Upload
madalina-velcea
View
41
Download
2
Embed Size (px)
DESCRIPTION
curs conta
Citation preview
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
1
PARTEA I1
I. REPERE ISTORICE PRIVIND CONTABILITATEA
Un prim reper privind contabilitatea în partidă dublă este Tratatul de contabilitate a lui
Luca Paciolo (1494). Acesta definea contabilitatea ca fiind “un ansamblu de principii şi
reguli privind înregistrarea în partidă dublă a averii ce aparţine unui negustor, precum şi toate
afacerile acestuia în ordinea în care au avut loc”. Sistemul de contabilitate în partidă dublă
prezentat de Luca Paciolo are la bază egalitatea:
AVERE = CAPITAL
În România, la începutul secolului al XX-lea profesorii Spiridon Iacobescu şi Alexandru
Sorescu au prezentat teoria economico-juridică a contabilităţii. Potrivit acesteia, obiectul de
studiu al contabilităţii îl reprezintă patrimoniul. Schematic, această abordare poate fi
prezentată astfel: PATRIMONIUL
BUNURI
ECONOMICE
ca obiecte de
drepturi şi obligaţii
Ev
alu
ate
în
ban
i
PERSOANĂ FIZICĂ
SAU
JURIDICĂ
Ev
alu
ate
în
ban
i
DREPTURI ŞI
OBLIGAŢII
Potrivit acestei abordări, egalitatea stabilită este următoarea:
BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGAŢII
În plan contabil, bunurile economice reprezentau activul patrimonial, iar drepturile şi
obligaţiile pasivul. Pornind de la acest fapt, ecuaţia generală a contabilităţii era următoarea:
ACTIV = PASIV
Una din limitele acestei abordări este dată de faptul că, în ţările anglo-saxone, conceptul
de patrimoniu nu este asociat cu organizaţiile economice, fiind utilizat doar pentru
persoanele fizice, în sensul de moştenire. În vederea creării unui limbaj universal valabil, în
prezent este utilizată egalitatea:
ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII
sau
ACTIV – DATORII= CAPITALURI PROPRII
1 Suportul a fost elaborat pe baza materialelor Bazele contabilitatii si Bazele contabilitatii – aplicatii si studii de caz,
coordonatori: Caraiani, C. si Dumitrana, M., autori: Lungu, C., Guse, R., Calu, D., Olimid, L., Raileanu, S.,
Dascalu, C., Stefanescu, A., Dumitru, M., Jianu, I., Jinga, G., Editura, Universitara, Bucuresti, 2010.
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
2
II. CONTABILITATEA – SISTEM INFORMAŢIONAL
Contabilitatea poate fi abordată ca o disciplină informaţională ce dispune de un limbaj
propriu, În mod schematic, modul de transmitere al informaţiilor contabile, prin intermediul
unui limbaj specific, poate fi reprezentat astfel:
FURNIZORII DE
INFORMAŢII
CONTABILE
INFORMAŢIA CONTABILĂ
(cu caracter public)
UTILIZATORII DE
INFORMAŢII
CONTABILE
Societăţile comerciale
(SRL, SA, SCS, SCA,
SNC):
Instituţiile publice
(şcoli, spitale,
primării, etc.)
Instituţiile financiare
(bănci, alte instituţii
financiare)
Este oferită prin intermediul
situaţiilor financiare:
o Bilanţul / Situaţia poziţiei
financiare
o Contul de profit şi pierdere /
Situaţia rezultatului global
o Situaţia fluxurilor de numerar
o Situaţia modificărilor capitalurilor
proprii
o Politici contabile şi note
explicative
Externi:
Investitorii
Angajaţii
Creditorii (băncile)
Furnizorii
Clienţii
Instituţiile statului
Publicul
Interni:
Managerii
Furnizorii de informaţii contabile:
Potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, există următoarele tipuri de societăţi:
Societatea cu răspundere limitată (SRL) are drept principală caracteristică limitarea
răspunderii acţionarilor pentru obligaţiile societăţii la capitalul social subscris de fiecare
acţionar. Capitalul este împărţit în părţi sociale care sunt liber transferabile numai între
asociaţi;
Societatea pe acţiuni (SA) păstrează limitarea răspunderii la capitalul subscris. Capitalul
social este divizat în acţiuni, deţinute de fiecare acţionar. Dreptul de proprietate asupra
acţiunilor se transmite liber, fără consimţământul celorlalţi acţionari, acestea putând fi
tranzacţionate pe piaţa de capital;
Societatea în comandită simplă are două tipuri de asociaţi: comanditaţi şi comanditari. Faţă
de asociaţii comanditari, asociaţii comanditaţi au în plus dreptul de administrare a societăţii,
dar răspund solidar şi nemărginit. Riscul comanditarilor se limitează la capitalul subscris.
Societatea în comandită pe acţiuni este similară din punct de vedere a caracteristicilor cu
societatea în comandită simplă. Spre deosebire de aceasta, există acţionari, iar capitalul social
este compus din acţiuni.
Societatea în nume colectiv (SNC) are drept caracteristică obligaţia solidară (în egală
măsură) şi nemărginită (cu întreaga avere) a asociaţilor pentru operaţiunile desfăşurate în
numele societăţii.
Utilizatorii de informaţii contabile:
La nivel internaţional, principalii utilizatori externi ai informaţiei contabile sunt
consideraţi:
Investitorii. Aceştia doresc informaţii cu privire la performanţa capitalului investit, riscul
estimat şi dividende. Ei au nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să
păstreze sau să vândă;
Angajaţii, sunt în principal interesaţi de informaţii despre profitabilitatea şi continuitatea
activităţii, care le sunt utile în aprecierea capacităţii întreprinderii de a oferi remuneraţii,
pensii, participarea la profit, premii, precum şi alte aspecte sociale (locuri de muncă,
asigurări de sănătate etc.);
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
3
Creditorii (băncile), dat fiind faptul că oferă împrumuturi şi garanţii bancare, doresc în
principal informaţii despre capacitatea întreprinderii de a rambursa creditele la scadenţă şi de
a plăti dobânzile;
Furnizorii şi alţi creditori comerciali doresc informaţii despre indicatorii de performanţă ai
societăţii (lichiditate, solvabilitate, rentabilitate etc.);
Clienţii, doresc informaţii despre asigurarea continuităţii activităţii întreprinderii;
Instituţiile statului şi alte autorităţi sunt interesate de informaţii cu privire la politicile de
alocare centralizată a resurselor bugetare, fiscalitate şi agregarea informaţiilor la nivel
macroeconomic;
Publicul, este interesat de mai multe tipuri de informaţii, interesele sale putând fi diverse.
Managerii sunt considerați utilizatori interni ai informației, deoarece ei dispun de orice
informație doresc cu privire la firma pe care o conduc, fiind interesați îndeosebi de informațiile
cu caracter intern (costul de producție al unui bun, pragul de rentabilitate, etc.), în vederea luării
deciziilor.
Informaţia contabilă:
Este oferită părților interesate prin intermediul situaţiilor financiare, fiind construită pe baza
celor cinci categorii de elemente ce sunt luate în calcul pentru delimitarea egalităţii fundamentale
a contabilităţii (active, datorii, capitaluri proprii, cheltuieli şi venituri). Acestea sunt grupate în
două situaţii financiare (bilanţ, repectiv cont de profit şi pierdere).
BILANŢ CONT DE PROFIT ŞI
PIERDERE
ACTIVE
CAPITALURI
PROPRII
→ Rezultatul ←
exerciuţiului
VENITURI
-
CHELTUIELI DATORII
Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente
trecute, de la care se aşteptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate.
Acesta este recunoscut în contabilitate şi prezentat în bilanţ în momentul în care
următoarele criterii sunt îndeplinite:
o este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate şi
o activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(ă) în mod credibil.
Exemple:
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….
O datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi
prin decontarea căreia se aşteptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii
economice. Aceasta este recunoscută în contabilitate şi prezentată în bilanţ în momentul
în care următoarele criterii sunt îndeplinite:
o este probabil că o ieşire de resurse, încorporând beneficii economice, va rezulta
din decontarea unei obligaţii prezente şi
o când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod
credibil.
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
4
Exemple:
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….
Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele
unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale.
Exemple:
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale
datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele
rezultate din distribuirea acestora către acţionari.
Exemple:
Cheltuieli ce survin ca urmarea a scăderii unui activ:
Cheltuieli ce apar ca urmare a creşterii unei datorii:
Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei
contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se
concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale
acţionarilor.
Exemple:
Venituri ce apar ca urmare a creşterii unui activ:
Venituri ce apar ca urmare a diminuării unei datorii:
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
5
III. SITUAŢIILE FINANCIARE
Au rolul de a prezenta o imagine asupra activităţii întreprinderii la sfârşitul exerciţiului
financiar contabil (în România acesta este echivalent cu anul calendaristic). Potrivit legislaţiei
din România, acestea sunt:
1. BILANŢUL
2. CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE
3. SITUAŢIA FLUXURILOR DE NUMERAR
4. SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALURILOR PROPRII
5. POLITICI CONTABILE ŞI NOTE EXPLICATIVE
Primele două situaţii financiare (bilanţul şi contul de profit şi pierdere) sunt elaborate pe baza
celor cinci elemente (active, capitaluri proprii, datorii, cheltuieli şi venituri), următoarele trei au
rolul de a oferi informaţii prelucrate sau mai detaliate, asupra realităţii unei întreprinderi.
1. BILANTUL
Bilanţul reflectă poziţia financiară a întreprinderii la un moment dat, de regulă la sfârşitul
exerciţiului financiar.
1.1. ELEMENTELE COMPONENTE ALE BILANŢULUI (ACTIVE, CAPITALURI
PROPRII, DATORII)
Potrivit reglementărilor contabile din România (OMFP 1802/2015), elementele componente
ale bilanțului sunt următoarele:
A. ACTIVELE IMOBILIZATE reprezintă bunurile şi valorile cu o durată de folosinţă
îndelungată (mai mare de un an) în activitatea întreprinderii şi care nu se consumă la prima
utilizare. Mecanismul prin care valoarea uzurii (deprecierii ireversibile, consumului treptat) a
imobilizărilor este recunoscută în contabilitate poartă numele de amortizare. Aceasta
reprezintă o alocare treptată a costului unui activ imobilizat pe toată durata de utilizare a
acesteia. Aceasta se recunoaşte în contabilitate la sfârşitul fiecărei luni, iar în bilanţ este
scăzută din valoarea activelor imobilizate (a se vedea elementele rectificative). România,
metodele de amortizare agreate potrivit reglementărilor în vigoare sunt:
metoda liniară: valoarea amortizabilă se împarte în cote egale, pe parcursul duratei de viaţă
utile a activului;
metoda degresivă: conduce la valori ale amortizării mai mari (şi descrescătoare) în primii ani de
funcţionare a imobilizării şi mai mici în ultimii ani, până la un nivel constant;
metoda accelerată: presupune ca maxim jumătate din valoarea amortizabilă a unei imobilizări
să fie amortizată în primul an de utilizare, iar restul în mod egal pe durata de viaţă rămasă.
I. Imobilizările necorporale (numite şi active intangibile sau active nemateriale) sunt active
care se prezintă sub forma unor bunuri fără materialitate.
1. Cheltuielile de constituire sunt reprezentate de cheltuielile cu înfiinţarea, dezvoltarea şi
fuziunea întreprinderii numai când reglementările permit includerea acestora în bilanţ.
Amortizarea se realizează sistematic pe parcursul unei perioade de maximum 5 ani.
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
6
Exemple:
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….
2. Cheltuielile de dezvoltare sunt reprezentate de costurile efectuate pentru aplicarea
rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinţe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau
îmbunătăţite substanţial, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării. Ele presupun
realizarea unor obiective strict individualizate, a căror fezabilitate tehnologică a fost demonstrată
şi care vor fi utilizate în întreprindere sau comercializate. Amortizarea se realizează sistematic pe
durata pe care se estimează că vor fi folosite rezultatele activităţii de dezvoltare.
Exemple:
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….
3. Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi valorile similare includ costurile
efectuate pentru achiziţionarea drepturilor de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu (în
cazul concesiunilor), a unui brevet, a unui know-how, a unei licenţe, a unei mărci şi a altor
drepturi similare de proprietate industrială şi intelectuală. Amortizarea acestor active se
realizează sistematic pe durata pentru care întreprinderea a achiziţionat dreptul de exploatare sau
de utilizare a unor astfel de imobilizări.
Exemple:
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….
4. Active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale includ cheltuielile
efectuate pentru prospectarea resurselor minerale (minereuri, petrol, gaze naturale și resurse
similare neregenerative), în intervalul cuprins între:
T0. momentul în care entitatea a obținut drepturile legale de a explora într-o anumită
zonă și
T1. momentul în care a fost demonstrată fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială
ale extracției unei resurse minerale.
Aceste active trebuie reclasificate după momentul T1.
Exemple:
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….
5. Fondul comercial este reprezentat de elemente imateriale care nu pot fi recunoscute distinct
în contabilitate, spre exemplu clientela, vadul comercial, firma, reputația, dar care generează
pentru entitatea deținătoare un surplus de beneficii economice viitoare. Elementele menționate
anterior nu pot fi recunoscute în contabilitate deoarece atunci când ele rezultă în urma activității
comerciale a unei entități (fond comercial generat intern) nu este îndeplinit cel de-al doilea
criteriu de recunoaștere: evaluarea credibilă.
Astfel, fondul comercial este recunoscut ca activ necorporal numai atunci când rezultă din
achiziția unei alte întreprinderi al cărei cost de achiziție este superior valorii de piață a activelor
nete dobândite (activele dobândite mai puțin datoriile preluate). În acest caz, se consideră că
surplusul s-a plătit pentru elementele de fond comercial achiziționate, iar valoarea poate fi
calculată credibil, ceea ce conduce la recunoașterea unei imobilizări necorporale în bilanțul
cumpărătorului.
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
7
Fondul comercial se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani.
Totuși, entitățile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste
cinci ani, dar nu mai mare de 10 ani, cu condiția ca această perioadă să fie prezentată și
justificată în notele explicative.
6. Avansurile și alte imobilizări necorporale.
Avansurile sunt reprezentate de avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale, în
cazul în care tranzacția de achiziție nu a fost finalizată, iar activele necorporale nu au fost încă
livrate sau puse în funcțiune. Deoarece nu sunt pregătite pentru utilizare, aceste elemente nu se
amortizează.
Exemplu:
În categoria alte imobilizări necorporale sunt incluse orice active necorporale care nu
sunt nominalizate în grupele precedente, cum ar fi programele informatice create de entitate sau
achiziționate de la terți pentru necesități proprii de utilizare, precum și rețete, formule, modele,
proiecte și prototipuri. Acestea se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către
entitatea care le deține.
II. Imobilizările corporale (numite active fixe sau active tangibile) se prezintă sub forma
unor bunuri cu conţinut material (corporal). Potrivit legislaţiei din România, sunt
considerate imobilizări obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca
atare şi îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: (1) au o valoare mai mare decât
limita stabilită prin lege (în prezent 2.500 lei); şi (2) au o durată normală de utilizare mai
mare de un an.
1. Terenuri şi construcţii. Elementul terenuri cuprinde două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri. Terenurile au
durată de utilizare nelimitată (sunt considerate resurse regenerabile) şi nu se amortizează. În
schimb, investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor şi alte lucrări similare se supun
amortizării.
Exemple de amenajări de terenuri:
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………….
Construcţiile sunt reprezentate de clădiri achiziţionate de la terţi sau provenite din producţie
proprie, care se supun amortizării, deoarece ele au durată de utilizare limitată. Cu toate că o
construcţie nu poate fi separată de terenul pe care îl ocupă, este importantă evidenţierea lor
separată în bilanţ.
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
8
2. Instalaţiile tehnice şi maşinile sunt reprezentate de echipamente tehnologice, maşini, utilaje
şi instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare, mijloace de transport,
animale şi plantaţii.
Exemple:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Remarcă:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier includ active neprecizate în mod explicit în grupele
menţionate anterior.
Exemple:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4. Investițiile imobiliare sunt reprezentate de terenurile, clădirile sau părți ale acestor active,
aflate în proprietatea entității sau deținute în baza unui contract de leasing financiar, mai
degrabă pentru a obține venituri din chirii sau pentru creșterea valorii capitalului (ori
ambele), decât în scopul utilizării sau vânzării. Sunt incluse în această categorie și terenurile
a căror utilizare viitoare nu a fost încă determinată, precum și clădirile aflate în curs de
construire sau amenajare în scopul utilizării viitoare ca investiții imobiliare.
Exemplu: Societatea X deține două apartamente identice, în valoare de 800.000 lei, fiecare. Unul este
utilizat ca sediu al societății și va fi clasificat ca fiind………………………… Celălalt este
închiriat unul angajat al societății și va fi clasificat ca fiind………………………………….
5. Activele corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale includ activele
corporale utilizate pentru prospectarea resurselor minerale, în intervalul T0-T1 (definit la
imobilizările necorporale, categoria 1.4). Aceste active trebuie reclasificate în momentul în
care este demonstrată fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială ale extracției resursei
minerale (după momentul T1).
Exemple:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
6. Active biologice productive sunt animalele vii sau plantele vii, care generează (dar nu
reprezintă) produse agricole.
Exemple:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
7. Avansurile și imobilizările corporale în curs de execuție includ imobilizările în curs de
execuție (care nu au fost finalizate) pentru nevoile proprii efectuate de întreprindere sau de
terți, inclusiv sumele de bani achitate în scopul dobândirii unor imobilizări corporale care nu
sunt încă în posesia entității. Deoarece nu sunt pregătite pentru utilizare și nu se folosesc,
aceste active nu se amortizează.
Exemple:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
9
III. IMOBILIZĂRILE FINANCIARE (numite și investiții financiare pe termen lung)
reprezintă valorile financiare investite de întreprindere pe termen lung, sub formă de titluri
(acțiuni) și creanțe financiare (împrumuturi pe termen lung acordate altor entități, depozite
bancare), în scopul obținerii de venituri financiare sub forma dividendelor, dobânzilor sau
redevențelor. Imobilizările financiare nu se amortizează.
Entitățile afiliate sunt entități care fac parte din același grup de societăți. Un grup de
societăți este format dintr-o societate-mamă și toate entitățile pe care aceasta le controlează
(filiale).
Interesele de participare sunt acțiunile deținute, emise de alte societăți, dacă entitatea
deține mai mult de 20% din capitalul emitentului.
În funcție de relația existentă între entitatea deținătoare a titlurilor și emitent, acțiunile și
împrumuturile acordate pe termen lung se clasifică astfel:
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
2. Împrumuturi acordate entităților afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităților de care entitatea este legată în virtutea
intereselor de participare
5. Investiții deținute ca imobilizări: acțiuni deținute la alte entități, în cazul în care
participația este sub nivelul de 20% din capitalul social al emitentului, certificatele de
emisii de gaze cu efect de seră și certificatele verzi.
6. Alte împrumuturi: sumele acordate ca împrumuturi pe termen lung entităților care nu
sunt menționate în categoriile de mai sus, garanțiile, depozitele și cauțiunile depuse de
entitate la terți.
Pentru simplificare, putem folosi termenii „titluri de participare” pentru toate acțiunile deținute
pe termen lung și „creanțe imobilizate” pentru toate împrumuturile acordate pe termen lung și
purtătoare de dobânzi.
Remarcă privind structura activelor imobilizate:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
B. ACTIVELE CIRCULANTE reprezintă bunurile şi valorile care se utilizează pe o perioadă
scurtă în activitatea întreprinderii şi, în general, participă la un singur circuit economic,
modificându-şi în permanenţă forma. Reglementările contabile în vigoare definesc activul
circulant ca o resursă care (1) se aşteaptă să fie realizată sau este deţinută pentru consum sau
vânzare, în cursul normal al ciclului de exploatare; sau (2) este deţinut, în principal, în scopul
comercializării sau pe termen scurt şi se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data
bilanţului; sau (3) reprezintă numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este
restricţionată.
I. Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul întreprinderii deţinute
fie pentru a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie,
fie pentru a fi consumate la prima lor utilizare.
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
10
1. Materiile prime şi materialele consumabile
Materiile prime sunt destinate utilizării în procesul de producţie, participă direct la
generarea produselor, regăsindu-se integral sau parţial în produsul finit.
Exemple:
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
Materialele consumabile sunt destinate utilizării în procesul de producţie şi participă sau
ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare, fără a se regăsi fizic în produsul finit.
Exemple:
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mică
decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate imobilizări, indiferent de durata lor de
utilizare sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi bunurile
asimilate acestora.
Exemple:
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
Stocurile aflate la terţi reprezintă diverse bunuri de natura stocurilor aflate în proprietatea
întreprinderii, dar care fizic se găsesc la terţi, în custodie, prelucrare sau consignaţie.
Ambalajele sunt bunuri utilizate în scopul protecţiei pe timpul transportului sau depozitării
diverselor active.
Exemple:
………………………………………………………………………………………………
Stocurile în curs de aprovizionare
Exemple:
………………………………………………………………………………………………
2. Producţia în curs de execuţie reprezintă producţia care nu a parcurs toate fazele (stadiile)
de prelucrare prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi
recepţiei tehnice. Se includ, de asemenea, lucrările şi serviciile în curs de execuţie.
Exemple:
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
3. Produsele finite şi mărfurile sunt bunuri reprezentate de semifabricate, produse finite,
produse reziduale, animale şi mărfuri, fiind depozitate şi destinate în principal
comercializării către terţi.
Semifabricatele sunt produse al căror proces tehnologic a fost terminat într-o fază de
fabricaţie şi care pot parcurge în continuare procesul tehnologic al altor faze de fabricaţie sau
pot fi livrate terţilor în forma actuală.
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
11
Exemple:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele de fabricaţie prevăzute de
procesul tehnologic al întreprinderii, fiind depozitate în vederea vânzării către terţi.
Exemple:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Produsele reziduale sunt produsele rezultate din procesul de fabricaţie sub formă de rebuturi,
materiale recuperabile, deşeuri.
Exemple:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Activele biologice de natura stocurilor sunt acelea care urmează a fi recoltate ca produse
agricole sau vândute ca active biologice.
Exemple:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………….
Produsele agricole sunt acele produse rezultate la momentul recoltării de la activele
biologice ale entității.
Exemple:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Mărfurile sunt acele bunuri care au fost cumpărate de întreprindere de la terţi în vederea
revânzării.
Exemple:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4. Avansurile pentru cumpărări de stocuri reprezintă sume de bani plătite cu anticipaţie
furnizorilor în vederea aprovizionării cu bunuri de natura stocurilor (furnizori-debitori
pentru cumpărări de stocuri).
II. Creanţele (numite şi valori în curs de decontare) reprezintă valorile avansate temporar de
întreprindere terţilor (persoane fizice sau juridice) pentru care urmează să primească un
echivalent (o sumă de bani sau un serviciu).
1. Creanţele comerciale sunt cele mai semnificative, fiind compuse din creanţele faţă de
clienţi, efecte de primit şi avansurile achitate furnizorilor de servicii.
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
12
Clienţii includ creanţele rezultate din bunurile vândute, lucrările executate, serviciile
prestate, a căror contravaloare urmează a se încasa ulterior.
Efectele de primit sunt titlurile negociabile sub formă de cambie, bilet la ordin etc.,
care atestă existenţa unei creanţe în cadrul relaţiilor comerciale ce va fi încasată pe
termen scurt, de obicei până la 90 de zile.
Avansurile pentru cumpărări de servicii reprezintă sume de bani plătite cu
anticipaţie furnizorilor de servicii (furnizori-debitori pentru prestări de servicii şi
executări de lucrări).
2. Sume de încasat de la entitățile afiliate: creanțe rezultate din relațiile de decontare cu
filialele.
3. Sume de încasat de la entitățile de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare: creanțe rezultate din relațiile cu entitățile menționate și cu entitățile asociate.
4. Alte creanțe sunt reprezentate de creanțele generate de relațiile de decontare ale
întreprinderii cu personalul, bugetul statului, alte organisme publice, asigurările sociale,
protecția socială, debitori diverși etc.
5. Creanțele privind capitalul subscris și nevărsat sunt reprezentate de creanțele generate de
relațiile întreprinderii cu acționarii săi, referitoare la subscrierile de capital social efectuate
și nedepuse.
III. INVESTIȚIILE PE TERMEN SCURT reprezintă valorile financiare investite
de întreprindere în vederea realizării unui câștig pe termen scurt. În structura
investițiilor financiare pe termen scurt se includ: 1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate (dacă entitatea are intenția de a le valorifica în
termen mai mic de un an, prin vânzare)
2. Alte investiții pe termen scurt: acțiuni cotate și necotate, obligațiunile emise de entitate și
răscumpărate, obligațiunile și alte valori mobiliare achiziționate de entitate în vederea
obținerii unui profit pe termen scurt (de exemplu, în urma unor speculații bursiere),
certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, certificatele verzi, depozite bancare pe
termen scurt.
În literatura de specialitate, termenul „titluri de plasament” este folosit pentru a desemna
acțiunile deținute la alte entități, cumpărate în scop speculativ.
IV. CASA ŞI CONTURILE LA BĂNCI sunt reprezentate de valorile care îmbracă efectiv
forma de bani, fiind separate disponibilităţile în devize de cele în lei.
1. Conturile la bănci se referă la cecuri de încasat, disponibilităţi în lei şi devize şi sume în
curs de decontare. Disponibilităţile sau depozitele aflate în conturile bancare pot funcţiona
în mod curent sau la termen.
2. Casa reprezintă disponibilităţile băneşti aflate în casieria întreprinderii în lei şi în devize şi
sub forma altor valori de trezorerie.
Exemple:
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….
3. Acreditivele sunt depozite bancare deschise de entitate şi rezervate în vederea achitării
unor obligaţii faţă de anumiţi furnizori pe măsura îndeplinirii condiţiilor de livrare sau
prestare de servicii. Funcţionarea acestor conturi bancare este restricţionată (retragerile de
numerar nu se pot efectua decât de către furnizor, după îndeplinirea condiţiilor contractuale,
sau de către client – cel care a deschis contul – dacă obligaţiile contractuale nu sunt
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
13
îndeplinite de către furnizor) şi condiţionată de derularea contractelor comerciale care au
stat la baza creării lor.
4. Avansurile de trezorerie reprezintă sumele virate la bănci sau sume în numerar, puse la
dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în numele entităţii.
C. CHELTUIELILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu
financiar numai a cheltuielilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ cheltuielile
înregistrate în avans.
CAPITALUTRILE PROPRII ŞI DATORIILE
Reglementările contabile din România prevăd următoarea clasificarea capitalurilor în
ordinea descrescătoare a exigibilității lor (termenul de decontare): Capitaluri proprii;
Provizioane; Datorii (termen lung, termen scurt) și Venituri în avans.
Pentru aceste elemente, prezentarea se va face în ordinea exigibilității.
A. CAPITALUL ŞI REZERVELE (capitalul propriu) reprezintă sursele de finanţare
stabile de care dispune o întreprindere. Alături de datoriile pe termen lung,
capitalurile proprii fac parte din categoria capitalurilor permanente.
I. Capitalul social reprezintă sursa de finanţare a unei entităţi provenită de la investitori,
mai exact contravaloarea aportului proprietarilor în numerar sau în natură/bunuri. Acesta
este constituit la înfiinţarea entităţii, când proprietarii subscriu (promit) aporturile şi
primesc în schimbul acestora acţiuni (acţionari, în cazul SA) sau părţi sociale (asociaţi,
în cazul SRL) emise de entitatea nou constituită. Astfel, capitalul social este divizat în
acţiuni sau părţi sociale de valori egale. Valoarea iniţială a acţiunilor poartă numele de
valoare nominală.
Capitalul social se poate modifica pe parcursul desfăşurării activităţii, prin majorări sau
reduceri de capital care implică tranzacţii cu proprietarii pentru ajustarea numărului şi valorii
titlurilor, astfel încât să fie valabilă permanent relaţia:
Capital social = Număr acţiuni (părţi sociale) x Valoarea nominală
Capitalul social se lichidează odată cu desfiinţarea entităţii.
Capitalul social se diferenţiază în capitalul subscris nevărsat şi capitalul subscris vărsat.
1. Capitalul subscris nevărsat reprezintă capitalul pe care proprietarii s-au angajat să îl pună
la dispoziţia întreprinderii, dar pe care nu l-au vărsat efectiv (nu au adus încă aporturile
promise).
2. Capitalul subscris vărsat reprezintă partea din capitalul subscris care a fost deja pusă de
către proprietari la dispoziţia întreprinderii.
Exemple: 1. La data de 15 octombrie 2015 se constituie SC ALFA S.A., prin emisiunea unui număr
de 100 acţiuni, cu o valoare nominală de 25 lei/acţiune. Pe baza egalităţii fundamentale
a contabilităţii, explicaţi care este structura activelor, capitalurilor proprii, respectiv a
datoriilor.
ACTIVE
……………
CAPITALURI PROPRII
…………………
DATORII
……………..
ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
14
2. La data de 20 octombrie 2015 acţionarii depun în contul bancar contravaloarea acţiunilor.
Pe baza egalităţii fundamentale a contabilităţii, explicaţi care este structura activelor,
capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor.
ACTIVE
……………
CAPITALURI PROPRII
…………………
DATORII
……………..
ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII
II. Primele de capital reprezintă surse generate de operaţii de majorare a capitalului prin noi
emisiuni de acţiuni, fuziune, aport în natură sau transformare a obligaţiunilor în acţiuni.
La fiecare majorare a capitalului social se emit acţiuni noi, care trebuie să aibă aceeaşi
valoare nominală cu a acţiunilor vechi pentru a conferi drepturi egale deţinătorilor.
Valoarea de emisiune a acţiunilor noi este de obicei diferită de valoarea lor nominală,
deoarece reflectă o valoare negociată. Diferenţa dintre valoarea de emisiune (mai mare) şi
valoarea nominală (mai mică) poartă denumirea de primă de capital. În funcţie de
metoda aleasă pentru majorarea capitalului, distingem:
1. Prime de emisiune: apar în cazul majorării de capital prin aporturi noi în numerar, ca
diferenţă între valoarea la care sunt vândute acţiunile noi (preţ de emisiune) şi valoarea
nominală.
Exemplu: Pe 20 decembrie 2015 SC ALFA SA decide emiterea unui număr de 20 acţiuni, preţul
de emisiune fiind 30 lei/acţiune, iar valoarea nominală de 25 lei/acţiune. Pe baza
egalităţii fundamentale a contabilităţii, explicaţi care este structura activelor,
capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor.
ACTIVE
……………
CAPITALURI PROPRII
…………………
DATORII
……………..
ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII
2. Prime de aport: apar când majorarea de capital se realizează prin aporturi noi în
natură, ca diferenţă între valoarea bunurilor primite de la acţionari şi valoarea nominală
a acţiunilor emise şi atribuite lor.
3. Prime de fuziune: majorarea de capital se realizează prin fuziunea cu o altă entitate.
4. Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni: apar când majorarea de capital se
realizează prin transformarea unor titluri de credit în titluri de capital, ca diferenţă între
valoarea nominală mai mare a obligaţiunilor anulate (împrumut din emisiunea de
obligaţiuni) şi valoarea nominală mai mică a acţiunilor emise.
III. Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile de valoare create prin reevaluarea
activelor imobilizate, ca diferenţă între valoarea reevaluată (mai mare) şi valoarea
înregistrată anterior în contabilitate (mai mică).
Exemplu: Pe 31 decembrie 2015 SC BETA SA deţinea un teren cu o valoare de 20.000 lei,
numerar în valoare de 5.000 lei şi capital social în valoare de 25.000 lei. Pe baza
egalităţii fundamentale a contabilităţii, explicaţi care este structura activelor, capitalurilor
proprii, respectiv a datoriilor.
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
15
ACTIVE
……………
CAPITALURI PROPRII
…………………
DATORII
……………..
ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII
În data de 31 decembrie SC BETA SA decide reevaluarea terenului, noua valoare a
acestuia fiind de 22.000 lei. Pe baza egalităţii fundamentale a contabilităţii, explicaţi care
este structura activelor, capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor, după reevaluarea
terenului.
ACTIVE
……………
CAPITALURI PROPRII
…………………
DATORII
……………..
ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII
IV. Rezervele sunt surse constituite anual din profitul întreprinderii, în limitele prevăzute de
reglementările legale, de statutul societăţilor comerciale sau conform deciziei adunării
generale a acţionarilor – AGA. În structura lor se includ:
1. Rezervele legale: se constituie din profitul brut sau din primele de capital, fiind
destinate protejării capitalului.
2. Rezervele statutare se constituie anual din profitul net al întreprinderilor, conform
prevederilor din actul constitutiv al acestora.
3. Alte rezerve, neprevăzute de lege sau statut, pot fi constituite facultativ din profitul net
potrivit hotărârii AGA, cu respectarea prevederilor legale.
V. Rezultatul reportat (Profitul sau pierderea reportat(ă)) reprezintă rezultatul financiar
sau partea din rezultat a cărei repartizare a fost amânată de AGA. Rezultatul reportat
poate fi pozitiv, în cazul profitului nerepartizat, sau negativ, în cazul pierderilor
neacoperite încă din punct de vedere financiar.
VI. Rezultatul exerciţiului (Profitul sau pierderea exercițiului) poate fi favorabil, caz în
care reprezintă un profit şi o sursă proprie de finanţare până în momentul repartizării lui
pe destinaţiile legale sau statutare sau poate fi nefavorabil, caz în care reprezintă o
pierdere ce trebuie acoperită. În această ultimă situaţie, rezultatul este prezentat în bilanţ
cu semnul minus, micşorând capitalul propriu.
B. PROVIZIOANELE reprezintă datorii probabile ale întreprinderii care sunt constituite, de
regulă, la sfârşitul exerciţiului.
Reglementările contabile din România definesc provizioanele ca fiind datorii cu
exigibilitate sau valoare incertă. Recunoaşterea provizioanelor se face numai în momentul în
care: (1) o întreprindere are o obligaţie curentă (legală sau implicită) generată de un eveniment
anterior; (2) este probabil ca o ieşire de resurse care afectează beneficiile economice să fie
necesară pentru a stinge obligaţia respectivă şi (3) poate fi realizată o bună estimare a valorii
obligaţiei.
Diferenţa dintre provizioane şi celelalte datorii ale întreprinderii constă în incertitudinea
care le afectează pe primele în ceea ce priveşte mărimea sau scadenţa.
În structura provizioanelor se includ:
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
16
1. Provizioane pentru litigii
2. Provizioane pentru garanții acordate clienților
3. Provizioane pentru pensii sau obligații similare
4. Provizioane pentru impozite
5. Alte provizioane: pentru dezafectarea imobilizărilor corporale, pentru acțiuni de
restructurare și reorganizare, pentru terminarea contractului de muncă, pentru acordurile de
concesiune, pentru contracte cu titlu oneros, pentru diverse beneficii ce urmează a fi plătite
angajaților sau persoanelor dependente de aceștia (care nu sunt legate de pensii, restructurare,
impozite sau terminarea contractului de muncă), pentru cheltuieli legate de protecția mediului
înconjurător, pentru obligații asumate în comun cu o terță parte.
C. DATORIILE (capitalul străin sau capital împrumutat) sunt sursele de finanţare externe
puse la dispoziţia întreprinderii, fie de bănci sau alte instituţii financiare, fie de furnizori sau terţi
şi pentru care întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric. Potrivit
reglementărilor contabile din România datoriile sunt clasificate în funcţie de exigibilitatea lor în
datorii pe termen scurt sau datorii curente (datorii care trebuie plătite într-o perioadă de un an)
şi datorii pe termen lung (datorii care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an).
I. O datorie pe termen scurt este o obligaţie (1) ce se aşteaptă să fie achitată în cursul
normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau (2) este exigibilă în termen de
12 luni de la data bilanţului. Ciclul de exploatare al unei întreprinderi reprezintă
perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces şi
finalizarea sa în numerar sau sub forma unui instrument uşor convertibil în numerar.
II. Datoriile pe termen lung reprezintă toate celelalte datorii.
Ambele categorii de datorii sunt clasificate apoi în funcţie de natura lor. Astfel, atât în
structura datoriilor pe termen lung, cât şi în structura datoriilor pe termen scurt, sunt incluse
următoarele categorii de datorii: (1) împrumuturi şi datorii asimilate; (2) datorii comerciale, (3)
datorii în cadrul grupului, (4) datorii din interese de participare şi (5) alte datorii. În funcţie de
exigibilitate, există posibilitatea ca o datorie să fie separată în două componente, una pe termen
lung şi cealaltă pe termen scurt.
Exemplu:
SC OMEGA SA a contractat la data de 31 decembrie 2015 un credit bancar în valoarea de
36.000 lei, pe o perioada de 3 ani. Care este valoarea ce trebuie recunoscută ca o datorie pe
termen scurt şi care este valoarea ce va fi recunoscuta ca o datorie pe termen lung?
Datorie pe termen scurt: ……………………………………………
Datorie pe termen lung: ……………………………………………
Astfel, atât în structura datoriilor pe termen lung, cât și în structura datoriilor pe termen
scurt, sunt incluse următoarele categorii de datorii:
1. Împrumuturile din emisiunea de obligațiuni reprezintă contravaloarea obligațiunilor
emise de entitate. Ele constituie surse de finanțare pe termen lung, asigurate prin
vânzarea de titluri de credit negociabile către public, de regulă prin intermediul unor
instituții financiare. Obligațiunile sunt rambursabile la termen sau eșalonat și purtătoare
de dobânzi.
2. Sumele datorate instituțiilor de credit sunt reprezentate de împrumuturile primite de la
bănci și alte instituții financiare. Includ creditele pe termen lung și creditele pe termen
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
17
scurt (credite de trezorerie), precum și datoriile din contracte de leasing financiar. Aceste
credite sunt purtătoare de dobânzi.
3. Avansuri încasate în contul comenzilor (clienți-creditori) reprezintă sumele încasate de
la clienți, pentru care entitatea urmează să livreze bunuri sau să presteze servicii.
4. Datorii comerciale - furnizori reprezintă datoriile entității, echivalente valorii bunurilor,
lucrărilor și serviciilor primite de la terți.
5. Efecte de comerț de plătit reprezintă titlurile de valoare care atestă obligația de plată a
entității în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii.
6. Sume datorate entităților afiliate reprezintă datoriile rezultate din relațiile de decontare
cu filialele.
7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare: datorii rezultate din relațiile cu entitățile menționate și cu entitățile asociate.
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale: datoriile
fiscale, salariale, sociale ale entității față de bugetul statului (impozite și taxe), față de
personalul angajat (salariile și alte drepturi asimilate), față de asigurările sociale
(contribuția la asigurările sociale), față de asociați (capital de rambursat, dividende de
plată), față de creditori diverși etc.
D. VENITURILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu
financiar numai a veniturilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ subvenţiile pentru
investiţii şi veniturile înregistrate în avans.
Subvenţiile pentru investiţii sunt surse de finanţare alocate de la bugetul de stat sau din alte
surse nerambursabile, de care beneficiază o entitate, destinate achiziţionării sau producerii de
echipamente sau alte bunuri de natura imobilizărilor, unor activităţi pe termen lung sau
pentru acoperirea unor cheltuieli de natura investiţiilor. Valoarea imobilizărilor primite cu
titlu gratuit (donaţie) sau constatate plus la inventar este asimilată în bilanţ subvenţiilor
pentru investiţii
Veniturile înregistrate în avans sunt valori contabilizate în cursul exerciţiului, ca sume
încasate pentru servicii care vor fi prestate în cursul exerciţiului următor, când vor fi
recunoscute ca venituri ale perioadei (de exemplu chirii sau abonamente încasate în avans).
În bilanţ, veniturile în avans sunt clasificate în funcţie de exigibilitate, în (1) Sume de reluat
într-o perioadă de până la un an şi (2) Sume de reluat într-o perioadă mai mare de un an.
Exemplu recapitulativ:
Încadraţi următoarele informaţii, în funcţie de structura prezentată anterior:
Element Încadrare
Acţiuni emise
Acţiuni deţinute în scop speculativ
Acţiuni deţinute în vederea deţinerii controlului asupra
unei firme
Obligaţiuni emise
Obligaţiuni (deţinute)
Dreptul de joc asupra unui fotbalist
Împrumuturi contractate
Împrumuturi acordate (pe termen lung)
Împrumuturi acordate unei filiale (pe termen scurt)
Avansuri de trezorerie
Avansuri acordate personalului
Avansuri primite în vederea construcţiei unei clădiri
Avansuri primite în vederea furnizării unor stocuri
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
18
4.1. ELEMENTELE RECTIFICATIVE SI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA
BILANTULUI
Sunt elemente care au rolul de a oferi informaţii suplimentare despre un element de activ,
capital propriu sau datorii. Astfel, prin adăugarea sau scăderea elementului respectiv la / din
valoarea elementului bilanţier se obţine o valoare « reală » la momentul prezentării informaţiilor.
Astfel de elemente sunt:
Amortizările reprezintă reducerile ireversibile de valoare ale unor active imobilizate,
apărute ca urmare a utilizării (uzura fizică) sau neutilizării acestora (uzura morală).
Exemplu:
SC DELTA SA deţine un automobil în valoare de 25.000 lei. După un an, se constată că
deprecierea acestuia este de 20%. Ştiind că societatea are o valoare a capitalului social de
23.000 lei, un profit de 4.000 lei şi disponibil în contul bancar de 7.000 lei, pe baza egalităţii
fundamentale a contabilităţii, prezentaţi structura activelor, capitalurilor proprii, respectiv a
datoriilor.
ACTIVE
……………
CAPITALURI PROPRII
…………………
DATORII
……………..
ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII
Ajustările pentru depreciere reprezintă elemente echivalente reducerii reversibile de
valoare a unor active (reducere generată, de exemplu, de variaţia preţurilor pe piaţă
pentru elementele de activ). Rolul lor e de a permite evaluarea elementelor de activ la
minimul dintre valoarea contabilă şi valoarea actuală, în spiritul principiului contabil al
prudenţei. Valoarea bilanţieră a unui element de activ se determină ca diferenţă între
valoarea cu care acesta a fost recunoscut în contabilitate (de exemplu, costul de achiziţie,
dacă activul provine de la terţi) şi valoarea amortizărilor şi a ajustărilor pentru
deprecierea elementului de activ.
Exemplu:
SC DELTA SA deţine un stoc de cereale care a a fost achiziţionat în vederea revânzării, la costul
de achiziţie 6.000 lei. Valoarea de piaţă a acestui stoc la 31 decembrie 2015 este de 4.000 lei. La
ce valoare se face prezentarea stocului în activul bilanţier?
Repartizarea profitului reprezintă partea din rezultatul exerciţiului care a fost repartizată
pe diverse destinaţii. Aceasta este prezentată în categoria capitalurilor proprii, cu semnul
minus.
Exemplu:
SC DELTA SA a obţinut în cursul unui exerciţiu financiar un profit de 40.000 lei., pe care l-a
repartizat pentru constituirea de rezerve legale în valoare de 12.000 lei. Restul profitului urmează
a se reporta în exerciţiul viitor. Capitalul social este de 64.000. Care este structura capitalurilor
proprii prezentate în bilanţ?
Acţiunile proprii reprezintă un element cu rol rectificativ din structura capitalurilor
proprii. Sunt constituite din acţiunile emise de întreprindere, care au fost răscumpărate,
de regulă, în vederea anulării pentru reducerea capitalului social. Din acest considerent,
elementul este prezentat cu semnul minus în postul bilanţier Capital şi rezerve, deşi
substanţa sa economică este cea a unui element de activ.
Primele privind rambursarea obligaţiunilor sunt calculate ca diferenţă între valoarea de
emisiune şi valoarea de rambursare a obligaţiunilor emise de entitate. Acestea corectează
valoarea împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni.
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
19
4.2. MODELE DE BILANŢ
La nivel internaţional,există două modele de bilanţ:
Modelul cont (orizontal), bazat pe egalitatea:
ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII, sau ACTIV = PASIV
Modelul listă (vertical), bazat pe egalitatea:
ACTIV – DATORII= CAPITALURI PROPRII
Modelul cont are următorul format de prezentare:
BILANŢ întocmit la 31 decembrie ……………
ACTIVE CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII
A. ACTIVE IMOBILIZATE
Imobilizări necorporale
Imobilizări corporale
Imobilizări financiare
B. ACTIVE CIRCULANTE
Stocuri
Creanţe
Investiţii financiare pe termen scurt
Casa şi conturile la bănci
C. CHELTUIELI ÎN AVANS
A. CAPITAL PROPRIU, din care:
Capital social
Prime de capital
Rezerve
Rezultat
B. PROVIZIOANE
C. DATORII
D. VENITURI ÎN AVANS
TOTAL ACTIV (A+B+C) TOTAL CAPITAL ŞI DATORII (A+B+C+D)
Modelul listă are următorul format de prezentare:
BILANŢ
întocmit la 31 decembrie ……………
ELEMENTE
A. ACTIVE IMOBILIZATE
Imobilizări necorporale
Imobilizări corporale
Imobilizări financiare
B. ACTIVE CIRCULANTE
Stocuri
Creanţe
Investiţii financiare pe termen scurt
Casa şi conturile la bănci
C. CHELTUIELI ÎN AVANS
D. DATORII PE TERMEN SCURT
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (B+C-D-I)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII PE TERMEN SCURT (A + E)
G. DATORII PE TERMEN LUNG
H. PROVIZIOANE
I. VENITURI ÎN AVANS
J. CAPITAL PROPRIU, din care:
Capital social
Prime de capital
Rezerve
Rezultat reportat
Rezultat curent
Repartizarea rezultatului
Potrivit reglementărilor contabile actuale din România, entitățile economice trebuie să
prezinte bilanțul în formatul listă. Acesta are avantajul că accentuează lichiditatea și capacitatea
de plată a întreprinderii prin intermediul indicatorilor E și F și pune în evidență capitalul propriu.
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
20
2. CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
În cadrul contului de profit şi pierdere se oferă o detaliere a rezultatului exerciţiului, element
prezentat în capitalurile proprii din bilanţ. Structurile contului de profit şi pierdere sunt veniturile
şi cheltuielile (a se revedea definiţiile acestora). Veniturile şi cheltuielile exerciţiului sunt
structurate în două mari categorii: cheltuieli şi venituri din exploatare, respectiv, cheltuieli şi
venituri financiare.
Veniturile din exploatare provin din activităţi întreprinse în vederea derulării obiectului de
activitate.
Exemple:
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….
În cadrul veniturilor de exploatare, un indicator foarte important este cifra de afaceri,
determinată astfel:
Cifra de afaceri = Totalul veniturilor provenite din vânzări de stocuri, prestări de servicii și
executări de lucrări – Reducerile comerciale acordate
Cifra de afaceri netă = Cifra de afaceri + Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de
afaceri
Cheltuielile de exploatare sunt clasificate după natura lor.
Exemple:
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….
Veniturile şi cheltuielile financiare provin din activitatea cu caracter financiar a întreprinderii.
Exemple:
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….
În funcție de clasificările de mai sus, în contul de profit și pierdere se pot calcula următoarele
tipuri de rezultate:
Rezultatul din exploatare
Rezultatul financiar
Rezultatul curent (Rezultatul brut al exercițiului)
Rezultatul net al exercițiului
Remarcă privind rezultatul net al exercițiului:
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
21
Cont de profit și pierdere (format listă, cu clasificarea elementelor după natura lor) la data de 31.12.N
ELEMENTE N-1 N
VENITURI DIN EXPLOATARE
CHELTUIELI DIN EXPLOATARE
A. Rezultatul din exploatare
(Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare)
VENITURI FINANCIARE
CHELTUIELI FINANCIARE
B. Rezultatul financiar
(Venituri financiare – Cheltuieli financiare)
C. Rezultatul curent (brut)
(Rezultat din exploatare + Rezultat financiar sau Venituri totale – Cheltuieli totale))
Cheltuieli cu impozitul pe profit
D. Rezultatul net al exercițiului
(Rezultat brut – Cheltuieli cu impozitul pe profit)
3. SITUATIA FLUXURILOR DE NUMERAR
Rolul Situaţiei fluxurilor de numerar este de a raporta fluxurile de numerar din perioada
respectivă, clasificate pe activităţi de exploatare, investiţie şi finanţare.
Activităţile de exploatare: reprezintă principalele activităţi producătoare de venit ale
întreprinderilor, precum şi alte activităţi care nu sunt activităţi de investiţie şi de finanţare.
Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şi înstrăinarea de active imobilizate.
Activităţile de finanţare sunt activităţi care constau în schimbarea dimensiunii şi
componenţei capitalului propriu şi datoriilor unei întreprinderi
Situaţia fluxurilor de trezorerie poate fi întocmită utilizând metoda directă sau metoda
indirectă.
4. SITUATIA MODIFICĂRILOR CAPITALURILOR PROPRII
În cadrul acestei situaţii financiare sunt prezentate următoarele informaţii:
o profitul net sau pierderea netă a perioadei;
o fiecare element de venit sau cheltuială, câştig sau pierdere care este recunoscut direct în
capitalul propriu, precum şi totalul acestor elemente;
o veniturile şi cheltuielile totale ale perioadei, calculate ca sumă a primelor două elemente
anterior prezentate, arătându-se separat sumele totale atribuibile acţionarilor majoritari şi
celor minoritari;
o efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile şi corecţia erorilor contabile.
5. POLITICI CONTABILE SI NOTE EXPLICATIVE
Este o secţiune a situaţiilor financiare, în cadrul cărora sunt prezentate, cifric sau descriptiv,
informaţii despre diverse componente prezentate în cadrul celorlalte situaţii financiare:
Exemple:
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
22
Exemplu recapitulativ:
Se cunosc următoarele elemente ce aparţin unei societăţi comerciale la data de 31decembrie
2015: Capital social 30.000 Rezerve 23.000 Amortizare cladiri 5.000
Conturi la bănci în lei 25.500 Credite bancare pe termen lung 48.000 Mărfuri 6.000
Clădiri 50.000 Cheltuieli cu asigurările plătite
în avans
6.500 Personal-salarii datorate 7.000
Clienţi 15.700 Cheltuieli cu amortizarea 20.000 Cheltuieli de constituire 500
Rezultatul exerciţiului ? Furnizori 12.000 Actiuni detinute pe TS 7.500
Cheltuieli cu energia
şi apa
? Venituri din prestări servicii 40.000 Cheltuieli cu dobânzile 600
Cheltuieli cu salariile 14.000 Venituri din chirii încasate în
avans
3.000 Actiuni detinute pe
TL
2.200
Se cere:
Utilizând ecuaţia de bază a contabilităţii, aflaţi mărimea elementelor „Rezultatul exerciţiului” şi
„Cheltuieli cu energia şi apa”, iar apoi întocmiţi contul de profit şi pierdere şi bilanţul societăţii
la data de 31 decembrie 2015.
Bilanț simplificat (format cont)
întocmit la data de 31.12.2015
ACTIVE SUME CAPITALURI PROPRII ŞI
DATORII
SUME
A. ACTIVE IMOBILIZATE A. CAPITAL PROPRIU, din care:
Imobilizări necorporale Capital social
Imobilizări corporale Prime de capital
Imobilizări financiare Rezerve
B. ACTIVE CIRCULANTE Rezultatul exerciţiului
Stocuri B. PROVIZIOANE
Creanţe C. DATORII
Investiţii financiare pe termen
scurt
D. VENITURI ÎN AVANS
Casa şi conturile la bănci
C. CHELTUIELI ÎN AVANS
TOTAL ACTIV (A+B+C) TOTAL CAPITAL ŞI DATORII
(A+B+C+D)
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
23
Bilanț simplificat (format listă/vertical)
întocmit la data de 31.12.2015
ELEMENTE SUME
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. Stocuri
II. Creanțe
III. Investiții pe termen scurt
IV. Casa și conturile la bănci
C. CHELTUIELI ÎN AVANS
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE
PÂNĂ LA UN AN
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (B+C-D-I)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII PE TERMEN SCURT (A + E)
G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI
MARE DE UN AN
H. PROVIZIOANE
I. VENITURI ÎN AVANS
J. CAPITALURI PROPRII
I. Capital subscris
Acțiuni proprii
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Rezultat reportat (profitul sau pierderea reportat(ă))
VI. Rezultatul exercițiului (profitul sau pierderea exercițiului financiar)
Repartizarea profitului
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
24
Contul de profit si pierdere
întocmit la data de 31.12.2015
ELEMENTE 31.12.2015
VENITURI DIN EXPLOATARE
CHELTUIELI DIN EXPLOATARE
A. Rezultatul din exploatare (Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare)
VENITURI FINANCIARE
CHELTUIELI FINANCIARE
B. Rezultatul financiar (Venituri financiare – Cheltuieli financiare)
C. Rezultatul curent (brut) (Rezultat din exploatare + Rezultat financiar sau Venituri
totale – Cheltuieli totale))
Cheltuieli cu impozitul pe profit
F. Rezultatul net al exercițiului (Rezultat brut – Cheltuieli cu impozitul pe profit)
IV. EFECTUL TRANZACŢIILOR ASUPRA SITUAŢIILOR
FINANCIARE
Orice tranzacţie contabilă are drept efect modificarea a cel puţin două elemente. Acestea pot
fi active, capitaluri proprii, datorii, cheltuieli sau venituri.
Dacă elementele sunt de active, capitaluri proprii sau datorii, efectul modificării lor se vede
în mod direct în bilanţ, orice combinaţie de modificări bazate pe creşteri sau diminuări în ceea ce
priveşte cele trei categorii de elemente fiind posibilă, cu condiţia ca egalitatea Activ =
Capitaluri proprii + Datorii să se menţină constantă. Aceste modificări sunt numite în
continuare modificări ce afectează doar elementele bilanţiere (modificări ce se regăsesc direct la
nivelul elementelor de active datorii sau capitaluri proprii).
Dacă unul din cele două elemente implicate într-o tranzacţia economică este element de
cheltuială sau venit, atunci modificările aferente elementului respectiv de cheltuială sau venit se
reflectă în mod indirect în bilanţ (efectul direct al elementului respectiv este remarcat la nivelul
contului de profit şi pierdere) prin efectul pe care îl generează la nivelul rezultatului exerciţiului.
Astfel, apariţia (creşterea) unei cheltuieli generează o diminuare a rezultatului exerciţiului şi
implicit o diminuare a capitalurilor proprii, iar apariţia (creşterea) unui venit generează o
majorare a rezultatului exerciţiului şi implicit o majorare a capitalurilor proprii. Aceste
modificări sunt numite în continuare modificări ce afectează atât bilanţul cât şi contul de profit
şi pierdere.
Valoarea la care se realizează egalitatea bilanţieră în urma unei modificări poate fi constantă
(modificarea este doar de structură, la nivelul uneia din părţile egalităţii) sau se poate realiza la
un nivel mai mare sau mai mic decât cel al egalităţii anterioare.
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
25
1. Modificări ce afectează doar elementele bilanţiere (modificări ce se regăsesc direct la
nivelul elementelor de active, datorii sau capitaluri proprii)
1. Modificări numai în activ:
A + x - x = Cp + D
Exemplu:
2. Modificări numai în capitalul propriu:
A = (Cp + x - x) + D
Exemplu:
3. Modificări numai în datorii;
A = Cp + ( D + x – x)
Exemplu:
4. Modificări în capitalul propriu, în sensul creşterii şi în datorii, în sensul micşorării:
A = (Cp + x) + (D – x)
Exemplu:
5. Modificări în capitalul propriu, în sensul micşorării şi în datorii, în sensul creşterii:
A = ( Cp – x ) + ( D + x)
Exemplu:
6. Modificări în activ şi în capitalul propriu, în sensul creşterii:
A + x = ( Cp + x ) + D
Exemplu:
7. Modificări în activ şi în datorii, în sensul creşterii:
A + x = Cp + (D + x)
Exemplu:
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
26
8. Modificări în activ şi în capitalul propriu, în sensul micşorării:
A – x = ( Cp – x ) + D
Exemplu:
9. Modificări în activ şi în datorii, în sensul micşorării:
A – x = Cp + (D – x)
Exemplu:
2. Modificări ce afectează atât bilanţul cât şi contul de profit şi pierdere
Exemple:
SUPORT CURS INTRODUCERE IN CONTABILTIATE
27
Modificările survenite ca urmare a tranzacţiilor economice acţionează succesiv. Pentru a vedea
efectul tuturor modificărilor, putem întocmi un bilanţ „mobil”.
Exemplu:
Se cunosc următoarele informaţii:
ACTIVE Valori
iniţiale
M1 M2 M3 M4 M5 M6 M7 M8 M9 M10 M11
Utilaje 21.000
Materii prime 10.000
Clienţi 12.000
Acţiuni 16.000
Conturi la bănci 14.000
TOTAL ACTIV 63.000
CAPITALURI ŞI
DATORII
Valori
iniţiale
M1 M2 M3 M4 M5 M6 M7 M8 M9 M10 M11
Capital social 45.000
Prime de capital 2.000
Credite bancare pe
termen lung 10.000
Împrumuturi din
emisiunea de
obligaţiuni
4.500
Furnizori 500
Credite bancare pe
termen scurt 1.000
TOTAL
CAPITALURI
PROPRII ŞI
DATORII
63.000
Prezentaţi efectul tranzacţiilor exemplificate anterior asupra bilanţului iniţial prezentat mai sus.