AMBALAJE ŞI DESIGN ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂAMBALAJE ŞI DESIGN ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

• Ambalajul este un sistem fizico-chimic complex, cu funcţii multiple, care asigură menţinerea sau, în unele cazuri, ameliorarea calităţii produsului căruia îi este destinat.

• Ambalarea reprezintă operaţia de obţinere a “primului înveliş aflat în contact direct cu produsul”. Ambalajul mărfurilor poate fi privit şi analizat din două puncte de vedere: tehnic şi

economic.• Din punct de vedere tehnic ambalajul mărfurilor constituie un ansamblu de materiale destinat protecţiei calităţii şi integrităţii produsului, destinat facilitării tuturor operaţiilor ce urmează în circuitul economic după ambalarea produselor.• Sub aspect economic ambalajul este privit ca un produs finit deoarece în el s-au investit cheltuieli materiale şi umane pentru obţinerea lui.

PRINCIPALELE OBIECTIVE LA CARE TREBUIE SA RASPUNDAPRINCIPALELE OBIECTIVE LA CARE TREBUIE SA RASPUNDA AMBALAJELEAMBALAJELE

• Asigurarea protecţiei produselor împotriva deteriorării, pierderilor cantitative si calitative, păstrării proprietatilor si valorii produsului;• Creearea unor conditii optime de transport si manipulare;• Favorizarea prezentarii clare si sugestive a continutului, informarea cumparatorului asupra avantajelor produsului, preţului, cantitatii, duratei de valabilitate, modului de utilizare sau preparare;• Educarea consumatorului prin indicarea valorii nutritive, energetice a produsului.

Factorii care determină alegerea ambalajului 1. Factori legaţi de produs natura produsului materializată prin starea de agregare a produsului; forma şi mărimea produsului: produse pulbere, produse grăunţoase, produse de diferite mărimi: de dimensiuni mari (preparate de carne sau unele produse lactate, paste făinoase lungi), produse cu dimensiuni mai mici (pasta făinoase scurte). masa şi densitatea volumică a produsului (ex. la produsele pulverulente trebuie să se ţină cont de fenomenele de aglomerare sau tasare).2. Factori legaţi de materialele şi maşinile de ambalaj• Proprietăţile fizico chimice cu importanţă deosebită sunt: culoarea, transparenţa grosimea (în mm sau m) masa (greutatea) specifică, g/m2

microporozitatea materialelor plastice, a materialelor pe bază de AL sau St factorul de întindere• Proprietăţile mecanice importante in alegerea materialului de ambalaj sunt: rezistenţa la: plesnire, întindere, la şoc, la îndoiri repetate, la rupere duritatea – proprietate a corpurilor solide de a se opune la pătrunderea in masa lor a altor corpuri solide, care le deformează suprafaţa.

1

rigiditatea – forţa necesară pentru a produce o încovoiere sudabilitatea – temperatura la care materialul se lipeşte singur.• Permeabilitatea şi/sau impermeabilitatea se referă la gaze, arome şi mirosuri, vapori, lichide, lumină, radiaţii UV permeabilitatea la substanţe grase este deosebit de importantă. permeabilitatea la microorganisme este importantă în cazul alimentelor tratate termic (prin pasteurizare sau sterilizare) sau alimentele conservate prin uscare, afumare, sărare etc. se recomandă folosirea recipientelor de sticlă dau din metal închise foarte bine. • Proprietăţile termice ale materialelor • Materialele rezistente la temperaturi ridicate 100°C, 121°C: metalul şi sticla polietilena de înaltă densitate (de joasa presiune – High Density Polyethilene - HDPE) folosită la operaţia de pasteurizare • Materialele rezistente la temperaturi scăzute (refrigerare, congelare, liofilizare): polietilena de mică densitate – Low Density Polyethilene – LDPE (la temperaturie de refrigerare) metalul, sticla, cartonul, polietilena, polistirenul 3. Forma şi costul ambalajelor• Costul sistemelor de ambalare cuprinde: cheltuieli legate de ambalarea propriu-zisă (preţul utilităţilor, a serviciilor de întreţinere şi reparare). cheltuieli de personal cheltuieli de dezvoltare – la promovarea unui produs nou sau a unui ambalaj nou, la proiectarea produsului, la realizarea modelului, la testarea pe piaţă, reclamă, remedierea deficienţelor constatate. cheltuieli de distribuire a produselor ambalate pentru vânzare. eficienţa maşinilor şi a liniilor de ambalare materializată prin productivitatea acestora sau randamentul lor. inflaţia este dificil de contabilizat 4. Factori legaţi de riscurile transportului:- Tipul transportului: sosea, cale ferata, marirtima, aeriana;- Forma de transport: vrac, preambalat;- Existenta mijloacelor necesare incarcarii si descarcarii;- Posibilitatea utilizarii eficiente a spaţiului pentru reducerea costului;5. Factori legaţi de piata de desfacere:

Funcţiile ambalajelor Funcţiile ambalajelor • Funcţia de conservare şi protecţie a produselor – reprezintă funcţia de bază a ambalajelor şi constă în capacitatea ambalajului de a proteja conţinutul de influenţele mediului extern. .Ambalajele asigură protecţia produselor împotriva acţiunii următorilor tipuri de

factori:– factori fizici – solicitări mecanice, lumină, temperatură, presiune, etc.

2

– factori chimici – vapori de apă, gaze atmosferice (oxigen, dioxid de carbon, dioxid de sulf, oxizi de azot, etc.)– factori biologici – microorganisme, spori, mucegaiuri, insecte, rozătoare, etc.Conservarea calităţii prin ambalare înseamnă că ambalajul protejează produsul din

interior de influenţa factorilor externi, care îl pot deteriora, îi pot provoca daune sau pot iniţia procese de degradare (umiditatea, radiaţiile solare, praful, microorganismele, temperatura, radiaţiile ultraviolete, etc.).

Acţiunea acestor factori poate fi directă sau indirectă. Ambalajul fiind în contact direct cu produsul, acest contact nu trebuie să ducă la degradarea mărfii prin reacţii chimice posibile.

• Funcţia de transport – manipulare - depozitare - se manifestă în cadrul circuitului economic ce urmează producerii mărfii. Din acest punct de vedere, cerinţele ambalajului sunt următoarele:• adaptarea ambalajului la normele şi mijloacele de transport;• optimizarea raportului volum/ masă (greutate); de exemplu, ambalajele cu volum standard beneficiază de un preţ mai avantajos faţă de ambalajele cu volume nestandardizate sau agabaritice (foarte mari), respectiv ambalajele cu mase proprii mai mici beneficiază de taxe de transport mai mici;• posibilitatea adaptării dimensiunilor ambalajelor la mijloacele de transport (ambalaje pliabile, sau cu volume variabile). .În această direcţie au apărut două concepte noi – paletizarea şi containerizarea. • Paletizarea - este operaţia de manipulare şi transport a mărfurilor aşezate pe paleţi, deplasaţi cu ajutorul electro-stivuitoarelor. Paletul este o suprafaţă plană de dimensiuni standardizate, folosită la transportul mărfurilor ambalate în ambalaje paralelipipedice, ce prezintă o stabilitate suficientă.Există paleţi de uz general, paleţi – lăzi şi paleţi de uz special.• Containerizarea - foloseşte pentru transportul, manipularea şi depozitarea mărfurilor unitatea numită container. Acesta este realizat din materiale rezistente, eventual flexibile, care să permită plierea atunci când nu este utilizat. Containerul oferă avantajul păstrării avansate a calităţii şi integrităţii mărfurilor, chiar şi în condiţiile eliminării ambalajelor individuale şi a manipulărilor repetate.

• Funcţia de promovare a produselor şi informare (comunicare) - condiţii de bază pentru ambalaje: să pună în evidenţă marca produsului sau a producătorului înscrisurile să fie clare, uşor de citit, pentru a nu da naştere la confuzii să pună în valoare caracteristicile principale ale produsului, astfel încât cumpărătorul să-l deosebească cu uşurinţă de altele similare să creeze imaginea calităţii produsului prin diferite mijloace (formă, soliditate, comoditate în utilizare).

Cerinţe de calitate impuse ambalajelor Cerinţe de calitate impuse ambalajelor Ambalajele sunt elemente indispensabile în cadrul circuitului producţie – transport –

desfacere – comercializare jucând un rol important în păstrarea caracteristicilor

3

de calitate ale mărfurilor. Alte cerinţe:• să fie comod în utilizare;• să poată fii închis şi deschis cu uşurinţă;• să conţină o cantitate de produs potrivită;• să aibă o masă proprie cât mai mică;• să nu fie toxic;• fără miros, gust propriu;• rezistenţă mecanică ridicată;• impermeabilitate faţă de gaze, praf, grăsimi;• compatibilitate faţă de produsul ambalat;• să permită sau nu (după caz) pătrunderea radiaţiilor luminoase;• forma, grafică atractive .Cerinţele privitoare la ambalajele pentru alimente: să fie avizate sanitar; materialele din care se confecţionează să aibă grad ridicat de stabilitate fizico-chimică, care sa nu permită cedarea în timpul utilizării substanţelor străine peste limitele admise; să nu influenţeze caracteristicile organoleptice, fizico-chimice sau valoarea nutritivă a produsului alimentar cu care vine în contact în timpul prelucrării, manipulării, transportului sau păstrării acestuia; să nu confere toxicitate produsului alimentar cu care vine în contact; să asigure produsului alimentar o protecţie eficientă faţă de impurităţile accidentale pe toată perioada prelucrării, păstrării şi transportul produsului respectiv; cernelurile şi coloranţii folosiţi la imprimarea şi colorarea materialelor de ambalaj care vin în contact cu produsul alimentar să fie avizat de Ministerul Sănătăţii; este inadmisibil contactul direct al alimentelor cu partea colorată sau imprimată a ambalajului.

Grupele de alimente care se ambaleazăGrupele de alimente care se ambalează• grupa I: lapte, produse lactate proaspete, brânzeturi; • grupa a-II-a: carne, organe(în special ficat), produse din carne, peşte; • grupa a-lll-a: oua; • grupa a-IV-a – legumele;• grupa a-V-a – fructe; • grupa a-VI-a - cereale si derivate; • grupa a-VII-a - grăsimi alimentare; • grupa a-VIII-a - zahăr si produse zaharoase; • grupa a-IX-a – băuturi.

Coduri de identificareEvoluţia codurilor de identificare• 1970 – SUA –Codul UPC (Universal Product Code) este folosit mai ales în economia S.U.A. format din 12 semne, uşor de scanat de casele de marcat• Anii 1971 – Franţa – sistemul GENCOD, iar in Germania sistemul BAN-L• 1977 - sistemul unitar de codificare pentru Europa denumit EAN – European

4

Article NumberingCodul UPC - este format dintr-o serie de 12 caractere numerice, fiecare cu

semnificaţie aparte:• primul caracter este de fapt o "cheie a clasificării" (key number);• următoarele cinci identifică producătorul;• următoarele cinci identifică produsul;• ultimul caracter este o cifră de control, servind la înlesnirea citirii optice şi se calculează în funcţie de caracterele precedente.Caracteristicile codului de bare EAN:• permite identificarea automata a unui produs• reprezintă o asociere de bare şi de spaţii libere ce foloseşte un număr de cifre, împărţite in 3 seturi şi grupuri de separatoare formate din cate 2 linii subţiri, paralele, dar mai lungi cu rol de centrare in momentul lecturii codului.

Elementele etichetei produsului alimentar Orice eticheta trebuie sa cuprindă in mod obligatoriu: - denumirea sub care este vândut alimentul; - lista cuprinzând ingredientele; - cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente; - cantitatea neta pentru alimentele preambalate; - data durabilităţii minimale sau, in cazul alimentelor care din punct de vedere

microbiologic au un grad înalt de perisabilitate, data limita de consum; - condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci, când acesta necesita indicaţii

speciale; - denumirea sau denumirea comerciala si sediul producătorului, al ambalatorului

sau al distribuitorului; in cazul produselor din import se înscriu numele si sediul importatorului sau ale distribuitorului înregistrat in România;

- locul de origine sau de provenienţa a alimentului, daca omiterea acestuia ar fi de natura sa creeze confuzii in gândirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienţa reala a alimentului;

- instuctiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzatoare a alimentelor;

- concentraţia alcoolica pentru băuturile la care acesta este mai mare de 1,2% in volum;

- o menţiune care sa permită identificarea lotului; - menţiuni suplimentare de etichetare.

Materiale pentru ambalareMateriale pentru ambalareMaterialele pentru ambalaje se împart în 3 grupe în funcţie de tipul ambalajului ce se Materialele pentru ambalaje se împart în 3 grupe în funcţie de tipul ambalajului ce se

fabrică din ele, astfel:fabrică din ele, astfel: materiale pentru ambalaje exterioare;materiale pentru ambalaje exterioare; materiale de protecţie, amplasate între produsul ambalat şi ambalajul exterior materiale de protecţie, amplasate între produsul ambalat şi ambalajul exterior

(materiale de umplutură);(materiale de umplutură); materiale pentru ambalaje de prezentare. materiale pentru ambalaje de prezentare.

Ambalaje din materiale celuloziceAmbalaje din materiale celulozice

5

Ambalajele din materiale celulozice pot fi de trei tipuri:

• Lemnul

• Hârtie pentru ambalaje;

• Carton plat si ondulat. LemnulLemnul

Utilizarea lemnului ca material de ambalare este redusă la ambalaje exterioare de mari dimensiuni.

Speciile lemnoase folosite pentru confecţionarea ambalajelor sunt: - foioase tari (fag, ulm, carpen), - foioase moi (plop, tei, anin),- răşinoase (molid, brad, pin). Pentru confecţionarea ambalajelor se mai folosesc, tot ca material lemnos, placajul,

plăcile fibrolemnoase (PFL) şi plăcile aglomerate (PAL). Principalele ambalaje confecţionate din lemn utilizate la ambalarea produselor

alimentare sunt: butoaie din lemn de stejar; palete plane pentru depozitare şi transport; lăzi şi lădiţe de lemn.Lemnul este utilizat în special la confecţionarea ambalajului de transport, dar este

utilizat mai eficient în alte domenii ca: mobilier, fabricarea hârtiei, etc.

• Principalele avantaje ale folosirii lemnului în domeniul alimentar sunt:

- protecţia ridicată ce o asigură produselor din interior;

- ambalajele din lemn sunt refolosibile.

• Printre dezavantaje:- spaţiul mare ocupat de ambalaje atunci când nu sunt folosite, - domeniul restrâns de utilizare- cantităţile tot mai reduse de lemn disponibile pentru ambalaje. - Datorită compoziţiei şi umidităţii, ambalajele din lemn constituie un mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor.Modificarea formei şi volumului prin contracţie şi umflare apare ca urmare a variaţiei

conţinutului de umiditate şi este dependentă de specie şi de direcţia fibrelor lemnoase.

Rezistenţa la deformare este dată de limita de elasticitate care caracterizează tăria, flexibilitatea compresibilitatea lemnului.Rezistenţa la solicitări de rupere se referă la rezistenţa la îndoire, întindere, forfecare. Mirosul lemnului interesează în special în cazul ambalării unor produse susceptibile

să preia unele mirosuri. În schimb, unele specii lemnoase sunt căutate tocmai pentru mirosul lor. Ex:- lemnul de cedru este folosit uneori pentru ambalarea ţigărilor de foi de calitate

6

superioară, - lemnul de dud la confecţionarea butoaielor destinate păstrării coniacului pentru îmbătrânire, - fagul, lemnul cel mai folosit în ţara noastră pentru ambalaje nu are miros,- lemnul de stejar conţine taninuri, substanţe care sunt puternic solubile în alcool (coniac).

7