8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

1/35

Curs nr.3

2. Sociologia medicală. Subramură importantă a sociologiei.

Apariţia sociologiei medicale se bazează atât pe pluridimensionalitatea fenomenului

„sănătate“, cât şi pe ambiţia sociologiei care se dreşte, în conformitate cu dezioderatele enunţatede întemeietorii săi, o ştiinţă a „bunăstării“ şi a „libertăţii“ umane.Sociologia medicală a debutat practic odată cu publicarea lucrării „Le suicide. tude de

sociologie“ !"#$%& a lui 'ur()eim, în care el distinge două tipuri de solidaritate* mecanică şiorganică.

Solidaritatea mecanică este, ca formă de integrare socială caracteristică societăţilor  primiti+e, definite de o minimă di+iziune a muncii, omogenitate a rolurilor sociale, eperienţe de+iaţă comună şi o conştiinţă colecti+ă puternică.

Solidaritatea organică este specifică societăţii moderne industriale cu o di+iziune amuncii sociale compleă, care presupune prin specializare şi interdependenţa între indi+izi.-embrii societăţii sunt diferiţi, fiecare a+ând propria personalitate, iar conştiinţa colecti+ă

restrangânduse în fa+oarea celei indi+iduale. /iecare parte a sistemului are propria mişcare,di+iziunea compleă a muncii asigurând armonia şi coeziunea ansamblului. 0ndi+izii cooperează pentru realizarea unor scopuri pe care nu le pot atinge singuri, datorită diferenţelor de rol şi ainterdependenţei impuse de diferenţelor de status.

'ezagregarea relaţiilor sociale 1 anomia are consecinţe negati+e pentru societate, dar şi pentru persoane, acestea putând fi îminse către comiterea sucidului. /olosind date statistice,demografice din surse autorizate, 'ur()eim contrazice teoriile potri+it cărora rata suicidului esteinfluenţată de factori geografici, climatici, biologici, rasiali sau psi)ologici. l a susţinut căsuicidul este un fapt social obiecti+ şi poate fi eplicat numai prin factori sociali. Analizândfenomenul sinuciderii !fenomen medical şi social& 'ur()eim a demonstrat că acesta +ariază înfuncţie de un alt fapt social, integrarea şi coeziunea socială, apărând astfel cerinţa metodologică

de a eplica un fapt social tot prin factori de natură socială.2rimele teorii de sociologie medicală au apărut în anii 345 fiind elaborate de cercetătoricelebri precum 2arsons, -erton sau 6endall. i au abordat din perspecti+ă sociologică aspecteale instituţiilor de îngri7ire a sănătăţii, ale rolurilor profesionale, organizarea instituţiilor deîn+ăţământ medical, au definit conceptele de boală şi sănătate şi au precizat şi principaleledrepturi aşi obligaţii ale statusurilor şi rolurilor de pacient şi medic.

Sociologia medicală are drept obiect de studiu fundamentele sociale ale sănătăţii şiîmbolnă+irii, interdependenţa dintre factorii sociali şi starea de sănătate sau de boală a populaţiei, precum şi incidenţa stării de sănătate sau de boală asupra +ieţii sociale a indi+izilor şi agrupurilor umane.

Sociologia medicinei 1 studiază factori precum structura organizatorică, relaţiile dintreroluri, sistemul de +alori, ritualurile şi funcţiile medicinei ca un sistem de conduite !8. Strauss,"$44&

Sociologia în medicină 1 integrează conceptele, principiile şi cercetările sociologice înmedicină, inclusi+ educaţia sociologică a studenţilor medicinişti, studiul comportamentuluisanitar şi al epidemiologiei sociale, studiul proceselor de dez+oltare ale unei boli sau alefactorilor care influenţează atitudinea pacienţilor faţă de boală !8. Strauss, "$%9&

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

2/35

Sociologia sănătăţii 1 studiul particular al aspectelor economicosociale ale sănătăţii, alelocului sitemului sanitar în societate şi raporturile dintre diferitele politici sanitare !Steudler,"$%9&

:oate aceste definiţii sunt complementare, +izează aspecte particulare ale sistemelor desănătate şi se circumscriu sociologiei medicale.

;ntre obiecti+ele sociologiei medicale se numără* distribuirea bolilor în societate, în funcţie de sistemul social, mediul familial, religie, se,clase sociale, profesie.

factorii sociali şi culturali legaţi de natura şi gra+itatea bolii tipul de tratament adoptat elementele sociale care inter+in în procesul terapeutic etiologia socială şi ecologia bolii comportamentele sociale ale terapiei şi readaptării medicina ca instituţie socială sociologia în+ăţământului social studiul +ariabilelor culturale ale manifestării sănătăţii şi bolii

relaţiile medicale şi sociale în grupurile mici bazele economice ale ser+iciilor medicale influenţa industriilor medicale asupra stării de sănătate a populaţiei coneiunea dintre structura socială şi boală influenţa factorilor economicosociali asupra stării de sănătate şi răspunsul societăţii la

sănătate şi îmbolnă+ire.Aceste obiecti+e interferează cu cele ale epidemiologiei şi sănătăţii publice, dar eită

diferenţe remarcabile în ceea ce pri+eşte metodele şi te)nicile utilizate de foecare disciplină în parte, precum şi direcţiile şi obiecti+ele cercetării.

Factorii medicali şi sociali ai dezvoltării sociologiei medicale

Sociologia medicală se +a dez+olta în special în S

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

3/35

Obiectivul medicalSociologia medicală informează asupra proceselor sociale care interferează cu ec)ilibrul

fizic sau mental al indi+izilor, aducânduşi aportul la realizarea studiilor de epidemiologiesocială, la studiul concepţiilor despre sănătate, şi al comportamentului sanitar, în organizareaacti+ităţii sanitareşi elaborarea politicii sanitare.

Obiectivul economicSociologia medicală efectuează cercetări asupra costurilor îngri7irii medicale, consumulde medicamente, c)eltuielile indi+iduale şi de la buget referitoare la sănătate, oferind cunoştinţeutile asupra comportamentelor sociale care influenţează producerea şi consumul prestaţieisanitare.

Obiectivul sociologicAnalizând problemele de sănătate, sociologia medicală +izează cunoaşterea societăţii,

domeniul medical reflectând în mod specific comportamentul indi+idual şi al grupurilor sociale.Studiind raportul sănătate 1 boală 1 societate, sociologia medicală încearcă să dez+ăluie acest loc particular al +ieţii sociale.Curs nr4:

Problematica sociologiei medicale;ntre temele dominante ale sociologiei medicale se numără*

conceptele socicologice de sănătate şi boală sc)imbarea socială şi dimanica timpurilor de morbiditate cauze sociale ale îmbolnă+irilor  comportamentul bolna+ului în spital şi în societate relaţiile dintre medic şi pacient spitalul şi pacienţii moartea şi starea de muribund comunicarea în practica medicală

inegalitatea accesului la ser+iciile sanitare etnicitate, sănătate, asistenţă medicală familia şi îmbolnă+irea femeile ca paciente şi asistente ale bolna+ilor  persoanele în +ârstă şi sănătatea medicina şi controlul social de+ianţă, etic)etare şi stigmat social sistemul sanitar naţional în perspecti+ă internaţională !comparati+ă& profesiile medicale şi rolul lor în domeniul apărării şi promo+ării sănătăţii publice măsurarea stării de sănătate e+aluarea asistenţei medicale.

3. Curente n evolu!ia sociologiei medicale.

;n sociologia medicală actuală eistă trei curente ma7ore, ilustrate prin trei perspecti+eteoreticometodologice. Astfel, concepţiile cu pri+ire la locul şi rolul sănătăţii, bolii şi alsistemului medical în cadrul social diferă în funcţie de perspecti+a adoptată.a 2erspecti+a !paradigma& funcţionalistă 1 ia a+ut ca reprezentanţi de marcă pe 'ur()eim,

=eber, 2arsons şi -erton, care susţineau că sănătatea este esenţială pentru perpetuareaspeciei umane şi +iaţa socială organizată. 2entru a funcţiona în parametri optimi, societatea

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

4/35

trebuie să asigure eitenţa unor persoane producti+e care să efetueze sarcinile +itale. ;n cazcontrar, se produc disfuncţionalităţi în ceea ce pri+eşte bunul mers al +ieţii sociale, al bunăstării populaţiei, precum şi al alocării de resurse în sectoarele neproducti+e. >onformfuncţionaliştilor, instituţiile medicale îşi au rolul bine definit de a diagnostica, a trata şi aîncerca să +indece o afecţiune, de asemenea trebuie să pre+ină apariţia bolii folosind

 programele de asistenţă primară şi să acti+eze în cercetarea ştiinţifică în scopul eficientizăriiactului medical. :otodată ele de+in şi instituţii de control social, prin abilitatea de a definicomportamentele umane drept normale ori de+iante. :alcott 2arsons a definit rolul de bolna+, printrun set de aşteptări culturale ce definesc comportamentele adec+ate ori inadec+ate ale persoanelor bolna+e. Astfel, el consideră că boala afectează negati+ +iaţa socială,impunânduse astfel un control al societăţii, rolul de bolna+ a+ând numeroase trăsătruicomune cu rolul de de+iant.

 b 2erspecti+a !paradigma& conflictualistă 1 între susţinătorii săi se numără -ar, -ills,=aitz(in şi :)erborn şi porneşte de la presupoziţia că ser+iciile de îngri7ire medicală nu suntaccesibile pentru toţi membrii societăţii, fără dicriminare. Astfel, ser+iciile de sănătate suntcondiţionate şi de capacitatea financiară a indi+idului, eistând şi aici o stratificare socială

generatoare de inec)ităţi. i acuză reţele pri+ate de instituţii medicale, orientate spre profit, pentru faptul că nu acordă îngri7iri şi celor de nu îşi pot permite financiar aceste ser+icii.:otodată, clinicile pri+ate sunt acuzate şi de faptul că nu acordă atenţie în+ăţământuluimedical, susţinut din bani publici în spitalele uni+ersitare, c)eltuielile acestora din urmă fiindmai mari cu ?5@, faţă de cele ale unui spital obişnuit.

c 2erspecti+a !paradigma& interacţionistă 1 promo+ată de -ead, >ole, offman, Sc)utz şiarfin(el, pretinde că boala este o etic)etă atribuită unei afecţiuni. Astfel, definiţia bolii estenegociată, +alidată prin confirmaresau infirmarea sa de către alte persoane în procesulinteracţiunii sociale simbolice. 2rin larga lor răspândire, unele afecţiuni nu sunt considerateanormale, iar în alte cazuri, medici consideră anumite afecţiuni drept boli, deşi eistă puţineargumente în ceea ce pri+eşte eistenţa unor cauze biologice certe şi totodată a unui

tratament adec+at. 'e asemeni, descoperirea unui produs medicamentos înainte ca afecţiunea pe care o tratează să fie considerată boală, a condus la etic)etarea respecti+ei afecţiuni. ;n prezent se manifestă şi procesul de medicalizare a de+ianţei prin care tipuri comportamentaleconsiderate imorale în trecut sunt pri+ite acum drept stări patologice. 'in perspecti+ainteracţionistă, comportamentele sau reglementările sociale îi îndeamnă pe oameni să seconformeze normelor sociale, să gândească, să acţioneze şi să perceapă lucrurile în modalităţiacceptabile în cadrul unei culturi.

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

5/35

 b 2erspecti+a !paradigma& interpretati+ă are la bază scrierile lui -a =eber, punând accentul pe specificul subiecti+, ireductibil al faptelor sociale şi conducând la necesitatea concentrăriiasupra analizării semnificaţiilor +e)iculate de actorii sociali în interacţiunile sociale. Se puneastfel accent pe distincţia dintre studiul naturii şi studiul culturii, în sociologia medicalăa+ânduse în +edere distincţia dintre fenomenul biofizic al bolii !disease& şi fenomenul social

al îmbolnă+irii !illness&. ;n timp ce boala apare independent de natura umană, fiind studiatăde ştiinţa biomedicală, analizarea reacţiei la boală a grupurilor sociale şi trăirii în plan psi)ica stării de boală aparţin psi)ologiei sociale şi sociologiei. Astfel, se insistă asupra etic)etării bolii şi a bolna+ului şi asupra caracterului stigmatizant al acestei etic)etări.;n rândul sociologilor medicali, părerile sunt împărţite, eistând fie adepţi ai uneia dintre cele

două paradigme, fie neutri care consideră ca ambele perspecti+e au +aloarea lor eplicati+ă, pentru diferite probleme. 'e asemenea, au eistat şi +oci care au promo+at integrarea lor înfolosul ştiinţei, ele neecluzânduse reciproc.

Curs nr.":

#oala şi sănătatea. $specte socio%medicale.

>onceptele de boală şi sănătate sunt concepte e+aluati+e, fiind circumscrise dedez+oltarea cunoaşterii biomedicale, de orientările intelectuale ale culturii, de sistemul aiological societăţii. Astfel +or eista diferenţe notabile în ceea ce pri+eşte statutul bolna+ului şi naturastării, considerată normală sau patologică, în funcţie de tipul de societate şi ni+elul de dez+oltarela care a a7uns aceasta.

;n prezent, medicii definesc boala în urma aplicării unor standarde riguroase şi aanalizării temeinice a pacientului, definind starea de boală, creând rolul său social şi astfellegitimând comportamentul bolna+ului. istă însă şi factori care afectează negati+ acest procesmedicosocial* di+ergenţe de opinii asupra diagnosticului, prognosticului, profilaiei şitratamentului anumitor afecţiuni, un ade+ărat fenomen al modei în tratarea unor boli, precum şialte implicări ale socialului şi medicalului în actul medical.

Boala şi sănătatea nu pot fi deci definitie decât prin raportare la fiinţa umană pri+ităentitate biologică, psi)ică şi socială în acelaşi timp.

>onceptul de sănătate este, la fel ca şi cel de boală, unul plurisemantic, semnificaţia saînregistrând nuanţări în funcţie de grupuri, clase sociale sau populaţii. ;n domeniul medical,sănătatea este pri+ită de către patolog ca o stare de integritate, de către clinician ca lipsă desimptome şi de bolna+ ca o stare de bienetre !A. At)anasiu, "$#?&. Sănătatea presupune maimulte dimensiuni !>. Cerzlic)&* absenţa bolii

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

6/35

o constituţie genetică bună, respecti+ un capital biologic înnăscut o stare de ec)ilibru a organismului dată de adaptarea indi+idului la mediul de +iaţă

/actorii care influenţează starea de sănătate sunt !D. Bond, S. Bond, "$$E&* biologia umană* moştenire genetică, procese de maturizare, îmbătrânire, tulburări cronice,

degenerati+e, geriatrice

mediul* apa potabilă, medicamente, poluare, salubrizare, boli transmisibile, sc)imbări socialerapide stilul de +iată* )rană, acti+ităţi fizice, sedentarism, tabagism, alcoolism organizarea asistenţei medicale* cantitatea şi calitatea resurselor medicale, accesul la ele,

relaţia dintre persoane şi resurse în asistenţa medicală.'in punct de +edere biologic, sănătatea poate fi definită drept acea stare a unui organism

neatins de boală, în care toate organele, aparatele şi sistemele funcţionează normal !organism în)omeostazie&.

'in punct de +edere psi)ic, sănătatea poate fi înţeleasă drept armonia dintre comportamentulcotidian şi +alorile fundamentale ale +ieţii asimilate de indi+id, reprezentând starea organismuluiîn care capacitatea sa de a munci, a studia sau a desfăşura acti+ităţile preferate este optimă.

istă şi anumite criterii ale sănătăţii mintale !A. llis, =. 'rFden, "$$%&*" conştiinţa clară a interesului personal9 conştiinţa limpede a interesului social? autoorientarea !capacitatea de a se conduce şi orienta singur în +iaţă&E ni+elul înalt de toleranţă a frustrării4 acceptarea incertitudinii şi capacitatea de a7ustare la incertitudineG anga7area în acti+ităţi creatoare% gândirea ştiinţifică, realistă şi obiecti+ă# autoacceptarea$ anga7area moderată şi prudentă în acti+ităţi riscante"5 realismul şi gândirea utopică

"" asumarea responsabilităţii pentru tulburările emoţionale proprii"9 fleibilitatea în gândire şi acţiune"? îmbinarea plăcerilor immediate cu cele de perspecti+ă

>onceptul de personalitate autorealizată propus de A.C. -asloH !"$%G& presupune formasupremă a sănătăţii psi)ice şi are următoarele caracteristici*" orientarea realistă în +iaţă9 acceptarea de sine, a altora şi a lumii încon7urătoare aşa cum sunt ele? înaltul grad de spontaneitateE centrarea pe probleme şi nu pe trăiri subiecti+e4 atitudinea de detaşare şi ne+oia de intimitateG autonomia şi independenţa% aprecierea elastică a oamenilor şi lucrurilor, lipsită de stereotipii# eistenţa eperienţelor spirituale sau mistice profunde, dar nu neapărat cu caracter religios$ eistenţa unor relaţii afecti+e intime profunde şi cu mare încărcătură emoţională, practicate

cu puţine persoane şi a unora superficiale cu un număr mare de persoane"5 identificarea cu omenirea şi eistenţa unor interse sociale puternice"" împărtăşirea atitudinii şi +alorilor democratice"9 neconfuzia mi7loacelor cu scopurile"? eistenţa unui simţ al umorului superior, detaşat filosofic, neostil şi ne+indicati+

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

7/35

"E eistenţa unui mare potenţial creator "4 opoziţia faţă de conformismul cultural"G transcenderea mediului de +iaţă şi neconformismul faţă de acesta.

'in punct de +edere social sănătatea este starea organismului în care capacităţile indi+idualesunt optime pentru ca persoana să îşi îndeplinească în mod optim rolurile sociale !de prieten,

+ecin, cetăţean, soţ, părinte, cetăţean etc.&. 2arsons defineşte sănătatea drept capacitatea optimă aunui indi+id de a îndeplini eficient rolurile şi sarcinile pentru care a fost socializat.Sănătatea poziti+ă are două componente !'oHnie, "$$9&*

" bunăstarea fizică, psi)ică şi socială9 fitness 1 forma fizică optimă incluzând cei patru S !în engleză& streng)t 1 forţă fizică stamina 1 +igoare !rezistenţă fizică& suppleness supleţe fizică s(ills 1 îndemânare !abilitate& fizică

>onform I-S !"$EG&, sănătatea reprezintă starea de completă bunăstare fizică, mentală şisocială, care nu se reduce la absenţa bolii sau a infirmităţii. 'eţinerea celei mai bune stări de

sănătate de care este capabilă persoana umană este unul dintre drepturile fundamentale aleomului.>onceptul de sănătate a fost operaţionalizat pentru a fi aplicat di+erselor comunităţi socio

culturale, e+aluările fiind făcute pe baza unor indici precum* morbiditatea, mortalitatea !generalăşi specifică&, disconfortul, insatisfacţia, deficienţele, in+lidităţile, )andicapul, indicele dedez+oltare umană.

>onceptul de boală este şi el mai multe dimensiuni. 'in punct de +edere biologic, boala esteo stare a organismului sau a unei părţi din organism în care funcţiile sunt afectate sau deran7atede factori interni sau eterni.

'in perspecti+ă plurifactorială, boala poate fi definită drept o stare finală, rezultat al uneicombinaţii a factorilor ecologici şi comprotamentali aflaţi în interacţiune cu predispoziţiile

genetice, care plasează statistic indi+idul întro situaţie de risc mărit, ca urmare a unei alimentaţiineraţionale, dezec)ilibrate, de lungă durată, epunerii cronice la agenţii patogeni ai locului demuncă, stresului +ieţii sau altor factori !8. /itzpatric(, "$#G&.

Boala reprezintă, mai mult decât o o sumă de simptome, fiind un proces care c)iar dacă nuconduce la modificări importante structurale sau funcţionale, afectează psi)icul indi+idului ca oreacţie la boală. Starea de boală, legitimată prin diagnostic, conduce la apariţia unuicomportament structurat în 7urul acestei stări. >onştiinţa bolii conduce la manifestarea unor stresuri psi)ice ma7ore şi de lungă durată.

Se diferenţiază în acest sens anozognozia, negarea subiecti+ă sau nerecunoaşterea bolii şiopusul său, )ipernozognozia, respecti+ suprae+aluarea subiecti+ă a simptomelor.

2entru dimensiunile particulare ale bolii, literatura medicală anglosaonă a introdusurmătorii termeni* illness 1 realitatea subiecti+ă a bolii, ceea ce percepe bolna+ul şi nu suferinţa corporală, ci

 percepţia indi+iduală a unei sc)imbări negati+e în bunăstarea sa şi în acti+ităţile sale sociale. disease 1 realitatea biofizică a bolii, adică anomalia funcţională a structurii sau fiziologiei

organismului. sic(ness 1 realitatea socioculturală a bolii, adică modelarea rolului social al bolna+ului,

formele de adaptabilitate socială a maladiei ori atribuirea etic)etei de bolna+ persoaneisuferinde.

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

8/35

Boala presupune şi anumite restricţii modificând stilul de +iaţă al indi+idului şi implicitafectând starea sa psi)ică* restrângerea sau modificarea unor acti+ităţi motrice sau fiziologice limitarea sau suprimarea unor acti+ităţi intelectuale sau profesionale suprimarea unor acti+ităţi etraprofesionale

modificarea relaţiilor intepersonale în sensul diminuării contactelor cu cei apropiaţi dereglarea raporturilor familiale sau con7ugale pierderea sau reducerea capacităţii de muncă şi, implicit, a posibilităţilor asigurării

subzistenţei dependenţa de alte persoane, mai ales în cazul apariţiei unor infirmităţi.

Starea de boală depăşeşte astfel limita biologicului, fiind o stare socială de+iantă şi denedorit. 2rin de+ianţă se înţelege orice abatere de la regulile de con+ieţuire şi imperati+ele deordine ale unei forme de +iaţă colecti+e, iar comportamentul de+iant este supus de obiceicorecţiei, tratamentului sau pedepsirii de către agenţiile de control social.

;n ceea ce pri+eşte asocierea bolii cu de+ianţa Scambler !"$#G& propune trei modalităţi* considerarea bolii ca de+ianţă, şi astfel, pe lângă de+ierea de la starea normală a

organismului, starea de boală presupune şi o de+iere de la normele culturale stabilite cu pri+ire la ceea ce se consideră sănătate, iar cel a7uns întro astfel de stare trebuie să cautetratamentul necesar pentru a o elimina.

boala este o stare ce permite comportamentul de+iant, făcând posibile noi modalităţi demanifestare a acestuia. 2rin asumarea noului rol de bolna+, indi+idul trebuie îşi asumedrepturile şi îndatoririle impuse de acest rol, în caz contrar, comportmentul său de+iind de laobligaţiile de rol

îmbolnă+irea de+iantă sau stigmatizantă care poartă această etic)etă pusă de nespecialişti.2unând diagnostice în +irtutea unei autorităţi dobândite, medicul capătă o putere foarte maredin acest punct de +edere şi poate influenţa persoana etic)etată.Astfel, stigmatul unui indi+id a7unge să domine percepţia şi modul în care este tratat de către

ceilalţi. Astfel, statutul său de+iant de+ine statut dominant şi influenţează în mod negati+ e+oluţiasa ulterioară.;n funcţie de semnificaţia socioculturală dobândită de boală în societate, de apartenenţa

indi+izilor la medii culturale diferite +ariază şi reacţia acestora faţă de boală şi durere, stărifiziologice părecum foamea sau durerea a+ând şi determinare socioculturală. 'acă durerea esteun indiciu al stării morbide sau premorbide a indi+idului, atât contetul biologic cât şi celcultural au un anumit rol în definirea lor. Astfel, societatea în care se găseşte indi+idul de+inefactorul care condiţionează formarea tipurilor de reacţie indi+iduală faţă de durere. 'urerea esteidentică la toţi indi+izii a+ând funcţia de a pro+oca reacţii de e+itare a stimulilor noci+i pentrusănătatea indi+idului, dar reacţia faţă de durere este diferită, depinzând de mediul cultural alindi+izilor.

>lasificarea bolilor a ţinut cont de mai multe criterii, pentru sociologia medicală fiindimportant criteriul frec+enţei şi al celor mai efecte asupra +ieţii colecti+e a oamenilor. istăastfel mai multe clasificări*

8.-. >oe, "$%5 propune urmaătoarele tipuri* infectocontagioase cronice mintale

'. /ield a luat în considerare patru criterii*

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

9/35

durata episodului de boală prognosticul !posibilitatea tratamentului curati+ şi întinderea lui& gradul de disconfort !incapacitate sau )andicap pro+ocate de boală& gradul de stigmatizare !potenţialul de autodegradare pro+ocat de boală&şi a e+idenţiat astfel patru tipuri de boli*

boli acute de scurtă durată !infecţioase* rubeolă, ru7eolă, pneumonie& boli de lungă durată nestigmatizante !infarctul de miocard, diabetul za)arat& boli de lungă durată stigmatizante !cancer, S0'A, sifilis, scleroză multiplă& boli mintale !sc)izofrenia, isteria, fobiile&

>onform I-S !"$$5&, bolile pot fi împărţite în 9" de categorii*" boli infecţioase şi parazitare9 tumori? bolile sângelui, ale organelor )ematopoietice şi tulburări ale mecanismului de imunitateE boli endocrine, de nutriţie şi metabolism4 tulburări mentale şi de comportamentG bolile sistemului ner+os

% bolile urec)ii şi apofizei mastoide# bolile oc)iului şi aneelor sale$ bolile aparatului circulator "5 bolile aparatului respirator "" bolile aparatului digesti+"9 boli ale pielii şi ale ţesutului celular subcutanat"? bolile sistemului osteoarticular, ale muşc)ilor şi ţesutului con7uncti+"E bolile aparatului genitourinar "4 sarcina, naşterea şi lăuzia"G unele afecţiuni a cărăr origine se situează în perioada perinatală"% malformaţii congenitale, deformaţii şi anomalii cromozomiale

"# simptome, semne şi rezultate imprecis definite ale in+estigaţiilor clinice şi de laborator "$ leziuni traumatice, otră+iri şi alte consecinţe ale cauzelor eterne95 cauze eterne de morbiditate şi mortalitate9" factori influenţând starea de sănătate şi moti+ele recurgerii la ser+iciile de sănătate.

Curs nr.&:

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

10/35

'ela!ia medic ( pacient. $specte psi)o%sociale.

8elaţia medic 1 pacient este una etrem de compleă, +izând aspecte culturale, psi)ologice şi sociale, care +or influenţa comportamentul fiecăruia dintre cei doi actori. Aceastărelaţie este una care se stabileşte între membrii a două grupuri sociale distincte în ceea ce pri+eşte prestigiul, puterea şi orientările lor* un grup ce oferă îngri7iri specializate unui alt grupcare solicită aceste îngri7iri de sănătate. :otodată, această relaţie se desfăşoară întrun cadruinstituţionalizat, după un anumit ritual. Astfel, în această relaţie se conturează etrem de bineconceptele de status şi rol social.

" Statusul social

Statusul reprezintă poziţia ocupată de o persoană sau un grup de persoane în societate,a+ând determinare atât pe orizontală, în ceea ce pri+eşte reţeaua de contacte şi sc)imburi cu persoane a+ând acelaşi ni+el social, cât şi pe +erticală, +izând relaţiile cu persoane aflate în poziţii superioare sau inferioare în ierar)ia socială.

Statusul social a primit din aceste puncte de +edere mai multe definiţii şi caracterizări* ansamblu de relaţii egalitare şi ierar)ice pe care indi+idul le are cu alţi membri din grupul din

care face parte prestigiu social !-. =eber, "$9"& colecţie de drepturi şi de datorii generate de locul ocupat de fiecare indi+id în societate !8.

Linton, "$?G& statusurile atribuite !+ârstă, se, rasă& diferă de cele ac)iziţionate !profesie, poziţie

economică, stare ci+ilă&, pentru care indi+idul a optat şi a depus anumite eforturi !:. 2arsons,"$4"&

Statusul de +ârstă, cel profesional şi cel cultural e+oluează împreună în copilărie, ulterior distanţânduse şi dez+oltânduse separat. istă de asemeni, distincţii, între statusul actual şi cel

latent, posibil de actualizat în alte contete sociale. /iecare persoană posedă mai multe statusuri,grupate astfel* Statusul biologic

Statusul familial Statusul etrafamilial:oate statusurile asociate unei persoane formează setul de statusuri proprii acesteia, între care

cel cultural, cel economic şi cel profesional au cel mai importan rol în configurarea statusuluisocial al persoanei respecti+e.

Statusul profesional este cel mai important în societăţile moderne, di+izânduse în* statusuri formale !oficiale, distribuite conform cu organigrama&

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

11/35

informale !dobândite pe baza caracteristicilor persoanei&

Statusul formal face diferenţa între gradul de autoritate conferit de organizaţie anga7aţilor şise eteriorizează printrun set de simboluri* titluri profesionale a+anta7e suplimentare posibilitatea de a desfăşura o muncă plăcută condiţii de lucru luoase

Statusul informal +izează prestigiul obţinut de anga(aţi pe baza unor trăsături necerute epresde organizaţie* anga7aţii în +ârstă şi cu mai mare eperienţă sunt percepuţi cu un status mai înalt decât

ceilalţi colegi cei care au capacităţi speciale au de asemeni un status mai înalt femeile şi persoanele aparţinând unor grupuri minoritare sunt +alorizaţi mai puţin

'obândirea unui status profesional mai înalt se face pe mai multe căi*

eperienţă câştigată trecerea prin posturi de suport mai puţin prestigioase, care oferă posibilitatea dobândirii de

eperienţă concursuri sau numiri în posturi noi calităţi ecepţionale status pri+ilegiat al familiei indi+idului, relaţii sociale de suport, inter+enţii de susţinere în

momentul a+ansării

Sc)imbarea statusului profesional implică şi sc)imbarea statusului economic !+enituri şi prestigiu social&. :otodată, statusurile parţiale ale unei persoane pot fi congruente sau

incongruente, putând genera conflicte !statusul profesional cu cel familial&, iar poziţiile ierar)iceintermediare determină conflicte intersatus, depăşite doar prin modul în care persoana îşi percepe

 propiul status.9. 8olul social

8olul social reprezintă model de comportare asociat unui status, punerea în act a drepturilor şi datoriilor pre+ăzute de statusurile indi+izilor şi grupurilor întrun sistem social. ;n+ăţarearolurilor sociale duce la formarea personalităţii şi asigură funcţionalitatea colecti+ităţilor umane.8olul social reprezintă atât comportamentul efecti+ cât şi prescripţia normati+ă în legătură cuacesta., fiind definit şi ca ansamblul de comportamente pe care în mod legitim îl aşteaptă ceilalţi

de la indi+idul care ocupă un status social. ;n raport cu statusul social, rolul este mai fleibil.Statusl poate rămâne nesc)imbat, dar rolul se poate modifica pe măsura sc)imbării cerinţelor sociale. 8olurile sociale e+oluează în funcţie de aşteptările rolului !prescripţiile normati+e caredefinesc modul în care trebuie 7ucat un rol&, iar realizarea rolului este dependentă de cerinţele derol, perceperea lor de către indi+id, trăsăturile de personalitate ori gradul de identificare aindi+idului cu grupul de apartenenţă.

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

12/35

;n problema raporturilor dintre rol şi personalitate au fost distinse trei poziţii !D.

-aisonneu+e, "$$G&* personalitatea nu se poate confunda cu rolurile, ea doar le transcende şi se eprimă prin

intermediul lor  personalitatea se reduce la 7ocul de roluri personalitatea este o putere de opţiune între roluri, o sinteză a lor şi a anumitor elemente

aparte, ireductibile, constituinduse astfel persoana !legată de o scară de +alori& sau persona7ul !sinteză compromisă&2ersona7ul ete astfel un compromis între spontaneitatea subiectului şi eigenţele sociale,

realizânduse în di+erse modalităţi* rol stereotipizat !a trebui să fii&, în strictă conformitate cu modelul şi aşteptările celorlalţi mască !aparenţă&, un compromis cu intenţie manipulatorie sau oportunistă refugiu !alibi&, cu intrarea în roluri protectoare sau magice ideal personal !a +oi să fii&, trăit în mod dinamic, ca epresie a unui eu profund

8olurile sociale au funcţia de reglare a raporturilor sociale şi de structurare acomportamentului indi+izilor în limite aşteptate de societate. Statutul social presupuneeistenţa concomitentă a unui set de roluri ce pot fi sau nu congruente.:ensiunea rolului!persoana nu poate răspunde aşteptărilor rolului& apare în situaţii precum*

eistă discrepanţe între trăsăturile de personalitate şi pre+ederile rolului social apare o sc)imbare rapidă a rolului de la un tip de acti+itate la altul persoana este supra ori subsolicitată în rolul respecti+.

>onflictul de rol apare atunci când indi+idul 7oacă două sau mai multe roluri ale căror cerinţesunt contrare şi nu pot fi conciliate, singura soluţie în acest sens fiind ierar)izarea rolurilor 

 prin ignorarea anumitor pre+ederi până la o limtiă maimă.;ntre sursele de conflit între rolurise numără !D. -aisonneu+e&*

proliferarea rolurilor în societatea contemporană inconsistenţa sau ec)i+ocul poziţiilor şi al modelelor de roluri corelati+e

e+oluţia rolurilor în defa+oarea statusurilor şi a modelelor comune articularea deficientă a funcţiilor  plasarea indi+idului întro poziţie de intersecţie inaderenţa indi+idului afecti+ă şi ideologică la rol reacţia pro+ocată asupra indi+idului de eigenţele incompatibile ale unui rol mit.

-etodele de ieşire din conflictul de roluri pot fi !D.-aisonneu+e&* opţiunea pentru un rol în defa+oarea altuia compromisul pe baza unei ierar)ii între prescripţii, ori a unei alternanţe a rolurilor  ino+aţia în promo+area unui nou model de rol care conciliază aşteptările contrare, menţinând

doar o parte din aspectele rolurilor aflate în conflict raţionalizarea elimină antagonismul conduitelor concrete prin referirea la principii care par să

se concilieze in abstracto

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

13/35

negarea conflictului în scopul prote7ării de anietate şi îndepărtării scadenţei.

Astfel, conflictele între roluri de+in factori de sc)imbare socială, a+ând potenţial perturbator pe paln social şi personal, pro+ocând c)iar, prin amplificare la ni+elul societăţii, o re+izuire aaşteptărilor şi a datelor obiecti+e.8olurile sociale pot fi şi ele impuse şi dobândite, în condiţii similare statusurilor sociale, iar întrerol şi personalitate eistă o strânsă interdependenţă

Curs nr *:

Statusurile sociale şi rolurile sociale n rela!ia medic ( pacient

;n societatea actuală, medicul are un status etrem de înalt, diferenţiinduse prin ni+elul deformaţie abstractă şi specializată, prin orientarea spre profesie, prin recunoaşterea autorităţiidepline asupra bolii şi monopolul asupra tratamentului. -onopolul asupra acti+ităţii proprii îidiferenţiază net pe medici de alţi profesionişti, dobândind astfel şi o autonomie etremă asupra

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

14/35

controlului şi eerciţiului meseriei. Statusul social al medicului este perceput de către masa largă

de persoane în asociere cu +alori precum* putere, cunoaştere, de+otament, eroism, putere desacrificiu.0nter+enind în situaţiile de criză, medicul apare întro triplă ipostază, de om care* alină suferinţa +indecă boala sal+ează +iaţa bolna+ului-edicul dobândeşte puteri magice, precum şamanii, de+enind un persona7 cu puteri şi drepturiinaccesibile muritorilor de rând. Statusul înalt al medicului pro+ine din duritatea şi frustareaînregistrate pe parcursul pregătirii profesionale îndelungate. :otodată, la acest lucru contribuie şiapartenenţa sa la clase sociale superioare care se datorează costurilor mari de instruire.8olul social al medicului este asociat statusului său şi este caracterizat de cinci trăsături principale !:. 2arsons, "$4G&* competenţa te)nică determinată de conţinutul te)nic al ştiinţei medicale şi prioritară în

înfăptuirea eficientă a actului medical. ste asimilată încă de la începutul studiilor şi se probează prin concursuri şi eamene şi atestată de titlul profesional. ompetenţa te)nică presupune şi cunoaşterea unor noţiuni nonmedicale, care au însă implicaţii profesionale ori socioadministrati+e pentru bolna+ !drepturimateriale şi legale, pensionări, protecţie împotri+a noelor, etc.&

uni+ersalismul care presupune eistenţa unei relaţii cu pacientul bazate pe reguli formale şi

nu pe legături personale, neputând face nici un fel de discriminare în acest sens. istă însă şiecepţiile care confirmă regula*

" medicina de campanie în care asistenţa medicală se acordă cu precădere gradelor superioare

9 presiunile de natură socială cu pri+ire la îngri7irea unor persona7e c)eie în +iaţa politicăori socioeconomică

? cabinetele şi clinicile particulare specificitatea funcţională pri+ind îngri7irea sănătăţii şi rezol+area cazurilor de boală, care

 presupune acţiunea cu mi7loace şi te)nici specifice !te)nice, psi)ologice, psi)iatrice, etc.& şifără a inter+eni în alte aspecte ale +ieţii pacientului.

neutralitatea afecti+ă care impune un eistenţa unei relaţii obiecti+e şi fără implicare

emoţională. 'acă relaţia medic 1 pacient presupune eistenţa unui anumit grad de acces din partea medicului la intimitatea corporală şi psi)ică a pacientului, acest proces nu trebuie săfie unul care să acţioneze şi în sens in+ers. >)iar dacă în aceste raporturi medicul de+ine unsurogat de părinte, frate sau prieten, el nu trebuie să se confunde cu aceştia şi nici să 7udeceori să condamne bolna+ul indiferent de culpa acestuia.

orientarea spre colecti+itate este obiecti+ul ideologiei medicale, care pune accent pede+otamentul faţă de colecti+itate şi mai puţin pe urmărirea unor profituri materiale.

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

15/35

2rofesiunea de medic presupune, ca şi alte profesii, reuşita dar, spre deosebire de acestea în

care orientarea +alorilor se face spre sine, aici este spre alţii. ;n plus, moralitatea mediculuieste crucială în c)iar legitimarea stării de bolna+ a pacientului.8olul social de bolna+ implică cinci trăsături caracteristice !0. B. 0amandescu, "$$%&*

situaţia marginală a bolna+ului din care rezultă instabilitate emoţională şi stări conflictuale pericolul care apare asupra bolna+ului şi care îl determină să apeleze la mi7loace şi te)nici de

 protecţie, rezultând şi aici stări euforice ori sugestibilitate amplificată. restrângerea orizontului egocentrism anietate şi eagerarea acţiunii factorilor de mai sus ca urmare a unei perspecti+e temporare

de lungă durată a bolii.:ot rolul social de bolna+, cu caracter temporar sau permanent presupune alte patrucaracteristici !2arsons&*

degre+area de sarcinile şi responsabilităţile +ieţii normale, ce se poate transforma întrun

drept în cazul în care boala nu se +indecă receptarea spri7inului din partea instituţiilor abilitate în acordarea a7utorului medical, acţiune

care presupune şi două etreme* eagerare ori refuz. dorinţa de însănătoşire ca o legitimitate condiţionată a rolului de bolna+. obligaţia de a căuta a7utor competent şi de cooperare cu personalul abilitat în acest sens,

obligaţie care legitimează starea de boală, anulând caracterul de de+ianţă al acesteia.2rima caracteristică nu este una generalizată, aplicânduse necondiţionat în cazul bolilor 

gra+e dar nu şi în acela al unor boli cronice ori malformaţii congenitale, în timp ce a douatrăsătură nu este +alabilă în cazul formelor uşoare de boală.

:ipul de rol social al bolii este în strânsă corelaţie cu* natura bolii !somatică, psi)ică&

gra+itatea bolii cronicizarea bolii

tipul de tratament aplicat !ambulator, staţionar, spitalicesc&.Se poate +orbi în acealşi timp şi de două tipuri de pacienţi !Bec(mann, "$%$&* bolna+ii timizi care doresc o relaţie etrem de apropiată cu medicul curant, care să le ofere

 protecţie şi compasiune pentru probleme de orice natură !personală, socioemoţională, etc.& bolna+ii „suprasănătoşi“, cu gra+e tulburări de sănătate, dar care refuză să accepte boala şi să

consulte medicul ştiind că tratamentul nu este eficient.8olul social al bolna+ului legitimează astfel +ulnerabilitatea sa temporară sau permanentă,

totodată obligândul să caute +indecarea şi să îşi asume incapacitatea, eistând însă în acelaşitimp şi pericolul ca pacientul să încerce să e+ite o serie de responsabilităţi in+ocând o stare de boală mai mult sau mai puţin eistentă.

8elaţia medic 1 pacient de+ine astfel şi o relaţie de roluri, asimetrică şi consensuală, în caremedicul are poziţia de superioritate, fiind elementul acti+ care caută soluţia la boala de care

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

16/35

suferă pacientul, +ăzut aici ca un element pasi+. :otodată, pacientul recunoaşte autoritatea

medicului, iar relaţia terapeutică se bazează pe reciprocitate, cele două roluri alcătuind un cuplucomplementar. Atitudinile pe care medicul le adoptă în cadrul acestei relaţii pot fi* tutor autoritar  mentor   sa+ant detaşat părinte bun şi protector  a+ocat al „ade+ărului înainte de toate“

 Jatura relaţiei medic 1 pacient influenţează în mod decisi+ actul terapeutic şi stabilireadiagnosticului.

;n caracterizarea relaţiei sociale medic 1 pacient sau impus două puncte de +edere*" relaţie între doi actori sociali !:. 2arsons&, în care cele două roluri sunt complementare,

iar drepturile şi obligaţiile sociale pre+ăzute potenţează e+entualul conflict interrelaţional,fără al elimina în totalitate. Acest model se referă însă la bolile acute, care în societatea

actuală au cedat locul bolilor cronice, în care pacienţii rămân în acti+itatea socioeconomică cu responsabilităţile aferente. 2rin prisma faptului că bolile cronice sunt greu+indecabile, relaţia medic 1 pacient a suferit modificări apărând şi incertitudini de ordinclinic !pri+ind diagnosticul şi prognosticul său& şi funcţionale !pri+ind secretul păstrat demedic asupra diagnosticului&. ;n acest model de relaţie sau diferenţiat trei situaţii, legatede simptomele organice ale pacientului !:. Szasz, -. C. Collender, "$4G&*

acti+itate 1 pasi+itate, medicul este acti+, bolna+ul pasi+ !răni gra+e, comă, anestezie&

conducere 1 cooperare, bolna+ul urmează sfaturi şi are raţionament !boli acute, infecţii& participare reciprocă, medicul g)idează bolna+ul în aşi acorda singur a7utorul, întâlnirile

fiind ocazionale !boli cronice&;n această relaţie a fost însă omisă o a patra situaţie, în care pacientul conduce, iar 

medicul cooperează, situaţie apărută în momentul în care medicul răspunde poziti+ cererilor  pacientului, scriindui o reţetă ori o trimitere.

8elaţia medic 1 pacient are şi o importantă coordonată socială, bolna+ii pro+eniţi dinclasele medii şi înalte bucurânduse de o mai atentă îngri7ire decât cei din clasele de 7os, acestaspect modificând natura raporturile eistente între cei doi actori.9 relaţie potenţial conflictuală !. /reidson, "$%5&, originile stării conflictuale fiind

interesele şi perspecti+ele diferite a+ute de medic şi pacient.profesia de medic este una

dintre grupele de interes din societate, iar codurile etice şi legile care reglementeazăeerciţiul medical de+in mecanisme care îî prote7ează pe medici de ingerinţa publicului şide concurenţa altor profesionişti. -edicul percepe boala şi bolna+ul din perspecti+aspecializării sale profesionale şi +a defini el însuşi conţinutul şi formele ser+iciului pecare îl acordă bolna+ului, în timp ce acesta din urmă îşi percepe afecţiunea în funcţie dene+oile cotidiene şi de ni+elul său cultural. >)iar dacă nu +a reuşi să îşi impună punctul

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

17/35

de +edere în faţa medicului, bolna+ul nu +a fi un element docil pe parcursul eistenţei

unei relaţii între el şi medic.Situaţiile conflictuale au la origini şi alţi factori*

tipul de acti+itate medicală !c)irurgie, psi)iatrie, neurologie, etc.& tipul de pacient tipul de boală.

'e asemeni, tensiuni interrelaţionale pot apărea şi în cazul în care medicul +a efectuaconsultul fără acceptul pacientului, acesta putând de+eni un pericol pentru antura7 !Baron, "$$"&* alcoolicul +iolent în stare de intoicaţie acută psi)oticul care poate comite suicid sau acte agresi+e toicomanul în lipsă de drog,solicitând +iolent doza pacienţii antrenaţi întrun conflict ce poate degenera în +iolenţe etreme

;ntre priorităţile actului medical întrun astfel de caz se numără rezol+area următoarelor  probleme*

tulburări de comportament ale pacientului suferinţei bolna+ului perturbarea ordinii publice

2riorităţile diferite ale medicului şi pacientului constituie o altă sursă importantă de conflicte pe parcursul derulării relaţiei între cei doi. ;n timp ce pentru pacient prioritatea absolută o are propria afecţiune şi tratamentul efectuat, medicul trebuie să se implice în tratarea unui număr maimare de pacienţi.

:ot sursă de conflicte în relaţia medic 1 pacient este şi diferenţa dintre cei doi actori în ceeace pri+eşte e+aluarea gra+ităţii bolii, diferenţă ce pro+ine din inec)ilibrul în cunoştiinţe medicaleşi din eperienţa personală diferită a bolii. Astfel, de cele mai multe ori, medicii par a subestimagra+itatea bolii şi mai ales efectul acesteia asupra +ieţii cotidiene a bolna+ilor, în timp ce

 pacienţii o supraestimează, considerândo etrem de gra+ă.Aşteptările contradictorii ale indicilor cu pri+ire la comportamentul bolna+ilor se constituieîntro altă sursă de conflict între medic şi pacient. ;n +iziunea medicilor, pacientul ideal este celcapabil să îşi e+alueze starea de sănătate cu suficient discernământ pentru a cunoaşte problemele pe care trebuie să le supună atenţiei medicului, deci un indi+id cu suficiente cunoştiinţemedicale. Acest ideal +ine însă în contradicţie cu dorinţa ca pacientul să accepte fără ec)i+ocdiagnosticul şi tratamentul prescris, iar pacientul +ăzut în această dublă ipostază de+ine o potenţială sursă de conflict.

'in fericire însă, toate aceste surse de conflict sunt unele potenţiale, ele îmbrăcând rareoriforme desc)ise.

Strategiile de control în relaţia medic 1 pacient se împart în patru categorii !-organ,

"$#G&*" 2ersuasiunea dacă pacienţii încearcă să con+ingă medicul că un anumit tip de tratament

este mai potri+it, prezentând informaţiile legate de boală întrun mod con+enabil lor, şimedicul +a încerca la rândul său să con+ingă pacientul că procedeul său este cel mai bun princopleşirea sa cu do+ezi sub formă de analize de laborator ori eemple din eperienţaanterioară şi nu acceptă sugerarea de proceduri de către pacient.

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

18/35

9 Jegocierea 1 procesul prin care medicii şi pacienţii a7ung la un compromis, de obicei în ceea

ce pri+eşte durata programului de tratament.? 0ncertitudinea funcţională 1 în momentul în care eistă siguranţă pri+ind e+oluţia unei boli

ori succesul unei terapii, medicul poate menţine incertitudinea pacientului, în scopuleconomisirii de timp, e+itării unor scene emoţionale, ori al menţinerii autorităţii asupra pacientului.

E >omportamentul non+erbal 1 7oacă un rol important în desfăşurarea acestei relaţii şi îninfluenţarea calităţii informaţiei communicate. Aceste te)nici non+erbale ser+esc lacontrolul consultaţiei, ori pentru a indica sfârşitul acesteia. 'in punctul de +edere alcomportamentului non+erbal, medicul ocupă poziţia dominantă, conducând dialogul şisemnalând intrarea ori ieşirea pacientului, posibilitatea acestuia din urmă de a influenţa în+reun fel con+ersaţia depinzând de ni+elul cunoştiinţelor medicale pe care le posedă, degradul de disconfort creat de boală, precum şi de capacitatea de aşi eprima trăirile, dar şi de bună+oinţa medicului.

>onsultaţiile au fost şi ele împărţite în două categorii ce se deosebesc prin oportunitateaacordată participării pacienţilor !BFrne, Long, "$%G&* centrate pe medic, caracterizate prin abordare directă, utilizarea unui inter+iu strâns controlat

care ţinea la stabilirea diagnosticului întrun timp cât mai scurt, iar pacientului i se refuză posibilitatea discutării simptomelor, problemelor şi angoaselor.

centrate pe pacient, în care medicul acordă mai mult timp pacientului şi tuturor problemelor acestuia, acest model tinzând spre etindere, dar a+ând şanse reduse deocamdată datorită

 presiunii timpului.

2rescrierea reţetelor medicale este o trăsătură generală a practicii medicale, îndeplinindfuncţii sociale importante în relaţia medic 1 pacient. Astfel, medicul poate prescrie reţete pentruaşi satisface aşteptările pacientului, aşa cum le percepe el, poate scurta durata unei consultaţii şiîn acelaşi timp, poate influenţa comportamentul pacientului dincolo de relaţia directă între ei.

;n prezent, sa înregistrat o importantă sporire a participării pacientului la actul medical,datorită acumulării de cunoştiinţe medicale în rândul pacienţilor. Acest lucru reflectă importanţaacordată de massmedia bolii şi sănătăţii şi, în consecinţă, creşterea responsabilităţii indi+izilor înlegătură cu propria sănătate. 'e asemeni, acceptarea ideii că medicii trebuie să se comporte şi caeducatori în problemele de sănătate au condus la modificarea raporturilor medic 1 pacient.

2entru optimizarea relaţiilor medic 1 pacient, a fost elaborat c)iar un cod de conduită !0.Saas, "$$4&*

A 8eguli pentru cetăţeni pri+ind îngri7irile medicale" consultaţi un epert medical eperimentat şi demn de încredere9 dez+oltaţi+ă simţul responsabilităţii şi competenţa pentru a înlătura riscurile medicale? utilizaţi din plin medicina pre+enti+ă şi predicti+ăE profitaţi de îngri7irile medicale de +ârf, dar fiţi atenţi la limitele şi riscurile oricărei inter+enţii

medicale.4 cereţi informaţii şi sfaturi eperţilor medicali şi fiţile un partener loial

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

19/35

G definiţi+ă sensul calităţii +ieţii, +alabil din copilărie până la bătrâneţe, pentru perioadele de boală şi de sănătate şi bucuraţi+ă de ea

% pregaătiţi un testament biologic şi desemnaţi pe cine+a pentru a lua decizii dacă +eţi de+enidependent

# folosiţi în mod responsabil resursele medicale comune

B 8eguli pentru personalul medical" trataţi fiecare pacient ca pe o persoană, nu ca pe un caz9 a7utaţi pacienţii să îşi dez+olte competenţa lor medicală pentru a elimina riscurile medicale? integraţi statusul de +alori al pacientului în statusul său clinic din diagnosticul diferenţial şi

 pentru a stabili prognosticulE cunoaşteţi a+anta7ele, limitele şi riscurile medicinei de +ârf şi discutaţile cu pacienţii4 fiţi un partener cometent în relaţiile cu pacientul şi respectaţi0 punctele de +edere şi +alorile

saleG preocupaţi+ă permanent de perfecţionarea pregătirii +oastre profesionale şi oferiţi cele mai

 bune ser+icii clinice şi personale pacienţilor % a7utaţi pacientul să îşi pregătească un testament biologic !pri+itor la donarea de organe& şi

colaboraţi cu cei apropiaţi lui, în interesul său.# folosiţi în mod responsabil resursele medicale comune.

Curs nr +:

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

20/35

Comunicarea şi rolul său n practica medicală

2rocesul comunicării reprezintă transmiterea, recepţionarea, stocarea, prelucrarea şiutilizarea informaţiilor, fiind caracteristică indi+idului şi societăţii în toate etapele dez+oltării.2rin comunicare omul dispune de principalul mi7loc de socializare, în timp ce sistemele şi

structurile sociale îşi menţin stabilitatea şi îşi realizează finalităţile prin intermediul reţelelor decomunicaţie disponibile.>laude S)annon !"$E#& emite prima teorie matematică a comunicării, conform căreia cel

mai elementar act al comunicării presupune eistenţa unui emiţător, care utilizând un limba7codifică un mesa7 pe care îl transmite printrun canal de comunicare spre un receptor ce primeştemesa7ul în decodifică şi îi înţelege sensul. istă de asemenea şi răspunsul receptorului lamesa7ul primit, fiind +orba de feedbac(.

;n cercetările asupra comunicării au fost emise şi şapte aiome ale acestui proces*" >omunicarea este ine+itabilă atâta timp cât între doi interlocutori comunciarea nu se

limitează la componenta +erbală, ci include procesul comple al mişcării corporale+oluntare sau in+oluntare, al gesturilor, pri+irii, tăcerii, spaţiului indi+idual,

+estimentaţiei, toate acestea a+ând o +aloare comunicati+ă foarte bogată.9 >omunicarea se desfăşoară la două ni+eluri* informaţional şi relaţional, cel dealdoilea oferind indicaţii de interpretare a conţinutului celui dintâi.

? >omunicarea este un proces continuu, care nu poate fi tratat în termeni de cauză 1 efect sau stimul răspuns.

E >omunicarea îmbracă fie o formă digitală, fie o formă analogică.4 >omunicarea este ire+ersibilă.G >omunicarea presupune raporturi de forţă şi ea implică tranzacţii simetrice sau

complementare.% >omunicarea presupune procese de a7ustare şi acordare.2rocesul de comunicare presupune şi eistenţa unor scopuri, care au fost reliefate de J.

Stanton !"$$4&* să fim recepţionaţi !auziţi sau citiţi& să fim înţeleşi să fim acceptaţi să pro+ocăm o reacţie !o sc)imbare de comportament sau de atitudine&

. La -onica !"$$E& propune alte nouă scopuri ce pot fi găsite în procesul comunicării*" a în+ăţa, transmite sau primi cunoştiinţe9 a influenţa comportamentul cui+a? a eprima sentimenteE a eplica sau a înţelege propriul comportament sau al altora4 a întreţine legături cu cei din 7ur sau a te integra întro colecti+itate sau grup socialG a clarifica o problemă% a atinge un obiecti+ propus# a reduce tensiunile sau a rezol+a un conflict$ a stimula interesele proprii sau ale celor din 7ur 

>lasificarea comunicării a pornit de la două tipuri principale* comunicarea +erbală comunicarea non+erbală,

/iecare categorie poate a+ea două subgrupe*

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

21/35

comunicare întrun sens comunicare în ambele sensuri !cu feedbac(&

>omunicarea +erbală include tot ceea ce este scris sau spus, mi7locind sc)imbul desemnificaţii în societate şi reprezantând o paradigmă a tuturor celorlalte forme de comunicareumană. ;n comunicare, limba7ul are şase funcţii, conforme cu cele şase elemente ale

 procesului comunicati+ 1 emiţător, transmiţător, referent !realitatea la care se referă mesa7ul&,codul, canalul şi destinatarul 1 !8. Da(obson, "$GE&*" /uncţia emoti+ă 1 eprimă direct atitudinea +orbitorului faţă de cele spuse de el9 /uncţia conati+ă sau persuasi+ă 1 urmăreşte obţinerea unui anumit tip de răspuns din

 partea destinatarului? /uncţia referenţială 1 denotati+ă sau cogniti+ă +izează referentul, interesul fiind pentru

semnificaţia, conţinutul eprimatE /uncţia fatică 1 se referă la controlul canalului de comunicare dintre cei doi interlocutori.4 /uncţia poetică 1 +izează mesa7ul, modul de eprimare şi forma care reţin atenţia la fel de

mult ca şi conţinutul cogniti+ al mesa7uluiG /uncţia metaling+istică 1 se referă la codul utilizat, manifestânduse atunci când în

comunicare apare necesitatea atenţionării în legătură cu codul utilizat.Aceste funcţii coeistă în orice tip de comunicare, întrun mesa7 predominând una dintreele, care determină, de altfel, şi structura +erbală a acestuia.

;n comunicare, +orbitorul realizează trei tipui de acte !0.L. Austin&* acte locuţionare, pri+ind realitatea propriuzisă a unui mesa7 acte ilocuţionare, pri+itoare la scopul şi stitudinea emiţătorului faţă de receptorul mesa7ului acte perlocuţionare, referitoare la influenţa eercitată de +orbitor asupra receptorului prin

mesa7ul emis.I altă caracteristică a limba7ului este producti+itatea sa, orice utilizator putând construi

mesa7e inteligibile pentru orice recpetor aparţinând aceleiaşi comunităţi ling+istice, cu pri+ire laorice subiect, real sau imaginar. Astfel pot apărea şi mesa7e sau relatări in absentia despre

e+enimente ori situaţii, generatoare ale unei subclase degradate de mesa7e, z+onurile sauminciuna. /olosirea minciunii are anumite raţiuni, pe lângă cele legate de obţinerea unor a+anta7e personale eistând şi unele c)iar altruiste.

;ntre limba7ul scris şi cel oral eistă câte+a deosebiri definitorii* limba7ul scris eprimă în cele trei dimensiuni ale spaţiului ceea ce limba7ul fonetic eprimă

în unica dimensiune a timpului !A. Leroiur)am, "$#?& limba7ul scris pri+ilegiază raţionamentul, rigoarea termenilor, formulările clare comunicarea scrisă implică formulări definiti+e, eclude negocierea sensurilor între emiţător 

şi receptor, aceştia putând fi separaţi în spaţiu şi timp, este logică, precisă şi suficientă sieşi limba7ul oral are un registru mai larg de manifestări, prin intermediul factorilor etra şi

 paraling+istici care îl însoţesc, prin influenţa decisi+ă a cadrului situaţional în care are loccomunicarea

limba7ul +erbal are o forţă de sugestie mai mare, fiind generator c)iar de efecte )ipnotice înanumite condiţii

limba7ul +erbal primeşte particularităţi şi nuanţe în funcţie de seul, +ârsta şi statusul socialal interlocutorilor Situaţiile de comunicare influenţează utilizarea limba7ului +erbal, elementele esenţiale fiind*

rolurile sociale, cadrul fizic, cadrul social, contetul ling+istic şi etraling+istic şi momentul

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

22/35

desfăşurării comunicării, între acestea trebuind să eiste o anumită compatibilitate în scopul uneicomunicări eficiente. în funcţie de rolul 7ucat, +orbitorul alege anumite registre de +orbire în funcţie de relaţia de rol, +orbitorul alege registrele de +orbire adec+ate, deduse din practica

socială şi culturală, alternândule în funcţie de rolurile pe care le adoptă

comunicarea prin limba7 +erbal se asociază comunicării prin mi7loace nonling+istice, cumetacomunicarea de relaţii interpersonale şi poate atinge performanţe superioare când seîntemeiază pe modalităţi etraling+istice !epresii ale trăirii&.

>omunicarea non+erbală însoţeşte limba7ul +erbal, comunicând o serie de informaţiidespre emitent, +ocea acestuia putând oferi date despre starea sa de sănătate, originea socială,geografică, starea de spirit din acel moment. 0nformaţiile +erbale sunt însoţite de unansamblu de procedee non+erbale !gesturi, mimică, manifestări +ocale, accent, intonaţie,ritm, pauze etc.& care contribuie la precizarea intenţiei +orbitorului.

Aceste mi7loace non+erbale au fost grupate în opt tipuri !J. CaFes, S. Irrel, "$$%&* paralimba7 contact +izual

epresii faciale postură gesturi atingere proimitate îmbrăcăminteI altă categorisire a indicilor non+erbali !J. Stanton, "$$4& epresia feţei !zâmbet, încruntare& gesturi !mişcarea mâinilor şi a corpului& poziţia corpului !în picioare sau aşezaţi& orientarea !cu faţa sau spatele la interlocutor&

proimitatea !distanţa faţă de interlocutor& contactul +izual !pri+irea îndreptată sau nu spre interlocutor& contactul corporal !atingere, bătaie pe umăr& mişcări ale corpului !indică aprobarea sau dezaprobarea, încura7are& aspectul eterior !înfăţişarea fizică, +estimentaţia& aspectele non+erbale ale +orbirii !+ariaţii de +olum şi tonalitate& aspectele non+erbale ale scrisului !aşezare, acurateţe, organizare, aspect +izual general&

;n categoria limba7elor non+erbale se mai înscriu*". limba7ul tăcerii 1 formă de limba7 cu profunde semnificaţii comunicati+e. :ăcerea

 presupune mai multe stări* neştiinţa răspunsului la o întrebare, plicitseală, meditaţie, ascultare.Ascultarea nu este un proces pasi+, el presupunând înţelegerea, interpretarea şi integrareainformaţiei primite în modelele de cunoaştere proprii, dar eistă şi posibilitatea ca indi+idul să segândească la altce+a în timpul ascultării, ori să se conceapă propriul răspuns, negli7ând astfelascultarea eficientă.

Ascultarea atentă prespupune şi efecte benefice* încura7area celorlalţi obţinerea întregii informaţii ameliorarea relaţiilor cu ceilalţi rezol+area problemelor 

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

23/35

o mai bună înţelegere a oamenilor,altfel spus, un bun ascultător câştigă*

informaţie înţelegere receptare !ascultare& reciprocă

cooperare? Limba7ul spaţiului 1 obiectul de studiu al proemicii !disciplină fondată în anii 3G5 dedHard Call&, ştiinţă care studiază proprietăţile comunicaţionale ale spaţiului şi modalităţilede folosire optimă a acestor proprietăţi. >onform acestei ştiinţe, fiecare indi+id are tendinţade aşi marca imaginar un spaţiu personal, considerândul o prelungire a propriului corp.;ncălcarea acestui spaţi îi creează disconfort indi+idului, îl lezează şi poate crea c)iar stăriconflictuale. ;n scopul e+itării acestor situaţii fiecare indi+id îşi construieşte un spaţiu tamponîntre el şi celelalte persoane sau locruri, cu o anumită permeabilitate, mărime sau formă, cuimportante funcţii psi)osociale* protecţie, intimitate, siguranţă, odi)nă, re+erie etc. Acestspaţiu poate fi împărţit în patru zone distincte, fiecare a+ând la rândul său două subzone, unaapropiată şi una îndepărtată*

Kona intimă 1 se întinde de la suprafaţa corpului până la distanţa de EG cm, fiind cea maiimportantă şi mai apărată de către om, fiind permis accesul doar celor apropiaţi emoţional. /a+orizează comunicarea tactilă şi olfacti+ă. Subzona apropiată se întinde până la

"4 centimetri de corp, ea fiind penetrată doar în timpul contactului fizic !raporturi seualesau luptă&. -esa7ele transmise în acest caz sunt puternic colorate afecti+.

Kona personală 1 cuprinsă între EG şi "99 cm, include o subzonă apropiată !EG 1 %4 cm& încare intră prietenii şi persoanele pe care le simpatizăm şi o subzonă îndepărtată dedicatăindi+izilor întâlniţi la reuniuni prieteneşti ,oficiale ori ceremonii. 'istanţa asigură protecţiafaţă de atingerea celorlalţi şi comunicarea +erbală optimă, mesa7ul olfacti+ rămâne perceptibil, contactul +izual de+ine mai bun, iar limita etremă a zonei permite stabilireaunui contact fizic direct pe un teritoriu relati+ neutru !strângerea mâinii&.

Kona socială 1 cuprinsă între "99 şi ?G$ cm, include o subzonă apropiată !"99 1 995 cm& care presupune comunicarea +erbală clară, e+itarea contactului fizic printro serie de bariere şi osubzonă îndepărtată !995 1 ?G$ cm&, care sugerează şi o distanţă ierar)ică. :ransgresareaacestor limite presupune situaţii cu totul speciale.

Kona publică 1 peste ?G5 cm, corepsunzătoare aunci când ne adresăm unui grup mare deoameni, iar comunciarea îşi pierde caracterul interpersonal. ;n acest caz +olumul +ocal al+orbitorului creşte în timpul comunicării, el neputând controla +izual fiecare interlocutor, dar  poate urmări recţia acestora. 0nclude şi subzona ?G5 1 %4 cm în care se poate recepta optimreacţia publicului, dupăaceastă distanţă feedbac(ul diminuânduse progresi+.istă cazuri în care zonele intime sunt in+adate de necunoscuţi, indi+izii adoptând uncomportament de autoapărare ale cărui reguli au fost enunţate de Allan 2ease !"$$?&*" Ju ai +oie să +orbeşti cu nimeni, nici c)iar cu cei pe care îi cunoşti9 :rebuie să e+iţi ca pri+irea ta să se întâlnească cu pri+irile altora? Să păstrezi o epresie de 7ucător de po(er, fără a afişa +reo emoţieE 'acă ai o carte sau un ziar să dai impresia că eşti cufundat în citirea lor 4 >u cât aglomeraţia este mai mare, cu atât îţi poţi permite mai puţine mişcări ale trupuluiG ;n ascensor să urmăreşti cifrele care indică eta7ele.'istanţele spaţiului personal +ariază şi în funcţie de factori sociali, culturali, demografici etc.

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

24/35

E 2aralimba7ul include aspectele non+erbale ale +orbirii care dez+ăluie o serie de informaţiidespre +orbitor, despre emoţiile şi sentimentele sale, precum şi despre atitudinea sa faţăde mesa7ul +erbal pe care îl transmite. ;ntre elementele de paralimba7 se remarcă tonul+ocii, intensitatea +orbirii, timbrul +ocii, ritmul sau fluenţa +orbirii. :oae acesteafurnizează date etrem de utile despre calităţile psi)ice ale +orbitorului şi despre starea în

care acesta se află în momentul comunicării !nesiguranţă, anietate, nelinişte, furie,spaimă etc.&4 >ontactul +izual 1 are un poate cel mai important rol în emiterea şi receptarea semnelor 

interpersonale, pentru că* multe din aprecierile noastre cu pri+ire la alte persoane se bazează pe durata şi timpul

contactului +izual pe care îl a+em cu acestea este un puternic indicator al stărilor interioare are o mare putere de influenţare a sentimentelor 

>ontactul +izual urmează o serie de reguli sociale nescrise care stabilesc, în funcţie decircumstanţe, timpul cât putem pri+i o persoană fără ai pro+oca iritare sau reacţii ostile.'urata medie a pri+irii unei persoane necunoscute este de ",9# secunde, peste această limită

 putând fi interpretată ca un act de agresiune şi determinând reacţii ostile. ;ntro con+ersaţieobişnuită, modul de a pri+i este în relaţie cu interesul acordat interlocutorului. /ără contact+izual nu se poate g)ici întreg conţinutul mesa7ului, totodată acest contact denotând şi relaţiasocială întreţinută cu interlocutorul. I durată mai mare a contactului +izual presupunedorinţa de intimitate, în timp ce e+itarea contactului +izual conduce la o relaţie de inamiciţie.ontactul +izual îndeplineşte patru funcţii în comunicare*" reglarea fluului con+ersaţiei9 furnizarea de feedbac( ? semnalarea naturii relaţiei

E eprimarea emoţieiG.presia facială/aţa reprezintă cel mai puternic mi7loc non+erbal de comunicare, musculatura feţei conferind omobilitate ce eprimă o gamă +ariată de reacţii, emoţii, sentimente. Au fost distinse 9" de tipuride trăsături faciale !2aul c(man, "$%#&, împărţite în trei grupe* statice !structura osoasă a feţei& mobile dar lente !pigmentaţia pielii, dentiţia, ridurile, relifeul feţei& rapide !temperatura, culoarea, poziţia feţei&/aţa omenească poate furniza "# tipuri de informaţii, printre care* temperament, inteligenţă,emoţie, dispoziţie, +ârstă, starea sănătăţii.:otodată sa demonstrat că multe dintre epresiile emoţionale de bază sunt înnăscute,manifestânduse similar la indi+izi aparţinând unor medii culturale diferite, precum şi la persoane care nu au a+ut posibilitatea de a şi le însuşi prin în+ăţare. moţiile sunt astfel definitedrept fenomene psi)ologice şi comportamentale care*a se produc în situaţii repetabile la aceste situaţii b implică aprecierea şi reacţiile la aceste situaţiic au un debut bruscd au în general durată scurtăe sunt percepute ca reacţii in+oluntare

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

25/35

f sunt prezente şi la alte primateg au elemente comune întrun anumit contet, dincolo de diferenţele indi+iduale produse de

ereditate sau educaţiemoţiile fundamentale au un număr +ariabil*" fericire

9 mirare? furieE tristeţe4 dezgustG teamă% dispreţ !c(man, "$#E&# ruşinea$ culpabilitatea"5 bucuria !0zard, "$$5&2e lângă acestea eistă şi emoţii complee sau mite,alcătuite din combinarea celor de bază!gelozia teamă M furieN anietatea teamă M culpabilitate M tristeţe M ruşine&. Aceste emoţii

sunt comune tuturor indi+izilor, indiferent de mediul social şi cultural din care pro+in, dar gradulde epresi+itate facială +ariază. Au fost astfel diferenţiaţi* internalişti 1 persoane cu feţe relati+ inepresi+e şi reacti+itate fiziologică internă mare eternalişti 1 indi+izi cu feţe epresi+e şi reacti+itate fiziologică redusă.presiile uni+ersale de bază pot fi controlate conştient, în trei situaţii* conformarea la regulile culturale de eprimare a emoţiilor  autoprezentarea întro lumină fa+orabilă tendinţa de a înşela pe cine+a>ontrolul epresiei faciale şi astfel al informaţiei afecti+e eprimate include trei forme* in)ibarea reacţiei eagerarea reacţiei

mimarea reacţiei contrare.% Atitudinile şi poziţiile corporale2oziţia corporală indică şi ea, in+oluntar uneori, indicii pri+ind starea psi)osocială a

indi+idului. Astfel, modul în care stăm în picioare, stăm aşezaţi sau ne mişcăm transmit o seriede atitudini complee, printre care pot fi remarcate cu uşurinţă starea socială, dorinţa dedominaţie, supunerea, ostilitatea, teama etc.

# esturileesturile sunt modalităţi obişnuite de comunicare non+erbală a informaţiilor, a+and în ceamai mare măsură semnificaţie uni+ersală. :otuşi, eistă gesturi cu o determinare culturalăspecifică, caracteristice aşadar anumitor grupuri socioculturale. estul poate fi deliberat!comunică ce+a&, spontan !rezonanţă a stărilor emoţionale& sau poate fi simulat.esturile se manifestă din copilărie, finnd epansi+e şi imitati+e, comunicarea prin gesturifiind asimilată înainte de cea +erbală, ulterior în+ăţânduse gesturile implicate în conduiteleci+ilizate, cele legate de statusuri şi roluri sociale, re+erenţioase, legate de relaţiile dintresee.esturile ser+esc la îndeplinirea a cinci scopuri ale comunicării !J. Stanton, "$$4&*" comunicarea informaţiei 1 completând înţelesul cu+intelor sau înlocuind discursul9 comunicarea emoţiei? susţinerea discursului 1 corelânduse cu acesta

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

26/35

E eprimarea imaginii de sine 1 cu diferenţe între intro şi etro+ertiţi4 eprimarea prieteniei

$ Atingereaste în strânsă corelaţie cu ideea de spaţiu personal şi c)iar dacă este considerată cea mai

+ec)e formă de comunicare, atingerea corpului de către diferite persoane este permisă etremde selecti+. 'acă mâinile sunt permise atingerii de către persoane c)iar atunci cunoscute,faţa, trunc)iul, gâtul sunt interzise străinilor. >ulturile occidentale pre+ăd norme ce au stabilitzonele corpului ce pot fi atinse de către anumite persoane, în anumite împre7urări, eistânddiferenţe pri+ind +ârsta, seul, statusul social ori gradul de apropiere al interlocutorului./uncţiile comunicării tactile se împart în cinci categorii !S. Dones, . Oarbroug), "$#%&" atingeri care transmit emoţii poziti+e 1 eprimă afecţiune, căldură9 atingeri în 7oacă 1eprimă încura7are, apropiere, solidaritate? atingeri de control 1 diri7ează comportamentul sau atitudinea persoanei atinseE atingeri rituale 1 eprimă formă de salut, de respect4 atingeri în alt scop decât comunicare 1 a7utor, control fiziologic, nu au drept scop

comunicarea, dar transmit şi o serie de informaţii afecti+e;n ultimul timp se discută şi despre atingerea terapeutică, întâlnită în cadrul terapiei bioenergetice.

"5 0ndiciile non+erbale ale comunicării0ndiciile non+erbale al comunicări au fost clasificate în cinci grupe !J. Cazes, S. Irrel,"$$%&*" Simboluri 1 acţiuni sau gesturi non+erbale cu o semnificaţie eplicită, ce poate fi

eprimată şi +erbal9 0lustratorii 1 gesturi şi acţiuni non+erbale ce însoţesc şi completează comunicarea

+erbală

? -anifestări specifice 1 indici non+erbali ce dez+ăluie stările afecti+eE lemente de regla7 1 gesturi şi acţiuni non+erbale ce controlează şi întreţin comunicarea4 lemente de adaptare 1 mişcări şi gesturi ce răspund unor necesităţi umane şi care ne

 permit adaptarea la anumite situaţii.>omunicarea non+erbală este frec+ent întrebuinţată în procesele de instruire,

în+ăţământ, artă dramatică şi medicină. ;ntre indi+izi eistă diferenţe semnificati+e pri+indcomportamentul non+erbal sau stilul non+erbal de comunicare, de asemeni eistă corelaţiistrânse şi între indicii non+erbali utilizaţi în comunicare, precum şi între mesa7ul +erbal şicel non+erbal transmis de indi+id. ;ntre ni+elul de pregătire, statusul social şidisponibilităţile de +orbire ale unei persoane şi numărul de gesturi utilizate de ea pentru atransmite un mesa7 eistă de asemeni o strânsă legătură.

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

27/35

 Curs nr ,:

Comunicarea in rela!ia medic ( pacient

2roces c)eie în medicină, comunicarea îmbracă mai multe forme şi poate fi întâlnită îndi+erse situaţii, cea mai importantă dintre ele fiind fără îndoială cea între medic şi pacient, carefurnizează o mare parte din datele necesare stabilirii diagnosticului. :otodată, comunicareade+ine c)iar unica modalitate de tratament în cazul unor boli cronice, prin sfaturi, suporturi,informaţii găsinduse stilul de +iaţă impus de boală. Ameliorarea relaţiei de comunicare întremedic şi pacient presupune înţelegerea compleităţii şi subtilităţii comportamentelor interpersonale !B.C. 'oblin, '. 6lamen, "$$%&. ;ntre cauzele insuficientei comunicări întremedic şi pacient se numără*" Atitudinea profesională 1 mulţi medici afirmând că timpul consultaţiei trebuie redus în

fa+oarea educaţiei de specialitate. 'acă unii medici nu oferă informaţii pacienţilor,considerând că acestea lear putea afecta psi)icul, o altă categorie de medici considerăcomunicarea informaţiilor legate de boală către pacient, indiferent dacă au fost sau nusolicitate, drept o parte integrantă a îndatoririlor lor. 'acă în primul caz se poate +orbi despreo delimitare clară a rolurilor, de control asupra consultaţiei şi de accentuare a distanţei dintre

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

28/35

ele, în a doua categorie se regăseşte de7a o relaţie de reciprocitate, medicul recunoscând în pacient un factor acti+ pe tot parcursul desfăşurării relaţiei medicale.

9 Stiluri de inter+iu 1 sau diferenţiat mai multe stiluri de inter+iu, printre care se numără* birocratic !cel mai comun, sonda7 eficient, limitare a sensibilităţii pacientului, nediferenţiereîn funcţie de pacient&, orientat spre persoană !empatia şi conştientizarea sentimentelor 

 pacienţilor sunt obiectul comunicării&, orientat spre pacient, orientat spre medic.? 2roblema incertitudinii 1 este des întâlnită în cazul bolilor cronice, unde etiologia lor nu estesuficient cunoscută, astfel neputânduse oferi informaţii satisfăcătoare. -enţinereaincertitudinii este şi o practică de menţinere a controlului asupra pacientului şi tratamentului.

E Jeîncrederea pacientului 1 la această neîncredere o contribuţie importantă îşi aduce şidiferenţierea socială impusă de medici în procesul de comunicare a informaţiilor legate de boală, dar şi modul în care se răspunde pacienţilor ce solicită informaţii.

4 2erspecti+e diferite ale medicului şi pacientului 1 perspecti+a medicului se îndreaptă spreraţionamentul ştiinţific şi datele psi)oclinice în e+oluţia bolii, în timp ce pacientul acordăimportanţă eperienţei subiecti+e a bolii şi semnificaţiei duratei acestei eperienţe.

G 'ificultăţi legate de înţelegere şi memorie 1 apar atunci când informaţiile furnizate pe

 parcursul consultaţiei nu sunt înţelese ori sunt uitate întrun timp relati+ scurt dupăconsultaţie. ;ntre factorii care contribuie la aceste aspecte se numără +ocabularul te)nic almedicilor, agitaţia pe care o produce +izita medicală, cantitatea prea mare de informaţiefurnizată uneori de către medic, c)iar şi întrun limba7 comun, selecţia con+enabilă ainformaţiei de către pacient.

-ectele comunicării adecvate n practica medicală:" >ontrolul durerii postoperatorii 1 fenomen fiziologic identic la toţi indi+izii, durerea

 presupune, pe lângă „senzaţia de durere“ cu răspunsurile ei imediate şi o serie de stăriafecti+e asociate în „eperienţa durerii“. >omunicarea cu pacienţii înainte de actul operator reduce atât ner+ozitatea acestora, care este legată de durere, cât şi durerile postoperatorii,contribuind la îmbunătăţirea stării lor fizice.

9 8educerea anietăţii şi stresului preoperator 1 neliniştea dinaintea inter+enţiei c)irurgicaleinfluenţează starea pacientului, uneori fiind necesară mărirea dozei de anestezic. I bunăcomunicare cu pacientul înainte de actul operator contribuie la optimizarea stării fiziologicegenerale a pacientului, la reducerea stresului şi la scăderea complicaţiilor somatice caresur+in după operaţie.

? 8espectarea indicaţiilor medicale 1 mulţi pacienţi nu respectă întru totul recomandărilemedicului pri+ind tratamentul pe care trebuie să îl urmeze. La originea acestei atitudini segăsesc doi factori principali, calitatea consultaţiei şi durata tratamentului, dar şi lipsa decomunicare dintre medic şi pacient. Jerespectarea indicaţiilor medicale creşte astfel atuncicând medicul nu oferă eplicaţii pri+ind natura şi cauzele bolii ori când manifestă dezinteresîn implicare pacientului întro relaţie de colaborare a+ând drept scop ameliorarea stării desănătate. Sa realizat astfel un model de coparticipare la decizia pri+ind tratamentul adec+at!>. >)arles, "$$%&*a medicul şi pacientul sunt participanţi în luarea deciziilor medicale b ei trebuie să îşi transmită reciproc informaţiile pe car ele deţinc ei trebuie sa facă paşi în direcţia consensului necesar pentru aplicarea metodei de

tratament adec+atăd ei trebuie să a7ungă la un acord asupra tratamentului aplicat.

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

29/35

E Satisfacţia pacientului faţă de îngri7irea medicală primită 1 pacienţii au tendinţa de a puneaccent pe calităţile personale ale medicului, în defa+oarea abilităţilor te)nice, profesionale.Buna comunicare medic 1 pacient +a conduce la scăderea nemulţumirii celui din urmă înceea ce pri+eşte calitatea ser+iciilor medicale primite şi a acuzelor de negli7enţă profesională.

/etode de mbunătă!ire a comunicării n practica medicală2entru eficientizarea relaţiei de comunicare între cei doi actori ai actului medical, au fostelaborate câte+a sugestii !LeF, "$%G&*

" îndrumările şi recomandările să fie date la ănceputul inter+iului9 să fie accentuată importanţa recomandărilor şi indicaţiilor medicale? să se folosească propoziţii şi cu+inte scurteE informaţia ce trebuie comunicată să fie furnizată în propoziţii clare4 recomandările să fie repetateG să fie furnizate informaţii concrete, precise, în mod detaliat, mai degrabă decât

informaţiile generale.% să fie date şi informaţii scrise pacientului, pentru a se putea orienta atunci când este cazul.

# desemnarea unei persoane specializate în comunicare a cu pacientul din rândul ec)ipeiterapeutice.

Sănătatea0 produs al unui stil de via!ă adecvat.

'ouă concepte îşi găsesc în acest caz terenul propice de desfăşurare* stilul de +iaţă şi modul de+iaţă." -odul de +iaţă se referă la elementele obiecti+e ale traiului, la condiţiile materiale,

economice şi sociale ale +ieţii, între indicatorii săi numărânduse !A. 8ot), "$$G&* natura muncii !ocupaţiei, profesiunii& şi durata ei în+ăţământul, calificarea profesională şi accesibilitatea formelor acestora

rezidenţa şi circulaţia !timpul afectat şi mi7loacele de transport disponibile şi utilizate& locuinţa !mPQpersoană& şi ec)ipamentul acesteia !gradul de confort& condiţii de igienă şi asistenţă sanitară !accesibilitatea acesteia& mi7loace de comunicare, telecomunicare informaţie şi cultură timpul liber !durata şi folosirea acestuia& sistemul tradiţiilor, obiceiurilor si moralei

Acesti factori, prin e+olutia lor istorica, isi aduc aportul la crearea profilului psi)ologic alunei populaţii, la formarea personalităţii indi+izilor şi la structurarea relaţiilor sociale. Irice modde +iaţă este produsul unei istorii, refleul unei culturi şi al unor tradiţii specifice, fiecaresocietate a+ând un mod specific de +iaţă.

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

30/35

informare. Acest mod de +iaţă +a fi asimilat de populaţiile care a7ung la ni+elul de dez+oltareatins de ţările occidentale în prezent.

Stilul de +iaţă 1 se referă la aspectul subiecti+ al modului de +iaţă, reprezentând opţiuneaindi+idului şi direcţia spre care se orientează manifestările sale particulare. La baza acestei

opţiuni se află anumite credinţe, imagini şi reprezentări ale indi+idului despre lume şi +iaţă, careîl diri7ează în acţiuni şi alegeri şi care îl pot conduce la reuşită sau eşec.Astfel, stilul de +iaţă se referă la decizii, acţiuni şi condiţii de +iaţă care afectează sănătatea

 persoanelor, apărând riscurile autoasumate !tabagismul, abuzul de droguri, ecesele alimentaresau subnutriţia, alcoolismul, promiscuitatea seuală, condusul auto imprudent, sedentarismul,munca în eces, stresul profesional, etc.&, o parte dintre acestea fiind şi impuse de condiţiilesociale.

Stilul de +iaţă constă din combinaţii ale diferitelor practici şi deprinderi comportamentale şicondiţii de mediu ce reflectă modul de +iaţă, influenţate de antecedentele familiale, condiţiileculturale şi socioeconomice ale persoanei. Altfel spus, stilul de +iaţă este tipul de comportamentrepetiti+, )abitual, condiţionat de ni+elul de cultură şi de ni+elul de trai, aflat sub controlul limitat

al familiei şi indi+idului, în cadrul impus de resursele economice. -odificarea stilului de +iaţăimplică deci sc)imbarea concomitentă a comportamentului personal şi a condiţiilor de +iaţă.2rimele abordăriale stilului de +iaţă aparţin lui Alfred Adler în psi)ologie şi lui -a =eber în

sociologie. Adler a legat stilul de +iaţă de procesul de strucutrare a personalităţii în funcţie de eulideal, compleul de inferioritate, compleul de superioritate şi sentimentul de comuniune socială.2e baza acestui model, au fost propuse ulterior "E tipuri generale ale stilului de +iaţă*'escurcăreţul, >ontrolorul, >onducătorul, >orectul, Superiorul, Simpaticul, Bine+oitorul,Ipozantul, Rictima, -artirul, >opilarosul, Jeadaptatul, 2asionatul şi 2lacidul. ameleonul 1 conformist, fleibil

Broasca ţestoasă 1 retras, discret, serios, zelos, descurcăreţ, ec)ilibrat Rulturul 1 indi+idualist, egoist Somonul 1 dârz, opozant

-a =eber a definit stilul de +iaţă în dependenţă de doi factori* comportamentul în +iaţă!opţiunile a+ute în alegerea unui anumit stil de +iaţă& şi şansele de +iaţă !probabilitatea realizării practice a acestor opţiuni personale, ţinând cont de de condiţiile structurale necesare pentrususţinerea unui anumit stil de +iaţă&. Astfel, el îmbină opţiunile indi+iduale cu constrângerilesocialeconomice în operaţionalizarea conceptului de Lebensstil.

Stilul de +iaţă poartă amprenta modului de +iaţă al comunităţii şi al grupului în care persoanasa născut şi sa format. Ipţiunile în funcţie de care se structurează stilul de +iaţă suntindi+iduale, dar +alorile, reprezentările, ţelurile şi aspiraţiile care impun aceste opţiuni audeterminare socială. Astfel, dacă modul de +iaţă se referă la aspectele eterioare ale +ieţii, lacondiţiile economice şi sociale, stilul de +iaţă pri+eşte modul în care omul şi grupurile sociale+alorizează aceste condiţii, în funcţie de anumite opţiuni +aloriconormati+e.

+aluarea stilurilor de +iaţă şi a modurilor de +iaţă este importantă pentru stabilirea calităţii+ieţii pe care o pot asigura. istă aşadar stiluri de +iaţă defa+orabile pentru sănătate precum şistiluri de +iaţă fa+orabile sănătăţii !abstinenţă tabagică, consum moderat de alcool, fitness, dietăec)ilibrată şi +ariată, e+itarea consumului de droguri, prudenţă în traficul rutier, prudenţă în +iaţa

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

31/35

seuală, folosirea strategiilor adec+ate de a7ustare a stresului profesional&. Sa realizat c)iar osuită de % porunci pentru un stil de +iaţă fa+orabil !J. Belloc, L. BresloH, "$%9&*

" Ju fumaţi9 >onsumaţi alcool în cantităţi moderate? Ju săriţi niciodată peste micul de7un

E 2ăstraţi+ă greutatea corporală în limitele ideale4 Ser+iţi ? mese pe zi la ore fie şi e+itaţi gustările între mesele principaleG 2racticaţi eerciţii fizice moderate de 9? ori pe săptămână% 'ormiţi cel puţin %# ore pe noapte.Stilul de +iaţă poate fi*

poziti+ !comportamentele nu se abat de la standardele normale& negati+ !abaterile se constituie în factori de risc&

Stilul de +iaţă negati+ este determinat de doi factori* factorul socioeconomic factorul culturaleducati+

fectele stilului de +iaţă asupra sănătăţii sunt de două feluri*

directe !fumatul şi alcoolul constituie riscuri de cancer pulmonar sau de ciroză, alimentaţia bogată în colesterol are rol etiologic în aterogeneză& mediate !agra+area diabetului za)arat, a )ipertensiunii arteriale, etc.&

Curs nr 1*

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

32/35

Sisteme de sănătate. Caracteristici şi evaluări.;ntrucât sănătatea reprezintă o +aloare fundamentală pentru indi+id şi societate, o resursă

a dez+oltării +ieţii sociale în ansamblul ei, orice societate tinde săşi +alorifice sănătatea caresursă funcţională şi să organizeze un sistem de protecţie împotri+a bolii, organizat astfel încâtsă asigure depistarea, îngri7irea şi restabilirea celor afectaţi.

Sistemele de asigurare a sănătăţii au apărut începând cu a doua 7umătate a secolului al0lea, în cadrul programelor de protecţie socială iniţiate la presiunea mişcărilor sindicale,muncitoreşti şi a di+erselor grupări politice. 2rin perfecţionarea acestor programe sa a7uns laconceptul de „securitate socială“ utilizat în "$?4 în S

8/17/2019 Curs nr 3-10 (33pag).docx

33/35

sănătăţii drept un bun de consum pe care indi+idul îl cumpără în funcţie de posibilităţi,

fără ca societatea să fie obligată să furnizeze cui+a îngri7ire medicală. Ju eistă un sistemde asigurări pentru caz de boală generalizat, c)eltuielile publice alocate sănătăţii suntminime şi, de ase