Curs 1

5/17/2018 Curs 1 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-55ab59bb8a0f9 1/5

ANATOMIE. SEMESTRUL 2

CURS 1.

01.03.2010

EMBRIOGENEZA SITEMULUI RESPIRATOR.

Aparat=structură care conţine cel puţin 2 ţesuturi.

Etapele organogenezei aparatului respirator.

Există 2 mari etape:

- De la 4 săpt la 4 luni= etapa în care se diferenţiază bronhiile şi bronhiolele, adică structurilecare nu au structură musculară netedă (muşchiul bronşic al lui Reissenssen)

- De la 4 luni la 6 luni intraut. Când se dezv bronhiolele respiratorii = struct active aleaparatului bronşic (care prez m. bronşic al lui Reissenssen)

Apare diverticulul respirator=mugure pulmonar = învaginaţie în peretele ant al proenteronului.

La embrionul de 3 mm apare un şanţ pe faţa ant a acestui intestin în dreptul arcului branhial iv (şanţlaringotraheal) care se adânceşte şi se transf în diverticul.

La embrionul de 4 mm se obs că acest diverticul respirator se bifide, constituind bronhiile principaleşi din acest diverticul bifid se dezvoltă epiteliul bronşic (pseudostratificat ciliat). Deasupra

diverticulului, tot din peretele ventral al proenteronului, se dezvoltă proeminenţa epiglotică din carese va dezvolta laringele.

Dezvoltarea laringelui .

Are origine dublă. Segmentul supraglotic al laringelui se dezvoltă din peretele ventral al faringelui, întimp ce regiunea glotică şi subglotică se dezvoltă din extremitatea cranială a traheei.

În săpt 4, la embrionul de 5 mm, laringele are 2 plici laterale mobile. La confluenţa diverticuluiepiglotic (=segm faringian al laringelui) şi diverticulul respirator apare o fantă. Cele 2 plici lateraleevoluează în corzile vocale care vor străjui etajul glotic la laringelui. Superior de plici se dezv epiglota,iar posterior de ele, se dezv alte 3 tipuri de plici:

- Aritenoepiglotice- Faringoepiglotice- Glosoepiglotice

În săpt 5, locul de comunicare între trahee şi faringe se numeşte despicătura craniocaudalărespiratorie şi în dreptul ei apare o proeminenţă denumită furculă care, prin dezvoltare, va danaştere epiglotei. Lateral de epiglotă apar 2 proeminenţe care vor consitui cartilagiile aritenoide.

În săpt 6-7 se formează epiglota, care este legată de limbă prin plicile glosoepiglotice, e legată defaringe prin plicile faringoepiglotice şi este legată de cartilagiile aritenoide prin plicilearitenoepiglotice.



Până în luna a 5-a, în pereţii laterali ai laringelui superior apar şi plicile ventriculare, car evor constituifalsele corzi vocale.

OBS. Concomitent, între luna 4 şi 5 se dezvoltă:

1. Cartilajul tiroid din arcul brahial iv

2. Cartilajul cricoid şi aritenoide din arcurile brahial 5 şi 6 3. Plica elastică a cartilajului aritenoid care apare începând cu luna a 4-a, se dezvoltă până la

vârsta de 50 de ani, după care începe să regreseze.

OBS. Tot din arcul 6 brahial se dezvoltă inelele arcului bronşic.

Dezvoltarea traheei şi bronhiilor.

La embrionul de 4 mm, spre sfârşitul săpt a 3-a, mugurele pulmonar dă naştere traheei şi celor 2proeminenţe laterale denumite muguri primitivi bronşici. Mugurele drept este aproape vertical.

În săpt 4, porţiunea din mugurele bronşic cuprină între bifurcaţie şi originea lui în proenteron se

alungeşte inferior devenind trahee.

În luna a 5-a apar glandele traheale şi bronşice, iar în săpt a 7-a apar inelele semicartilaginoase şischiţa musculaturii netede bronşice.

Structurile cartilaginoase şi semicartilaginoase la nivelul bronhiilor şi traheei nu suferă modificări decalibru, în timp ce structurile de la nivelul bronhiolelor reprezentate de musculatura netedă suferăbronhodilataţie (simpaticul) şi bronhoconstricţie (parasimpatic).

La embrionul de 7 mm, bronhiile primare încep să se ramifice. Bronhia dreaptă dă două ramurilaterale, una superioară mai mică pentru lobul pulmonar drept, iar una inferioară care va devenilobul mijlociu. Capătul caudal al

acestei bronhii va deveni lobinferior drept. Bronhiaprincipală stângă dă o singurăramificaţie laterală care vadeveni lob superior stâng, întimp ce extremitatea ei caudalăva deveni lob inferior stâng.

Dezvoltarea plămânilor.

Mugurii bronşici derivaţi din

mugurii bronşici primitiv stâng şidrept vor deveni mugurisecundari şi se vor dividedihotomic împingândmezenchimul mezocarduluidorsal spre lateral şi caudal.Acest mezenchim va invadacanalele pleuroperitoneale şi elva constitui câte o proeminenţă

pulmonară laterală dreaptă,respectiv stângă. (care constituie

primordiul pulmonar)



Pe măsură ce aceste formaţiuni cresc, canalele pleuropericardice situate dorsal de mugurii bronşici sealungesc. Concomitent, septul transvers coboară şi face ca stomacul şi ficatul, cel din urmădezvoltându-se cu o parte din diafragmă din septul transvers, să devină organe abdominale(subdiafragmatice). Canalele pleuropericardi ce alungite vor deveni cavităţi pleurale.

Prin alungirea acestor canale devenite cavităţi pleurale, mezenchimul bronşic invadează canalelebronşice şi are spaţiu suficient pentru a se dezvolta prin ramificarea fiecărei bronhii secundare,ducând la apariţia/separaţia lobilor pulmonari (3 în dreapta, 2 în stg).

OBS. Pe faţa medială a plămânului drept apare lobul Azygos printr-o dezvoltare excesivă a celei de-adoua bronhii ventrale drepte. La om, datorită staţiunii bipede, cordul sprijinit pe diafragm creeazăpresiune permanentă pe acest lob Azygos şi face ca el să se atrofieze.

Mezenchimul care întăreşte ramificaţiile bronşice formează stroma/parenchimul pulmonar.

Până la naştere, bronhia secundară dă până la cca 18 generaţii de ramificaţii, iar dezvoltareabronhiilor continuă până la vârsta de 7 ani şi ajunge la 24 de ramificaţii. În perioada fetală, capetele

distale ale acestor ramificaţii, care vor deveni alveole, vor fi înconjurate de o reţea de capilareperialveolare c are apare în luna a 6-a.

Acolo unde apar capilare, epiteliul alveolar devine discontinuu/dispare.

Mezenchimul este abundent în luna a 3-a, în timp ce în luna a 6-a atinge minimul de dezvoltare, fiin înlocuit de sacii alveolari.

În săpt a 6-a apare cavitatea pericardică.

În săpt 8-9 se dezvoltă şi apexul pulmonar care va depăşi cranial clavicula.

OBS. În modificările de formă ale plămânului trebuie reţinute 2 elemente:

- Pediculul pulmonar, bronhiile mari şi vasele mari sunt inextensibile - Alveolele şi capilarele înconjurătoare sunt structurile extensibile

Dezvoltarea embriologică a vascularizaţiei pulmonare.

Capilarele pulmonare şi alveolele pe care le înconjură trebuie menţinute permanent la periferiapulmonului. Acest lucru este posibil prin alungirea continuă a bronhiilor, făcând posibilă dezvoltareacontinuă a reţelei capilare arteriolare, venoase şi limfatice.

Vascularizaţia arterială este asigurată de aorta dorsală .

În săpt a 5-a apare o anastomoză între arcul aortic al 4-lea şi aorta dorsală. Din această anastomozăse dezvoltă vasele arteriale pulmonare care, odată cu coborârea cordului, aceste vase pulmonare sescurtează, devenind orizontale.

Venele ajung în săpt a 5-a la atriul stţng prin intermediul arcului venos.

Vasele limfatice pătrund în plămân în luna a 2-a şi ajung în ţesutul pleural în lunile 3-4.

Modificările ce apar după naştere la nivelul aparatului respirator.

Înainte de naştere, plămânii sunt plini cu lichid amniotic, datorită mişcărilor toracelui. De aceea, înainte de naştere, în perioada fetală, parenchimul este dens şi are aspect glandular şi nu cuprinde

tot spaţiul cavităţii pleurale, mai ales în partea ventrală şi în partea caudală.



Dacă copilul se naşte mort, proba docimaziei este pozitivă (lipsă de aer în plămâni).

După naştere, în timp de 4 zile, lichidul amniotic este absorbit treptat şi pulmonii care erau colabaţi încep să se destindă. În 4 zile de la naştere se deschid mai întâi porţiunea inferioară care va împingediafragmul şi, ulterior, porţiunea diafragmatica care va depăşi clavicula.

OBS. La prematuri, deoarece alveolele sunt incomplet dezvoltate, hematoza (schimbul d gaze cucapilarele sangvine) este asigurată de conductele terminale care încoluiesc în mod satisfăcătorfuncţia alveolară.

Maturarea plămânilor.

1. Între săpt 5-6, perioada pseudoglandulară, se caracterizează prin procese dihotomicecontinue, cu formarea bronhiolelor. Nu există bronhiole respiratorii sau alveole pulmonare.

2. Perioada canaliculară. Fiecare bronhiolă terminală se divide în bronhiole respiratoriinedihotomic (pot lua naştere 2-8 bronhiole respiratorii) care la rândul lor se împart în 3-6ducte/canale alveolare.

3.

Perioada sacilor terminali. Din săpt 26-40. Se formează sacii alveolari şi intră în contactcapilarele cu peretele alveolar.4. Perioada alveolară. De la vârsta de 8 luni până la 7 ani. Este perioada în care arborele bronşic

se dezvoltă de la 18 generaţii de ramificaţii la 24. În aceste momente se desăvârşeştelegătura morfofuncţională între alveole şi capilare.

Anomalii de dezvoltare ale aparatului respirator.

La nivelul laringelui:

- Lipsa sau atrezia epiglotei- Fisura esofagotraheală care poate fi mediană posterioară şi poate să însoţească un esofag

nedezvoltat (atrezic)- Traheea se deschide în segmentul esofagian inferior. Se datorează incompletei separări a

traheei de intestinul primitv anterior.

Deformări ale traheei

Atrezia traheală

La nivelul plămânilor:

- Atrezie totală sau parţială din cauza lipsei de dezvoltare a esofagului- Cei doi plămâni pot lipsi bilateral sau doar unul dintre ei

- Variaţii ale numărului de lobi (cel mai des apariţia unui al 3-lea lob, cardiac, la plămânulstâng)

- Situs inversus al tuturor viscerelor sau doar la cele toracice

Dezvoltarea diafragmei.

Dpdv embriologic, diafragma are 4 surse:

1. Septul transvers care formează plica ventrală şi centrul tendinos 2. Membranele pleuro-peritoneale3. Derivate ale peretelui toraciccare provin din muşchiul drept abdominal 4. Meznchim din mezenteron (intestinul mijlociu) ce dă naştere plicii posterioare mediane



Iniţial, diafragma este situată în poziţie înaltă în dreptul somitei cervicală 1. Ulterior, ea coboară până în dreptul primei somite lombare, aşa încât, în procesul de coborâre, canalele pleuro-peritoneale potsă nu se închidă şi duc la apariţia herniilor diafragmatice congenitale, în special de partea stângă.

Deşi complet, ţesutul diafragmatic poate să fie slab dezvoltat datorită presiunii intraabdominale maimari decât presiunea toracică, şi asta determină apariţia de diverticuli intratoracici în care se potangaja viscere abdominale.

Documents

Curs 1