Creştinismul de La Sectă La Religie Oficială

8/16/2019 Creştinismul de La Sectă La Religie Oficială

1/5

Creştinismul, de la sectă la religie oficială

Creştinismul reprezintă fără îndoială cel mai marcant fenomen al mileniului I, a cărui prezenţă este puternic resimţită şi în zilele noastre. De aceea, lucrarea de faţă îşi propune să prezinte succint evenimentele istorice majore pornind de la apariţia creştinismului până laadoptarea sa ca religie de stat (sau mai degra ă, de imperiu!, fără a intra însă în c"estiuni deordin religios.

#unt de părere că a ordarea istorică a fazei de început a creştinismului ne permite să

înţelegem cum a fost posi ilă dezvoltarea sa într$o perioadă de timp relativ scurtă (raportată,desigur, la întreaga istorie până în ziua de astăzi! şi impactul pe care acesta l$a avut asupra populaţiei.

%ondatorul şi figura centrală a creştinismului este Iisus, numit de discipolii săi &esia('nsul, în greceşte C"ristos!. ăscut în azaret în jurul anului ) î.*r., a fost un predicator iudeu care a trăit în timpul ocupaţiei romane a Israelului şi a fost crucificat la Ierusalim în jurul anului + d.*r., su guvernarea lui -onţiu -ilat.

Componenta de ază a creştinismului este iudaismul, care a promovat monoteismul,speranţa mesianică, un sistem etic riguros (întemeiat pe cele porunci!, o filozofie a istorieişi o carte sfântă, /ec"iul 0estament. 1stfel, nu este de mirare faptul că la început creştinismuls$a adresat evreilor.

-rimul act major din istoria creştinismului (fără a lua în calcul răstignirea lui Iisus! esteConciliul de la Ierusalim, care a avut loc cel mai pro a il în anul 23 şi care a reunit delegaţii

isericii din 1ntio"ia (conduşi de -avel şi 4arna a! şi apostolii şi prez iterii isericii dinIerusalim, pentru a discuta pro lema creată de intrarea unui număr mare de convertiţi dintre eamuri în iserică (%aptele 1postolilor )56$63!. 7 servând înaintarea rapidă a 8vang"eliei printre eamurile din 1ntio"ia (%aptele 1postolilor 5 3 ş.urm.!, cât şi din Cipru şi 1sia&ică (%aptele 1postolilor +52$ 2569! şi prezenţa din ce în ce mai mare a ne$evreilor în iserică, credincioşii evrei conservatori din Iudea s$au temut că acestea pot ameninţamenţinerea standardelor morale creştine. -entru a rezolva această pro lemă, ei au propus caconvertiţii ne$evrei să fie admişi în iserică în urma circumciziei şi acceptând o ligaţia de arespecta legea iudaică. După lungi discuţii, Iacov cel Drept, liderul isericii din Ierusalim, a

1


2/5

decis ca nici o condiţie să nu fie impusă celor convertiţi dintre eamuri, în afară de credinţaîn *ristos. Din acest moment, creştinismul devine o religie distinctă de iudaism. Cu ajutorullui -avel, se conturează primele comunităţi de creştini printre evrei, dar şi printre greci şiromani. -entru a fi considerat creştin tre uiau respectate în primul rând două acte rituale, otezul şi împărtăşania.

:n anii 9 , iserica din Ierusalim şi$a pierdut semnificaţia creştină iar ceea ce a rămasdin doctrina sa a fost considerată o revoltă împotriva ;omei. Conflictele dintre zeloţi şiarmata romană au culminat cu distrugerea 0emplului în anul < . :n urma acestor evenimente,comunitatea evreiască$creştină s$a răspândit în 1sia &ică, spre est, în 8gipt (în 1le=andria!,iar centrul creştinismului s$a mutat la ;oma.

1pariţia creştinismului în capitala Imperiului ;oman nu a avut un ecou pozitiv în rândulautorităţilor romane sau al mulţimii păgâne. %oarte curând au început persecuţiile religioaseale creştinilor, în anul 92, su împăratul ero, care au durat până în anul + +, când împăratulConstantin cel &are a adoptat 8dictul de toleranţă religioasă de la &ilan. 8ste de precizatfaptul că aceste persecuţii nu au fost continue.

Cauzele persecuţiilor au fost multiple5 în primul rând religioase (între creştinism şi

religia greco$romană erau nenumărate deose iri> creştinismul era o religie nouă, monoteistă,spirituală, morală, în timp ce păgânismul era o religie vec"e, politeistă, idolatră si decăzută.-ăgânii nu înţelegeau religia spirituală, fără temple, fără zei şi jertfe, fără reprezentările zeilor prin statui, în care oamenii de rând credeau că locuieşte puterea lor ?numen !, apoi politice(strânsa legătură dintre religie, stat şi viaţa pu lică a scos şi mai mult în evidenţă contrastuldintre creştinism şi păgânism> politeismul era prezent în toate manifestările vieţii pu lice saude stat iar păgânii erau convinşi că Imperiul ;oman este ocrotit de zei şi că lor li se datorează unăstarea şi puterea lui! şi moral$sociale (fără să înţeleagă 0aina #fintei :mpărtăşanii, în care pâinea şi vinul sunt prefăcute, prin #fântul Du", în trupul si sângele lui Iisus *ristos, creştiniierau acuzaţi de păgâni că ucid copii la cultul lor şi că se "rănesc cu sângele şi carnea acestora>aristocraţii romani considerau creştinismul o religie de sclavi, de ignoranţi. -rin neparticiparealor la anumite funcţiuni legate de cultul zeilor, prin refuzul unora de a servi în armată, creştiniierau socotiţi inutilii societăţii, nefolositori în afaceri $infructuosi negotiis (0ertulian,1pologeticum, @AII, !!.

După cum am menţionat, prima persecuţie religioasă a fost înregistrată su conducerealui ero, care i$a acuzat pe nedrept pe creştini de incendierea ;omei, din 3 iulie 92, pentru a

2


3/5

scăpa de furia mulţimii. 8=istă şi unii scriitori creştini care au fost de părere că ero a dat undecret prin care interzicea creştinismul, concretizat în formulanon licet esse vos ? Bnu e permis să e=istaţi voi , numit Institutum Neronianum (0ertulian, 1pologeticum, II, 2!.

-ersecuţiile au reînceput su împăratul Domiţian ( $39!, una dintre cauze fiind refuzulcreştinilor de a plăti fiscus judaicus (impozitul perceput de la iudei după dărâmarea templuluidin Ierusalim!, ei declarând că nu sunt evrei.

:mpăratul 0raian (3 $ dacă sunt denunţaţi şi dovediţi drept creştini,să fie pedepsiţi> să se respingă denunţurile anonime, ca ceva nedemn pentru secolul lui (necnostri saeculi est !. ;escriptul lui 0raian este important deoarece el serveşte ca normă înurmărirea şi pedepsirea creştinilor până la Decius (623$6) !.

Decius sau 0"aianus Decius a fost primul împărat roman care a adoptat un edict generalîmpotriva creştinismului, având intenţia de a$l desfiinţa. 0oţi creştinii erau o ligaţi să se prezinte înaintea unei comisii de stat, unde tre uiau să$şi demonstreze adeziunea la păgânism.

#u împăraţii Diocleţian (6 2$+ )!, Ealerius (63+$+ )!, &a=imian *ercule (6 9$+ )! şiConstantius C"lorus (63+$+ 9!, creştinii au suferit cea mai grea persecuţie. 1ceşti împăraţi, în

frunte cu Diocleţian, au dat împotriva creştinilor patru edicte de persecuţie, trei în + + şi al patrulea în ianuarie$fe ruarie + 2, prin care decretau dărâmarea lăcaşurilor de cult creştine,interzicerea adunărilor creştine, arderea cărţilor sfinte şi a ar"ivelor creştine, pedepsirea asprăa clericilor şi a creştinilor care nu renunţau la credinţa în *ristos.

8ste evident că persecuţiile au avut urmări şi pierderi însemnate în rândul creştinilor.:nsă în ciuda măsurilor luate de împăraţii romani, s$a o servat că, cu cât creştinii erau persecutaţi, cu atât numărul lor creştea.Semen est sanguis christianorum ? Bsângelecreştinilor este o sămânţă , scria 0ertulian (1pologeticum, ) , +!. De asemenea, este dereţinut faptul că în timpul persecuţiilor a luat naştere cultul #finţilor şi al moaştelor.

'nul dintre documentele care au condus la încetarea persecuţiilor religioase a fost8dictul de toleranţă din + , emis de Ealerius5

situa ia cre tinilor în Imperiu avea să se schimbe cu totul, fără vreo interven ie în acest ț ș ț sens din partea lui Constantin. Adevăratul edict de toleran ă a fost emis în 3 , deț

!alerius. "l proclama recunoa terea cre tinismului ca religie i dădea cre tinilor ș ș ș șdreptul de a se întruni, sub condi ia de a nu tulbura ordinea publică# în schimb,ț

3


4/5

cre tinii aveau datoria să se roage $eului lor pentru prosperitatea împăratului i aș ș statului roman (Aemerle, 33 5

Documentul care a pus capăt oficial persecuţiei lui Diocleţian este 8dictul de la &ilan

din + + ( "dictum %ediolanense, de fapt o scrisoare adresată guvernatorilor provinciilor!,semnat de Constantin I şi de Aicinius, care garanta toleranţa religioasă în Imperiul ;oman 5

"u, Constantin Augustus, c&t 'i eu, (icinius Augustus, după ce într)un mod at&t de fericit ne)am înt&lnit la %ediolanum *...+ am considerat că trebuie reglementat, printrealte neajunsuri pe care le avem în vedere, binele majorită ii cetă enilor, în primul r&nd în privin a respectului fa ă de divinitate, astfel înc&t să dăm 'i cre'tinilor, 'i tuturor celorlal i oameni posibilitatea de a urma liber religia pe care fiecare 'i)o dore'te,

pentru ca orice divinitate s)ar găsi în lăca'ul ceresc, -aceasta să se poată arăta

favorabilă 'i binevoitoare fa ă de noi 'i fa ă de to i cei afl i sub puterea noastră(Aactanţiu, D&-, @A/III!

1celaşi te=t prevede şi restituirea lăcaşurilor de cult şi a proprietăţilor comunităţilor creştine şi isericilor 5 Bve i porunci să le fie restituite cre'tinilor, adică comunită ii 'ibisericilor, fără vreo neclaritate sau neîn elegere/.

Fumătate de secol mai târziu, la sfârşitul secolului al I/$lea, creştinismul devine religieoficială a Imperiului ;oman, su decretul împăratului 0eodosie cel &are.

'rmărind cele mai importante evenimente istorice din primele patru secole alemileniului I, raportate la creştinism, am putut o serva dezvoltarea de la nivelul unei secte (însensul unei comunităţi religioase de dimensiuni relativ restrânse! la cel al unei religii de stat.Desigur, această propagare a creştinismului nu s$a făcut fără sacrificii, însă analizând$o din prezent, putem afirma că ea reprezintă fără îndoială cel mai marcant şi de ce nu, cel maiînsemnat fenomen din istoria omenirii.

4


5/5

4i liografie

Fo"nson, -aul ( 3

Documents

Creştinismul de La Sectă La Religie Oficială