Curs Drept Canonic(2)

8/3/2019 Curs Drept Canonic(2)

1/13

Curs drept canonic, anul I, semestrul II

09.03.2010

Randuieli canonice privind inmormantarea:

Inmormantarea se face numai crestinilor ortodocsi botezati. Se face in principiu sicelor care refuza Impartasania, prin iconomie. Tot prin iconomie se face si eterodocsilor

botezati daca nu au clericul lor, necesara fiind aprobarea episcopului lor.

Inmormantarea este oprita a se savarsi necrestinilor, ereticilor, scismaticilor, celor care

refuza Sfanta Impartasanie, sinucigasilor.

Can. 14. Timotei al Alexandriei prevede ca in cazul sinucigasilor, trebuie sa se

cerceteze de ce s-a intamplat aceasta; in cazul in care sinucigasul a fost bolnav psihic, prin

iconomie se poate savarsi inmormantarea.

In cazul in care se constata ca e vorba de sinucidere voita, atunci inmormantarea se

savarseste numai prin iconomie cu aprobarea episcopului locului, dupa o randuiala tipiconala

redusa (nu se trag clopote,nu se iese cu prapori, nu se baga in biserica, preotul merge numai

cu epitrafirul, nu se merge la masa, -altii afirma ca nu se rosteste predica si nu se citeste

Evanghelia).

Inmormantarea se face in baza certificatului de deces eliberat de autoritatile

competente (fara acest certificate niciodata sa nu se savarseasca inmormantarea).

Deshumarea cadavrelornu se face decat i baza aprobarilor legale:

- Legile de stat permit deshumarea numai dupa 7 ani

- Inainte de 7 ani, deshumarea se face cu aprobarea parchetului, dupa cum prevede

codul de procedura penala (trupul nu este complet putrezit)

Transportul si mutarea osemintelor dintr-un loc in altul se face numai cu aprobarea

autoritatilor sanitare.

Din punct de vedere bisericesc, mormantul se pecetluieste pana la a doua venire, (nu

trebuie deschis), dar pentru ca multi se ingroapa in acelasi mormant, s-a format obiceiul

deshumarii la 7 ani cand asemintele se spala cu vin si se ung cu untdelemn. In manastiri,

osemintele se scot si se pun in osuare pe categorii.

Din punct de vedere liturgic, inmormantarea se face in modul cel mai potrivit in

biserica. (mortii se tin acasa si apoi se duc in biserica)

In ardeal inmormantarile nu se fac in biserica, aceasta intrucat legile Imperiului

austro-ungar prevedeau ca morminte sa nu mai fie facute in jurul bisericilor ci in marginea

localitatii (idea fiind de a proteja populatia de epidemii). Crestinesc locul cimitirului este

1


2/13

langa biserici pentru ca la Sfintele Liturghii ne rugam in comuniune vii cu cei adormiti (din

punct de vedere liturgic). Astazi ideal sunt capelele mortuare (din p.d.v. liturgic si sanitar).

Cu privier la locul de inmormantare in mod fires car trebui ca oamenii sa se

inmormanteze in mormant, idea cavoului este o ide noua si contrar cuvintelor pamant esti

si in pamant te vei intoarce.

O problema noua este cea a incinerarii:

Biserica s-a opus practicii din mai multe motive:

- respectul fata de trup pe care Hristos l-a transformat in Templul Duhului Sfant,

Hristos s-a inaltat cu trupul la cer, ceea ce arata cinstirea acordata firii umane si

trupului (trupul nu este ceva de lepadat)

- cultul moastelor arata importanta deosebita a trupului (asa se explica de ce dacii

care practicau incinerarea au renuntat la practica aceasta dupa increstinare).

- Pe de alta parte focul este symbol al iadului, raiul apare in lumina dar nu lumina

cu foc, iar iadul focul care vesnic arde (din pamant esti luat si in pamant te vei

intoarce).

adusu-mi-am aminte de prorocul ce striga (la present- cantare de la inmormantare-

exprimare filologica)- eu sunt pamant si cenusa.

InPravila Mica de la Govora colova 328- prevede sa nu se arda trupurile.

In sec. xx au aparut crematoriile, inclusive la noi in tara.

1923- Asociatia generala a clerului se opune construirii crematoriului din Bucuresti. La 15

iunie 1928, dup ace s-a construit crematoriul Cenusa Sfantul Sinod a hotarat:

- Clericii sa previna pe credinciosi refuzul asistentei celor incinerate

- Pr. sa se intereseze in ce cimitir va fi inmormantat cel decedat spre a nu fi

incinerat

- Celor incinerate li se refuza inmormantarea si pomenirile ulterioare

La 18 septembrie 1933 Sfantulk Sinod trimite o circulara prin care li se atrage atentia

preotilor ca cei care nu respecta hotararea sinodului sa fie trimisi in consistoriu, spre aspra

sanctionare.

In perioada comunista nu s-a dat nici o prevedere, problema aparand dupa 1990.

Hotararea data in 1928 a ramas pana astazi cu observatia ca poate fi acceptata o

singura iconomie (exceptie), anume cand cineva moare pe pamant strain iar familia nu are

bani pt aducerea celui decedat in tara. (i se savarseste slujba parastasului si se ingroapa

cenusa in mormant).

2


3/13

Problema participarii clericilor din alte culte la slujba inmormantarii:

In ardeal pana in 1948- la inmormantarile din familiile mixte putea sa participe si un

cleric din alte confesiuni, greco- catholic, reformat, catholic, acestia putand rostii o rugaciune

in limba lor, sau un cuvant la inmormantare (pr. orthodox putand rostii rug. de dezlegare).

Dupa 1990 datorita tensiunilor dintre ortodocsi si greco-catolici, in ardeal s-a oprit

orice fel de impreuna-slujire (nu este normal ca unii clerici sa se intalneasca la tribunal in

cursul saptamanii iar apoi sa slujasca impreuna).

Problema transferului de organe si a eutanasiei:

In 6 iulie 2005 Sfantul Sinod si-a exprimat decizia printr-un comunicat. Biserica a

incurajat acest act cu exceptia transplantului de creier si a celulelor de reproducere. Cu privier

la eutanasie biserica s-a opus categoric pentru ca aceasta este o forma de asasinare (si/sau

sinucidere). Problema aparatelor sau a celor care sunt tinuti in viata doar de aparatura nu

trebue sa vizeze in mod expres luarea deciziei de eutanasiere.

16.03.2010

Regulamentul cimitirelor

In 2003 s-a publicat un extras cu regulamentele cimitirelor. Acesta a fost elaborate in

1982, iar dupa 1990 a fost revizuit si din nou aprobat de Sfantul Sinod. Acest regulament este

valabil pentru cimitirele bisericesti si manastiresti dar nu si pentru cele comunale.

Regulamentul este impartit in 9 capitole:

Cap. I Dispozitii generale

Cimitirele sunt considerate bunuri sacre in proprietatea parohiilor sau manastirilor.

Infiintrea, functionarea si desfiintarea se face potrivit dispozitiilorlegale cu aprobarea

organelor eparhiale. Cimitirul parochial este administrat de consiliul parochial iar cimitirele

manastiresti de consiliul economic al mnastirilor. In cimitirul parochial sunt inmormantati

credinciosii parohiei iar in cazuri speciale, cu aprobarea consiliului parochial se pot

inmormanta si alte personae. In cimitirele manastiresti sunt inmormantati calugarii si

calugaritele cu aprobarea consiliului economic al manastirii; pot fi inmormantati si preoti,

ierarhi sau alti credinciosi care sunt legatii de manastire.

Cap. II Principii de organizare si administrare

Consiliul parochial si economic au datoria de a administra sub oate aspectele cimitirul

parohial (imprejmuire, curatarea mormintelor, incadrarea personalului pentru inmormantere).

Parohiile au datoria de a se preocupa de construirea unor capele mortuare in incinta

cimitirelor, pe cat este posibil.

3


4/13

Fiecare cimitir trebuie sa aiba un plan de sistematizare cu impartirea in parcele,

randuri si locuri de inmormantare. Ele vor fi numerotate prin cifre si litere. Aceste planuri

trebuie aprobate de central eparhial. Locurile de inmormantare sunt de doua categorii:

- De categorie vesnica

- De categorie temporara (minim 7 ani)

Modul de atribuire este concesionarea, de aceea este absolute incorrect vanzarea sau

reconcesionarea mormintelor. (concesionare- drept de folosinta). Locurile de folosinta

vesnica sunt de pana la trei morminte, de obicei ele sunt duble(sot-sotie).

Dimnsiunile unui moormant sunt - 1.20m l; 2.50m L; 2.00m H- iar intre locurile

dintre morminte cel putin 0.5 m.

Parohiile si manastirile vor tine un registru special cu evident persoanelor care au

concesionat mormintele.

Art. 11 prin organizarea cimitirelor se vatine seama de pastrarea specificului

romanesc.

Cap. III Atribuirea locurilor de inmormantare

Aceasta se face pe baza actului de atribuire. Se interzice vanzarea sau alte actiuni

intermediare cu privier la locurile de inmormantare. Locurile de inmormantare de folosinta

temporara se atribuie de consiliul parohial (numai la decesul persoanelor). Dreptul de

folosinta a acestor locuri se poate prelungi dupa expirarea celor 7 ani daca parohia dispune de

alte locuri de inmormantare.

Atribuirea locurilor de inmormantare de folosinta vesnica se aproba de consiliul

parohial. Atribuirea facuta numai cu acordul preotului fara instiintarea consiliului parohial

este o abatere si poate duce adduce cu sine chiar mutarea preotului din respectiva parohie.

Dreptul de concesiune asupra locurilor in folosinta vesnica se poate transmite prin donatie

sau prin succesiune legala sau testamentara. In situatii speciale se poate respecta si traditia

locului. Donatia se poate face numai intre soti sau intre rudenii pana in gradul IV. Prin

succesiune se transmite urmasilor.

Actul de concesiune se elibereaza pe numele titularului sau a dobanditorului.

Concesionarea se face fie cu plata fie gratuity, decizia apartinand consiliului parohial. Tarifele

pentru concesionare precum si cele pentru inhumare si deahumare, intretinerea cimitirului

sunt stabilite de consiliul eparhial cu aprobarea centrului eparhial. Persoanelor lipsite de

posibilitati material pot fi atribuite fara perceperea taxelor aferente.

La dobandirea locurilor de inmormantare prin succesiune, sunt scutite de plata

oricaror tarofe sit axe catre parohie sau manastire. Ceilalti dobanditori (cei care primesc

4


5/13

donatia) trebuie sa plateasca taxele unei noi concesiuni), ( avantajul il prezinta locul), sunt

favorizati.

Cap. IV Dispozitii privind ordinea in cimitire

Persoanele au datoria de a pastra in incinta cimitirelor linistea, curatenia, ordinea,

respectful cuvenit celor ce odihnesc vesnic. Profanarea de morminte, distrugerea lor se

pedepsesc conform cu dispozitiile legilor existente. ( Exercitiu de admiratie- Cioran joaca

miuta cu craniile dezgropate de amicul sau din cimitir, acesta fiind gropar acolo)

Cap. V Despre inmormantari si deshumari

Orice inmormantare se face pe baza adeverintei de deces. Slujba se face acasa, in

biserica sau in incinta capelei mortuare, unde aceasta exista. Inmormantarile se pot face in:

gropi simple, gropi zidite, cripte, cavouri, (oricare dintre aceste respectand normele sanitare

amintite privind dimensiunile si in special adancimea). Mormintele pot fi deschise numai

dupa 7 ani. Inainte de 7 ani deshumarea se face numai cu aprobari competente sau din ordinul

instantelor judecatoresti. In cazul deshumarii rolul preotului este de a supraveghea.

Cap. VI Dispozitii privind constructii, alte lucrari sau plantatii executate

Lucrarile simple de ingrijire a mormintelor se face prin instiintarea consiliului

parohial. Criptele, cavourile sau alte lucrari numai cu aprobarea consiliului parohial. Pt

locurile de folosinta temporara sunt premise doar lucrari simple. Constructiile funerare

trebuie sa respecte aprobarile de constructive. la executarea constructiilor trebuie protejate

mormintele din jur. Constructiile cu valoare arhitectonica nu pot fi demolate sau transformate

decat cu aprobarea centrului eparhial si cu avizul centrului cultural(directia monumentelor

istorice). Persoana a carui drept de folosinta a incetatare dreptul sa-si ridice bunurile si

constructiile care-i apartin. Consiliul parohial are dreptul sa demoleze orice piatra funerara

sau alte constructii si plantatii daca s-au incalcat dispozitiile prezente in regulament.

Cap. VII incetarea dreptului de folosinta a locului de inmormantare

- La implinirea perioadei de 7 ani pt locurile concesionate temporar

- La expirarea termenului prelungit

- Concesionarea locurilor de folosinta vesnica poate inceta prin anularea actului de

concesiune - mentinerea in stare de neingrijire a constructiilor funerare(loc

concesionat)

- titularul renunta in scris la un anumit mormant

- titularul a donat catre parohie dreptul de concesiune pe care il avea

- titularul a decedat fara a avea mostenitor

- titularii sau mostenitorii au refuzat achitarea taxelor impuse legal

5


6/13

- trecerea la un alt cult duce la pierderea concesiunii

- pierderea concesiunii in cazul sinucigasilor (se inmormanteaza in

spate pt a nu crea caz de precedenta)

Art . 36- 38 fac referire la modul de operare al parohiilor si manastirilor cu privier

anularea conesiunilor.

Cap. VIII Reglementari speciale

Vizeaza situatia neortodocsilor si prin deductive cea a sinucigasilor.

Parohiile sunt deasemeni obligate sa ingrijeascamormintele personalitatilor din cimitir

sis a nu instraineze mormiintele sau obiecte funerare apartinand patrimoniului. Articolul 44

se tine seama de traditiile si specificul locului

Cap. IX Dispozitii finale

- Intrat in vigoare in 1982

04.05.2010

Activitatea judecatoreasca a Bisericii

In Biserica fiecare fapta are perspective exhatologica (judecata viitoare). Hristos insa

ne-a dat sansa de a ne marturisi, spovedi. Spovedania este Taina prin care Dumnezeu prin

Harul Sfantului Duh, se sterg biruintele diavolului asupra omului. Hristos ne da astfel sansa

ca prin spovedanie sa ne indreptam.( Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si

mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai cistigat pe fratele tau. Dar, daca nu te

asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentruca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a

doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l Bisericii; si, daca nu vrea sa

asculte nici de Biserica, sa fie pentru tine ca un pagin si ca un vames. Mt. 18, 15-17).

Mai exista situatii de esec (frate)- in care trebuie sa te rupi chiar daca ai vrea sa ai

comuniune. In acest text este vorba de idea de al adduce in fata bisericii si tocmai de aceea

Biserica si-a creat instante de judecata. Aceste instante au fost nenumarate si diferite in istoria

multimilenara a Bisericii.

Instanta episcopala:

- Instant episcopilor

- Instant mitropolitana

- Instant patriarhala sau instant speciala: - sinodul ecumenic

- instante pentru monahi

- unele capetenii instruite

6


7/13

De obicei aceste instante se organizau instantaneu (accidental).

Principiile de judecata erau in general de doua categorii:

- Dogmatice

- Disciplinare

Cu privier la cauzele disciplinare erau consideratefaradelegi. Aceste faradelegi pot fi

impartite didactic in trei categorii savarsite de toti credinciosii: ale clericilor, monahilor, ale

laicilor (credinciosilor). In urma judecatii aceste faradelegi puteau fi iertate daca cel in cauza

se indrepta,daca nu,interveneau pedepsele bisericesti. Din acest punct de vedere pedepsele se

impart in doua categorii:

- Pedepse oficiale - laicilor

- clericilor si monahilor

1.pedepsele laicilor

- epitimia (mustrarea)

- excomunicarea (oprirea de la impartasanie)

- anatema (cea mai mare pedeapsa,excluderea de la impartasanie dar si din

comunitatea bisericii executandu-se un blestem asupra vinei) - pedeapsa maxima

2.pedepsele clericilor

- epitimia

- canonisirea (excomunicarea,oprirea de la cele sfinte o anumita perioada)

- anatema

- caterisirea

Cu privire la aceste pedepse ele nu trebuie private ca unele care au character strict

juridic ci ca unele care au rolul de indreptare, de medicament si care nu pot exclude niciodata

iertarea.Pedeapsa bisericeasca niciodata nu trebuie sa excluda iertarea.

In privinta caterisirii facem doua distinctii:

- Caterisirea disciplinara, prin care preotul este exclus din preotie sau a savarsit cele

sfinte, fara a pierde darul preotiei (aceste caterisiri se pot ridica). In B.O.R exista

cazuri in care caterisirea s-a ridicat: Antim Ivireanul, Ioan Creanga, Iosif Trifa,

Calciu Dumitrescu.

- Caterisirea propriu-zisa-facuta in urma caderii in erezie prin care se pierde si

Harul preotiei. Aceste caterisiri nu se mai pot ridica, (ex: Ierodiacon Dimitrie

Cornitescu, Pr.Dimitrie Popescu). Cel mult daca persoana se pocaieste i se da

demnitatea de preotie dar nu i se mai da dreptul de a sluji, doar sa se

impartaseasca.

7


8/13

Cu privire la modul in care s-a desfasurat judecata, aceasta a fost diferita de la o

biserica la alta, fiecare si-a creat propria procedura. In B.O.R felul in care s-a desfasurat

judecata a fost prevazut in pravilele bisericesti. Astazi judecata bisericeasca se desfasoara

potrivit prevederilorRegulamentului de procedura al instantelor disciplinare si de judecata

ale B.O.R.

Cap. I - se prezinta competenta acestui regulament. Toti membrii clerului de mir

,calugari, cantareti si paraclisieri din B.O.R (sunt exclusi mirenii si episcopii pentru ca

judecata o savarseste Sf. Sinod).

Cap. II prezinta abaterile si delictele (mai grave):

- Abateri: - neglijenta

- neascultarea

- certurile

- parasirile de parohie

- Delicate - injurii - desfranarea

- sacrilegiu - furtul

- betia - simonia

- jocul de noroc

Pedepsele si aplicarea lor. Se impart in doua categorii:

1 vremelnice - avertisment (dojana)

- pierderea oficiului de paroh

- oprirea de la cele sfinte ( anumite lucrari sfinte)

- canonisirea

2 pedepse definitive - degradarea definitive din gradul respective

- pierderea dreptului de a fi ridicat la un grad ierarhic superior

- depunerea sau dreptul de a savarsi cele sfinte cu dreptul de a

r ramane in administratia bisericeasca

- caterisirea

- destituirea (cantareti, paraclisieri)

- excluderea din monahism

Intre art. 5- 48 sunt prevazute pedepsele care se aplica in functie de abateri sau delicate.

Art. 14 daca unul din cei ce se introduce in cler - inovatii (prima data dejura)

- a doua oara pedeapsa de 1-3 luni de

m manastire

- maim ult ( consistoriu eparhial)

8


9/13

Organele indreptatite pentru aplicarea pedepselor:

- Chiriarh (episcope)

- Consistoriul de judecata

Chiriarhul poate aplica urmatoarele pedepse:

- Avertismentul si dojana (mustrarea)

- Pierderea oficiului de paroh

- Oprirea de la anumite lucruri sfinte pana la 90 de zile intr-un an ( ex. Taina

Cununiei are problem familial)

- Oprirea totala de la cele sfinte pana la 30 de zile

- Canonisirea pana la 30 de zile ( la manastire sau catedrala)

Aceste pedepse se aplica fara drept de recurs in baza unei anchete si raport official.

Episcopul are dreptul de a pierde oficiul de paroh cazul cel mai grav.

Art. 51 toate celelalte articole se aplica de consistoriul de judecata. Nu episcopul cateriseste

ci consistoriul de judecata. Regulamentul de procedura lasa si posibilitatea de aparare.

Pedepsele grave de caterisire se aproba de catre consistoriu.

Instantele de judecata bisericeasca:

Organele de judecata pt clericii de mir, preoti, diaconi si cantareti sunt:

- Consistoriul protopopesc

- Consistoriu eparhial

Organele de recurs sunt:

- Sinodul metropolitan (pt cazurile de depunere din treapta)

- Sfantul sinod pt cazurile de caterisire

Consistoriul disciplinar protopopesc are un presedinte si doi membrii. Doi membri

clerici nummiti pe 4 ani de catre chiriarh si un cantaret.

In competent consistoriului disciplinar protopopesc intra aflarea si judecarea

neintelegerilor ivite intre personalul bisericesc, intre preoti si credinciosi cu privire la

serviciile religioase. Cand se judeca neintelegeri intre preoti, cantaretii sau personalul

auxiliary nu participa.

Toate hotararile consistoriului protopopesc trebuiesc aprobate de chiriarh (fara

aprobare nu au valoare). Reclamatiile depuse la protopopiat trebuie dovedite, reclamatiile

fara dovezi si nesemnate nu se iau in considerare.

Consistoriul eparhial functioneaza la fiecare eparhie si este format din trei

membrii tutelari si doi supleanti, ce se aleg de catre adunarea eparhiala si se aproba de catre

episcope. Presedintele este numit de episcope, consistoriul are si un grefier numit de ierarh la

9


10/13

propunerea presedintelui. Nu pot fi membrii ai consistoriului eparhial cei care au problem de

ordin moral sau au suferit vreo condamnare bisericeasca sau civila.

Procedura de judecata:

Consistoriul eparhial judeca in prima si in ultima instant abterile si delictele preotilor

in afara de depunere si caterisire. Consistoriile eparhiale judeca n ultima instant recursurile de

la consistoriile protopopesti.

Actiunea impotriva membrilor clerului se introduce prin actiunea:

- Plangeri adresate direct chiriarhului de personae care indeplinesc conditiile

canonice de a reclama un cleric

- Prin rapoarte in urma inspectiilor

- Prin insusi inculpatul care cere sa se justifice de culpa ce i se aduce ( o banuiala)

- Din oficiu pe baza referatului oricarui consilier administrative bisericesc

Reclamatiile trebuie sa cuprinda toate datele necesare cu privire la reclamant si reclamat si

dovezile cu privire la actele reclamate.

Presedintele consistoriului trebuie sa convoace consistoriul de judecata in cel mult 10 zile de

la primirea reclamatiei. Presedintele fixeaza termenul, convoaca membrii. Atunci cand este

necesar presedintele poate cere ierarhului sa trimita persoane competente spre anchetarea

cazului.

In cazuri grave inculpatul poate fi suspendat pana l decizia definitiva ( prin intermediul

reclamatiei). Anchetele se fac de catre persoanele abilitate in urma declaratiilor facute sub

semnatura a martorilor sau a persoanelor care au participat la anumite fapte.

In art. 78 si urmatoarele, descriu cum se face ancheta prealabila judecatii.

Judecarea proceselor: - se va face la data stabilita de presedinte si la data la care se vor

prezenta reclamantul si partile citate (persoanele citate).

Reclamantul are drept la aparare. Apararea poate fi facuta din oficiu de catre cel in

cauza sau de asa- numitii preoti aparatori numiti de chiriarh pe o perioada de 4 ani. In cazul

in care reclamantul nu se prezinta, judecarea se va face in lipsa lui.

Intai se da cuvantul acuzarii si anume inspectorului eparhial care reprezinta acuzarea

in process dupa care se da cuvantul apararii, apoi martorilor pro sau contra. In urma

audierilor se poate decide, se da hotararea sau eventual se amana pt o noua sedinta in care

urmeaza sa se aduca noi marturii.

Hotararea data de consistoriu trebuie sa fie motivata pe baza Sfintelor Canoane si de

Statutul B.O.R. si prevederile Regulamentelor bisericesti. Hotararea se inainteaza spre

aprobare chiriarhul, in cazul in care chiriarhul nu aproba hotararea, consistoriul judeca din

10


11/13

nou cauza. Hotararea este definitive odata cu aprobarea ierarhului si se pune imediat in

aplicare.

In cazurile de depunere si caterisire trebuie sa se prevada dreptul la recurs in termen

de 15 zile. Pentru depunere recursul se inainteaza consistoriului metropolitan si pentru

caterisire se inainteaza sfantului sinod.

In cazurile in care membrii consistoriului eparhial sunt intr-o legatura directa sau

indirect cu acuzatul (prieteni, rude, dusmanie, martori), membrul poate fi refuzat direct sau

prin aparatori.

Consistoriul metropolitan judeca recursurile care vin de la consistoriile eparhiale.

Judecarea se face ca si in cazul consistoriului eparhial. Consistoriul metropolitan poate

confirma sau schimba total ori partial termenul la care s-a dat recurs.

Recursul in fata forumului de judecata sinodal (sfantul sinod):

In caz de caterisire recursul se adreseaza sfantului sinod. Sfantul sinod va admite sau

respinge recursul. Sf. Sinod nu judeca in prima instant expunand reexaminarea cauzei dupa

admiterea recursului. Hotararea este definitive dupa anuntarea facuta de Patriarh. Caterisirea

va fi anuntata la Bisericile Ortodoxe surori pentru a fi luate in audienta.

Prescriptii: - abaterile - se prescriu in 3 ani de la savarsirea faptei.

- delictele - se prescriu in 5 ani de la savarsirea lor, conditia fiind necontinuitatea

sau repetarea lor.

Nu se prescriu apostazia, erezia, schism, omarul, recasatoria.

Instantele judecatoresti pentru monahi: - fiecare manastire va avea un consiliu de

judecata in care se judeca fiecare pricina legata de viata monahala. (ex. Dajana, matanii,

paine si apa). la fiecare eparhi exista si un consistoriu monahal compus din trei monahi

numiti de chiriarh pe termen de patru ani. Pentru recursuri exista consistoriu monahal central

la Patriarhie.

In cazurile de caterisire sau excludere din monahism, recursurile se dau sfantului

sinod. Aprobarea se da de catre Patriarh.

11


12/13

Problema calendarului

(Aceasta reprezinta una din viitoarele teme ale sinodului pan-ortodox)

Problema calendarului vizeaza doua aspect:

- A calendarului propriu-zis- Serbarea datei Pastilor

Calendarul a existat inca din cele mai vechi timpuri ca mod de masurare a timpului.

Increstinarea calendarelor a nsemnat de fapt intelegerea crestina a timpului ca timp de

mantuire si proiectia lui in vesnicie. Rolul initial al calendarului era unul practice si uman.

Destinatia crestina a calendarului inseamna pe de-o parte rememorarea istoriei mantuirii, iar

pe de alta parte transcederea timpului si a istoriei spre vesnicie.

In stabilirea calendarului au contribuit trei factori:

- Stiinta, observatia si calculul

- Politica

- Religia

Calendarele pot fi impartite in:

- Calendare exacte -accentul punandu-se pe stiinta

- Calendare practice accent pe uzanta practica

Heinz Zemanek: partea cea mai grea a calendarului este a face o balanta intre exactitate si

practicitate. Atunci cand se castica in exactitate, se pierde in practicitate, si invers

Au intrat in vigoare doua tipuri de calendare:

1. Calendarul lunar iudaic accentual se punea pe miscarea lunii iar nu miscarea

soarelui. Astfel anul era impartit in 12 luni. Din patru in patru ani naparea si a XIII-a

luna numita luna Veaddar. Astfel se acorda anul lunar cu anul solar. Fiecare luna

calendaristica incepea cu luna noua. A XIV-a zi este luna plina. De aceea Pesahul

iudaic se serba intre 14 si 15 nisan.

2. Calendarul solar roman Iulius cezar il pune pe matematicianul Sosigenes sa

calculeze sis a intocmeasca un calendar bazat pe miscarea soarelui. Acest calendar era

alcatuit din 365 de zile ca an normal, iar din 4 in 4 ani 364 de zile ca an bisect. In anul

45 I.Hr. calendarul iustinian devine obligatoriu in Imperiul Roman. Acest calendar a

avut insa si influente iudaice saptamana 7 zile.

Data serbarii Pastilor crestine:

Data sarbatorii era legata de Pesahul iudaic. In momentul in care crestinii au trebuit sa

rememoreze Invierea lui Hristos, s-au gasit pusi in fata urmatoarei dileme:

12


13/13

- Evreii crestini care tineau Pastele la 14 nisan in zi cu luna plina (quartodecimani)

- Crestinii dintre pagani ce sarbatoreau in prima Duminica dupa 14 nisan

(domonicanes)

- Crestini (mai ales in Egipt) care sarbatoreau Pastele la o data fix ace corespundea

cu 27 martie sau 7 aprilie 14 nisan

Impacarea celor trei opinii a fost greoaie tocmai pentru ca fiecare avea dreptate in felul ei.

De aiciapar discutiile dar si primele carti pascale pana in secolul IV.

Catre sfarsitul sec. II D.Hr. Papa Victor I i-a excmunicat pe quartodecimani. De aceea Sfantul

Irineu de Lion le ia apararea si in cele din urma ei sunt tolerate. De aceea la 314, in sinodul

local de la Arelate (azi Arles), papa impreuna cu ceilalti episcopi au stability principiul uno

die et uno tempore per omeni orbem.

13

Documents

Curs Drept Canonic(2)