Upload
aparentasimulacru
View
230
Download
1
Embed Size (px)
Citation preview
DESPRE INFRACŢIUNEA DE VIOL
CAPITOLUL I
CONŢINUTUL LEGAL sI CONDIŢII
PREEXISTENTE
I.1 Continutul legal
Din toate timpurile legislatiile penale au acordat o foarte mare atentie
fintei umane si ocrotir 20420j924u ii acesteia atât în ceea ce priveste
existenta sa fizica cât si în privinta drepturilor si libertatilor fundamentale.
Diversitatea fatelor cu caracter penal îndreptate împotriva omului sunt
numerose, printre ele se numara si încalcarea dreptului la libertate ca un
drept esential si cu caracter absolut al persoanei.
Ca un atribut esential al persoanei, dreptul la libertate, cu atât mai
mult dreptul la libertea sexuala, este un drept fara de care personalitatea
omului nu-si poate gasi afirmarea.
Daca cu mult timp în urma, reglementarile privind delictele sexuale
aveau ca principiu de baza protejarea virginitatii femeii, a legitimitatii
urmasilor precum si a intereselor patrimoniale ale femeii, în prezent marea
majoritate a legislatiilor penale asigura persoanei libertatea sexuala, dar
impun si niste restrictii, în sensul ca aceasta libertate sa nu fie exercitata
oricând si oriunde.1[1]
1
În legislatia penala româna, reglementarile în materie, au suferit
numeroase modificari la fel cum conceptia societatii despre viol a evoluat în
timp. Codul penal din 1936 spunea: "comite delictul de viol barbatul care
prin violenta sau amenintare constrânge o persoana de orice sex, sa aibe cu
el raport sexual.", cel din 1968 întelegea prin viol: " raport sexual cu o
persoana de sex feminin prin constrângerea acesteia sau profitând de
imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa."2[2] Dupa aceasta
reglementere continutul infractiunii de viol a suferit numeroase modificari
prin diverse acte normative, astfel prin legea numarul 197 din luna
noiembrie a anului 2000, cât si prin O:U:G numarul 89 din iunie 2001
modificarile au constat în definirea violului într-un sens mai larg si
introducerea unor circumstante noi care au dus la anumite modalitati
agravate ale acestuia.
Cât despre noua reglementare, aceasta aduce modificari esentiale
infractiunii de viol largind sfera faptelor incriminate care pot fi comise atât
de barbati cât si de femei, împotriva unor persoane de aclasi sex ori de sex
diferit.
Societatea moderna îsi manifesta tot mai mult interesul ca fiecare
persoana sa poata dispune în mod liber asupra vietii sale intime si este
interesata în elaborarea unor strategii si norme prin care sa îsi protejeze
membrii care convietuiesc în interiorul ei.
Violul este una dintre cele mai grave infractiuni contra vietii sexuale
si are o puternica semnificatie antisociala.
2
Violul constituie cea mai brutala atingere adusa libertatii si
inviolabilitatii sexuale a persoanei, întrucât actul sexual de orice natura,
savârsit prin constrângerea persoanei sau profitând de imposibilitatea ei de
ase apara ori de a-si exprima vointa, aduce semnificative atingeri
inviolabilitatii sexuale, fizice, demnitatii si libertatii persoanei, având uneori
drept consecinte vatamarea integritatii corporale, sanatatii sau chiar moartea
persoanei, punând în pericol dezvoltarea normala psihica si fizica a
victimei.3[3]
Pericolul social pe care îl reprezinta aceasta infractiune consta în
generarea unor consecinte deosebit de grave contra victimei dar si în plan
social contra desfasurarii normale a vietii sexuale a oamenilor.
Astfel constituie infractiune de viol, potrivit art. 217 alin. (1) Cod
penal, actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit, sau de
acelasi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea de a
se apara ori de a-si exprima vointa. Fapta este mai grava daca a fost savârsita
de doua sau mai multe persoane împreuna, daca victima se afla în îngrijirea,
ocrotirea, paza, educarea sau tratamentul faptuitorului, daca victima este
membru de familie, daca s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii
corporale sau a sanatatii, ori daca victima nu împlinise vârsta de 15 ani.
Fapta prezinta maximum de gravitate daca a avut ca urmare moartea
sau sinuciderea victimei.
I.2 Conditii preexistente
A. Obiectul infractiunii
3
A. 1 Obiectul juridic
Articolul 217 din Codul Penal al României incrimineaza infractiunea
de viol, infractiune a carui obiect juridic îl constituie relatiile sociale
referitoare la libertatea si inviolabilitatea vietii sexuale a persoanei, adica
dreptul pe care orice persoana îl are de a dispune în mod liber si dupa bunul
plac de corpul ei în materia vietii sexuale, atâta timp cât aceasta nu cade sub
incidenta legii penale. Acesta este obiectul juridic principal, însa infractiunea
de viol are si un obiect juridic secundar care poate consta în relatiile sociale
referitoare la integritatea corporala si sanatatea persoanei în cazul în care a
avut ca urmare o vatamare corporala grava a victimei, de asemenea poate
consta în relatiile sociale care reglementeaza cadrul familial de convietuire
în cazul violului savârsit în conditiile prevazute de textul de lege în cadrul
alin.2 lit. c) sau obiectul juridic secundar poate îmbraca forma relatiilor
sociale privitoare la dreptul la viata a persoanei în cazul în care violul s-a
soldat cu moartea ori sinuciderea victimei.
A.2 Obiectul material
Obiectul material al acestei infractiuni este reprezentat de corpul
persoanei în viata asupra careia se savârsesc atât actele cu caracter sexual cât
si actele de constrângere care pot fi de natura fizica sau psihica.
Este vorba despre savârsirea actelor de natura sexuala asupra unei
persoane aflate în viata deoarece, în caz contrar, actele sexuale savârsite
asupra unui cadavru vor avea potrivit Codului penal încadrarea juridica a
infractiunii de profanare de morminte art. 247 Cod penal.
B. Subiectii infractiunii
B.1 Subiectul activ
Subiect activ al infractiunii de viol poate fi orice persoana, atât de sex
masculin cât si de sex feminin, care prin constrângere sau profitând de
imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa, o supune
unui act sexual. Subiect activ al infractiunii poate fi si minorul care
întruneste conditiile raspunderii penale.
Vointa legiuitorului se pare ca a fost de a largii sfera actelor de natura
sexuala prin care se poate savârsii infractiunea introducând în norma de
incriminare expresia acte sexuale "de orice natura". Din aceasta expresie
reiese ca actul sexual de orice natura presupune o mare varietate de actiuni
prin care acesta se poate realiza, de aceea în contextul acestei formulari
cuprinse în norma juridica, participatia penala este posibila sub toate cele
trei forme: coautorat, complicitate si instigare.
Aceasta reglementare are în viziunea legiuitorului posibilitatea
savârsirii actelor de natura sexuala concomitent de mai multi autori asupra
aceleiasi persoane, devenind astfel posibil coautoratul spre deosebire de
vechea reglementare conform careia aceasta forma a participatiei penale nu
era posibila.
B.2 Subiect pasiv
Subiect pasiv, de asemenea, poate fi orice persoana indiferent de sex.
Nu intereseaza daca subiectul pasiv a mai întretinut sau nu raporturi sexuale
cu faptuitorul ori cu o alta persoana.
Subiect pasiv este chiar si sotul faptuitorului, în modalitatea în care
acesta îl constrânge pentru a întretine o relatie sexuala4[4]. Astfel, în prezent
violul conjugal se pedepseste, el constituind o forma agravanta a delictului
prevazuta în alin (2) lit. c) al art.217 Cod penal.5[5]
CAPITOLUL AL II - LEA
CONŢINUTUL CONSTITUTIV
II.1 Latura obiectiva
Elementul material al laturii obiective se realizeaza printr-un act
sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex care
are loc fara ca victima sa fi consimtit la acel raport sexual.
Din redactarea normei juridice se observa ca elementul material al
acestei infractiuni consta întotdeauna într-o actiune si niciodata într-o
inactiune.
Legea are în vedere atât raportul sexual normal între doua persoane de
sex opus cât si orice alta actiune de satisfacere a nevoilor sexuale cu o alta
persoana indiferent de sexul acesteia. Astfel prrin dispozitiile alin. 1,
legiuitorul a incriminat nu numai raportul sexual ci si orice alt act sexual
savârsit potrivit alin. 1 prin constrângerea victimei sau profitând de
imposibilitatea acesteia de a se apara ori de a-si exprima vointa, aspect sub
care infractiunea de viol se deosebeste de relatiile sexuale între persoane de
acelasi sex, fapte care în noua reglementare au fost dezincriminate, precum
45
si de actele de perversiune sexuala incriminate în art. 220 Cod penal, acte
care presupun spre deosebire de viol consimtamântul partilor si care dupa
noua reglementare pentru a constituii infractiune trebuie sa întruneasca doar
conditia de a fi savârsite în public nu si pe cea prevazuta în vechea
reglementare ci anume aceea de a provoca scandal public.
Legea penala nu defineste termenul de act sexual iar literatura de
specialitate nu a adus înca o clarificare în acest sens. Totusi, în doctrina s-a
sustinut ca sub incidenta textului incriminator ar intra atât actele sexuale
firesti, cât si cele nefiresti, asa încât nu numai prin actul sexual cu o
persoana de sex feminin, ci si prin actul sexual cu o persona de acelasi sex,
de orice natura ar fi acesta, s-ar putea savârsi delictul de viol, daca sunt
îndeplinite si celelalte conditii prevazute de lege6[6].
Prin notiunea de "act sexual" nu se întelege si actul de perversiune
sexuala, deoarece acesta din urma chiar daca se înfatiseaza ca un mod
nefiresc de satisfacere a instinctului sexual, nu face parte din categoria
actelor sexuale, întrucât pe de o parte, prin actele de perversiune sexuala se
urmareste numai provocarea excitatiei sexuale si satisfacerea instinctelor
sexuale prin procedee artificiale, iar pe de alta parte, prin act sexual se
urmareste satisfacerea dorintei sexuale prin folosirea organelor sexuale,
astfel ca în context nu este vorba de o pluralitate de texte între cele de la
delictul de viol si delictul de perversiune sexuala7[7]. Cele doua norme au
sfera lor proprie de aplicare, distincta, aspect ce rezulta atât din mentinerea
incriminarii perversiunii sexuale si noua reglementare la art. 220 Cod Penal,
cât si din împrejurarea ca, daca la infractiunea de viol avem de-a face cu un
67
act sexual fiziologic, la infractiunea de perversiune sexuala avem de-a face
cu acte nefiresit, anormale în legatura cu viata sexuala asa cum apar ele in
art 220 alin.6 Cod Penal.
Prin notiunea de "act sexual de orice natura" se întelege satisfacerea
instinctului sexual în orice mod, prin contactul organelor sexuale sau prin
atingerea numai a unuia dintre aceste organe astfel rezultând un raport
sexual realizat printr-un contact anal, bucal ori manual, folosind
constrângerea acelei persoane sau profitând de imposibilitatea ei de a se
apara ori de a-si exprima vointa.
Nu poate exista infractiunea de viol daca nu a avut loc un act sexual
"de orice natura" ci numai o simpla atingere a organelor sexuale, în cel mai
rau caz în aceasta situatie daca subiect pasiv este o minora, atunci fapta va
avea încadrarea juridica a infractiunii de Coruptie sexuala prevazute la art.
221 Cod penal.
Pentru existenta infractiuni nu intereseaza nici vârsta pe care o are
victima, doar în situatia în care aceasta nu împlinise vârsta de 15 ani, situatie
în care se va retine forma agravanta din alin. 3 lit.d)8[8]. Situatia în care
victima mai mica de 15 ani este chiar fiica faptuitorului iar infractiunea de
viol se realizeaza printr-un act sexual normal fapta va constituii atât
infractiunea de viol cât si cea de incest care sunt în concurs ideal datorita
savârsirii lor prin aceeasi actiune.
Infractiunea necesita realizarea unui act sexual, de orice natura, cu o
persoana de orice sex fara consimtamântul acesteia. Lipsa consimtamântului
se poate realiza în doua modalitati: una care îmbraca forma constrângerii, 8
care la rândul ei poate fi de natura fizica sau psihica, si o a doua modalitate
care presupune profitarea faptuitorului de neputinta victimei de a se apara ori
de a-si exprima vointa.
Constrângerea fizica trebuie sa fie efectiva iar nu aparenta. Ea
presupune întrebuintarea unor acte de violenta si nu numai, poate fi vorba de
orice alt fel de acte care presupun forta fizica care trebuie sa paralizeze total
sau partial rezistenta victimei. Aceasta forta fizica trebuie sa ramâna în
limita unor actiuni manifestate prin violenta care sa nu depaseasca
încadrarea juridica prevazuta la art. 185 Cod penal, loviri sau alte violente,
precum si cea prevazuta la art. 186 Cod penal, vatamare corporala, pentru ca
în cazul în care i s-au provocat victimei vatamari corporale grave în sensul
art. 187 Cod penal se va retine forma agravanta a violului prevazuta la alin.
2 lit. e).
Forta fizica de constrângere se apreciaza în fiecare caz în parte în
functie de împrejurarile în care s-a exercitat asupra victimei alaturi de
analiza posibilitatilor reale pe care victima le-a avut în vederea opunerii de
rezistenta9[9].
Exista însa constrângere exercitata prin forta fizica a faptuitorului
chiar si atunci când victima nu a depus nici un fel de rezistenta dându-si
seama ca nu ar putea face fata fortei fizice exercitate asupra ei sau ca o
eventuala opunere i-ar putea agrava situatia ducând chiar pâna la decesul
acesteia.
Este important ca din comportamentul victimei care nu a opus
rezistenta sa rezulte refuzul categoric de a avea relatii sexuale cu faptuitorul. 9
Daca însa, opunerea victimei a fost doar de circumstanta si nu una efectiva si
categorica, constrângerea nu poate fi retinuta ceea ce atrage neexistenta
infractiunii, nefiind îndeplinita conditia ca actul sexual, de orice natura, sa
fie savârsit prin constrângere. Daca victima opune rezistenta iar faptuitorul
nu reuseste realizarea actului sexual fapta va constituii tentativa la
infractiunea de viol.
Rezulta ca actele de violenta, forta fizica, trebuie sa preceada sau sa
fie concomitente cu actul sexual, deoarece daca ar fi exercitate asupra
victimei dupa savârsirea actului sexual, nu poate fi vorba de infractiunea de
viol deoarece nu a întrunit conditia constrângerii însa acestea în functie de
gravitatea lor vor putea fi încadrate ca vatamari corporale simple ori grave,
infractiuni care nu pot intra în concurs cu cea de viol deoarece nefiind
îndeplinita conditia constrângerii aceasta infractiune nu exista, ele fiind
savârsite ca infractiuni distincte.
Constrângerea morala presupune savârsirea de catre faptuitor a unor
acte de amenintare a victimei cu producerea unui rau îndreptat în mod
nemijlocit asupra ei sau a altuia si care sa nu poata fi înlaturata decât prin
acceptarea de catre victima a raportului sexual. Nici legea si nici literatura de
specialitate nu arata sfera de întindere a notiunii "a altuia" lucru care ne
determina a aprecia ca aceasta sintagma care desi nu este prevazuta în norma
de incriminare, dar care poate fi dedusa, trebuie apreciata de la caz la caz,
având de cele mai multe ori semnificatia data de prevederile articolului 164
Cod penal referitor la rudele apropiate si a articolului 165 Cod penal
referitor la membrul de familie si, nu în ultimul rând, de raporturile de
afectiune existente între victima si terta ori tertele persoane.10[10].
10
La fel ca si în cazul constrângerii fizice si în cazul constrângerii
morale aptitudinea actelor de amenintare, de a constrânge se vor aprecia în
functie de rezistenta morala a victimei nefiind necesar ca victima sa opuna
rezistenta ci ca ea sa se expuna la posibilitatea producerii raului care a facut
obiectul amenintarii.
Daca victima a ajuns la concluzia ca pentru evitarea raului care a facut
obiectul amenintarii este necesar ca ea sa accepte raportul sexual, si nu a
opus nici un fel de rezistenta, atunci cerinta referitoare la constrângerea
morala a fost îndeplinita si deci ne aflam sub incidenta infractiunii de viol.
Constrângerea fizica sau morala poate fi exercitata de barbat sau de
femeie, de autorul violului ori de catre un complice al acestuia.
Cea de a doua modalitate normativa de încalcare a libertatii sexuale a
unei persoane, indiferent de sex, presupune ca autorul sa profite de
imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa.
Aceasta modalitate se refera la starea, situatia în care victima se afla.
Astfel face referire la situatia în care victima se afla datorita unei infirmitati
fizice, a unei stari maladive, a unei oboseli excesive datorita oricaror alte
împrejurari (spre exemplu intr-o stare de betie completa, de lesin, de somn
hipnotic) nu-si da seama de ceea ce se petrece si nu-si poate manifesta
acordul sau dezacordul cu privire la actiunea faptuitorului11[11].
De regula atât imposibilitatea de a se apara cât si cea de a-si exprima
vointa se întâlnesc concomitent la victima, asta însemnând ca victima care se
afla în imposibilitate de a-si exprima vointa se afla si în stare de
11
imposibilitate de a se apara. Sunt însa si situatii în care o persoana, desi
lipsita de posibilitatea de a-si exprima vointa aceasta are totusi capacitatea
de a se apara, cum ar fi, de exemplu, o persoana aflata în stare de alienatie
mintala12[12].
Întrucât, imposibilitatea victimei de a-si exprima vointa, presupune
lipsa aptitudinilor de a întelege si de a voi, fapta nu constituie infractiunea de
viol, în cazul în care victima sufera de debilitate mintala, dar are totusi
semnificatia faptelor pe care le împlineste.
Conditia care prezinta importanta este ca faptuitorul sa profite pur si
simplu de imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa.
Prin intermediul urmarii imediate se produce o grava încalcare a
libertatii vietii sexuale a persoanei, a dreptului acesteia de a dispune de
corpul sau dupa bunul plac în materia vietii sexuale. În plan secundar se
poate produce si o încalcare a dreptului persoanei la viata sau cauzarea unor
vatamari corporale simple sau grave.
Între actiunea inculpatului si urmarea imediata trebuie sa existe o
legatura de cauzalitate, care va fi demonstrata în fiecare caz în parte.
Infractiunea de viol absoarbe în continutul sau, în mod natural,
lipsirea de libertate în mod ilegal prevazuta la art. 201 Cod penal, necesara
realizarii actului sexual prin constrângere. Daca dupa consumarea violului
victima este retinuta în continuare, atunci infractiunea de lipsire de libertate
în mod ilegal va intra în concurs cu infractiunea de viol.
12
II.2 Latura subiectiva
Infractiunea de viol se comite cu intentie directa. Autorul violului are
reprezentarea ca prin actiunea sa va avea loc un act sexual, prin
constrângere, cu victima, persoana de sex opus sau de acelasi sex, sau
profitând de neputinta acesteia de a se apara si urmareste acest rezultat.
În cazul violului savârsit asupra unei persoane aflate în imposibilitate
de a se apara ori de a-si exprima vointa, autorul trebuie sa cunoasca starea
victimei dinainte nu ca victima sa fi ajuns în acea stare datorita actinuilor de
violenta ale autorului supra ei.
Eroarea asupra acestei împrejurari înlatura incidenta legii
penale13[13]. Daca faptuitorul a luat hotarârea de a avea un raport sexual cu
victima mai târziu si indipendent de constângerea pe care a exercitat-o
asupra acesteia anterior, va exista concurs între infractiunea de viol si cea
realizata prin actul de constrângere, lovire sau alte violente, vatamare
corporala sau vatamare corporala grava.
CAPITOLUL AL III - LEA
FORME. MODALITĂŢI
III.1 Forme
Chiar daca pot fi concepute toate formele imperfecte ale infractiunii
doar unele sunt pedepsite, spre exemplu actele de pregatire savârsite de
13
autorul violului nu se pedepsesc. Tentativa infractiuni de viol se pedepseste
conform art. 224 Cod penal.
Exista tentativa când faptuitorul a început executarea actelor de
constrângere, dar, datorita unor împrejurari independente de vointa sa, actul
sexual nu a avut loc, de asemenea exista tentativa când faptuitorul, urmarind
realizarea actului sexual, pune victima în situatia de a nu se putea apara ori
de a-si exprima vointa sau când victima aflându-se într-o asemenea stare,
savârseste asupra ei acte de natura sa conduca la realizarea actului
sexual14[14].
Infractiunea de viol se consuma în momentul în care ca urmare a
actiunii de constrângere exercitate de faptuitor sau datorita starii de
imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa, în care se afla
victima, raportul sexual s-a produs.
În cazul repetarii actului sexual cu aceeasi ocazie, fara a se exercita
alte acte de constrângere asupra victimei, faptuitorul va raspunde pentru
infractiunea simpla de viol, unitate naturala, iar daca s-au exercitat acte
repetate de constrângere vor fi aplicabile dispozitiile privind infractiunea
continuata. Aceeasi solutie se impune si atunci când actul sexual initial s-a
realizat prin constrângere fizica, iar actele sexuale subsecvente s-au înfaptuit
prin constrângere morala15[15].
III.2 Modalitati
1415
În forma sa simpla infractiunea de viol se poate comite prin doua
modalitati normative prevazute de lege: prin constrângere si prin
imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa.
În forma agravanta violul se comite în împrejurarile prevazute la alin.
2 lit. a) - e) si alin. 3 ale art. 217 Cod penal.
Prima forma agravanta prevazuta în alin.2 lit. a) este atunci când
fapta este savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna.
Pentru ca aceasta agravanta sa fie posibila este necesar ca locul în care
se comite infractiunea de viol sa fie prezente doua sau mai multe persoane,
indiferent de participatia fiecaruia. Ratiunea este aceea ca fiind mai multe
persoane sansele de aparare ale victimei sunt mult mai scazute pot fii chiar si
nule, iar invers proportional cu sansele victimei de a se apara creste
posibilitatea savârsirii infractiunii. Exista agravanta chiar daca nu au
întretinut fiecare raporturi sexuale cu victima ci o parte dintre faptuitori se
aflau în încaperi diferite dar au actionat împreuna pentru intimidarea
victimei.
Daca toti faptuitorii au avut succesiv acte sexuale cu victima, fiecare
ajutând si fiind la rândul sau ajutat de ceilalti, raspunderea lor penala se
stabileste pentru o singura infractiune de viol în forma agravanta, în calitate
de autori, nu si pentru complicitate la aceasta infractiune.
În legatura cu instigatorii si complicii care nu au participat la
executarea violului se impune a se face dovada, pentru a se putea retine
agravanta prevazuta la art. 217 alin. 2 lit. a) Cod penal, ca au cunoscut ca
delictul de viol se va savârsi de doua sau mai multe persoane, deoarece
circumstantele referitoare la fapta se resfrâng asupra participantilor numai în
masura în care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut coform art. 42 alin.
2 Cod penal16[16].
Daca instigatorul sau complicele stie ca determina sau ajuta doua sau
mai multe persoane sa întretina un act sexual, de orice natura, cu o persoana
de sex diferit sau de acelasi sex, vor raspunde pentru instigare sau
complicitate la delictul de viol, cu retinerea acestei agravante; daca n-au
cunoscut aceasta împrejurare, vor raspunde pentru instigare sau complicitate
la infractiunea de viol, modalitatea simpla prevazuta în art. 217 alin. 1 Cod
penal; se poate retine aceasta agravanta si în situatia în care fapta a ramas în
faza tentativei17[17].
În jurisprudenta s-a aratat ca acostarea si amenintarea mai multor
femei de catre patru inculpati, dupa care fiecare a dus câte o femeie pe câmp
savârsind violul în locuri apropiate, dar separate, constituie infractiunea de
viol savârsita de mai multe persoane iar nu cea de viol neagravat prevazuta
în art 217. alin. 1 Cod penal.
Daca mai multi faptuitori realizeaza succesiv acte sexuale cu o aceeasi
persoana dar fara sa fi existat o întelegere între ei si fara sa se fi ajutat
reciproc, pluralitatea de fapte nu realizeaza forma agravanta, iar fiecare
dintre faptuitori va raspunde independent pentru savârsirea infractiunii de
viol în forma simpla.
1617
Cea de a doua circumstanta agravanta este cea prevazuta în alin. 2
lit. b) când victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau
tratamentul faptuitorului.
Astfel, victima se afla în îngrijirea faptuitorului când acesta are
obigatia de a-i acorda asistenta.
Calitatea de tutore sau curator presupune obligatia de ocrotire a
victimei.
Educarea presupune obigatia faptuitorului de a desfasura cu victima o
munca educativa.
Paza victimei presupune obligatia faptuitorului de a o pazi si
supraveghea.
Tratamentul victimei presupune aflarea acesteia în tratamentul faptuitorului,
la spital sau la domiciliu.
Violul în acest caz constituie o fapta mai grava deoarece este savârsita
de o persoana care se afla într-o situatie speciala în raport cu victima, adica
aceea persoana are o anumita calitate: parinte, tutore, profesor, medic curant,
calitate ce îi confera posibilitatea sa preseze psihologic asupra victimei
pentru a o determina la un raport sexual.
Aceste fapte fiind savârsite de persoana care prin calitatea sa avea
obligatia de a îngriji, ocroti, educa, pazi sau trata medical victima prezinta
un pericol deosebit datorita încalcarii grave a obligatiilor care îi reveneau.
Cea de-a treia agravanta prevazuta în alin. 2 lit c) este atunci când
victima este un membru de familie.
Prin membru de familie se întelege potrivit art 165. Cod penal sotul
sau ruda apropiata, daca aceasta din urma locuieste si gospodareste împreuna
cu faptuitorul.
Prin urmare, agravanta ia în considerare calitatea speciala dintre
faptuitor si victima rezultând din împrejurarea ca fac parte din aceeasi
familie. Aceasta agravanta are ca scop apararea mai eficenta a persoanelor
cad victime violentei în familie printre care se numara nu numai persoane de
sex feminin ci si persoane de sex masculin, cu precadere copiii, batrânii si
persoanele cu handicap.
Aplicarea agravantei din art .217 alin. 2 lit. c) Cod penal nu înlatura
concursul cu infractiunea de incest prevazuta în art. 222 Cod penal, având în
vedere ca sunt încalcate si relatiile sociale privind apararea si conservarea
fondului biologic al societatii omenesti, prin prevenirea pericolului unei
procreeri nefiresti.
Delictul de incest nu poate fi retinut întotdeauna, deoarece în relatia
sexuala de orice natura între homosexuali, nu mai exista pericolul unei
procreeri nefiresti18[18].
Când agravanta legala prevazuta în art. 89 lit. f) Cod penal "savârsirea
infractiunii asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apara sau de
a-si exprima vointa, asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani ori
asupra unu membru de familie" vine în concurs cu agravanta prevazuta la
18
art. 217 alin. 2 lit c) Cod penal, se va aplica cea de a doua deoarece specialul
are întâietate în fata generalului.
A patra circumstanta agravanta este prevazuta în alin. 2 lit. d) si
consta în aceea ca "victima este un minor care nu împlinise vârsta de 15
ani".
Aceasta agravanta face referire la victima infractiunii, persoana de
acelasi sex ori de sex opus, în vârsta de pâna la 15 ani. Fapta savârsita în
aceasta modalitate este mai grava deoarece comiterea ei asupra unei
asemenea persoane constituie o mare primejdie pentru dezvoltarea ei fizica
si psihica.
Din analiza continutului agravantei se distinge faptul ca pentru a putea
fi retinuta este necesara îndeplinirea a doua conditii: victima sa aiba vârsta
sub 15 ani si faptuitorul sa fi cunoscut aceasta vârsta. Cunoasterea nesigura,
indoiala asupra acestei împrejurari, nu înlatura raspunderea penala, subiectul
actionând mai departe înseamna ca a acceptat si aceasta eventualitate. Daca
autorul s-a aflat în eroare cu privire la vârsta victimei având convingerea ca
aceasta avea o vârsta mai mare de 15 ani el va fi sanctionat cu pedeapsa
prevazuta de lege pentru varianta simpla a infractiunii, conform art.33 alin. 2
Cod penal.
Din practica judiciara a rezultat ca fapta unui barbat de a avea raport
sexual cu o persoana în vârsta de 9 ani constituie infractiunea de viol
prevazuta la art. 197 alin. 1 si 3 Cod penal ( art. 217 alin.1 si alin. 2 lit. (d)
noul cod penal )19[19] precum si situatia în care inculpatul a savârsit
infractiunea de viol asupra ficei în vârsta de 14 ani, a sotiei sale dintr-o alta 19
casatorie, care locuiau în domiciliul comun atrage aplicarea acestei
agravante20[20].
Savârsirea infractiunii de viol asupra unei persoane care nu a împlinit
vârsta de 15 ani este o circumstanta reala. În cazul în care violul este savârsit
în participatie, în aceasta modalitate, atunci aceasta circumstanta se
rasfrânge potrivit art. 42 alin. 2 Cod penal asupra participantilor care au
cunoscut-o sau au prevazut-o.
Cea de a cincea circumstanta agravanta consta în aceea ca " s-a
cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii" si
este prevazuta în alin. 2 lit. e).
Agravanta se refera la producerea unui rezultat, în afara celor
specifice infractiunii de viol, constând într-o vatamare corporala grava în
acceptiunea art. 187 Cod penal, care necesita pentru vindecare îngrijiri
medicale de peste 60 de zile.
Pentru ca aceasta agravanta sa fie retinuta trebuie sa îndeplineasca
doua cerinte:
Prima cerinta este aceea ca vatamarea integritatii corporale sau a
sanatatii sa fie consecinta violentelor exercitate asupra victimei pentru a o
constrânge pe aceasta la act sexual de orice natura.
Cea de a doua cerinta este ca vatamarea integritatii corporale sau a
sanatatii sa-i fie imputabila faptuitorului pe baza vinovatiei sub forma
praeterintentiei, faptuitorul savârsind violul a prevazut vatamarea corporala
20
grava a victimei, dar a crezut fara temei ca aceasta urmare nu se va produce,
sau daca nu a prevazut vatamarea corporala grava a victimei, ca rezultat al
activitatii sale, desi putea si trebuia sa o prevada.21[21] În practica judiciara
agravanta a fost retinuta în situatia în care, dupa ce a fost violata, pentru a se
salva, victima a escaladat balconul, dar s-a dezechilibrat si a cazut, suferind
leziuni pentru a caror vindecare au fost necesare îngrijiri medicale de 75 de
zile22[22].
Daca faptuitorul a urmarit vatamarea grava a victimei atunci va exista
un concurs real de infractiuni potrivit art. 47 alin 1 Cod penal între
infractiunea de viol si cea de vatamare corporala grava prevazuta în art. 187
cod penal.
În cazul tentativei de viol, agravanta exista daca vatamarea corporala
grava s-a produs ca urmare a violentei folosite de faptuitor pentru
constrângerea victimei la act sexual care însa nu a avut loc datorita unor
împrejurari independente de vointa sa.
Ultima modalitate agravanta a infractiunii de viol este prevazuta în
art. 217 alin. 3 si consta în aceea ca fapta "are ca urmare moartea sau
sinuciderea victimei.
Agravanta din acest aliniat face referire la producerea pe lânga
urmarile specifice violului a unui alt rezultat care consta în moartea ori
sinuciderea victimei.
2122
Pentru existenta agravantei este necesar ca, sub aspect obiectiv,
moartea ori sinuciderea victimei sa fie consecinta violentelor exercitate
asupra ei pentru a o constrânge la raport sexual de orice natura iar sub aspect
subiectiv moartea ori sinuciderea victimei, sa-i fie imputabila faptuitorului
pe baza praeterintentiei.
Infractiunea de viol savârsit în aceasta modalitate presupune existenta
a dpua urmari, pe de o parte, vatamarea inviolabilitatii si libertatii sexuale a
victimei, persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin savârsirea actului
sexual de orice natura si, pe de alta parte, moartea sau sinuciderea victimei
ca o consecinta a activitatii desfasurate de autor23[23].
Aceasta modalitate agravanta a infractiunii de viol constituie o
circumstanta reala care potrivit art. 42 alin. 2 Cod penal se rasfrânge asupra
participantilor numai în masura în care acestia au cunoscut-o sau au
prevazut-o.
Daca autorul a actionat cu intentie în privinta mortii sau sinuciderii
victimei, vom avea un concurs de infractiuni între infractiunea de viol si cea
de omor, sau dupa caz, delictul de determinare sau înlesnire a sinuciderii.
Modalitatea agravanta din aliniatul 3 este o unitate infractionala creata prin
vointa legii, este o infractiune complexa temeiul agravarii constituindul,
tocmai, gravitatea deosebita a faptei prin care se aducere atingere valorii
sociale fundamentale, reprezentata de viata victimei24[24].
Sub sanctiunea neexistentei acestei modalitati agravante raportul de
cauzalitate dintre viol si moartea ori sinuciderea victimei trebuie sa fie
2324
dovedit, el nu dededuce din materialitatea faptelor ci acest raport trebuie
demonstrat de anchetator, întrucât sub aspectul laturii subiective, cerinta
esentiala o constituie existenta praeterintentiei în provocarea mortii ori în
determinarea sinuciderii. Daca moartea ori determinarea sinuciderii a fost
provocata cu intentie, indiferentde modalitate, se vor aplica regulile
concursului de infractiuni.
CAPITOLUL AL IV - LEA
VIOLENŢA SEXUALĂ FAMILIALĂ
IV.1 Notiunea de violenta sexuala familiala
Violenta intrafamiliala îsi are originea în structura sociala, în traditii,
obiceiuri si mentalitati care subânteleg superioritatea barbatului asupra
femeii. Societatile moderne continua sa fie societati patriarhale, ce acorda
mai multa muncii efectuate de barbati decât celei efectuate de femei.
Inegalitatile dintre femei si barbati se manifesta în legatura cu fragilizarea
pozitiei femeilor pe piata muncii, cu cresterea diferentelor între câstigurile
salariale ale femeilor si ale barbatiolr. Feminizarea somajului si a violentei
împotriva femeilor culmineaza cu violenta în familia fiind o forma acuta de
discriminare. Pe lânga cele mentionate mai sus, mai exista o serie de factori
agravanti ai manifestarilor violente în familie, cum ar fii mutatiile
intervemite la nivelul relatiilor interfamilile, aparatia unor puternici factori
de deteriorare a raporturilor dintre parteneri, starea de stres, cresterea
consumului de alcool, infidelitatea, gelozia, lipsa de programe de promovare
a conceptului de parteneriat familial.
Notiunea de violenta familiala reprezinta, conform art. 2 alin. (1)din
legea 217 din 22.05.2003, orice actiune fizica sau verbala savârsita cu
intentie de catre un membru al familiei împotriva altui membru al aceleiasi
famili, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu
material.
Violenta familiala poate fi exercitata de orice persoana aflata pe o
pozitie de putere fata de ceilalti membri. Ca si arie de cuprindere, violenta
domestica se refera la abuzul copilului în familie, violenta la nivelul relatiei
de cuplu, violenta între frati, abuzul si violenta asupra parintilor au
membrilor vârstnici ai familiei.
Forme ale violentei în familie:
a) abuzul fizic. Orice act sau omisiune comisa în interiorul familiei de
catre unul din membrii acesteia, care aduce atingere vietii, integritatii
corporale sau psihologice ori libertatii altui membru al aceleiasi familii,
pericliteaza în mod serios dezvoltarea personalitatii lui sau a familiei.
Exemple de agresiune fizica: lovirea cu palma, cu pumnii, obiecte
contondente, trasul de par, ruperea oaselor, arsuri, zgâriere, izbirea victimei
de pereti sau de mobila, aruncarea de obiecte si folosirea armelor albe sau de
foc. Constituie de asemenea agresiune fizica negarea trebuintelor de baza,
deprivarea de somn si/sau alimentatie.
b) abuzul sexual reprezinta orice contact sexual nedorit de catre
partener. Violenta sexuala în familie este considerata o forma de violenta
domestica. Contactul sexual fara consimtamânt este considerat atac sexual.
Atacul sexual nu presupune neaparat folosirea fortei fizice, el poate fi
realizat prin metode de intimidare, amenintare, hartuire si constrângere.
Atacul sexual poate fi îsotit de intimidari sau abuzuri verbale, de amenintari
facute la adresa altor peroane semnificative pentru victima, inclusiv a
copiilor. În prezent raportul sexual prin constrângere asupra unuia dintre soti
constituie infractiunea de viol prin introducerea agravantei "asupra unui
membru al familiei" si reprezinta o forma a violentei conjugale. Abuzul
sexual poate fi savârsit si asupra copilului si reprezinta obligarea sau
îndemnarea acestuia, de catre o persoana adulta, sa participe la activitati
sexuale care servesc placerii adultului. În acest caz abuzul sexual cuprinde
atragerea, convingerea, coruperea, fortarea si obligarea minorului sa
participe la activitati de natura sexuala sau asistarea unei alte persoane în
timpul unor activitati care srvesc obtinerea de catre adulti a placerii.
c) abuzul psihologic cuprinde, ca si comportamente manifestate de
catre abuzator, degradarea continua si umilirea partenerei, sarcasme, luarea
în derâdere a acesteia, amentari, dispret, insulte în public, observatii
umilitoare. Acest tip de comportament este în general resimtit ca o atingere
la identitate si la încrederea în sine, mai ales daca este persistent. În cele mai
multe cazuri agresiunea emotionala este adesea cea mai distructiva, deoarece
are repercursiuni asupra mândriei personale si a încrederii în sine.
d) abuzul economic poate fi definit drept exercitiu unui control
inechitabil asupra resurselor comune, fie ca se refera la controlul accesului la
buget pentru menaj, fie la împiedicarea partenerei de a-si lua o slujba sau de
a-si continua educatia, fie chiar denegare a drepturilor femeii asupra
bunurilor comune.
e) abuzul social este una din cauzele cele mai frecvente care duc la
izolarea victimei si incapacitatea ei de a iesi din situatia de violenta. Aceasta
forma de violenta este strâns legata de abuzul economic si contine
obstacolele invizibile si intangibile care se opun la realizarea oportunitatilor
potential oferite victimelor si la exercitiul drepturilor fundamentale.
Majoritatea cazurilor de violenta se prezinta ca o combinatie de
violenta fizica, psihologica si sexuala, sustinuta de o violenta de origine
relationala si incuzând uneori o violenta economica si morala.
Exista anumiti factori de risc ai aparitiei violentei familiale, întâlniti
foarte frecvent în astfel de situatii: statut educational scazut; lipsa unui loc
de munca; dificultati materiale, financiare, venituri reduse; existenta unor
abuzuri în copilaria agresorului; stima de sine scazuta; consumul cronic de
alcool sau substante nocive; prezenta copiilor în familie; dependenta
materiala a unuia dintre soti fata de celalalt; toleranta fata de violenta;
insuficenta informare a victimei cu privire la existenta alternativelor si-a
posibilitatilor de sprijin.
IV.2 Despre obligatia conjugala si infractiunea de viol
Între soti, casatoria da nastere la efecte cu privire la relatiile personale
si la capacitatea de exercitiu. De asemenea, casatoria produce efecte cu
privire la relatiile patrimoniale dintre soti25[25].
Îndatorirea conjugala este o obligatie distincta de cea privind locuinta
comuna si exista fie ca sotii au locuinta comuna, fie ca locuiesc separat.
Întreruperea în fapt a vietii conjugale, daca sotii traiesc despartiti, prezinta
25
interes sub aspect penal, în sensul ca urmarirea penala nu poate începe
pentru adulterul sotului savârtit în asemenea conditii conform art.
În România doctrina este unanima în a respinge ideea existentei
violului marital. Astfel s-a spus ca nu poate fi subiect pasiv la viol sotia
agentului pentru ca raporturile ei sexuale cu acesta sunt o îndatorire
conjugala, a carei îndeplinire sotul o poate obtine chiar prin constrângere si
fiindca prin casatorie sotia si-a dat consimtamântul la aceasta îndatorire pe
toata durata casatoriei. Tot astfel, s-a spus ca nu savârseste viol barbatul
careare raport sexual cu sotia prin constrângere pentru ca acestea tin de
esenta casatoriei sau ca actul casatoriei implica o restrângere consimtita a
femeii, a libertatii sale sexuale.
La nivel legislativ însa, prin legea 197/2000 s-au modificat dispozitiile
art. 197 Cod Penal precum si prin legea 301/2004 privind noul cod penal
care urmeaza sa intre în vigoare, prin introducerea unor noi agravante a
infractiuni de viol, asupra unui membru al familiei, prin aceasta
întelegânduse sotul sau rude apropiate. În plus, a fost abrogata prevederea
alineatului 5 care consacra impunitatea faptuitorului care se casatorea cu
victima, astfel încât la ora actuala este indubitabil faptul ca violul conjugal
nu numai ca se pedepseste, dar este chiar o forma calificata a infractiunii.
Mai mult, data fiind noua formulare a art. 217 Cod Penal care se refera la
orice act de natura sexuala si înlatura existenta unui subiect pasiv special,
trebuie admisa si posibilitatea sanctionarii violului comis de sotie asupra
sotului.
Între persoanele casatorite exista obligatia reciproca de a întretine
raporturi sexuale, însa, în acelasi timp, sanctiunea neexecutarii obligatiei
consta în obtinerea de catre sot a divortului din culpa sotiei, si nu fortarea
prin violenta la executarea îndatoririi conjugale. Obligatia la acte sexuale nu
este susceptibila de executare silita. De altfel, e chiar greu de sustinut ca
exista o încalcare a obligatei atunci când sotia refuza la un anumit moment,
deoarece obligatia maritala nu se refera la dreptul sotului de a obtine oricând
întretinerea de relatii sexuale. Legea nu prevede nici numarul, nici
intervalele de timp la care trebuie întretinute raporturi sexuale, astfel ca s-ar
putea vorbii despre neexecutarea acestei obligatii doar atunci când refuzul
vizeaza mai multe situatii pe o perioada de timp rezonabila. Nu trebuie uitat
nici faptul ca sotii au si obligatia de respect reciproc. Or, e greu de spus, cum
îsi îndeplineste aceata obligatie cel care-si violeaza sotia.
Nici ideea ca sotia si-a dat consimtamântul în momentul încheierii
casatoriei nu poate fi acceptata. Consimtamântul în acest caz este unul
general, acordul sotiei vizând raporturi sexuale pe o perioada nedeterminata,
si nu în orice moment i se cere. Tot astfel, sotii consimt sa foloseasca
bunurile, inclusiv cele proprii, în comun, dar nimeni nu contesta existenta
furtului între soti.
Daca comparam, din punct de vedere al consimtamântului, situatia
sotilor cu cea a concubinilor, se poate usor constata ca diferenta de tratament
ar fi lipsita de orice fundament. si în situatia celor din urma exista un
consimtamânt general, fiind greu de presupus ca, atunci când concubinii
decid sa traiasca împreuna, acestia nu consimt la a avea pe viitor raporturi
sexuale. Esenta consimtamântului nu consta în consemnarea acestuia într-un
act în scris, ci într-un acord implicit sau explicit si de aceea, ar fi ilogic ca
cele doua situatii sa atraga solutii diferite în materie de viol. Daca legea
consfinteste anumite drepturi suplimentare pentru soti în raport cu
concubinii, în materie de filiatie succesiuni, aceasta are drept justificare
încurajarea crearii de legaturi durabile, care sa conduca la stabilitate,
nasterea copiilor, securitate. Lipsirea femeii de libertatea sa sexuala în
timpul mariajului contravine acestor scopuri si de aceea nu poate fi luata în
calcul.
Pe de alta parte, daca se afirma ca sotia si-a dat acordul prin
încheierea casatoriei, este ilogic sa consideram drept moment al revocarii
acestuia intervenirea unei hotarâri judecatoresti de desfacere a casatoriei, act
care nu îi apartine si prin care se poate cel mult constata retragerea
consimtamântului care a intervenit la o data anterioara.
Violul conjugal exista pur si simplu, iar dreptul penal nu opereaza cu
fictiuni, cea mai buna dovada a existentei violului între soti fiind tocmai
recenta incriminare a sa.
Ceea ce s-ar putea sustine, sub imperiul formularii anterioare a art.
197, este nepedepsirea violului între soti, în baza alineatului 5 care prevedea
impunitatea participantului care s-a casatorit ulterior cu victima. Trebuie
însa retinute doua aspecte. Pe de o parte, prevederile alineatului 5 nu se
refereau la toate ipotezele violului, astfel încât, daca erau întrunite
dispozitiile alin. 2 lit. a sau a alin 3 teza II, sotul putea fi condamnat. Pe de
alta parte, data fiind natura juridica de situatie speciala de împacare a
partilor, ea ar fi operat doar atunci când autorul si victima nu s-ar fi împacat.
Astfel, daca, spre exemplu, ulterior violului sotia ramânea pasiva, se poate
presupune ca cei doi s-ar fi împacat, iar cauza de înlaturare a raspunderii ar
fi functionat. În schimb, daca sotia ar introduce actiune de divort în
considerarea violului sau ar depune plângere penala, ar fi o fictiune sa se
presupuna ca sotii s-au împacat doar pentru ca mariajul a ramas valabil.
IV.3 Impactul psihologic al abuzului sexual asupra
victimei si asupra altor membri de familie
În functie de tipul de abuz exercitat asupra lor, victimele prezinta
anumite efecte la nivel psihic, fizic si social.
Efectele psihologice au fost identificate ca apartinând sindromului
femeii batute, sub numele de posttraumatic. Stresorul care produce acest
sindrom poate fii extrem de dureros pentru aproape oricine, si de regula este
experimentat cu o frica intensa, teroare si neajutorare. Cele mai comune
traume implica o amenintare serioasa fie a vietii, fie a integritatii corporale
proprii sau amenintare si vatamare serioasa a propriilor copii. Unii stresori
produc frecvent tulburarea pe când altii o produc numai ocazional.
Evenimentul traumatic poate fi reexperimentat într-o varietate de
moduri. De regula, persoana are amintiri recurente si intrusive ale
evenimentului sau vise terifiante recurente în timpul carora evenimentul este
retrait. În afara de reexperimentarea traumei, exista o evitare permanenta a
stimulilor asociati cu ea sau o diminuare a reactivitatii generalecare nu era
prezenta înainte de trauma. Diminuarea reactivitatii la lumea exterioara,
denumita "insensibilitate psihica" sau "anestezie emotionala" începe de
regula curând dupa evenimentul traumatic. Persoana se poate plânge de
faptul ca se sinte detasata sau înstrainata de ceilalti oameni, ca si-a pierdut
capacitatea de a mai fi interesata de activitatile placute anterior sau ca i-a
scazut considerabil capacitatea de a simtii emotii de orice tip, în special pe
cele asociate cu intimitatea, tandretea si sexualitatea.
Simptomele persistente de alerta crescuta care nu erau prezente
înaintea traumei includ dificultatile de adormire sau în a ramâne adormit,
hipervigilenta si reactia de alarma exagerata. Unele victime se plâng de
dificultatea în concentrare sau în realizarea sarcinilor.
Asociata acestui sindrom sunt simptomele de depresie si anxietate, iar
în unele cazuri pot fi suficent de severe pentru a fi diagnosticate ca tulburare
anxioasa sau tulburare depresiva. Pot exista simptome de tulburare mentala
organica ca de exemplu scaderea memoriei, dificultatea de concentrare,
abilitatea emotionala, cefalee si vertij.
Deteriorarea pe care o implica acest sindrom poate fi usoara sau
severa si afecteaza aproape fiecare aspect al vietii. Labilitatea emotionala,
depresia si culpa pot conduce la un comportament autodistructiv sau la
actiuni suicidare. Se dezvolta o hipersenzitivitate la violenta potentiala si
victima, daca nu gaseste modalitati de aparare, atunci adopta mecanisme
prin care sa faca fata si sa mentina potentialul violentei la un nivel minim.
Unele victime se simt incapabile de a face acest lucru si atunci adopta o
atitudine pasiva, de neajutorare. Acest comportament este numit "neputinta
învatata". Acest concept a fost folosit pentru a explica reactiile femeii
abuzate, sau mai de graba lipsa de reactii la repetatele abuzuri fizice, psihice
si sexuale. Victimele declara ca se simt coplesite de aceste acte violente si de
aceea le este dificil sa reactioneze altfel decât asteptând sa treaca "furtuna".
Unele victime renunta la orice aparare si se asteapta oricând sa moara. Multe
dintre ele, însa, se adapteaza la ceea ce se întâmpla în viata lor si îsi schimba
modul de a gândii, de a simtii si de a reactiona pentru a fi cât mai în
siguranta.
La nivel fizic victimele pot prezenta: rani, leziuni, fracturi, probleme
de auz, probleme ginecologice, dinti sparti, vaginism, amenoree, tulburari de
alimentatie si palpitatii.
La nivel social, în ceea ce priveste munca si sarcinile cotidiene apar:
probleme de concentrare a atentiei, multe zile de concediu medical senzatia
ca nu poate face fata, gândul ca nu ar trebui sa lucreze, minciuna, izolarea,
dificultati în a se ridica din pat, a se spala, a se îmbraca, a mânca sau a face
cumparaturi.
În relatia cu partenerul apar urmatoarele manifestari: sunt foarte atente
la schimbarile de dispozitie, dau întotdeauna dreptate partenerului pentru a
se proteja, îi ascund acestuia anumite lucruri, încep sa minta pentru a se
proteja pe sine si copii, devin distante, îsi pierd interesul sexual, fac sex cu el
ca sa-i schimbe dispozitia.
Comportamentul lor în societate si familie au urmatoarele
caracteristici: inhibare, simt ca au dezamagit pe toata lumea, le este frica sa
nu afle ceilalti si sa fie judecate, pot pierde familia si prietenii, nu mai au
dispozitie pentru socializare.
si relatia cu copiii are de suferit deoarece victimele se simt inadecvate
ca parinti, neajutorate si vinovate, ei fiind etichetati ca parinti rai, se simt
judecati si devin agresivi cu ei.
Ca urmare a agresiunilor, victimele dezvolta anumite modele
comportamentale, dupa cum urmeaza:
1. Sindromul Stockholm. În acest caz victimele violentei domestice
au un comportament asemanator cu cel al ostaticilor. Acest sindrom apare în
urmatoarele conditii:
- viata victimei este în pericol
- victima nu poate scapa sau crede ca nu are scapare
- abuzatorul este prietenos la un moment dat
- victima este izolata de lumea de afara
Modelul comportamental corespunzator acestui sindrom consta în
preluarea de catre victima a perspectivei abuzatorului, se identifica cu
acesta si ajunge chiar sa îi ia partea, distorsionarea perceptiei victimei.
2. Atasament traumatic. Ca rezultat al izolarii si cresterii
dependentei, victimele adera tot mai mult catre singura relatie pe care o au:
aceea cu abuzatorul.Sub impactul acestui "atasament traumatic", propriile
interese ale victimelor, nevoile si parerile lor ajung sa fie influentate si
controlate de agresor. Supunerea victimei poate fi atât de puternica încât
dorintele lor pot fi anihilate. Doar amenintarea cu violente asupra copiilor va
induce victimei dorinta de a lupta. Oricum, daca abuzul continua o perioada
mai lunga, cele mai multe victime nu-si vor mai putea proteja pentru mult
timp copiii. Complet demoralizate, vor renumta. Unele pot avea tentative de
suicid.
Efecte asupra copiilor. Copiii care traiesc într-o familie violenta
ajung sa dezvolte aceleasi comportamente ca si parintii lor. Indiferent de
vârsta, copii sunt învatati ca violenta este o metoda eficenta de a controla alti
oameni. În general adolescentii care traiesc într-un mediu violent sunt
urmatoarea generatie de agresori si victime. Copiii din familiile violente
învata ca este acceptabil ca un barbat sa loveasca o femeie sau ca violenta
este modul de a obtine ceea ce vor si ca exprimarea sentimentelor înseamna
slabiciune.
Exista numeroase efecte principale la copiii martori ai violentei
domestice si unele efecte subtile. Cele mai notabile efecte sunt cresterea
agitatiei si comportament agresiv, depresia si anxietatea. Astfel în primul caz
copiii care au fost martori ai violentei în familie deseori devin agresivi cu
colegii, prietenii, si profesorii. Ei tind sa fie neobedienti, iritabili si usor de
înfuriat. Copiii care distrug obiectele si au tendinta de a se implica în
conflicte, pot dezvolta o personalitate delicventa în adolescenta. Aceste
comportamente sunt mai pronuntate la baieti dar au fost identificate în
numar semnificativ si la fete. În cel de al doilea caz, problemele emotionele
interioare cum ar fi anxietatea, depresia, stima de sine scazuta, închiderea în
sine si letargia, au fost identificate la copiii expusi la violenta domestica.
Copiii martori ai violentelor sunt influientati si din punct de vedere al
nivelului de dezvoltare sociala si educationala. Acei copii care sunt sau au
fost implicati în incidente familiale violente sunt preocupati de aceasta
problema si nu se pot concentra asupra cerintelor educationale. Dezvoltarea
lor sociala poate fi afectata pentru ca ei sunt foarte tristi, anxiosi sau prea
preocupati ca sa se implice, sau tendinta lor de a folosi strategii violente în
rezolvarea problemelor interpersonale îi fac nepopulari si se simt respinsi.
În mod frecvent sunt si multe simptome ascunse la copiii expusi
violentei în familie, cum ar fi atitudinile improprii fata de folosirea violentei
în rezolvarea conflictelor; atitudini improprii fata de folosirea violentelor
împotriva femeii; acceptarea violentei în relatiile intime; hipersenzitivitate
fata de problemele din mediul familial; sentimentul ca sunt vinovati pentru
violente.
Trebuie accentuat faptul ca, chiar daca nu exista dubiu ca copiii
martori si/sau victime ale violentei domestice sunt afectati în plan
comportamental, cognitiv si emotional, cercetarile nu sunt foarte concuzive
în ceea ce priveste efectele definitive la nivelul sexului, vârstei sau stadiului
de dezvoltare. Inconsistentele sugereaza ca sunt multi factori care trebuie
luati în considerare: durata si frecventa violentelor, rolul copilului în familie,
numarul separarilor si mutarilor, dezavantajele sociale si economice.