Cum a luat fiinţă Mişcarea Legionară şi cevoia Corneliu Zelea Codreanu. Un studiu al

istoricului Ioan Scurtu face luminăSursa: http://www.activenews.ro/prima-pagina/Cum-a-luat-fiinta-Miscarea-Legionara-si-ce-voia-Corneliu-Zelea-Codreanu.-Un-studiu-al-istoricului-Ioan-Scurtu-face-lumina-47925

„Mişcarea Legiunii are dreptul să se revendice ca singura mistică creştină,revoluţie spirituală, ascetică şi bărbătească, cum încă n-a cunoscut istoria

1

României… Promovarea bărbăţiei şi a spiritului ofensiv – valori europenearistocratice – a adus de la sine o altă prefacere a spiritului tinerei generaţiiromâneşti“. Oricât de ciudat ar putea părea, rândurile de mai sus suntscrise de unul dintre marii intelectuali ai secolului XX, Mircea Eliade.

Crearea Mişcării Legionare, în urma cu 87 de ani, a produs schimbărimajore în istoria României, cu reverberaţii europene şi universale până înzilele noastre, dacă avem în vedere numarul important de intelectuali demarcă care au aderat la idealurilor acestei organizaţii, ale căror opere suntcunoscute şi apreciate în întreaga lume. Ne referim, ca să dăm doar câtevaexemple, la Mircea Eliade, Lucian Blaga, Constantin Noica, Emil Cioran,Vintilă Horia, Petre Ţuţea, Nae Ionescu, Mihail Manoilescu, Radu Gyr,George Manu şi alţii. Cu toate acestea, istoria acestei formaţiuni de dreaptarămâne controversată şi neclară pentru generaţiile de azi, deşi optica de tipcomunist ar fi trebuit să dispară din cărţile de istorie şi discursul publicdupă 1989. O iniţiativă legislativă recentă propune chiar interzicerea"apologiei legionare", cum ar putea fi considerat citatul lui Mircea Eliade.

Pentru a intra în subiectul unei necesare dezbateri, ActiveNews a apelat la oparte dintr-un studiu pe aceasta temă al președintelui Secției de ȘtiințeIstorice și Arheologie al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România,profesorul universitar dr. Ioan Scurtu, studiu intitulat "Ideologie şiformaţiuni de dreapta în Romania (1919 - 1943)" *:

"Crearea Legiunii Arhanghelul Mihail, la 24 iunie 1927, a marcat unmoment esenţial în afirmarea curentului de dreapta, de factură totalitară.După aproape un deceniu de la Marea Unire din 1918, carenţele regimuluidemocratic deveneau tot mai evidente, iar o parte a opiniei publice - maiales a tinerilor - considera că erau necesare alte soluţii pentru “salvarea”ţării. În acest context a fost creată Legiunea Arhanghelul Mihail.

Corneliu Zelea Codreanu afirma că întemeierea Legiunii ArhanghelulMihail “a durat un minut”, adică atât cât a citit textul: “Astăzi, vineri,24 iunie 1927 (Sf. loan Botezătorul), ora zece seara, se înfiinţeazăLegiunea Arhanghelul Mihail, sub conducerea mea. Să vină în acesterânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli.Fixez ca şef al gărzii de la Icoană pe Radu Mironovici. SemneazăCorneliu Zelea Codreanu”. Era vorba de o copie a icoanei de laMănăstirea Văcăreşti, reprezentându-l pe Sfântul Mihail, care fusesepăstrată în Căminul Studenţilor Creştini din Iaşi.

A doua zi, cei câţiva întemeietori ai Legiunii - “Văcăreştenii” - au mers laA.C. Cuza, cerându-i să-i dezlege de jurămintele pe care le-au depus încadrul Ligii Apărării Naţional-Creştine, precizându-i în scris: “Pe calea caremergeţi acum, noi nu vă putem urma, deoarece nu mai credem într-însa. Amerge fără credinţă nu putem, deoarece, nouă, credinţa ne-a dat tot avântul

2

în luptă”. A.C. Cuza i-a dezlegat de jurăminte şi i-a sfătuit să nu facă greşeli,deoarece “în politică, greşelile se plătesc scump”. Apoi, “Văcăreştenii”,deveniţi legionari, l-au vizitat pe Corneliu Şumuleanu, preşedintele LANC-Statutară, citindu-i o scrisoare în termeni similari.

Înfiinţarea Legiunii a trecut neobservată de opinia publică, iar presa nu aconsemnat acest moment. Noua organizaţie nu a fost înscrisă la Tribunal,deoarece Codreanu considera că Legiunea Arhanghelul Mihail nu era unpartid politic, ci o mişcare politică şi naţională, care nu se putea încadra înprevederile legale (program, statut, conducere aleasă). Membrii Legiunii îşiziceau legionari, iar conducătorul lor - “născut, iar nu făcut” - era CorneliuZelea Codreanu, numit “Căpitan”. În acel moment, Legiunea nu avea sediuşi nici resurse financiare. Cei câţiva aderenţi se adunau într-o cameră de laCăminul Studenţesc Creştin din Iaşi. Pe pereţii acesteia erau lipite fâşii dehârtie, pe care fuseseră scrise următoarele maxime: “Cel ce n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere”; “Feriţi-vă de pofta cărnii, care omoarăsufletul”; “Nu alunga eroul din tine”; “Cine ştie să moară nu va fi robniciodată”; “Aştept învierea patriei mele şi nimicirea cetelor de vânzători”.

Legiunea păşea în viaţa politică a României fără nici un program,deoarece - afirma Codreanu - “nu ne-am legat împreună cei ce cugetam lafel, ci acei ce simţeam la fel. Nu cei ce aveam acelaşi fel de a gândi, ci aceicare aveam aceeaşi construcţie sufletească. Era un semnal că statuia uneialte zeităţi - Raţiunea - va fi sfărâmată”. El susţinea că “Ţara aceasta pieredin lipsă de oameni, nu din lipsă de programe”, că “Piatra unghiulară dela care porneşte Legiunea este omul; nu programul politic”. În opiniasa, Legiunea Arhanghelul Mihail va fi “mai mult o şcoală şi o oaste decât unpartid politic”. Din “şcoala legionară va trebui să iasă un om nou, unom cu calităţi de erou. Un uriaş în mijlocul istoriei noastre, ca sălupte şi să biruiască împotriva duşmanilor Patriei”.

Caracterul totalitar al Legiunii Arhanghelul Mihail rezultă din atitudinea sapolitică, ostilă democraţiei, partidelor politice, parlamentului, votuluiuniversal, precum şi din modul de organizare şi conducere a acesteia.

Atacul principal a fost îndreptat împotriva sistemului democratic, întemeiatpe partidele politice. În opinia lui Codreanu, politicienii României ofereauprograme atrăgătoare pentru a înşela alegătorii. În fapt, ei erau un factordistructiv, trăiau în lene şi petreceri scandaloase; ei aveau nevoie de banipentru viaţa proprie, dar şi pentru a întreţine clientela politică, pentru aobţine voturi, pentru cumpărarea de conştiinţe. În acest scop, politicieniiurmăreau să obţină guvernarea ţării, adică posibilitatea spolierii ei, să intreîn cât mai multe consilii de administraţie ale întreprinderilor evreieşti,pentru a încasa tantieme şi jetoane, să facă afaceri scandaloase. Astfel,corupţia se întindea ca o pecingine peste ţară. Când statul nu le va maiputea da banii necesari, politicienii vor ceda bancherilor străini bogăţiile

3

pământului şi, cu ele, independenţa naţională. “O adevărată pletoră deoameni de afaceri se va întinde ca o pânză peste toată România, care nu vormunci, care nu vor mai produce nimic, ci vor suge vlaga ţării. Acesta estepoliticianismul. Jos, se va întinde: mizeria, dezolarea şi deznădejdea”.

O altă direcţie majoră de atac se îndrepta împotriva evreilor, asimilaţi cucomuniştii. În opinia legionarilor, evreii au invadat ţara, profitând decomplicitatea politicienilor şi de spiritul tolerant al poporului român. Evreiinu produc nimic, ci numai exploatează şi urmăresc distrugerea statuluiromân. Ei erau acuzaţi că lovesc în fibra poporului român, mai ales aţăranului, prin cumpărarea produselor agricole la preţuri de nimic şiîmpânzirea satelor cu cârciumi, la care vând produse alcoolice falsificate; eiocupă slujbele cele mai bine plătite, înlăturând pe funcţionarii români; ei auajuns să copleşească, prin numărul lor, oraşele pentru a le deznaţionaliza; eiau invadat Universităţile, urmând să înlăture elita românească; ei suntstăpânii presei din România; ei sunt proprietarii întreprinderilor industrialeşi ai băncilor din ţară; îi cumpără pe politicieni, care adoptă legi şi iaumăsuri dirijaţi din umbră de evrei.

Asemenea idei fuseseră propagate şi de A.C. Cuza timp de mai multedecenii, dar aderenţa lor în rândul populaţiei a fost slabă. Din acest punctde vedere. Legiunea Arhanghelul Mihail nu venea cu elemente noi, princare să se impună în peisajul politic al României.

După eşecul în alegeri, Corneliu Zelea Codreanu şi-a concentrat atenţiaspre organizarea Legiunii şi impunerea ei în viaţa politică a României.Problema şefiei nu se punea în nici un fel, deoarece - aşa cum scria Ion.I. Moţa - Legiunea Arhanghelul Mihail “are un şef, neales de nimeni, ciconsimţit de cei ce, atraşi de o forţă tainică, au venit să se constituie subconducerea şefului, celulele ordonate şi disciplinate ale organizaţiei. Acestşef al nostru este Corneliu Zelea Codreanu”. Era una din caracteristicileesenţiale ale Legiunii, într-o vreme în care lupta pentru şefie constituia unobiectiv de bază în celelalte organizaţii politice, iar multe sciziuni şiconfruntări au fost generate tocmai de această luptă.

La 1 august 1927, a apărut primul număr al gazetei Legiunii ArhanghelulMihail, intitulată “Pământul strămoşesc”, care se tipărea la Orăştie, prinefortul părintelui Moţa. În primul număr erau publicate versurile lui GeorgeCoşbuc din poezia Decebal către popor: “Din Zei de-am fi coborâtori,/C-o moarte tot suntem datori,/ Dar nu-i tot una leu să mori/ Ori câineînlănţuit!/”. Gazeta a devenit un important mijloc de propagandălegionară. În octombrie 1927, “Pământul strămoşesc” avea 2586 de abonaţi,număr considerat de Codreanu ca un succes remarcabil.

Aderenţa la noua organizaţie a fost extrem de slabă. Horia Sima avea săscrie: ''Corneliu Codreanu nu putea să conteze decât pe indivizi izolaţi în

4

oraşe şi sate. Asta era tot ce mai rămăsese din miile de tineri ce luptaseră înrândurile mişcării studenţeşti. Cea mai mare parte dintre ei, luaţi decurentul vieţii, se îndepărtaseră de politică; alţii stagnau încă înincertitudine. În condiţiile acestea sistemul anterior de organizare,întemeiat pe comitete judeţene, nu mai era valabil. Nu se puteau numi şefide judeţ, acolo unde nu existau decât câteva elemente în fiecare judeţ.Corneliu Codreanu s-a văzut constrâns să adopte un alt sistem deorganizare, ce reuneşte într-un ansamblu dinamic şi maleabil cele mai slabeefective existente. De aici necesitatea «cuibului»“. Acesta era alcătuit dintr-un număr de 3-13 oameni, sub comanda unui şef, care era numit de Căpitan.Corneliu Zelea Codreanu a stabilit că: fiecare membru al cuibuluidesfăşoară o activitate concretă; cuibul rezolvă problemele (de exemplu:săparea unei fântâni, repararea unui podeţ); cuibul este uşor transformabil,din unitate de muncă în unitate de luptă şi invers; creează un mare numărde cadre, deoarece oamenii se pot specializa în arta conducerii; localizeazăefectul unei trădări sau defecţiuni; este cel mai bun loc unde se poate faceeducaţie, toţi fiind prieteni, putându-şi destăinui necazurile, putând primiun sfat sau o pedeapsă. Cuibul trebuia să se conducă după 6 “legi”:disciplina munca; tăcerea; educaţia; ajutorul reciproc; onoarea.

Legiunea a fost organizată pe 4 secţiuni: de Tineret (Frăţiile de Cruce);de Protecţie; de Ajutor a Femeilor Române; Internaţională. Secţia de Tineret cuprindea tinerii “care se prind cu noi fraţi ca să apere,să cureţe şi să dezrobească pământul nostru strămoşesc, crescând, muncindşi luptând în iubire de ţară, după principiile Legiunii”. Cel înscris aveaurmătoarele obligaţii: să facă 5 abonamente la revista “Pământulstrămoşesc”, pe termen de cel puţin 5 luni; să lucreze un sfert de oră pe zipentru Legiune, sau să dea a 40-a parte din câştig; să boteze cinci copii încredinţa Legiunii, în termen de 5 luni; să-şi ajute fraţii din Legiune. Secţia de Protecţie era alcătuită din oameni maturi, care doreau “săsusţină, să încurajeze şi să protejeze sforţările către o viaţă nouă, creştină,românească şi disciplinată, a tinerimii din Legiune”; membrii acestei secţiitrebuiau să contribuie la ajutorul Legiunii (un sfert de oră pe zi sau a 40-aparte din câştig), să se ajute şi să se susţină reciproc “în toateîntreprinderile şi împrejurările”. Secţia de Ajutor a Femeilor Române viza “restabilirea morală a societăţiiromâneşti”; mamele trebuiau să-şi crească copiii în credinţa creştină, contra“frivolităţii, a dezgolirii trupului, care dezonorează, urâţeşte şi dezgustă”, săcombată “dansurile nesănătoase şi nemorale”, să lupte ca fetele de la ţarăsă nu mai ajungă servitoare la evrei. Secţia Internaţională urma să grupeze toţi românii din afara ţării; scopulei era de a “propovădui” adevărul despre invazia pământului românesc decătre evrei, să adune calomniile debitate de evrei la adresa românilor,pentru a fi publicate şi cunoscute în ţară; să ţină legătura cu alte organizaţiisimilare din lume “în vederea rezolvării problemei jidoveşti”.

5

Legionarii aveau obligaţia să se conducă după 4 “linii”: 1) credinţa în Dumnezeu, prin care considerau că se asigură “contactulcu morţii noştri şi ai neamului”;2) încrederea în misiunea proprie - “o încredere nelimitată în steauanoastră şi a neamului”;3) dragostea reciprocă - “ca şi cum am fi fost din aceeaşi familie şi ne-amfi cunoscut de mici copii”;4) cântecul - ca formă de manifestare a stării lăuntrice; între cântece senumărau: Pe o stâncă neagră - care-l glorifica pe Ştefan cel Mare; Ca unglob de aur - închinat lui Mihai Viteazul; Cântecul lui Avram Iancu; Să suneiarăşi goarna - cântecul Şcolii Militare de Infanterie din 1917; SculaţiRomâni - compus de Iustin Ilieşiu şi Istrati, care a fost proclamat ImnulLegiunii.

Legionarii trebuiau să fie mai întâi ei “oameni noi”, “cu calităţi deerou”, un fel de prototip pentru românul de mâine, care “să frângă în douăîntreaga istorie şi să pună temeliile începutului unei alte istorii româneşti”.De aici, preocuparea pentru crearea unui mediu special, prin viaţa comunăîn cuib, în tabere de muncă, în organizaţia şi “familia legionară”, după carelegionarul va fi “trimis” în mijlocul lumii: să trăiască, pentru a învăţasă fie corect; să lupte, pentru a se învăţa viteaz şi tare; să muncească,pentru a se învăţa muncitor, iubitor de toţi cei ce muncesc; să sufere,pentru a se oţeli; să se jertfească, pentru a se deprinde cu depăşireapropriei lui persoane, slujindu-şi neamul”. Unde se va duce, legionarul vacrea un mediu de aceeaşi natură, va face alţi legionari şi lumea îl va urma;toţi la un loc vor constitui o oaste, o forţă, care va birui.

În Legiunea Arhanghelul Mihail s-au înscris câţiva foşti militanţi în LANC,precum inginerul Gheorghe Clime, avocatul Mile Lefter, inginerul Blănaru.De Legiune s-au apropiat gen. Macridescu şi prof. Ion Găvănescul. Dar, îngeneral, aderenţa a fost foarte slabă. De aceea, Codreanu a decis: “Sămergem să cucerim România! Plecaţi în sate şi strigaţi: - S-a făcut o nouăorganizaţie politică, înscrieţi-vă cu toţii într-însa”.

În ziua de 8 noiembrie 1927, a fost organizată, la Iaşi, festivitatea dedepunere a primului legământ legionar. Solemnitatea a început prinamestecarea ţărânii aduse de la localităţi istorice: Turda, Războieni,Sarmizegetusa, Călugăreni, Podul Înalt, Suceava, Neamţ, Hotin, Soroca,Alba Iulia, Ţebea, Roşcani, Tg. Jiu, Oituz, Caşin, Prunaru, Turtucaia. Apoi,au fost umplute punguliţe făcute din piele şi legate cu şnur, pe carelegionarii le-au primit cu ocazia jurământului pentru a le purta la piept.Primii care au depus jurământul au fost Corneliu Zelea Codreanu, Ion I.Moţa, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu, îmbrăcaţi încostume naţionale, purtând o zvastică mare în dreptul inimii."

6

Sursa lucrării: Profesor Ioan Scurtu, POLITICĂ ŞI VIAŢĂ COTIDIANĂ ÎN ROMÂNIA ÎN SECOLUL AL XX-LEA ŞI ÎNCEPUTUL CELUI DE-AL XXI-LEA. Editura Mica Valahie, 2012

* Extras din studiile introductive la volumele apărute sub egida Institutului Naţional pentruStudiul Totalitarismului cu titlul: Totalitarismul de dreapta în România. Origini, manifestări, evoluţie. Documente. 1919-1927, (Bucureşti, 1996) şi Ideologie şi formaţiuni de dreapta în România, vol. II (1927-1931); vol. III (1931-1934); vol. IV (1934-1938); vol. V (1938-1940); vol. VI (1940-1941); vol. VII (1941-1943), publicate în anii 2000-2009.

Sursa Foto: Documente din Arhiva Corneliu Zelea Codreanu, Vol IV

7