, pozi�ion�m cursorul de la mouse în col�ul din dreapta jos al celulei cu formula �i el se va transforma în semnul +, iar apoi cu butonul din stânga al mouse-ului ap�sat tragem în jos pân� în rândul 13, în primul caz, pân� în rândul 19 în al doilea caz �i pân� în rândul 25 în al treilea caz. În urma efectu�rii acestor opera�ii vom ob�ine tabelul:

Problema 2. Se cunosc datele statistice din tabelul:

i ix in ii nx � h

axi � ii nh

ax�*+,

-./ �

ii

nx�

1 ii nx �2 *in *

inix iF

1 60 50 2 100 70 3 140 90 4 180 100 5 220 50


71

6 260 20 Total - Se cere s� se determine valorile din coloanele libere �tiind c�:

40,180 �� ha ; &

�

�

6

1

*

jj

ii

n

nn ; & ��

i

jji inF

16,1; .

Rezolvare. Deschidem un registru de lucru în Excel, �i într-una din foile de calcul alc�tuim tabelul:

Totalul din coloana B s-a astfel: am selectat domeniul B3:B8, iar apoi am ac�ionat butonul & din bara de instrumente. Analog, s-a ob�inut �i totalul din coloana C. Pentru a ab�ine valorile corespunz�toare coloanelor notate cu c1, c2, ..., c8, utiliz�m formulele:

c1 c2 c3 c4 c5 c6 c7 c8=B3*C3

în celula D3 =(B3-180)/40

în celula E3 =E3*C3 în celula F3

=C3/B3 în celula G3

=B3^2*C3 în celula H3

=C3/380 în celula I3

=B3^I3 în celula J3

=C3 -în celula K3 =K3+C4 -în celula K4

Dup� introducerea unei formule, pozi�ion�m cursorul de la mouse în col�ul din dreapta jos al celulei cu formula �i el se va transforma în semnul +, iar apoi cu butonul din stânga al mouse-ului ap�sat tragem în jos pân� în rândul 8. În final vom calcula sumele de pe coloanele c1, c2, ..., c7, într-un mod cu totul analog modului de ob�inere a totalului din coloana B. În final vom ob�ine tabelul:

14.2. Sortarea �i filtrarea datelor

Problema 1. Notele ob�inute de �ase candida�i care au participat la un concurs sunt cele din tabelul de mai jos:

Rezolvare:

1. Se selecteaz� celula G36, se execut� dublu-clic stânga în celul� �i apoi se scrie textul, dup� care se execut� acelea�i opera�ii pentru celula H36.

Se cere: 1. S� se scrie în celula G36 textul Media, iar în celula H36 textul Rezultat. 2. S� se calculeze mediile aritmetice ale notelor ob�inute la cele trei probe �i s� se treac� în domeniul G37:G42. 3.S� se stabileasc� rezultatul concursului �tiind c� un candidat este declarat admis dac� la toate probele a ob�inut note mai mari sau egale cu 5.


72

2. Se selecteaz� celula G37 se execut� dublu-clic stânga în celul� �i apoi se scrie formula: =AVERAGE(D37:F37), iar apoi se poizi�ioneaz� cursorul de la mouse în col�ul din dreapta jos al casetei cu semnul = , caz în care cursorul se transform� în semnul +, iar apoi se trage cursorul mouse-ului în jos pân� în celula G42.

3. Se selecteaz� celula H37 se execut� dublu-clic stânga în celul� �i apoi se scrie formula: =IF( OR(D37<5,E37<5,F37<5),"RESPINS","ADMIS") , iar apoi se poizi�ioneaz� cursorul de la mouse în col�ul din dreapta jos al casetei cu semnul = , caz în care cursorul se transform� în semnul +, iar apoi se trage cursorul mouse-ului în jos pân� în celula H42. Problema 2. Dup� efectuarea acestor opera�ii tabelul extins se va prezenta astfel:

Rezolvare.

1. Select�m celulele G37:G42, iar din meniul Format select�m comanda Cells..., care deschide fereastra Format Cells, din care select�m butonul Number. Din lista derulant� Category: alegem op�iunea Nnumber , în caseta Decimal places: introducem valoarea 2, iar apoi ac�ion�m butonul Ok.

2. Select�m domeniul B37:H42, iar din meniul Data select�m comanda Sort..., care deschide fereastra Sort Warning, fereast� în care ac�ion�m butonul Sort..., buton care deschide fereastra Sort. Din lista Sort by: select�m Column H �i execut�m clic pe Ascending iar apoi pe butonul Ok. Procedând astfel candida�ii admi�i vor fi afi�a�i în partea de sus a tabelului în ordine alfabetic�, iar cei respin�i în partea de jos tot în ordine alfabetic�. Pentru a afi�a candida�ii admi�i în ordinea descresc�toare a mediilor, iar la medii egale în ordinea descresc�toare a notelor ob�inute la prima prob�, proced�m astfel: select�m domeniul B37:H39 (unde sunt candida�ii admi�i), iar din meniul Data select�m comanda Sort..., care, de data aceasta, deschide direct fereastra Sort. Din lista Sort by: select�m Column G �i execut�m clic pe Descending, din lista lista Then by: select�m Column D �i execut�m clic pe Descending, iar din urm�toarea list� Then by: select�m Column B �i execut�m clic pe Ascending, pentru ca în cazul în care sunt egale atât mediile cât �i notele de la prima prob�, aranjarea în tabel s� fie în odine alfabetic�. Dup� efectuarea acestor opera�ii tabelul se va prezenta astfel:

Problema 3. Informa�iile referitoare la cifrele de �colarizare (date fictive) pentru liceele din zona de est a V�ii Jiului sunt cele din tabelul:

Se cere: 1. Mediile s� fie afi�ate numai cu dou� zecimale. 2. Candida�ii admi�i s� fie afi�a�i în ordinea

descresc�toare a mediilor, iar la medii egale în ordinea descresc�toare a notelor ob�inute la prima prob�. Candida�ii respin�i se vor afi�a în ordine alfabetic�.


73

Se cere s� se proceseze datele din acest tabel astfel încât în coloana A s� se înregistreze num�rul curent, în coloana H num�rul total de elevi din fiecare liceu, în rândul 7 totalul pe clase �i licee, efectuat pe coloane, iar în celula A9 totalul pe licee ca sum� a totalurilor corespunz�toare claselor. Rezolvare.

1. Select�m celula A1, iar apoi dim meniul Insert comanda Columns. 2. Select�m butonul B, iar apoi în celula A1 introducem textul Nrc. 3. Select�m domeniul A1:A6, apoi butonul de centrare �i introducem începând din celula

A2 numerele curente: 1,2,3,4,5. 4. Scriem cuvântul Total în celula A7 �i îl aliniem la dreapta, precum si în celula H1 unde îl

centr�m. 5. Ne pozi�ion�m în celula H2 �i ac�ion�m butonul & din bara de instrumente. În celul� se

scrie automat formula =SUM(D2:G2) �i execut�m clic dup� paranteza rotund� închis�. Pozi�ion�m cursorul de la mouse în col�ul din dreapta jos al celulei cu formula �i el se va transforma în semnul +, iar apoi cu butonul din stânga al mouse-ului ap�sat tragem în jos pân� în celula H6. Astfel se calculeaz� sumele pe linii �i vor fi aliniate la dreapta.

6. Ne pozi�ion�m în celula D7 �i ac�ion�m butonul & din bara de instrumente. În celul� se scrie automat formula =SUM(D2:D6) �i execut�m clic dup� paranteza rotund� închis�. Pozi�ion�m cursorul de la mouse în col�ul din dreapta jos al celulei cu formula �i el se va transforma în semnul +, iar apoi cu butonul din stânga al mouse-ului ap�sat tragem spre dreapta pân� în celula G7. Astfel se calculeaz� sumele pe coloane, care vor fi aliniate la dreapta.

7. Ne Ne pozi�ion�m în celula H7 �i ac�ion�m butonul & din bara de instrumente. În celul� se scrie automat formula =SUM(H2:H6), execut�m clic dup� paranteza rotund� închis�, iar apoi ac�ion�m tasta Enter.

8. Centr�m datele numerice de pe ultima linie �i de pe ultima coloan�. 9. Ne pozi�ion�m în celula A9, introducem formula =SUM(D7:G7), iar apoi ac�ion�m tasta

Enter. Dup� efectuarea acestor opera�ii tabelul se va prezenta astfel:

14.3 Prelucr�ri matriceale Problem�. S� se rezolve urm�torul sistem de ecua�ii liniare:

��

��

�

��

��

34243

132222

4321

4321

4321

4321

xxxxxxxxxxxx

xxxx

Rezolvare: Folosind nota�iile matriceale, sistemul se poate scrie sub forma bxA �� , unde:


74

*****

+

,

-----

.

/

�

��

�

142111311312

2121

A ;

*****

+

,

-----

.

/

�

4

3

2

1

xxxx

x ;

*****

+

,

-----

.

/

�

��

341

2

b .

Dac� 0det !A exist� inversa matricei A notat� cu 1�A �i dac� înmul�im ecua�ia bxA �� la stânga cu 1�A ob�inem bAxAA �� 11 ceea ce este echivalent cu bAxI �� 1

4 , adic� bAx �� 1 ( 4I este matricea unitate de ordinul 4). Pentru efectuarea calculelor vom deschide în

Excel un registru de calcul, iar într-una din foile de calcul alc�tuim tabelul:

În continuare vom efectua urm�toarele opera�ii:

1. Introducem textul detA= în celula A7, textul Ainv= în celula A11 �i textul Solutie= în celula G11.

2. Select�m celula B7, ac�ion�m butonul xf care deschide fereastra Insert Function, iar din lista Or select a caregory: select�m op�iunea Math&Trig �i din lista Select a function: alegem func�ia MDETERM (care determin� valoarea unui determinant) �i apoi butonul Ok, care deschide fereastra Function Arguments. Select�m domeniul B2:E5 care va fi trecut automat în Array �i apoi butonul Ok. În celula B7 se scrie valoarea determinantului.

3. Select�m domeniul B9:E12, ac�ion�m în ordine Ctrl+C, Ctrl+V, Ctrl+’ , iar apoi butonul xf �i în continuare proced�m la fel ca în pasul precedent, numai c� de aceast� dat� alegem func�ia MINVERSE (care determin� inversa unei matrice), c�reia îi transmitem ca argument tot domeniul B2:E5. În celula din stânga-sus din domeniul B9:E12 se scrie valoarea elementului din pozi�ia (1,1) din matricea invers�. Ac�ion�m tasta F2, iar apoi simulta tastele Ctrl+Shift+Enter, opera�ii în urma c�rora se vor scrie �i celelalte elemente ale matricei inverse.

4. Select�m domeniul H9:H12, ac�ion�m în ordine Ctrl+C, Ctrl+V, Ctrl+’ , iar apoi butonul xf �i în continuare proced�m la fel ca în pasul precedent, numai c� de aceast� dat� alegem func�ia MMULT (care determin� produsul a dou� matrice), c�reia îi transmitem ca prim argument domeniul B9:E12, iar al doilea argument va fi domeniul G2:G5. Ac�ion�m butonul Ok �i în celula H9 se scrie valoarea lui 1x . Pentru a afi�a �i valorile celorlalte necunoscute ac�ion�m tasta F2, iar apoi simulta tastele Ctrl+Shift+Enter.

Dup� efectuarea acestor opera�ii foaia de lucru se va prezenta astfel:


75

Tem�: S� se verifice dac� 4

11 IAAAA �� i dac� bxA �� . 15. Probleme propuse

1. Vectorul R r r rn� ( , , , )1 2 � , con�ine num�rul de piese realizate în n luni consecutive într-un atelier (n > 2), iar vectorul P p p p n� ( , , , )1 2 � con�ine num�rul planificat de piese pentru cele n luni. S� se introduc� aceste date într-o foaie de calcul �i s� se fac� prelucrarea lor astfel înc�t s� se ob�in� o situa�ie de forma:

Col�ul din stânga-sus, al tabelului final, s� fie în celula A8, iar n=6.

2. Vectorul P p p p n� ( , , , )1 2 � , con�ine pre�urile unitare a n produse fabricate într-un atelier (n > 2). S� se introduc� aceste date într-o foaie de calcul , iar apoi s� se fac� actualizarea pre�urilor �tiind c� se face o majorare de 15%; în final s� se afi�eze o situa�ie de forma:

Col�ul din stânga-sus, al

tabelului final, s� fie în celula A3, iar n=8.

3. Vectorul C c c c n� ( , , , )1 2 � con�ine cantit��ile din cele n produse fabricate într-un atelier (n > 2), �i în vectorul P p p p n� ( , , , )1 2 � con�ine pre�urile unitare ale fiec�rui produs. . S� se introduc� aceste date într-o foaie de calcul �i s� se fac� prelucrarea lor astfel înc�t s� se ob�in� o situa�ie de forma:

Luna Produc�ia realizat�

Produc�ia planificat�

Procent de îndplinire a

planului 1. xxxxxx xxxxxx xxx.xx % 2. xxxxxx xxxxxx xxx.xx % … …….. …….. ……….. n. xxxxxx xxxxxx xxx.xx %

Total: xxxxxxx xxxxxxx xxx.xx %

Nrc. Pre� unitar vechi

Pre� unitar nou

Diferen�a de pre� (nou-vechi)

1. xxxxxx.xx xxxxxx.xx xxxxxx.xx 2. xxxxxx.xx xxxxxx.xx xxxxxx.xx … …….. …….. ………….. n. xxxxxx.xx xxxxxx.xx xxxxxx.xx

Media pre�urilor:

xxxxxxx

xxxxxx.xx

xxxxxx.xx


76


4. Vectorii M m m m n� ( , , , )1 2 � �i I i i in� ( , , , )1 2 � con�in notele celor n studen�i dintr-o grup� (n > 10), ob�inute la disciplinele Matematic� �i Informatic�.. S� se introduc� aceste note într-o foaie de calcul �i s� se fac� prelucrarea lor astfel înc�t s� se ob�in� o situa�ie de forma:


5. Matricea E cu n linii �i m coloane, con�ine notele ob�inute într-un an universitar de cei n studen�i dintr-o grup� la cel m discipline din planul de înv��mânt. �.. S� se introduc� aceste note într-o foaie de calcul �i s� se fac� prelucrarea lor astfel înc�t s� se ob�in� o situa�ie de forma:

Media general� a grupei este xx.xx. Col�ul din stânga-sus, al tabelului final, s� fie în celula A10, iar n=8 �i m=10.

6. Matricea E cu n linii �i m coloane, con�ine notele ob�inute într-un an universitar de cei n studen�i dintr-o grup� la cel m discipline din planul de înv��mânt. �.. S� se introduc� aceste note într-o foaie de calcul �i s� se fac� prelucrarea lor astfel înc�t s� se ob�in� o situa�ie de forma:

Nrc. Cantitatea fabricat�

Pre�ul unitar

Valoarea produc�iei

1. xxxxx xxxxxx.xx xxxxxxxx.xx 2. xxxxx xxxxxx.xx xxxxxxxx.xx … …….. …….. ……..…….. n. xxxxx xxxxxx.xx xxxxxxxx.xx

Total: xxxxxx - xxxxxxxx.xx

Nrc. Nota la Matematic�

Nota la Informatic�

Media notelor

1. xx xx xx.xx 2. xx xx xx.xx … … ... …. n. xx xx xx.xx

Media: xx.xx xx.xx xx.xx

S/D 1 2 3 … m Media anual�: 1. xx xx xx … xx xx.xx 2. xx xx xx … xx xx.xx … … … … … … … n xx xx xx … xx xx.xx


77

Media general� a grupei este xx.xx. Col�ul din stânga-sus, al tabelului final, s� fie în celula A10, iar n=7 �i m=10.

S/D 1 2 3 … m 1. xx xx xx … xx 2. xx xx xx … xx … … … … … … N xx xx xx … xx

Media disciplinei:

xx.x

x

xx.xx

xx.xx

…

xx.xx


ALGORITMI

1.No�iunea de algoritm

Defini�ie. Prin algoritm se în�elege un sistem de calcule, care permit ca din datele

ini�iale ale unei probleme s� se ob�in� solu�ia acesteia, cu ajutorul unor opera�ii succesive, univoc determinate, efectuate mecanic, de om sau de ma�in�, f�r� aportul creator al omului. Din punct de vedere structural, orice algoritm este format din mai mul�i pa�i, corespunz�tori diferitelor etape de calcul. În cazul cel mai general, orice algoritm este format din urm�torii pa�i:

P1. Citirea datelor de intrare specifice problemei ce urmeaz� a fi rezolvat�. P2. Prelucrarea datelor de intrare, în conformitate cu un anumit model matematic, în vederea ob�inerii valorilor datelor de ie�ire.

P3. Scrierea valorilor datelor de ie�ire, care reprezint� de fapt solu�ia problemei.

2.Propriet��ile algoritmilor

Claritatea, adic� descrierea precis� a opera�iilor ce urmeaz� a fi efectuate, într-un mod riguros, f�r� ambiguit��i. Deci, un algoritm trebuie s� precizeze toate etapele de calcul pe care le va urma calculatorul (omul sau ma�ina), toate situa�iile ce se pot ivi, astfel încât s� se ajung� la solu�ia problemei.

Generalitatea. Un algoritm este util, nu dac� rezolv� o problem� particular� concret�, ci dac� rezolv� o clas� întreag� de probleme. Se subîn�elege, c� orice problem� particular� din clasa respectiv� poate fi rezolvat� cu ajutorul algoritmului corespunz�tor clasei.

Finititudinea. Un algoritm trebuie s� se termine întotdeauna, într-un num�r finit de pa�i. Aceast� cerin�� trebuie respectat� deoarece opera�iile descrise într-un algoritm sunt efectuate de calculator într-un anumit interval de timp, iar un algoritm este cu atât mai eficient cu cât timpul în care rezolv� o anumit� problem� este mai mic.

Observa�ie. Un sistem de calcule care se bucur� de propriet��ile de claritate �i generalitate, dar nu �i de proprietatea de finititudine se nume�te metod� de calcul, �i nu poate constitui un algoritm. De exemplu, procedeul de extragere a r�d�cinii p�trate dintr-un num�r care nu este p�trat perfect este o metod� de calcul, atâta timp cât nu s-a specificat num�rul de zecimale sau cu ce aproxima�ie se extrage r�d�cina p�trat� �i se transform� în algoritm dac� se precizeaz� unul din aceste elemente. În cadrul disciplinelor matematice, tehnice, economice, etc., exist� o multitudine de metode de calcul, care prin diverse artificii pot fi transformate în algoritmi �i implicit, problemele din aceste domenii pot fi rezolvate cu ajutorul calculatorului electronic.

Rezolvarea unei probleme concrete, nu se poate m�rgini doar la elaborarea unui algoritm, fapt pentru care orice algoritm, trebuie codificat într-un limbaj de programare. În urma acestei codific�ri se ob�ine un program, care este format dint-o în�iruire de instruc�iuni �i poate fi executat în mod automat de un calculator electronic

3.Clasificarea datelor utilizate în elaborarea algoritmilor

Datele utilizate în elaborarea algoritmilor, pot fi clasificate dup� trei criterii: tip, natur� �i mod de organizare.

1. Prin tip se în�elege mul�imea din care pot lua valori anumite date. Dup� tip datele pot fi: numerice, alfanumerice �i logice.

Datele de tip numeric pot fi întregi �i reale, datele de tip alfanumeric pot avea ca valoare

77


orice �ir de caractere alfanumerice, iar datele de tip logic, pot lua valori dintr-o mul�ime format� din dou� elemente care corespund valorilor logice de adev�rat, respectiv fals.

2. Natura datelor, se refer� la comportamentul acestora pe parcursul execut�rii algoritmului. Dup� natur�, datele pot fi constante �i variabile. Atât constantele cât si variabilele, pot fi de unul din tipurile precizate anterior. O constant� este o dat� a c�rei valoare nu se modific� pe parcursul execut�rii unui algoritm, iar o variabil� este o dat� a c�rei valoare se modific� pe parcursul execut�rii unui algoritm. De fapt, o variabil� se define�te ca fiind o pereche (x,a), unde x este numele variabilei, iar a este o constant� care reprezint� valoarea variabilei. Numele unei variabile poate fi format dintr-un �ir de caractere alfanumerice (litere �i/sau cifre), primul caracter fiind în mod obligatoriu o liter�.

3. Datele prelucrate într-un algoritm pot fi organizate sub form� de: variabile simple, variabile indexate �i fi�iere.

O variabil� simpl� este desemnat� printr-un nume simbolic �i are la un moment dat o singur� valoare. Referirea la valoare se face precizând în algoritm numele variabilei.

O variabil� indexat� este desemnat� tot printr-un nume simbolic, dar spre deosebire de o variabil� simpl� ea poate avea la un moment dat mai multe valori de acela�i tip. Putem utiliza: - variabile indexate cu un indice (vectori), variabile indexate cu doi indici (matrice) sau variabile indexate cu trei sau mai mul�i indici. Referirea la valoarea unui element se face precizând numele variabilei, iar apoi într-o pereche de paranteze rotunde se trece indicele (indicii separa�i prin virgul�). Un fi�ier este o mul�ime de date, format� din una sau mai multe componente de acela�i tip, care sunt înregistrate pe un suport extern de informma�ie. Componentele unui fi�ier se numesc înregistr�ri sau articole.

Prin articol se în�elege o mul�ime de informa�ii, care caracterizeaz� total sau par�ial un anumit obiect. Un articol este format din unul sau mai multe câmpuri. Un câmp este specificat prin nume �i tip. Numele este un identificator (nume de variabil�), iar tipul poate fi unul din cele precizate anterior (numeric, alfanumeric sau logic).

4.Opera�ii utilizate în descrierea algoritmilor

Pentru a ob�ine valorile datelor de ie�ire, asupra datelor de intrare pot fi efectuate orea�ii de calcul numeric (aritmetic) �i opera�ii de decizie.

1. Opera�iile de calcul numeric se efectueaz� asupra datelor de tip numeric ( constante , variabile simple, componente de variabile indexate sau func�ii), numite operanzi, cu ajutorul opratorilor numerici : + , - , * , / , ** sau � , care corespund în ordinea dat� opera�iilor de: adunare, sc�dere, înmul�ire, împ�r�ire �i ridicare la putere.

Cu ajutorul operatorilor �i al operanzilor de tip numeric, se introduce no�iunea de expresie aritmetic�, ca fiind o succesiune de: operanzi, operatori �i eventual paranteze rotunde, succesiune în care calculele se efectueaz� dup� anumite reguli.. În momentul evalu�rii unei expresii aritmetice, to�i operanzii care intr� în componen�a ei, trebuie s� aib� valori.

Evaluarea unei expresii aritmetice, începe cu perechea cea mai interioar� de paranteze rotunde, iar într-o expresie f�r� paranteze, calculele se efectueaz� în urm�toarea ordine:

i) - ridic�rile la putere, dup� regula dreapta-stânga; ii) - înmul�irile �i împ�r�irile, dup� regula stânga-dreapta; iii) - adun�rile �i sc�derile, dup� regula stânga-dreapta. 2. Opera�iile de decizie determin� valoarea de adev�r a unei propozi�ii logice, valoare care

poate fi adev�rat sau fals. Prin propozi�ie logic� în�elegem o expresie rela�ional� sau o expresie logic�.

O expresie rela�ional� se construie�te cu ajutorul a doi operanzi de acela�i tip (numeric,

78


alphanumeric) lega�i între ei printr-unul din operatorii rela�ionali: <, �, =, !, , >. Determinarea valorii unei expresii rela�ionale se face astfel: se evalueaz� mai întâi cei doi operanzi �i apoi se compar� rezultatele ob�inute; dac� rela�ia respectiv� are loc, expresiei rela�ionale i se asociaz� valoarea logic� adev�rat, iar în caz contrar i se asociaz� valoarea logic� fals.

O expresie logic� se construie�te cu ajutorul datelor de tip logic �i al operatorilor logici de disjunc�ie ( ), conjunc�ie ( ) �i nega�ie (0 ), valoarea ob�inut� fiind tot o valoare logic�. Cu ajutorul acestor operatori se determin� rezultatul, dup� cum urmeaz�: fie P �i Q dou� propozi�ii logice, care pot lua oricare din valorile adev�rat (A) sau fals (F). Vom avea:

$ %

P Q 0 P P Q $ P Q

%

A A F A A A F F F A F A A F A F F A F F

5.Descrierea algoritmilor

Cele mai utilizate tehnici folosite pentru descrierea algoritmilor sunt schemele logice �i

pseudocodurile. În lucrarea de fa��, to�i algoritmii vor fi descri�i sub form� de pseudocod, avantajele unei astfel de reprezent�ri fiind incontestabile.

5.1. Descrierea algoritmilor în pseudocod

Pseudocodul este format dintr-un num�r redus de instruc�iuni, care con�in condensat câteva subscheme frecvent utilizate, cu ajutorul c�rora se pot realiza algoritmi destul de expresivi, scrierea acestora fiind foarte apropiat� atât de scrierea obi�nuit� din matematic�, cât �i de scrierea folosit� pentru codificarea algoritmilor într-un limbaj de programare de nivel înalt.

Instruc�iunile utilizate pentru descrierea algoritmilor sub form� de pseudocod, se împart în dou� categorii:

- declara�ii de date; - instruc�iuni efective;

iar structura formal� a unui algoritm descris în pseudocod este urm�toarea:

unde: - prin comentariu se precizeaz� destina�ia algoritmului; - prin declara�iile de date se fac preciz�ri referitoare la tipul variabilelor utilizate în algoritm, precum �i preciz�ri referitoare la modul de organizare al acestor variabile; - prin secven�a format� din instruc�iune-1, instruc�iune-2, ..., instruc�iune-k se precizeaz� opera�iile care se efectueaz� asupra datelor de intrare, astfel încât dup� un num�r finit de pa�i s� se ob�in� valorile datelor de ie�ire; - prin instruc�iunea stop se pune în eviden�� sfâr�itul logic al algoritmului, iar prin instruc�iunea end se pune în eviden�� sfâr�itul fizic.

�/comentariu/ �declara�ii de date �instruc�iune-1 �instruc�iune-2 � .................... � instruc�iune-k �stop �end

5.2.Declara�iile de date din pseudocod

O declara�ie de date este format� dintr-o list� de variabile separate prin virgul� �i precedate de unul din cuvintele rezervate: integer, real, string sau boolean prin care se precizeaz� c� variabilele din list� sunt de tip întreg, real, alfanumeric sau logic, iar pentru a preciza modul de organizare al datelor se folose�te unul din cuvintele rezervate array sau file dup� cum datele sunt organizate sub form� de tablouri (variabile indexate) sau sunt organizate sub form� de fi�iere.

79


Exemplu: �. ………………………….. Comentariu: Prin aceste declara�ii, s-au f�cut urm�toarele preciz�ri: � integer n,m,k,x n,m,k - sunt variabile simple de tip întreg; � real a,b,y,aux x -este variabil� indexat� cu un indice �i are n elemente de tip întreg; � string strada,nume,functia

a -este variabil� indexat�cu doi indici �i are n*m elemente de tip real; � boolean u,v � array a(n,m),b(m),x(n) b -este variabil� indexat� cu un indice �i are m elemente de tip real;

y,aux -sunt variabile simple de tip real; nume,strada,functia -sunt variabile simple de tip alphanumeric;

� ……………………………

u,v -sunt variabile simple de tip logic;

5.3.Instruc�iunile efective din pseudocod

Defini�ie. O instruc�iune este o informa�ie care descrie în mod riguros, o opera�ie sau un grup de opera�ii pe care trebuie s� le execute algoritmul.

Conform teoremei de structur�, furnizat� de Böhm �i Jacopini, orice algoritm, care are o singur� intrare �i o singur� ie�ire, poate fi descris ca o combina�ie a trei structuri de control: � secven�a - succesiune de instruc�iuni simple (de atribuire, de citire, de scriere); � selec�ia - alegerea unei structuri din dou� alternative posibile (instruc�iunea if); � itera�ia - repetarea unei structuri atâta timp cât o condi�ie este îndeplinit� (instruc�iunea � while);

numite structuri fundamentale. Observa�ie. Programarea structurat� admite �i folosirea instruc�iunii case în cadrul selec�iei, precum �i utilizarea instruc�iunilor for �i do-until în cadrul itera�iei, deoarece se poate demonstra echivalen�a acestora cu if, respectiv while.

5.3.1.Instruc�iunile simple

Instruc�iunea

Sintaxa Efectul

comentariu / �ir de caractere / Rezultatul parcurgerii acestei instruc�iuni este nul �i ea poate s� apar� oriunde într-un algoritm. Se folose�te cu scopul de a introduce unele mesaje explicative, referitoare la destina�ia �i documentarea algoritmului.

de atribuire ev � Se evalueaz� expresia e, iar rezultatul ob�inut în urma evalu�rii se atribuie variabilei v. Rezultatul ob�inut în urma evalu�rii trebuie s� fie de acela�i tip cu tipul variabilei v, tipurile permise fiind integer, real, string �i boolean.

de citire read nvvv ,,, 21 � Se citesc de pe un mediu de intrare, n valori �i se atribuie în ordine variabilelor v1,v2,...,vn . Între tipul valorilor citite �i tipul variabilelor din lista instruc�iunii read, trebuie s� existe compatibilitate.

de scriere write d1,d2,...,dm

Se scriu pe un mediu de ie�ire valorile datelor d1,d2,...,dm. Preciz�m c� pot fi scrise valorile variabilelor �i constantelor de orice tip, precum �i valorile expresiilor sau func�iilor.

stop stop Determin� încheierea execu�iei algoritmului (marcheaz� sfâr�itul logic al acestuia).

end end Marcheaz� sfâr�itul fizic al unui algoritm.

80


5.3.2.Instruc�iunile alternative

Instruc�iune

a Sintaxa Efectul

if-then �� A if c then

� endif Dac� condi�ia c este adev�rat� se execut� secven�a de instruc�iuni precizat� prin A �i se trece la instruc�iunea imediat urm�toare instruc�iunii if.

if-then-else if c then A � � else B � endif

Dac� condi�ia c este adev�rat� se execut� secven�a de instruc�iuni precizat� prin A �i se trece la instruc�iunea imediat urm�toare instruc�iunii if, iar în caz contrar se execut� secven�a de instruc�iuni precizat� prin B �i se trece la instruc�iunea imediat urm�toare.

case

� case c1:A1 � c :A2 2 � ....... � c :An n � [else An+1 ]

� end case

În cazul în care este indeplinit� o condi�ie oarecare ci,� i n� 1, se execut� secven�a de instruc�iuni corespunz�toare ei, notat� prin Ai �i se trece la instruc�iunea imediat urm�toare istruc�iunii case. În cazul în care nici o condi�ie nu este îndeplinit�, instruc�iunea este inefectiv� dac� lipse�te op�iunea else �i deci se trece la instruc�iunea imediat urm�toare, iar dac� este prezent� aceast� op�iune se execut� secven�a de instruc�iuni precizat� prin An+1 �i se trece la instructiunea imediat urm�toare instruc�iunii case.

5.3.3.Instruc�iunile repetitive

Instruc-�iunea

Sintaxa Efectul

while

� while � A

c

� repeat

Secven�a de instruc�iuni precizat� prin A, numit� corpul ciclului, se execut� repetat, atâta timp cât condi�ia c este adev�rat�. În cadrul secven�ei A, trebuie s� se modifice unele din elementele condi�iei c pentru a se evita fenomenul de ciclare. Dac� condi�ia c este fals� de la început, secven�a A nu se execut� niciodat�.

do-until

�do � A

Secven�a de instruc�iuni precizat� prin A, numit� corpul ciclului, se execut� repetat, pân� când condi�ia c devine adev�rat�. În cadrul secven�ei A, trebuie s� se modifice unele din elementele condi�iei c, pentru c� în caz contrar secven�a A s-ar executa la infinit, caz în care se spune c� algoritmul cicleaz�. Nici în acest caz, nu se cunoa�te apriori, de câte ori se execut� secven�a de instruc�iuni A, dar cu siguran�� ea se execut� cel pu�in o dat�.

�until c

�for v=

A vi,vf[,p]

for �� repeat

Secven�a de instruc�iuni precizat� prin A, numit� corpul ciclului se execut� repetat de N ori, pentru diferitele valori ale variabilei de control v cuprinse între valoarea ini�ial� vi �i valoarea final� vf, trecerea de la o valoare la alta f�cându-se cu pasul p, p!0. Dac� p = 1, acest argument nu se mai trece în linia de defini�ie a instruc�iunii for. Valoarea lui N se determin� cu ajutorul rela�iei: N

v vp

f i��1

23

0

455� 1 , unde nota�ia [x] înseamn� partea întreag� a lui x, �i

deci în cazul acestei instruc�iuni se cunoa�te de la început de câte ori

81


se execut� secven�a de instruc�iuni din corpul ciclului. Comentariu: Între instruc�iunile while, do-until �i for exist� urm�toarea echivalen��:

6. Probleme rezolvate Problema 1. Se dau trei numere reale pozitive a, b, c despre care se �tie c� pot reprezenta

lungimile laturilor unui triunghi oarecare ABC. S� se elaboreze algoritmul prin care se determin� aria �i în�l�imile triunghiului. Rezolvare.Utilizând nota�iile obi�nuite din matematic� avem c�:

(1) S p p a p b p c� � � �( )( )( ) , unde

(2) p a b c�

� �2

, iar din rela�ia:

(3) S a ha b hb c hc�

��

��

�2 2 2

, deducem c�:

Pa�ii algoritmului Descrierea algoritmului în pseudocod

Problema 2:Se dau trei numere reale: a, b, c. Se cere s� se elaboreze algoritmul prin care se ordoneaz� cresc�tor aceste numere.

Rezolvare.Vom compara �i vom schimba între ele valorile celor trei variabile astfel încât s� ob�inem în final c� a � b � c. Practic, vom proceda astfel: compar�m mai întâi pe a cu b �i apoi pe a cu c, iar dac� a>b sau a>c vom schimba valoarea lui a cu valoarea lui b sau a lui c. Procedând astfel, variabila a va primi valoarea cea mai mic�. În continuare vom schimba între ele valorile variabilelor b �i c, dac� b>c.

A c b B ha a D C

( )4

2

2

2

ha Sa

hb Sb

hc Sc

��

��

��

�

�

��

�

��

P1. Citim datele de intrare a, b, c. P2. Calcul�m semiperimetrul p, în conformitate cu rela�ia (2). P3. Calcul�m aria S cu rela�ia (1). P4. Calcul�m în�l�imile ha, hb �i hc conform rela�iilor (4). P5. Tip�rim rezultatele S, ha, hb, hc.

�/Aria �i în�l�imile unui triunghi/ � real a,b,c,p,s,ha,hb,hc � read a,b,c � p � (a+b+c)/2 � s � (p*(p-a)*(p-b)*(p-c))^0.5 � ha � 2*s/a 6 hb � 2*s/b 6 hc � 2*s/c � write s,ha,hb,bc � stop � end

�� A for v=vi,vf[,p]

� repeat

ivv � � while fvv � � � A � � pvv �� repeat

ivv � do � � � A � � v pv� � �until fvv "

82


Tem�. Se dau trei numere reale x, y, z. Se cere s� se elaboreze algoritmul sub form� de

pseudocod, prin care se ordoneaz� descresc�tor m�rimile x+2, y-1, z+4.

Pa�ii algoritmului: P1. Citim datele de intrare: a, b, c. P2. Dac� a > b schimb�m între ele valorile celor dou� variabile. P3. Dac� a > c schimb�m între ele valorile celor dou� variabile. P4. Dac� b > c schimb�m între ele Valorile celor dou variabile. P5.Tip�rim valorile variabilelor a, b, c.

Descrierea algoritmului în pseudocod �/Ordonarea cresc�toare a trei numere reale./ � real a,b,c,aux � read a,b,c � � � if a>b then aux �a � � � a � b � � �b �aux � � endif � � if a>c then a 7 c � � endif � � if b>c then b 7 c � � endif � write a,b,c � stop �end

Comentariu: În general, pentru a schimba între ele valorile a dou� variabile de acela�i tip, notate simbolic cu a �i b trebuie s� utiliz�m o a treia variabil�, pe care o not�m, de exemplu, cu aux �i schimbarea se va face efectuând în odine urm�toarele atribuiri: aux � a; a � b; b � aux. În cazul în care a �i b sunt de tip numeric, schimbarea valorilor celor dou� variabile se poate face f�r� a folosi o a treia variabil� auxiliar�, efectuând opera�iile: a � a+b; b � a-b; a � a-b.

Problema 3:Se dau trei numre reale:a, b �i c. Se cere s� se elaboreze algoritmul prin care se determin� maximul dintre aceste numere.

Rezolvare. Trebuie s� determin�m valoarea m=max{a,b,c}=max{max{a,b},c}, motiv pentru care vom compara mai întâi pe a cu b �i vom re�ine în variabila m valoarea cea mai mare, adic� maximul dintre a �i b, iar dac� valoarea lui m astfel determinat�, este mai mic� decât valoarea lui c, vom re�ine în variabila m valoarea variabilei c.

Tem�. Fie a,b,c,d R. S� se elaboreze algorimii prin care se determin�: �m = min{a,b,c}; m = max{a,b,c,d}; m = min{a,b,c,d} �i algoritmul prin care se ordoneaz� descresc�tor valorile: a+1, b-5 �i 4*d.

Problema 4. S� se elaboreze algoritmul pentru rezolvarea ecua�iei de gradul I, a x b� � � 0

, în cazul în care a �i b sunt numere reale oarecare. Rezolvare: Este posibil s� întâlnim trei cazuri distincte, pe care le vom eviden�ia cu

ajutorul unei variabile k , dup� cum urmeaz�: 1. �i , caz în în care cua�ia este nedeterminat�, adic� � x0�a 0�b �R este solu�ie, ( ); 1�k2. �i , caz în în care cua�ia esteimposibil�, (0�a 0!b 2�k );

Pa�ii algoritmului: Descrierea algoritmuli în pseudocod �/Aflarea maximului din trei numere reale./ P1. Citim datele de intrare:a, b, c.

P2.Dac� a>b re�inem în m valoarea lui a, iar în � real a,b,c,m � read a,b,c caz contrar re�inem în m valoarea lui b. � � if a>b then m � a P3.Dac� m este mai mic decât c re�inem în m � � else m � b � � endif valoarea lui c. � � if m<c then m � c � � endif P4. Tip�rim valoarea variabilei m. � write m � stop �end

3. �i , caz în care ecua�ia are solu�ia 0!a Rb� Rabx �

�� , ( 3�k ).

Vom face investiga�ii asupra coeficien�ilor a �i b pentru a stabili valoarea variabilei k �i apoi în

83


func�ie de valoarea acestei variabile vom furniza solu�ia problemei.

Pa�ii algoritmului P1. Citim datele de intrare a �i b. P2. Ini�ializ�m pe k cu valoarea 3. P3. Dac� (a=0) (b=0) îi atribuim $ lui k valoarea 1. P4. Dac� (a=0) (b!0) îi atribuim $ lui k valoarea 2. P5. În cazul în care: k=1 : tip�rim mesajul:

Problema 5. S� elaboreze algoritmul pentru a afla cel mai mic multiplu comun a dou� numere naturale n �i m.

Rezolvare. inând cont de faptul c� cel mai mic multiplu comun a dou� numere naturale este cel mai mic num�r natural care are proprietatea c� se divide cu ambele numere, putem presupune pentru început, c� acesta este cel mai mare dintre cele dou� numerele �i îl not�m cu n (dac� n<m schimb�m între ele valorile celor dou� variabile). Atâta timp cât n nu se împarte exact la m, vom dubla, vom tripla, �.a.m.d. valoarea lui n. Procedând astfel, dup� un num�r finit de pa�i (maxim m, atunci când cele dou� numere sunt prime între ele) valoarea lui n va fi tocmai cel mai mic multiplu comun al celor dou� numere.

Problema 6. S� se elaboreze algoritmul, pentru a calcula cu o aproxima�ie dat� 8 , valoarea radicalului de ordinul doi dintr-un num�r real pozitiv a, ca fiind limita �irului recurent: x x a

xn nn

� � �,

+*

/

.--1

12

, � n 1 �tiind c� x0 se alege convenabil, dar pozitiv.

Rezolvare. Fie x xm m��9

lim . Trecând la limit� în rela�ia precedent� ob�inem c�: x x ax

� �/.-

,+*

12

�i rezolvând aceast� ecua�ie ob�inem c� x1 2, � � a . Deoarece �irul este cu termeni pozitivi, avem

c� limn nx�9

� a . Vom considera c� primul termen este a/2 �i apoi vom determina cu ajutorul

formulei de recuren��, ceilal�i termeni din �ir pân� când diferen�a dintre doi termeni consecutivi va fi în modul mai mic� decât un 8 pozitiv, oricât de mic, de exemplu, se poate lua �i în acest caz limita este determinat� cu o precizie de 10 cifre zecimale exacte (radicalul se

1010��8

'Ecua�ie nedeterminat�' k=2 : tip�rim mesajul: 'Ecua�ie imposibil�' k=3 : determin�m valoarea lui x ca fiind -b/a �i o tip�rim.

Descrierea algoritmului în pseudocod /Rezolvarea ecuatiei de gradul I a�x+b=0./ � real a,b,x � integer k � string mesaj1,mesaj2 � read a,b � k � 3 � mesaj1 � 'Ecuatie nedetermminat�' � mesaj2 � 'Ecuatie imposibil�' � if (a=0)� � $ (b=0) then k � 1 endif � � if (a=0)� � $ (b!0) then k � 2 endif � � case k=1 : write mesaj1 � � k=2 : write mesaj2 � � k=3 : x � -b/a � � � � write x � � end case � � stop � �end

Descrierea algoritmului în pseudocod /Cel mai mic multiplu comun/ � integer n,m,aux � read n,m � if n<m then n �� 7 m endif �� aux � n � while [n/m]*m ! n

Pa�ii algoritmului: P1. Citim datele de intrare:n �i m. P2. Dac� n<m schimb�m între ele valorile acestor variabile. P3. Re�inem în aux valoarea cea mai mare, adic� valoarea lui n. P4. Atâta timp cât n nu se împarte exact la m, vom aduna la n valoarea lui aux. P5. Tip�rim valoarea lui n.

� � n � n+aux � � repeat � � write aux,m,n � stop � �end

84


calculeaz� cu zece cifre exacte la partea frac�ionar�). Valoarea aproximativ� a radicalului va fi tocmai valoarea ultimului termen determinat a�a cum am precizat mai sus. Descrierea algoritmului în pseudocod � /Calcularea radicalului de ordinul doi/ � real a,x0,x1,eps

Comentariu: În acest exemplu, condi�ia c este: |x1-x0|<eps, iar dou� din cele trei elemente ale aceteia ( x0 �i x1 ) se modific� în corpul ciclului, �i astfel se asigur� ie�irea din ciclu dup� un num�r finit de pa�i, deoarece �irul este convergent.

Tem�: Fie n un num�r natural, n>9. Se cere s� se elaboreze algoritmul prin care se verific� dac� num�rul n este divizibil cu 9 (un num�r este divizibil cu 9 dac� �i numai dac� suma cifrelor sale este divizibil� cu 9).

Indica�ie. Pentru a calcula suma cifrelor num�rului n, este necesar s� select�m aceste cifre una câte una �i s� le însum�m. Ultima cifr� a num�rului n este egal� cu n-[n/10]*10, iar penultima este de fapt ultima cifr� a num�rului m=[n/10], unde nata�ia [x] reprezint� partea întreag� a lui x.

Pa�ii algoritmului: P1. Citim datele de intrare: a, eps. P2. Ini�ializ�m pe x1 cu a/2. P3. Efectu�m opera�iile: x0 � x1 1�(x0+a/x0)/2 pân� când | x1 - x0 | < eps. P4. Tip�rim valoarea lui x1.

� read a,eps � x1 � a/2 do �� x0 � x1 �� x1 � (x0+a/x0)/2 until |x1-x0|<eps ��write x1 �stop �end

Problema 7. Se d� num�rul natural n ; n 2. Se cere s� se elaboreze algoritmul prin care se determin� suma numerelor pare �i produsul numerelor impare, cuprinse între 1 �i n inclusiv.

Rezolvare.Vom nota suma cu s, produsul cu p �i vom introduce o variabil� intermediar� de lucru, notat� cu i, care va primi succesiv valorile 1,2,...,n. Pentru a verifica dac� variabila i are ca valoare un num�r par sau un num�r impar, vom utiliza urm�torul rezultat: dac� m,k�N, atunci m este divizibil cu k dac� �i numai dac� [m/k]*k=m, motiv pentru care vom considera c� variabila i are ca valoare un num�r par, dac� �i numai dac� [i/2]*2=i. Pa�ii algoritmului Descrierea algoritmului în pseudocod �/Suma �i produs / � integer n,i,s,p P1. Citim valoarea lui n. / P2. Ini�ializ�m pe s cu 0 �i pe p cu 1. � read n � s � 0; p � 1 P3. Pentru

Tem�: S� se elaboreze algoritmii prin care se caculeaz�:

(2) Produsul a dou� numere naturale n �i m prin adun�ri repetate, adic� ; . P mi

n

��&

1P n

i

m

��&

1

(3) Valoarea lui an, unde a�R �i n N, prin înmul�iri repetate, adic� � P ai

n

��'

1

� �i n1, dac� [i/2]*2=i vom aduna for i=1,n ��if [i/2]*2=i then s � s+i �� valoarea lui i la s, iar în caz contrar îl vom else p � p*i �� înmul�i pe p cu i. endif ��

repeat ��P4. Tip�rim valorile lui s �i p. �write s,p �stop �end

(1) S n ni

n

� � � � � � � � � � ��&1 2 2 3 1 1

1

� ( ) (i i )

85


ELEMENTE DE PROGRAMARE ÎN TURBO PASCAL

1. Introducere Prin limbaj de programere în�elegem un limbaj artificial care poate fi utilizat pentru a

defini un �ir de instruc�iuni ce pot fi, în final, prelucrate �i executate de un calculator. Un �ir de instruc�iuni care pot fi prelucrate �i executate de calculator constituie un program. Persoana care scrie �i depaneaz� un program este programatotul, iar activitatea realizat� de aceast� persoan� poart� numele de programare. Programarea reprezint� de fapt arta �i �tiin�a de a crea programe pentru calculator. Programarea are la baz� înv��area unuia sau mai multor limbaje de programare, cum ar fi BASIC, C, PASCAL sau limbajul de asamblare. Cunoa�terea unui limbaj de programare nu este suficient� pentru a crea un program performant; în acest scop mai sunt necesare �i cuno�tin�e privind teoria algoritmilor, proiectarea interfe�ei cu utilizatorul, analiza dispozitivelor hardware, etc. Calculatoarele sunt ma�ini bazate pe o logic� riguroas� �i, ca urmare, proiectarea, scrierea (codificarea), verificarea �i depanarea unui program necesit� o logic� asem�n�toare. Atunci când se utilizeaz� o abordare modular�, proiectul este împ�r�it în module mici cu care se lucreaz� mai u�or. Modulele sunt unit��i func�ionale individuale, care pot fi proiectate, scrise, testate �i depanate separat înainte de încorporarea lor în programul mare. Scrierea unui program sau a unui modul de program se face în cod surs�, în�elegând prin aceasta c� instruc�iunile scrise într-un limbaj de programare pot fi citite de oameni, dar nu pot fi citite direct de calculator. Pentru a putea fi executat de calculator, un program surs� trebuie transformat într-un program executabil. Procesul de transformare a unui program surs� în program executabil se realizeaz� în trei etape:

1. – compilarea codului surs� de nivel înalt în cod surs� în limbaj de asamblare; 2. – asamblarea codului surs� din limbaj de asamblare în fi�iere obiect scrise în cod ma�in�; 3. – legarea fi�ierelor obiect din cod ma�in� la diferite fi�iere de date, fi�iere run-time �i

fi�iere de bibliotec�, ob�inându-se programul executabil. Unul dintre cele mai utilizate limbaje de programare de nivel înalt este limbajul PASCAL,

care a fost creat între anii 1967 �i 1971 de c�tre profesorul Niklaus Wirth de la Universitatea Tehnic� din Zürich pentru a înlesni înv��area program�rii. Limbajul PASCAL poate fi folosit cu succes pentru scrierea aplica�iilor în majoritatea domeniilor în care se utilizeaz� calculatorul electronic, oferind avantaje atât în ceea ce prive�te instruc�iunile de control, care sunt chiar cele impuse de tehnica program�rii structurate cât �i facilit��i deosebit de puternice pentru prelucr�ri grafice �i reprezentarea datelor. Popularitatea �i eficien�a limbajului se datoreaz� versiunii TURBO PASCAL elaborat� de firma american� BORLAND, prin cuplarea editorului de texte �i a compilatorului, cu numeroase îmbun�t��iri, oferind programatorilor un instrument comod de dezvoltare. În timp, au ap�rut mai multe versiuni ale limbajului TURBO PASCAL, iar în momentul de fa�� cele mai utilizate sunt 6.0 �i 6.2.

Ca orice limbaj de programare de nivel înalt, limbajul TURBO PASCAL are la baz� un vocabular �i o gramatic�.

Vocabularul con�ine cele mai simple elemente cu semnifica�ie lingvistic�, iar gramatica este format� dintr-un ansamblu de reguli referitoare la modul în care se combin� elementele vocabularului pentru a ob�ine fraze corecte (instruc�iuni, secven�e de instruc�iuni, defini�ii de tipuri de date, defini�ii de constante, declara�ii de variabile �i etichete, declara�ii �i defini�ii de proceduri �i func�ii).

2. Vocabularul limbajului PASCAL

86


Cele mai simple elemente cu semnifica�ie lingvistic�, se numesc unit��i lexicale �i sunt alc�tuite din caractere. Unit��ile lexicale, care formeaz� vocabularul limbajului PASCAL sunt: simbolurile speciale, identificatorii, literalele, etichetele, comentariile �i directivele de compilare.

2.1. Simbolurile speciale

Simbolurile speciale sunt elementele mul�imilor :

S1={+,-,*,/,=,<,>,(,),[,],{,},.,,,;,:,^,@, ,’,$,&,#,<>,<=,>=,..,:=,(*,*)}

S2={ABSOLUTE, AND, ARRAY, BEGIN, CASE, CONST, DIV, DO, DOWNTO, ELSE, END, EXTERNAL, FILE, FOR, FORWARD, FUNCTION, GOTO, IF, IMPLEMENTATION, IN, INLINE, INTERFACE, INTERRUPT, LABEL, MOD, NIL, NOT, OF, OR, PROCEDURE, PROGRAM, RECORD, REPEAT, SET, SHL, SHR, STRING, THEN, TO, TYPE, UNIT, UNTIL, USES, VAR, WHILE, WITH, XOR}.

Elementele mul�imii S2 se numesc cuvinte cheie �i sunt rezervate, adic� sunt utilizate în programe numai cu semnifica�ia dat� explicit prin defini�ia limbajului, iar elementele mul�imii S1 sunt folosite ca operatori �i separatori.

2.2. Identificatorii

Identificatorii sunt nume asociate constantelor, variabilelor, etichetelor, tipurilor de date,

procedurilor, func�iilor, fi�ierelor �i unit-urilor. Un nume poate fi alc�tuit din maxim 63 de caractere (pot fi �i mai multe dar pentru compilator sunt semnificative numai primele 63), din care primul trebuie s� fie o liter�, iar urm�toarele pot fi litere, cifre zecimale sau _ (liniu�a de subliniere). De re�inut c� _ pote fi folosit� �i ca prim caracter. În cadrul unui identificator , se pot folosi atât literele mari cât �i literele mici, compilatorul PASCAL considerându-le identice.

În marea majoritate a cazurilor, identificatorii sunt defini�i de programator, dar limbajul PASCAL define�te un num�r de identificatori standard prin care se precizeaz�: tipul unor date, anumite constante, anumite variabile, numele unor func�ii, numele unor proceduri �i numele unit-urilor standard.

Orice identificator standard poate fi redefinit, dar în acest caz î�i pierde semnifica�ia anterioar�. Se recomand� totu�i, tratarea identificatorilor standard ca �i cuvinte rezervate, fapt pentru care facem conven�ia c� orice cuvânt rezervat îl vom scrie cu litere mari, iar identificatorii defini�i de utilizator îi vom scrie cu litere mici.

Exemple: WRITE,WRITELN,READ,READLN,TRUE,FALSE ,IF,data_nasterii,media_aritmetica,nume,sex,alfa,x1, x11,beta23,max, x2,pret_unitar,alfa,n,m,p,q, r,v ,w Se constat� c� utilizarea unor identificatoti forma�i din mai multe cuvinte legate prin

liniu�a de subliniere ofer� o mai bun� lizibilitate, dar în acela�i timp ridic� �i unele probleme deoarece se tasteaz� mai greu �i pot constitui o surs� de eroare la compilare. Astfel, trebuie f�cut un compromis între lungimea �i claritatea unui identificator.

87


2.3. Literalele Literalele sunt de dou� tipuri: numerice �i alfanumerice. Literalele numerice sunt

numerele întregi (în reprezentarea zecimal� sau hexazecimal�) �i numere reale (în reprezentarea cu punct zecimal sau în reprezentarea cu punct zecimal �i exponent).

Exemple : 720 , -540 - numere întregi în reprezentarea zecimal�; $3F , -$4D - numere întregi în reprezentarea hexazecimal�; 2.71, -9.45 - numere reale în reprezentarea cu punct zecimal;

2.223e-7,1.E+4 - numere reale în reprezentarea cu punct zecimal �i exponent; Literalele alfanumerice sunt �iruri de caractere imprimabile, delimitate de apostrof.

Dac� apostroful face parte din �ir, atunci el trebuie dublat. Exemple : ’Suma primelor n numere naturale este : ‘ ’Caracterul : ’’ - este apostroful’

2.4. Etichetele

Etichetele sunt numere întregi din domeniul 0..9999 sau identificatori declara�i de programator în directiva LABEL �i care nu pot fi folosi�i în alte scopuri în programul respectiv.

2.5. Comentariile

Comentariile sunt �iruri de caractere precedate de { �i urmate de } sau precedate de (* �i urmate de *). Comentariile se pot imbrica, dar numai o dat�, folosind cele dou� moduri de delimitare.

Exemple : { Acesta este un comentariu corect introdus } {Acest (*comentariu*) este corect} {Acest { comentariu } nu este cotect }

2.6. Directivele de compilare

Directivele de compilare se pot introduce ca un comentariu cu o sintax� special� �i prin intermediul lor pot fi controlate o serie de facilit��i ale compilatorului PASCAL.

Exemple : {I+} , {$I INCLUDE.FIL} , {$R+} {$D-,R+,V-} , (*$U+*) , {O+F+}

Directivele de compilare pot fi globale sau locale. Cele globale sunt valabile pe tot parcursul compil�rii �i trebuie plasate imediat dup� antetul unui program, iar cele locale au efect între momentul cupl�rii (+) �i decupl�rii (-) lor. Directivele de compilare pot fi stabilite �i în cadrul mediului de programare Turbo Pascal, în meniul Options, cu comenzile Compile �i Memory Sizes.

3. Gramatica limbajului PASCAL Gramatica limbajului PASCAL, con�ine un ansamblu de reguli de agregare a unit��ilor

lexicale pentru a forma structuri mai complexe. Aceste reguli, vor fi prezentate în mod e�alonat, începând cu prezentarea structurii programelor PASCAL �i continuând cu trecerea în revist� a elementelor componente ale acestora.

4.Structura programelor PASCAL

88


Caracteristica principal� a limbajului PASCAL este modularitatea, care st� la baza

principiului program�rii structurate (procesul de organizare a unui program într-o form� ierarhic� de sus în jos, din rutine semiindependente). Aceast� abordare structurat� conduce la realizarea unor programe u�or de între�inut, de citit �i de în�eles. Orice program PASCAL este format dintr-un antet de program urmat de un bloc de program. Din punct de vedere formal, structura unui program PASCAL este urm�toarea:

PROGRAM nume; {Antetul}

� � 3 3 3 3 3

Blocul de

program

3 3 3 3 3 3

USES unit_1, unit_2,...,unit_k; LABEL { declara�ii de etichete }; TYPE {defini�ii de tipuri de date}; CONST { defini�ii de constante }; VAR { declara�ii de variabile }; PROCEDURE numep[(p1,p2,...,pn)][op�iune]; {blocul procedurii numep }; FUNCTION numef[(f1,f2,...,fm)]:tip[op�iune]; {blocul func�iei numef }; BEGIN instruc�iune_1; instruc�iune_2; …………… instruc�iune_k;

END.

:

1°.Antetul este format din cuvântul cheie PROGRAM, urmat de identificatorul nume care este introdus de programator �i care reprezint� numele programului. Antetul este op�ional.

2° .Blocul de program este format din: a)- o directiv� USES, în care se vor specifica toate unit-urile care vor fi folosite în

program �i care vor fi legate în timpul compil�rii; b)- o zon� de declara�i �i defini�ii, care poate con�ine: defini�ii de tipuri de date �i

constante, declara�ii de variabile �i etichete, declara�ii �i defini�ii de proceduri �i func�ii; c)- o zon� de instruc�iuni, format� din una sau mai multe instruc�iuni executabile grupate

în instruc�iunea compus� BEGIN...END.

Comentariu: a) Prin unit, se în�elege un ansamblu alc�tuit din: declara�ii de tipuri de date, defini�ii

de constante, declara�ii de variabile, declara�ii �i defini�ii de proceduri �i func�ii stocate sub form� compilat� într-un fi�ier disc cu extensia TPU (Turbo Pascal Unit), care pot fi folosite la editarea programelor, dac� se face specificarea unit-ului în clauza USES.

Unit-urile pot fi clasificate în dou� mari categorii: unit-uri standard �i unit-uri utilizator. Unit-urile standard sunt deja construite, deci putem spune c� fac parte integrant� din mediul de programare TURBO PASCAL, iar unit-urile utilizator se definesc de c�tre programator. Din mul�imea acestor unit-uri, vor fi specificate în clauza USES numai cele necesare unui anumit program. Exist� opt unit-uri standard, darn e limit�m la a men�iona urm�toarele: SYSTEM - care con�ine toate procedurile �i func�iile de baz� din TURBO PASCAL,precum �i

un set de constante �i variabile predefinite. Pentru toate aceste elemente,

89


programatorul trebuie s� cunoasc� numele, semnifica�ia �i modul de utilizare, pentru a le putea folosi în diferite programe. Acest unit se g�se�te în fi�ierul TURBO.TPL �i se încorporeaz� automat în orice program PASCAL, f�r� a fi necesar s�-i preciz�m numele în USES. Elementele acestui unit vor fi trecute în revist� e�alonat, în func�ie de necesit��ile ivite pe parcurs.

CRT - care con�ine pe lâng� unele constante �i variabile predefinite �i un set de proceduri �i func�ii necesare pentru: folosirea ecranului în modul text, citirea tastaturii �i generarea sunetelor. Men�ion�m anticipat, c� dac�-l preciz�m în USES putem apela procedura CLRSCR; (sub aceast� form�), care are rolul de a �terge ecranul �i de a muta cursorul în col�ul stânga-sus.

PRINTER - care con�ine variabila predefinit� LST de tip TEXT (tip ce va fi studiat ulterior), variabil� c�reia partea de ini�ializare a unit-ului îi asigneaz� imprimanta LPT1 �i o deschide pentru scriere. Deci, dac� specific�m acest unit în USES, putem redirec�iona scrierea rezultatelor c�tre imprimant�.

b)-În orice program PASCAL trebuiesc declara�i sau defini�i to�i identificatorii introdu�i

de programator. Acest lucru se face în zona de declara�ii �i defini�ii, cu men�iunea c� fiecare directiv� (LABEL, TYPE, CONST, VAR, PROCEDURE, FUNCTION) prin care se face o declara�ie sau se d� o defini�ie, poate s� apar� o dat� sau de mai multe ori în aceast� zon�, în orice ordine, singura restric�ie referindu-se la faptul c� o anumit� entitate nu poate fi folosit� pentru declararea sau definirea altei entit��i, decât dac� ea a fost definit� sau declarat� în prealabil. Într-un program PASCAL, toate declara�iile �i defini�iile sunt op�ionale.

c)-Singura parte obligatorie a oric�rui program scris în TURBO PASCAL, este instruc�iunea compus� BEGIN...END., care con�ine una sau mai multe instruc�iuni executabile. O instruc�iune este o informa�ie care descrie în mod riguros, o opera�ie sau un grup de opera�ii pe care trebuie s� le execute calculatorul.

Exemple de programe:

PROGRAM Suma_Gauss; USES CRT; VAR n,s,i: INTEGER; BEGIN CLRSCR; WRITE(’n=’); READLN(n); s:=0; FOR i:=1 TO n DO s:=s+i; WRITELN(’1+2+…+’,N,’=’,s); END.

BEGIN WRITE(‘Primul program ‘); WRITELN(‘scris în TURBO PASCAL!’); END.

Dup� lansarea în execu�ie a acestui program, pe ecran se va tip�ri mesajul:

Primul program scris în TURBO PASCAL!

Concluzie. Din cele prezentate, constat�m c� orice program scris în TURBO PASCAL, con�ine o descriere a opera�iilor ce trebuie s� fie executate de calculator atunci când se lanseaz� programul în executie �i descrierea datelor ce sunt prelucrate prin aceste opera�ii. Opera�iile sunt descrise cu ajutorul instruc�iunilor, iar datele se descriu cu ajutorul declara�iilor �i defini�iilor.

5. Declara�ii �i defini�ii TURBO PASCAL

90


5.1. Declararea etichetelor. Directiva LABEL În cadrul unui program PASCAL se pot eticheta unele instruc�iuni. Etichetele se pot

declara la începutul oric�rui bloc, �i ele pot fi referite numai în cadrul blocului respectiv. Declararea etichetelor se face în directiva LABEL, care are urm�torea sintax� :

unde :et1,et2,...,etk - sunt identificatori defini�i de

programator �i care nu pot fi folosi�i în alte scopuri în cadrul blocului curent sau sunt numere întregi, f�r� semn, din domeniul 0..9999.

LABEL et1,et2,...,etk;

5.2. Definirea tipurilor de date. Directiva TYPE Fiecare variabil� �i fiecare constant� utilizat� într-un program PASCAL trebuie s� aib�

un tip. Tipul precizeaz� mul�imea din care poate lua valori variabila sau constanta respectiv�, precum �i opera�iile care pot fi efectuate cu elementele din acea mul�ime. Fiecare tip se specific� printr-un nume. Ca nume, se poate utiliza: cuvântul cheie STRING (atunci când datele sunt exprimate prin �iruri de caractere), un identificator standard (BOOLEAN, CHAR, INTEGER, REAL, etc) sau un identificator definit de programator în directiva TYPE. Tipurile, adic� mul�imile din care pot lua valori datele, pot fi:

a) - tipuri simple: logic, caracter, întreg, enumerare, subdomeniu, real; b) - tipuri structurate: mul�ime, tablou, �ir de caractere, articol, fi�ier, obiect; c) - tipuri speciale: procedur�, func�ie; d) - tipuri referin��: referin�� f�r� tip, referin�� cu tip. Datele care apar�in tipurilor simple se numesc date elementare, iar datele care apar�in

tipurilor structurate se numesc date compuse. Mai întâi vom trece în revist� tipurile simple, iar dup� prezentarea instruc�iunilor

limbajului TURBO PASCAL, vom aborda �i o parte din tipurile structurate. Prin tip simplu se în�elege de fapt, un tip ordinal sau tipul real. Tipurile ordinale sunt

mul�imi finite de valori, elementele fiec�rei mul�imi fiind ordonate. În acest caz se poate face referire la num�rul de ordine al unui element, se poate determina un element pe baza num�rului s�u de ordine, se poate specifica elementul predecesor �i elementul succesor al unui element dat. Tipurile ordinale sunt: tipul logic, tipul caracter, tipul întreg, tipul enumerare �i tipul subdomeniu.

5.2.1.Tipul logic

Tipul logic este un tip standard, se precizeaz� prin BOOLEAN, �i este o mul�ime format� din dou� elemente referite prin constantele predefinite FALSE �i TRUE care corespund valorilor logice fals, respectiv adev�rat. Reprezentarea acestor constante în memorie, se face pe câte un octet a c�rui valoare numeric� este 0 pentru FALSE �i 1 pentru TRUE.

Rela�ia de ordine care exist� între elementele tipului logic este FALSE < TRUE. 5.2.2.Tipul caracter

91


Tipul caracter este un tip standard, se precizeaz� prin CHAR, iar valoile posibile ale acestui tip sunt caracterele ASCII extinse, ale c�ror coduri numerice sunt cuprinse în domeniul 0..255. Reprezentarea intern� a unui element din aceast� mul�ime se face pe un octet , a c�rui valoare este egal� cu codul caracterului ASCII corespunz�tor. În cadrul unui program constantele de tip caracter pot fi introduse în diferite moduri �i anume :

1. un caracter imprimabil încadrat de apostrofuri : ‘a’,’A’,’’’’,’%’,’5’; 2. un num�r din domeniul 0..255 precedatde caracterul # (diez) : #13 (codul tastei ENTER),

#65 (caracterul A), #32 ( caracterul spa�iu); 3. un caracter precedat de simbolul ^ (permite exprimarea caracterelor de control, care au

codurile în domeniul 0..31, aceste caractere fiind neimprimabile). Rela�ia de ordine existent� între elementele tipului CHAR este tocmai rela�ia existent�

între codurile ASCII ale acestor elemente. De exemplu, ’a’>’A’ deorece litera a are codul 96, iar litera A are codul 65 (literele mici sunt mai mari decât acelea�i litere mari). 5.2.3. Tipul întreg Tipul întreg, pune în eviden�� submul�imi finite ale mul�imii numerelor întregi. Reprezentarea intern� a elementelor din aceste submul�imi se face în cod complementar sau în binar. Submul�imile tipului întreg se specific� prin cinci tipuri standard, care au caracteristicile:

Tipul Domeniul de valori Modul de reprezentare SHORTINT -27 .. 27 - 1 8 bi�i cu semn INTEGER -215 .. 215 - 1 16 bi�i cu semn LONGINT -231 .. 231 - 1 32 bi�i cu semn BYTE 0 .. 28 - 1 8 bi�i f�r� semn WORD 0 .. 216 - 1 16 bi�i f�r� semn

Constantele de tip întreg pot fi introduse în programe sub forma zecimal� sau sub forma hexazecimal�. Exist� constantele predefinite MAXINT �i MAXLONGINT, care sunt egale cu 215-1, respectiv 231-1.

Rela�ia de ordine existent� între elementele tipului întreg este cea cunoscut� din matematic�.

5.2.5.Tipul subdomeniu

Un tip subdomeniu este o parte a unui tip ordinal deja definit. În defini�ia acestui tip se indic� atât limita inferioar� cât �i limita superioar� a subdomeniului, în conformitate cu urm�toarea sintax� :

TYPE sd_1=li_1..ls_1; sd_2=li_2..ls_2; ……………..

sd_n = li_n..ls_n;

unde : sd_j - este numele subdomeniului j , V j=1,n;

li_j - este limita inferioar� a subdomeniului j , V j=1,n; ls_j - este limita superioar� a subdomeniului j , V j=1,n.

Necesitatea utiliz�rii tipului subdomeniu apare în anumite aplica�ii în care se cunosc limitele între care pot lua valori anumite variabile.

92


Exemplu : TYPE litere_mici = ‘a’..’z’; cifre = 0..9; vara = iun..aug; natural = 0..MAXLONGINT;

Observa�ie. Compilatorul PASCAL, verific� apartenen�a unei valori la un tip subdomeniu numai în cazul în care este prezent� în program, directiva de compilare { $R+ }, care trebuie s� fie plasat� imediat dup� antetul programului.

5.2.6.Tipul real Tipul real pune în eviden�� submul�imi ale mul�imii numerelor ra�ionale. Reprezentarea

intern� a elementelor din aceste submul�imi se face în virgul� mobil� simpl� sau dubl� precizie. Submul�imile tipului real se precizeaz� prin tipurile standard: REAL, SINGLE, DOUBLE, EXTENDED �i COMP, care au urm�toarele caracteristici:

Tipul Domeniul de valori absolute

Reprezentarea se face pe:

Cifre semnificative

REAL 2.9E-39..1.7E+38 6 octe�i 11-12 cifre SINGLE 1.5E-45..3.4E+38 4 octe�i 7-8 cifre DOUBLE 5.0E-324..1.7E+308 8 octe�i 15-16 cifre EXTENDED 3.4E-4932..1.1E+4932 10 octe�i 19-20 cifre COMP -263+1..263-1 8 octe�i 19-20 cifre

Observa�ie. Tipul COMP, are de fapt numai valori întregi din intervalul specificat,

dar în calcule intr� ca un num�r real f�r� parte zecimal�. Rela�ia de ordine existent� între elementele tipului real este cea cunoscut� din

matematic�. Implicit este acceptat numai tipul REAL, dar dac� se activeaz� directiva de compilare {$N+} pot fi utilizate �i celelalte tipuri.

5.3. Definirea constantelor. Directiva CONST Constantele sunt date ale c�ror valori nu se modific� pe parcursul execut�rii unui

program. În PASCAL, constantele pot fi utilizate fie direct prin valoarea lor sau prin intermediul unui identificator c�ruia i s-a atribuit o valoare printr-o defini�ie de constant�. Exprimarea direct� a unei constante se face cu ajutorul unui literal numeric sau alfanumeric. Pentru a exprima o constant� printr-un identificator, aceasta trebuie definit� în directiva CONST. În cadrul acestei directive se pot defini dou� categorii de constante :

a) - constante simbolice (constante propriu-zise); b) - constante cu tip (variabile ini�ializate).

O constant� simbolic� poate lua valori de tip numeric, caracter, logic sau STRING, iar valoarea unei astfel de constante nu se poate modifica într-un program. Constantele cu tip sunt de fapt variabile declarate �i ini�ializate în cadrul sec�iunii CONST. Declararea acestora cuprinde trei elemente: numele, tipul �i valoarea ini�ial� a variabilei, valoare cu care se intr� în zona de instruc�iuni a programului. Valoarea unei constante cu tip se poate modifica într-un program. Dup� caz, sintaxa directivei CONST este de una din formele:

93


Constante simbolice Constante cu tip CONST nc_1 =c_1 ; nc_2 = c_2 ; ..................... nc_k = c_k ;

CONST nc_1 : tip_1 = c_1 ; nc_2 : tip_2 = c_2 ; ................................ nc_k : tip_k = c_k ;

unde : nc_i - este numele constantei i, V i=1,k; c_i - este un literal numeric sau alfanumeric, dar poate fi si o expresie care poate fi

evaluat� de compilator în momentul întâlnirii defini�iei, expresie a c�rei valoare se atribuie constantei nc_i; tip_i - este tipul la care apar�ine constanta (variabila) respectiv� �i poate fi un tip standard, un tip definit de programator în directiva TYPE sau poate fi chiar o defini�ie de tip. Exemplu: CONST zero = 0 ; capitala = ‘BUCURESTI’ ; x = 639 ;eps = 1.E-10 ; fals = FALSE ; y = x = 640*1 ; max_natural = MAXLONGINT ; adevar = NOT fals; CONST s:INTEGER= 0; alfa:REAL =0; um:STRING[2]=’Km’;

Comentariu: În programul în care se fac aceste defini�ii poate exista, de exemplu, urm�toarea secven�� de instruc�iuni: s:=s+10; alfa:=alfa+0.01; um:=’Kg’; care modific� valorile constantelor s, alfa �i um. Acest lucru este permis deoarece constantele în cauz� sunt constante cu tip, adic� variabile ini�ializate.

Avantajele utiliz�rii constantelor definite de programator sunt: - sporirea clarit��ii programului prin utilizarea unor identificatori sugestivi; - modificarea simpl� a programelor care folosesc aceea�i constant� în mai multe locuri.

5.4. Declararea variabilelor. Directiva VAR

Variabilele sunt date a c�ror valoare se modific� pe parcursul execut�rii unui program. Orice variabil� are un nume desemnat printr-un identificator, nume prin intermediul c�ruia se face referirea la valoarea variabilei. În PASCAL este necesar s� se declarare toate variabilele, înainte de utilizarea lor. Declararea variabilelor se face în sec�iunea VAR, unde se precizeaz� numele variabilei �i tipul acesteia, adic� mul�imea din care poate lua valori variabila respectiv�. Sintaxa directivei VAR este urm�toarea :

VAR v11,v12,...,v1p : tip_1 ; v21,v22,...,v2q : tip_2 ; ......................... ..... vn1,vn2,...,vnr : tip_n ;

unde: tip_i - reprezint� un tip standard, un tip definit de utilizator în sec�iunea TYPE sau chiar defini�ia unui tip, dac� aceast� defini�ie nu s-a dat în sec�iunea TYPE. vij - sunt identificatori introdu�i de programator �i reprezint� de fapt numele variabilelor. De regul�, numele variabilelor dintr-un program coincid cu numele variabilelor utilizate în algoritmul care se codific� prin programul respectiv. Exemplu:

94


VAR a,b,c,d:BOOLEAN; {Variabilele a,b,c,d sunt de tip logic} c1,c2 :CHAR; {Variabilele c1 si c2 sunt de tip caracter} n,m,i,j :INTEGER; {Variabilele n,m,i,j sunt de tip intreg} p,q :1..100; {Variabilele p si q sunt de tip subdomeniu} x,y,z,t :REAL; {Variabilele x,y,z,t sunt de tip real}

6. Opera�iile definite pe tipurile simple de date

6.1. Considera�ii generale A�a dup� cum s-a precizat anterior, orice program PASCAL este alc�tuit dintr-un

ansamblu de instruc�iuni, aranjate într-o anumit� ordine, prin care se prelucreaz� o mul�ime de informa�ii, desemnate prin date de diferite tipuri. Orice program trebuie s� poat� executa trei opera�ii de baz�:

1.– citirea datelor de intrare, specifice unei clase de probleme; 2.– prelucrarea datelor de intrare, în conformitate cu pa�ii unui algoritm, în vederea

ob�inerii valorilor datelor de ie�ire; 3.– scrierea datelor de ie�ire, care reprezint� solu�ia problemei.

În cele ce urmeaz�, vom trecem în revist� procedurile din unit-ul SYSTEM, cu ajutorul c�rora se face citirea �i scrierea datelor.

6.2.Procedurile pentru citire/scriere încorporate în unit-ul SYSTEM

Citirea datelor în TURBO PASCAL se face cu ajutorul procedurilor READ �i READLN,

iar scrierea datelor se face cu procedurile WRITE �i WRITELN. În continuare, vom prezenta sintaxa �i efectul acestor proceduri pentru cazul în care citirea datelor de intrare se face de la tastatur�, iar afi�area rezultatelor se face pe monitor sau la imprimant�. NUMELE/SINTAXA E F E C T U L READ(v1,v2,...,vn); v1,v2,...,vn - sunt nume de variabile simple sau componente de variabile indexate de tip numeric sau alfanumeric. Observa�ie. Nu se pot citi valori pentru variabilele de tip logic.

Cite�te de la tastatur� n valori introduse de utilizator �i le atribuie în ordine variabilelor v1,v2,...,vn. Valorile introduse trebuie s� fie compatibile cu tipul variabilelor �i se disting urm�toarele cazuri: a) - dac� v1,v2,...,vn sunt variabile de tip numeric, separarea celor

n numere se poate face prin spa�iu (blanc) sau ENTER. b) - dac� v1,v2,...,vn sunt variabile de tip caracter (CHAR), între

valorile tastate nu se mai las� spa�iu, deoarece spa�iul este un caracter (are codul ASCII 32) �i prin urmare va fi atribuit ca valoare pentru una din variabile;

c) - dac� se dore�te ca pe aceea�i linie s� se tasteze valori de tipuri diferite lucrurile se complic� pu�in, deoarece dup� o valoare numeric� trebuie s� urmeze neap�rat un terminator (spa�iu sau ENTER) ceea ce nu se întâmpl� în cazul valorilor de tipul CHAR.

NUMELE/SINTAXA E F E C T U L READLN(v1,...,vn); sau READLN;

Aceast� procedur� poate fi apelat� cu sau f�r� parametri. READLN cu list� de parametri este echivalent� cu READ urmat� de aceea�i list� de parametri �i un READLN f�r� parametri. Printr-un READLN f�r� parametri se ignor� restul necitit al liniei curente

95


�i cursorul se mut� pe linia urm�toare. WRITE(d1,..,dm);

Afi�eaz� pe ecran valorile datelor d1,d2,...,dm. Datele din list� pot fi desemnate prin: literale numerice sau alfanumerice (constante), nume de variabile simple, componente de variabile indexate, expesii sau func�ii care pot fi evaluate în momentul în care trebuie tip�rit� valoarea în cauz�. Fiecare parametru poate fi urmat op�ional de un format de tip�rire de forma :n[m]. Parametrul n reprezint� lungimea (exprimat� în num�r de caractere) zonei în care se face afi�area datei (aliniat� la dreapta), iar parametrul m se folose�te numai în cazul datelor de tip real �i reprezint� num�rul de cifre de la partea zecimal�. Dac� m este zero, nu se afi�eaz� nici punctul �i nici partea zecimal� a num�rului.. Dac� nu specific� formatul de tip�rire, valoarea unei date se tip�re�te începând de la pozi�ia curnt� a cursorului, iar datele de tip real se vor tip�ri în reprezentarea cu punct zecimal �i exponent într-o zon� de 17 caractere. Dac� pentru datele de tip real nu se specific� parametrul m tip�rirea se va face tot în reprezentarea cu punct zecimal �i exponent, dar într-o zon� de n caractere.

WRITELN(d1,...,dm); sau WRITELN;

Aceast� procedur� realizeaz� func�iile procedurii WRITE �i în plus dup� efectuarea afi��rii se mut� cursorul pe urm�toarea linie de ecran. Valorile parametrilor din urm�toarea procedur� WRITE sau WRITELN se vor scrie astfel pe o linie nou�. Procedura WRITELN f�r� parametri are ca efect mutarea cursorului pe o linie nou�.

Observa�ii.

1. Dac� se dore�te afi�area datelor la imprimant� trebuie folosit� clauza USES pentru a se înc�rca unit-ul PRINTER, iar sintaxa procedurilor de scriere în acest caz, este urm�toarea:

WRITE(LST,d1,d2,...,dm); WRITELN(LST,d1,d2,...,dm); WRITELN(LST,’ ’);

2.Pentru a spori lizibilitatea programelor se recomand� ca datele de intrare �i datele de ie�ire s� fie precedate de mesaje explicative, care sunt de fapt literale alfanumerice introduse cu WRITE sau WRITELN.

6.3. Opera�ii elementare definite pe tipurile simple de date Opera�iile definite pe tipurile simple sunt desemnate prin operatori �i func�ii predefinite.

Preciz�m c� operatorii �i func�iile predefinite care se pot aplica operanzilor de tip subdomeniu sunt cele asociate tipului în care acesta este inclus. De regul�, opera�iile definite pe un anumit tip de date sunt opera�ii interne, în sensul c� se pot face opera�ii cu date de acela�i tip (din aceea�i mul�ime), iar rezultatul ob�inut apar�ine tot tipului respectiv. Exist� �i cazuri speciale, asupra c�rora se va atrage aten�ia la momentul oportun. Într-un context mai larg putem considera c� o func�ie predefinit� este un operator, fapt pentru care vom presupune c� pentru un anumit tip (mul�ime finit� sau infinit� de valori), avem la dispozi�ie o mul�ime de operanzi (operanzii sunt elementele mul�imii respective) �i o mul�ime de operatori.

96


Cu ajutorul operanzilor �i al operatorilor se introduce no�iunea de expresie ca fiind: o succesiune de operanzi, operatori �i eventual paranteze rotunde, succesiune în care calculele se efectueaz� dup� anumite reguli.

Func�iile predefinite vor fi prezentate în §6.4, iar dup� tipul operatorilor expresiile pot fi: aritmetice (numerice), rela�ionale, logice �i alfanumerice.

6.3.1. Expresii aritmetice O expresie aritmetic� reprezint� un algoritm pentru calcularea unei valori numerice.

Operanzii utiliza�i într-o expresie aritmetic� pot fi de tip întreg sau de tip real. Asupra opranzilor de tip întreg sau real putem efectua opera�iile aritmetice de adunare (+), sc�dere (-), înmul�ire (*) �i împ�r�ire (/). În cazul operatorului (/) rezultatul este întotdeauna de tip real. Pentru operatorii (+) , (-) �i (*) rezultatul este :

- de tip întreg dac� ambii operanzi sunt de tip întreg (tipul este LONGINT dac� unul din operanzi este de tip LONGINT, WORD dac� unul din operanzi este de tip WORD iar celal�lt este de tip WORD sau BYTE iar în celelalte cazuri tipul rezultatului este INTEGER) ;

- de tip real dac� cel pu�in unul din operanzi este de tip real (tipul este REAL când se foloseste directiva de compilare {$N-} sau EXTENDED când se foloseste directiva de compilare {$N+} ).

Câtul împ�r�irii întregi se afl� cu operatorul DIV (-4 DIV 3 = -1) iar, restul împ�r�irii întregi se afl� cu operatorul MOD ( -5 MOD 3 = -2 ).

Evaluarea unei expresii aritmetice se face în conformitate cu urm�toarele reguli : � - se calculeaz� mai întâi valorile func�iilor componente �i valorile indicilor variabilelor indexate. Pentru parametrii func�iilor sau pentru indici de forma unor expresii, se vor aplica acelea�i reguli; � - evaluarea unei p�r�i cuprins� într-o pereche de paranteze rotunde, se va face înainte ca aceasta s� intervin� în expresie. Rezult� c� evaluarea unei expresii va începe întotdeauna cu evaluarea celor mai interioare perechi de paranteze rotunde; � - într-o expresie f�r� paranteze ordinea priorit��ilor de efectuare a opera�iilor aritmetice este:

i) - înmul�irea (*), împ�r�irea (/), împ�r�irea întreag� (DIV), restul împ�r�irii întregi (MOD); ii) - adunarea (+), sc�derea (-). Observa�ie. La priorit��i egale se aplic� regula stânga-dreapta.

6.3.2. Expresii rela�ionale Deoarece toate tipurile simple sunt mul�imi ordonate de valori, între elementele acestor

tipuri se pot efectua opera�ii de comparare cu ajutorul operatorilor rela�ionali. Operatorii rela�ionali utiliza�i în TURBO PASCAL sunt elementele mul�imii:

R = { < , <= , = , <> , >= , > }. Sintaxa unei expresii rela�ionale este :


unde r�R, iar între cei doi operanzi trebuie s� existe compatibilitate de tip. Operanzii pot fi constante sau variabile simple care au deja valori în momentul în care se face evaluarea

97


expresiei rela�ionale, dar pot fi �i expresii de tip numeric, rela�ional, logic sau alfanumeric.Valoarea unei expresii rela�ionale este de tip BOOLEAN, adic� TRUE sau FALSE.

Evaluarea unei expresii rela�ionale se face astfel: se determin� mai întâi valorile celor doi operanzi (în cazul în care ace�tia sunt preciza�i prin expresii) �i apoi se verific� dac� este îndeplinit� rela�ia specificat� prin operatorul r, caz în care valoarea expresiei va fi TRUE, iar dac� rela�ia specificat� prin operatorul r nu este satisf�cut�, valoarea expresiei va fi FALSE.

În cazul în care cei doi operanzi sunt de tip numeric, dar în urma evalu�rii expresiilor componente s-au ob�inut rezultate de tipuri diferite (un rezultat de tip întreg �i unul de tip real), înaite de evaluarea expresiei rela�ionale, se va converti rezultatul de tip întreg într-un rezultat de tip real.

În cazul în care cei doi operanzi sunt expresii rela�ionale sau expresii logice, se �ine cont de faptul c� valoarea unei astfel de expresii este TRUE sau FALSE, iar între aceste valori exist� rela�ia TRUE>FALSE.

În cazul în care cei doi operanzi sunt de tip alfanumeric (CHAR sau STRING) evaluarea expresiei rela�ionale se face comparând codurile ASCII ale caracterelor din �irurile s1 �i s2, ob�inute dup� evaluarea celor doi operanzi, compararea f�cându-se caracter cu caracter, dup� cum urmeaz�. Fie: s1=’a1a2...an’ , ai fiind caractere ASCII, � �i n1, ; s2=’b1b2...bm’ , bj fiind caractere ASCII, � �j m1, ; Dac� ai=bi, � �i 1, k , unde k<mim{n,m}, iar ai+1>bi+1, atunci s1>s2. Dac� ai=bi, � �i 1, k , unde k<mim{n,m}, iar ai+1<bi+1, atunci s1<s2.

Dac� m=n, iar ai=bi, � �i 1, n , atunci s1=s2.

6.3.3. Expresii logice Asupra operanzilor de tip BOOLEAN se pot aplica operatorii logici NOT (nega�ie

logic�), AND (�i logic), OR (sau logic) �i XOR (sau exclusiv logic).Operatorul NOT este un operator unar, în�elegând prin aceasta c� poate precede un operand de tip logic, iar operatorii AND, OR �i XOR sunt operatori binari, în�elegând prin aceasta c� leag� doi operanzi de tip logic. Dac� P �i Q sunt dou� propozi�ii logice, operatorii logici mentiona�i mai sus, determin� rezultatul dup� cum urmeaz�:

P Q NOT P P AND Q P OR Q P XOR Q TRUE TRUE FALSE TRUE TRUE FALSE TRUE FALSE FALSE FALSE TRUE TRUE FALSE TRUE TRUE FALSE TRUE TRUE FALSE FALSE TRUE FALSE FALSE FALSE

Cu ajutorul operanzilor de tip BOOLEAN, al operatorilor logici �i al parantezelor rotunde se pot construi expresii logice.

Evaluarea unei expresii logice va începe întotdeauna cu evaluarea celor mai interne perechi de paranteze, iar într-o expresie f�r� paranteze, ordinea de efectuare a opera�iilor este urm�toarea: NOT, AND, OR, XOR.

6.3.4. Expresii alfanumerice O expresie alfanumeric� poate fi un literal alfanumeric, o variabil� de tipul CHAR sau

STRING, sau o combina�ie a acestora care produce o singur� valoare de tip CHAR sau

98


STRING. Singura opera�ie care se poate efectua asupra �irurilor de caractere este opera�ia de concatenare (+). Sintaxa unei expresii de tip alfanumeric, în acest caz este : Exemplu:

Comentariu: Dup� lansarea în execu�ie a programului listare, se va tip�ri pe ecran,urm�torul mesaj de eroare:Printer out of paper dac� imprimanta nu este opera�ional�, iar în caz contrar se vor tip�ri la imprimant� valorile: IONESCUMARIAN MARIAN IONESCU aliniate la dreapa în primele 30 de coloane. 6.4. Subprogramele unit-ului SYSTEM care opereaz� asupra datelor de tip simplu De foarte multe ori, în aplica�iile practice, programatorii sunt nevoi�i s� evalueze frecvent, anumite func�ii uzuale folosite în mod curent în matematic�, cum ar fi: � �sin , cos , ln , , , , , ,x x x e x x xx arctg x x2 , etc. , iar pentru a face o astfel de evaluare trebuie scris� o secven�� de program. Pentru a simplifica munca de programare, în limbaj au fost introduse o serie de func�ii predefinite, care sunt încorporate în unit-ul SYSTEM �i care pot fi pur �i simplu apelate în cadrul oric�rui program. Aceste func�ii opereaz� asupra datelor de tip simplu, iar programatorul le poate apela dac� �tie care este efectul lor, de ce tip trebuie s� fie argumentul �i care este tipul rezultatului ob�inut în urma evalu�rii unei astfel de func�ii. Pe lâng� func�ii, în unit-ul SYSTEM, exist� �i unele proceduri care opereaz� asupra datelor de tip simplu, motiv pentru care în cele ce urmeaz� vom trece în revist� aceste subprograme.

Pentru subprogramele prezentate în acest paragraf preciz�m în prima coloan� a tabelului, numele �i sintaxa ce trebuie folosit� la apelul subprogramului, cu men�iunea c� la cele de tip func�ie, preciz�m �i tipul rezultatului. De asemenea, sub sintaxa folosit� la apelare, preciz�m tipul parametrilor actuali, care trebuiesc transmi�i la apelarea subprogramului. Ace�tia pot fi: variabile, constante sau expresii, dar atunci când în fa�a unui astfel de parametru figureaz� cuvântul VAR, parametrul trebuie s� fie în mod obligatoriu o variabil� de tipul respectiv.

NUMELE/SINTAXA TIPUL E F E C T U L INT(x):REAL x:REAL;

func�ie

Returneaz� partea întreag� a num�rului real x, dac� x este pozitiv sau partea întreag� a lui (x+1), dac� x este negativ. De exemplu: INT(3.8) este 3, iar INT(-3.8) este -3.

PROGRAM listare; USES PRINTER; CONST nume=’IONESCU’; prenume=’MARIAN’; BEGIN WRITELN(LST,nume+prenume:30); WRITELN(LST,prenume+’ ‘+nume:30); END.

operator_1 [ + operator_2 [+ ... [ + operator_k ] ] ]

99


FRAC(x):REAL x:REAL;

func�ie Returneaz� partea frac�ionar� a num�rului real x. De exemplu: FRAC(-3.78) este -0.78.

TRUNC(x):LONGINT x:REAL;

func�ie

Returneaz� valoarea trunchiat� a argumentului x, dac� ea apar�ine mul�imii LONGINT, iar în caz contrar genereaz� o eroare de execu�ie. Prin trunchiere se renun�� la partea frac�ionar� a num�rului rezultat în urma evalu�rii argumentului x. De exemplu: TRUNC(-3.49) este -3 �i TRUNC(3.51) este 3.

ROUND(x):LONGINT x:REAL;

func�ie

Returneaz� voloarea rotunjit� a argumentului x, dac� ea apar�ine mul�imii LONGINT, iar în caz contrar genereaz� o eroare de execu�ie. Dac� prima cifr� zecimal� este mai mare sau egal� cu 5, rezultatul este [x]+1 atunci când x 0 �i este [x] dac� x<0. De exemplu: ROUND(3.5) este 4, iar ROUND(-3.5) este -4. Dac� prima cifr� zecimal� este mai mic� decât 5, rezultatul este [x] dac� x 0 �i [x]+1 dac� x<0. De exemplu: ROUND(3.49) este 3, iar ROUND(-3.49) este -3.

SIN(x):REAL x: REAL; x: INTEGER�

func�ie

Returneaz� valoarea func�iei trigonometrice: sin:R�[-1,1], de argument x, exprimat în radiani. Dac� în documentele primare argumentul este exprimat în grade, acestea se vor transforma în radiani �inând cont de faptul c� la 180 de grade corespund 3.1415926536 radiani.

COS(x):REAL x: REAL; x: INTEGER;

func�ie

Returneaz� valoarea func�iei trigonometrice: cos:R�[-1,1], de argument x. Argumentul trebuie furnizat în radiani.

ARCTAN(x):REAL x:REAL;

func�ie

Returneaz� valoarea func�iei trigonometrice: arctg :R�( - ;/2, ;/2 ) de argument x. Rezultatul este exprimat în radiani.

ABS(x):tip_argument x:REAL; x:INTEGER;

func�ie Returneaz� valoarea absolut� a argumentului x.Tipul rezultatului este identic cu tipul argumentului, adic� REAL sau INTEGER.

SQRT(x):REAL x:REAL; x:INTEGER;

func�ie Returneaz� r�d�cina patrat� a argumentului x, adic� valoarea lui x . Argumentul x trebuie s� fie nenegativ.

SQR(x):tip_argument x:REAL; x:INTEGER;

func�ie Returneaz� p�tratul argumentului x, adic� valoarea lui x2. Tipul rezultatului este identic cu tipul argumentului, adic� REAL sau INTEGER.

EXP(x):REAL x:REAL;

func�ie Returneaz� valoarea functiei exponen�iale <(x) = ex , x fiind un num�r real oarecare.

LN(x):REAL x:REAL;

func�ie Returneaz� valoarea logaritmului natural (în baza e) al unui num�r real pozitiv, precizat prin argumentul x.

PI:REAL func�ie Returneaz� valoarea num�rului ; (num�rul lui Ludolph), adic� 3.1415926536.

NUMELE/SINTAXA TIPUL E F E C T U L RANDOMIZE;

proce-

Ini�ializeaz� generatorul intern de numere aleatoare cu o valoare aleatoare. Preciz�m c� primul num�r aleator, ob�inut din ora curent� din sistem, este depus în variabila predefinit� RANDSEED de tipul WORD, din unit-ul

100


dur� SYSTEM, iar func�ia RANDOM de generare a urm�toarelor numere pseudoaleatoare porne�te de la valoarea depus� în aceast� variabil�. Pentru a ob�ine deci, acela�i e�antion de numere pseudoaleatoare, variabila RANDSEED trebuie ini�ializat� cu aceea�i valoare.

RANDOM:REAL

func�ie Returneaz� un num�r pseudoaleator din intervalul [0,1), adic� un num�r care are reparti�ie uniform� pe acest interval (orice num�r are aceea�i probabilitate de apari�ie).

RANDOM(d):WORD d:WORD;

func�ie Returneaz� un num�r pseudoaleator situat în domeniul 0..(d-1).

Observa�ie. În TURBO PASCAL nu exist� operatorul de ridicare la putere, dar aceast� opera�ie

poate fi simulat� �inând cont de urm�toarea egalitate evident�: a = e lna ; V a>0, din care se deduce c�: �i deci, într-un program PASCAL, pentru a evalua valoarea expresiei

vom folosi instruc�iunea de atribuire y:=EXP(x*LN(a));. a ex x� ln a

y ax� 7. Instruc�iunile limbajului TURBO PASCAL Secven�a de program PASCAL, care con�ine instruc�iuni, define�te ac�iunea pe care

trebuie s-o îndeplineasc� programul. PASCAL-ul este un limbaj de programare secven�ial, în�elegând prin aceasta c� instruc�iunile sale se execut� una dup� alta, în timp �i nu simultan. Secven�a de instruc�iuni este încadrat� de cuvintele cheie BEGIN ... END. Instruc�iunile limbajului PASCAL, pot fi simple sau structurate, iar cu ajutorul lor se codific�, relativ simplu, instruc�iunile utilizate în pseudocod pentru descrierea algoritmilor.

7.1. Instruc�iunile simple Instruc�iunile simple sunt instruc�iuni care nu con�in la rândul lor alte instruc�iuni. Ca

instruc�iuni simple avem : instruc�iunea de efect nul, instruc�iunea de atribuire, instruc�iunea de salt necondi�ionat �i instruc�iunea apel de procedur�.

7.1.1. Instruc�iunea de efect nul

Sintaxa: BEGIN END;

sau ; ;

Efectul: Nu face nimic, dar este necesar� utilizarea ei, atunci când sintaxa limbajului cere o instruc�iune, dar nu trebuie executat nimic. Pe parcurs, vom îtâlni astfel de situa�ii.

7.1.2. Instruc�iunea de atribuire

Sintaxa: Efectul: Se evalueaz� expresia e, iar rezultatul ob�inut se atribuie variabilei v. Atribuirea este posibil� pentru orice tip de variabil� (mai pu�in tipul fi�ier

când atribuirea se face cu procedura ASSIGN), atâta timp cât v �i e sunt de acela�i tip. Excep�ie: dac� v este de tip real, e poate fi �i de tip întreg.

;: ev �

101


Exemple : media_aritmetica := (a+b+c)/3; nume_p := nume+prenume;

7.1.3. Instruc�iunea de salt necondi�ionat

Sintaxa: Efectul: Se realizeaz� saltul necondi�ionat la instruc�iunea a c�rei etichet� este precizat� dup� GOTO. Eticheta poate fi un identificator PASCAL sau un num�r întreg din domeniul 0..9999. Ea trebuie s� fie declarat�

în directiva LABEL �i trebuie s� eticheteze o instruc�iune din program. O instruc�iune etichetat�, are sintaxa:

GOTO eticheta;

Observa�ie.Nu este permis, saltul în interiorul unei

proceduri sau func�ii �i nici saltul dintr-o procedur� sau func�ie în afara acesteia. Folosirea instruc�iunii GOTO nu este recomandat�, deoarece diminueaz� lizibilitatea programelor �i poate constitui o surs� de erori la compilarea acestora.

eticheta : instructiune;

Exemplu:Urm�torul program : PROGRAM etichete ; LABEL unu,10,3; BEGIN GOTO unu; 10 : WRITELN(‘DOI’); GOTO 3; unu : WRITELN(‘UNU’); GOTO 10;

va afi�a pe ecran, dup� lansarea în execu�ie: UNU DOI TREI 3 :

WRITELN(‘TREI’); END. 7.1.4. Instruc�iunea apel de procedur�

Sintaxa: Efectul:

Se întrerupe execu�ia programului curent �i se transfer� controlul execu�iei c�tre procedura numep.

numep[(a1,a2,...,an]);

Deci: - se înlocuiesc parametrii formali din antetul procedurii numep cu parametrii actuali a1,a2,...,an; - se execut� instruc�iunile din blocul proceduri numep; - se revine la instruc�iunea imediat urm�toare din programul care a f�cut apelul. O parte din parametrii actuali pun în eviden�� datele de intrare în procedur�, iar ceilalan�i pun în eviden�� datele de ie�ire din procedur�.

7.2. Instruc�iunile structurate Instruc�iunile structurate sunt construc�ii formate din alte instruc�iuni. Exist� trei

categorii de instruc�iuni structurate: - instruc�iunea compus� BEGIN...END; - instruc�iunile alternative IF �i CASE; - instruc�iunile repetitive WHILE, REPEAT �i FOR.

102


7.2.1. Instruc�iunea compus� BEGIN ... END Instruc�iunea compus� este util� pentru a plasa în locurile din program în care nu este

permis� decât o singur� instruc�iune (dup� cuvintele cheie DO, THEN, ELSE) instruc�iuni mai complexe.Ea are urm�toarea sintax�:

Comentariu: Instruc�iunea compus� este format� dintr-o list� de instruc�iuni separate între ele prin caracterul punct �i virgul� (;) �i delimitate de cuvintele cheie BEGIN �i END.

BEGIN instructiune_1; instructiune_2; ..................... Efectul: Instruc�iunile din list� se execut� secven�ial, una dup�

alta strict în ordinea apari�iei lor, atâta timp cât nu intervine o instruc�iune de salt de tip GOTO.

instructiune_k;

Observa�ie. O instruc�iune compus� poate face parte din lista de instruc�iuni a unei alte instruc�iuni compuse, caz în care perechile BEGIN...END se grupeaz� dup� principiul parantezelor.

END

7.2.2.Instruc�iunile alternative De regul�, în marea majoritate a problemelor practice care urmeaz� a fi rezolvate cu

ajutorul calculatorului, apare necesitatea select�rii unei alternative din dou� sau mai multe situa�ii posibile, în func�ie de valoarea de adev�r a unei propozitii logice. Aceast� problem� se poate rezolva în TURBO PASCAL, cu ajutorul instruc�iunilor alternative de decizie (IF) �i de selec�ie (CASE).

1o. Instruc�iunea IF

Sintaxa: IF condi�ie THEN instruc�iune_1 [ELSE instruc�iune_2];

unde: condi�ie - este o expresie rela�ional� sau o expresie logic�; instruc�iune_1 sau instruc�iune_2 - poate fi orice instruc�iune simpl� sau structurat�. Efectul: Dac� valoarea de adev�r a expresiei condi�ie este TRUE (adev�rat) se execut� instruc�iunea specificat� dup� THEN ( instruc�iune_1) �i apoi se trece la instruc�iunea imediat urm�toare instruc�iunii IF. Dac� valoarea de adev�r a expresiei condi�ie este FALSE (fals) se trece la instruc�iunea imediat urm�toare instruc�iunii IF în cazul în care lipse�te op�iunea ELSE, iar dac� este prezent� aceast� op�iune se execut� instruc�iunea specificat� dup� ELSE (instruc�iune_2) �i apoi se trece la instruc�iunea imediat urm�toare instruc�iunii IF. Aten�ie! Înainte de ELSE nu se pune punct �i virgul�. Problem�. Fie a, b, c trei numere reale pozitive. Se cere s� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL prin care s� se determine media aritmetic� a acestor numere dac� a<b, iar dac� s� se determine media lor geometric�. ba Rezolvare. Dac� a<b, determin�m valoarea:

3cbam a

�� ,

103


iar în caz contrar vom determina valoarea:

31

3 cbacbamg �� . Deoarece în TURBO PASCAL nu exist� opera�ia de ridicare la putere, pentru a determina m�rimea recurgem la urm�torul artificiu: aplic�m func�ia ln în egalitatea gm

3 cbam g �� i ob�inem c�:

3

lnlnlnln cbamg��

� , motiv pentru care vom determina mai întâi valoarea expresiei

3lnlnln cba �� i o vom re�ine în variabila x, iar apoi din egalitatea deducem c�

.

xmg �lnx

g em � Comentariu: Din cele prezentate, observ�m c� prin opera�ia de logaritmare, calculul mediei geometrice se reduce, de fapt, la calculul unei medii aritmetice. Acest lucru este foarte important în aplica�iile practice, deoarece în cazul în care avem de calculat media geomertic� a n numere, s-ar putea ca produsul lor s� conduc� la un rezultat care s� nu poat� fi inregistrat în memoria calculatorului, iar pentru a evita o astfel de situa�ie se aplic� un procedeu similar cu cel descris anterior. Descrierea algoritmului în pseudocod Programul PASCAL �/Calcul medie/ �real a,b,c,ma,mg,x �read a,b,c �� if a<b then ma�(a+b+c)/3 �� write ma �� + else x�(lna lnb+lnc)/3 �� mg�ex �� write mg ��endif

Tem�. Fie a, b, c trei numere reale

pozitive. S� se elaboreze algoritmul sub form� de pseudocod �i programul PASCAL corespunz�tor acestuia, prin care se verific� dac� aceste numere pot reprezenta lungimile laturilor unui triunghi, iar în caz afirmativ s� se determine aria �i în�l�imile triunghiului.

PROGRAM medie; VAR a,b,c,ma,mg,x:REAL; BEGIN WRITE(‘a=’);READLN(a); WRITE(‘b=’);READLN(b); WRITE(‘c=’);READLN(c); IF a<b THEN BEGIN ma:=(a+b+c)/3; WRITELN(‘ma=’:10,ma:10:5); END ELSE BEGIN x:=(LN(a)+LN(b)+LN(c))/3; mg:=EXP(x); WRITELN(‘mg=’:10,mg:10:5); END;

�stop �end

2o. Instruc�iunea CASE Dup� cum s-a constatat, instruc�iunea IF ofer� posibilitatea de a selecta una din cele

dou� instruc�iuni în func�ie de valoarea de adev�r a expresiei condi�ie. Spre deosebire de IF instruc�iunea CASE permite alegerea unei singure instruc�iuni dintr-un grup de instruc�iuni, în func�ie de valoarea unei expresii numit� selector. Aceast� instruc�iune are sintaxa:

END.

CASE expresie OF e11,e12,...,e1p : instruc�iune_1; e21,e22,...,e2q : instruc�iune_2; ........................................... en1,en2,...,enr : instruc�iune_n; END;

CASE expresie OF e11,e12,...,e1p : instruc�iune_1; e21,e22,...,e2q : instruc�iune_2;

104 ........................................... en1,en2,...,enr : instruc�iune_n; ELSE instruc�iune_(n+1); END;


Efectul: La întâlnirea acestei instruc�iuni se detemin� valoarea selectorului expresie �i apoi se execut� instruc�iunea a c�rei etichet� coincide cu aceast� valoare. Dac� nu exist� nici o instructiune etichetat�, pentru care valoarea unei etichete eij coincide cu valoarea ob�inut� în urma evalu�rii selectorului se trece la executarea instruc�iunii ce urmeaz� dup� ELSE, dac� aceast� op�iune este prezent�, sau nu se execut� nimic dac� lipse�te op�iunea ELSE. Dup� executarea unei înstruc�iunii astfel selectate, se trece la executarea primei instruc�iuni de dup� END. Observa�ie. Elementele care preced instruc�iunile etichetate, le-am numit printr-un abuz de limbaj etichete, dar preciz�m c� acestea nu trebuie declatare neap�rat în directiva LABEL �i pot fi: constante numerice, constante alfanumerice sau subdomenii ale unui tip ordinal. Exemple:

7.2.3. Instruc�iunile repetitive Limbajul PASCAL pune la dispozi�ia programatorului trei instruc�iuni (WHILE,

REPEAT �i FOR) cu ajutorul c�rora o secven�� format� din una sau mai multe instruc�iuni, numit� corpul ciclului, se poate executa repetat de mai multe ori.

1o. Instruc�iunea WHILE Sintaxa :

Efectul:

PROGRAM numar_zile; {$R+} { Se determina cite zile are o anumita luna dintr-un an oarecare } VAR an : INTEGER; luna : 1..12; nz : 28..31; BEGIN WRITE(’luna = ’) ; READLN(luna); WRITE(’anul = ’) ; READLN(an); CASE luna OF

4,6,9,11 : nz := 30; 2 : IF an MOD 4 = 0 THEN nz := 29 ELSE nz := 28;

ELSE nz:=31; END; WRITELN(’Numar zile=’,nz) END.

PROGRAM numar_zile; { Se determina cite zile are o anumita luna dintr-un an oarecare } VAR an : INTEGER luna : 1..12; nz : 28..31; BEGIN WRITE(’luna = ’) ; READLN(luna); WRITE(’anul = ’) ; READLN(an); CASE luna OF 1,3,5,7,8,10,12 : nz := 31; 4,6,9,11 : nz := 30; 2 : IF an MOD 4 = 0 THEN nz := 29 ELSE nz := 28; END; WRITELN(’Luna ’,luna,’ din anul ’,an,’ are ’,nz,’ zile’) END.

WHILE condi�ie DO instruc�iune;

105


La întâlnirea acestei instruc�iuni, atâta timp cât expresia condi�ie are valoarea logic� adev�rat (TRUE), se execut� corpul ciclului format din instruc�iunea specificat� dup� cuvântul DO. Dac� expresia condi�ie are de la început valoarea fals (FALSE), corpul ciclului nu se execut� nici o dat�. În corpul ciclului trebuie s� se modifice unele din elementele expresiei condi�ie pentru a se evita fenomenul de ciclare. Problem�: S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL, pentru a determina câtul �i restul împ�r�irii îtreagi a dou� numere naturale m �i n prin sc�deri suscesive. Rezolvare. Din teorema împ�r�irii cu rest a numerelor întregi, �tim c� dac� m �i n sunt dou� numere întregi, cu n diferit de zero, atunci exist� dou� numere întregi q �i r, unice, astfel încât: m = n*q+r , unde 0 � r < n. Pentru a determina valorile lui q �i r proced�m astfel: îl initializ�m pe q cu 0 �i atâta timp cât m n, sc�dem din valoarea lui m valoarea lui n �i adun�m la q o unitate (num�r�m câte sc�deri am f�cut). Ultima valoare a lui m reprezint� restul împ�r�irii, iar valoarea lui q reprezint� câtul. Pa�ii algoritmului: P1.Citim datele de intrare: m �i n. P2.Re�inem valoarea lui m în m1 �i îl ini�ializ�m pe q cu zero. P3.Atâta timp cât m n, efectu�m opera�iile: m� m-n �i q� q+1. P4.Tip�rim valorile variabilelor: m1,n,q �i m. Descrierea algoritmului în pseudocod Programul PASCAL

PROGRAM impartire; VAR m,n,m1,q:INTEGER; BEGIN WRITE(‘m = ‘);READLN(m) ;

2o. Instruc�iunea REPEAT

Sintaxa: Efectul:

WRITE(‘n = ‘);READLN(n); m1:=m; q:=0; WHILE m>=n DO BEGIN m:=m-n; q:=q+1; END; {end while} WRITELN(m1,’ = ‘,n,’*’,q,’+’,m); END.

�/ Împ�rtirea prin sc�deri succesive/ �read m,n integer m,n,q,m1 �m1 � m;q � 0 �

while m n ��m � m - n ��q � q + 1 ��

repeat ��write m1,n,q,m � stop ��end

Tem�. S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL prin care se determin� cel mai mic multiplu comun a dou� numere naturale n �i m.

106


La întâlnirea acestei instruc�iuni, corpul ciclului, format din instruc�iunile cuprinse între REPEAT �i UNTIL se execut� repetat pân� când valoarea expresiei condi�ie devine adev�rat� (TRUE). Prin urmare, corpul ciclului se execut� cel pu�in o dat�. Instruc�iunile din corpul ciclului trebuie s� modifice unele din elementele expresiei condi�ie pentru a se evita fenomenul de ciclare.

REPEAT instruc�iune_1; instruc�iune_2; ....................... instruc�iune_k; UNTIL condi�ie;

Observa�ie. Corpul ciclului, poate s� con�in� o alt� instruc�iune REPEAT �i în acest caz cuvintele cheie REPEAT �i UNTIL se grupeaz� dup� principiul parantezelor. Problem�: S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL pentru a afla cel mai mare divizor comun al numerelor naturale n �i m, notat (n,m). Rezolvare. Vom utiliza algoritmul lui Euclid. Presupunem c� n m, iar conform teoremei împ�r�irii cu rest a numerelor întregi, exist� dou� numere naturale q �i r unice, astfel încât s� fie satisf�cut� rela�ia: n = m*q+r , unde 0 � r < m. Dac� r = 0 atunci (n,m) = m, iar dac� r este diferit de zero, avem c�:

a) - orice num�r care divide pe n �i m va divide �i num�rul r = n - q*m; b) - orice num�r care divide numerele m �i r va divide �i num�rul n = m*q+r .

Pe baza celor dou� observa�ii, putem concluziona c� to�i divizorii comuni ai numerelor n �i m sunt �i divizori comuni ai numerelor m �i r , motiv pentru care se vor c�uta în continuare divizorii comuni ai acestor numere. Pa�ii algoritmului: P1.Citim datele de intrare: n �i m. P2.Dac� n < m schimb�m între ele valorile celor dou� variabile. P3.Efectu�m urm�toarele opera�ii:

- determin�m restul împ�r�irii lui n la m �i îl re�inem în variabila r; - atribuim variabilelor n �i m valorile variabilelor m, respectiv r;

pân� când restul devine egal cu zero. P4.Tip�rim valoarea variabilei n (ultimul rest diferit de zero, care este de fapt c.m.M.d.c.) Descrierea algoritmului în pseudocod Programul PASCAL

PROGRAM CmMdc; { Se determin� c.m.M.d.c. a doua numere} VAR n,m,n1,m1,r : INTEGER; BEGIN WRITE(’n = ’);READLN(n); WRITE(’m = ’);READLN(m); n1:=n;m1:=m;

Tem�. 1. S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL prin care se verific� dac� un num�r natural n este divizibil cu 9.

2. Acela�i enun�, numai c� se cere s� se verifice dac� num�rul este divizibil cu 3. 3o. Instruc�iunea FOR

Sintaxa:

IF n<m THEN BEGIN r:=n;n:=m;m:=r; END; REPEAT r:=n MOD m; n:=m; m:=r; UNTIL r=0; WRITELN(’CmMdc(’,n1,’,’,m1,’)=’,n); END.

�/Algoritmul lui Euclid/ �read n,m integer n,m,n1,m1,r �n1� n;m1� m �

if n<m then r� n �� n� m �� m� r �� endif ��do ��

r� n-[n/m] ��n� m ��m� r ��

until r=0 ��write n1,m1,n �stop ��end

107


FOR v := vi TO vf DO

unde: v - este variabila de control a ciclului;

vi - este valoarea ini�ial� pe care o ia variabila v; vf - este valoarea final� pe care o ia variabila v.

Efectul:Corpul ciclului, format din instruc�iune, se execut� repetat de n ori pentru diferitele valori ale variabilei de control v, cuprinse între valoarea ini�ial� vi �i valoarea final� vf, trecerea de la o valoare la alta f�cându-se cu pasul 1 în varianta cu TO �i cu pasul -1 în varianta cu DOWNTO. Evaluarea lui n se face o singur� dat�, la intrarea în ciclu dup� formula:

în varianta cu DO; în varianta cu DOWNTO.

Dac� n este negativ, corpul ciclului nu se execut� niciodat�, iar în caz contrar variabila v se ini�ializeaz� cu �i se incrementeaz� cu o unitate (forma cu TO) sau se decrementeaz� cu o unitate (forma cu DOWNTO), în mod automat dup� executarea instruc�iunii care desemneaz� corpul ciclului.

vi

Observa�ii. 1.Variabila v poate fi de orice tip ordinal (deci nu REAL) iar vi �i vf trebuie s� fie de

tipul lui v. 2.Modificarea variabilelor vi sau vf, în corpul ciclului nu afecteaz� num�rul de itera�ii,

dar modificarea variabilei v afecteaz� acest num�r. 3.Nu se recomand� modificarea variabilei v în corpul ciclului. 4.La ie�irea normal� din ciclu, variabila v va avea valoarea vf.

Problem�. S� se elaboreze algoritmul sub form� de pseudocod prin care s� se rezolve n ecua�ii de gradul II, de forma : ax iar apoi s� se scrie programul PASCAL corespunz�tor acestui algoritm.

bx c a b c R2 0� � � � �, , , ,

Rezolvare. A�a dup� cum s-a men�ionat în Capitolul I, într-un algoritm trebuie s� fie analizate toate situa�iile posibile care s-ar putea ivi în rezolvarea unei probleme, motiv pentru care vom eviden�ia urm�toarele cazuri: 1. a = 0, b = 0 �i c = 0 , caz în care ecua�ia este nedeterminat� (� �x R este solu�ie). 2. a = 0, b = 0 �i c ! 0 , caz în care ecua�ia este imposibil�. 3. a = 0, b! 0 �i , caz în care ecua�ia se reduce la o ecua�ie de gradul I: bx+c=0, care are solu�ia :

c R�

xc

b�

� .

4. a ! 0, , caz în care avem ecua�ie de gradul II, a c�rei rezolvare se face dup� metodologia uzual� cunoscut� de la matematic�. În acest sens, mai întâi se determin� valoarea

b c R, �

= � �b a2 4 c , iar în func�ie de acest� valoare se ivesc urm�toarele cazuri:

4.1. = > 0 , caz în care avem r�d�cinile reale �i distincte : xb

a1 2 2, ;�� =

4.2. = = 0 , caz în care avem r�d�cinile reale �i egale: x xba1 2 2

� ��

;

4.3. = < 0 , caz în care avem r�d�cinile complexe xb i

apr i pi1 2 2, �

� � ��

= , unde pr

�i pi reprezint� coeficentul p�r�ii reale �i coeficientul p�r�ii imaginare pentru numerele complexe x1 �i x2 .

instruc�iune; FOR v := vi DOWNTO vf DO instruc�iune;

nv vv v

f i

i f�

� ��

��

11

;;

108


Se constat�, din cele prezentate, c� problema poate avea �ase solu�ii posibile, motiv pentru care vom face mai întâi investiga�ii asupra coeficien�ilor ecua�iei �i vom stabili în care din cele �ase cazuri ne încadr�m. În acest sens vom folosi o variabil� k care va lua valori cuprinse între 1 �i 6, iar apoi în func�ie de valoarea acestei variabile vom furniza solu�ia problemei.

PROGRAM ecuatie_gr_2; USES CRT; VAR n,i,k:INTEGER; a,b,c,x,x1,x2,pr,pi,d,a2:REAL; m1,m2:STRING[25]; BEGIN WRITE(’n=’); READLN(n); m1:=’Ecuatie nedeterminata’; m2:=’Ecuatie imposibila’; FOR i:=1 TO n DO BEGIN WRITE(’a=’);READLN(a); WRITE(’b=’);READLN(b); WRITE(’c=’);READLN(c); k:=4; IF (a=0)AND (b=0) AND (c=0) THEN k:=1; IF (a=0)AND(b=0)AND (c<>0) THEN k:=2; IF (a=0) AND (b<>0) THEN k:=3; IF k=4 THEN BEGIN d:=SQR(b)-4*a*c; a2:=2*a; IF d=0 THEN k:=5; IF d<0 THEN k:=6; END; CASE k OF 1: WRITELN(m1); 2: WRITELN(m2); 3: BEGIN x:= -c/b; WRITELN(’x=’,X:10:4); END; 4: BEGIN x1:=(-b+SQRT(d))/a2; x2:=(-b-SQRT(d))/a2; WRITELN(’x1=’,x1:10:4); WRITELN(’x2=’,x2:10:4); END; 5: BEGIN x1:= -b/a2; x2:=x1; WRITELN(’x1=’,x1:10:4);

Comentariu: Pentru a verifica corectitudinea programului din punct de vedere logic, introduce�i mai întâi pentru n valoarea 6, iar pentru a, b, c urm�toarele valori:

�i apoi verifica�i dac� rezultatele furnizate de program coincid cu cele ob�inute prin rezolvarea acestor ecua�ii cu creionul �i hârtia. Tem�. Alc�tui�i o lucrare în care s� prezenta�i sintaxa �i efectul instruc�iunilor din pseudocod �i a celor din TURBO PASCAL utilizate în rezolvarea problemei precedente.

3. Probleme propuse

WRITELN(’x2=’,x2:10:4); END; 6: BEGIN pr:= -b/a2; pi:=SQRT(-d)/a2; WRITELN(’pr=’,pr:10:4); WRITELN(’pi=’,pi:10:4); END; END; END; END.

�/Rezolvarea a n ecua�ii de gradul II/ �integer n,i,k � a,real b,c,x,x1,x2,pr,pi,d,a2 �string m1,m2 �read n �m1 �’Ecuatie nedeterminata’ � 2 m � ’Ecuatie imposibila’ �� i = for 1,n �� read a,b,c �� k � 4 �� (a= if 0) > (b=0) > (c=0) then k � 1 �� endif �� (a=0 if ) > (b=0) > (c! 0) then k � 2 �� endif �� (a= if 0) > (b! 0) then k � 3 �� endif �� if k=4 then d �b*b-4*a*c �� a2 � 2*a �� if d=0 then k � 5 �� endif �� if d<0 then k � 6 �� endif �� endif �� case �� k=1 : write m1 �� k=2 : write m2 �� x - k=3 : � c/b �� write x �� k=4 : x1 � (-b+d�0.5)/a2 �� x2 � (-b-d�0.5)/a2 �� write x1,x2 �� x1 k=5 : � -b/a2 ; x2 � x1 �� write x1,x2 �� k=6 : pr � -b/a2 �� pi �(-d) �0.5/a2 �� write pr,pi �� end case ��repeat �stop �end

k a b c 1 0 0 0 2 0 0 1 3 0 1 -1 4 1 -5 4 5 1 -6 9 6 1 -1 1

109


1. S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL pentru a afla minimul din trei numere

reale a, b, c ; adic� pentru a afla valoarea m a b c� m in{ , , }. 2. S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL pentru a afla maximul din trei numere

reale a, b, c ; adic� pentru a afla valoarea m a b c� m ax{ , , }. 3. S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL pentru a afla minimul din patru numere

reale a, b, c �i d, adic� pentru a afla valoarea m a b c d� m in{ , , , }. 4. S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL pentru a afla maximul din patru numere

reale a, b, c �i d, adic� pentru a afla valoarea m a b c d� m ax{ , , , }. 5. S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL pentru a ordona cresc�tor trei numere

reale a, b, c. 6. S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL pentru a ordona descresc�tor m�rimile

x y z� � �1 3, , 4 �tiind c� x y z R, , .� 7. S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL pentru a verifica dac� trei numere reale a,

b, c sunt în progresie aritmetic�, iar în caz afirmativ s� se determine ra�ia acesteia. 8. S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL pentru a verifica dac� trei numere reale a,

b, c sunt în progresie geometric�, iar în caz afirmativ s� se determine ra�ia acesteia. 9. S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL prin care se determin� valoarea lui a ; a

> 0, ca limit� a �irului recurent x xax

nn nn

� � �/.-

,+* � "1

12

0; �tiind c� x a0 2� .

10. S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL pentru a calcula suma primelor n numere naturale, adic�: S n i

i

n

� � � � � "�&1 2 0

1� ; .n

n

n .

.

11. S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL pentru a calcula produsul primelor n numere naturale, adic�: P n i

i

n

� � � � � "�'1 2 0

1� ; .

12. S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL pentru a calcula suma: S n n i i

i

n

� � � � � � � � � "�&1 2 2 3 1 1 0

1� ( ) ( ) ;

13. S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL pentru a calcula produsul a dou� numere naturale n �i m prin adun�ri repetate, adic�: . P n n n n

m ori i

m

� � � � ��&�� 1

14. S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL pentru a calcula valoarea lui prin

înmul�iri repetate, adic�:

an

P a a a a a R n Nn ori i

n

� � � � � � ��'�� 1

; ,

15. Fie a, b, c numere reale, iar n un num�r natural. S� se elaboreze algoritmul �i programul PASCAL prin care se determin� valoarea expresiei:

; dac� n=1

Ea b c

a b ca b c

��

��

��

m a x { , , }m i n { , , }

; dac� n=2 ; dac� n=3.

110