“PROTECTIA SI SECURITATEA IN MUNCA”

1. Eficienta munciiCriterii de eficienta:

- timp de lucru; - calitatea actelor de munca;- numar asistati si mod de implicare / solutionare in probleme de interes profesional (planuri aplicate

si evaluate, tehnici performante);- absenteism,

incapacitate temporara de munca.

Eficienta muncii depinde de relatia dintre sefi si subordonati.Munca in echipa, desfasurata in cadrul oricarei organizatii, ridica doua probleme majore:

- cine are imaginea de ansamblu a activitatii realizate in echipa - cine imparte sarcinile, responsabilitatile, pedepsele si recompensele. Din acest punct de vedere, membrii organizatiei se impart in doua mari categorii: - sefi

- subordonati.

Primii formeaza elita manageriala. Ei sunt responsabili de strategiile alese si de atingerea obiectivelor si au o mare libertate de miscare in ceea ce priveste metodele alese pentru a indeplini aceste obiective. Ultimii formeaza elita executiva. Ei sunt specialistii care fac ceea ce li se cere, bazandu-se pe cunostintele si priceperile lor. Practic, eficienta unei organizatii depinde de modul in care sefii si subordonatii interactioneaza. Relatia interpersonala dintre ei este fundamentala si orice sistem de management ar trebui sa stie acest lucru.

Exista sisteme de management care nu considera necesar sa construiasca o relatie echilibrata intre sefi si subordonati. In aceste sisteme sunt acceptate normele potrivit carora sefii conduc, iar subordonatii executa ceea ce li se cere fara a comenta. In general, aceste norme creeaza stiluri de conducere autoritare sau autocratice, unidirectionale, puterea discretionala fiind apanajul managerilor. Exista in asemenea situatii o ruptura clara intre cele doua nivele, managerial si executiv. Perspectiva este imbratisata de sistemele inalt formalizate, in general cele militare, dar nu numai.

La polul opus exista acele sisteme unde personalul de executie beneficiaza de o protectie totala, datorita, in special, pregatirii si valorii sale. Elita mangeriala are un rol de supervizare, decizia este descentralizata, iar strategia este, de multe ori, rezultatul initiativei subordonatilor. Diferenta dintre sefi si subordonati este imperceptibila, relatiile sunt de natura informala, apropiate, bazate pe respect si solidaritate. Aceste sisteme de management sunt valabile in organizatiile mici, unde munca este inalt specializata, institutii de cercetare, organizatii culturale, teatrale etc.In general, se accepta ideea ca personalul de executie trebuie apropiat de personalul de conducere, trebuie implicat in schimbarile ce au loc in organizatie, indiferent de marimea si natura acestora..Reprezentand dreptul unui individ - seful - de a-si impune vointa asupra altuia - subordonatul - , autoritatea trebuie sa fie una informala si nu una formala.

Absenteismul reprezintă:• Disfuncţionalităţi sociale care afectează sau perturbă funcţionalitatea unei organizaţii;

• Indicatori care relevă lipsa de performanţă a angajaţilor sau unei companii;

• Dovezi unui comportament social deviant al angajaţilor, care reflectă un refuz temporar şi limitat de a munci şi, implicit, de a se implica în activitatea organizaţiei; • Reflectă insatisfacţia angajaţilor la locul de muncă.

1

Cauze ale absenteismului în muncă

Insatisfacţia locului de muncă; Accidente sau îmbolnăviri; Condiţiile de muncă improprii; Organizarea necorespunzătoare a muncii Supervizarea sau controlul redus al activităţii angajaţilor; Problemele personale (financiare, familiale, îngrijirea copiilor etc.); Rezistenţa redusă a indivizilor solicitările fizice şi psihice specifice locului de muncă; Perturbaţii apărute în trafic; Stresul locului de muncă; Absenţa feedback-ului transmis către angajaţi privind rezultatele obţinute de către aceştia în muncă; Lipsa disciplinei în muncă; Practicile informale existente la nivelul unei organizaţii; Nivelul redus de integrare a individului în cadrul organizaţiei

Factorii absenteismului• Natura muncii: monotonă, repetitivă, plictisitoare; care nu stimulează individul din punct de vedere intelectual;

• Managementul inadecvat;

• Stresul locului de muncă;

• Relaţiile interpersonale nesatisfăcătoare;

• Caracteristicile personale: familia, disponibilitatea individului pentru efort susţinut, starea de sănătate, vârsta, sexul, religia, nivelul de pregătire profesională;

• Recompensele obţinute în muncă;

• Zona geografică;

• Anotimpurile;

• Sectorul de activitate;

• Calificarea angajaţilor;

• Mărimea organizaţiei;

• Legislaţia muncii;

• Alcoolul, drogurile etc.

Costurile absenteismului1. COSTURI DE PERTURBARE A ACTIVITĂŢII:

• Pierderile de productivitate: Producţia nerealizată sau nevândută; Nerealizarea target-ului de vânzări; Diminuarea profitului si a ratelor de rentabilitate Perturbaţii apărute în fluxul productiv

2.COSTURI DE REGLARE A ACTIVITĂŢII:

• Costuri financiare: Plata orelor nelucrate (concedii medicale, zile libere, ore suplimentare); Angajări temporare; Costul integrării şi instruirii noilor angajaţi la locul de muncă; Creşteri salariale suplimentare acordate angajaţilor.

Costuri administrative: Salarii acordate superviserilor; Preţul de achiziţie al unor sisteme informatice de monitorizare a absenţelor; Resursele financiare alocate dezvoltării unor programe de evitare a absenteismului şi fluctuaţiei personalului.

Aproximativ 3% din bugetul companiilor este destinat acoperirii costurilor generate de absenteismul angajaţilor

2

Tipuri de absenţe

Absenţe normale: Pentru formare şi perfecţionare; Sărbători legale; Concediile legale (concediu de odihnă, concediu de maternitate, concediu pentru incapacitate temporară de muncă); Delegaţii oficiale; Pauzele de masă.

Absenţe anormale: Boli de scurtă durată; Întârzierile faţă de programul normal de lucru; Accidente în timpul

transportului de la şi la locul de muncă; Învoirile;Probleme personale; Conflictele de muncă sau grevele spontane

FORMELE DE MANIFESTARE A ABSENTEISMULUI1. ABSENTEISMUL FIZIC

2. ABSENTEISMUL MINTAL (presenteeism-ul) - Prezenteismul din punct de vedere medical este problema angajaţilor care sunt la muncă dar, din cauza unor probleme de sănătate, nu sunt complet funcţionali.

Problemele de sănătate care pot genera prezenteism includ afecţiuni cronice sau episodice precum: depresia, durerile de spate, artrita, afecţiuni cardiace şi afecţiuni gastrointestinale.

Măsuri de prevenire şi control a absenteismului• Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;

• Scheme de recompense pentru a stimula prezenţa angajaţilor la locul de muncă;

• Acţiunile disciplinare: avertismente verbale, scrise, mustrări, sancţiuni disciplinare sau salariale;

• Promovarea managementului participativ în adoptarea unor decizii privind regimul pauzelor de masă, concediilor de odihnă, învoirilor etc.;

• Consultarea angajaţilor cu privire la deciziile care îi privesc şi furnizarea unor servicii de consiliere a acestora;

• Derularea unor interviuri în vederea identificării cauzelor şi factorilor care generează absenteismul;

• Îmbunătăţirea sistemului de comunicare cu angajaţii

• Diminuarea beneficiilor acordate salariaţilor pentru zilele de absenţă;

• Programe de dezvoltare a angajaţilor

• Introducerea unor programe de lucru flexibile: - Contractele de muncă prin agent de muncă temporară; - Împărţirea postului; - Săptămâna de lucru comprimată; - Săptămâna de lucru redusă; - Contractele part-time; - Utilizarea deadline-urilor; - Munca la domiciliu

Fluctuaţia personaluluiConform DEX: • Fluctuaţie - (sf)abatere foarte mică, întâmplătoare şi temporară faţă de o anumită stare; fluctuare; - schimbare neîntreruptă, oscilaţie, mutare dintr-un loc în altul; - variaţie faţă de o constantă; - Instabilitate Fluctuaţie – numărul angajaţilor care îşi schimbă locul de muncă în decursul unei perioade de timp T

Cauzele fluctuaţiei personalului

Condiţii de muncă precare; Insatisfacţia muncii prestate; Lipsa motivării; Cultura organizaţională; Climatul social nefavorabil, existent la nivelul organizaţiei;

3

Stresul locului de muncă; Deciziile conducerii companiei (concedieri, transferuri); Motive personale; Caracterul muncii.

Factorii care favorizează fluctuaţia personalului

Situaţia familială; Starea sănătăţii angajatului Experienţa în muncă; Nivelul de pregătire profesională; Presiunile altor companii concurente; Companiile de plasare a forţei de muncă; Zona geografică; Dimensiunile organizaţiei; Nivelul salarial; Facilităţile economico-sociale;

Costurile fluctuaţiei personalului1. Costul plecării angajatului din companie: (indemnizaţii, plăţi compensatorii,

despăgubiri în baza unor clauze contractuale sau decizii judecătoreşti, pierderile productivitate etc.) ;

2. Costul de angajare şi formare a noului angajat:

-Costurile de recrutare şi selecţie (anunţuri de angajare, materiale consumabile, tarifele plătite consultanţilor sau responsabililor cu selecţia RU, costul testelor de selecţie);

•Câştigurile sau pierderile salariale înregistrate de companie, în funcţie de mărimea salariului cu care este încadrat în muncă noul angajat, faţă de cel care a părăsit organizaţia, datorită unei experienţe în muncă redusă (diminuarea masei salariale). Dacă plecările din companie sunt semnificative atunci aceasta este obligată să facă promovări, ceea ce înseamnă o creştere a masei salariale.

•Costul mişcărilor interne de personal – determinate de deciziile organizaţiei de a-şi transfera salariaţii în cadrul altor filiale (costurile de deplasare a salariaţilor, cheltuielile cu mutarea, indemnizaţiile de mutare etc.)

Măsuri de reducere a fluctuaţiei personalului• Îmbunătăţirea procesului de recrutare şi selecţie a resurselor umane;

• Planificarea carierei angajaţilor în cadrul organizaţiei;

• Instruirea şi dezvoltarea angajaţilor;

• Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;

• Îmbunătăţirea sistemului de recompense;

• Evaluarea corectă a performanţelor;

• Promovarea managementului participativ şi a muncii în echipă;

• Comunicarea clară a obiectivelor organizaţionale şi individuale, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor;

Satisfactie in munca – prezenta/ absenta conflictelor

1.1 Conflictul este un concept complex, multidimensional. Termenul de conflictevocă cel mai adesea imagini ale unor stări de lucruri nedorite. Tot ceea ce implică un conflict este destul de inofensiv – un dezacord sau o nepotrivire între o anumită stare de lucrurişi o alta ce este corelat cu

4

sarcină, factorii contextuali sau umani sau orice combinatie a acestora. Astfel conflictul poate fi privit ca o trăsătură normală şi inevitabilă a activitatii umane, ceea ce nu înseamnă însă ca dezastruoasele consecinte ce pot rezulta din abordarea necorespunzătoare a conflictului sunt inevitabile sau dezirabile. Putem spune că, în general, conflictul este un fenomen comun al interactiunii sociale ce a caracterizat întreaga istorie a umanitătii, de la începuturi şi până în prezent. Sursele de conflict dintr-o organizatie nu pot fi eliminate, dar managerul trebuie să fie în masura:

să identifice aceste surse, să înteleagă natura lor, să poată actiona în vederea reducerii efectelor negative şi a folosirii efectelor pozitive.

Solutionarea conflictelor

1. Atitudini personale (evitare, colaborare, competitie, compromis, acomodare)2. Atitudini la nivel organizational (negociere, conciliere si mediere)

Studierea managementului conflictelor este tot mai mult abordata în managementul resurselor umane deoarece contribuie la o mai buna cunoastere a comportamentelor individuale si de grup în cadrul unei organizatii. În general, conflictul apare ca o forma a interactiunii umane prin care doi sau mai multi membri ai unei colectivitati intra în dezacord total sau partial asupra unor probleme.

Curentele de gândire prezentate, impun tehnici si modalitati diferite de solutionare a conflictelor. Cunoscutii teoreticieni ai stilurilor de conducere bazate pe oameni si sarcini, R. Blake si J. Mouton propun o tehnica de abordare a conflictului bazata pe dezvoltarea unor relatii de cooperare între partile aflate în conflict.

Cooperarea este necesara datorita dependentei care exista între diferite grupuri sau indivizi. Desigur, simpla existenta a dependentei nu genereaza implicit cooperarea; realizarea acesteia tine de interventia ierarhiei manageriale în sensul coordonarii actiunilor sectoarelor subordonate.

Momentele declansarii conflictului nu pot fi marcate cu exactitate în toate situatiile. Oricum, atunci cînd indivizii sau grupurile renunta la colaborare fireste ca starea conflictuala domina. Aceasta tehnica a cooperarii este desemnata sa reduca perceptiile gresite, sa stimuleze comunicarea corecta si sa dezvolte sentimente de încredere între membrii organizatiei respective.

Retragerea arata o preocupare redusa atît pentru rezultate, cît si pentru relatiile cu subordonatii. Managerii care adopta aceasta solutie se retrag din conflict, amâna asumarea responsabilitatilor, ignora situatiile si persoanele si este caracteristica celor lipsiti de încredere în ei însisi. Evitarea conflictului presupune ignorarea acestuia în speranta ca va dispare de la sine. Conflictul însa nu dispare, ci ramîne în stare latenta. El poate reizbucni cu o intensitate mult mai mare daca situatia care a generat conflictul este deosebit de importanta pentru organizatie.

Aplanarea se rezuma la încercarile managerului de a multumi toate partile implicate în conflict. În aceasta situatie sunt supraevaluate relatiile cu subordonatii si sunt neglijate problemele „tehnice” ale organizatiei. Pentru ca managerul doreste aprobarea celor din jur, va considera orice situatie conflictuala ca fiind o grava disfunctie, în consecinta va ceda în fata celorlalti doar de „dragul” calmarii situatiei. Altfel spus, aplanarea conflictului se întâlneste atunci cînd una dintre parti este dispusa sa satisfaca interesele celeilalte parti, în dauna propriilor sale interese, fie pentru a obtine un credit din partea celorlalti, fie pentru ca armonia si stabilitatea este vitala în organizatie. Aplanarea, în schimb poate genera în viitor obstacole pentru obtinerea de performante ridicate, mai ales în cazul organizatiilor cu rezultate mediocre.

Fortarea este utilizata îndeosebi în cazul în care managerul doreste, cu orice pret, obtinerea rezultatelor, fara a avea consideratie fata de asteptarile, nevoile si sentimentele celorlalti. De obicei, aceasta modalitate de rezolvare a conflictului se bazeaza pe forta de constrângere a managerului, care utilizeaza abuziv sursele de putere pe care le detine asupra subordonatilor sai. Pe termen scurt, forta poate reduce conflictul, dar efectele nu sunt dintre cele favorabile pe termen lung. În realitate, se poate ajunge la motivatia negativa a subordonatilor, lucru ce atrage frustrari, în consecinta conflicte mai grave.

Negocierea conflictelor

5

Situatiile în care este necesara negocierea sunt din ce în ce mai multe, caci conflictul este o industrie în plina dezvoltare. Oamenii sunt diferiti si pentru a aborda aceste diferente folosesc negocierea. Majoritatea oamenilor iau deciziile prin negociere atît în afaceri, cît si în familie.

4. Stres si surmenaj

Definitie - In medicina, stresul este perceput ca dezechilibrul dintre cerintele mediului fizic, biologic, psihic si comportamental si resursele - reale sau percepute - ale omului de a face fata acestor cerinte. Exista doua categorii de stres:

- distresul, consecinta a unor factori cu semnificatie nociva,- eustresul, consecinta unor factori cu semnificatie intens pozitiva.

Cele doua tipuri principale de stres au efecte diferite asupra organismului.

Stresul poate fi definit atat din perspectiva cauzei cat si din cea a efectului. In fizica, stresul este acea forta capabila sa produca deformari temporare sau permanente asupra unui corp. In biologie, stresul este definit ca orice poate produce schimbari intr-un organism, cauzeaza dereglari sau reglari ale proceselor legate de acel organism. Stresul este “raspunsul organismelor vii la solicitarea de orice natura”.

Exista numai doua tipuri de reactie: - Raspunsul activ, adica lupta;- Raspunsul pasiv, adica fuga sau tolerarea.

Surmenaj – stare patologica cauzata de un exces de oboseala fizica si/sau psihica

Epuizarea dupa cum o definesc este o combinatie de “stare avansata de oboseala emotionala, depersonalizare si reducerea sentimentului de realizare personala, ce se produce la indivizii care lucreaza cu oamenii intr-un post sau altul”.

Stresul pozitiv Stresul psihic

-are efecte benefice asupra organismului - poate fi asociat si cu activitatile ce necesita un efort fizic moderat - jogging sau act sexual- trebuie sa aiba caracter "acut", temporar - repetarea frecventa a eustresului are consecinte benefice asupra organismului, prin cresterea imunitatii antiinfectioase si antitumorale

- are consecinte asupra aparatului cardiovascular, sistemului neuro-endocrino-vegetativ si imun - stresul psihic cronic duce la aparitia unor tulburari psihosomatice- poate declansa aparitia bolilor psihosomatice numai personalitatilor- predispuse la modificari somato-vegetative

Semne timpurii ale stresului la locul de munca sunt

tulburarile de somn si de dispozitie, dureri de cap si stomacale, tulburari ale relatiilor de familie si sociale

Efectele stresului la locul de munca in tulburarile cronice sunt mai dificil de observat, deoarece aceste tulburari necesita mai mult timp pentru a se dezvolta si pot fi influentate de multi alti factori. Dovezile se acumuleaza rapid pentru a sugera ca stresul joaca un rol important in multe tipuri de probleme cronice de sanatate, in special cardiovasculare, musculare si psihice.

Factori de stres

Potentialii factori de stres din viata de organizatie pot afecta aproape pe oricine in orice organizatie in timp ce altii par sa afecteze numai pe cei care joaca anumite roluri.

6

1. Factori de stres la nivel executiv si managerial.

* Supraincarcarea rolului - are loc atunci cand cineva trebuie sa se achite de prea multe indatoriri, intr-un timp prea scurt. Supraincarcarea rolului provoaca stres, ii impiedica pe cei afectati sa se bucure de placerile vietii, care pot reduce stresul.

* Responsabilitatea mare – responsabilitatea fata de oameni si de lucruri, influenta asupra viitorului altora, au potentialul de a induce stres.

2. Factori de stres la nivel operational

* Conditii improprii de munca – conditiile de munca neplacute sau chiar periculoase sunt factori importanti de stres.

*Proiectarea necorespunzatoare a postului – poate provoca stres la oricare din nivelele organizationale.

Supraincarcarea rolului sau posturile prea simple si neinteresante vor actiona ca agenti de stres. Monotonia si plictiseala se pot dovedi extrem de frustrante pentru cei care se simt capabili sa isi asume obligatii mai complexe, posturile in care exista solicitari mari dar nu dau decat posibilitati reduse de control asupra deciziilor profesionale sunt in mod special predispuse sa produca stres si reactii negative la stres.

3. Factori stresanti pentru rolurile de reprezentare si epuizarea – rolurile de reprezentare –pozitii in care membrilor organizatiei li se cere sa interactioneze cu membrii altor organizatii sau cu publicul. Ocupantii acestor pozitii au mari sanse sa traiasca stresul fiind cu “un picior in organizatie si cu celalalt in mediul exterior”. Rolul de membru al organizatiei poate fi incompatibil cu solicitarile publicului sau ale altei organizatii.

Candidatii cu sanse maxime la epuizare sunt:

profesorii, asistentele medicale, lucratorii sociali. Epuizarea pare sa urmeze o evolutie in stadii

stare de oboseala emotionala (se simte secatuit de munca, obosit dimineata, frustrat, nu vrea sa lucreze cu oamenii)

depersonalizarea. Aceasta se manifesta prin insensibilitate profesionala, tratarea oamenilor ca pe obiecte, nepasare fata de necazurile oamenilor

realizari personale reduse – nu poate face fata eficient problemelor, considera ca nu are o influenta buna asupra altora, nu poate intelege sau compatimi pe altii, nu se mai simte atras de munca sa.

Epuizarea pare sa se intalneasca cel mai ades printre cei care au intrat in serviciu cu idealuri deosebit de inalte.

Factori generali de stres

Exista factori de stres care sunt resimtiti uniform de orice actor social – factori generali

* conflictele interpersonale – sunt un factor puternic, in special pentru cei cu tendinte accentuate de

a-l evita. Intreaga gama de conflicte, de la ciocnirile de personalitati pana la certurile intergrupuri are mari sanse de a provoca stres, cand conduce la atacuri reale sau doar percepute, asupra integritatii sau bunei pareri despre sine.

* conflictul serviciu-familie – stresul izvoraste din conflictul de roluri intre a fi membrul al unei familii si a fi membrul unei organizatii.

* nesiguranta postului – un post sigur este un obiectiv important pentru aproape oricine si cand acesta este amenintat, poate aparea stresul.

7

* ambiguitatea rolului – exista acolo unde obiectivele postului sau modul de a accede la ele sunt neclare. Lipsa unei directive se poate dovedi stresanta, in special pentru cei care tolereaza greu o astfel de ambiguitate.

Alaturi de acesti factori generali mai pot fi intalniti si alti factori de stres:

* lipsa locului de munca, un loc de munca bun poate fi stresant atunci cand angajatul este permanent nesatisfacut, nu are perspectiva de avansare sau de schimbare semnificativa, nu are siguranta prezentei pe postul potrivit si, in acelasi timp, nu stie ce altceva ar putea face. Echipa sau organizatia pot fi stresante atunci cand cerintele sunt conflictuale, obiectivele neclare, sau resursele neadecvate, daca au loc schimbari fara consultare sau planificare adecvate, sau daca exista un conflict intre satisfacerea nevoilor si asteptari

* conditiile proaste de munca (zgomot, iluminare, mizerie, umiditate, caldura/frig excesiv, ergonomie)

* un slab management al timpului,

* finantare nesigura,

* lipsa procedurilor de suport si supervizare.

Locul de munca poate fi stresant daca angajatul are prea mult sau prea putin de facut, daca slujba este prea grea sau prea usoara, daca angajatul trebuie sa ia decizii fara a beneficia de informare sau autoritate adecvate, daca primeste termene asupra carora nu are nici un control sau daca are responsabilitatea vietii altora.

Stresul poate fi generat de relatiile cu superiorii, subordonatii, colegii, consiliul de administratie, beneficiari, membrii sau persoane din alte organizatii.

O importanta categorie de factori sunt si cei autoindusi. Acestia sunt specifici persoanelor care nu se trateaza adecvat pe ele insele. Ei se pot datora neglijarii fizice, care pe langa potentialul stresant propriu, poate determina capacitatea de a rezista altor factori stresanti, sau abandonarii perioadelor de relaxare.

Ca factori de stres externi, care scapa controlului enumeram:

schimbarile legislative, deciziile finantatorilor, traficul, transportul in comun.

Efectele stresului la locul de munca - se pot manifesta in plan comportamental, fiziologic si psihologic.

Reactii comportamentale: sunt activitati practicate deschis, pe care individul stresat le foloseste in incercarea de a face fata stresului. Ele includ: atitudini de rezolvare a problemei, de retragere si de folosire a substantelor care provoaca dependenta.

Reactiile psihologice: implica in primul rand procesele emotionale si cerebrale. Reactia psihologica cel mai des intalnita este utilizarea mecanismelor de aparare (eforturi psihologice de a reduce anxietatea asociata cu stresul).

Reactii fiziologice la stres: exista dovezi ca stresul la locul de munca se asociaza cu functionarea neregulata a inimii, hipertensiune, puls acelerat, cresterea colesterolului.

Stresul a mai fost asociat si cu declansarea unor boli cum ar fi cele respiratorii si infectiile bacteriene.

Metode de reducere/eliminare a stresului la locul de munca

Conditiile stresante de munca sunt actualmente asociate cu cresterea absenteismului, intarzierilor si intentiile angajatilor de a-si parasi locul de munca, toate acestea avand un efect negativ pentru companie.

Studii recente ale asa numitor “organizatii sanatoase” sugereaza ca politicile in favoarea sanatatii angajatilor conduc la beneficii pentru organizatii. O organizatie sanatoasa e definita ca fiind o organizatie cu o rata mica de imbolnaviri, invaliditati ale fortei de munca si care deasemeni e competitiva. Cercetarile au

8

identificat caracteristici organizationale asociate cu sanatatea, nivel minim de stres la locul de munca si un nivel inalt al productivitatii.

Caracteristici organizationale asociate cu sanatatea

·        Recunoasterea angajatilor pentru performanta lor.

·        Oportunitati de dezvoltare a carierei.

·        Cultura organizationala ce valorizeaza angajatul.

·        Actiuni manageriale ce se incadreaza in valorile organizatiei.

Prevenirea stresului la locul de munca

Nu exista abordari standardizate sau un manual pentru dezvoltarea programelor de preventie a stresului. Designul programelor si solutiile vor fi influentate de numerosi factori – marimea si complexitatea organizatiei, resursele disponibile si in special tipul de probleme cu care se confrunta organizatia; nu este posibila o prescriptie universala de preventie a stresului la locul de munca, dar este posibila oferirea unor linii de ghidare pentru procesul de prevenire a stresului in organizatii. In toate situatiile, procesul programelor de preventie a stresului implica trei etape distincte:

identificarea problemei, interventia evaluarea.Pentru ca acest proces sa aiba reusita, organizatiile trebuie sa fie pregatite adecvat. Un nivel minim de

pregatire pentru programul de prevenire a stresului trebuie sa includa urmatoarele:

·        Constientizarea problemelor legate de stresul la locul de munca (cauze, costuri, control).

·        Asigurarea unui management si suport de calitate pentru program.

·        Implicarea angajatilor in toate fazele programului.

·        Stabilirea capacitatii tehnice de conducere a programului (cursuri specializate pentru membrii organizatiei sau folosirea consultantilor)

Aducerea impreuna a angajatilor sau a angajatilor si managerilor, in cadrul aceluiasi comitet sau “grup de rezolvare a problemelor” poate fi o abordare foarte utila pentru dezvoltarea programelor de preventie a stresului. Cercetarile arata ca aceste eforturi participative au fost incununate de succes in privinta problemelor ergonomice la locul de munca, in parte datorita capitalizarii cunostintelor directe ale angajatilor despre problemele intalnite in munca lor.

Dezinfectie (solutii, circumstante, conditii de eficienta). - – DEZINFECTIA SI STERILIZAREA

Curăţare - etapa preliminară obligatorie, permanentă şi sistematică în cadrul oricărei activităţi sau proceduri de îndepărtare a murdăriei (materie organică şi anorganică) de pe suprafeţe (inclusiv tegumente) sau obiecte, prin operaţiuni mecanice sau manuale, utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici, care se efectuează în unităţile sanitare de orice tip, astfel încât activitatea medicală să se desfăşoare în condiţii optime de securitate;

Dezinfecţie - procedura de distrugere a microorganismelor patogene sau nepatogene de pe orice suprafeţe (inclusiv tegumente), utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici;

- produse biocide - substanţele active şi preparatele conţinând una sau mai multe substanţe active, condiţionate într-o formă în care sunt furnizate utilizatorului, având scopul să distrugă, să împiedice, să facă

9

inofensivă şi să prevină acţiunea sau să exercite un alt efect de control asupra oricărui organism dăunător, prin mijloace chimice sau biologice;

- substanţă activă - o substanţă sau un microorganism, inclusiv un virus sau o ciupercă (fung), ce are o acţiune generală sau specifică asupra ori împotriva organismelor dăunătoare;

- produs detergent-dezinfectant - produsul care include în compoziţia sa substanţe care curăţă şi substanţe care dezinfectează. Produsul are acţiune dublă: curăţă şi dezinfectează;

- dezinfecţie de nivel înalt - procedura de dezinfecţie prin care se realizează distrugerea bacteriilor, fungilor, virusurilor şi a unui număr de spori bacterieni până la 10-4;

- dezinfecţie de nivel intermediar (mediu) - procedura de dezinfecţie prin care se realizează distrugerea bacteriilor în formă vegetativă, inclusiv Mycobacterium tuberculosis în formă nesporulată, a fungilor şi a virusurilor, fără acţiune asupra sporilor bacterieni;

- dezinfecţie de nivel scăzut - procedura de dezinfecţie prin care se realizează distrugerea majorităţii bacteriilor în formă vegetativă, a unor fungi şi a unor virusuri, fără acţiune asupra micobacteriilor, sporilor de orice tip, viruşilor fără înveliş şi a mucegaiurilor;

- - biofilm - caracteristica unui agent microbiologic de a adera şi a se fixa de o suprafaţă imersată prin secreţia unor polimeri, îngreunând astfel accesul substanţelor active antimicrobiene;

- materiovigilenţă - obligaţia de a declara incidentele sau riscurile de producere a unor incidente legate de utilizarea dispozitivelor medicale;

- sterilizare - operaţiunea prin care sunt eliminate sau omorâte microorganismele, inclusiv cele aflate în stare vegetativă, de pe obiectele inerte contaminate, rezultatul acestei operaţiuni fiind starea de sterilitate. Probabilitatea

teoretică a existenţei microorganismelor trebuie să fie mai mică sau egală cu 10-6;

- sterilizare chimică - un nivel superior de dezinfecţie care se aplică cu stricteţe dispozitivelor medicale reutilizabile, destinate manevrelor invazive, şi care nu suportă autoclavarea, realizând distrugerea tuturor microorganismelor în formă vegetativă şi a unui număr mare de spori.

Dezinfecţia - totalitatea mijloacelor fizico-chimice, biologice si farmacologice ce determina indepartarea, inactivarea, distrugerea germenilor patogeni din mediu - profilactica - cu prevenirea izbucnirii si raspandirii bolilor cu punct de plecare cunoscut - focar - curenta, aplicata de-a lungul intregii spitalizari a bolnavului, si terminala, adresata obiectelor folosite de bolnav, mobilierului, camerei Dezinfecţia este procedura care se aplică numai după curăţare. Se face excepţie de la această regulă atunci când pe suportul respectiv sunt prezente materii organice.

În orice activitate de dezinfecţie se aplică măsurile de protecţie a muncii, conform prevederilor legislaţiei în vigoare, pentru a preveni accidentele şi intoxicaţiile.

Tipuri de dezinfectie:

1. Dezinfecţia prin mijloace fizice

- Dezinfecţia prin căldură uscată sau flambarea este utilizată exclusiv în laboratorul de microbiologie.

Este interzisă flambarea instrumentului medico-chirurgical.

- Dezinfecţia prin căldură umedă se utilizează numai în cazul spălării automatizate a lenjeriei şi a veselei, cu condiţia atingerii unei temperaturi de peste 90°C.

10

- Dezinfecţia cu raze ultraviolete este indicată în dezinfecţia suprafeţelor netede şi a aerului în boxe de laborator, săli de operaţii, alte spaţii închise, pentru completarea măsurilor de curăţare

şi dezinfecţie chimică.

2. Dezinfecţia prin mijloace chimice - se realizează prin utilizarea produselor biocide.

Produsele biocide utilizate în unităţile sanitare se încadrează în grupa principală I, tip de produs 1 şi 2, conform anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, cu modificările şi completările ulterioare.

Biocidele încadrate, conform prevederilor legale în vigoare, în tipul I de produs sunt utilizate pentru:

a)dezinfecţia igienică a mâinilor prin spălare;

b)dezinfecţia igienică a mâinilor prin frecare;

c)dezinfecţia pielii intacte.

Biocidele încadrate, conform prevederilor legale în vigoare, în tipul 2 de produs sunt utilizate pentru:

a)dezinfecţia suprafeţelor;

b)dezinfecţia dispozitivelor medicale prin imersie, manual, în băi cu ultrasunete, sau la maşini automate;

c)dezinfecţia lenjeriei (material moale).

Dezinfecţia prin mijloace chimice reprezintă metoda principală de prevenire a infecţiilor în unităţile sanitare. Dezinfectantul chimic, în funcţie de compoziţie şi concentraţie, poate să inhibe creşterea microorganismelor (bacteriostatic, fungistatic, virustatic) sau să aibă o acţiune letală asupra microorganismelor (bactericid, fungicid, virucid, sporicid).

În domeniul medical nu se utilizează biocide la concentraţii active în domeniul casnic.

După natura substanţelor chimice care intră în compoziţia unui dezinfectant, aceştia se împart, în funcţie de modul de acţiune, în

a. dezinfectanţi care acţionează prin toxicitate celulară b. dezinfectanţi care acţionează prin oxidare celulară.

Dezinfectanţii care acţionează prin toxicitate celulară conţin substanţe active care blochează sinteza proteică la nivel citoplasmatic, precum şi proteinele responsabile de replicarea ADN-ului sau ARN-ului microorganismelor respective.

Dezinfectanţii care acţionează prin oxidare celulară conţin substanţe active care oxidează conţinutul citoplasmatic inhibând sinteza proteică, dezmembrând şi acizii nucleici purtători ai informaţiilor genetice.

În funcţie de tipul microorganismelor distruse, de timpul de contact necesar şi de concentraţia utilizată, nivelurile de dezinfecţie sunt:

a)sterilizare chimică - realizează distrugerea tuturor microorganismelor în formă vegetativă şi a unui număr mare de spori bacterieni, în cazul instrumentarului medical termosensibil.

Sterilizarea chimică se realizează cu produse biocide autorizate/înregistrate, conform prevederilor legale în vigoare.

În vederea unei corecte practici medicale şi a eliminării oricărui risc în domeniul sanitar, soluţia chimică de sterilizare nu se va folosi mai mult de 48 de ore de la preparare, în cuve cu capac, sau maximum 24 de ore, în cazul utilizării în instalaţii cu ultrasunete. În ambele situaţii, numărul maxim de proceduri (cicluri de sterilizare) este de 30.

11

În cazul soluţiilor care au termen de valabilitate mai mare de 48 de ore şi nu s-a efectuat numărul de proceduri permis, este obligatorie testarea concentraţiei soluţiei cu benzi indicatoare speciale la începutul fiecărei noi proceduri, până la epuizarea celor permise sau până la termenul maxim de valabilitate specificat în fişa tehnică a produsului.

Etapele sterilizării chimice sunt:

1. dezinfecţie, cel puţin de nivel mediu, urmată de curăţare;

2. sterilizare chimică prin imersie;

3. clătire cu apă sterilă.

b)dezinfecţie de nivel înalt;

c)dezinfecţie de nivel intermediar;

d)dezinfecţie de nivel scăzut.

Pentru dezinfecţia de nivel înalt, intermediar şi scăzut este obligatorie respectarea concentraţiilor şi a timpului de contact specifice fiecărui nivel de dezinfecţie, care sunt precizate în autorizaţia/înregistrarea produsului.

Etapele dezinfecţiei sunt:

1. dezinfecţia de nivel scăzut, urmată de curăţare, sau curăţarea, în funcţie de suportul ce urmează să fie tratat;

2. dezinfecţia de nivel dorit, în funcţie de suportul ce urmează să fie tratat;

3. clătirea.

Dezinfecţia se realizează cu produse şi substanţe chimice autorizate/înregistrate, conform prevederilor legale în vigoare.

Termenul antiseptic se utilizează pentru produsele destinate dezinfecţiei tegumentului şi/sau a mâinilor.

Criteriile de utilizare şi păstrare corectă a produselor antiseptice sunt următoarele:

1.un produs antiseptic se utilizează numai în scopul pentru care a fost autorizat/înregistrat;

2.se respectă întocmai indicaţiile de utilizare de pe eticheta produsului;

3.se respectă întocmai concentraţia şi timpul de contact precizate în autorizaţia/înregistrarea produsului;

4.pe flacon se notează data deschiderii şi data limită până la care produsul poate fi utilizat;

5.la fiecare utilizare, flaconul trebuie deschis şi închis corect;

6.flaconul se manipulează cu atenţie; este interzisă atingerea gurii flaconului, pentru a nu se contamina;

7.este interzisă transvazarea în alt flacon;

8.este interzisă recondiţionarea flaconului;

9.este interzisă completarea unui flacon pe jumătate golit în alt flacon;

10.este interzisă amestecarea, precum şi utilizarea succesivă a două produse antiseptice diferite;

11.se recomandă alegerea produselor antiseptice care se utilizează ca atare şi nu necesită diluţie;

12

12.sunt de preferat produsele condiţionate în flacoane cu cantitate mică;

13.după aplicare, antisepticul nu se îndepărtează prin clătire, deoarece se pierde efectul remanent; excepţie fac cele utilizate în neonatologie, pediatrie şi pentru irigarea cavităţilor, la care clătirea este necesară după fiecare aplicare;

14.se acordă o atenţie deosebită compoziţiei produsului pentru utilizarea antisepticului la nou-născuţi;

15.se păstrează numai în flacoanele originale, pentru a se evita contaminarea lor şi pentru a nu se pierde informaţiile de pe eticheta flaconului;

16.flacoanele trebuie păstrate la adăpost de lumină şi departe de surse de căldură.

Igiena mâinilor şi dezinfecţia pielii se fac după cum urmează:

1.Spălarea mâinilor se face utilizându-se apă şi săpun; spălarea igienică a mâinilor nu este un substitut pentru dezinfecţia igienică a mâinilor.

2.Dezinfecţia igienică a mâinilor se face prin spălare sau frecare, utilizându-se un produs antiseptic. Un dispenser trebuie utilizat pentru aplicarea produsului; dispenserele trebuie să fie întreţinute în bună stare de igienă şi funcţionare.

3.Procedeul de spălare a mâinilor se efectuează conform informaţiilor furnizate de producător pe eticheta produsului; produsul trebuie să fie recomandat pentru uz sanitar şi trebuie să fie testat conform standardului EN 1499, care trebuie să conţină indicaţii despre:

a)necesitatea umectării prealabile a mâinilor;

b)volumul de produs utilizat;

c)timpul de spălare;

d)frecvenţa aplicării produsului;

e)instrucţiunile speciale pentru utilizarea apei.

4.Procedeul de frecare a mâinilor se efectuează conform informaţiilor furnizate de producător pe eticheta produsului; produsul trebuie să fie recomandat pentru uz sanitar şi trebuie să fie testat conform standardului EN 1500, care trebuie să conţină indicaţii despre:

a)volumul de produs utilizat;

b)timpul de frecare;

c)frecvenţa aplicării produsului.

5.Dezinfecţia chirurgicală a mâinilor prin spălare sau prin frecare este procedura care se realizează numai după dezinfecţia igienică a mâinilor, utilizându-se un produs antiseptic.

6.Antisepticul se aplică după cum urmează:

a)pentru suprafeţele cutanate sărace în glande sebacee:

1.înainte de efectuarea injecţiilor şi puncţiilor venoase, cu un timp de acţiune de 15 secunde;

2.înainte de efectuarea puncţiilor articulaţiei, cavităţilor corpului şi organelor cavitare, precum şi a micilor intervenţii chirurgicale, cu un timp de acţiune de minimum un minut;

b)pentru suprafeţele cutanate bogate în glande sebacee:

13

1.înaintea tuturor intervenţiilor chirurgicale se aplică de mai multe ori pe zona care urmează a fi incizată, menţinându-se umiditatea acesteia, cu un timp de acţiune de minimum 10 minute.

Antisepticul poate fi aplicat folosindu-se pulverizarea sau procedura de ştergere; dacă se foloseşte procedura de dezinfecţie prin ştergere, materialele trebuie să îndeplinească cerinţele pentru proceduri antiseptice pentru a putea fi folosite.

Factori care influenţează dezinfecţia:

a)spectrul de activitate şi puterea germicidă (tipul de microorganism, rezistenţa microorganismelor);

b)natura microorganismelor pe suportul tratat;

c)prezenţa de material organic pe echipamentul/suportul care urmează să fie tratat;

d)natura suportului care urmează să fie tratat;

e)concentraţia substanţei dezinfectante;

f)timpul de contact şi temperatura;

g)susceptibilitatea dezinfectanţilor chimici de a fi inactivaţi de diferite substanţe, aşa cum este prevăzut în autorizaţia/înregistrarea produsului;

h)tipul de activitate antimicrobiană (bacterii, virusuri, fungi) din care rezultă eficacitatea produsului;

i)efectul pH-ului;

j)stabilitatea produsului ca atare sau a soluţiilor de lucru.

Criteriile de alegere corectă a dezinfectantelor sunt următoarele:

a)spectrul de activitate adaptat obiectivelor fixate;

b)timpul de acţiune;

c)în funcţie de secţie, acestea trebuie să aibă eficienţă şi în prezenţa substanţelor interferenţe: sânge, puroi, vomă, diaree, apă dură, materii organice;

d)să aibă remanentă cât mai mare pe suprafeţe;

e)să fie compatibile cu materialele pe care se vor utiliza;

f)gradul de periculozitate (foarte toxic, toxic, nociv, coroziv, iritant, oxidant, foarte inflamabil şi inflamabil) pentru personal şi pacienţi;

g)să fie uşor de utilizat;

h)să fie stabile în timp;

i)să fie biodegradabile în acord cu cerinţele de mediu.

Criteriile de utilizare şi păstrare corectă a produselor dezinfectante:

a)un produs dezinfectant se utilizează numai în scopul indicat prin autorizaţie/înregistrare;

14

b)se respectă întocmai indicaţiile de utilizare de pe eticheta produsului;

c)se respectă întocmai concentraţia şi timpul de contact indicate în autorizaţie/înregistrare;

d)se ţine cont de incompatibilităţile produsului;

e)niciodată nu se amestecă produse diferite;

f)în general, produsele dezinfectante nu se utilizează ca atare, necesită diluţii; este de preferat ca soluţia respectivă să se facă în cantitatea strict necesară şi să se utilizeze imediat, dar nu mai mult de 48 de ore de la preparare; dacă nu este deja făcută, soluţia de lucru ar trebui să fie proaspăt preparată;

g)soluţiile se prepară utilizându-se un sistem de dozare gradat;

h)se notează pe flacon data preparării soluţiilor respective;

i)se respectă durata de utilizare a soluţiilor; în funcţie de produs, aceasta poate varia de la câteva ore la câteva săptămâni;

j)în cazul în care eticheta produsului s-a pierdut, produsul respectiv nu se mai foloseşte;

k)întotdeauna manipularea se face purtându-se echipament de protecţie;

l)se păstrează numai în flacoanele originale, pentru a se evita contaminarea lor şi pentru a nu se pierde informaţiile de pe eticheta produsului;

m)flacoanele trebuie păstrate la adăpost de lumină şi departe de surse de căldură.

Reguli generale de practică a dezinfecţiei şi a dezinfectantelor

- Dezinfecţia profilactică completează curăţarea, dar nu o suplineşte şi nu poate înlocui sterilizarea.- Eficienţa dezinfecţiei profilactice este condiţionată de o riguroasă curăţare prealabilă.- Pentru dezinfecţia în focar se utilizează dezinfectante cu acţiune asupra agentului patogen

incriminat sau presupus; dezinfecţia se practică înainte de instituirea măsurilor de curăţare.- Dezinfectantele trebuie folosite la concentraţiile şi timpii de acţiune specificaţi în

autorizaţie/înregistrare.- Se recomandă utilizarea de cuve cu capac şi grătar, pentru dezinfecţia instrumentarului.- La prepararea şi utilizarea soluţiilor dezinfectante sunt necesare:

a)cunoaşterea exactă a concentraţiei de lucru în funcţie de suportul supus dezinfecţiei;

b)folosirea de recipiente curate;

c)utilizarea soluţiilor de lucru în cadrul perioadei de stabilitate şi eficacitate, conform unei corecte practici medicale, pentru a se evita contaminarea şi degradarea sau inactivarea lor;

d)controlul chimic şi bacteriologic, prin sondaj al produselor şi soluţiilor dezinfectante în curs de utilizare.

- Utilizarea dezinfectantelor se face respectându-se normele de protecţie a muncii, care să prevină accidentele şi intoxicaţiile.

- Personalul care utilizează în mod curent dezinfectantele trebuie instruit cu privire la noile proceduri sau la noile produse dezinfectante.

- În fiecare încăpere în care se efectuează operaţiuni de curăţare şi dezinfecţie trebuie să existe în mod obligatoriu un grafic zilnic orar, în care personalul responsabil va înregistra tipul operaţiunii, ora de efectuare şi semnătura; aceste persoane trebuie să cunoască în orice moment denumirea dezinfectantului utilizat, data preparării soluţiei de lucru şi timpul de acţiune, precum şi concentraţia de lucru.

Alegerea metodei de dezinfecţie şi/sau sterilizare pentru suprafeţe, instrumentar şi echipamente trebuie să ţină cont de categoria din care acestea fac parte şi de modul în care sunt folosite în asistenţa acordată pacienţilor. Pentru dispozitivele medicale invazive este necesară eficacitatea împotriva mycobacteriei atipice (eficacitate mycobactericidă), procesul trebuind să fie eficace împotriva M. terrae şi M. avium.

15

Suprafeţele, instrumentarul şi echipamentele sunt clasificate după cum urmează:

a)critice - cele care vin în contact cu sau penetrează ţesuturile corpului uman, inclusiv sistemul vascular, în mod normal sterile. În această categorie intră: instrumentarul chirurgical, inclusiv instrumentarul stomatologic, materialul utilizat pentru suturi, trusele pentru asistenţă la naştere, echipamentul personalului din sălile de operaţii, câmpuri operatorii, meşele şi tampoanele, tuburile de dren, implanturile, acele şi seringile, cateterele cardiace şi urinare, dispozitivele pentru hemodializă, toate dispozitivele intravasculare, endoscoapele invazive flexibile sau rigide, echipamentul pentru biopsie asociat endoscoapelor, acele pentru acupunctura, acele utilizate în neurologie;

b)semicritice - care vin în contact cu mucoasele intacte, cu excepţia mucoasei periodontale, sau cu pielea având soluţii de continuitate. În această categorie intră: suprafaţa interioară a incubatoarelor pentru copii şi dispozitivele ataşate acestora (masca oxigen, umidificator), endoscoapele flexibile şi rigide neinvazive, folosite exclusiv ca dispozitive pentru imagistică, laringoscoapele, tuburile endotraheale, echipamentul de anestezie şi respiraţie asistată, diafragmele, termometrele de sticlă, termometrele electronice, ventuzele, vârfurile de la seringile auriculare, specul nazal, specul vaginal, abaiselang-urile, instrumentele utilizate pentru montarea dispozitivelor anticoncepţionale, accesoriile pompiţelor de lapte.

Suprafeţele inerte din secţii şi laboratoare, stropite cu sânge, fecale sau cu alte secreţii şi/sau excreţii potenţial patogene, şi căzile de hidroterapie utilizate pentru pacienţii a căror piele prezintă soluţii de continuitate sunt considerate semicritice;

c)noncritice - care nu vin frecvent în contact cu pacientul sau care vin în contact numai cu pielea intactă a acestuia. În această categorie intră: stetoscoape, ploşti, urinare, manşeta de la tensiometru, specul auricular, suprafeţele hemodializoarelor care vin în contact cu dializatul, cadrele pentru invalizi, suprafeţele dispozitivelor medicale care sunt atinse şi de personalul medical în timpul procedurii, orice alte tipuri de suporturi.

Suprafeţele inerte, cum sunt pavimentele, pereţii, mobilierul de spital, obiectele sanitare ş.a., se încadrează în categoria noncritice.

Dezinfecţia curentă şi/sau terminală, efectuată numai cu dezinfectanţi de nivel înalt, este obligatorie în:

a)secţiile de spitalizare a cazurilor de boli transmisibile;

b)situaţia evoluţiei unor focare de infecţii nosocomiale;

c)situaţiile de risc epidemiologie (evidenţierea cu ajutorul laboratorului a circulaţiei microorganismelor patonege);

d)secţiile cu risc înalt: secţii unde sunt asistaţi pacienţi imunodeprimaţi, arşi, neonatologie, prematuri, secţii unde se practică grefe/transplant (de măduvă, cardiace, renale etc.), secţii de oncologie şi onco-hematologie;

e)blocul operator, blocul de naşteri;

f)secţiile de reanimare, terapie intensivă;

g)serviciile de urgenţă, ambulanţă, locul unde se triază lenjeria;

h)orice altă situaţie de risc epidemiologie identificată.

GHID DE PRECAUŢIUNI REFERITOARE LA PREVENIREA INFECŢIILOR

16

Precauţiuni standard de prevenire a infecţiilor acestea au fost dezvoltate de către Centrele pentru Prevenţia şi Controlul Bolii pentru a asigura cea mai extinsă protejare posibilă împotriva transmiterii infecţiilor. Oficialii acestor centre recomandă ca lucrătorii din domeniul sănătăţii să trateze sângele cât şi orice alte fluide organice (secreţii, excreţii, drenaje), membranele, mucoasele sau leziunile pielii ca şi cum ar conţine agenţi infecţioşi. precauţiunile standard recomandă purtarea mănuşilor pentru orice contact sigur sau anticipat cu sângele, fluide ale corpului, lucruri contaminate, mucoase, şi leziuni ale pielii dacă în procedura efectuată există riscul de stropire cu unul din fluidele pacientului pe faţă, trebuie să se poarte mască şi ochelari de protecţie dacă în procedura efectuată există riscul de stropire cu unul din fluidele pacientului pe corp trebuie să se poarte un halat rezistent la fluide acoperitorile pentru încălţăminte sunt echipament protector în cazul mai ales în sălile de operaţie sau în unităţile de urgenţă precauţiunile specifice pentru căile aeriene au fost iniţiate pentru situaţiile în care infecţiile sunt cunoscute sau suspectate a se transmite pe această cale. Organismele patogene de acest tip sunt eliberate în aer de către persoana infectată prin tuse, strănut sau vorbire sub formă de picături. Picăturile se evaporă lăsând în suspensie microorganismele care pot fi apoi aspirate de alte persoane aflate în zona respectivă precauţiunile specifice pentru bolile transmisibile pe căi aeriene recomandă plasarea persoanei infectate într-o cameră de izolare cu presiune negativă şi purtarea de echipament protector de către toate persoanele care intră în camera pacientului precauţiunile de contact sunt folosite pentru a împiedica transmiterea prin contact direct sau indirect a organismelor specifice importante din punct de vedere epidemiologic. Fiecare instituţie trebuie să stabilească o politică de control a infecţiilor care să listeze precauţiuni specifice de împiedicare a răspândirii infecţiilor

Materiale necesare: mănuşi măşti ochelari de protecţie şi alte protectoare pentru faţă halate sau şorţuri protectoare pungi speciale pentru depozitarea probelor biologiceImplementare:se vor spăla mâinile înainte şi după îngrijirea pacientului cât şi după îndepărtarea mănuşilor. Spălarea mâinilor îndepărtează microorganismele de pe piele se vor schimba mănuşile şi se vor spăla mâinile după fiecare pacient pentru a evita contaminarea se va purta un halat impermeabil, protectoare pentru faţă; ochelari de protecţie şi mască, pe parcursul procedurilor care prezintă riscul de a fi stropit cu fluide organice de exemplu în cazul intervenţiilor chirurgicale, endoscopia, dializa, intubarea sau manipularea tuburilor arteriale sau orice altă procedură cu potenţial de contaminare. se vor manipula acele deja utilizate cât şi alte obiecte ascuţite cu mare atenţie. Nu se vor îndoi, nu se vor rupe şi nu se vor reintroduce în recipienţii originali, nu se vor detasa acele de la seringi dacă nu este absolut necesar. Se vor depozita imediat după utilizare în cutii rezistente la înţepături şi speciale pentru acest scop. Se vor utiliza instrumente (de exemplu o pensă) pentru a aduna cioburi sau alte obiecte ascuţite. Aceste măsuri reduc riscul rănirii sau infectării accidentale se va anunţa imediat superiorul despre toate rănirile cu ace sau alte obiecte ascuţite sau contaminarea rănilor deschise sau leziunilor pielii cu sânge sau fluide organice pentru a permite investigarea incidentului şi acordarea ingrijirii adecvate se vor eticheta corect toate probele biologice recoltate de la pacienţi şi se vor plasa în pungi de plastic. Se vor ataşa pe partea externă a pungii de plastic instrucţiuni de manipulare prudentă se vor plasa toate obiectele care au intrat în contact direct cu secreţiile, excreţiile, sângele sau drenajele sau fluidele organice ale pacientului (de exemplu ustensile şi instrumente) în cutie etanşă in vederea transportului se vor plasa lenjeriile şi deşeurile în recipiente separate suficient de încăpătoare pentru a putea cuprinde fără probleme conţinutul dacă o persoană aparţinând echipei medicale prezintă o leziune exudativă sau leziuni ale mâinilor (dermatite, de exemplu) va trebui să evite orice contact direct cu pacientul până când medicul de specialitate nu o va considera aptă pentru a-şi continua munca Consideraţii speciale: precauţiunile standard cum ar fi spălarea mâinilor şi folosirea corespunzătoare a echipamentului de protecţie de către personal ar trebui să intre în rutina practicilor de control al infecţiilor

17

se vor menţine la îndemână echipamentele de resuscitare şi alte dispozitive de ventilaţie pentru a scădea posibilitatea realizării procedurii de urgenţă gen respiraţie gură la gură astfel reducându-se riscul expunerii resuscitatorului la fluidele organice ale pacientului pentru că nu se poate şti întotdeauna ce organisme sunt prezente în diversele situaţii clinice trebuie folosite precauţiunile standard la fiecare contact cu sângele, secreţii, excreţii, drenaje sau fluidele organice, cu mucoasele, şi cu leziunile pielii. Se va hotărî cu discernământ la fiecare caz în parte dacă se vor folosi şi precauţiunile adiţionale de izolare (cum ar fi cele legate de transmiterea pe cale aeriană sau precauţiunile de contact, sau a unei combinaţii din acestea având în vedere că tipul activităţii personalului medical include expunerea repetată la sânge, este recomandată vaccinarea anti HBV 1. Precauţiuni de prevenire a infecţiilor transmise prin căile aeriene aceaste categorii de precauţiuni, dacă sunt folosite pe lângă precauţiunile standard, previn răspândirea bolilor infecţioase ce se transmit prin agenţi patogeni pe calea aerului, agenţi patogeni care sunt eliberaţi în mediu prin respiraţie, strănut sau tuse aceste precauţiuni necesită efectiv o cameră cu presiune negativă, cu uşa ţinută închisă pentru a menţine o balanţă de presiune adecvată a aerului între camera izolatoare şi hol. Este necesară o antecamera. Presiunea negativă a aerului din cameră trebuie monitorizată şi aerul să fie direcţionat în exteriorul clădirii sau filtrat înainte de recirculare protecţia respiratorie trebuie utilizată de către toate persoanele care intră în cameră (ideale sunt aparatele care folosesc un filtru de aer) dacă pacientul va trebui să părăsească camera pentru desfăşurarea unei proceduri, va purta cât timp se va afla în afara camerei, mască chirurgicală care să-i acopere nasul şi gura

Materiale necesare: măşti chirurgicale cartelă pentru uşa camerei de izolare alte componente ale echipamentului de protecţie pentru personal după cum este necesar conform precauţiunilor standard

Pregătirea echipamentului: se vor păstra toate materialele necesare respectării precauţiunilor pentru transmiterea pe cale aeriană a agenţilor patogeni, în afara camerei pacientului, într-un cărucior în antecameră.

Implementare: se va plasa pacientul într-o cameră cu presiune negativă cu uşa închisă. Dacă este posibil camera săa fie prevăzută cu antecameră. Presiunea negativă a aerului din cameră trebuie monitorizată. Dacă este necesar, doi pacienţi cu aceeaşi afecţiune pot împărţi o cameră. Se vor explica precauţiunile de izolare pacientului şi familiei acestuia se vor menţine închise tot timpul atât uşa camerei pacientului cât şi uşa antecamerei pentru a menţine presiunea negativă a aerului şi pentru a nu răspândi agenţii patogeni din aer. Se vor afişa pe uşa camerei precauţiunile specifice transmiterii infecţiilor pentru a informa orice persoană care va intra în acea cameră se va instrui pacientul să-şi acopere nasul şi gura cu o compresă sau şerveţel în timp ce tuşeşte sau strănută se va plasa un recipient (sac) pe una din lateralele patului pentru ca pacientul să îndepărteze materialele folosite (serveţele, comprese) se va verifica ca toţi vizitatorii sa fie dotaţi cu echipament de protecţie corespunzător cât timp se află în camera pacientului se va limita mişcarea pacientului în afara camerei. Dacă pacientul trebuie să părăsească camera pentru desfăşurarea unor proceduri importante, va purta o mască chirurgicală care să-i acopere nasul şi gura. Va fi anunţat departamentul care-l gazduieşte pt respectiva intervenţie privind precauţiunile de izolare stabilite pentru ca acestea să fie menţinute şi acolo şi pentru ca pacientul să fie adus înapoi în camera cât mai repede

afecţiunile care necesită astfel de precauţiuni sunt: varicelă, herpes zoster diseminat, herpes zoster localizat (la pacienţii imunodepresivi), rubeolă, tuberculoză etc.

2. Precauţiuni de prevenire a infecţiilor transmise prin „ ploaia de picături”

se vor păstra toate materialele necesare luării precauţiunilor de faţă în afara camerei pacientului, în căruciorul prevăzut pentru astfel de materiale sau în antecameră, dacă există

18

respectarea acestor precauţiuni previne răspândirea infecţiilor ce se transmit prin contactul secreţiilor nazale sau orale (picături stropite prin tuse sau strănut) de la pacientul infectat ale cărui membrane mucoase sunt gazda agenţilor patogeni. Această categorie include afecţiuni care erau până acum încadrate în categoria bolilor ce necesită izolare respiratorie. Picăturile din mediile cu umiditate crescută sunt grele şi în general cad pe pământ; microorganismele conţinute în aceste picături nu rămân în suspensie în aer şi nu se transmit pe cale aeriană

precauţiunile în acest caz necesită o cameră de o singură persoană (şi nu neapărat dotată cu presiune negativă), iar uşa nu este nevoie să fie închisă permanent. Persoanele care au contact direct şi până la 1 metru de pacient trebuie să poarte măşti chirurgicale care să le acopere nasul şi gura

Materiale necesare:

măşti

halate (dacă este necesar)

mănuşi

saci sau pungi de plastic

Pregătirea echipamentului:

Implementare:

se va plasa pacientul într-o cameră single prevăzută cu toaletă, complet utilată şi cu o antecameră dacă este posibil. Dacă este absolut necesar, doi pacienţi având aceeaşi afecţiune, pot împărţi o cameră

se vor explica pacientului şi familiei sale procedurile de izolare

se vor afişa precauţiunile pe uşă pentru a informa în prealabil pe oricine intră în cameră

se vor spăla mâinile înainte de a intra în cameră şi după ieşirea din cameră cât şi pe parcursul intervenţiilor asupra pacientului,

se va prinde masca de şireturile prevăzute in partea de sus, se va potrivi pe nas şi pe gură şi se vor lega şireturile astfel încât să fie confortabilă. Dacă masca este prevăzută cu o clemă metalică flexibilă pentru nas, aceasta trebuie potrivită astfel încât masca să stea ferm dar confortabil pe faţă

se va instrui pacientul să-şi acopere nasul şi gura cu o compresă sau şerveţel atunci când strănută sau tuşeşte

se va atasa un recipient (sac) pe una din lateralele patului pentru ca pacientul să îndepărteze corect obiectele folosite

se va verifica dacă toţi vizitatorii poartă maşti când se află în apropierea pacientului sau până la 1m de acesta şi vor primi halate

dacă pacientul trebuie să părăsească camera pentru desfăşurarea unor proceduri importante, va trebui să poarte o mască chirurgicală care să-i acopere nasul şi gura

se va anunţa departamentul care-l gazduieşte pt respectiva intervenţie privind precauţiunile de izolare stabilite, pentru ca acestea să fie menţinute şi acolo şi pentru ca pacientul să fie adus înapoi în cameră cât mai repede cu putinţă

Consideraţii speciale:

înainte de îndepărtarea măştii se vor scoate mănuşile şi se vor spăla mâinile

se vor dezlega şireturile măştii şi se va îndepărta masca ţinând-o numai de şireturi

bolile care necesită astfel de precauţiuni sunt: haemophilus influenzae invaziv tip b incluzând meningitele, pneumonia şi sepsis, difteria, infecţia mycoplasma pneumoniae, faringita streptococică, pneumonia, scarlatina la copiii mici, infecţia cu adenovirus la copiii mici, parotidta epidemică

(oreionul), rubeola etc

19

3. Precauţiuni de prevenire a infecţiilor transmise prin contact direct

această procedură previne răspândirea infecţiilor ce se transmit prin contactul cu substanţe ale corpului care conţin agenţi infecţioşi sau cu obiecte contaminate de substanţe ale corpului conţinând agenţi infecţioşi. Precauţiunile de contact aplicate pacienţilor care sunt infectaţi sau purtători (microorganismele sunt prezente însă persoana nu prezintă simptomele clinice şi semnele specifice infecţiei) de organisme importante din punct de vedere epidemiologic (care pot fi transmise prin contact direct sau indirect)

aceste precauţiuni necesită efectiv o cameră tip single şi utilizarea mănuşilor şi halatelor protectoare pentru oricine intră în contact cu pacientul, sau cu obiecte care au luat contact cu produse biologice care conţin agenţi infecţioşi.

spălarea mâinilor, manevrarea corectă şi îndepărtarea adecvată a obiectelor contaminate cu produse biologice care conţin agenţi infecţioşi, sunt operaţiuni de asemenea esenţiale

Materiale necesare:

măşti (dacă este necesar)

halate

mănuşi

saci sau pungi de plastic

afişaj pt camera de izolare

Pregătirea echipamentului:

Se vor păstra toate materialele necesare luării precauţiunilor de contact în afara camerei pacientului, în căruciorul prevăzut pentru astfel de materiale sau în antecameră, dacă există.

Implementare:

se va plasa pacientul într-o cameră single prevăzută cu toaletă complet utilată şi cu o antecameră dacă este posibil. Dacă este necesar, doi pacienţi având aceeaşi afecţiune, pot împărţi o camera

se vor explica pacientului şi familiei sale procedurile de izolare

se vor afişa pe uşă precauţiunile de contact pentru informare

se vor spăla mâinile înainte de a intra în cameră, după ieşirea din cameră cât şi după scoaterea mănuşilor

se va plasa orice probă biologică recoltată în cutii impermeabile şi corect etichetate şi se vor trimite la laborator imediat. Se vor ataşa pe partea externă a cutiilor instrucţiuni de evitare a manevrării prudente

vizitatorii vor fi instruţi să poarte mănuşi şi halate pe tot parcursul vizitării pacientului şi să-şi spele mâinile după scoaterea mănuşilor şi halatelor

se vor plasa toate obiectele care au intrat în contact cu pacientul într-o singură pungă impermeabilă şi se vor lua măsurile necesare pentru îndepărtarea sau pentru dezinfectarea şi sterilizarea lor

se va limita mişcarea pacientului în afara camerei. Dacă pacientul trebuie să fie mutat, se vor acoperi toate rănile exudative cu comprese sterile. Se va anunţa departamentul care-l găzduieşte pentru respectiva intervenţie privind precauţiunile de izolare stabilite, pentru ca acestea să fie menţinute şi acolo şi pentru ca pacientul să fie adus înapoi în cameră cât mai repede.

Consideraţii speciale:

este esenţială curăţarea, dezinfectarea si sterilizarea echipamentelor

20

se va încerca să se folosească echipament separat (termometru, stetoscop, tensiometru) pentru fiecare pacient în parte, pentru a se reduce în acest fel riscul transmiterii infecţiei

se vor schimba mănuşile pe parcursul procedurilor medicale efectuate pacientului, după cum este necesar în procedura respectivă

se vor spăla mâinile după scoaterea unui rând de mănuşi şi înainte de punerea celorlalte

4. Precauţiuni de prevenire a infecţiilor neutropenice

spre deosebire de alte tipuri de precauţiuni, acestea sunt cunoscute şi sub numele de precauţiuni de protecţie. Acestea protejează pacientul care se află într-un risc crescut de infectare, de intrarea în contact cu potenţiali agenţi patogeni. Aceste precauţiuni sunt necesare în primul rând pentru pacienţii cu arsuri neinfectate pe zone extinse, pentru cei care au leucopenie sau pentru cei cu un sistem imunitar slăbit cât şi pentru cei care primesc tratamente cu efecte adverse imunosupresoare

este necesară o cameră single echipată cu aer cu presiune pozitivă, dacă e posibil, pentru a forţa particulele aflate în suspensie să se depună sau să fie scoase afară din cameră

gradul de aplicare al acestor precauţiuni variază de la stabilirea folosirii unei camere single trece prin tehnica spălării mâinilor, şi limitarea traficului în cameră putând ajunge până la utilizarea halatelor de protecţie, mănuşilor şi măştilor, de către membrii personalului şi de către vizitatori. Aplicarea acestor precauţiuni mai poate varia şi de la un spital la altul, depinzând de cauze dar şi de cât de scăzută e imunitatea pacientului

pentru a îngriji pacienţii care prezintă temporar o sensibilitate crescută (cum ar fi cei care au suferit foarte recent un transplant de os) este necesară, de asemenea, o unitate izolatoare pentru pacient şi folosirea de lenjerie sterilă, mănuşi, halate, acoperitoare de cap şi de încălţăminte. În asemenea cazuri toate obiectele aduse în acea cameră trebuie dezinfectate si sterilizate. Totodată, se poate modifica şi dieta pacientului astfel încât să fie evitate fructele şi vegetalele crude, şi să fie permisă numai mâncare gătită şi pe cât posibil numai băuturi sterile

Materiale necesare:

mănuşi

halate protectoare

acoperitori pentru încălţăminte

afişarea pe uşă a precauţiunilor de acest tip

Pregătirea echipamentului: Se vor păstra materialele necesare în afara camerei pacientului, în căruciorul prevăzut pentru astfel de materiale (în antecameră dacă există) Implementare: după plasarea pacientului într-o cameră single, i se vor explica (atât lui cât şi familiei) precauţiunile de izolare pentru a-i diminua anxietatea şi a-i stimula cooperarea cu echipa medicală se vor afişa precauţiunile de acest tip pe uşă se vor spăla mâinile cu un agent antiseptic înainte de punerea mănuşilor, după scoaterea lor cât şi atunci când este necesar pe parcursul acordării îngrijirii medicale se vor purta mănuşile şi halatele de protecţie conform precauţiunilor standard, in afara situaţiei in care este necesară purtarea de halat, mănuşi şi mască sterilă se va evita transportarea pacientului în afara camerei: dacă trebuie mutat, acesta va purta mască şi halat de protecţie. Se va anunţa departamentul care-l gazduieşte pentru respectiva intervenţie cu privire la precauţiunile de izolare stabilite, pentru ca acestea să fie menţinute şi acolo şi pentru ca pacientul să fie adus înapoi în cameră cât mai repede nu se vor permite vizitele din partea nici unei persoane cunoscute ca fiind bolnavă sau infectată

Consideraţii speciale:

21

nu se vor efectua proceduri invazive asupra pacientului (cum ar fi cateterizarea uretrală, de exemplu) decât dacă este absolut necesar pentru că aceste proceduri prezintă un risc crescut de a infecta pacientul cu o imunitate slăbită se va instrui personalul de curăţenie să-şi pună halate, măşti şi mănuşi înainte să intre în cameră nici o persoană potenţial infectată nu va avea voie să intre în cameră se va verifica dacă camera este curăţată cu echipament corespunzător deoarece pacientul nu are o boală contagioasă, materialele care părăsesc camera nu necesită precauţiuni speciale în afara aplicării celor standard

Afecţiunile care necesită aceste precauţii sunt: sindromul imunodeficienţei dobândite, arsuri extinse neinfectate, dermatite, boli neinfecţioase veziculare sau care dau eczeme (când sunt forme severe şi extinse), limfoame sau leucemie, boala lui Hodgkin (mai ales în stadii avansate), leucemia acută, terapii cu efecte de slăbire a imunităţii.

PRECAUŢIUNI UNIVERSALE (PU)

SCOPUL aplicării PU: - prevenirea transmiterii infecţiilor cu cale de transmitere sanguină, la locul de muncă al personalului.

CONCEPTUL de PU se referă la:- măsurile care se aplică în vederea prevenirii transmiterii HIV, VHB, VHC şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină, în timpul actului medical.- sânge, alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor se consideră a fi potenţial infectate cu HÎV, VHB, VHC şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere parenterală (sanguină)- toţi pacienţii se consideră potenţial infectaţi cu HIV, VHB, VHC sau cu alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină, deoarece:- cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV, VHB, VHC şi alţi agenţi microbieni sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de portaj;

REGULI de bază în aplicarea Precauţiunilor Universale:

1. Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi;2. Consideră că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV, HBV, HCV.3. Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după utilizare.

CONTACTUL tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse TREBUIE considerat LA RISC:- sânge;- lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid pleural, lichid sinovial, lichid cefalo-rahidian;- sperma, secreţii vaginale;- ţesuturi;- orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge;

APLICAREA PRECAUŢIUNILOR UNIVERSALE SE REFERĂ LA:

1. UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECŢIE ADECVAT, COMPLET, CORECT;

1.1. DEFINIŢIE "ECHIPAMENT DE PROTECŢIE": bariera între lucrător şi sursa de infecţie, utilizată în timpul activităţilor care presupun risc de infecţie.

1.2. CATEGORII DE BARIERE utilizate pentru aplicarea precauţiunilor universale:

- MĂNUŞI –

TREBUIE UTILIZATE în următoarele situaţii:

- anticiparea contactului mâinilor cu sânge, lichide biologice contaminate, alte lichide biologice cu urme vizibile de sânge, ţesuturi umane;

- abord venos sau arterial;

22

- recoltare de LCR;

- contact cu pacienţi care sângerează, au plăgi deschise, escare de decubit, alte leziuni cutanate;

- manipularea, după utilizare a instrumentarului contaminat, în vederea curăţirii, decontaminării.

FELUL MÂNUŞILOR

de uz unic sterile:

- chirurgie

- examinare internă

- intervenţii care implică un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile; uneori sunt necesare mănuşi duble;

- abord vascular prin puncţie;

- tegument pacient cu soluţii de continuitate;

- manipularea unor materiale potenţial contaminate;

nesterile curate:

- examinări curente, care implică un contact cu mucoasele, dacă nu există o recomandare contrară;

- manipularea de materiale contaminate;

- curăţenie, îndepărtare de produse biologice contaminate;

de uz general, menaj, de cauciuc;

- activităţi de întreţinere, care implică un contact cu sânge şi alte produse biologice considerate a fi contaminate:

- colectare materiale contaminate, curăţire şi decontaminare instrumentar, material moale, suprafeţe contaminate.

- manipularea de materiale contaminate;

- curăţenie, îndepărtare de produse biologice

MOD DE FOLOSIRE:

- schimbare după fiecare pacient;

- după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuşi, după care acestea se îndepărtează, prinzând marginea primei prin exterior aruncând-o în containerul pentru colectare şi apoi prinzând-o pe cealaltă, cu mâna liberă prin interior, scoţând-o cu grijă şi aruncând-o în acelaşi container aflat la îndemână;

- după îndepărtarea mănuşilor mâinile se spală din nou, 10-15 secunde, chiar dacă mănuşile nu prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activităţii încheiate; mănuşile de unică utilizare nu se reutilizează, deci nu se curăţă, dezinfectează;

- mănuşile de uz general se pot decontamina şi reutiliza, dacă nu prezintă semne de deteriorare (perforare, îmbătrânire cauciuc, etc.)

- HALATE OBIŞNUITE-

- în timpul tuturor activităţilor din unităţile medicale.

23

ŞORTURI, BLUZE IMPERMEABILE - completează portul halatelor atunci când se anticipează producerea de stropi, picături, jeturi cu produse biologice potenţial contaminate, protejând tegumentele personalului medical din:

- secţii cu profil chirurgical;

- laboratoare;

- servicii de anatomie patologică, medicină legală;

- unele activităţi administrative;

- servicii de urgenţă.

- MASCA- protejează:

- tegumentele;

- mucoasele bucală, nazală ale personalului medical.

- PROTECTOARE FACIALE - protejează:

- tegumentele;

- mucoasele bucală, nazală, oculară.

Tipuri de protectoare faciale:

- OCHELARI

- ECRAN PROTECTOR, etc.

ECHIPAMENTE DE RESUSCITARE, protejează mucoasa bucală în timpul instituirii respiraţiei artificiale.

BONETE - simple (textile), sau impermeabile

CIZME DE CAUCIUC

SPĂLAREA MÂINILOR şi a altor părţi ale tegumentelor

- IMPORTANŢA

- cel mai important şi uneori singurul mod de prevenire a contaminării şi diseminării agenţilor microbieni.

- CÂND?

- la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă;

- la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi;

- înainte şi după examinarea fiecărui bolnav; atenţie bolnavii cu mare receptivitate;

- înainte şi după aplicarea unui tratament;

- înainte şi după efectuarea de investigaţii şi proceduri invazive;

- după scoaterea mânuşilor de protecţie;

- după scoaterea măştii folosită la locul de muncă;

24

- înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor administrate per os;

- după folosirea batistei;

- după folosirea toaletei;

- după trecerea mâinii prin păr;

- după activităţi administrative, gospodăreşti.

- CUM?

- îndepărtarea bijuteriilor (inele, brăţări), ceasurilor;

- unghii îngrijite, tăiate scurt;

- utilizare de apă curentă şi săpun pentru spălarea obişnuită;

- două săpuniri consecutive;

- în cazuri de urgenţă este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al spălatului, dar nu ca rutină;

- în unele situaţii spălarea este completată de dezinfecţia mâinilor:

- după manipularea bolnavilor septici, a bolnavilor contagioşi şi a celor cu imunodepresie severă;

- înainte şi după efectuarea tratamentelor parenterale (în abordurile vasculare şi efectuarea de puncţii lombare este obligatoriu portul mănuşilor), schimbarea pansamentelor (atenţie -mănuşi),termometrizare intrarectală, clisme, toaleta lehuzei (atenţie - mănuşi);

- după efectuarea toaletei bolnavului la internare;

- după manipularea şi transportul cadavrelor;

- înainte şi după efectuarea examenelor şi tratamentelor oftalmologice, ORL, stomatologice şi în general înainte şi după orice fel de manevră care implică abordarea sau producerea unor soluţii de continuitate (atenţie-mănuşi).

- spălarea, dezinfecţia mâinilor şi portul mănuşilor: - ŞTERGEREA, USCAREA este OBLIGATORIE

- cu hârtie prosop:

- prosop de unică întrebuinţare.

PREVENIREA ACCIDENTELOR ŞI A ALTOR TIPURI DE EXPUNERE PROFESIONALĂ

EXPUNEREA PROFESIONALĂ

prin inoculări percutane:

- înţepare;

- tăiere.

25

contaminarea tegumentelor care prezintă soluţii de continuitate;

contaminarea mucoaselor.

în timpul:

- efectuării de manopere medicale invazive cu ace şi instrumente ascuţite;

- manipulării de produse biologice potenţial contaminate;

- manipulării instrumentarului şi a altor materiale sanitare, după utilizarea în activităţi care au dus la contaminarea cu produse biologice potenţial infectate.

prin intermediul:

- instrumentelor ascuţite;

- materialului moale;

- suprafeţelor, altor materiale utilizate în activitatea din unităţile sanitare;

- reziduurilor din activitatea medicală;

METODE DE PREVENIRE

obiecte ascuţite:

- reducerea de manevre parenterale la minimum necesar;

- colectarea imediat după utilizare în containere rezistente la înţepare şi tăiere, amplasate la îndemână şi marcate corespunzător conform reglementarilor MSP pentru:

pregătire în vederea utilizării;

distrugere;

evitarea recapişonării, îndoirii, ruperii acelor utilizate.

- de evitat scoaterea din seringile de uz unic.

lenjerie:

- manipularea lenjeriei contaminate cu sânge şi alte produse biologice potenţial contaminate cât mai puţin posibil;

- sortare şi prelucrare cu echipament de protecţie potrivit, în spaţii special destinate;

- colectare în saci impermeabili, la nevoie dubli, marcaţi în mod corespunzător

- evitarea păstrării lor îndelungate, înainte de prelucrare;

- asigurarea unui ciclu corect şi complet de prelucrare - decontaminare.

- curăţenie şi decontaminare:

- folosirea mănuşilor la îndepărtarea urmelor de sânge, alte lichide biologice sau ţesuturi;

- decontaminarea iniţială cu substanţe clorigene, îndepărtarea cu hârtie absorbantă care se colectează în containere sau saci de plastic marcaţi;

26

- dezinfecţie cu soluţie germicidă;

- uscarea suprafeţei prelucrate;

- folosirea de tehnici standard în vederea efectuării curăţeniei, sterilizării, decontaminării echipamentului medical, a pavimentelor, pereţilor, mobilierului, veselei, sticlăriei, tacâmurilor, conform reglementarilor MSP.

reziduuri infectante

- neutralizare prin ardere sau autoclavare

- colectare - recipiente impermeabile, marcate pentru diferenţierea clară prin culoare şi etichetare.

igiena personală:

- spălarea mâinilor (pct. 2);

- spălarea altor părţi ale corpului care au venit în contact cu produse biologice potenţial contaminate sau cu materiale potenţial contaminate;

- evitarea activităţilor cu risc de expunere:

existenţa de leziuni cutanate;

prezenţa unui deficit imunitar;

graviditate;

asistenţa de urgenţă, principii:

- viaţa pacientului este preţioasă;

- obligatorie aplicarea precauţi uni lor universale;

- chiar şi în situaţii imprevizibile se vor asigura cele necesare respectării principiilor precauţiunilor universale.

27