Upload
anastoma
View
813
Download
27
Embed Size (px)
DESCRIPTION
determinarea RIM
Citation preview
Determinarea relaţiilor intermaxilare la edentatul total
INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU
S1363001. Determinarea curburii vestibulare a sablonului superior are ca scop delimitarea
ariei de
intindere a suprafetei vestibulare a:
A. incisivilor centrali superiori
B. a caninilor superiori si inferiori
C. dintilor frontali superiori si inferiori
D. numai a dinţilor frontali superiori
E. incisivilor centrali si laterali superiori si inferiori
(pag. 134)
S1363002. in cazul tuberozitatilor procidente planul de ocluzie in zona laterala este
orientat:
A. paralel cu planul Camper
B. paralel cu planul Frankfurt
C. divergent spre distal fata de planul Camper
D. convergent spre distal faţa de planul Camper
E. divergent spre mezial fata de planul Frankfurt
(pag. 137,138)
S1363003. Nivelul planului de ocluzie are:
A. o dimensiune egala pentru toti pacientii
B. o dimensiune egala cu 1 – 2 mm sub buza superioara
C. o dimensiune variabila in functie de varsta, sex, structura psihica
D. o dimensiune mai mare de 2 mm
E. nici o varianta nu este corecta
(pag. 134)
S1363004. Testarea miscarii de basculare a sablonului de ocluzie pe campul protetic se
face:
A. prin presiuni V – O executate pe bordura de ceara
B. apasand alternativ pe suprafata ocluzala a valurilor de ocluzie in dreptul premolarilor
C. prin presiuni O – V executate pe bordura de ceara
D. prin tracţiune iin ax ale sablonului
E. prin balansarea mandibulei dreapta – stanga
(pag. 133)
S1463005. Determinarea relatiei centrice (RC) prin metoda numita"momentul
psihologic"consta in:
Se cere pacientului "sa aduca maxilarul superior inainte"moment in care acesta va inchide gura
cu
mandibula in RC;
A.
Se cere pacientului sa realizeze propulsia exagerata a mandibulei timp de 45-60 secunde urmata
de
intoarcerea mandibulei in RC;
B.
Cu oglinda dentara se atinge usor valul palatin sau lueta si se provoaca o usoara senzatie de
voma dupa
care se cere pacientului sa atinga zona atinsa cu varful limbii, moment in care mandibula va fi
trasa inapoi
in RC;
C.
Se aseaza degetele aratatoare pe suprafaţa bordurilor de ceara ale sablonului superior in dreptul
molarilor
si se cere pacientului sa inchida gura, mandibula fiind poziţionata posterior.
E. Se aseaza pacientul in decubit dorsal si practicianul pozitioneaza mandibula cu ambele maini
in RC.
(pag. 144-145)
S1463006. Pentru determinarea dimensiunii verticale de ocluzie (DVO) Silverman:
A. Recomanda confectionarea unei masti de acrilat care va pastra toate dimensiunile faciale;
B. Recomanda confectionarea unui profil din acrilat sau metal care va putea pastra toate
dimensiunile faciale;
Recomanda pastrarea dimensiunii verticale de ocluzie determinata cu vechile proteze
mobilizabile corect
confectionate;
C.
Propune tatuarea pe mucoasa fixa in zona frontala, la maxilarul superior si la mandibula, a doua
puncte
colorate cu tus de China sau cu pulbere de tantal si masurarea distanţei dintre ele si poziţia de
DVO si RC
pe care o inregistreaza intr-o fisa.
D.
E. Propune inregistrarea DVO inainte de extractia ultimilor dinti si transferul la noile proteze.
(pag. 140-141)
S1463007. Planul de orientare protetica este reprezentat de:
A. Curba incizala (in plan transversal a dintilor frontali superiori);
B. Curba Spee (in plan sagital);
C. Curba lui Wilson (in plan sagital);
Un plan imaginar care uneste marginea libera a incisivilor superiori cu varfurile cuspizilor
distolinguali ai
molarilor de 12 ani;
D.
E. Nu stabileste relatii precise cu anumite repere cranio-faciale.
(pag. 135)
S1463008. Reperul care nu se modifica in decursul vietii este:
A. Raportul dintre buza superioara si cea inferioara;
B. Unghiul naso-labial;
C. Relatia centrica;
D. Poziţia de postura a mandibulei;
E. Dimensiunea verticala a etajului inferior al fetei.
(pag. 130)
S1463009. Valul de ocluzie al sablonului inferior:
A. Se extinde pana la limita anterioara a tuberculului piriform;
B. Acopera treimea anterioara a tuberculului piriform;
C. Acopera cele doua treimi anterioare ale tuberculului piriform;
D. Se opreste la 1,5 mm anterior de tuberculul piriform;
E. Se opreste la 1,5 cm anterior de tuberculul piriform.
(pag. 133)
S1563010. Bordura de ocluzie a sablonului maxilar trebuie sa aiba urmatorele dimensiuni:
A. in regiunea frontala, grosimea de 4 mm
B. in regiunea frontala, inaltimea de 10 mm
C. in regiunea laterala, inaltimea de 8 mm si latimea de 6 mm
D. la nivelul tuberozitaţii, valul de ocluzie va avea o laţime egala cu a tuberozitaţii
E. bordurile de ocluzie se termina la 2 mm anterior de linia Ah
(pag. 132)
S1563011. Cum se numeste testul care pentru determinarea spatiului minim de vorbire
foloseste
fonema S:
A. Robinson
B. Wild
C. Silverman
D. Fox
E. Willis
(pag. 142)
S1563012. Cum se numeste unghiul utilizat la realizarea relatiei centrice prin inscrierea
grafica
intraorala:
A. Wild
B. Bonwill
C. Fox
D. Goniac
E. Gotic
(pag. 148)
S1563013. La realizarea relatiei centrice prin inscriere grafica intraorala se utilizeaza
unghiul numit:
A. Bennett
B. Bonwill
C. Cristensen
D. Goniac
E. Gotic
(pag. 144)
S1563014. Nivelul fetei ocluzale a bordurii sablonului de ocluzie mandibular se plaseaza:
A. cu 2 mm sub marginea buzei inferioare
B. la limita inferioara a treimii superioare a tuberculului piriform
C. la limita inferioara a treimii mijlocii a tuberculului piriform
D. la nivelul marginii inferioare a buzei superioare
E. la tineri depaseste cu 2 mm buza inferioara
(pag. 133)
S1563015. Prin ce metode se poate face determinarea relatiei centrice la edentatul total:
A. prin pronuntarea repetata a fonemei,, N"
B. metoda Boianov
C. metoda reflexului molar
D. metoda reflexului premolar
E. metoda inscrierii unghiului Bennett
(pag. 145)
S1663016. Critica metodei Gysi de inregistrare grafica a relatiei centrice este reprezentata
de:
A. derapajul anterior frecvent al sablonului inferior;
B. sabloanele, avand greutate in afara cavitatii bucale se pot destabiliza;
C. inchiderea gurii se face mereu in aceiasi pozitie retrudata;
D. necorespondenta intre valurile de ocluzie a celor doua sabloane;
E. DVO se poate modifica pe parcursul inregistrarii.
(pag. 148)
S1663017. Determinarea pozitiei de repaus a mandibulei se poate realiza astfel:
A. in deglutitie;
B. dupa metoda Dawson;
C. dupa tehnica Neill;
D. dupa metoda Silverman;
E. dupa deglutitie.
(pag. 140)
S1663018. Faza clinica de determinare a relatiilor intermaxilare in edentatia totala
presupune
urmatoarele operatii, enumerate in ordine intamplatoare: 1. Determinarea DVR si a DVO;
2.
Determinarea RC; 3. Determinarea planului de ocluzie; 4. Controlul sabloanelor de
ocluzie; 5.
Determinarea curburii vestibulare a sablonului superior; 6. Stabilirea indicatiilor pentru
alegerea si
montarea dintilor artificiali. Stabiliti ordinea corecta a acestor operatii dintre urmatoarele
variante:
A. 1, 2, 3, 4, 5, 6;
B. 4, 3, 5, 1, 2, 6;
C. 5, 3, 4, 2, 1, 6;
D. 4, 5, 3, 1, 2, 6;
E. 3, 4, 5, 1, 2, 6.
(pag. 131)
S1663019. Metodele de conducere a mandibulei in relatie centrica sunt:
A. testul Ismail;
B. metoda Silverman;
C. electromiografie;
D. reflexul molar;
E. existenta intre valurile de ceara ale sabloanelor a unui spatiu de 2-3 mm.
(pag. 145)
S2163020. În cazurile de progenie adevarata planul de orientare protetica si planul
Camper sunt:
A. Paralele
B. Convergente distal
C. Divergente distal
D. Paralele sau convergente distal
E. Nu au nici o legatura unul cu altul
(pag. 138)
S2263021. Determinarea relatiilor intermaxilare la edentatul total cuprinde urmatoarele
faze :
A. Verificarea sabloanelor de ocluzie
B. Determinarea si inregistrarea pozitiei de intercuspidare maxima
C. Determinarea si inregistrarea pozitiei de repaus
D. Determinarea curburii vestibulare a sablonului inferior
E. Verificarea stabilitatii machetelor
(pag. 131)
S2263022. Bordurile de ocluzie ale sabloanelor in edentatia totala :
A. Pot fi confectionate din stents
B. Au o latime de 10 mm in zona incisivilor
C. Au o inaltime de 8 mm in zona molarilor
D. Au o latime de 12 mm in zona incisivilor
E. Se opresc la 1,5mm anterior de tuberozitati
(pag. 132)
S2263023. Sablonul inferior in edentatia totala :
A. Are valul de ocluzie montat paralel cu creasta
B. Se opreste la 1,5mm anterior de tuberozitati
C. Nivelul fetei ocluzale nu depaseste limita inferioara a treimii inferioare a tuberculului piriform
D. Nu depaseste marginea superioara a buzei inferioare
E. Se opreste la 1,5 cm de tuberozitati
(pag. 133)
S2263024. Nivelul planului de ocluzie în zona frontala in edentatia totala se stabileste:
A. In raport cu planul Frankfurt
B. Urmarind deschiderea usoara a gurii la o fonatie minima
C. Având ca reper planul lui Camper
D. Având ca reper buza inferioara
E. Cu ajutorul planului Frankfurt
(pag. 135-136)
S2263025. Consecintele subevaluarii DVO la edentatul total :
A. tendinta pacientului de a strange dintii
B. aspect neplacut datorita vizibilitatii exagerate a dintilor
C. facies crispat insotit de “zgomotul de castagnete”
D. Acoperirea cu effort a dintilor
E. Aspect imbatranit
(pag. 143)
S2263026. Consecintele supraevaluarii DVO la edentatul total :
A. accentuarea santurilor peribucale
B. vizibilitatea redusa a rosului buzelor
C. aspect imbatranit
D. tendinta aproape permanenta a pacientului de a strange dintii
E. aparitia frecventa a zabalutei
(pag. 142)
S2263027. Pentru favorizarea conducerii mandibulei in RC la edentatul total prin metoda
homotropiei
linguo-mandibulare :
A. Cu oglinda dentara se atinge usor valul palatin sau lueta
B. Se provoaca o usoara senzatie de voma
C. Se obosesc pterigoidienii externi
D. Se lipeste o bila de ceara pe fata orala a sablonului superior
E. Se cere pacientului sa inghita o mica cantitate de apa
(pag. 144-145)
S2263028. Pentru favorizarea conducerii mandibulei in RC la edentatul total prin metoda
deglutitiei :
A. Cu oglinda dentara se atinge usor valul palatin sau lueta
B. Se provoaca o usoara senzatie de voma
C. Se obosesc pterigoidienii externi
D. Se lipeste o bila de ceara pe fata orala a sablonului superior
E. Se cere pacientului sa inghita o mica cantitate de apa
(pag. 145)
S2263029. Pentru favorizarea conducerii mandibulei in RC la edentatul total prin metoda
reflexului
molar :
A. Se plaseaza cate un molar bilateral pe un val de ocluzie
B. Se aseaza degetele aratatoare pe suprafata bordurilor de ceara ale sablonului superior in
dreptul molarilor
C. Se lipeste o bila de ceara pe fata orala a sablonului superior
D. Se atinge cu oglinda dentara lueta
E. Se atinge cu oglinda dentara valul palatin
(pag. 145)
S2263030. Pentru favorizarea conducerii mandibulei in RC la edentatul total prin metoda
memoriei
ocluzale :
A. Se plaseaza cate un molar bilateral pe un val de ocluzie
B. Se aseaza degetele aratatoare pe suprafata bordurilor de ceara ale sablonului superior in
dreptul molarilor
C. Se lipeste o bila de ceara pe fata orala a sablonului superior
D. Se atinge cu oglinda dentara lueta
E. Se atinge cu oglinda dentara valul palatin
(pag. 145)
S2263031. Nivelul planului de ocluzie are :
A. o dimensiune egala pt toti pacientii
B. o dimensiune egala cu 1-2mm sub buza sup
C. o dimensiune variabila in functie de varsta, sex, structura psihica
D. o dimensiune mai mare de 2mm
E. nici o varianta nu e corecta
(pag. 134)
S2363032. Testarea miºcării de basculare a ºablonului de ocluzie pe câmpul protetic se face:
A. prin presiuni V – O executate pe bordura de ceară
B. apăsând alternativ pe suprafaþa ocluzală a valurilor de ocluzie în dreptul premolarilor
C. prin presiuni O – V executate pe bordura de ceară
D. prin tracþiune iîn ax ale ºablonului
E. prin balansarea mandibulei dreapta – stanga
(pag. 130-151)
S2363033. Determinarea curburii vestibulare a ºablonului superior are ca scop delimitarea
ariei de
întindere a suprafeþei vestibulare a:
A. incisivilor centrali superiori
B. a caninilor superiori ºi inferiori
C. dinþilor frontali superiori ºi inferiori
D. numai a dinþilor frontali superiori
E. incisivilor centrali ºi laterali superiori ºi inferiori
(pag. 130-151)
S2363034. Nivelul planului de ocluzie are:
A. o dimensiune egală pentru toþi pacientii
B. o dimensiune egală cu 1 – 2 mm sub buza superioară
C. o dimensiune variabilă în funcþie de vârsta, sex, structură psihică
D. o dimensiune mai mare de 2 mm
E. nici o variantă nu este corectă
(pag. 130-151)
S2363035. În cazul tuberozităþilor procidente planul de ocluzie în zona laterala este
orientat:
A. paralel cu planul Camper
B. paralel cu planul Frankfurt
C. divergent spre distal faþă de planul Camper
D. convergent spre distal faþă de planul Camper
E. divergent spre mezial faþă de planul Frankfurt
(pag. 130-151)
S2363036. Derapaj anterior al ºablonului inferior se datorează unui:
A. contact prematur situat în zona frontală a bordurii superioare
B. contact iniþial între cele două borduri antagoniste – distal în regiunea laterală
C. contact prematur situat unilateral în zona laterală a bordurii inferioare
D. contact prematur situat în zona frontală a bordurii inferioare
E. montări incorecte a bordurilor de ocluzie
(pag. 130-151)
S2563037. Ce consecinţe pot avea erorile în înregistarea R.C. la edentatul total ?
A. proba spatulei este negativă
B. stabilitatea protezei
C. modificarea D.V.O.
D. modificarea roşului buzelor
E. modificarea engramei de masticaţie
(pag. 149)
S2663038. Pentru protezele parţiale scheletate, sprijinul dento-parodontal corect
presupune:
A. să acţionze în axul lung al dinţilor stâlpi;
B. dinţii stâlpi să nu fie inclinaţi peste 450;
C. sprijinul dentoparadontal nu trebuie plasat la marginea protezei;
D. să fie plasat lângă edentaţie când proteza are sprijin mixt;
E. să fie plasat la distanţă de edentaţie când proteza are sprijin dento-parodontal pur.
(pag. 122)
S2663039. În cazul unui pacient cu proteză parţială, forţa funcţională de masticaţie se
poate caracteriza
astfel:
A. direcţia este predominant verticală, perpendiculară pe planul de ocluzie;
B. forţele oblice nu sunt tolerate de parodonţiu dar nu au acţiune dislocantă pentru proteza
parţială;
C. intensitatea forţei este variabilă depinzând mai mult de individ decât de consistenţa
alimentelor;
proteza parţială este instabilă la forţa parţială de masticaţie când aceasta acţionează la nivelul
dinţilor 5-6
(premolar-molar);
D.
E. după aplicarea protezei parţiale, zona masticatorie stabilă nu rămâne mult timp la nivelul
dinţilor restanţi.
(pag. 115)
S2663040. Când sunt mai mulţi dinţi restanţi, elementul contrabasculant se aplică:
A. numai pe primii premolari;
B. pe toţi dinţii restanţi;
C. pe dinţii cei mai apropiaţi de axa de basculare;
D. pe incisivi;
E. pe canini.
(pag. 126)
S2663041. La protezele scheletate care tratează edentaţiile de clasa a doua despre
elementul
contrabasculant se poate afirma:
A. se plasează pe partea opusă edentaţiei terminale;
B. se aplică pe aceeaşi parte cu edentaţia terminală;
C. este reprezentat de un pinten ocluzal plasat în foseta distală a primului premolar;
D. este reprezentat de un pinten ocluzal plasat în foseta distală a primului molar;
E. este reprezentat de un pinten ocluzal plasat în foseta mezială a primului molar;
(pag. 128)
S2663042. Bascularea prin înfundare a extremitaţii distale a şeilor se caracterizează prin:
A. nu poate fi oprită de nici un element protetic;
B. poate fi oprită prin mijloace speciale;
C. se poate contracara prin rezilienţa mucoasei;
D. se datorează montării greşite a dinţilor artificiali;
E. se evită prin respectarea regulii de montare a dinţilor pe mijlocul crestei;
pag. 134
S2663043. Cea mai mare forţă masticatorie acţionează la nivelul:
A. primului molar (pentru alimentele dure la nivelul molarului 1şi 2);
B. molarului 2;
C. premolarului 1;
D. premolarului 2;
E. molarului 3
(pag. 115)
S2963044. Planul Fox:
A. este un plan cranio-facial
B. este utilizat la determinarea dimensiunii verticale de ocluzie
C. este utilizat la determinarea nivelului planului de ocluzie in zona frontala
D. este utilizat la determinarea nivelului planului de ocluzie in zona laterala
E. este utilizat la determinarea orientarii planului de ocluzie
(pag. 137)
INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU
S1263045. Baza sablonului in edentatia totala trebuie sa fie:
A. Elastica
B. Rigida
C. Adaptata perfect pe model
D. Rascroita la zona"Ah"
E. Sa patrunda in fundurile de sac
(pag. 132)
S1263046. Bordura de ocluzie a sablonului mandibular in edentatia totala bimaxilara se
adapteaza in
felul urmator:
A. Duponturul si dimensiunea bordurii maxxilarului
B. Sa nu depaseasca in inaltime mijlocul tuberculilor piriformi
C. Sa nu depaseasca in inaltime treimea inferioara a tuberculilor piriformi
D. Sa nu depaseasca marginea libera a buzei inferioare
E. Sa vina in contact cu bordura maxilara pe toata intinderea zonelor laterale
(pag. 138)
S1263047. Bordurile de ocluzie ale sabloanelor in edentatia totala trebuie sa indeplineasca
urmatoarele
conditii:
A. Pot fi confectionate din ceara roz mai dura
B. Pot fi confectionatstents
C. in zona lateralavalul de ocluzie se monteaza pe mijlocul crestei
D. in zona frontala se monteaza pe papila incisiva
E. in regiunea distala bordurile se extind pe tuberozitate si pe tuberculul piriform
(pag. 132)
S1263048. Criterii pentru determinarea directiei (orientarii) planului de ocluzie in
edentatia totala:
A. Linia bipupilara
B. Mobilitatea buzei superioare
C. Planul Camper
D. Paralelismul cu curbura crestei maxilare
E. Paralelismul cu curbura crestei mandibulare
(pag. 136-137)
S1263049. Determinarea curburii vestibulare a bordurii sablonului maxilar la edentatul
total are ca scop:
A. Refacerea functiei masticatorii
B. Refacerea functiei fizionomice
C. Refacerea functiei fonetice
D. Pozitionarea corecta a incisivilor in sens vertical
E. Pozitionarea corecta a incisivilor in sens sagital
(pag. 134-135)
S1263050. in determinarea orientarii directiei planului de ocluzie in edentatia totala vom
avea nevoie
de:
A. Sablonul maxilar
B. Sablonul mandibular
C. Doua rigle
D. Ocluzometru
E. Linia bipupilara
(pag. 136)
S1263051. in edentatia totala, planul lui Fox este utilizat pentru:
A. Determinarea nivelului planului de ocluzie in zona frontala
B. Determinarea orientarii planului de ocluzie in zona frontala
C. Determinarea orientarii planului de ocluzie in zona laterala
D. Montarea dintilor frontali
E. Montarea dintlor laterali
(pag. 137)
S1263052. La edentatul total, pozitia de repaus a mandibulei se poate repera astfel:
A. Distanta dintre comisura buzelor-unghiul extern al ochiului este egala cu distanta subnazion-
gnation
B. Egalitatea celor trei etaje ale fetei
C. Dupa deglutitie mandibula revine la pozitia de repaus
D. Surprinderea pozitiei de pacient distrat, impasibil
E. Cu ambele sabloane in gura
(pag. 139-140)
S1263053. Nivelul planului de ocluzie in edentatia totala se stabileste:
A. Pe sablonul maxilar
B. Pe sablonul mandibular
C. Avand ca reper buza superioara
D. Avand ca reper linia bipupilara
E. Cuajutorul a doua rigle
(pag. 135-136)
S1263054. Pentru determinarea relatiei centrice la edentatul total se recomanda
urmatoarele practici:
Conducerea unimanuala a mandibulei cu inchidere si deschidere in axa balama terminala
(balansarea
lejera a mandibulei)
A.
B. Pacientul inchide singur gura in pozitie posterioara a mandibulei
C. Reflexul molar
D. Deglutitia
E. inregistrarea grafica a unghiului gotic
(pag. 144, 145, 148)
S1263055. Pentru determinarea relatiilor intermaxilare la edentatul total ne putem folosi
de date
preextractionale ca:
A. Dimensiunea verticala de ocluzie mentinuta de ultimele unitati masticatorii ce urmeaza sa fie
extrase
B. Forma dintilor
C. Marimea dintilor
Tatuarea pe mucoasa fixa a maxilarului si mandibulei a 2 puncte si masurarea acestei distante in
pozitia
de DVO
D
E. Confectionarea unui profilometru in pozitie de IM
(pag. 140-141)
S1263056. Semnele supraevaluarii DVO la edentatul total sunt:
A. Buzele in contact sunt tensionate
B. Facies crispat
C. Aspect imbatranit
D. Oboseala musculara
E. Tendinta de a sta cu gura deschisa
(pag. 142)
S1363057. Dispozitivele intraorale de inregistrare a R.C prezinta:
A. placuta inscriitoare plasata pe sablonul superior
B. placuta inscriitoare plasata in centrul bazei sabloanelor
C. placuta inscriitoare plasata pe sablonul inferior
D. placuta inscriitoare plasata in zona frontala a bordurii de ocluzie
E. toate variantele sunt corecte
(pag. 148)
S1363058. inregistrarea grafica extraorala a R.C are ca dezavantaje:
A. destabilizarea sabloanelor
B. timp de inregistrare mai lung
C. miscari mai ample decat cele efectuate in timpul masticatiei
D. necorespondenţa dintre varful unghiului gotic si R.C
E. toate variantele sunt corecte
(pag. 147,148)
S1363059. Nivelul planului de ocluzie reprezinta portiunea vizibila din valul de ocluzie la:
A. deschiderea usoara a gurii
B. deschiderea larga a gurii
C. surasul fortat
D. o fonaţie minima
E. nici o varianta nu este corecta
(pag. 134)
S1363060. Pentru conducerea mandibulei in R.C sunt utilizate metodele:
A. reflexul molar
B. ’’momentul psihologic’’
C. memoria tisurara
D. deglutiţia
E. masticatia
(pag. 144,145)
S1363061. Subevaluarea D. V. O determina:
A. accentuarea santurilor peri - si para labiale cu aparitia frecventa a perlesului la nivelul
comisurilor
B. aparitia zgomotului de ’’castagnete’’ in timpul fonatiei, masticatiei
C. aspect neplacut datorita vizibilitatii dintilor
D. aspect imbatranit
E. oboseala in masticatie prin suprasolicitarea muschilor ridicatori
(pag. 143)
S1363062. Supraevaluarea D.V.O determina:
A. incompetenta labiala
B. vizibilitate redusa a rosului buzelor
C. facis crispat
D. aspect imbatranit
E. oboseala permanenta a musculaturii
(pag. 142)
S1463063. Baza sablonului de ocluzie:
A. Este realizata in majoritatea cazurilor din paci de baza;
B. Trebuie sa fie rigida si nedeformabila;
C. Nu se poate realiza din acrilat autopolimerizabil sau fotopolimerizabil;
D. Trebuie sa aiba margini care sa patrunda in fundurile de sac indiferent de prezenţa zonelor
retentive.
E. Sa permita in zona frontala conturarea buzei.
(pag. 132)
S1463064. Determinarea relatiilor intermaxilare cuprinde urmatoarele operatiuni:
A. Determinarea curburii vestibulare a sablonului superior;
B. Stabilirea nivelului si directiei planului de ocluzie in regiunea frontala si laterala;
C. Determinarea dimensiunii verticale a etajului inferior al fetei;
D. Determinarea si inregistrarea relaţiei centrice;
E. Determinarea pozitiei de intercuspidare maxima.
(pag. 131)
S1463065. Orientarea planului de ocluzie:
A. in regiunea frontala trebuie sa realizeze un paralelism cu linia bipupilara indiferent de pozitia
ochilor;
Se poate ridica din motive fizionomice in caz de pareze sau cicatrice care micsoreaza mobilitatea
buzei
superioare;
B.
C. in regiunea laterala este orientat in functie de planul de referinta a lui Peter Camper;
D. Orientarea in regiunea laterala poate fi facuta si in funcţie de planul Ala-Tragus (Andersen);
E. Dupa Bonwill este situat la egala distanta intre creasta maxilara si cea mandibulara;
(pag. 136-137)
S1463066. Pentru stabilirea cu mai multa usurinta a relatiilor intermaxilare este necesara
prelevarea
unor date preextractionale ca:
A. Dimensiunea verticala de ocluzie masurata in milimetri, mentinuta de ultimele unitati
masticatorii;
B. Memorizarea formei marimii, culorii si pozitiei ultimilor dinti (in special frontali);
C. Aspectul ocluziei in regiunea frontala (psalidodonta, cap la cap, inversa);
D. Dimensiunea verticala posturala masurata in milimetri;
E. Locul de insertie al frenurilor buzei superioare si inferioare, a bridelor si a frenului lingual.
(pag. 130)
S1463067. Pozitia de postura a mandibulei poate fi determinata functional astfel:
A. Dupa pronuntarea repetata a fonemei"M"mandibula revine la pozitia de repaus;
B. Dupa pronuntarea repetata a sunetului"S"mandibula revine la pozitia de repaus;
C. Dupa deglutitie mandibula revine la pozitia de repaus;
D. Aspectul de individ distrat, impasibil al pacientul semnifica situarea mandibulei in poziţia de
postura;
E. Existenta intre valurile de ceara ale sabloanelor a spatiului cu dimensiunea de 2-3 mm;
(pag. 140)
S1463068. Pozitia de repaus sau de postura a mandibulei:
Poate fi definita ca pozitia reflexa a mandibulei careia ii corespunde o anumita inaltime a etajului
inferior al
fetei;
A.
Este produsa si mentinuta de un echilibru functional muscular masticator ce are ca efect
distantarea
dintilor superiori de cei inferiori;
B.
Fiind total dependenta de musculatura, dimensiunea verticala de repaus ramane constanta chiar si
dupa
pierderea dintilor;
C.
D. Se modifica in urma pierderii dinţilor astfel ca se micsoreaza si dimensiunea verticala de
repaus;
E. Sufera variatii la acelasi individ, chiar la intervale scurte de determinare.
(pag. 139)
S1463069. Se defineste "nivel al planului de ocluzie":
A. Portiunea vizibila din valul de ocluzie la deschiderea usoara a gurii;
B. Portiunea vizibila din valul de ocluzie la pronuntia literei"A";
C. Portiunea vizibila din valul de ocluzie la pronuntia literei"M"
D. Porţiunea vizibila din valul de ocluzie la pronunţia literei"S";
E. Portiunea vizibila din valul de ocluzie la o fonatie minima.
(pag. 136)
S1463070. Semnele caracteristice subevaluarii DVO a edentatului total:
A. Vizibilitatea redusa a rosului buzelor;
B. Facies crispat;
C. Oboseala in masticatie prin suprasolicitarea muschilor ridicatori;
D. Accentuarea sanţurilor peri- si paralabiale;
E. Aspect imbatranit;
(pag. 142-143)
S1463071. Semnele caracteristice unei supraevaluari a DVO sunt:
A. Aspectul neplacut datorita vizibilitatii exagerate a dintilor; buzele nu reusesc sa acopere dintii
decat cu efort;
B. Facies crispat insotit de asa - numitul "zgomot de castagnete", dintii fiind aproape permanent
in contact;
Tendinta aproape permanenta a pacientului de a strange dintii pentru a invinge dimensiunea
verticala prea
mare;
C.
D. Oboseala permanenta a musculaturii;
E. Accentuarea santurilor peri- si paralabiale cu aparitia frecventa a zabalutei la comisurile
buzelor.
(pag. 142-143)
S1563072. Ce consecinte poate avea supradimensionarea D.V.O.:
A. pacientul poate avea aspect de facies crispat
B. vizibilitate exagerata a dintilor
C. vizibilitate redusa a rosului buzelor
D. sanţurile periorale accentuate
E. oboseala musculara permanenta
(pag. 142)
S1563073. Ce consecinte pot avea erorile in inregistarea R.C ?
A. proba spatulei este pozitiva
B. instabilitatea protezei
C. modificarea D.V.O.
D. modificarea rosului buzelor
E. modificarea engramei de masticatie
(pag. 149
) S1563074. Ce distante se compara cu ocluzometrul Willis:
A. distanta Nasion - Subnasale
B. distanta dintre unghiul extern al ochiului si fanta labiala
C. distanta intercomisurala
D. distanţa Ophrion - Subnasale
E. distanta Subnasale - Gnation
(pag. 139)
S1563075. Ce indicatii sunt necesare a fi trimise spre laborator in scopul alegerii si
montarii dintilor
artificiali:
A. trasarea liniei mediane pe sabloanele de ocluzie
B. trasarea liniei suraasului pe sabloanele de ocluzie
C. trasarea liniilor caninilor pe sabloanele de ocluzie
D. alegerea formei si culorii dinţilor
E. gradul de supraocluzie laterala
(pag. 149,150)
S1563076. in functie de ce repere se face alegerea dintilor frontali superiori utilizati in
protezarea
edentatiei totale:
A. de nivelul liniei surasului
B. de nivelul planului bizigomatic
C. de nivelul planului Camper
D. de liniile caninilor
E. de linia medio-sagitala
(pag. 150)
S1563077. Marirea DVO se manifesta prin:
A. aparitia zgomotelor de castagnete
B. vizibilitatea exagerata a dintilor
C. diminuarea rosului buzelor
D. tramatizarea continua a substratului osos
E. marirea spatiului de inocluzie fiziologica
(pag. 142)
S1563078. Precizati care din urmatoarele afirmatii reprezinta etape ale fazei de
determinare a relatiilor
intermaxilare la edentatul total:
A. verificarea sabloanelor de ocluzie
B. determinarea curburii vestibulare a sablonului superior
C. stabilirea nivelului si directiei planului de ocluzie
D. determinarea dimensiunii verticale a etajului inferior al feţei
E. determinarea si inregistrarea miscarii de propulsie a mandibulei
(pag. 131)
S1563079. Subevaluarea DVO se caracterizeaza prin:
A. dintii se afla permanent in contact
B. facies imbatranit
C. accentuarea santurilor periorale
D. micsorarea coridorului bucal
E. aparitia perleche-ului
(pag. 143)
S1663080. Care dintre urmatoarele metode preextractionale pot fi folosite pentru
determinarea
dimensiunii verticale primare:
A. masti faciale acrilice;
B. testul Ismail;
C. profil facial din acrilat sau metal;
D. protezarea imediata;
E. radiografii panoramice ale arcadelor.
(pag. 141)
S1663081. Cauzele bascularii sablonului in jurul unui ax sunt:
A. grosimea neuniforma a bazei sablonului;
B. margini scurte ale bazei sablonului;
C. eventuale asperitati situate pe fata externa a sablonului;
D. borduri de ceara montate in afara crestelor;
E. torus palatin proeminent.
(pag. 133)
S1663082. Determinarea dimensiunii verticale de ocluzie se poate face cu:
A. ajutorul ocluzorului Willis;
B. testul Ismail;
C. pacientul culcat pe spate;
D. nu conteaza metoda de determinare, toate fiind foarte exacte;
E. toate raspunsurile sunt corecte;
(pag. 142)
S1663083. Elementele ce caracterizeaza valurile de ocluzie sunt:
A. sunt confectionate din ceara roz mai dura, alba sau ivory;
B. pot fi confectionate din stents;
C. se monteaza in afara crestelor pentru a evita interferentele;
D. in regiunea frontala se situeaza anterior de papila incisiva;
E. in regiunea distala se opresc la1,5 cm anterior de tuberozitati.
(pag. 132)
S1663084. in cadrul verificarii sabloanelor de ocluzie se urmareste ca:
A. baza sablonului sa fie modelata si sa se adapteze pe campul protetic, la temperatura cavitatii
bucale;
B. baza sablonului sa fie adaptata perfect pe model;
C. baza sablonului sa fie rigida nedeformabila la temperatura cavitatii bucale;
D. marginile bazei sablonului sa patrunda in fundurile de sac;
daca modelul prezinta retentivitati acestea sa fie indepartate inainte de aplicarea sablonului in
cavitatea
bucala.
E.
(pag. 132)
S1663085. Metoda de inregistrare grafica a relatiei centrice a lui Gysi:
A. este extraorala;
B. este intraorala;
C. este cu spijin central;
D. permite si determinarea concomitenta a DVO;
E. utilizeaza sabloane de ocluzie.
(pag. 147)
S1663086. Pentru stabilirea nivelului si directiei planului de orientare protetica se
urmareste:
A. portiunea vizibila din valul de ocluzie la deschiderea usoara a gurii;
B. portiunea vizibila din valul de ocluzie la o fonatie minima;
C. realizarea unui nivel de 1-2 mm indiferent de situatia clinica;
la sablonul inferior nivelul planului de ocluzie trebuie sa depaseasca putin marginea libera a
buzei
inferioare;
D.
E. colaborarea cu tehnicianul dentar.
(pag. 136)
S1663087. Planul de ocluzie are urmatoarele caracteristici:
A. la edentat este un plan ondulat;
B. are o curbura incizala;
C. are o curbura vestibulara;
D. are o curbura in plan sagital;
E. are o curbura in plan transversal.
(pag. 135)
S2163088. În terapia edentatiei totale sabloanele de ocluzie se pot confectiona din:
A. Placa de baza cu borduri din stents
B. Placa de baza cu borduri din ceara roz
C. Placa de baza cu borduri din ceara ivory
D. Baza din acrilat cu borduri din ceara roz
E. Baza de acrilat cu borduri din stents
(pag. 132)
S2163089. Spatiul de inocluzie fiziologic este acelasi cu:
A. Spatiul liber dintre arcadele dentare în pozitia de repaus mandibular
B. Spatiul de 6 mm masurat de Thomson între molari
C. Free way space
D. Spatiul minim de vorbire
E. Inocluzia de 1 mm din dreptul premolarilor
(pag. 139, 142)
S2263090. Determinarea relatiilor intermaxilare la edentatul total cuprinde urmatoarele
faze :
A. Verificarea curburii vestibulare
B. Stabilirea nivelului si orientarii planului de ocluzie in zona frontala si laterala
C. Determinarea dimensiunii verticale a etajului superior al fetei
D. Determinarea si inregistrarea relatiei centrice
E. Stabilirea indicatiilor pentru alegerea si montarea dintilor artificiali
(pag. 130)
S2263091. Baza sabloanelor de ocluzie în edentatia totala se poate realiza din:
A. Placa baza
B. Acrilat autopolimerizabil
C. Material fotopolimerizabil
D. Ceara
E. Stents
(pag. 131-132)
S2263092. Baza sablonului în edentatia totala trebuie sa fie:
A. Elastica
B. Rigida
C. Adaptata perfect pe model
D. Realizata din ceara
E. Sa patrunda în fundurile de sac
(pag. 132)
S2263093. Bordurile de ocluzie ale sabloanelor în edentatia totala trebuie sa îndeplineasca
urmatoarele
conditii:
A. Pot fi confectionate din ceara roz mai dura
B. Pot fi confectionate din stents
C. În zona laterala valul de ocluzie se monteaza pe mijlocul crestei
D. În zona frontala se monteaza pe papila incisiva
E. În regiunea distala bordurile se extind pe tuberozitate si pe tuberculul piriform
(pag. 132)
S2263094. Imbunatatirea mentinerii sabloanelor de ocluzie la pacientul edentat total se
poate face prin :
A. Incalzirea limitata a placii la zona Ah
B. Adaugarea de stents la zona Ah
C. Adaugarea de kerr la nivelul zonei Ah
D. Captusirea pe model cu pasta ZOE
E. Captusirea pe model cu alginat
(pag. 134)
S2263095. Controlul intrabucal al sabloanelor de ocluzie la edentatul total va urmari:
A. Bascularea
B. Mentinerea sablonului
C. Adeziunea
D. Existenta succiunii
E. Stabilitatea
(pag. 133-134)
S2263096. Determinarea curburii vestibulare a bordurii sablonului maxilar la edentatul
total are ca
scop:
A. Refacerea functiei masticatorii
B. Refacerea functiei fizionomice
C. Refacerea functiei fonetice
D. Pozitionarea corecta a incisivilor în sens vertical
E. Pozitionarea corecta a incisivilor în sens sagital
(pag. 134-135)
S2263097. Planul de ocluzie la dentat :
A. variaza de la individ la individ
B. se modifica in urma migrarilor dentare
C. se modifica prin extractii dentare
D. este un plan neted
E. este un plan ondulat
(pag. 135)
S2263098. Planul de ocluzie la dentat are urmatoarele curbe caracteristice :
A. Curba incizala
B. Curba molara
C. Curba Spee
D. Curba Dawson
E. Curba Camper
(pag. 135)
S2263099. În determinarea orientarii directiei planului de ocluzie in regiunea laterala în
edentatia totala
vom avea nevoie de:
A. sablonul maxilar
B. sablonul mandibular
C. Doua rigle
D. Ocluzometru
E. Planul lui Fox
(pag. 136)
S2263100. Orientarea planului de ocluzie in regiunea laterala la edentatul total :
A. se face in raport cu planul Ala-Tragus
B. se face in raport cu planul Camper
C. se face in raport cu creasta cea mai resorbita
D. se face cu ajutorul planului Fox
E. se face cu ajutorul liniei bipupilare.
(pag. 136-137)
S2263101. Criterii pentru determinarea directiei (orientarii) planului de ocluzie în
edentatia totala:
A. Linia bipupilara
B. Mobilitatea buzei superioare
C. Planul Camper
D. Paralelismul cu curbura vestibulara
E. Paralelismul cu curbura crestei mandibulare
(pag. 136-137)
S2263102. În edentatia totala, planul lui Fox este utilizat pentru:
A. Determinarea nivelului planului de ocluzie în zona frontala
B. Determinarea orientarii planului de ocluzie în zona frontala
C. Determinarea orientarii planului de ocluzie în zona laterala
D. Montarea dintilor frontali
E. Montarea dintilor laterali
(pag. 137)
S2263103. Bordura de ocluzie a sablonului mandibular în edentatia totala bimaxilara se
adapteaza în
felul urmator:
A. Dupa conturul si dimensiunea bordurii maxilare
B. Sa nu depaseasca în înaltime mijlocul tuberculilor piriformi
C. Sa nu depaseasca în înaltime treimea inferioara a tuberculilor piriformi
D. Sa nu depaseasca marginea libera a buzei inferioare
E. Sa vina în contact cu bordura maxilara pe toata întinderea zonelor laterale
(pag. 138)
S2263104. Dimensiunea verticala a etajului inferior al fetei :
A. nu variaza ca valoare in timpul miscarilor mandibulare
B. reprezinta distanta dintre nasion si gnathion
C. reprezinta distanta dintre punctele limita ale acestui etaj
D. variaza ca valoare in timpul miscarilor mandibulei
E. are o multitudine de valori.
(pag. 138)
S2263105. La edentatul total, pozitia de repaus a mandibulei se poate repera astfel:
A. Distanta dintre comisura buzelor-unghiul extern al ochiului este egala cu distanta subnazion-
gnation
B. Egalitatea celor trei etaje ale fetei
C. Dupa deglutitie mandibula revine la pozitia de repaus
D. Surprinderea pozitiei de pacient distrat, impasibil
E. Cu ambele sabloane în gura
(pag. 139-140)
S2263106. Metode de derminare a DVO la edentatul total:
A. Notarea DVO în fisa pacientului în faza de dentat
B. Masurarea DVO înainte de extractia ultimilor dinti
C. Utilizarea orientativa a vechilor proteze
D. Scaderea valorii spatiului de inocluzie din DVR
E. Metoda deglutitiei
(pag. 141-142)
S2263107. Pentru determinarea relatiei centrice la edentatul total se recomanda
urmatoarele practici:
Conducerea unimanuala a mandibulei cu închidere si deschidere în axa balama terminala
(balansarea
lejera a mandibulei)
A.
B. Pacientul închide singur gura în pozitie posterioara a mandibulei
C. Reflexul molar
D. Deglutitia
E. Înregistrarea grafica a unghiului gotic
(pag. 144,145,148)
S2263108. Semnele supraevaluarii DVO la edentatul total sunt:
A. Buzele în contact sunt tensionate
B. Facies crispat
C. Aspect îmbatrânit
D. Oboseala musculara
E. Tendinta de a sta cu gura deschisa
(pag. 142)
S2263109. Spatiul de inocluzie fiziologica :
A. Se numeste si lee way space
B. Are o valoare de 2-3 mm in zona premolarilor
C. Apare la edentat in zona laterala
D. Ajuta la determinarea relatiei centrice
E. Ajuta la determinarea dimensiunii verticale de ocluzie.
(pag. 139)
S2263110. Pozitia de repaus a mandibulei :
A. este o pozitie reflexa a mandibulei
B. ramane constanta dupa pierderea dintilor
C. este mentinuta de un echilibru functional masticator
D. are ca efect distantarea dintilor superiori de cei inferiori
E. este total dependenta de musculatura.
(pag. 139)
S2263111. Pozitia de repaus a mandibulei se poate constata astfel :
A. Antropometric
B. Utilizand “numarul de aur”
C. Prin metode functionale
D. Electromiografic
E. Utilizand tehnica Neill.
(pag. 139-140)
S2263112. Pentru determinarea DVR in activitatea curenta :
A. Pacientul va sta in decubit dorsal
B. Pacientul va sta linistit, relaxat
C. Pacientul va purta protezele vechi
D. Va fi combatuta tendinta de propulsie cu exercitii care obosesc musculatura
E. Se vor introduce ambele sabloane in cavitatea bucala
(pag. 140)
S2263113. Modalitati de pastrare a DVO inainte de pierderea ultimilor dinti :
A. Confectionarea unei gutiere de acrilat
B. Confectionarea unui profil din acrilat
C. Protezarea imediata dupa extractia ultimilor dinti
D. Confectionarea unei masti din acrilat
E. Inregistrarea DVO utilizand vechile proteze mobilizabile
(pag. 140-141)
S2263114. Pentru determinarea curenta a DVO la edentatul total :
A. Se scade spatiul minim de vorbire din DVR
B. Se utilizeaza ocluzometrul Willis
C. Se utilizeaza un compas
D. Se masoara distanta dintre gnathion si punctul subnazal
E. Se marcheaza doua puncte pe varful nasului si pe barbie.
(pag. 140-141)
S2263115. Spatiul minim de vorbire descris de Silverman :
A. Se utilizeaza pentru determinarea RC
B. Se utilizeaza pentru determinarea DVO
C. Se cere pacientului sa pronunte cuvinte terminate in “s”
D. Se verifica inainte de verificarea spatiului de inocluzie fiziologica
E. Se verifica cu ambele sabloane in gura
(pag. 142)
S2263116. Pentru testul Ismail la edentatul total:
A. Se plaseaza pe sablonul superior in loc de bordura de ocluzie trei piramide de ceara moale
B. Se determina DVO
C. Se cere pacientului sa faca o deglutitie
D. Se va folosi reflexul molar
E. Se va folosi homotropia linguo-mandibulara
(pag. 142)
S2263117. Pentru determinarea RC la edentatul total :
A. se va incerca stergerea reflexelor determinate de vechile proteze instabile
B. pacientul va fi pregatit in prealabil
C. pacientul va fi relaxat
D. se va cauta inlaturarea tendintei de propulsie mandibulara
E. se utilizeaza metoda unimanuala
(pag. 143-144)
S2263118. Pentru a favoriza conducerea mandibulei in RC exista urmatoarele metode :
A. memoria tisulara
B. metode fonetice
C. memoria ocluzala
D. homotropia linguo-mandibulara
E. memoria olfactiva
(pag. 144-145)
S2263119. Pentru determinarea relatiilor intermaxilare la edentatul total ne putem folosi
de date
preextractionale ca:
A. Dimensiunea verticala de ocluzie mentinuta de ultimele unitati masticatorii ce urmeaza sa fie
extrase
B. Forma dintilor
C. Marimea dintilor
D. Aspectul crestelor edentate
E. Aspectul ocluziei in zona frontala
(pag. 130)
S2263120. Tehnica Neill la edentatul total :
A. Este o modalitate clinica de determinare a RC
B. Se fac crestaturi in forma de V in zona premolarilor
C. Se plaseaza in loc de piramida de ocluzie trei piramide de ceara moale
D. Utilizeaza o foita de ceara incalzita
E. Se cere pacientului sa apropie maxilarele cu mandibula in cea mai retrudata pozitie
(pag. 145-146)
S2263121. Verificarea pozitionarii corecte a RC :
A. Corespondenta liniilor verticale trasate pe valurile de ocluzie
B. Contractia simetrica a muschiului buccinator
C. In RC apofiza coronoida nu se palpeaza
D. Inchiderea gurii se face mereu in aceeasi pozitie retrudata
E. Contractia simetrica a muschiului temporal.
(pag. 146)
S2263122. In cazul unui contact initial in regiunea distala a sabloanelor de ocluzie la
edentatul total
apar urmatoarele dificultati in pozitionarea sabloanelor in RC :
A. Derapajul lateral al sablonului inferior
B. Derapajul anterior al sablonului superior
C. Derapajul anterior al sablonului inferior
D. Derapajul antero-lateral al sablonului inferior
E. Derapajul posterior al sablonului inferior
(pag. 146)
S2263123. La metodele extraorale de inregistrarea grafica a RC la edentatul total:
A. Se utilizeaza o placuta de inregistrare in centrul bazei sabloanelor
B. Acul inscriitor este atasat la sablonul superior
C. Miscarile pe care le face pacientul se aseamana cu cele efectuate in masticatie
D. Se recomanda sa se efectueze miscari ample de propulsie si lateralitate
E. Sabloanele se pot destabiliza
(pag. 147-148)
S2263124. Pentru favorizarea conducerii mandibulei in RC la edentatul total prin metoda
memoriei
tisulare:
A. Cu oglinda dentara se atinge usor valul palatin sau lueta
B. Se provoaca o usoara senzatie de voma
C. Se obosesc pterigoidienii externi
D. Se lipeste o bila de ceara pe fata orala a sablonului superior
E. Se cere pacientului sa inghita o mica cantitate de apa
(pag. 144)
S2263125. In cazul unor erori in inregistrarea RC la edentatul total :
Diferente de cativa milimetri intre pozitia unde au fost solidarizate sabloanele si RC provoaca la
protezele
finite frecvente momente de instabilitate ,datorita unei IM nesigure
A.
Diferente de cateva zecimi de milimetri intre pozitia unde au fost solidarizate sabloanele si RC
provoaca la
protezele finite frecvente momente de instabilitate ,datorita unei IM nesigure
B.
C. Diferenta mai mare de 1mm duce la o instabilitate permanenta
D. Contactul dintre cele doua valuri de ocluzie nu este intotdeauna corect
E. Diferenta mai mare de 0,1mm duce la o instabilitate permanenta
(pag. 149)
S2263126. In fisa care se trimite tehnicianului impreuna cu sabloanele de ocluzie se
specifica
A. Forma dintilor
B. Culoarea dintilor
C. Valoarea unghiului gotic
D. Gradul de supraocluzie frontala
E. Relieful ocluzal al dintilor laterali
(pag. 150-151)
S2263127. In fisa care se trimite tehnicianului impreuna cu sabloanele de ocluzie ale
edentatului total
se specifica :
A. Montari atipice
B. Culoarea bazelor sabloanelor
C. Valoarea unghiului gotic
D. Gradul de supraocluzie frontala
E. Relieful ocluzal al dintilor laterali
(pag. 150-151)
S2263128. Reperele necesare tehnicianului dentar pentru montarea dintilor in cazul
pacientului edentat
total sunt :
A. Linia caninilor
B. Linia comisurilor
C. Linia surasului
D. Linia mediana
E. Linia laterala
(pag. 150)
S2263129. Aspecte particulare care se pot cere pe fisa de laborator a pacientului edentat
total :
A. Tremele
B. Diastema
C. Torsionarea incisivilor laterali si incalecarea lor peste centrali
D. Supraocluzia frontala
E. Inocluzia sagitala
(pag. 151)
S2263130. Datele preextractionale necesare pt stabilirea relatiilor intermaxilare la
edentatul total sunt:
A. dimensiunea verticala de ocluzie masurata in milimetrii, mentinuta de ultimele unitati
masticatorii
B. nivelul si directia planului de ocluzie
C. aspectul ocluziei in regiunea laterala
D. memorizarea formei, marimii, culorii si pozitiei ultimilor dinti (in special frontali)
E. aspectul ocluziei in regiunea frontala
(pag. 130)
S2263131. Relatia centrica este definita de majoritatea autorilor ca fiind:
A. pozitie nefortata
B. pozitia in care condilii mandibulari se gasesc in pozitia cea mai anterioara in cav. Glenoida
C. pozitie fortata
D. pozitie unica si reproductibila
E. pozitia din care se pot efectua miscarile maxime ale mandibulei
(pag. 130)
S2263132. Determinarea relatiilor intermaxilare la edentatul total presupune urmatoarele
operatiuni :
A. verificarea sabloanelor de ocluzie
B. determinarea curburii vestibulare a sablonului superior
C. determinarea dimensiunii verticale a etajului mijlociu al fetei
D. determinarea RC
E. inregistrarea RC
(pag. 131)
S2263133. Baza sablonului in edantatia totala trebuie sa fie:
A. rigida
B. elastica
C. deformabila la temperatura cavitatii bucale
D. adaptata pefect pe model
E. realizat la noi in majoritatea cazurilor din placi de baza
(pag. 132)
S2263134. Valurile de ocluzie ale sablonului superior la edentatul total trebuie sa aiba
anumite
dimensiuni :
A. in zona incisivilor inaltime de 8mm
B. in zona molarilor latime de 8mm
C. in zona incisivilor inaltime de 10mm
D. in zona molarilor inaltime de 6mm
E. in zona molarilor latime de 5-6mm
(pag. 132)
S2263135. Sablonul inferior la edentatul total va avea :
A. valul de ocluzie montat pe mijlocul crestei
B. baza intinsa in limitele campului protetic
nivelul fetei ocluzale a bordurii pe un plan orizontal ce pleaca de la limita superioara a treimii
inferioare a
tuberculului piriform
C.
nivelul fetei ocluzale a bordurii pe un plan orizontal ce pleaca de la limita inferioara a treimii
superioare a
tuberculului piriform
D.
E. pana la marginea inferioara a buzei superioare
(pag. 132)
S2263136. Bordura de ocluzie a sablonului mandibular in edentatia totala bimaxilara se
adapteaza in
felul urmator :
A. dupa conturul si dimensiunea bordurii maxilarului
B. sa nu depaseasca in inaltime mijlocul tuberculilor piriformi
C. sa nu depaseasca in inaltime treimea inferioara a tuberculilor piriformi
D. sa nu depaseasca marginea libera a buzei inferioara
E. sa vina in contact cu bordura maxilara pe toata intinderea zonelor laterale
(pag. 138)
S2263137. Controlul intrabucal al sabloanelor de ocluzie la edentatul total va urmari:
A. mentinerea
B. basculare
C. stabilitate
D. rotatie
E. adeziune
(pag. 133-134)
S2263138. Criterii pentru determinarea directiei (orientarii) planului de ocluzie in
edentatia totala:
A. linia bipupilara
B. mobilitatea buzei superioare
C. planul Camper
D. paralelism cu curbura crestei maxilare
E. paralelism cu curbura crestei mandibulare
(pag. 136-137)
S2263139. Ce relatie poate sa existe intre planul lui Camper si planul ocluzal la un edentat
total?
A. de strict paralelism
B. convergent spre distal in tuberozitati procidente
C. convergent spre distal in progenie adevarata
D. divergent spre distal in progenie adevarata
E. divergent spre distal in tuberozitati procidente
(pag. 136)
S2263140. In determinarea orientarii directiei planului de ocluzie in edentatia totala vom
avea nevoie
de:
A. sablonul maxilar
B. sablonul mandibular
C. doua rigle
D. Ocluzometru
E. linia bipupilara
(pag. 136)
S2263141. Modalitati de pastrare a datelor precise legate de DVO la edentatul total
bimaxilar :
A. Silverman - tatuarea pe mucoasa fixa din zona frontala a doua puncte colorate cu tus de China
B. Swenson - tatuarea pe mucoasa fixa din zona frontala a doua puncte colorate cu tus de China
C. Swenson - confectionarea unei masti din acrilat
D. Sears - confectionarea unui profil din acrilat
E. Sears - confectionarea unui profil din metal
(pag. 138)
S2263142. Metode de determinare a DVO la edentatul total :
A. metoda deglutitiei
B. scaderea spatiului de inocluzie din DVR
C. cu ajutorul spatiului minim de vorbire descris de Swenson
D. cu ajutorul spatiului minim de vorbire descris de Silverman
E. cu ajutorul testului Ismail
(pag. 140)
S2263143. Nivelul planului de ocluzie in edentatia totala se stabileste :
A. pe sablonul maxilar
B. pe sablonul mandibular
C. avand ca reper buza superioara
D. avand ca reper linia bipupilara
E. cu ajutorul a doua rigle
(pag. 135-136)
S2263144. Pentru a favoriza conducerea mandibulei in RC in edentatia totala exista
urmatoarele
metode :
A. pacientul inchide singur gura in pozitia posterioara a mandibulei
B. homotropia linguo - mandibulara
C. oboseala pterigoidienilor interni
D. memorie tisulara
E. memorie ocluzala
(pag. 144-145)
S2263145. Pentru determinarea RC la un edentat total se recomanda urmatoarele metode :
A. pozitionare bimanuala recomandata de Dawson
B. pacientul pozitioneaza singur mandibula in RC
C. reflex molar
D. Deglutitia
E. inregistrare grafica a unghiului gotic
(pag. 144-145)
S2263146. Semne ale supraevaluarii in determinarea DVO la un edentat total :
A. vizibilitate exagerata a dintilor
B. buzele nu reusesc sa acopere dintii decat cu effort
C. aspect imbatranit
D. tendinta permanenta de a strange dintii
E. accentuarea santurilor paralabiale
(pag. 142)
S2263147. Semne ale subevaluarii in determinarea DVO la un edentat total :
A. facies crispat
B. zgomot de castane
C. aspect imbatranit
D. vizibilitate redusa a rosului de buze
E. aparitie frecventa a zabalutei
(pag. 142)
S2263148. Semne ale supraevaluarii DVO la edentatul total :
A. buzele in contact sunt tensionate
B. facies crispat
C. aspect imbatranit
D. oboseala musculara
E. tendinta de-a sta cu gura deschisa
(pag. 142)
S2263149. Determinarea relatiilor intermaxilare la edentatul total cuprinde urmatoarele
faze :
A. Verificarea curburii vestibulare
B. Stabilirea nivelului si orientarii planului de ocluzie in zona frontala si laterala
C. 3. Determinarea dimensiunii verticale a etajului superior al fetei
D. 4. Determinarea si inregistrarea relatiei centrice
E. 5. Stabilirea indicatiilor pentru alegerea si montarea dintilor artificiali
(pag. 130)
S2363150. Nivelul planului de ocluzie reprezintă porþiunea vizibilă din valul de ocluzie la:
A. deschiderea uºoară a gurii
B. deschiderea largă a gurii
C. surâsul forþat
D. o fonaþie minimă
E. nici o variantă nu este corectă
(pag. 130-151)
S2363151. Spaþiul de inocluzie fiziologică dintre dinþii antagoniºti este de:
A. 2 – 3 mm în zona premolarilor
B. 1 – 2 mm în zona frontală
C. 2 – 4 mm în zona frontală
D. 1 – 2 mm în zona laterală
E. peste 4 mm în ambele zone
(pag. 130-151)
S2363152. Supraevaluarea D.V.O determină
A. incompetenþa labială
B. vizibilitate redusă a rosului buzelor
C. facies crispat
D. aspect îmbătrânit
E. oboseală permanentă a musculaturii
(pag. 130-151)
S2363153. Subevaluarea D. V. O determină:
A. accentuarea ºanþurilor peri - ºi para labiale cu apariþia frecventă a perleºului la nivelul
comisurilor
B. apariþia zgomotului de ’’castagnete’’ în timpul fonaþiei, masticaþiei
C. aspect neplacut datorită vizibilităþii dinþilor
D. aspect îmbătrânit
E. oboseală în masticaþie prin suprasolicitarea muºchilor ridicători
(pag. 130-151)
S2363154. Pentru conducerea mandibulei în R.C sunt utilizate metodele:
A. reflexul molar
B. "momentul psihologic’’
C. memoria tisurară
D. deglutiþia
E. masticaþia
(pag. 130-151)
S2363155. Înregistrarea clinică a relaþiei centrice după tehnica NEILL presupune:
A. realizarea a două secþiuni în formă de ’’V’’ în zona premolarilor pe bordura superioară
B. realizarea unei secþiuni în formă de ’’V’’ în zonă frontală a bordurii superioare
C. realizarea unei secþiuni în formă de ’’V’’ în zona frontală a bordurii inferioare
D. realizarea a două secþiuni în formă de ’’V’’ de fiecare parte la nivelul premolarilor pe bordura
inferioară
E. nici o variantă nu este corectă
(pag. 130-151)
S2363156. Înregistrarea grafică extraorală a R.C are ca dezavantaje:
A. destabilizarea ºabloanelor
B. timp de înregistrare mai lung
C. miºcari mai ample decât cele efectuate în timpul masticaþiei
D. necorespondenþă dintre vârful unghiului gotic ºi R.C
E. toate variantele sunt corecte
(pag. 130-151)
S2363157. Dispozitivele intraorale de înregistrare a R.C prezintă:
A. placută inscriitoare plasată pe ºablonul superior
B. placută inscriitoare plasată în centrul bazei ºabloanelor
C. placută inscriitoare plasată pe ºablonul inferior
D. placută inscriitoare plasată în zona frontală a bordurii de ocluzie
E. toate variantele sunt corecte
(pag. 130-151)
S2363158. Verificarea stabilirii R.C se face trasând pe valurile de ocluzie:
A. punctul interincisiv
B. linia mediană
C. planul de orientare ocluzală
D. linia surâsului
E. linia caninilor
(pag. 130-151)
S2563159. Ce consecinţe poate avea supraevaluarea D.V.O. la edentatul total:
A. pacientul poate avea aspect de facies crispat
B. vizibilitate exagerată a dinţilor
C. vizibilitate redusă a roşului buzelor
D. şanţurile periorale accentuate
E. oboseală musculară permanentă
(pag. 142)
S2663160. Numărul de croşete necesare pentru ancorarea unei proteze scheletate depinde
de numărul
dinţilor stâlpi ce limitează breşele astfel:
A. un croşet e utilizat în edentaţiile subtotale cu un singur dinte stâlp;
B. două croşete sunt utilizate în edentaţiile de clasa a doua cu o breşă suplimentară frontală;
C. două croşete sunt utilizate în edentaţiile de clasa a doua cu o breşă suplimentară laterală;
D. trei croşete sunt utilizate în edentaţiile de clasa a treia complicate cu o breşă laterală;
E. patru croşete sunt utilizate în edentaţiile de clasa a patra cu lipsa tuturor frontalilor.
(pag. 119)
S2663161. În încercarea de a reduce sau evita bascularea prin înfundare a protezelor
scheletate se
apelează la:
A. amprente funcţionale necompresive, mai ales la maxilar;
B. amprente funcţionale compresive în special la mandibulă;
C. şei terminale extinse la maxim, dar în limite fiziologice, cu acoperirea zonelor biostatice;
D. lăţimea conectorilor principali să fie echivalentă întinderii edentaţiei;
E. căptuşirea şi rebazarea şeilor.
(pag. 136)
S2663162. Pentru diminuarea sau evitarea efectului de pârghie al protezei scheletate
asupra dinţilor
stâlpi se indică:
A. solidarizarea dinţilor stâlpi;
B. să se plaseze pintenii ocluzali în fosetele distale ale dinţilor stâlpi;
C. să fie utilizate croşete cu braţe retentive cât mai rigide;
D. să fie utilizate croşete cu braţe retentive cât mai flexibile;
E. să se utilizeze sisteme speciale articulate;
(pag. 136)
S2663163. Bascularea prin înfundare în edentaţia de clasa a patra întinsă se poate reduce
sau opri prin:
A. braţele retentive meziale ale croşetelor Bonwill;
B. braţele retentive cele mai distale ale croşetelor Bonwill;
C. renunţarea la incizia alimentelor;
D. realizarea unei inocluzii sagitale;
E. sprijin parodontal clasat independent de rezilienţa mucoasei crestei frontale;
(pag. 138)
S2663164. Forţele care solicită proteza parţială în plan vertical sunt:
A. de tracţiune (desprindere) a protezei de pe câmpul protetic;
B. oblice;
C. sagitale;
D. tangenţiale;
E. de presare a protezei pe câmpul protetic.
(pag. 117)
S2663165. Mijloacele auxiliare de menţinere a protezei scheletate sunt:
A. succiunea dintre mucoasă şi baza protezei;
B. retentivităţile anatomice;
C. adeziunea dintre mucoasă şi marginile protezei;
D. fricţiunea dintre dinţii restanţi şi elementele constitutive ale protezei;
E. lustrul perfect al protezei.
(pag. 120)
S2663166. Punctul de aplicare al forţei funcţionale de masticaţie poate fi situat la nivelul:
A. dinţilor restanţi;
B. dinţilor artificiali
C. numai pe dinţii restanţi;
D. numai pe dinţii artificiali;
E. dinţilor restanţi şi dinţilor artificiali;
(pag. 115)
S2663167. Din ciclul de 590 ori în 24 de ore, deglutiţia se produce de:
A. 146 ori în timpul meselor;
B. 394 ori în stare de veghe;
C. 50 ori în timpul somnului
D. 50 ori în stare de veghe;
E. 146 ori în timpul somnului;
(pag. 115)
S2863168. Pozitia de repaus a mandibulei se poate constata functional astfel:
A. dupa pronuntarea repetata a fonemei "M”
B. dupa deglutitie
C. prin utilizarea "numarului de aur” 5/3
D. pacient cu aspect distrat
E. cand mandibula se gaseste in repaus se inregistreaza un minimum de activitate electrica a
muschilor
masticatori
(pag. 140)
S2863169. Valul de ocluzie al sablonului maxilar la un edentat total trebuie sa aiba
urmatoarele
caracteristici:
A. in regiunea frontala trebuie situat anterior de papila incisiva
B. in zona incisivilor sa aiba o latime de 10 mm
C. in zona molarilor sa aiba o inaltime de 8 mm
D. in regiunea laterala sa fie plasat strict pe creasta
E. in zona incisivilor sa aiba o latime de 5-6 mm
(pag. 132)
S2863170. Baza sabloanelor de ocluzie prezinta urmatoarele caracteristici:
A. se realizeaza din placa de baza
B. rigida
C. deformabila
D. adaptata perfect pe model
E. marginile acesteia nu trebuie sa patrunda in fundurile de sac
(pag. 131-132)
S2863171. Determinarea relatiei intermaxilare la edentatul total cuprinde urmatoarele
operatii:
A. determinarea curburii vestibulare a sablonului superior
B. determinarea dimensiunii verticale a etajului inferior al fetei
C. determinarea curburii vestibulare a sablonului inferior
D. determinarea si inregistrarea relatiei centrice
E. verificarea sablonului de ocluzie
(pag. 131)
S2863172. Semnele unei supraevaluari a dvo la edentatul total sunt:
A. aspect neplacut datorita vizibilitatii exagerate a dintilor
B. accentuarea santurilor peri si paralabiale
C. "zgomot de castagnete
D. vizibilitate redusa a rosului buzelor
E. facies crispat
(pag. 142)
S2863173. Conducerea mandibulei in rc este favorizata de urmatoarele metode:
A. hometropia linguo-mandibulara
B. memoria tisulara
C. deglutitia
D. reflexul molar
E. fonatia
(pag. 144-145)
S2863174. In fisa de laborator care se trimite tehnicianului impreuna cu sabloanele de
ocluzie se
specifica:
A. forma dintilor
B. culoarea dintilor
C. aspectul ocluziei in zona laterala
D. gradul de supraocluzie frontala
E. nici una de mai sus
(pag. 150)
S2963175. In vederea determinarii relatiilor intermaxilare la edentatul total, se recomanda
prelevarea
unor date preextractionale ca:
A. memorizarea formei, marimii si culorii dintilor frontali
B. memorizarea pozitiei ultimilor dintii
C. masurarea dimensiunii verticale de ocluzie mentinuta de ultimele unitati masticatorii
D. relatia centrica
E. date de la vechile proteze partiale (DVO)
(pag. 130)
S2963176. In sedinta de determinare a relatiilor intermaxilare la edentatul total,
problemele fizionomice
se rezolva prin:
A. verificarea sablonului de ocluzie
B. determinarea curburii vestibulare a bordurii sablonului maxilar
C. stabilirea nivelului si directiei planului de ocluzie din zona frontala
D. stabilirea nivelului si directiei planului de ocluzie din zona laterala
E. determinarea DVO
(pag. 135, 136, 142)
S2963177. La edentatul total, orientarea planului de ocluzie in regiunea laterala se face in
functie de
urmatoarele repere:
A. planul Camper
B. planul Frankfurt
C. paralelismul cu curbura crestei mandibulare
D. paralelismul cu curbura crestei maxilare
E. la egalitatea distantei dintre cele doua creste
(pag. 136, 137)
S2963178. La edentatul total, detrminarea DVO se poate face prin:
A. metode antropometrice
B. masurarea dimensiunii verticale de repaus
C. metode fonetice
D. masurarea DVO la protezele vechi purtate multi ani
E. metode electromiografice
(pag. 140-142)