CURS VI

VI. CREŞTEREA ŞI EXPLOATAREA GÂŞTELOR

Gâștele fac parte din familia Anatidae,

genul Anser și sunt printre primele păsări

domesticite, în urmă cu 3000 de ani, probabil în

Egipt. Pe glob sunt crescute și exploatate mai

multe rase de gâște: peste 20 rase de gâște

chinezești (Anser cygnoides) sau Anser anser cu

rasele Embden, Landes, Pomeraniana, Albă

Italiană, Alba Maghiară.

Gâștele au o memorie foarte bună, fiind

considerate păsări deosebit de „inteligente”;

acestea recunosc cu ușurință situații, locuri,

experiențe și au un instinct gregar bine dezvoltat

(fig.VI.1).

Această specie se crește pentru producțiile

de carne, ficat gras, pene și puf și mai puțin

pentru producția de ouă.

Producția de carne se obține prin

valorificarea broilerilor (8-10 săptămâni); carnea

are calități deosebite: 56-59 % apă, 17-18%

proteină, cu un conținut superior în aminoacizi

(histidină, lizină, alanină), 21-23 % grăsime şi 0,8-

1,0 % săruri minerale. Din punct de vedere al

eficienței, se pot obţine boboci cu 2,5-4 kg (35-37

% ţesutul muscular, 14-17 %, pielea şi grăsimea

subcutanată și 6,5% grăsimea internă) cu un

consum specific pe întreaga perioadă sub 3,5 kg.

Producția de ficat gras, dezavuată în

ultimul timp pe considerente de bunăstare, se

poate obține îndeosebi de la rasele Landes și

Toulouse la vârsta de 9-24 săptămâni. Prin

îndoparea forțată cu 12-20 kg porumb, pe durata a 2-3 săptămâni, greutatea ficatului crește de

la 80 g la 800-1000 g.

Producția de pene și puf poate fi recoltată după vârsta de 9-10 săptămâni, când se

obțin 80 g puf și pene și, după aceasta vârstă, din 6 în 6 săptămâni, când se pot recolta 100-

120 g. De regulă, pe durata unui sezon se pot efectua 3-5 ciupeliri ale penelor și pufului din

zona pieptului și abdomenului; 15-20% din producția recoltată este reprezentată de puf.

Gâștele pot avea și întrebuințări diferite de cele efectiv productive, cum sunt următoarele:

- în anumite stadii de vegetație, gâștele pot contribui la limitarea încărcăturii de

buruieni din unele culturi agricole (porumb, podgorii și livezi); prin alocarea a 7-15

gâște/ha suprafață cultivată, păsările plivesc buruienile și masa verde care apare

printre plantele de cultură – un număr mai mare de gâște pot compromite cultura;

- având în vedere comportamentul gălăgios al gâștelor în situații alarmante, aceste

pasări pot fi utilizate pe post de indicatori cu rol în paza gospodăriei sau fermei

(fig.VI.2).

Figura VI.1. Instinct gregar la gâște Foto: Wezyk, 1995

Figura VI.2. Comportament de alarmă Foto: www.dpi.nsw.gov.au

Curs TCM – 2009/2010

© Ioan Huțu, 2010

2

X.1. CREŞTEREA TINERETULUI DE GÂSCĂ PENTRU REPRODUCŢIE

Creșterea tineretului de gâscă pentru reproducție este necesară pentru înlocuirea a 30-

35% din efectivul de gâşte adulte; tineretul de înlocuire provine din ecloziunile lunilor februarie-

iunie. Bobocii destinați înlocuirii mătcii trebuie să provină din ouă de la gâştele de 2-3 ani, cu o

greutate minimă de 100 g, sănătoşi şi bine conformaţi.

Pentru a se putea asigura necesarul de păsări adulte din efectivul - matcă se începe cu

creșterea a 3-4 boboci/pasăre înlocuită; pe parcursul creșterii, 10% din tineret se pierde prin

mortalitate, iar restul sunt supuși unor bonitări repetate, pentru a se asigura calitatea

materialului biologic de prăsilă. Intensitatea selecției este mai mare la masculi decât la femele.

La vârsta de 8 săptămâni se face a doua bonitare a tineretului, interesând greutatea

corporală (se reţin bobocii cu o masă corporală care depăşeşte media halei), penajul

(îmbrăcare completă), constituţia robustă, conformaţia corectă și dezvoltarea normală a

organelor sexuale (la masculi); în urma bonitării, se reţin 35-50% din efectivul de femele și 75%

din efectivul de masculi.

La vârsta de 21-26 săptămâni se face o ultimă bonitare a tineretului (după greutate

corporală, conformaţie, constituţie, acoperire cu penaj, dezvoltarea organelor de reproducţie la

gâscani), reținându-se 65-70% din femele și 40-45% masculi. La 26-28 săptămâni, tineretul se

transferă în halele oarbe, pentru adulte.

Maturitatea sexuală (declanşarea ouatului) se instalează la vârsta de 34 - 36 săptămâni.

Pentru obținerea ouălor fertile, amestecarea femelelor cu masculii, în proporţia caracteristică

rasei, se face cu 2 luni înainte de începerea ouatului.

X.2.1. Fazele creșterii tineretului de reproducție

Creşterea tineretului de reproducţie durează 34-36 săptămâni și se derulează în două

faze: una de creştere rapidă şi una de creştere lentă (fază de întreţinere).

Faza creșterii rapide (1 zi – 8 săptămâni)

Cel mai frecvent, creşterea bobocilor se face pe aşternut adânc şi grătar; din punct de

vedere funcțional, halele au o zonă cu așternut permanent și o zonă de adăpare, formată din

canal colector, acoperit cu grătar și un padoc pentru mişcare, hrănire şi adăpare, unde bobocii

au acces de la vârsta de 4 săptămâni, pe timp favorabil. Până la vârsta de 21 zile, bobocii se

cresc în ţarcuri amenajate iniţial la 50 cm de marginea exterioară a eleveuzelor şi lărgite ulterior

treptat.

Popularea se face după prealabila pregătire a halei (dezinfecția finală, vidul sanitar,

încălzirea la 20-26 oC și introducerea în adăpătoarele vacuumatice a apei cu medicament

antistres).

Densitatea la populare este de 100 boboci/țarc sau 20 boboci/ m2. La 5 zile, prin lărgirea

ţarcului, densitatea scade la 15 boboci /m2, iar la 2 săptămâni, la 10 boboci /m2. După

desfiinţarea ţarcului se asigură 7 boboci / m2 până la 6 săptămâni, 3 boboci / m2 până la 7

săptămâni şi 2 boboci / m2 până la 8 săptămâni.

Frontul de furajare și adăpare în țarcuri este asigurat prin dispunerea a 6 tăviţe de

hrănire şi 6 adăpători vacuumatice. În afara ţarcului se montează hrănitoarele tronconice, iar pe

grătar, adăpătoarele liniare. Frontul de furajare este de 10 cm în săptămâna a 3-a, 15 cm în

săptămânile 4-6 şi 20 cm în săptămânile 7-8.

Așternutul din ţarcuri este format din coji de floarea soarelui sau talaş (în grosime de 5-10

cm); ulterior, pe durata creșterii, acesta se păstrează curat în permanenţă, prin adăugarea

zilnică a unui strat subţire de aşternut proaspăt.

TEHNOLOGIA REPRODUCERII ȘI EXPLOATĂRII GÂȘTELOR

3

Temperatura - gâsca este o specie rezistentă la frig, dar bobocul este sensibil în primele

săptămâni, necesitând mai ales aşternut cald, datorită slabei vascularizaţii a membranei

interdigitale. Astfel, creșterea se face în hale în care se asigură două niveluri termice: o

temperatură ambiantă generală, asigurată cu ajutorul generatoarelor de aer cald sau a

caloriferelor şi o temperatură locală în spaţiul ocupat de boboci, asigurată de eleveuze sau

încălzitoare cu gaz.

- temperatura locală depinde de vârstă: aceasta este de 35oC (zilele 1, 2), 34oC

(zilele 3, 4, 5), 33oC (în zilele 6, 7), scade de la 32 la 30oC în săptămâna a 2-a, de

la 30 la 25oC în săptămâna a 3-a și de la 25 la 22oC în săptămâna a 4-a.

- temperatura ambiantă scade treptat de la 25 la 20oC, astfel încât în săptămâna a

5-a cele două niveluri termice se egalizează.

Umiditatea este de 65-75 %, dar iarna, în caz de necesitate, umiditatea poate scădea în

prima săptămână la 50 %.

Necesarul de aer şi viteza curenţilor de aer depinde de sezon; iarna se recomandă 0,65

m3 aer / oră / kg greutate vie, iar vara 5 m3 / oră / kg. Iarna se admite o viteză a curenţilor de aer

de 0,2 m/s, iar vara 0,4 m/s sau, în caz de caniculă, aceasta poate ajunge la 1,5 m/s.

Lumina are o intensitate de 30 lucși ziua şi 3 lucși noaptea și are o durată de 24 ore în

prima săptămână, 16 ore în săptămânile 2-3 şi 14 ore în continuare .

Faza creșterii lente (9 – 26 sau 28 săptămâni)

Creşterea este separată pe sexe, iar întreţinerea tineretului în această perioadă

urmăreşte obţinerea unui material biologic suplu, în condiția de reproducător, capabil să ingere

şi să valorifice la vârsta adultă furajele necesare susținerii unei producţii economice de ouă;

stomacul muscular al gâștelor poate să dezvolte presiuni de 275 mmHg, mai mult decât

stomacul muscular al raței (180 mmHg) și găinii (125 mmHg).

Întreţinerea are loc în hale cu acces la padoc sau păşune; halele sunt oarbe, cu mediul

controlat și cu pardosea de tip grătar sau cu aşternut permanent și cu acces într-un padoc

exterior betonat, prevăzut cu canal de îmbăiere.

Densitatea recomandată în această perioadă este de 2 păsări /m2 de hală şi 3 m2 padoc /

păsări; în hală și padoc tineretul se crește separat, în compartimente pentru 150 păsări.

Frontul de furajare este de 20 cm jgheab de furaje concentrate, grătar pentru masă verde

și 5 cm front de adăpare; de regulă, furajarea se face afară, în padoc.

Temperatura - intervalul optim este de 15-18oC.

Umiditatea - se recomandă să fie păstrată între 65 % şi 70 %.

Lumina - expunerea la lumină naturală.

X.2.2. Furajarea tineretului de reproducţie

Furajarea din perioada 9-35 săptămâni are caracteristici asemănătoare cu cele pentru

gâştele adulte în perioada neproductivă; furajul1 este de tip 25-2 (acesta asigură 14% PB şi

2500 kcal EM), recomandat granulat la dimensiunea de 8-12 mm. Rația zilnică constă din 250 g

furaj combinat granulat şi 700 g masă verde; se poate practica restricţionarea furajului combinat

prin diferite tehnici: skip a day, reducerea zilnică a raţiei sau administrarea furajului combinat o

dată la trei zile.

Odată cu transferul în halele de adulte, la vârsta de 26-28 săptămâni, se administrează

furaj pentru gâştele de reproducţie în perioada neproductivă (furaj de 25-3), unde pe durata a

45 zile, vor beneficia de 7 ore lumină/zi.

1 Un ingredient important al rețetei furajere este făina vitaminizată de iarbă, care se poate include în proporţie de 20%.

Curs TCM – 2009/2010

© Ioan Huțu, 2010

4

X.2. EXPLOATAREA GÂŞTELOR ADULTE DE REPRODUCŢIE

X.2.3. Hala şi echipamentul tehnologic

Halele pentru gâștele de reproducție asigură o suprafață de 0,63 m2/gâscă în sectorul de

selecţie şi a 0,50 m2/gâscă în sectorul de producţie.

Pardoseala halei poate fi din beton sau acoperită cu stinghii; în cazul pardoselii de beton

este necesară introducerea așternutului în grosime de 5-7cm, după ce în prealabil suprafața

pardoselii a fost presărată cu praf de var (0,5-1 kg/m2) pentru absorbirea umidităţii. În

adăposturile 1/3 din suprafața utilă a halei este acoperită cu grătar din stinghii de lemn sau

panouri din plasă de sârmă cu ochiuri de 2x3 cm. Grătarul acoperă treimea de la intrarea în

boxă, dinspre padoc; această dispunere uşurează evacuarea mecanică a dejecţiilor şi

păstrează așternutul uscat, contribuind la menținerea microclimatului optim.

Padocurile sunt amenajate de-a lungul halelor, pe ambele părţi. Acestea se împrejmuiesc

cu plasă de sârmă, au o suprafaţă de două ori mai mare decât suprafaţa halei, din care cel puțin

jumătatea dinspre hală este betonată (fig.VI.7). Pe platforma betonată a padocului se

amenajează un canal de scăldat cu lăţimea de 1 m şi adâncimea de 30 cm; pentru primenirea

apei se recomandă ca prin canal să treacă o apă curgătoare sau aceasta sa fie schimbată

frecvent.

Padocul permite accesul gâștelor la aer liber în orice anotimp al anului, facilitează

împerecherea pe canalul de scăldat și hrănirea gâștelor cu masă verde; în padoc se

amplasează hrănitoarele tip grătar, pentru masa verde care este cosită în perioada mai-

septembrie.

Cuibarele de ouat sunt de tip capcană

(fig. VI.3) în cazul boxelor familiale (1 cuibar

pentru 1,5 gâşte) și obișnuite, în boxele

colective cu gâşte de producţie (1 cuibar la 3-4

gâşte). Cuibarele se dispun la peretele boxei

dinspre aleea de serviciu şi se prevăd cu

aşternut (de preferinţă puzderie de cânepă),

care se schimbă zilnic.

Recoltarea ouălor se efectuează de 4 ori

pe zi, la intervale regulate, între orele 6-22.

Frontul de furajare este de 20 cm/gâscă

din nucleul de selecţie şi 15 cm/gâscă din

nucleul de producţie; hrănitoarele pot fi de tip

tronconic sau de tip jgheab.

Adăpătoarele, de preferinţă jgheaburi cu nivel constant, trebuie să asigure un front de

adăpare de 7 cm/gâscă de selecţie şi 5 cm/gâscă de producţie; acestea se amplasează pe

grătarul care acoperă zona de adăpare.

Temperatura este de 5-10oC; fiind o specie rezistentă la frig, nu este necesară încălzirea

halei în nici un anotimp.

Umiditatea are valori cuprinse între 70 şi 80 %; fiind o palmipedă, gâsca agreează şi

generează umiditate mare.

Figura VI.3. Cuibar de tip capcană

A – închis B - deschis

TEHNOLOGIA REPRODUCERII ȘI EXPLOATĂRII GÂȘTELOR

5

Necesarul de aer se asigură prin ventilaţia naturală sau artificială a adăpostului; aportul

de aer este de 5 m3 aer/oră/kg greutate vie - vara, 2-3 m3 aer/oră/kg - primăvara şi toamna şi

1,5-2 m3 aer/oră/kg - iarna.

Lumina este naturală în padoc și artificială în hale; suplimentarea cu lumină artificială se

face atunci când, conform programului tip de lumină, durata de iluminat trebuie să depăşească

durata zilei. Lumina artificială trebuie să fie uniformă și cu o intensitate mare.

X.2.4. Particularitățile tehnologiei de reproducție și a inseminării

Hala de reproducție se compartimentează cu panouri din plasă de sârmă: în boxe

familiale se repartizează 1 gâscan şi 3 (rase grele) -5 (rase ușoare) gâşte şi în boxele colective

25-30 gâscani pentru 100-120 gâşte. Pe durata sezonului de ouat, se asigură apă, deoarece

monta se realizează în apă; unii gâscani au preferințe familiale și pot refuza să monteze 1-2

gâște din lot, chiar dacă acesta este puțin numeros. De regulă, unui gâscan tânăr, cu vârsta de

un an, i se vor aloca jumătate din numărul gâștelor pe care le montează un gâscan de 2-5 ani.

Deoarece în cazul gâștelor, în general, și în cazul raselor grele, în special, sezonul de

reproducție este foarte limitat, costul întreținerii masculilor este ridicat și numărul de femele

alocate unui gâscan nu poate fi mai mare de 3-4, se recomandă inseminarea. Pentru

practicarea acesteia în bune condiții și pentru stabilirea corectă a necesarului de gâscani, se

pleacă de la următoarele considerente:

- ouăle devin fertile la 3 zile de la inseminare, pe o durată de 7 zile; - gâștele trebuie inseminate periodic, la interval de 6 zile; - materialul seminal poate fi colectat periodic, la intervale de 3 zile; - o recoltare permite inseminarea a 12 gâște.

Figura VI.4. Adăposturi cu padoc betonat (stânga) și padoc înierbat (dreapta) Foto: Buckland, 1995

Figura VI.5. Gâște la pășune – creștere în libertate și pe pășune parcelată Foto: www.coedwynog-geese.co.uk, 2007 și www.milkandhoneyfarm.com, 2007

Curs TCM – 2009/2010

© Ioan Huțu, 2010

6

În sistem extensiv (fig. VI.5), reproducția se face pe bază de familii, iar întreținerea are loc

pe pășuni parcelate sau nu, preferabil cu acces la o apă curgătoare.

X.2.5. Particularitățile alimentaţiei gâştelor de reproducţie

Furajul combinat pentru gâştele adulte exploatate în sistem industrial este un furaj mai

ieftin decât pentru alte specii, deoarece include în proporţie mare (30 %) ingrediente cu un

conţinut ridicat în celuloză: tărâţe, făină de lucernă, făină de iarbă. Întrucât gâștele au o lungă

perioadă neproductivă (5-6 luni), în sistemul intensiv se recomandă:

- furajele cu conținut ridicat în celuloză, deoarece sunt ieftine și se valorifică foarte bine;

astfel, raţia gâştelor se completează cu masă verde şi cu suculente tocate, care, în

cazul exploatării intensive, se administrează în padoc;

- furajele cu granulaţie mare (8-12 mm), pentru a se evita risipa;

- înlocuirea a până la 50 % din furajul combinat cu grăunţe de cereale.

- diferențierea nivelului furajării în funcție de perioada exploatării; în perioada productivă,

se administrează 200-400 g furaj combinat, cu 15-16 % proteină brută și 9% celuloză,

iar în perioada neproductivă se administrează doar 150-200 g furaj combinat, cu 12-14

% proteină brută şi 12 % celuloză brută.

În perioada de reproducţie, se recomandă furajarea suplimentară a gâscanilor în

hrănitoare supraînălțate și administrarea de ovăz încolţit, suplimente proteice, drojdie de bere,

untură de peşte etc.

X.3. CREŞTEREA BROILERILOR DE GÂSCĂ

Producția de carne se poate obține prin mai multe sisteme de exploatare, putând fi

exploatate gâște adulte, tineret sau broileri de gâscă.

Creşterea bobocilor de gâscă pentru carne se realizează pe durata a 8-9 săptămâni, ca

urmare a faptului că sporul de creştere şi conversiunea hranei se reduc odată cu vârsta; de

exemplu, la rasa Landes, în săptămâna a 5-a, sporul săptămânal este de 770 g și consumul

specific de 2,27 kg, iar în săptămâna a 8-a, sporul săptămânal este de numai 553 g, iar

consumul crește la 3,6 kg. Perioada de creştere se împarte mai frecvent în 2-3 faze: prima,

până la o lună de zile, a doua până la livrare.

Uneori, creșterea se face în 3 faze: prima - până la 2 săptămâni, a doua de la 2 la 7

săptămâni şi a treia până la livrare.

X.2.6. Variante de creștere a broilerilor de gâscă

Tehnologiile industriale presupun creşterea bobocilor în hale cu sau fără padocuri, în mai

multe variante: pe aşternut permanent, pe aşternut şi grătar sau pe grătar2 (vezi și fig. VI.6).

Creșterea se poate efectua în mai multe moduri:

In adăposturi asemănătoare celor pentru tineretul de reproducție

În prima fază, creșterea se face în țarcuri, după aceleași principii, asemănătoare cu cele

ale creșterii tineretului de reproducție în faza 1zi - 8 săptămâni.

În perioada de demaraj, se asigură densități de 14-20 păsări/m2 în prima săptămâna, 7-

14 în a 2-a și 4-5 păsări/m2 în săptămâna a 3-a; în trei săptămâni se ajunge de la 100 g masa

2 Grătarul poate fi confecţionat folosind panouri din şipci de lemn, material plastic, tablă perforată (orificii de 20 mm, interspaţii de 10 mm) sau panouri din plasă (cu ochiuri de 12 x 12 mm până la 20 x 30 mm). Ultimele două soluţii de creştere sunt convenabile, datorită faptului că permit evacuarea mecanică a dejecţiilor.

TEHNOLOGIA REPRODUCERII ȘI EXPLOATĂRII GÂȘTELOR

7

bobocului de o zi la 1300-1500 g. Furajarea este ad libitum, furajul are 16-18 PB cu 2600-2900

kcal. EM; pe durata întregii perioade, se consumă 2,5-2,7 kg furaj și 7-8 l apă. Dacă masa verde

este disponibilă, aceasta poate înlocui maximum 20% din ingestă.

Perioada creșterii se poate continua în adăposturi sau se poate face în mod extensiv; de

regulă, la 8-9 săptămâni, broilerii ajung la 4 kg, în timp ce rasele grele sunt valorificate la 12-14

săptămâni, la greutatea de 6 kg.

În sistemele intensive, bobocii sunt întreținuți pe așternut permanent sau boxe cu

pardoseala suspendată de tip grătar; în al doilea caz, densitatea se poate dubla, scurgerile de

apă nu afectează calitatea așternutului și se reduce riscul parazitozelor. În hală, după vârsta de

6 săptămâni, densitatea se reduce la 4 broileri/m2, se asigură un front de adăpare de 5 cm /

boboc. Furajarea este ad libitum, furajul are 10-13 PB cu 2700-2900 kcal. EM. Pe durata

săptămânilor de creștere, se obțin consumuri specifice variabile, dependent de sistemul creșterii

(vezi tabelul VI.1).

În sistem extensiv, bobocii au acces la padoc înierbat sau pe pășune. În ultimul caz, se

asigură un șopron/umbrar pentru protecția față de razele soarelui, hrănitoare cu furaj și mai ales

adăpătoare. În acest caz, se recomandă 150 boboci/ha pe o pajiște cu rai gras peren (Lolium

perenne), timoftică (Phleum pratense) și trifoi alb (Trifolium repens).

În hale modulate în secțiuni și compartimente

Broilerii pot fi întreținuți în hale modulate pentru 800 păsări, în care creșterea se face

până la 8 săptămâni. Adăposturile (fig. VI.7) cuprind două secţiuni identice, fiecare cu câte 3

compartimente, care pot comunica între ele prin ridicarea unor panouri rabatabile, iar al treilea

comunică şi cu padocul.

Primele două au suprafaţă identică (20 m2), iar al treilea, suprafaţă dublă (40 m2).

Padocul este prevăzut cu canal pentru scăldat.

Fig. VI.6. Variante de creștere și îngrășare a broilerilor de gâscă În boxe suspendate, cu pardosea de tip grătar (stânga - http://www.agnet.org) și în adăposturi cu padoc înierbat

(dreapta - Buckland, 1995)

Tabelul VI.1Rata creșterii și consumul de furaje la bobocii Embden în două sisteme de creștere

Vârstă (săptă-mâni)

Creștere intensivă Creștere extensivă greutate

(kg) consum cumulat concentrate (kg)

consum specific

greutate (kg)

consum cumulat concentrate (kg)

consum specific

3 1,68 2,65 1,55 1,59 2,65 1,66 6 4,20 8,40 2,00 3,80 6,08 1,60 9 5,74 17,16 2,99 4,98 9,61 1,93

12 6,70 23,89 3,66 5,80 16,23 2,75 14 7,10 28,61 4,03 5,95 18,68 3,14

Curs TCM – 2009/2010

© Ioan Huțu, 2010

8

În ultimul caz, creșterea bobocilor se face în trei faze de creștere (vezi figura VI.8), cu amenajări interioare și parametri tehnologici adecvați fiecărei faze.

Practic, în primele două săptămâni, bobocii se cresc în compartimentele 1, la o densitate de până la 15-20 broileri/m2, după care în faza a 2-a, creșterea

se extinde şi în compartimentele 2, prin ridicarea panoului rabatabil despărţitor; astfel, densitatea scade la jumătate (7-10 broileri / m2).

Grosimea stratului de aşternut creşte prin primeniri zilnice. După cum se observă în figură, instalația de încălzire, hrănitoarele şi adăpătoarele se ridică treptat și, în compartimentul al II-lea, se instalează și hrănitorul pentru masă verde.

În faza a III-a, creșterea până la 8-10 săptămâni, bobocii ajung şi în compartimentele III, astfel că densitatea scade din nou la jumătate (4 - 5 boboci / m2).

În compartimentul 3, așternutul este din paie tocate, eleveuza se scoate din funcţiune şi se suspendă la înălţime mare, adăpătoarea şi hrănitoarea se ridică, hrănitorul pentru masă verde se mută în compartimentul 3 sau chiar în padoc.

Consumul zilnic de furaje combinate depinde de faza creșterii, astfel: 68 g / zi în faza I; 140 g / zi în faza a II-a și 280 g / zi în faza a III-a, iar consumul de masă verde creşte de la 150 g / zi în săptămâna a 2-a, până la 700 g / zi în săptămâna a 8-a. Astfel, pentru a realiza o

Figura VI.7. Adăpost cu padoc pentru broilerii de gâscă 1 - compartiment boboci 1-14 zile; 2- compartiment boboci 15-35 zile; 3-

compartiment boboci 36-56 zile; 4- grilaj pentru acces în padoc; 5 – padocuri

betonate; 6 – canale pentru scăldat; 7 – ușă pentru acces în padoc; 8 – magazie.

Prelucrare după Monachon, 1969 citat de Văcaru-Opriș și Driha

Faza I - amenajarea compartimentului 1 (1 zi 3 săptămâni) Aşternutul: talaş mărunt + rumeguş uscat (1:1) Densitatea: 15 - 20 boboci / m2

Temperatura sub eleveuză: 31 – 22oC Furajarea: 50 g furaj combinat / boboc / zi

Faza a II-a - amenajarea compartimentelor I și II (3 - 5 săptămâni) Aşternutul: talaş + rumeguş Densitatea: 7-10 boboci / m2 Temperatura sub eleveuză: 22-16oC Furajarea: 100-200 g furaj combinat/zi și masă verde Accesul în padoc: controlat, de la 4 săptămâni Faza a III-a - amenajarea compartimentelor I, II şi III (6–8 săptămâni sau 6-10 săptămâni) Aşternutul: paie tocate Densitatea: 4-5 boboci / m2, în săptămânile 6-7 și 1-2 boboci / m2, în săptămâna a 8-a. Temperatura în hală: 15 oC Furajarea: 250 g furaj combinat /zi și masă verde Accesul în padoc: liber, întreaga perioadă

Figura VI.8. Adăpost cu padoc pentru broilerii de gâscă – detaliere pe faze de creștere

1 - aşternut permanent; 2 - hrănitoare pentru furaj combinat; 3 - adăpătoare cu nivel constant; 4 - eleveuză electrică; 5 - bec electric; 6 - hrănitoare pentru masă verde . Prelucrare după Văcaru-Opriș

TEHNOLOGIA REPRODUCERII ȘI EXPLOATĂRII GÂȘTELOR

9

greutate de 4 - 5 kg la 8 săptămâni, bobocul Landes consumă 10 - 12 kg furaj combinat (consum specific 2,5 kg / kg spor de greutate) şi 20 - 30 kg masă verde.

X.4. BIBLIOGRAFIE CONSULTATĂ

1. BĂLĂŞESCU, M., BĂLTAN, GH., DASCĂLU, AL., VANCEA, I., 1980, Avicultura, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti. 2. ENSMINGER, M.E., 1991, Animal Science – Ninth edition, Interstate Publishers, Inc. SUA 3. BUCKLAND R., GUY G., 2002, Goose Production, FAO animal production and health paper – 154, Food And

Agriculture Organization Of The United Nations, Rome, 4. HAUGH, R.R., 1937, The Haugh unit for measuring egg quality. U.S. Egg Poultry Magazine, 43: 552-555 și

572-573 5. HUTU I., SAS. E., CHEȘA I., 2006 – Creșterea puilor pentru carne, Ed Mirton, Timișoara 6. MERCIA. S.L., 1975, Raising poultry the modern way, Garden Way Publishing, USA 7. STROMBERG, L., 1996, Poultry of the world, Ed. Silvio Mattacchione & Co, Canada 8. VACARU - OPRIŞ, I., SANDU, GH:, VIRGINIA MATEESCU, ŢÂRLEA, S., CHELMU, S.S., VAN,

I.,MOVILEANU, G., MUSCALU, GR., PRICOP, FL., MIHAILOV, M., 2000, Tratat de Avicultură - producţii avicole, populaţii avicole, genetică şi ameliorare aviară, Ed.Ceres, Bucureşti.

9. VANCEA, I., 1978, Curs de Tehnologia creșterii păsărilor (Partea I), Lito, IA Timișoara. 10. VANCEA, I., DRIHA,A., 1985, Îndrumător de lucrări practice la tehnologia creşterii păsărilor, Lito - Institutul

Agronomic Timişoara.

11. *** http://www.dpi.nsw.gov.au/agriculture/livestock/poultry/, accesat in ianuarie, 2007

ANEXA a I-a, CURS VI

RASE ŞI HIBRIZI DE GÂŞTE TOULOUSE Culoare: cenuşie cu alb

pe abdomen Varietăţi: grea (cu producţie mai mare de ouă) şi foarte grea Piele: alb-gălbuie G♂/♀: 12-14/9-11 kg Nr/g ou:15-60 (35) /180-220 g Fecunditate: 45-50 % Ecloziune: 23-45 %

Origine: mediteraneană şi vest-europeană Descriere: rasă grea cu capul scurt, larg, cu cioc scurt şi vârf încovoiat; gâtul scurt, foarte gros, prezintă în zona laringiană o dilataţie a pielii (traistă sau bavetă); trunchiul scurt, foarte larg şi adânc; abdomenul deosebit de voluminos purtat atârnat; pieptul larg, adânc, musculos si purtat înainte; aripile scurte, însă largi, purtate sus, bine lipite de trunchi; coada scurtă, lată, purtată orizontal; membrele scurte şi puternice, ascunse de un penaj bogat; temperament vioi, dar nu zboară Utilizare: ficat gras, hibridări [Foto: http://www.feathersite.com]

EMDEN Culoare: albă Piele: alb-gălbuie G♂/♀: 10-11/ 9 kg VPO: 26-28 săpt. Nr/g ou: 40-50/160-200 g Fecunditate: 90% Ecloziune: 70% Incubaţie: 28-34 zile [Foto: http://www.zonianlady.com]

Origine şi formare: Bremen, Germania Descriere: rasă grea, cu capul mare, cu fruntea uşor aplatizată; ochii de culoare albastră cu pleoape oranj; trunchi potrivit de lung, dar deosebit de larg; abdomen mare, purtat jos, prezintă fanon dublu; pieptul larg şi plin, ridicat faţă de linia abdomenului; aripile mari, lungi şi purtate sus acoperă spinarea; coada scurtă, uşor ridicată; membre destul de lungi, musculoase, bine îmbrăcate în puf. Calităţi: nu zboară, reproducţie deosebită, bună mamă Utilizare: carne, ouă şi puf

GÂSCA CHINEZĂ Culori: castanie, albă cu cenuşiu G♂/♀: 5-6/4-5 kg Mat. som: 4 kg la 1 an VPO: 28-30 săpt. Nr/g ou: 60-70/140-180 g Fecunditate: 90 % Ecloziune: 85 % Incubaţie: 28-34 zile

Nume/origine: gâsca carunculată / China Descriere: rasă uşoară, cu capul potrivit; ciocul conic prezintă la baza lui un caruncul dur, acoperit de piele catifelată; gât subţire şi lung, arcuit puternic în formă de S; trunchi zvelt, fusiform, înclinat antero-posterior; piept rotunjit şi purtat sus; aripile lungi şi bine strânse pe corp; membre puternice, dar cu musculatură slab reliefată. Calităţi: precocitate sexuală, adaptabilitate şi rezistenţă; puţin pretenţioasă; poate zbura şi are două serii de ouat. Utilizare: carne, ouă, ornamental [Foto: http://www.feathersite.com]

POMERANĂ Culoare: albă, cenuşie, bălţată G♂/♀: 7-8/5-6,5 kg VPO:26-40 săpt. Nr/g ou: 25-40/180-190 g Fecunditate: 90% Ecloziune: 70% Incubaţie: 28-34 zile

Origine şi formare: Nord-Estul Germaniei Descriere: rasă medie, cu capul rotund şi larg, cu ciocul scurt şi îngroşat la bază; gâtul de lungime mijlocie purtat vertical; trunchiul orizontal, lung, larg, adânc; pieptul foarte larg, frumos rotunjit; abdomenul prezintă fanon abdominal; aripile largi şi puternice; membrele bine îmbrăcate în muşchi; nu zboară. Calităţi: rustice, puţin pretenţioase, precocitate pentru producţia de carne, care este fină şi gustoasă; Utilizare: carne, ornamental [Foto: http://www.feathersite.com]

Curs TCM – 2009/2010

© Ioan Huțu, 2010

10

ALBĂ DE BANAT Culoare: albă, dar şi cenuşie sau bicoloră Piele: alb-gălbuie G♂/♀: 5-7/ 4-5 kg VPO: 30 săpt. Nr/g ou:20-30/160-200 g Fecunditate: 80% [Foto: http://www.feathersite.com]

Origine şi formare: populaţie în Banat şi Vestul României formată din Emden, Albă de Rin şi Diepholz. Descriere: asemănătoare cu Emden; ochii de culoare albastră; trunchiul potrivit de lung şi larg; aripile mari, lungi şi purtate sus; coada scurtă şi ridicată faţă de orizontală; membrele destul de lungi, bine îmbrăcate în puf. Calităţi: rezistente, puţin pretenţioase, carne de calitate bună; pretabilă la producerea ficatului gras; la unii indivizi se manifestă ouat în extrasezon (în două serii, obţinându-se, în medie, 40 ouă) Utilizare: sistem semi- şi extensiv; carne, ouă şi puf

RASE ŞI HIBRIZI DE RAŢE – Genurile anas Şi CarinaPEKIN Culoare: albă

Piele: alb-gălbuie G♂/♀: 3-4/3-3,5 kg MS♂/♀: 27/26 săpt. Nr /g ou:100-180/70-80g Fecunditate: 91% Ecloziune: 67% Cul. ou: albă, rar verzuie V. sacrificării: 7-8 săpt. [Foto: http://www.zonianlady.com]

Origine şi formare: populaţiile din sudul Chinei aduse în Europa şi în America Descriere: rasă grea, cu capul larg, frumos rotunjit; gâtul, foarte gros la bază şi larg arcuit; trunchiul dreptunghiular cu pieptul lung, larg şi proeminent; coada foarte scurtă, adunată; aripile mici, coapse şi gambe scurte, dar musculoase. Nu zboară. Calităţi: performanţe reproductive deosebite; precocitate bună pentru carne (2,7-3,2 kg la v.sacrificării) Utilizare: carne, ouă, puf şi hibridări

ROUEN Culori: sălbatică, nuanţe: închisă şi deschisă; Piele: galbenă G♂/♀: 3-3,5/2,5-3 kg VPO: 26 săpt. Nr /g ou:60-100/80g Culoare ou: verde de diferite nuanţe [Foto: http://www.feathersite.com]

Origine şi formare: nord-vestul Franţei Descriere: rasă grea cu capul lung, îngust, de culoare verde la masculi şi verde la femele, cu ţinta din vârful ciocului de culoare neagră; inel alb la gât şi oglindă la aripi; coada scurtă şi purtată orizontal; pieptul larg, musculos; coapsele şi gambele scurte, musculoase, acoperite de penaj abundent; dimorfism sexual accentuat Se pot creşte în absenţa apei; nu zboară, dar necesită padocuri mari Calităţi/uilizare: carne (îngrăşate ajung la 5-6 kg), ornamental

LEŞEASCĂ Culori: albă, neagră, maro, galben-roşcat G♂/♀: 5-6/2-3 kg Piele: albă Nr /g ou: 60-80/70-85 g Cul. ou: variază de la alb la verzui Incubaţie: 35-36 zile V. sacrificării: 17 săpt. [Foto: http://www.feathersite.com]

Origine şi formare: America de Sud Descriere: rasă grea; pe obraji, în jurul ochilor şi la baza ciocului excrescenţe roşii-vineţii (masca); la baza ciocului se distinge o formaţiune cărnoasă (caruncul); trunchiul lung (la răţoi), purtat orizontal; spinarea şi şalele lungi, largi şi convexe; pieptul musculos cu profil amplu, curbat; aripile lungi, puternice, depăşesc în lungime baza cozii; fluiere de culoare galbenă. Fonaţie redusă. Calităţi/utilizare: hibridare, carne şi ouă

ALERGĂT. INDIANĂ Varietăţi coloristice: sălbatică, bălţată alb cu maro, albă, neagră G♂/♀: 1,9-2/1,75 kg VPO: 16-20 săpt. VMS: 8-10 săptămâni Nr /g ou:170-200/65-75 g

Origine şi formare: în India Descriere: rasă uşoară cu capul fin, lung şi îngust; ochii foarte sus plasaţi, aproape de creştetul capului; trunchiul este lung şi îngust, cu extremităţile subţiate; pieptul strâmt şi foarte sus purtat; aripile de lungime medie, purtate strâns către trunchi; picioarele prinse posterior şi au gambe foarte lungi; nu zboară-se deplasează cu viteză mare-aleargă. Calităţi/utilizare: precoce, rustică; se aclimatizează uşor; ouă şi iarna, amelioratoare pentru producţiile de ouă / pentru ouă şi ornamental [Foto: http://www.feathersite.com]

MULARDUL Culori: alb, maro, gri G începutul îndopării : 3,7 kg V începutul îndopării : 42 zile Nr. îndopări : 25 G ficat gras: 570-700 g G piept dezosat:780-820g [Foto: http://www.fumoircharlevoix.com]

Origine şi formare: Hibrid interspecific dintre rasa Leşească (Carina moschata domestica) şi rasa Pekin (Anas platyrhynchos domestica) Caracteristici: liniile paterne au la 12 săpt. 5,1-5,6 kg, iar liniile materne au la 24 săpt. 2,8-3,15 kg şi produc 225-240 ouă în 42-45 săptămâni. Calităţi: calitate bună a cărnii şi a ficatului, efect heterozis; uniformitate remarcabilă în efectiv; Utilizare: producerea ficatului gras: după 34 furajări forţate se ajunge de la 3,7 kg la 6,5 kg şi ficat de 700 g; îndoparea se face cu 12 kg porumb.