Capitolul I Obiectul şi sarcinile criminologiei

 

 „Ştiinţele nu s-au constituit decât în clipa când au

devenit con ştiente că raţiunea nu află de la lucruri decât ceea ce pune ea în ele.“

 (Immanuel Kant)

Obiectul şi sarcinile criminologiei

Definiţie: „ştiinţa despre crimă, criminali tate şi criminal şi reacţia socială faţă de ele“.

Etimologie: latină: crimen (crimă) şi logos (ştiinţă), însemnând „ştiinţa crimei“.

Obiectul şi sarcinile criminologiei

Conform definiţiei de mai sus, criminologia include:

studiul crimei ca fenomen individual (cauzele şi motivaţiile sale);

studiul criminalităţii ca fenomen social, amploarea crimina lităţii;

studiul criminalului şi al personalităţii sale;reacţia socială faţă de crimă: prognosticul crimei,

pre venirea ei şi lupta cu crima si strategiile sale; prin urmare, pentru a lupta eficient cu crima, este necesar a-i recunoaşte în mod ştiinţific cauzele.

Obiectul şi sarcinile criminologiei

Crima se studiază: ca fenomen social (criminalitatea), ca feno men uman (fiind comisă de om) şi ca fenomen juridic (lupta eficientă contra

acesteia).Sub aspect criminologic, termenii de

criminal, infractor şi delincvent sunt sinonime, acestea corespunzând gravi tăţii infracţiunilor: crime, delicte şi contravenţii.

Obiectul şi sarcinile criminologiei

Aşa cum rezultă din cele de mai sus, criminologia este o ştiinţă multidisciplinară deoarece:

cauzele crimelor depăşesc dreptul (prin cauzele economico-sociale);

metodele de studiu ale crimei aparţin şi altor discipline (psihologia, sociologia, medicina);

combaterea crimei antrenează multiple componente sociale (şcoala, biserica), nu numai dreptul.

Obiectul şi sarcinile criminologiei

In 2002:29 de violenţe grave la 100 000 de lo

cuitori; (32 la 100 000 în ţările sărace şi 15 la 100 000 în ţările bogate)

1/2 sunt acte de suicid (homoagresiuni), 1/3 sunt acte de omucidere

(heteroagresiuni) şi 1/3 sunt consecinţa unor războaie locale.

Obiectul şi sarcinile criminologiei

Societatea actuală apare saturată de violenţă:33 % fiind crime comise în familie;6 % sub vârsta de 17 ani;32 % între 18 şi 20 de ani;50 % din crime s-au produs sub influenţa

alcoolului;homicidul (omorul) fiind mai frecvent în ţările

bogate, iar suicidul, în ţările dezvoltate;infracţiunile au produs în anul 2003, pagube

de 17 miliarde de dolari.

Obiectul şi sarcinile criminologiei

De aici, rezultă că fenomenele îngrijorătoare pentru societate sunt:

creşterea infracţionalităţii, în general, şi a violenţei (sinu cideri, omucideri, accidente);

creşterea recidivei şi a crimei în serie;creşterea crimelor cu autori necunoscuţi;creşterea delincvenţei minorilor.

Obiectul şi sarcinile criminologiei

Funcţiile criminologiei  Criminologia îndeplineşte, astfel, două funcţii esenţiale: funcţia teoretic-explicativă - demersul ştiinţific al

criminologiei este acela de a investiga criminalitatea ca un fenomen socio-uman, de a identifica cauzele care l-au determinat şi de a stabili măsuri efici ente de combatere a fenomenului infracţional;

funcţia aplicativ-prospectivă - urmăreşte identificarea modelelor de acţi une, prin care intervenţiile preventiv-educative stabilite în primul caz să fie dirijate către factorii de decizie pentru dispunerea de măsuri care să ducă la stoparea şi combaterea criminalităţii.

Obiectul şi sarcinile criminologiei  

Alte funcţii ale criminologiei recunoscute de specialişti sunt:

funcţia descriptivă, funcţia explicativă, funcţia predictivă şi funcţia profilactică.

Obiectul şi sarcinile criminologiei

Astfel, funcţia descriptivă foloseşte următoarele concepte ope raţionale: mediu, teren, personalitate, situaţie, act;

Funcţia explicativă operează cu diverse concepte: cauză, condiţie, efect, factor;

Funcţia predictivă are în atenţie: prezent, viitor, probabilitate, similitudine, extrapolare, prognostic, urmărind anticiparea unor schimbări ale fenomenului criminal într-un anumit interval şi evaluarea proba bilităţii producerii eventualului eveniment;

Funcţia profilactică care studiază reacţia socială, reintegrare, tratament, prevenţia primară, secundară şi terţiară.

In mare par te, progresul societăţii, în general, este condiţionat de anihilarea ca uzelor criminalităţii.

Obiectul şi sarcinile criminologiei

Metode de studiu în criminologie   De-a lungul timpului, au apărut o serie de metode de cercetare

recunoscute în criminologie: - metoda statistică de raportare a fenomenului; - metoda de studiu a biografiei criminalului; metode de urmărire a evoluţiei crimei de la o perioadă la alta; metode psihometrice de studiu a personalităţii delicventului; metode clinice privind rolul personalităţii între factorii de risc ai

dezvoltării personalităţii; metode sociologice privind rolul densităţii populaţiei şi al influenţei

mass-media în evoluţia crimei; metode etologice privind rolul agresivităţii ca instinct ereditar în

geneza crimei versus rolul anomiei de micromediu (grup, familie) şi macromediu (societate).

Obiectul şi sarcinile criminologiei

Relaţiile criminologiei cu alte ştiinţe  Cele mai strânse legături în raport cu alte discipline juridice

şi nejuridice sunt între criminologie şi dreptul penal . În prezent, cri minologia analizează fapte în context social şi pe individ, în toate ipo stazele sale, încercând să explice în ce măsură este sau nu predispus la comiterea de infracţiuni, lăsând dreptului penal încadrarea faptei comise într-o infracţiune şi aplicarea pedepsei prevăzute.

cu sociologia, care contribuie la studiul cauzelor socio-eco nomice şi al promiscuităţii umane în geneza sentimentului de inse curitate ce poate afecta anumite grupuri sociale;

cu psihologia, privind rolul personalităţii infractorului în re laţia dintre crimă şi situaţiile infracţionale;

Obiectul şi sarcinile criminologiei

cu antropologia, ştiinţa despre om şi evoluţia sa între adap tare la norme, inadaptarea la norme (anomia) şi devianţă (devierea de la norme);

cu psihiatria, ce relevă rolul bolilor mintale în geneza infrac ţiunilor;

cu filosofia, ce militează pentru o societate în care să dom nească nobleţea spiritului şi nu ura şi agresiunea dintre oameni.

cu economia, atunci când se pune problema costului crimei şi a luptei cu crima;

Obiectul şi sarcinile criminologiei

cu criminalistica, ce contribuie la descoperirea crimelor. Se ocupa de devianţă (prostituţie, homosexualitate, vagabondaj etc.), de predelicvenţă (situaţia celui ce se află în peri colul de a deveni delincvent (fuga de acasă, consumul abuziv de alcool, drogurile) şi delicvenţa ca faptă cu pericol social, prevăzută de lege, făcută cu vinovăţie;

cu politica penală, privind regimul închisorilor şi reeducarea infractorilor.

Obiectul şi sarcinile criminologiei

În concluzie, criminologia studiază toate cauzele ce contribuie la producerea infracţiunilor, ea devenind un fidel barometru al sănătăţii morale şi legale a unei societăţi, cauze precum: inegalităţile socio-economice; starea de anomie micro- şi macrosocială de ignorare a nor

melor morale, tradiţionale şi juridice; căderea familiei şi a funcţiei sale de socializare pozitiva; scindarea controlului social pe care îl exercită şcoala, bise

rica, instituţiile statului; densitatea populaţiei şi globalizarea; înmulţirea factorilor de trecere la actul infracţional, prin

consumul de alcool, droguri etc.