CURSUL NR. 5

ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ

Analiza economică a producţiei în expresie fizică

• Producţia fizică reprezintă totalitatea valorilor de întrebuinţare rezultate în activitatea productivă şi care pot fi puse în circuitul economic, în scopul satisfacerii într-o manieră durabila a nevoilor pieţei.

• Indicatorii urmăriţi în analiza producţiei fizice sunt:- Producţia obţinută- Producţia marfă (vândută)

• În analiza economică a producţiei în expresie fizică trebuie evidenţiate trei aspecte:- volumul producţiei fizice;- structura producţiei fizice;- calitatea producţiei fizice.

Analiza producţiei fizice din punct de vedere al volumului

• se efectuează pe fiecare produs (vegetal, animal, industrial), la nivelul întreprinderii, într-un an calendaristic sau perioade mai mici de timp, producţia fiind exprimată în unităţi naturale sau convenţionale.

• exprimarea producţiei în unităţi convenţionale (STAS) este cea mai corectă şi utilă, deoarece ia în considerare şi calitatea producţiei, parametrul fundamental al eficienţei economice.

Corelaţia dintre producţia marfă şi producţia obţinută:

• raportul static se determină pe baza mărimilor absolute ale indicatorilor valorici şi permite caracterizarea evoluţiei elementelor care diferenţiază un indicator de altul;

• raportul dinamic se stabileşte pe baza indicilor indicatorilor valorici (cu bază fixă) şi caracterizează evoluţia acestora faţă de o anumită bază de comparaţie (de regulă, perioada precedentă).

Analiza structurală a producţiei fizice

• structura producţie fizice reflectă proporţia diverselor produse în totalul producţiei fizice;

• modificările intervenite în structura producţiei fizice se pot realiza pe baza următorilor indicatori de analiză:– ponderile (coeficienţii) producţiei fizice faţă de totalul

producţiei fizice;– coeficientul mediu al structurii producţiei fizice.

• În situaţia în care producţia are caracter omogen, pentru caracterizarea structurii producţiei se foloseşte ponderea (coeficientul structural) fiecărui sortiment de produs în totalul producţiei.

• pentru producţia marfă se foloseşte relaţia:

Pv = Si + Q – Qli – Qcp – Qp – Sfunde: Qm – producţia vândută pe produs;

Si - stocul producţie la începutul anului;Q – producţia obţinută în cursul anului;Qli – producţia livrată unor structuri organizatorice din interiorul exploataţiei agricole;Qcp – producţia consumată productiv în interiorul exploataţiei;Qp – producţia care reprezintă pierderi şi scăzăminte legale;Sf – stocul de la sfârşitul anului al producţiei fizice.

• În modelul aditiv, măsurarea acţiunii celor 6 factori se face cu ajutorul metodei balanţiere.

Variaţia structurii producţiei fizice influenţează următorii indicatori:

a. în cazul structurii producţiei obţinute• valoarea producţiei vegetale principale;• valoarea producţiei animale principale;• valoarea creşterii în greutatea vie a animalelor;• valoarea producţiei marfă totale.b. în cazul structurii producţiei marfă• venituri totale din vânzarea producţiei;• profitul brut aferent producţiei marfă totale;• rata rentabilităţii brute aferentă producţiei marfă totale;• cheltuieli la 1000 lei venituri totale din vânzarea producţiei

marfă.

Analiza producţiei fizice pe produs, din punct de vedere al calităţii

Calitatea se poate defini ca fiind „măsura, gradul în care un produs, prin totalitatea caracteristicilor tehnice, economice, sociale şi de exploatare, satisface nevoia pentru care a fost creat.

În practică, în analiza economico-financiară a calităţii producţiei fizice se pot întâlni două situaţii:

• producţia fizică se obţine şi se livrează pe categorii şi clase de calitate;

• producţia fizică se obţine şi se livrează în expresie stas.

A. Producţia se livrează pe clase de calitate

1. Structura producţiei fizice pe clase de calitate

An i Clase de calitate Qm (t) gi Preţ (lei/kg) ce

0

1 Calitatea extra 300 6,5

2 Calitatea I 450 5,8

3 Calitatea II 250 4,3

Total producţie

1

1 Calitatea extra 360 7,2

2 Calitatea I 410 6,7

3 Calitatea II 130 5,9

Total producţie

2. Coeficientul mediu al calităţii producţiei fizice

pe produs:a) Calculat ca medie ponderată, după relaţia:

K =

Qm

iQm

unde:

• Qm reprezintă volumul fizic al producţiei marfă pe clase de calitate, la nivelul unui produs;

• i – cifra care indică poziţia (clasa) calităţii producţiei (1 pentru clasa extra;

2 pentru clasa I; 3 pentru clasa a II-a; 4 pentru clasa a III-a etc)

b) Coeficientul mediu al calităţii producţiei fizice pe produs - calculat dupa relatia:

unde:

• gi - reprezintă structura producţiei fizice pe clase de calitate;

• cei – coeficienţii de echivalenţă pe clase de calitate, calculaţi ca raport între preţul de vânzare fără TVA aferent clasei respective de calitate şi preţul de vânzare fără TVA al calităţii extra.

K = 100 ii ceg

K = ii ceg

ponderi

coeficienti

c) Coeficientul mediu al calităţii producţiei fizice pe produs – calculat, ca o medie ponderată, după

relaţia:

• unde:

Σqmicei - reprezintă producţia fizică marfă convenţională (recalculată ca producţie de calitate extra cu ajutorul coeficienţilor de echivalenţă)

K =

i

ii

Qm

ceQm

După primul procedeu (a), coeficientul mediu al calităţii are valori supraunitare, iar tendinţa de apropiere de valoarea 1, reprezintă un aspect pozitiv, întrucât creşte ponderea produselor din grupa extra şi invers.

După procedeele b şi c, coeficientul mediu al calităţii are valori subunitare, creşterea sa, apropierea de valoarea 1, reprezintă îmbunătăţirea calităţii producţiei.

Efectele structurii pe clase de calitate a producţiei asupra unor indicatori economico- financiari:

1. influenţează în mod direct preţul mediu de vânzare:

unde:p – reprezintă preţul mediu unitar de vânzare (fără TVA)

aferent produsului respectiv;pi – preţurile de vânzare unitare fără TVA pe clase de

calitate a producţiei;gi – structura producţiei fizice pe clase de calitate.

Exemplu:

p100

ipig

Preţul mediu al producţiei fizice pe calităţi este o funcţie de 2 factori cu acţiune directă:

• gi – structura pe calităţi a producţiei fizice;• pi – preţurile de vânzare unitare, fără TVA, pe clase

de calitate a producţiei.Acţiunea acestor doi factori asupra preţului

mediu unitar poate fi determinată cu ajutorul metodei substituirilor în lanţ.

• Schema:

2. Influenţează în mod indirect:

• profitul brut;

• rata rentabilităţii brute.

B. Producţia marfă se livrează în condiţii stas

• Producţia stas este tot o producţie fizică, dar recalculată în funcţie de o serie de parametri ai calităţii acesteia.

• Modelul utilizat în analiza economică a calităţii producţiei fizice pe produs se referă practic la un singur indicator sintetic, şi anume la coeficientul mediu al calităţii (k).

• Acest indicator se calculează ca un raport între producţia marfă stas (rQm) şi producţia marfă fizică propriu-zisă (Qm).

k = rQm/Qm

Coeficientul mediu al calităţii (k) poate lua una din următoarele valori:

• k<1, ceea ce înseamnă că producţia realizată fizic în unităţi naturale (l, kg.,t, hl, etc) este de slabă calitate, iar pentru aducerea ei la normele de producţie stas sunt necesare multiple operaţiuni de recondiţionare, tratare, selectare, etc.

• k = 1, este situaţia în care producţia fizică în unităţi naturale îndeplineşte în întregime condiţiile de calitate cerute de normele stas.

• k>1, relaţia semnifică o creştere calitativă deosebită a producţiei fizice în unităţi naturale.

Influenţele variaţiei calităţii producţiei agroalimentare exprimată în unităţi stas asupra

indicatorilor economico-financiari fundamentali:

• în mod direct, asupra indicatorului “ volumul producţiei marfă în expresie stas“: rQm = Qm x k

• în mod indirect, prin intermediul indicatorului “ volumul producţiei marfă în expresie stas“ asupra indicatorilor:– veniturile obţinute din vânzarea producţiei: V = rQm x p– costul pe unitatea de produs marfă stas: c = Ch/ rQm

• Ch – reprezintă cheltuieli cu producţia marfă;

– productivitatea muncii: w = T/ rQm• T – timpul de muncă pentru obţinerea şi livrarea producţiei;

– profitul brut pe unitatea de produs stas: Pb = rQm ( p-c)