CRONICA nr 2, 31 mai 2016 /Page

8/16/2019 CRONICA nr 2, 31 mai 2016 /Page

1/24

Nr. 2 (2), 31 mai 2016

preț: 10 lei www.cronica.md

ISSN: 2345-1912

16002772345 1910029

CITEȘTI ȘI CÂȘTIGI

în cadrul campanieipromoționale CRONICA

IN MEMORIAM

pag. 12pag. 4 pag. 6

pag. 24

Ce vormoldovenii?„Vin ai noștri, pleacă ai noștri,Noi rămânem tot ca proștii”.Versurile scrise de VictorSocaciu, nu sunt doar plinede umor, dar sunt actuale șiastazi.

Cu limbala păscut Să fie oare politica şiexprimarea corectă incom-patibile? Un politician bunar trebui să știe cum să lemenajeze pe ambele, ceeace nu prea reușesc ai noștri.

Vox populi EliteleLagărsovietic deexterminarela Bălți

Produse Taraclia Chișinău Ungheni

Pulpe de găină 45 lei 48 lei 42 lei

Ouă 12 lei 13 lei 15 lei

Brânză de vacă 38 lei 35 lei 30 lei

Brânză de oi 67 lei 65 lei 55 lei

Zahăr 13 lei 13 lei 12,50 lei

Cartofi tineri 10 lei 9 lei 7 lei

Ceapă verde (leg.) 9 lei 10 lei 10 lei

Ulei 22 lei 24 lei 22 lei

Roșii 23 lei 22 lei 25 leiLapte 10 lei 10 lei 10 lei

Prețurile de piață

REZULTATELEprimei extrageri din cadrulTOMBOLEI PROMOȚIONALE

CRONICA

CÂȘTIGĂTORULMarelui Premiu

de 10.000 leiIacob Mîțu,

din satulChiștelnița,

raionul

Telenești

cronica.hebdoTel.: 068117664

e-mail: [email protected] PUBLICITATE:

CRONICA LANSEAZĂ MICA PUBLICITATE. Citiți în pag.18

CRONICA PROMOȚIONAL CRONICA PROMOȚIONAL CRONICA PROMOȚIONAL

CRONICA PROMOȚIONAL CRONICA PROMOȚIONAL CRONICA PROMOȚIONAL P R O M O Ț I O N A L

C R O N I C A

P R O M O Ț I O N A L


C R O N I C A


(Nume, Prenume)

(Localitatea)

(numărul de telefon)

(Raionul)


Completează taloanele promoționale din revistă,decupează-le și transmite-le la redacție.

În cadrul Show-ului la Acasă în Moldova TV,(reluat și de PRO TV) ele vor participa la extrageri

pentru concursurile promoționalecu premii oferite de CRONICA

de Mihai Mihailov

Așa este. Țara și părinții nuși-i alege nimeni. Ne sunt lăsatede la Dumnezeu, prin veșniciastrămoșilor. Părinții, vei spune,sunt ceva aparte, sunt drumul,

sunt calea spre viață și lume,sunt izvorul, sunt rădăcinile. Depărinți nu te atinge, orice ai spu-ne și orice ai ace, părinții nu se judecă!

Dar țara? Cum, ce ne acemcu țara? Leagănul neamului, va-tra de humă pe care o purtăm însuflet pe tot parcursul existențeinoastre, locul sânt de acasă!!!

"Acasă" oricum și în orice îm-prejurări rămâne acasă. E parteaființei, partea din noi, la care re- venim de oriunde. Fiindcă acasăe începutul drumului, e pornirea.Iar ără începuturi nu se există, nuse poate!

Dar cum e cu țara? Ce ne

acem cu țara?

Țara nu e numai a mea ori ata, s-ar zice că țara e a noastră. Eiși de aici, iată, lucrurile capătă oaltă întorsătură, mai mult, intrăchiar într-o încurcătură. Ar în-semna că, dacă țara e a noastră,apoi e ceva la comun, aparține

tuturor, colectivității?! Și colec-tivitatea, știți dumneavoastrăcum e, vorba despre cele cincidegete la o mână... Unde maipui că șirul semantic ormatdin cuvintele comun-colec-tiv-colectivitate... ne duce spre"colectivă", spre "kolhoz"... Iar laauzul acestor două cuvinte neîncearcă, se declanșează niștestări contradictorii, dureroasechiar, dacă le conștientizăm prinprisma oametei, a colectivizăriiși a deportărilor.

Și-apoi, ar mai fi ceva. Atuncicând ținem să enunțăm o starede lucruri dezordonate, încur-cate, unde se ură, se lucrează a

lehamite, așa, ca să treacă ziua,

zicem că "e ca în kolhoz". Și înkolhoz, cine-și mai amintește,era un președinte, iar pe lângă elmai era și un consiliu, compusdin membrii cârmuirii... Și deasupra la toți era ”ochiul băgătorde seamă”!

Și mai erau acei mulți care,de apt, duceau pe umerii lor po- vara muncii de zi cu zi... Și parcănu era chiar rău, – unii se preă-ceau că muncesc, alții se preă-ceau că plătesc, urau cu toții șimai și rămânea pentru alții...

Bine și mai puțin bune celedin urmă! Dar, totuși, cum e cuțara? Ce ne acem cu țara?

Odată ce-i ”a noastră”, e cași ”a nimănui”! Nu este numaia mea, e prea puțin a mea, maidegrabă e a celor mulți... Săse gândească ”cei mulți”, să-și bată capul și ei. Doar că oricineare întâi de toate de întreținuto casă, de crescut niște copii...

Or, de la o vreme, ne prindem

cu gândul că ”scumpa noastrățărișorică” ne vine ca o pova-ră! Și să vezi minune, ca să nesimțim cu ”conștiința împăca-tă”, tot mai la îndemână ne es-o ”delegăm”, cu bunele și maipuțin bunele, altora, să-și bată

ei capul, să-i poarte de grijă. Căde!, cine suntem noi, ia nișteoameni simpli, împovărați denevoi!

Adică, ără să spunem lucru-rilor pe nume, tot la ”colectivă”am revenit. Doar că, de dataasta, moderni și sub flamura”democrației”, de bună voie șinesiliți de nimeni am ales votând”spiska” un corp de deputați –Parlamentul (membrii cărmu-irii), împuternicindu-i tot pe eisă ne aleagă și un Președinte. Cădoar trebuie să fim în rând culumea! Lucru odată acut, să-și bată ei capul!

Că noi, de! – ce treabă avem

noi?

ȚARA ȘI PĂRINȚII…Că noi, ce treabă avem noi?


2/24

2 Nr. 2 (2), 31 mai 2016Actualitate

Adresa redacției: Chișinău, str. Pușkin, 22, bir. 300Tel.: 079151790, 068117664;

e-mail: [email protected]: Abbe Virgil Media S.R.L.

Distribuție: Medava-Comgrup S.R.L.Tipar: Editura Universul. Comanda nr. 815.Tiraj: 6.500 exemplare

Redacția nu poartă răspunderepentru conținutul materialelorde autor și a celor publicitare.

P.P. Săptămânalul CRONICA S.R.L. Înregistrată la 29.03.2016,

nr. 1016600010641

Mihai Mihalov Director editor

Virgil ZagaievschiRedactor-șef

Rene S. SchwertzIntegrare europeană

Arcadie GherasimEditorialist

Angela Aramă Editorialist

Emilia GhețuRedactor stilizator

Sergiu Puică Redactor artistic

Miliardul furat,„o expresie figurativă”

Președintele Republicii Moldova

va fi ales-numit-ales de…

Nedumeriri

Maimuţa cu grenadă

Suntem în faţa uneiinfracţiuni calificate deameninţare cu utilizareaforţei în relaţiile interna-ţionale, în raport cu unstat suveran. E o variantăsancţionată de dreptulinternaţional. Și autorită-ţile române trebuie să lasesfioșenia și timiditatea defrica evitării escaladării șisă califice aceste declaraţiiexplicit.Putin se descalifică cuasemenea susţineri, ignoră

realitatea. Rusia se pre-zintă ca o ameninţare laadresa păcii și stabilităţii în lume, un stat revizionistși revanșard care încear-că să impună prin forţărecunoașterea unui statutde superputere și a unordrepturi excepţionale lanivel internaţional.

Iulian Chifu PreședinteleCentrului de Prevenirea Conflictelor șiEarly Warning, București

Putin ameninţă

România și Polonia

Nimeni dintre moldoveninu știe câţi dolari au fostrecuperaţi la moment dinmiliardul furat de la celetrei bănci și care acum adevenit datorie de stat. Șiasta pentru că premierulPavel Filip nu și-a îndeplinitpromisiunea făcută încă la22 ianuarie, când spunea căva instala un panou, “undezilnic să vadă toată lumeacă, uite, astăzi s-a reușitrecuperarea la această sumăde bani, mâine s-a reușit sărecuperăm această sumă debani”.

Întrebat recent de jurnaliști unde este pano-ul, premierul a explicat căpromisiunea sa “a fost oexpresie figurativă” și că “nueste neapărat să instalăm unpanou în centrul orașului, nucred că va deveni un simbolatractiv, acest panou”. Câtdespre banii ce urmau a fi re-

cuperaţi, Filip a amintit că… afost creat un comitet pentrumonitorizarea cazurilor derezonanță din RepublicaMoldova – o platformă dediscuții pentru prim-ministruși instituţiile respective.

Aflat timp de câteva zilela Chișinău, unde s-a întâlnitcu procurori și reprezentanţiai Băncii Naţionale, DougSquires, expert anticorupţie

în SUA, a sugerat că, dacă înţara sa s-ar fura un milli-ard, “cazul ar fi investigatintensiv, cu dedicare, cuechipe formate din procurori,regulatori, reprezentanţi aisocietăţii civile, toţi adunaţica să-și dea seama care ecea mai bună cale de inves-tigare a celor întâmplate.Totodată, s-ar face schim-buri de informaţii și probe,deoarece coordonarea șicooperarea este crucială înastfel de cazuri”.

...Așadar, șeul statului vafi numit. Sau ales. De admi-nistraţia hotelului Nobil. Sauales prin vot direct. De CurteaConstituţională. Nu, de Parla-ment. Sau de Curtea de Apel.Sau de moș Gheorghe de laBilicenii Vechi. Sau se va tragela sorţi. La ziua de astăzi nimic

nu e cert, pentru că totul seschimbă peste noapte.

Cam asta înțelegi din per-spectivele privind modul în care

va fi ales-numit Președintele Re-publicii. Amintește de bancul cupompierii, care s-au săturat să-lsalveze zilnic pe un omulean șipână la urmă l-au împușcat (nu

e o sugestie). Însă „Jilţul Vultu-rului” e un loc prea atractiv, ca sănu provoace intrigi și jocuri.

Partidele se desășoară pemai multe terenuri. Concomi-tent. Și cu mai mulţi jucători,din dierite categorii de greuta-te. Astel, încă în aprilie, Curteade Apel a schimbat macazul

și a admis cererea grupului deiniţiativă, care vrea reerendumconstituţional privind alegereașeului statului prin votul directal alegătorilor. La modul acesta,

a ost anulată decizia anterioarăa Comisiei Electorale Centra-le, prin care plebiscitul a ostrespins. Însă decizia Curţii de

Apel poate (și cu siguranţă vafi) atacată la Curtea Supremăde Justiţie. Dar mai există șidecizia Curţii Constituţionale,care a anulat modificarea LegiiSupreme din 1999, prin carepreședintele era ales de Parla-

ment. Înseamnă oare asta cătoţi președinţii care au urmat audeţinut această uncţie ilegal?

Și mai este și Comisia dela Veneţia, ale cărei decizii au

caracter de recomandare. Pânăla un timp.Dincolo de aceste decizii

stau anumiţi actori politici caretrag sorile și modelează situ-aţiile. În uncţie de. În uncţiede gradul tensiunilor sociale,alegerile prezidenţiale directepot fi un ciolan aruncat lui moșGheorghe de la Biliceni. Sau,un sac de bani pentru deputaţi,

în cazul alegerii președintelui decătre Parlament. În esenţă, pu-ţin contează. Având sistemul șiclasa politică pe care o avem (șine are), ne putem lesne imagina

perspectivele. Un om din aarasistemului nu va deveni preșe-dinte. Sau va deveni, cu condiţiasă devină și el parte a sistemu-lui. De altel se implică CurteaConstituţională, Comisia Elec-torală Centrală, Comisia de la

Veneţia, Curtea de Apel și moșGheorghe de la Biliceni.

Fidel Galaico

Președintele rusVladimir Putin adeclarat vineri,la Atena, că Ro-mânia și Polonias-ar putea afla înraza de acţiune arachetelor ruse,deoarece găzdu-iesc elemente alescutului antirache-tă american.

de Arcadie Gherasim

Reacţia României și aPoloniei a ost una calmă.

Astel MAE al Româ-niei și-a exprimat surprin-derea cu privire la poziţiapreședintelui rus. „Aceastăpoziție relevă o ignorare asituaţiei reale pe care atâtRomânia, cât și aliaţii săiau explicat-o în repetaterânduri în ceea ce priveștecaracterul pur deensiv alsistemului de apărare anti-rachetă. Ar putea fi, toto-dată, interpretată ca o ame-

ninţare la adresa securităţiiregionale.”Ministrul de externe

polonez Witold Waszczy-kowski îi amintește lui Pu-tin că elementele scutuluiantirachetă, care urmeazăsă fie amplasate în Polonia,sunt concepute “să apereEuropa de un atac cu rache-te din Orientul Mijlociu".

„Totuși, prezenţa militară înPolonia a americanilor și aorţelor multinaţionale aleNATO reprezintă într-ade- văr un răspuns la comporta-mentul agresiv al autorităţi-lor ruse care ne îngrozește",a adăugat șeul diplomaţieide la Varșovia.

Kremlinul nu este laprima ameninţare de acestgen la adresa unor statemembre ale NATO.

Astel, după ce Dane-marca a acceptat să parti-cipe cu cel puţin o regatăla sistemul antirachetăNATO din Europa, amba-

sadorul rus la Copenhaga,Mihail Vanin, declara înmartie următoarele: „Nucred că danezii înţeleg oar-te bine situaţia. Toate ţărilecare se vor alătura sistemu-lui antirachetă NATO în viitor vor fi ţinte ale rache-telor balistice ruse”.


3/24

3Nr. 2 (2), 31 mai 2016

Vlad Pohila Editorialist

Social

Alexei DumitrașRegional

Em. Galaicu-PăunCultură

Tatiana Slivca Interviuri

Galina EfrosSocial

Vadim BacinschiDiaspora

Varia BerdianuReporter

Ion DomencoRural

Lina LunguReporter

Mircea ZatușevschiEveniment, foto

Luminița GhemuReporter

Nu dațibanii pevorbe goale

mun. Chișinău, str. Uzinelor 96/2,Tel.: 079 579 191, 069 588 845

GarduriPavajeBorduri

Crisdam Construct SRL

l a p r e ţ p r o m o ţ i o n a l !

Mane, techel, fares*AVOCATUL TĂU

Am lucrat câțiva ani la Moscova, ca să câștig bani pentru un apartament. Nu am avut încredere în bănciledin Moldova, unde aș fi putut să-mi deschid un depozitbancar. I-am vorbit despre temerile mele unui consătean,care are case de schimb valutar în Chișinău. Acesta mi-a

propus să-i trimit lui banii. Așa am și făcut. Într-o anumi-tă perioadă, i-am expediat în total 30.200 de dolari. Cândam revenit acasă, i-am cerut banii. Nu a vrut să mi-i dea,spunând că nu are de unde. La început, îmi spunea că,chipurile, i-ar fi dat unei persoane să-mi cumpere aparta-ment. Apoi, gluma s-a îngroșat și el susține că în generalnu știe despre ce bani vorbesc. Singura dovadă că i-amdat banii sunt transferurile efectuate de la o bancă dinMoscova. Ce pot face pentru a-mi recupera banii? Cu ceam greșit când i-am dat banii acestui individ?

Carolina B., Călărași

Pentru recuperarea ba-nilor, urmează a fi clarificaturmătorul aspect: Identi-ficarea scopului efectuăriitransferurilor bancare încontul consăteanului – pen-tru păstrare, pentru procu-rarea unui apartament saupentru împrumut.

De regulă, băncile, îna-inte de efectuarea transfe-rului, solicită informații cuprivire la destinația plății.Dacă s-a indicat scopul de

împrumut, urmează a fiextrase dovezile cu privire

la transferurile bancareefectuate și în termen de3 ani de zile se înaintea-ză în prealabil o somațiescrisă cu privire la restitu-irea sumei împrumutate.Ulterior, în caz de refuz sau

în lipsa unui răspuns, se vaadresa în instanța judiciarăcu acțiune de chemare în

judecată privind restituirea împrumutului, anexându-se documentele dovedi-toare (cecurile bancare,somația, martori dacă suntetc.).

Dacă lipsesc astfel deprobe ce ar dovedi relația

de împrumut, ci doar depăstrare temporară abanilor, se va înainta oacțiune de chemare în ju-decată privind restituirea

întemeiată pe îmbogățirefără justă cauză, cu docu-mentele doveditoare (ce-curile bancare, somația,martori dacă sunt etc.).

Soluții pentru viitor:Situațiile de acest gensunt multiple și pot creaconsecințe negative per-soanelor care au investittimp și muncă în acumu-larea unui capital, pe careriscă să-l piardă, din lipsăde informare.

Prin urmare, o măsurăeficientă de asigurare arecuperării banilor ar fi

încheierea unui contractde împrumut, autentificatnotarial! Sau se va eliberao procură pe numele celui

căruia i s-a transferat sumade bani, privind împuterni-cirea și gestionarea banilorpentru procurarea unuiapartament. Dacă e imposi-bilă la moment perfectareaactelor, sugerăm, cel puțin,

încheierea unei recipi-se între cele două părțiimplicate (care să includădatele de identitate, datelede naștere și adresele aces-tora), cu indicarea sumei debani transmise și termenul

în care urmează a fi restitu-ită. Alte soluții ar fi: efectu-area transferurilor bancarecu indicarea expresă a

destinației, sau efectuareaunui depozit bancar. Deșiunele bănci nu se bucurăde o mare încredere lacapitolul respectiv, totușiacestea asigură o garanțiefermă a existenței banilor și

își asumă responsabilitateade păstrare-transmitere aacestora.

Ce trebuie să faci când dai bani unei persoane?

Em.Galaicu-Păun

În ziua în care Sergiu Cio-clea a ost propus pentru pos-tul de guvernator al Băncii na-ţionale, îi spuneam eseistuluiEugen Lungu că, dacă ar aflade această nominalizare, re-gretatul nostru prieten, poetulEugen Cioclea (1948 - 2013)– boemul prin excelenţă, ceși-a sârșit zilele într-o sărăcielucie! – s-ar scula din morţi,doar ca să-și vadă nepotul „pa-

rizian” punându-și semnăturape noile emisii de bancnotemoldovenești. (Între paran-teze fie spus, însuși poetul aapucat să-și pună semnătura,în cei 65 de ani de viaţă, dintrecare doar 25 de viaţă litera-ră „la vedere”, pe trei cărţi de

versuri – să fi ost doar Numi-torul comun , din 1988, și totera de-ajuns ca să-i asigure un

loc de cinste în istoria literelorromâne.) În replică, distinsul

critic mi-a povestit o istorieauzită de la Nicolae Esinencu,alt stâlp de nădejde al boemeiautohtone, păţanie ce s-ar fipetrecut prin anii ’70-’80, pecând toată lumea noastră li-terară bea cu Cioclea, dar ni-meni, dar absolut nimeni nu-lpublica. Ei bine, după un chepână hăt după miezul nopţii,Esinencu îl cară pe Cioclea lael acasă, nu înainte de a-i da și

bani de tren (10 ruble, renu-mitul червонец sovietic), pre-ţul biletului până la Moscova,unde locuia pe atunci priete-nul nostru. Nu mare i-a ostmirarea lui Esinencu a doua

zi dimineaţa, când l-a găsit peCioclea dormind dus cu că-mașa îmbrăcată pe dos, avândîn buzunarul de la piept 10ruble (ca și cum chiar cel carei le-a dat ar fi venit noaptea să

i le ure!). O fi ost, poate, re-flexul omului care în tinereţe a

tot dormit prin gări, dar și pre-moniţia – dacă e să ne luămdupă ce se spune în popordespre îmbrăcarea hainei pedos – că toată viaţa va fi bătut,și de străini, și de ai săi!

Între timp, Sergiu Ciocleaa și intrat în pâine, succedân-du-i lui Dorin Drăguţanuîn uncţia de Guvernator alBăncii Naţionale (și imediatmi-au venit în minte versuri-le lui Eugen Cioclea: „BancaLimbii Naţionale îmi maiacordă/ nelimitat credit decuvinte”). Iar cu doar câtevazile înainte, se stingea picto-rul Gheorghe Vrabie, cel care

a desenat leul moldovenesc(și tot atunci mi-am imaginatcum, pentru o zi, bancnotelenaţionale își pun firul de me-tal de-a curmezișul, pe postde panglică de doliu).

Toate aceste reflecţii mi-au venit pornind de la gestulunei tinere taxatoare de tro-leibuz – să fi avut vreo 20 deani, cel mai degrabă petrecuţila ţară sau la vreo perierie aChișinăului; în tot cazul, eraevident mai tânără decât sta-tul nostru! – care, trebuindsă-mi dea restul din 20 de leiși văzându-mă mai îngădu-itor, se porni să numere cu

voce tare („una, doi, trei…”) bancnote de 1 leu, care mai decare mai slinoasă, poticnindu-se brusc înainte să ajungă lazece și reluând numărătoareade la „una, doi, trei…”. Ca unăcut, se poticni din nou, iarși iar. Văzând cum mă uit fixla buzele ei mișcându-se caniște degete ce socotesc ba-

nii, ata nu se pierdu cu fireași trecu la limba rusă: «один,два, три…». Și așa, cei 18 leirestanţi ură număraţi din pri-ma, ca și cum abia urmând lo-gica alabetului chirilic, cireleau răzbătut la capăt, de undese rătăciseră în câteva rânduriprin alabetul latin. Am rămasliteralmentebouche beé – pe-oclipă mi-am și închipuit-onumărând miliardul urat, în

bancnote de 1$...De bună seamă, în ce limbă

se lasă număraţi banii moldo- venilor? Că de câștigat, se știe– fie «один, два, три…» (ru-

ble), fie „one, two, three...” sau

„un, dos, tres” sau „um, dois,três” sau „eins, zwei, drei” sau „un, deux, trois” (euro).

* „Numărat, cântărit, împărţit”(Daniel, 5:25)

„Banul iubește să fienumărat”, zice omul

(mai cu seamă cel de-lare cu prisosinţă).Acum niște ani, am cu-noscut un librar care,ori de câte ori vânză-rile de carte scădeaudramatic, se apuca sănumere banii din casă(mai punând și de la el,la nevoie!), iar odatănumărătoarea încheia-tă, își făceau apariţia șiprimii cumpărători.

Veronica Moraru,avocat


4/24


5/24

5Nr. 2 (2), 31 mai 2016 Integrare europeană



C R O N I C A



C R O N I C A


(Nume, Prenume)

(Localitatea)


(Raionul)


ArcadieGherasim

Crizele politice suc-cesive, scădereaeconomică, șan-tajul politico-co-

mercial impus de FederaţiaRusă, precum și reorienta-rea greoaie a agenţilor eco-nomici moldoveni spre exi-genţele pieţei europene, auost principalii actori careau cauzat în anul trecut odiminuare a exporturilormoldovenești, cu aproa-pe 16%, și a importurilor,

cu 25% . Deși raportul ex-porturi-importuri ($1.967mln./$3.987 mln.) a avori-zat o reducere semnificativăa deficitului balanţei comer-

Noi și pieţele lumiiciale (cu aproape un miliardde dolari aţă de anul 2014),acești indicatori coboară

întregul comerţ exterioral RM spre nivelul anului2010.

Bilanţul comerţului ex-terior al anului 2015 oeră,din dierite perspective, omarjă de interpretare cu fi-naţităţi atât negative, cât șipozitive.

Pe de o parte, coroboratcu o scădere semnificativă acirei de aaceri pe plan in-tern, volumul restrâns al co-merţului extern a provocato micșorare cu circa 21% ainvestiţiilor din sectorul privat, ceea ce se va rasrângenegativ asupra perspectivei

economice pentru anul cu-rent. Mai mult decât atât,relansarea economică pro-gnozată de guvern va deveniun lucru dificil de realizat,

dacă luăm în calcul și aptulcă, în anul trecut, investiţii-le totale în active materiale

s-au cirat la circa 21 mlrd.lei (în preţuri curente), mar-când o descreștere de 8,8%(în preţuri comparabile).Ori, după cum menţionauparticipanţii la ForumulInvestiţional Internaţional „Invest in Moldova”, orga-nizat acum trei ani la Chiși-nău, pentru o ţară în curs dedezvoltare, precum e Mol-dova, volumul investiţiiloranuale în capitalul fix ar trebui să constituie circa 30%din PIB. În condiţiile în careavem un PIB de peste 120mlrd. lei, ar trebui să avem40 mlrd. investiţii în acest

capital.Pe de altă parte însă, di-namica principalilor indica-tori ai balanţei comercialedenotă o redirecţionare

netă a interesului agenţiloreconomici moldoveni sprepieţele europene, precumși producerea unor modifi-cări substanţiale în ierarhiatradiţională a partenerilorde aaceri. Astel, UE devi-ne piaţa spre care au mers

62% din exporturile moldo- venești, pe când piaţa CSI aabsorbit doar 25%. Româ-nia este incontestabil prin-cipalul partener comercialal Republicii Moldova și laexporturi ($446 mln.), și laimporturi ($555 mln.), de-pășind considerabil Rusia.Rămân în top Italia, MareaBritanie, Germania, Franţași Polonia, spre care au ostorientate măruri moldo- venești în valoare totală depeste $550 mln.. Apar șipieţe mai puțin tradiţionale,precum Irak, Indonezia șiSiria, care și-au dublat im-

porturile din Moldova.În condiţiile în careRusia instituie dierite ba-riere în calea exporturilormoldovenești spre piaţa

așa-numitei uniuni vamale,Kazahstanul și Belarus, dincontra, și-au deschis pieţe-le, mărindu-și cota în volu-mul total al exportulurilornoastre. În schimb, rămânnesemnificative pieţele dinostele republici sovietice

Uzbekistan, Azerbaidjan,Turkmenistan, Kârgâzstan, Armenia, toate luate îm-preună asigurând un rulajde doar $13 mln., adică maipuțin decât cvintetul Ma-layzia, Japonia, Sri Lanca,insulele Virgine Britanice șiMyanmar.

În concluzie, în anul2015, Moldova și-a diver-sificat pieţele de import șiexport, astel încât a devenitclară turnura spre alternati- ve nete Federaţiei Ruse, carea șantajat în permanențăeconomia noastră, provo-

când pagube de sute de mi-lioane de dolari. Anul 2016ar putea deveni o etapăoarte importantă de conso-lidare a agenţilor economicimoldoveni pe noile pieţe dedesacere, cu atât mai mult,cu cât producţia noastrăeste deja cunoscută acolo.

Moldova, hașuratăpe hărțile Europei

Interviu cu Romain René Marco SCHALL-SCHWERTZ,Secretar General al Secției din România șiRepublica Moldova, Delegat regional din Moldova al

Asociației Democratice FRANCAIS DU MONDE-ADFE

VirgilZagaievschi

Pe timpul Războiului Rece,tot ce intra în Pactul de laVarșovia, pe hărțile occiden-tale era pur și simplu hașurat– Terra Incognita. Azi, peunele hărți, doar Moldova ră-mâne în lipsa unei identități.Cât vom mai sta hașurați?

Trebuie de ținut cont în cehal a ajuns Moldova în perioa-da sovietică și după ‘90, care aost politica aplicată și cum aieșit țara din acest sistem. Nuexistă o direcție clară, iar situațiaprovine dintr-o incompetență

politică. Cred că moldoveniitrebuie să se indentifice, dar șiromânii trebuie să clarifice –cine sunt basarabenii pentru ei,pentru că drumurile la un mo-ment dat s-au despărțit. Acumtrebuie ăcut un inventar: ceavem și ce vrem?

În Moldova și România,oamenii privesc perspective-le reunirii mai mult ca pe o „chestiune de suflet”...

De apt, ținem bine mintecă România „a votat” când-

va împotriva reunirii, a cedat

Basarabia. Asta este în istorie,este o problemă nerezolvatăpe intern. Până la urmă, și Ro-mânia este un stat care a ostcentralizat ani de zile, și acumtrebuie descentralizat.

Pornind de la ideea de norma-

litate, odată ce a fost dezunit,trebuie unit înapoi...

De la ideea de normalitate,un concept care e oarte abs-tract, trebuie să trecem și să spu-nem mai mult adevărul despreun potențial economic existent.Nu poți șterge 60-70 de ani deexistență cvazi-suverană, chiardacă latura etnică a ost mereuacceași, de când Moldova s-adetașat de țara vecină. Moldovas-a dezvoltat ca ostă republicăsovietică. Este o realitate regio-nală, în care cele două state suntspații coerente de oameni, deniște legături de amilie. Mai esteun aspect: partea moldoveneas-că a României este copilul săracal țării, din mai multe motive,asta fiind o realitate economică.

După părerea mea, ar fiposibilă o situație, care ar per-mite Republicii Moldova săpăstreze legături istorice dinperioada sovietică – logice,economice – devenind un elde platormă de liber schimb

între spațiul ost sovietic și Vest, piața europeană și ceatransatlantică, de care se poate

beneficia în mod real.

Deci, s-ar putea să existesuficiente argumente pentru păstrarea status-quo-ului, favorabil Europei, Românieiși Moldovei, ca și portaluridiferite?

Pentru ca să ne dăm seamade realitate, constatăm că astăzieste oarte greu să aci trafic demară sau tehnologie între Re-publica Moldova și orice alt statdin Vest, chiar și România. Nuexistă acorduri, ori acestea nu

sunt aplicate. Deși s-a mai sim-plificat strucutura birocratică,sunt niste piedici oarte mari.Iar după răcirea relațiilor cuRusia, treburile s-au complicat.

Vedem zona de liber schimbdin Galați, care teoretic ar puteaaduce orice produs din Repu-

blica Moldova sau România, cuscutire de anumite taxe vamale.

Aproape niciun produs nu poa-te să se încadreze în această scu-tire, pentru că enormitatea dedocumente de care este nevoiete distruge. Vorbim de sistemedierite. De aceea, pentru mo-ment, o anexare a RepubliciiMoldova la România nu ar fi osoluție înțeleaptă și nici supor-tabilă la nivel economic.

Urmează și aspectul social?Sistemul moldovenesc ac-

tual a ost moștenit din celsovietic, care avea nișteobiceiuri, tradiții și nișteuncționari, pe care acum nupoți să-i arunci în șomaj, să-ilași să moară în drum. Asta arînsemna o integrare violen-tă, România să dea aară toțioștii uncționari sovieticiși să-i înlocuiască cu o nouăgenerație, pe care nimeni nuștie unde să o găsească. Nueste credibil, sau dacă s-ar

ace, ar fi prea costisitor.Sau o să întâmpine un sabo-taj activ din partea acestorelemente rămase?

Da, dar nu cred că acestsabotaj poate fi condamnatmoral, pentru că din momentce tu ai ost crescut într-unsistem unde toată copilăriata ai auzit una, iar la un mo-ment dat vine cineva și îțispune: ,,Mulțumesc, dar totce ai învățat în viața ta e alsși nu mai am nevoie de tine...”– nu poți accepta așa ceva.În Spania și Portugalia s-aîntâmplat așa dupa ’79, pri-

mele alegeri europene, cândaceste două țări urmau să fieacceptate în ComunitateaEuropeană. Spania ieșea dinregimul ascist-ranchist, cuadministrația oligarhică oar-te bine pusă la punct, iar unpartid ranchist era încă oarte

influent. Există anumite simi-litudini, pentru că Portugaliasau Spania la etapa respectivănu erau cu mult mai dezvolta-te economic, iar nivelul de traial majorității populației nu erasuperior celui din Basarabia.Europenii au rezolvat proble-ma prin concesiuni dibace șisubvenții enorme. Dar astăziasemenea injecții de capitalnu mai sunt posibile.

Care este interesul Europei pentru Moldova?

Chiar dacă politic, Euro-pa și Rusia sunt despărțite,acestea au nevoie una de alta.Moldova, cu o autonomiepolitică cât de cât acceptabilă,are potențialul să fie o zonăde liber schimb dintre Est și

Vest. Dar mai întâi, urmeazăsă se integreze Moldova și Ro-mânia, ca un spațiu coerent,la nivel de limbă, de tradiție,de cultură. Chiar și cu o latu-ră geopolitică dierită, ele pot

îmbina, pentru moment, oplatormă de schimb.Pe plan gobal, Moldova este

un stat suveran, și ar fi stupid săacă un pas înapoi în aspirațiilesale europene, din motiv că pro-

vine dintr-un spațiu dispărut de20 de ani. Marea idee a UniuniiEuropene constă, de apt, în uni-re – UNITATE PRIN DIVER-SITATE, și nu doar în cadrulUE. În acest context, să nu ui-tăm că Moldova, prin aspirațiilesale și prin vocație, deja este înEuropa, precum în Europa seaflă și Rusia, de exemplu.

UE este unica șansă a Ro-mâniei și Republicii Moldo-

va. Deși România a avut maimulte acilități de absorbțiea ondurilor europene, ea s-adezvoltat oarte mult și UE aost unicul actor de dezvol-tare. Pentru moldoveni, ca șipentru români, interesul estesă aducă prosperitate.


6/24

6 Nr. 2 (2), 31 mai 2016Elitele

Fapte, dar și vor- be. Un politician bun ar trebui săștie cum să le me-

najeze pe ambele, ceea cenu prea reușesc ai noștri.Este lesne de observat că

parlamentarii, miniștrii,uncționarii publici nu pro-gresează la capitolul vorbi-rii corecte a limbii româ-ne. Dacă e să desășurăm

Prin anii ’90 și mai în-coace, mi-a ost dat să aud –surprins, uimit – niște ticurilingvistice flagrante în discur-surile unor politicieni de laBucurești, de la președinteleIon Iliescu până la vreun se-nator din Maramureș care nuera, totuși, ungur. Strălucea,la acest capitol, președintelePSD, tot el senator și mai apoiambasador, cu ormulări gen

„Eu ca și președinte al Comi-siei…”. E o construcţie în careconjuncţia și este cu totul deprisos, fiind „băgată” aici prinextindere, după „modelul”: „Eu, ca și candidat”, în careprezenţa lui și are o anumitămotivaţie (nu și justificare),căci astel unii vorbitori de ro-mână încearcă a evita cacoo-nia din „ca candidat”. Această „inovaţie” a ost preluată șide politicieni de la Chișinău– unii cu acultăţi în Româ-nia, alţii cu studii de onetică

GalinaEfros

VladPohilă

Cu limba… la păscutaceastă observație în con-textul unei limbi zise „mol-dovenească”, exprimareapoliticienilor capătă înochii noștrii noi conotații,accente amuzante, deoare-ce limbajul de mahala nupoate fi tratat cu seri ozitate.

„Acum stau și asteaptămană nibesnaia din cer”; „orizontu-i tare ca la prițella automat”; „Usatii îi slu-ceainâi, din toate punctelede vedere, el îi trahnutâi,

din născare”; „Doi metri de bulbuși” – sunt doar câtevamostre de limbaj usturoiat,extrase dintr-un discursaprig susținut de comu-

nistul Vladimir Voronin,devenit celebru după ”Na-hren s pliaja!”.

„Voi așa și pe bărbați îicredeți, ca și pe politicieniiăștea? A sî rămâneț numacu copchii mititei pi dru-muri și ără alimente!” – șiaceste ”perle” poartă sem-nătura lui Voronin, oratorcare a „pecetluit” ireme-diabil, se pare, valoareadiscursurilor politicienilormoldoveni.

Din păcate, acesta nueste singurul exemplu deexprimare deectuoasă.Constatăm că majorita-tea reprezentanților clasei

politice utilizează un lim-

baj neadecvat. Bunăoară,liderul partidului liberal,Mihai Ghimpu, recurge laexpresii pipărate care, cre-de dânsul, i-ar adăuga sensdiscursurilor: „Știți, la sateste un animal care sugesângele la păsări, așa și eisunt, sug, și sug, și sug, șisug, da noi tăcem, în locsă luăm ciocanul cela și săle dăm în cap”; „Eu păpușiam văzut în viața mea, euam nevoie de deștepte. Nutrebuie să-mi vină ea ca oregină, că Moldova nu e omonarhie”; „ Democrațiae un lucru bun, însă ea e

pentru oameni cu studii,în timp ce la noi de ea seolosesc proștii, trădătoriiși hoții”; ”Bonjur, maman,cum zic polonejii”.

Și asta nu e tot, liderii

de partide par să se în-treacă la raze deocheate,cuvinte caraghioase, dar șigesturi indecente. În acestcontext este de menționatși „apreciat” modul deexprimare a lui MarianLupu (cel cu ”blea!” de lamicroonul speakerului),care a reușit printr-un gest „de toată rumusețea” săilustreze sensul activitățiiproprii în ” batimentul” o-rului legislativ, dar și, prinextindere, a întregii guver-nări.

”Perja de pe tort” înale exprimării, până la

urmă a pus-o președinteleNicolaie Timoti, care ex-plica: „Nu avem, nu știuce nu avem, dar ar i binesă ie!”

Perja de pe tort” în ale exprimării,până la urmă a pus-opreședintele NicolaieTimofti, care explica:„Nu avem, nu știuce nu avem, dar ar fibine să fie!

Să fie oare politica și exprimarea corectă incompatibile?Timp îndelungatam trăit cu iluziacă numai politi-cienii noștri – ceide după 31 August1989, evident –comit greșeli, detot soiul, atuncicând vorbesc„limba de stat”,adică româna.

românească (pronunţie à laBucurești) la servicii speciale,în Rusia (că doar nu în SUAsau în China!). A propos deruși: numeroși politicieni,miniștri, deputaţi în Dumade Stat parcă s-ar afla într-ocompetiţie non-stop, carecomite mai multe greșeli deexprimare, care debiteazămai multe inepţii, insulte, purși simplu prostii. „Perlele” lorsunt culese și date publicităţii,cu comentarii veninoase, deziare și reviste de largă popu-laritate, însă eectul pare a finul.

Revenind la Mircea

Geoană – om simpatic, dealtel –, a lansat pe „piaţa vorbirii ără noimă” încă omo(n)stră de siluire a ru-moasei limbi românești. Elspune nestingherit raze detipul: „M-am reerit decât laBucurești, ăcând abstrac-ţie de alte municipii”. Chiarși un elev dintr-o școalăgenerală basarabeană saunord-bucovineană va plasaobligatoriu înainte de verbparticula nu: „Nu m-am re-erit decât la București…”,căci așa ne șoptește un simţlingvistic nativ, elementar.Iată însă că ditamai intelec-

tualul (ce-i drept, implicat înpolitică), din marea capitalăa tuturor românilor pare a fiprivat de acest instinct.

Și ca să nu creadă ci-neva că am avea pică pe „Micul Paris”, vom aterizanumaidecât lângă TurnulEiffel, poate și mai bine înincinta Palatului Elizeu. Nupuţini deputaţi, senatori,miniștri, alţi demnitari deaici serveau drept sursă deinspiraţie pentru o pagi-nă specială, cu caricaturi

și inepţii comentate, dinrevista „Le Canard Encha-îné” („Răţoiul înlănţuit” – „Chipăruș”-ul sau „Urzica”

sau „Krokodil”-ul rancezi-lor). Mai încoace, se ocupăde colectarea gaelor ieșitedin gura politicienilor re- vista generatoare de voie bună, dar și de tragice scan-daluri „Charlie Hebdo”.

De la Paris, dacă acem unperiplu spre casă, vom desco-peri că se abat de la exprima-rea corectă numeroși dregă-tori din alte capitale: Berlin, Varșovia, Budapesta, Praga,Kiev, Minsk, Riga, Tallinn…Să fie oare mintea unui om

implicat în politică astel aec-tată (fie și pe unele segmen-te), încât unii, ba chiar mulţidintre ei, întăresc impresia că

activitatea lor este incompa-tibilă cu exprimarea corectă?Nu-i exclus să fie chiar așa,și ne-o ilustrează cu brio nu-meroși înalţi demnitari de laChișinău: dacă nu 90, apoi,cu certitudine, 50-60 la sutădintre ei nu pot ţine o alocu-ţiune, nu pot ace o declaraţie,ără penibile abateri de la oexprimare cât de cât corectă.Desigur, mulţi politicieni depe malul Bâcului vorbesc maifluent și mai corect decât oăceau predecesorii lor din

anii ’90 ai secolului XX. Și to-tuși…

Dacă s-ar întocmi un topal elului cum vorbesc dem-

nitarii din cele vreo 30 decapitale europene, nu încape vreo îndoială că „haiducii”noștri politici s-ar plasa peun loc onorabil. Nu chiarîn runte, căci ei intră într-oconcurenţă acerbă cu ucrai-nenii, și aceștia „stricaţi lalimbă” de o lungă și cumplitărusificare. Și doar li se spune,cu dierite ocazii, deputaţi-lor, miniștrilor, altor șefi dela noi că nu e rumos să vor- bească atât de urât în limbastrămoșească. Cei mai cu

tupeu, reacţionează promptla asemenea obiecţii: „Eu nu vorbesc românește (= co-rect, îngrijit), eu grăiesc mol-dovenește (= cum îl ajutăIQ-ul și orientarea politică)”. Alţi „nacealnici” de la nois-au ăcut imuni la orice ob-servaţie, și nu reacţionează înniciun el la „fleacuri” de ge-nul: „Sunteţi aleșii poporuluiși trebuie să vorbiţi exemplarlimba acestui popor!”. Ceidin a treia categorie – separe, cea mai numeroasă– nu înţeleg, pur și simplu, vorbind neglijent, sfidândexprimarea elementar corec-

tă ac dovada unei lipse crasede respect aţă de naţiuneape care o reprezinţi în onora- bile (și profitabile) oruri. Șimai înseamnă – nota bene!– poate în primul rând, o do- vadă elocventă de bădărănie.Iar bădărănia este o păgu- boasă specializare (sau poateo reprofilare) a basarabeni-lor, cu deosebire a celor ceac o carieră în politică sau în business. E o „îndeletnicire”,o ebleţe, de vreţi, practicatăla noi cu atâta râvnă de unii,încât merită a fi elucidată șipe paginile unei noi publi-caţii românești de la Chiși-

nău, care este CRONICA.Tocmai de aceea vom revenila acest greu subiect, numitconvenţional „a vorbi ca un bădăran = a te comporta bă-dărănește”. Legătura dintreelul cum vorbim în publicși cum ne comportăm cu ceidin jur este mai greu sesiza- bilă pentru unii, dar perect vizibilă pentru majoritatea.Ne vom bucura de orice idee venită de la cei care vor citiaceste rânduri. Până atunci,să auzim numai de bine.


7/24

7Nr. 2 (2), 31 mai 2016



C R O N I C A



C R O N I C A


(Nume, Prenume)

(Localitatea)


(Raionul)


Punct de vedere

Doar criminalii voravea șanse să scape.

Căci corb la corbnu scoate ochii.În articolul pre-cedent vorbeamdespre erorilegenetice pe carele-am moștenit capopulație a actu-alei RM. Printre

acestea enumeramobediența în fațaautorității, teama deabandon și de sără-cie, din care derivăactualele noastrecaracteristici ne-gative: lașitatea,ipocrizia, invidia,inacțiunea etc.

Unele statistici arată că, după opera-ţia Iași-Chișinău, sovieticii au chematsub arme 256 800 de basarabeni,dintre care, în anii 1944-1945, au fostomorâţi pe front 40 592.

editorialde Arcadie Gherasim

Bunelul meu din Europa

Reveniţi acasă, cei care au scăpat cu viaţă povesteaucum ei, basarabenii, fără experienţă de luptă și nepregă-tiţi, au fost împinși imediat pe prima linie, de se înroșiserăde sângele lor apele Odrei și câmpiile gloduroase de laBalaton.

Odată demult, aflându-mă într-o vizită în Ungaria, amrămas pur și simplu înmărmurit în faţa unui obelisk înălţatla Balaton. Simţeam cum mă podideau lacrimile atuncicând începusem să citesc numele celor căzuţi aici, cum sespunea pe vremuri, cu moarte de erou: Cojocaru, Muntea-nu, Olaru, Covalciuc, Popa, Arhiri, Cucu, Fulimon și nu maiţin minte câte alte nume de basarabeni din acel mormântcomun, atrăjuit de placa rece de beton. Abia căzusecortina de fier și mă gândeam atunci că, poate, în sfârșitvor ajunge la acest mormânt comun nu numai activiștiide partid și fruntașii întrecerii socialiste care dintotdea-una au completat grupurile de turiști sovietici moldoveni

ghidați pe itinerare ideologizate, ci vor putea veni aici, așacum se obișnuiește pe la noi, de Blajini, văduvele acestorbasarabeni morţi pe front, copiii și nepoţii lor. Să aprindă olumânare și să dea ceva de pomană ungurilor care s-ar pu-tea plimba pe acolo. Dar nu s-a prea întâmplat acest lucru

pentru că pe noi ne-a tupilat sărăcia, iar ungurii și germa-nii, și alte popoare, care le-au ridicat monumente ostașilor

basarabeni, au ales calea Occidentului și au refăcut la loc graniţa cortinei cu care ne-am deprins deja.Mi-am amintit toate acestea zilele trecute, când l-am

întâlnit pe un fost coleg de școală. Era foarte bucuros derevederea noastră după ani și ani, și, încercând să prio-ritizeze noutăţile și preocupările, la un moment dat m-aîntrebat:

- Da ia ghici cu ce mă ocup eu acum? - Probabil că ai vreo afacere bunicică, încerc eu să

descifrez buna lui dispoziţie.- Nu-u-u, îmi zice. Acum îmi fac pașaport biometric

pentru că vreau să plec în Ungaria ca să găsesc mormântulbunelului Pavel. Doar știi că bunelul a murit pe front acolo,la Balaton. Măcar o luminiţă să-i aprind.

...Este o întâmplare reală ceea ce vă povestesc eu.Și din nou gândurile mă duc la vremuri și la frontiere.

La vremurile când Voronin și Dodon închideau cu șaptelacăte graniţa spre Europa: acolo unde se află osemintele

ostașului moldovean Pavel, care și lui Voronin, și lui Dodon,și lui Stalin, și lui Putin i-au trebuit și le mai trebuie doar pentru paradă și bravadă. Ei nu au ţinut cont niciodată de faptul că acel ostaș nu este doar un element statistic și cămoartea lui pe pământ european nu poate fi folosită doarca pretext pentru ca imperialismul rus, alteori sovietic,să-și marcheze teritoriul. Ostașul basarabean Pavel este,în primul rând, un soţ pierdut, un tată pierdut, un bunel...devenit postmortem. Și iată că acest coleg al meu de școa-lă abia acum are posibilitate să-și perfecteze un pașaportbiometric pentru a merge fără nici o viză ca să-și cautebunelul – pe care nu l-a văzut niciodată în viaţă, care nu l-adat niciodată huţa pe picioare, dar care a avut grijă ca sănu se rupă niciodată firul neamului său.

- Plec la bunelul meu din Europa, mă lămurea mai în glumă, mai în serios colegul meu de școală.

Iar eu mă gândeam la regimul de vize care nu maiexistă între el și obeliscul acela de la Balaton, unde, într-un

mormânt comun, odihnește pe veci un basarabean stin- gher care nu și-a văzut niciodată nepotul. Poate doar că șil-a imaginat atunci când glontele vrăjmaș îi intra în inimă:“Nepotul bunelului, nepot…”

AngelaAramă

Scriitorul Vitalie Cio- banu mi-a sugerat să com-pletez această listă neagră adeectelor cu ”inantilism șiimaturitate cronică, de par-că am fi mereu bolnavi derahitism”. Din toate acestearezultă incapacitatea noas-tră de solidarizare, care ne joacă mereu esta, căci amajuns să fim înrobiți. Ar firidicolă, ar fi un subiect decomedie burlescă, dacă nu

ar fi atât de tragică situațiapolitico-economică actu-ală. Dramatismul ei vinenu doar din pauperizareacetățenilor, criza demogra-fică și procentul îngrijoră-tor de sinucideri, inclusivinantile. Ci, mai ales, dinaptul că după aproape 25de ani de democratizarechinuită, redevenim un statpolițienesc, dictatorial.

Cu poliția am avutde urcă pe timpul grevei jurnaliștilor de la Teleradio-Moldova în 2004. Un an-chetator, numele căruia nu-l voi da, în speranța că nu lu-

crează și azi pentru oligarhiacriminală, m-a citat într-o bună zi pentru interogatoriu.Era un bărbat tânăr, chipeș,inteligent, cu bune mani-

ere. M-a invitat să stau jos

și mi-a pus niștre întrebăriîn legătură cu scopul greveinoastre. Acestea s-au epuizatrepede, și, într-un final, vă-dit stingherit, bărbatul a datagasat cu mapele de masă șia exclamat: „Ei, de ce mă im-pun ei să ac porcăria asta?!” Altă dată vreo trei polițiștiau poposit noaptea târziu laușa mea în același scop. Nuam vrut să semnez nimic șile-am reproșat: „Halal deasemenea bărbați ai neamu-lui! Prin asta vă maniestați? Veniți noaptea să speriațiemeile pe la casele lor?!” Șiei, stânjeniți de situație, și-au

cerut scuze și au plecat, in- vocând ordinul superiorilorpe care au ost nevoiți să-lrespecte. Atunci, în 2004, nua ost arestat nimeni dintregreviști, deși nostalgicul Vo-ronin era considerat un mareautoritar. Astăzi, în „pro-eu-ropenescul” 2016, ără nicio jenă, au ost ridicați de acasăîn zorii zilei trei protestatari,cărora li s-au ăcut perchezițiiîn ața amiliilor speriate șiniciun polițist, cu siguranță,nu a avut remușcări. Căcinu-mi imaginez cum poți săai moralitate și să continuisă-l slujești pe cel mai odios

politicianist moldovean dintoate timpurile. Alexandru Pănuţa, Radu

Cebotari și Ion Matasevicisunt acum în arest doar

pentru că au avut curajul

să lupte pentru bunăstareaamiliilor lor, pentru că audorit să-și ia țara înapoi dinmâinile celor care ne-au je-uit băncile și au pus datoriape umerii noștri, au irosit re-sursele valutare și au aruncatMoldova în zona obscură aizolării internaționale.

Iurie Iordan, GhenadieLâsâi și Silvia Vrabie, ju-decătorii care examineazăcazul celor trei protesta-tari arestați, nu aud glasulrațiunii, ac abstracție deprotestele cetățenilor activi– ei au un ordin de îndeplinitși știu că sunt captivii celui

care l-a dat. De apt, tot sis-temul judecătoresc, orțelede ordine, celelalte instituțiidin domeniul respectiv suntcaptivele lui. Și această reali-tate va avea repercursiuni nudoar asupra amiliilor celorarestați pe motive politice,ci asupra fiecărui cetățean

al Republicii Moldova.

Doar criminalii vor aveașanse să scape. Căci corbla corb nu scoate ochii.

Aș spune că elibera-rea protestatarilor ținede demnitatea noastrănațională, altel odată cuei ne putem consideraîncarcerați cu toții. Deci,și în această ordine deidei, solidarizarea estecrucială. Umberto Ecospunea: „Nimic nu îi dămai mult curaj unui omricos decât rica altuia.”Fiind ricos (nu degeabase înconjoară de zeci dehăndrălăi înarmați și nu

iese singur în stradă), “mi-cul Napoleon de pe Bîc”recurge la înricoșareanoastră prin arestări, princreșterea numărului dedeținuți politici, prin, re-pet, instituirea unui statpolițienesc. Să nu-i dămcurajul să persevereze!


8/24

8 Nr. 2 (2), 31 mai 2016

de Carolina Cenat

Una dintre cele mai

importante resurse dedezvoltare a municipiuluiChișinău o constituie te-renurile. Din păcate, mo-dul în care sunt adminis-trate nu asigură utilizareaacestora în cel mai bunmod pentru a satisacenecesitățile de dezvoltarea municipiului Chișinău.Centrul Analitic Inde-pendent „Expert-Grup” aăcut o analiză a terenuri-lor ocupate ilegal în 2010-2014, constatând că, înacești ani, 300 de hectarede terenuri municipale auost ocupate abuziv, iar bu-

getul municipal a suportatpierderi de cel puțin 500de milioane de lei. Exper-ţii au constatat că preţurilenormative la privatizareaterenurilor și a suprae-ţelor nelocuibile sunt dezece ori mai mici decâtcele de piaţă.

Astel, din cele 300 dehectare, s-au constatat ur-mătoarele pierderi: 215ha de terenuri agricole aleostei Gospodării agricole „Dumbrava”, 11 ha de zonăde parc (Dendrariu, Cioca-na, Sculeni, Centru), 1,5 hagherete și terase aerente

gheretelor, 0,2 ha din tere-nurile aerente grădinițelorși școlilor. Majoritateasupraețelor au ost ocu-pate pentru construcția de

Urban

Afacerile dubioase cu loturi în Chișinău înfloresc

150 de hectare le putem folosi pentru ProgramulMunicipal „Locuințe Accesibile”, obținândpeste 10.000 de apartamente sociale la un preț de 350de euro pentru un metru pătrat (rata lunară = cu prețulchiriei actuale = 150 euro/garsonieră și 250-300 euro/rata lunară pentru un apartament cu două camere).

Bătălia cea mai mare în capitală:terenurile libere, pândite de mulți „rechini”În proprietateapublică a Chișinăuluiau mai rămas 653de hectare de tere-nuri libere pentruconstrucții, conform

ultimelor date, din1 mai 2016. Acum,autoritățile publicelocale se gândesccum să le gestionezeca acestea să adu-că profit, în acelașitimp, să nu le piardă,fiind consideraterezerva de aur aprimăriei.

case individuale, parcări,terase, gherete.

Scheme de acapararea terenurilor

Sunt cunoscute maimulte metode de a punemâna pe un teren. Deexemplu, inițial, fir-ma identifică un teren,apoi depune o solicitarela Consiliul MunicipalChișinău (CMC), cerândsă încheie un contract dearendă. CMC lasă solici-tarea ără răspuns, apoi fir-

ma acționează Consiliul în justiție, la Curtea de ApelChișinău. Instanţa obligăCMC să dea terenul în o-losinţă respectivei firme. „După ce firmele obțindreptul de olosință asupraacestor terenuri, semnândcu Primăria un contract dearendă, ridică un imobil.Ulterior, depun o cerereprin care solicită privati-zarea terenurilor la un prețde trei ori mai mic decâtcel indicat în documentelecadastrale și de circa 6-10ori mai mic decât prețul depiaţă, potrivit experților

imobiliari. Ulterior, suntpreluate la preţuri derizo-rii și terenurile aerenteconstrucțiilor, ără să fieorganizate licitaţii”, se ara-

tă într-o analiză a Centru-lui de Investigaţii Jurnalis-tice.

Într-o altă metodă suntimplicate amiliile tinere. Acestea depun la primărieo cerere să li se oere un lotpentru construcția casei delocuit. Ei sunt incluși într-olistă imensă de așteptare,având șanse aproape nule. Aceștia dau Consiliul Mu-nicipal Chișinău în jude-cată. Evident, primăriapierde procesul și amiliatânără dobândește un teren

pe care mai apoi îl vinde.Centrul de Investigaţii Jur-nalistice a constatat că înChișinău ar exista o mafie aterenurilor, în schemă fiindimplicați angajați de la pri-mărie, judecători.

Majoritatea decizii-lor Consiliului MunicipalChișinău, publicate pe site-ul primăriei, au ca subiectdarea în arendă sau pri- vatizarea terenurilor dateanterior în olosință per-soanelor fizice și juridice. Arendarea sau privatizarealoturilor se ace, însă, ărălicitație. Schemele nu sunt

noi și uncționează de pes-te 10 ani. „Contractul dearendă exclude procedurade licitaţie. 95% din supra-eţele luate în arendă sau

locaţiune au ost privatiza-te într-un timp oarte scurt,intenţia fiind din start pri- vatizarea și nu arenda. Ma- joritatea supraeţelor priva-tizate în acest mod se aflăîn zona centrală a orașului,unde terenurile și con-strucţiile sunt extrem descumpe”, susține TatianaSavva, economistă la „Ex-pert-Grup”. Dar să revenimla cele peste 600 de hectarede teren rămase în proprie-tatea municipalității.

Ce poate facemunicipalitateacu 600 de hectarede teren?

„Ceea ce a ăcut și pânăacum, adică diverse „în-străinări cu scandaluri”(circa 20 de hectare pe

an, care nu aduc „nici baniserioși în buget” și „niciinvestiții solide în oraș”. Adoua variantă e să acemceea ce cere opoziția destânga din Consiliul Muni-cipal, adică să „punem la-căt tuturor privatizărilor/arendărilor”, și astel aces-te 650 de hectare să rămâ-nă „paragină părăsită”, care „nu va aduce nici bani în buget și nici investiții înoraș”. Sau „varianta 3”: va-lorificarea inteligentă, „înstil german”, a acestei „re-zerve de aur”: 200 de hec-tare se vor comercializa la

preț de piață, obținându-se cel puțin 200 de mili-oane de euro (€10.000/ar x 200 hectare). Cu acești bani putem reabilita la unnivel adecvat practic toa-tă inrastructura orașului(drumuri, trotuare) șiconstrui obiective prio-ritare (câteva străzi noi,câteva intersecții denive-late, reconstrucția parcu-rilor și „Orășelul CopiilorTrei Iezi” din zona Circu-lui)”, susține GhenadieIvașcenco, consilier muni-cipal.

100 ha se vor valorificapentru „destinațiisociale” – spații verzi,terenuri de sport,Orășelul Copiilor dinzona Circului, parcărimultietajate etc.

Pe o parte din terenuri pot fi construite locuințe pentru săraci

Infografic: „Expert-Grup”


9/24

9Nr. 2 (2), 31 mai 2016



C R O N I C A



C R O N I C A


(Nume, Prenume)

(Localitatea)


(Raionul)


Administrație publică locală

Ion Prunici vrea să facă din Păulești un sat modern

Primar

la 25 de aniConform ordinului

nr. 904 al MinisteruluiSănătății al RM din 2012,la o distanță mai mică de100 metri de instituțiile deeducație nu pot fi comer-cializate băuturi spirtoase,țigări și alte produse dău-nătoare sănătății copiilor.Dar în raionul Briceni, uniicomercianți au magazinecu asemenea produse chiarpe teritoriul școlilor.

Lilia Bărbuță dinȘireuți, Briceni, a fostmulți ani bucătăreasă lașcoală. Și fiindcă viața a

învățat-o cum să s e com-porte cu mai marii zilei,n-a prea avut probleme. La

începutul primăverii a dat însă peste belea. Mai întâi,s-a schimbat conduce-rea gimnaziului. Apoi, ocomisie mixtă a Centruluide sănătate publică, aInspectorarului fiscal și aDirecției de învățământa depistat nereguli în

administrarea produselor.Contabilii au constatat unsurplus de produse scum-pe (care, nu se știe de ce,erau păstrate în frigiderși nu puse în oală) și o anu-mită insuficiență de alteproduse, de această dată,

Acum doi ani, 6 primă-rii din jurul Lipcanilor aucâștigat un proiect de circa3,5 mln lei și au procurat un

buldoexcavator Caterpiller,o autospecială și alt inventar. Acum primarul teleonea-ză la întreprinderea “Com-prodLipcani” și soluționează

de Tudor Josanu

Deși orășean, rămăse-se atașat de sat. În fiecare vacanță revenea la Păulești,unde îl are pe bunicul, Ion

Cu produse interzise,pe teritoriul școlilor

AlexeiDumitraș

mai ieftine. Registrul me-niurilor a confirmat că, înloc să fie completat zilnic,

înainte de pregătirea hra-nei, era semnat după cebucatele erau consumate.Potrivit acestei scheme,copiii puteau consuma pehârtie caviar sau trufanda-le, în timp ce li se serveauterciuri și ceai.

Bărbuță, împreună cufamilia sa, a construit chiar

în coasta gimnaziului, lavreo 10 metri distanță, unmagazin în care poți găsitot ce-ți poftește inima.

Înclusiv votcă, vinuri, țigări,bere. Așa, la recreație, ele-vii șireuțeni ar putea trageși câte o dușcă...

Întrebată cum se îm-pacă cu legea, amfitrioanarăspunde că a construitmagazinul cu acte în re-gulă. (Nu ni le-a arătat, pemotiv că le-a uitat acasă).Ne mai spune că produseleinterzise nu sunt comerci-alizate copiilor. Noua direc-toare a gimnaziului Șireuți,Stela Marusic, afirmă că,după controlul din 18 mar-tie, șefa magazinului numai este bucătareasă. LiliaBărbuță nu a confirmat căa luat act de ordinul Minis-terului Sănătății, cu atât

mai mult, nu-l va executa. În atare situație, ar fi deașteptat autosesizareaProcuraturii Briceni. Maiales că asemenea unitățicomerciale se înregistrează

în teritoriul mai multorinstituții școlare.

Tehnică bună, lucrări de calitate Oameni pentru oameni

La cheremul bucătăresei

Cimitirul din Hlin-ca, Briceni, sat cunici o mie de locui-

tori, e situat pe unpovârniș. După ploitorențiale, dru-mul rămânea cugropi. Bătăi de cappentru primarulAlexandru Marian,mai ales, în preaj-ma sfintelor Sărbă-tori de Paști.

problemele mai ușor. Tot așaprocedează primăriile Criva,Drepcăuți, Șireuți, Slobozia-Șireuți și Lipcani.

Înainte, deserveam doarLipcaniul, – ne-a inormatdirectorul întreprinderii,

Valentin Crăciun,– acumrăspundem tuturor apeluri-lor. Avem în calitate de șefi6 primari și 6 contabili. Darsubordonarea e doar în baza

contractelor, achitate cu 20-30 la sută mai iefin, decât pepiață, însă, la timp și integral.

Asemenea relații con- vin părților. Întreprin-derea, după asociereaprimăriilor și câștigarea

proiectului finanțat de Su-edia și Danemarca, poatepresta tot elul de servicii– de la transportul încăr-căturilor, lucrări de sudare,

construcții, iluminare, ca-nalizare, până la amenaja-rea teritoriului.

Recent pe strada prin-

cipală din Lipcani, în bazaunui proiect, au ost plan-tate straturi cu flori, auost sădiți copăcei, arbuștidecorativi. Aceleași lucrărise desășoară și în grădinapublică din ața primăriei.

Avem zeci de comenzide la primării, – ne-a comu-nicat vicedirectorul AlexeiBejenari, prezent la lucrări.– Majoritatea sunt legate deamenajarea cimitirelor, trans-portarea deșeurilor, săpareacanalelor de evacuare a ape-lor. Dar le reușim pe toate.Lucrăm după un grafic stabi-lit, avem tehnică bună. Iar oa-

menii câștigă. Cu toate problemele legate de finanțareaprimăriilor, se găsesc soluții.

Alexei Dumitraș

Ion Prunici a plecatdin sat când avea10 ani. Părinții, fi-ind pedagogi, s-austabilit cu traiul laChișinău. A studiatla UniversitateaTehnică din Moldo-va, devenind ingi-ner-constructor.

Gicol, pedagog și el. ”Per-sonalitatea remarcabilă a bunelului a ost un motiv,care a tras greu la cântar,atunci când am luat deci-zia să candidez. Nu regretnimic.” – susține tânărulprimar.

Un sat relativ mic, cu900 de suflete, Păuleștiimulți ani nu au avut primă-rie, intrând în componențacomunei Nișcani. Pro-

blemele țin de atitudineaautorităților ață de ”sateleără perspectivă”. Aici acti- vează doar doi agenți eco-nomici. Resursele de com-pletare a bugetului abiaating plaonul de 10 la sută,

iar structurile uncționeazăîn baza subvențiilor de stat.

Satul are norocul de a fiamplasat în zona de codru,apt care a atras pe vremuriatenția unor oameni bogați. Au stăpânit moșii, au du-rat edificii, unele din carese mai păstrează și azi. Unconac boieresc, construitde niște greci, are, con-orm modei de atunci, și unparc. Întregul complex, luat

cândva sub protecția statu-lui, acum a ajuns proprie-tate privată. L-am întrebatpe Ion Prunici pe șleau, cear putea aduce el, în plus,satului Păulești și dacă maiconsideră că are șanse reale

pentru a-și realiza promisi-unile electorale.

”Deja se întâmplă lu-cruri bune. Căminul cul-tural uncționează, iar bi- blioteca publică a devenitmodel pentru tot raionulCălărași prin deschiderea,cu finanțare americană aprogramului Cinematecași a unui centru de calcu-latoare. Accesul gratuit laInternet și Skype este im-portant în situația, cândzeci de păuleșteni se aflăpeste hotare. Satul are nevoie de un drum central,de un sistem de aprovizi-onare cu apă potabilă șiunul de canalizare. Se ceracțiuni de readucere a unortradiții populare dispărute,a unor activități sportive șide agrement, – mai adaugăprimarul. – Prioritar ar fi să valorificăm potențialul tu-ristic, în centru situându-separcul și conacul boiersec,

dar și alte locuri de interescultural, cum ar fi un mu-zeu al satului, pentru carea și ost identificată o clă-dire.”

La despărțire, l-am ru-gat pe tânărul primar dePăulești, Ion Prunici, sătransmită, prin intermediulCRONICII, un mesaj con-sătenilor. După o scurtăezitare, a ormulat urmă-toarele: ”Doresc să avemo primărie cu o activitatetransparentă, dar îmi do-resc și participarea oameni-lor în rezolvarea probleme-lor comunității. Doar astel

vom reuși să creăm Atenanoastră, adică o Greciemică, dar la noi acasă. Și așmai solicita sătenilor răb-dare și înțelegere, pentrucă nici Roma nu a ost con-struită într-un singur an”.


10/24

1 0 Nr. 2 (2), 31 mai 2016Rural

de Eugen CIOBANU

Or, acesta nu e omul

care să pună banul câști-gat la ciorap, după cum nuse zgârcește să onoreze lacota maxim posibilă platapentru terenurile arendatede la consătenii săi.

S-au dus timpurile cânddealurile din jurul satelorerau înţesate de țăranii pră-șitori, – se dă cu părereagospodarul. Acum, la pute-re sunt tehnica, specialiștii,tehnologiile moderne. Iatăde ce noi investim an dean în aceste domenii. Să zi-cem, la ora actuală, numaitractoare avem 24 de uni-tăţi, mare parte procurate

în anii de la urmă – peror-mante, cu consum redus.Și dacă anterior semănatulsau recoltarea durau chiarși săptămâni la rând, acum

Lideri în businessul agricol

„Binele nu e în mult, cimultul în bine”

Fără apă... la Prut

De fiecare dată

când am posibili-tatea să intreţin odiscuţie cu NicolaeCajuc, directorulSRL „Cazangenii”,sunt impresionatde energia și hăr-nicia acestui liderde fermieri din lo-calitatea leoveanăCazangic.

În ediția preceden-tă, CRONICA a scrisdespre graveleprobleme în apro-

vizionarea cu apăpotabilă a orașuluiBălți și a raioane-lor din preajmă.

e vorba de zile număra-

te. De aici vine și calita-tea producţiei, și evitareapierderilor, și costurile maimici etc..

„În prezent, avem în jurde 60 de angajaţi, salariulmediu lunar constituindcirca 1.900 lei. Evident,mecanizatorii calificați be-neficiază de câștiguri multmai substanţiale.”

Sunt mulţumiţi de cumle sunt gestionate pămân-turile și arendatorii. Deexemplu, în sezonul agri-col 2015, fiecare cotaș (ariamedie e de 2,27 ha) a pri-mit, conorm contractelor

respective, câte 600 kg degrâu, 100 kg de orz, 100kg de floarea-soarelui, 30kg de cartofi, 10 kg de cea-

pă, 15 kg de varză, plus la

care în primăvară fiecăruiai s-au semănat gratuit câte25 ari de porumb.

Dar, până a ajunge lasituaţia economică și i-nanciară stabilă de azi,s-a muncit mult și cu răb-dare.

În anul 2003, când amajuns în runtea „Cazange-nilor”, el avea datorii la ban-că, estimate la 1.400 mii delei, – iși amintește domnulCajuc. Și doar în 2008 amizbutit să lichidăm toatedatoriile bancare. La ziuade azi, gestionăm circa 2mii de hectare de terenuri

arabile, o plantaţie de 15hectare de vie, o ermă desuine și una de ovine, o ci-readă de vaci. Adică, pree-răm să avem în gospodărie,cum se spune, câte oleacă,dar de toate. Vom menţine,cred eu, și pe viitor aceastăstrategie.

După cum afirmă direc-torul Cajuc, la ora actuală „Cazangenii” are o oertăde arendare, conorm că-reia ar putea gestiona maimult de 2 mii de hectare.Dar, consideră gospodarul,nu e cazul să te extinzi preamult: vorba ceea – mai

bine mai puţin, dar mai bine, căci binele nu e înmult, ci multul în bine.

Și, credem noi, are ab-solută dreptate.

de Ion Domenco

Cu dificultăți similare seconruntă aproape toate regiu-nile din Moldova, chiar și celeaflate lângă ape naturale! Con-tinuăm investigarea temei. Dedata aceasta, mergem spre sud-

vest.La Cantemir, oamenii încă

nu au uitat cum toamna trecutănu au avut apă la robinete zile

în șir. Specialiștii de la Apă-Ca-nal se scuzau, invocând lucrăride profilaxie. Dar, în realitate,situația e mai gravă. În lunile de

vară și începutul toamnei 2015,din cauza nivelului scăzut alapei în Prut, din care este apro-

vizionat orașul, s-au mai înre-gistrat asemenea cazuri. Pentrua redresa starea de lucruri, apaa ost pompată din ântânilearteziene. „Avem trei ântâni, –afirma inginerul-șe de la Apă-Canal, Eugen Dreglea. Acesteapermit aprovizionarea conormcerințelor sanitare, deși apa areun miros specific. Pompele dis-ponibile sunt perormante, dar

nu pot uncționa dacă nivelulfluviului este în continuă scăde-re, mai ales vara. Îndeosebi, înanul curent, când după o iarnăără zăpadă a urmat o primăvarăcu puține precipitații.”

Pe timp de vară, apa dinrâu mai este utilizată și pentruirigarea terenurilor agricole.

Astel, consumul crește de la350 la 500 mc în 24 de ore. Iatăde ce, începând cu luna august2015, sistemele de recepționarea apei inregistrau un regim demaximă insuficiență. Și maigravă este situația în raionul Ca-hul, care în vara anului 2015 aînregistrat mai multe cazuri de

sistare a aprovizionării cu apă.Un proiect din programul “Pro- vocările Mileniului” prevedeca apa din Prut să fie pompatădin raionul vecin: Leova spreCimișlia, Basarabeasca, Ciadâr-Lunga și alte raioane.

Dumitru Vrabie, medic-șef sanitar al raionuluiCantemir, susține că în2015 au fost renova-te două apeducte: laCapaclia și la Cociulia.Din cele 26 existente,sunt autorizate doar11, celelalte 15 funcţio-nând fără acordul ser- viciului sanitar de laAgenţia Apele Moldo- vei. Și apeductele dinlocalităţile Antonești,

Enichioi, Lingura nusunt în ordine. Deseori,lângă fântâni, cișmele,depistăm deșeurimenajere, grămezi de gunoi, bălegar.

Aprovizionarea cu apă po-tabilă în zona Prutului Inerioreste o problemă mai veche.Iar în ultimii ani, seceta esteconstantă. Ecologiștii susțin căsunt absolut necesare acțiuniprompte pentru diminuareaeectelor enomenului. Precumar fi, potrivit lui Ion Dreglea, dela Inspecția ecologică Cantemir,întreținerea âșiilor orestiere,dar și replantarea unora, în spe-cial, în zonele riverane râuluiPrut.

Dar unde au dispărut sălci-ile, plopii albi, alți arbori de pemalul râului? Au ost înregistra-te acțiuni de curmare a extrage-rii nisipului și prundișului, subpretextul curățirii râului pentrucirculația navală? Câtă apă vamai curge pe Prut spre Dună-re, până cand cea reziduală din

orașul Cantemir nu se va maiscurge în râu, iar Tigheciul, unafluent al Prutului, nu va mai fiîmbâcsit primăvara și după fi-ecare ploaie cu zeci de tone degunoi și deșeuri menajere? Cupărere de rău, șirul întrebărilorpoate continua, iar catastroaecologică e la picioarele noas-tre. Oare actorii de decizie dinstructurile de profil, cercetăto-rii, n-au tras nicio concluzie dinlecția anului 2010, când revăr-sarea Prutului a cauzat acoperi-rea cu apă – din iulie și până-nseptembrie! – a traseului autoChișinău-Cahul, a segmentuluide cale erată din zonă, inun-

darea a cca 3000 (!) hectarede terenuri de baltă între satele

Gotești, Ghioltosu, deteriora-rea a 7 case de locuit, a multorobiective social-economice? Se

vorbea atunci sus și tare desprenecesitatea operării unor acțiunicardinale de redresare a situațieiprivind circuitul apei, de preve-nire a mâlirii râului Prut, curățiriiși adâncirii albiei, de creare azonelor umede-dirijate și nedi-rijate. Aceste idei „geniale” aurămas doar pe hârtie. Oameniidin Gotești nu-și pot lucra te-renurilor agricole, acestea fiindacoperite în fiece primăvară cuapă provenită din ploi și zăpadă,apele reatice fiind la supraață.Canalele de scurgere rămânnecurățate, linia de curent elec-tric n-a ost restabilită, iar stațiade pompare nu uncționează.

În sud, de multe ori, oame-nii ajung, în timpul verii, la mare

disperare.Potrivit datelor urnizatede Centrul de Sănătate Publi-că Cantemir, se află la eviden-ţă 1.588 surse descentralizatede alimentare cu apă potabilă(ântâni publice și ântâni indi-

viduale de mină), dintre careuncționează 1.510, celelalte 78fiind părăsite. Rezultatele inves-tigării a 66 ântâni la parametriisanitaro-chimici arată că 5 din-tre ele nu corespund normelorprivind conţinutul de nitraţi,azot, fier, flor, for, cloruri și alteelemente cu eect nociv. Din 70ântâni publice, 28 nu au indi-catorii microbiologici necesari.

Din 88 de ântâni arteziene șisonde, uncționează 51. În 16din cele 20 investigate, apa nucorespunde parametrilor sani-taro-chimici admisibili (la amo-niu, clorizi, sulaţi, osaţi etc.).

Dumitru Vrabie, medic-șesanitar al raionului Cantemir,susține că în 2015 au ost renova-te două apeducte: la Capaclia șila Cociulia. Din cele 26 existen-te, sunt autorizate doar 11, cele-lalte 15 uncţionând ără acordulserviciului sanitar de la Agenţia Apele Moldovei. Și apeducteledin localităţile Antonești, Eni-chioi, Lingura nu sunt în ordine.Deseori, lângă ântâni, cișmele,

depistăm deșeuri menajere, gră-mezi de gunoi, bălegar.Specialiștii susțin că, dacă nu

vor fi întreprinse acțiunile ne-cesare, mai multe localități dinlunca Prutului pot rămâne și înaceastă vară ără apă potabilă...

În prezent, avem în jur de 60 de angajaţi,salariul mediu lunarconstituind circa 1.900lei. Evident, mecaniza-torii calificați benefi-ciază de câștiguri multmai substanţiale


11/24

1 1Nr. 2 (2), 31 mai 2016 Util



C R O N I C A



C R O N I C A


(Nume, Prenume)

(Localitatea)


(Raionul)


Un proiect temerar:casa din baloturi de paie

Marian Beiu, arhitectul raionuluiTelenești, îl susține pe Aurel: ”Eu însumi am realizat două proiec-te de conservare a energiei, care

au fost și premiate. Unul din eleprezintă termoizolarea cu argilă șipaie, care a micșorat cheltuielilepentru încălzire în iarna curentă

aproape în jumătate. Mi-a plăcutceea ce a construit Aurel Corman.Este rațional și bine calculat. Casaasta e ca prima rândunică, care

prevestește primăvara schimbări-lor. Cu siguranță, vor fi construitemai multe asemenea case”, susținearhitectul.

Creșterea ciupercilorpoate fi un hobby cu mij-loace minime, care doar săasigure periodic o familiecu un deliciu la bucătărie,ori un proces complex deproducție – deci, un busine-ss interesant și profitabil,extrem de simplu, accesibilpentru oricine are curio-zitatea și curajul să-l în-ceapă. De la însămânțareacompostului, ai de așteptataproximativ 15 zile până laprima roadă, după care, dindouă în două zile, într-unciclu de circa 60 de zile, veitot culege ciuperci.

Ciupercile constituiecultura cu cel mai marerandament pe metru pă-trat. Astfel, într-un singurciclu de cultura, de pe 1mp se pot scoate 15-20 kgde ciuperci. Într-un an serealizeaza usor patru-cincicicluri de cultură. Rezultă ocantitate de 80-100 kg/mp/an. Și te poți limita chiarla un singur metru (o cadă

într-un șopron), ori poțiavansa la sute (hale maride producție)!

Dacă aveți o pivniță, omagazie, un grajd, un pod,orice încăpere închisă și ră-coroasă, aerisită, înseamnăcă îndepliniți deja principala

condiție pentru început,deoarece celelalte condițiipresupun investiții minime.Compostul trebuie să fiemereu umed. Lumina nucontează.

De la un hobby, lao afacere profitabilă

Pentru un compostbun se potrivesc paiede grâu, curate și usca-te, îngrășământ natural(găinaț) de pasăre, gips uti-lizat în construcție (cca 6%din cantitatea de compost),pentru stabilizarea Ph-ului. Se pot adăuga: hartieveche, frunze, rumegus delemn, dejectii animale etc..Apa poate fi reciclată.

Inițial, compostul arenevoie de aproximativ 30de zile pentru fermentare.Temperatura optimă acompostului este de 24-28grade, iar în încăpere –19-22 grade. În sistemul celmai simplu, compostul seașează în saci de polieti-lena, cutii, lăzi, orice vasela îndemână (care pot fietajate) și se însemânțeazăcu miceliu de ciuperci (cca0,7 kg de miceliu la 100 k gde compost).

Ciupercile răsar apoi în5-6 valuri, fiecare nece-sitând 3-4 recoltări, lainterval de 2-3 zile. Dupăexploatare, compostul poa-te fi folosit ca îngrășământagricol, drept combustibilsau pe post de furaj pentruanimale, deoarece are ovaloare nutritivă înaltă.

Bineînțeles, după

lansarea acestei aventuri,veți mai avea de învățatmulte despre cultivareaciupercilor, dar principalulcunoașteți deja. Spor latreabă!

Aventura ciupercilor

Suntem tot maiinteresați de no-ile tendințe deretehnologizare,de inovațiile dindomeniul con-servării energiei.Nu e o modă, nespun specialiștii.Se fac încercări

îndrăznețe de aschimbă esențialviața omului.

IonCernei

Unul din aceste proiectetemerare este casa ecologică ,pe care și-o construiește AurelCorman de la Sărătenii-Noi,comuna Ratuș.

Aurel își are deja ridicatăcasa din... baloturi de paie,încadrate într-un scheletdin lemn de stejar. Sigurullucru care bate la ochi, esteacoperișul de ardezie. Darstăpânul susține că este unultemporar – când va aveadestule mijloace, îl va aco-peri cu țiglă ceramică saumetalică.

La Sărătenii-Noi, un sătuccu cinci gospodării, la margi-ne de codru, Aurel Cormans-a stabilit recent. Este că-sătorit cu Elena, o rusoaicăinimoasă. Educă împreunăo etiță, Anastasia. Mai mulțiani, ei au locuit la Moscova,dar și în India. Acolo, Elenaavea o meserie, pentru careera apreciată – brodează pepânză scene din religia indu-să. Acasă, în Moldova, Elenaîși urmează breasla. Trimiteprin poștă lucrările în India și

câștigă o bucată de pâine.”N-am rămas acolo, deșinu era rău de trăit, – spune

Aurel. E o zonă tropicală, ărăierni, cu oameni păstrători șigeneratori ai unei culturi de-osebite. Apropo, ideea uneicase ecologice de acolo amadus-o. Din lut, paie, trestie,costruiesc niște căsuțe de toa-tă rumusețea, dotate cu totnecesarul unui trai modern.Dorul de baștină a ost maiputernic. Am visat să trăim lamarginea unui sat mic, iar înspatele casei noastre să avemo pădure. Patru ani în urmă,ne-am procurat o gospodă-

rie țărănească, construită dinmateriale tradiționale. Dar am vrut altceva – și iată casa dinpaie!”

Ideea cu casa nu i-a plăcutcuiva, care a dat oc celor câ-teva sute de baloturi de paieprocurate și stivuite în curte. Eadevărat că balorurile procu-rate un an mai târziu l-au cos-tat mai iefin: ”De sute de ani,

oamenii își construiesc casedin materiale tradiționale:nuiele, lemn, argilă, paie. Mi-au povestit cei în vârstă că la oclăcă ușor ridicau o asemeneacăsuță, într-o zi. Din păcate,nu am avut așa-numita Lumâ-nare a Domnului , o specie desalcie, care dădea nuiele taripentru carcasa. Așa a ost con-struită în 1913 casa veche, pecare am cumpărat-o. Ar puteasă mai reziste încă vreo 50 deani. Totuși, mi-am pus în gândsă ac o casă asemeni vilelor

romane din timpul apusuluiImperiului Roman. Era con-struită mai întâi carcasa delemn, apoi pereții, cu blocuride piatră și liant din nisip și

var stins, iar acoperișul erade șindrilă. Am văzut cum seace o asemenea vilă la ViasatHistrory. Am decis să utilizezmateriale de costrucție locale.La carcasă am olosit lemn destejar. Fundația, bineînțeles,am ăcut-o din beton. Stejarulși baloturile le-am tratat cupreparate antiseptice, astel

vor asigura o durabilitate decel puțin 150 ani. Construcțiacu două nivele are puține cuie

din metal, mai multe sunt dinlemn. Ulterior, am clădit ba-loturile, am instalat cele douăplaoane, mai apoi geamurileși acoperișul. Baloturile auost acoperite cu un strat grosde lut și paie. Și pe exterior aș

vrea să aplic o crustă de nisipcu var, pe plasă metalică. Văasigur că acest amestec e maidur decât betonul, nu dă cră-

pături, chiar și în cazul unorcutremure puternice”, ne spu-ne stăpânul.

Casa nou construită își aremicroclima ei, e cald, deși încănu are sobe. După cum ne-aspus stăpânul, apa rămasă aiciîntr-o găleată nu a înghețatcând aară era ger: ”Să nu vămire. De sute de ani casele lanoi se construiau din materi-ale tradiționale, care sunt ter-moizolante excelente – iarnaasigură căldura, iar vara – ră-coare. Pereții văruiți sunt încă

un avantaj, varul fiind un an-tiseptic excelent.” Aurel ne-aarătat toate încăperile de la celedouă nivele, pe care preconi-zează să le finiseze la anul vii-tor. Va fi mai ușor, dușumeauaeste procurată, urmează să fieașternută.

Tudor Țurcanu, primarulde Ratuș, afirmă că aceastăexperiența merită să fie cu-noscută și aplicată: ”Am cititcă undeva, în Călărași, cinevaa ăcut o asemenea casă, ce-idrept, olosind lampaci, darși acoperind-o cu stu, pentrucare a cheltuit sume enorme.Casa lui Aurel este ceva mai

accesibilă la preț, dar serveșteaceluiași școp – să-și asigureun trai sănătos pentru mulțiani înainte. Are în acest senstoată susținerea noastră”, nespune primarul. Potrivit lui,la scut timp după ce a ridi-cat casa, Aurel s-a pomenitcu un proces-verbal. Inspec-toratul în construcție Bălți aintervenit, deoacere stăpânulnu a prezentat un proiect alcasei. Ministrul costrucțiilorși amenajării teritoriului aanulat însă procesul-verbal.

A considerat că este preadin cale aară să sancționeziun entuziast care are o idee

de pionerat. Totuși, Aurelurmează să-și prezinte pro-iectul spre aprobare. Sperămsă nu i se ridice bariere biro-cratice.


12/24

1 2 Nr. 2 (2), 31 mai 2016

Morminte

fără cruce

Rezistențabasarabeană

Metalul tancului instalat în centrulorașului este pentru primăria Bălţimai scump decât memoriaoamenilor ce au pierit în lagăruldin lunca Răutului.

IN MEMORIAM

Arhiva militară rusă este dispusă să ofere, contra plată (!),

numele persoanelor decedate în lagărul de prizonieri de la Bălţi

PavelDumbrăveanu

În mai s-au împli-nit 24 de ani decând la margineaorașului Bălţi afost instalată șisfinţită o Troiţă,

în memoria vic-timelor lagăruluide prizonieri, carea activat acolo învara-toamna lui1944.

Puţinele rude ramase în viaţă ale prizonierilor, ose-mintele cărora zac în luncaRăutului au cinstit memoria

victimelor în cadrul unui te-deum. Și au constatat, pentrua câta oară, că guvernării nu-ipasă de milostivire și pocăin-ţă, pentru a-i comemora ome-nește pe cei care au murit în

chinuri în acel lagăr, acum 72de ani.Troița a ost instalată la

iniţiativa unei echipe de zia-riști de la ostul săptămânal

„Curierul de Nord”, care auavut îndrăzneala să publiceîn premieră, încă în 1992,date groaznice și bine dositede autorităţile sovietice: ”Laniște lucrări de terasament în

viitorul cartier locativ „Lucea-ărul”, s-a dat de o mulţimede oase și mai mulţi martorioculari ai evenimentelor dintimpul războiului și din pe-rioada postbelică afirmă căe vorba de osemintele a sute

de prizonieri”. Ziarul scria că „până acum, nimeni n-a vorbit despre aceasta”, reerindu-se la spusele unui bălţean carelocuia în vecinătatea ostului

lagăr de prizonieri. Au urmatapoi declaraţiile a sute de alţimartori oculari din nordul re-publicii, care au avut de sueritdin cauza lagarului din Bălţi.

Iar între timp, așa cumanunţa Boris Griţunic, arhi-tectul șe de atunci al orașuluiBălţi, lucrările de undaţie peacel loc au ost stopate și s-auăcut demersuri la diverse in-stanţe, pentru a se stabili pe-rimetrul exact al ostului lagărde prizonieri și mormintelorcomune. „Deși ni s-au promisacţiuni concrete, nimeni nu a

încercat să întreprindă cevaconcret în această direcţie”,scria Boris Griţunic.

Timp de câţiva ani, jurnaliștii bălţeni au publicatun serial de materiale „Mor-minte ără cruce”, care evocaumărturisirile unor prizonieriscăpaţi din lagăr, a rudelorcelora care au murit aici, ori amartorilor evenimentelor tra-gice. Din spusele lor, s-a con-statat că în lagărul din luncaRăutului s-au aflat prizoniericapturați de autorităţile sovie-tice după operaţia Iași-Chiși-nău, aceștia fiind eciori basa-rabeni mobilizaţi în Armata

Română, dar și oarte mulţiostași de alte naţionalităţi.Președintele de atunci al

comitetului executiv al raio-nului Glodeni, Leonid Istrati,povestea că avea doar șapteani când, în toamna lui 1944,a venit la Bălţi să-și vadă tatăl.

„Am văzut chinurile oameni-lor după sârma ghimpată și înacele câteva minute cât ne-audat voie ca să-l vedem pe tă-ticu, mi se pare că îmbătrâni-sem și eu. Tata avea atunci 32de ani. I s-a permis să ne ţinăîn braţe câte un minut pe fie-care din cei trei copii, iar cândi-a venit rândul surorii mai

mici, nu știu de ce soldatul s-asupărat și l-a bătut pe tata, noifiind alungaţi. L-am zărit apoide departe, de la vre-o 50-100de metri. Mai mult nu l-am

văzut. A ost dus în Sâktâvkar,unde a murit”.

Bălţeanca Xenia Rubanscria că soţul ei a ost ofiţer în

Armata Română și direct dela Iași a ost adus de sovieticila Bălţi. „Zi și noapte stăteamlângă lagăr și vedeam cum îiduceau de vii la groapă. Nu lise dădea nimic de mâncat, li searuncau doar coji de harbuz și

bostan, știuleţi de porumb.Soţul meu a rămas viu, dar decâte ori a scris pe la Chișinău,nimeni niciodată nu i-a răs-puns, de parcă acest lagăr ar fi

ost undeva în altă ţară”.Iar Emilia Ţurcanu, fiicaostului prizonier Efeni Ţur-canu din Baraboi, Dondușeni,spunea că a primit un răspunsoficial de la Arhiva Naţionalăa RM, precum că „în ondu-rile de documente aflate lapăstrare nu sunt date despreŢurcanu Efeni Calistrat” șică instituţia nu dispune „deinormaţii despre lagărul deprizonieri din Bălţi”.

Primele inormaţii ofici-ale, dar incomplete, despreactivitatea lagărului, numărulcelora ce au murit aici și des-pre locul lor de înmormân-

tare, au ost aflate tocmai înebruarie 2002, de la ArhivaMilitară de Stat din Rusia. Po-trivit lui V.Voronţov, directoradjunct al instituţiei, Lagărulnr. 33 din cadrul NKVD-uluia ost creat la 26 septembrie1943, inițial în orașul Polta-

va. În perioada 16 iulie – 10octombrie 1944, lagarul aost strămutat la Bălți. Treipuncte speciale de capturarea

Documents

CRONICA nr 2, 31 mai 2016 /Page