Acţiunile violente cu caracter sexual presupun modalităţi anormale, aberante de satisfacere a instinctului sexual (art. 172 din Codul penal).

(EXTRAS)

1.Prin sentinţa Judecătoriei mun. Bălţi din 26 decembrie 2011, P. A. a fost condamnat în baza art. 172 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

2.Pentru a se pronunţa, instanţa de fond a constatat căP. A., la 08.04.2011, aproximativ între orele 17:00-18:30, fiind în stare de ebrietate alcoolică, cu scopul de a-şi satisface pofta sexuală, fiind conştient de faptul că prin acţiunile sale săvîrşeşte acte ilegale cu caracter sexual, aflîndu-se în gospodăria lui pe care o închiria pe str. Mironov 23, mun. Bălţi, folosindu-se de faptul că concubina lui M. A. lipsea acasă, a luat-o pe cuptor pe fiica lui vitregă M. C., anul naşterii 2001, care ştia cu bună-ştiinţă că este minoră şi care se afla în îngrijirea, protecţia şi educarea făptuitorului, la fel folosindu-se de situaţia de neputinţă a acesteia (vîrsta fragedă), profitînd de imposibilitatea acesteia de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, fără a aplica forţa fizică, i-a dezbrăcat chiloţii minorei, apoi dezbrăcîndu-i şi pe a-i lui, a introdus un deget în vaginul acesteia, efectuînd unele mişcări, iar cu cealaltă mînă şi-a masturbat.

3. Inculpatul P. A., a contestat sentinţa cu apel, solicitînd casarea acesteia, deoarece a fost condamnat pentru o infracţiune pe care nu a comis-o, a fost pedepsit prea aspru, iar vina a recunoscut-o fiind influenţat de procuror şi avocat.

3.1. Avocatul V. V., la fel a contestat sentinţa instanţei de fond cu apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care acţiunile inculpatului P. A. să fie recalificate din prevederile art. 172 alin (3) lit. a), a1) Cod penal în cele ale art. 175 Cod penal, iar în temeiul art. 109 Cod penal să fie încetat procesul penal în legătură cu împăcarea părţilor.

În susţinerea cerinţelor sale, apelantul a invocat că instanţa a emis o sentinţă ilegală, fără a da apreciere corectă acţiunilor inculpatului, astfel fapta inculpatului urma să fie încadrată în prevederile art.175 Cod penal, adică acţiuni perverse. Or, noţiunea de acţiuni perverse include: dezgolirea corpului sau a organelor genitale ale făptuitorului în prezenţa victimei, dezgolirea corpului sau a organelor genitale ale victimei însoţite de pipăirea acestora, ceea ce a şi făcut P. A.. Mai mult, în ordonanţa de punere sub învinuire, organul de urmărire penală îl învinuieşte pe P. A. de comiterea acţiunilor perverse faţă de minora M. C, adică de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 175 Cod penal.

4. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 14 martie 2012, a fost admis apelul inculpatului P. A. şi de către avocatul V. V. în interesele acestuia, casată sentinţa instanţei de fond, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care P. A., a fost recunoscut culpabil şi condamnat în baza art. 175 Cod penal, la 3 ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

4.1. La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel a menţionat în fapt că:

P. A., la 08.04.2011, aproximativ între orele 17:00-18:30, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se în gospodăria lui pe care o închiria pe str. Mironov 23, mun. Bălţi, folosindu-se de faptul că concubina lui,M. A., lipsea de acasă, a luat-o pe cuptor pe fiica lui vitregă M. C., anul naşterii 2001, care ştia cu bună-ştiinţă că este minoră, fără a aplica forţa fizică, a săvîrşit acţiuni perverse faţă de aceasta, adică i-a dezbrăcat chiloţii minorei, apoi dezbrăcîndu-i şi pe a-i lui, a introdus degetul mîinii stîngi în vaginul acesteia, efectuînd unele mişcări, iar cu cealaltă mînă şi-a masturbat.

4.2. Astfel, conchide instanţa de apel, probele acumulate la dosar şi cercetate în cadrul şedinţei instanţei de fond şi de apel, inclusiv declaraţiile inculpatului P. A., declaraţiile părţii vătămate minore M. C.; informaţia din unitatea de gardă a CPM Bălţi, cu nr. 3033 din 08.04.2011 (f.d. 5), plîngerea reprezentantului legal al victimei M. A. din 08.04.2011 (f.d. 6); procesul-verbal de cercetare la faţa locului cu planşa foto din 08.04.2011 (f.d. 7-11); procesul-verbal nr. 937 din 08.04.2011 de constatare a stării de ebrietate a inculpatului (f.d. 16); procesele-verbale de verificare a declaraţiilor părţii vătămate şi ale inculpatului la faţa locului din 20.06.2011 (f.d. 99-101, 108-110); raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a minorei M. C. nr. 237a din 23.06.2011 (f.d. 115-116); astfel, toate acestea coroborează între ele şi, în totalitatea lor, pe deplin dovedesc vinovăţia inculpatului P. A. în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, adică săvîrşirea de acţiuni perverse faţă de o persoană despre care se ştia cu certitudine că nu a atins vîrsta de 16 ani.

4.3. În acest context, instanţa de apel a concluzionat că acţiunile perverse au un caracter sexual orientat spre satisfacerea poftei sexuale a făptuitorului şi aceste acţiuni pot fi de natură fizică sau intelectuală. În categoria acţiunilor perverse cu caracter fizic se include atingerile indecente, mîngîerea sau demonstrarea organelor sexuale proprii etc.

Însă, sub incidenţa art.175 Cod penal cad acţiunile cu caracter sexual (altele decît raportul sexual, homosexualitatea). Noţiunea de acţiuni perverse include: dezgolirea corpului sau a organelor genitale ale făptuitorului în prezenţa victimei, dezgolirea corpului sau a organelor genitale ale victimei însoţite de pipăirea acestora, ceea ce a şi făcut inculpatul P. A.

Instanţa de apel a mai conchis că în şedinţa judiciară nu a fost confirmat obiectiv prin probe că inculpatul şi-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă. Acţiunile inculpatului formează latura obiectivă a infracţiunii de acţiuni perverse şi nu a infracţiunii prevăzute de art. 172 Cod penal, care prevede răspunderea pentru acţiuni violente cu caracter sexual.

4.4. Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului P. A., instanţa de apel a ţinut cont de gravitatea infracţiunii săvîrşite şi de personalitatea inculpatului şi impactul negativ şi urmările acestei infracţiuni asupra psihicii victimei minore. Astfel, reeducarea şi corijarea inculpatului este posibilă doar prin izolarea lui de societate.

5. Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) CPP, a contestat hotărîrea nominalizată cu recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia, cu menţinerea sentinţei instanţei de fond, din motiv că instanţa de apel, ignorînd prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) CPP, a pronunţat o sentinţă de condamnare în privinţa lui P. A., recalificînd incorect acţiunile acestuia din prevederile art. 172 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal în cele ale art. 175 Cod penal.

În acest sens, acuzatorul de stat a invocat următoarele: În cadrul examinării cauzei în instanţele judecătoreşti, s-a stabilit cu

certitudine că inculpatul, folosindu-se de situaţia de neputinţă a victimei - fiica lui vitregă M. C. (vîrsta fragedă - anul naşterii 2001), profitînd de imposibilitatea acestea de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, a introdus degetul mîniistîngi în vaginul ei, efectuînd unele mişcări, iar cu cealaltă mînă şi-a masturbat;

Caracteristic infracţiunii prevăzute de art. 172 Cod penal este că în locul raportului sexual, care reprezintă manifestarea normală a sexualităţii, instinctul sexual caută a fi satisfăcut prin acte contrare naturii fireşti a acestora. Acţiunile violente cu caracter sexual presupun modalităţi anormale, aberante de satisfacere a instinctului sexual. Acţiunile violente cu caracter sexual pot duce la deformarea personalităţii;

Satisfacerea poftei sexuale în forme perverse reprezintă un act sexual nefiresc dintre persoane avînd apartenenţă sexuală diferită, cu caracter analo-genital, analo-digital, oralo-genital, oralo-anal etc., în categoria acţiunilor perverse cu caracter fizic se includ: atingerile indecente, mîngîierea sau demonstrarea organelor sexuale proprii sau pe cele ale minorului, pozele indecente, dezgolirea corpului (art. 175 Cod penal);

S-a constatat cu certitudine că inculpatul P. A. a introdus degetul în vaginul lui M. C., ceea ce denotă că a avut loc o penetrare în organele genitale, acţiuni care se încadrează în dispoziţiile art. 172 Cod penal. Totodată, inculpatul a profitat de vîrsta victimei, care nu percepea acţiunile lui, acţiuni care în viitor pot duce la consecinţe ireparabile.

6. Verificînd argumentele recursului ordinar declarat în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a considerat că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

6.1. Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP, o hotărîre a instanţei de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, - temei care îşi găseşte reflectare în decizia contestată.

Ţinînd cont de prevederile art. 414 CPP, instanţa de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanţă, conform materialelor din cauza penală, şi în baza oricăror probe noi prezentate instanţei de apel şi totodată este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) CPP, decizia instanţei de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum şi motivele adoptării soluţiei.

6.2. Colegiul penal lărgit reţine că prima instanţă, în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală şi verificate în şedinţa de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenţei, utilităţii, concludenţii, veridicităţii şi coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt şi de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăţia condamnatului P. A.în comiterea infracţiunii incriminate în baza art. 172

alin. (3) lit. a), a1) Cod penal, iar pedeapsa i-a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal.

În ce privesc criticile formulate de partea apărării în apel, enunţate la pct. 3.1 al prezentei decizii, prin care se susţine că inculpatul P. A. nu se face vinovat de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal, şi soluţia instanţei de apel enunţată la pct.4.3 al prezentei decizii, prin care a fost acceptată poziţia părţii apărării, fapta inculpatului fiind reîncadrată în prevederile art.175 Cod penal,- instanţa de recurs a conchis că instanţa de apel greşit a admis apelurile declarate de inculpatul P. A. şi de către avocatul V. V. în interesele acestuia, or, argumentele părţii apărării au format obiect de discuţie la judecarea cauzei în prima instanţă şi cărora instanţa le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată şi pe larg expusă în sentinţă, soluţie pe care instanţa de recurs şi-o însuşeşte pe deplin, şi a cărei reluare nu se mai impune.

6.3. În acest context, Colegiul penal lărgit, cu referire la încadrarea juridică a faptei incriminate inculpatului, a menţionat că, caracteristic infracţiunii prevăzute de art. 172 Cod penal, este că în locul raportului sexual, care reprezintă manifestarea normală a sexualităţii, instinctul sexual caută a fi satisfăcut prin acte contrare naturii fireşti a acestora. Acţiunile violente cu caracter sexual presupun modalităţi anormale, aberante de satisfacere a instinctului sexual.

Satisfacerea poftei sexuale în forme perverse reprezintă un act sexual nefiresc dintre persoane, avînd apartenenţă sexuală diferită, cu caracter analo-genital, analo-digital, oralo-genital, oralo-anal etc.

În categoria acţiunilor perverse cu caracter fizic se includ: atingerile indecente, mîngîierea sau demonstrarea organelor sexuale proprii sau pe cele ale minorului, pozele indecente, dezgolirea corpului - art. 175 Cod penal.

În speţă, s-a constatat cu certitudine că inculpatul P. A. a penetrat cu degetul cavitatea vaginului minorei M. C., ceea ce denotă faptul că a avut loc o satisfacerea poftei sexuale în formă perversă, acţiuni care se încadrează în dispoziţiile art. 172 Cod penal.

Astfel, s-a conchis că instanţa de apel a comis o eroare de drept care a servit drept temei de recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 12) CPP, temei conform căruia soluţia instanţei de apel a fost casată, cu menţinerea în vigoare a sentinţei.

Vizavi de considerentele relevate, potrivit legii, se impune soluţia enunţată în concluzie.(Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie nr.1ra-868/12 din 16 octombrie 2012)